1
„Unde mi-e inima, florilor? Dãruitã-i de mult, tuturor…” (Flori de vis, flori de fum, flori de sînge – Poezii, 1964) S e împlinesc anul acesta 45 de ani de la trecerea la cele veºnice a poetei, prozatoarei, publicis- tei, traducãtoarei Otilia Cazimir. Nãscutã la 12 februarie 1894, în localitatea Cotu-Vameºului, lîngã oraºul Roman, Alexandrina Gavrilescu, pe numele sãu adevãrat, a devenit ieºeancã la 4 ani, cînd familia, com- pusã din Gh. Gavrilescu, tatãl, învãþãtor, mama Ecaterina Gavrilescu ºi cei 5 copii, s-a mutat la Iaºi. Casa din Bucºinescu nr. 4, unde a locuit din anul 1908, era o clãdire veche, datînd de pe la 1850, ºi fusese cumpãratã de tatãl viitoarei poete. Destinul sãu literar avea sã-i aducã schimbarea numelui, prin debutul sãu la revista „Viaþa româneascã”, în 1912, cu o poezie nesemnatã, de teama directoarei de la „Oltea Doamna”, cam severã, în locul numelui punînd trei steluþe. Cei doi directori ai revistei, Mihail Sadoveanu ºi Garabet Ibrãileanu, aveau sã-i aleagã împreunã pseudonimul Otilia Cazimir, pub- licîndu-i poezia Noapte ºi recunoscîndu-i, astfel, talentul. Publicarea în „Viaþa româneascã” certifica o afirmare lit- erarã naþionalã. Sub acest nume, pe care oficial avea sã ºi-l însuºeascã în 1950, a publicat peste 50 de volume, de poezie, prozã, traduceri, între care Lumini ºi umbre (1923), Fluturi de noapte (1927), Licurici – cronici fanteziste (1930), Cîntec de comoarã (1930), Jucãrii (1939), A murit Luchi (1942), Baba iarna intrã-n sat (1954), Din întuneric – Fapte ºi întîmplãri adevãrate din carne- tul unei doctorese (1928), Grãdina cu amintiri (1929), În tîrguºorul dintre vii (1939), Prietenii mei scriitorii… (1960). Ca recunoaºtere a meritelor sale literare, poeta a primit în anul 1927 Premiul Academiei Române ºi Premiul „Femina Vie – Heureuse”, iar în anul 1937 i s-a acordat Premiul Naþional pentru Literaturã. Între anii 1937-1947, i s-a încredinþat funcþia de inspector general al teatrelor din Moldova, Basarabia ºi Bucovina. A colaborat la întocmirea manualelor didactice împreunã cu Mihail Sadoveanu ºi George Topîrceanu (cu acesta din urmã a avut, timp de 5 ani, pînã la stingerea din viaþã a poetului, una din cele mai frumoase legãturi de prietenie ºi dragoste din literatura românã). A fost aleasã în primul Comitet al Uniunii Scriitorilor din R.P.R, alãturi de Sadoveanu, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Geo Dumitrescu etc. Casa din Bucºinescu nr. 4, unde a locuit ºi a scris poeta pînã la vîrsta de 73 de ani, a devenit muzeu în anul 1972, prin donaþia fãcutã de nepoata ei, Alice Zaitz, care a oferit douã încãperi, spaþiu ocupat efectiv de Otilia Cazimir în timpul vieþii. Aici totul a rãmas neschimbat, de parcã Otilia încã ºade la masa de scris, aºteptîndu-ºi numeroºii musafiri sã-i treacã pragul. „E liniºte-n odaie, parcã-i noapte,/ Miroase a gutui ºi-a mere coapte/ ªi e rãcoare ca-n odãile bãtrîne/ Ca-n albele iatacuri de pe vremuri.” (Strofe în amurg, din Fluturi de noapte). Numeroase obiecte, de la scoarþele þesute la Agapia ºi Vãratic ºi lãicere ce împodobesc pereþii, la cãlimara din cristal, fotografii, tablouri, piese originale de mobilier, îmbrãcãminte, volume în ediþie princeps, documente, icoane de secol XIX dau farmec acestei case cu cerdacul umbrit de liliac ºi iederã. „Iar din capãtul potecii/ Þi-ar întinde pe-nserate/ Braþe moi ºi parfumate/ Liliecii…” (Dac-aº ºtii cã vii, din Lumini ºi umbre). Clãdirea face parte din patrimoniul cultural, înscriin- du-se între obiectivele Muzeului Literaturii Române Iaºi, la iniþiativa cãruia ºi împreunã cu Uniunea Scriitorilor – filiala Iaºi, a fost inauguratã în luna aprilie 2012, în cadrul Zilelor revistei „Convorbiri literare”, o placã comemorativã, atestînd primul sediu al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Iaºi. 10 10 Revista românã nr. 2 (68)/ 2012 ACASÃ LA OTILIA CAZIMIR ACASÃ LA OTILIA CAZIMIR Indira SPÃTARU Indira SPÃTARU A A M M F F I I T T E E A A T T R R U U

ACASĂ LA OTILIA CAZIMIR

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: ACASĂ LA OTILIA CAZIMIR

„Unde mi-e inima, florilor?Dãruitã-i de mult, tuturor…”

(Flori de vis, flori de fum, flori de sînge – Poezii, 1964)

Se împlinesc anul acesta 45 de ani de la trecereala cele veºnice a poetei, prozatoarei, publicis-tei, traducãtoarei Otilia Cazimir. Nãscutã la 12

februarie 1894, în localitatea Cotu-Vameºului, lîngãoraºul Roman, Alexandrina Gavrilescu, pe numele sãuadevãrat, a devenit ieºeancã la 4 ani, cînd familia, com-pusã din Gh. Gavrilescu, tatãl, învãþãtor, mama EcaterinaGavrilescu ºi cei 5 copii, s-a mutat la Iaºi. Casa dinBucºinescu nr. 4, unde a locuit din anul 1908, era oclãdire veche, datînd de pe la 1850, ºi fusese cumpãratãde tatãl viitoarei poete. Destinul sãu literar avea sã-iaducã schimbarea numelui, prin debutul sãu la revista„Viaþa româneascã”, în 1912, cu o poezie nesemnatã, deteama directoarei de la „Oltea Doamna”, cam severã, înlocul numelui punînd trei steluþe. Cei doi directori airevistei, Mihail Sadoveanu ºi Garabet Ibrãileanu, aveausã-i aleagã împreunã pseudonimul Otilia Cazimir, pub-licîndu-i poezia Noapte ºi recunoscîndu-i, astfel, talentul.Publicarea în „Viaþa româneascã” certifica o afirmare lit-erarã naþionalã.

Sub acest nume, pe care oficial avea sã ºi-l însuºeascãîn 1950, a publicat peste 50 de volume, de poezie, prozã,traduceri, între care Lumini ºi umbre (1923), Fluturi denoapte (1927), Licurici – cronici fanteziste (1930),Cîntec de comoarã (1930), Jucãrii (1939), A muritLuchi (1942), Baba iarna intrã-n sat (1954), Dinîntuneric – Fapte ºi întîmplãri adevãrate din carne-tul unei doctorese (1928), Grãdina cu amintiri(1929), În tîrguºorul dintre vii (1939), Prietenii meiscriitorii… (1960).

Ca recunoaºtere a meritelor sale literare, poeta aprimit în anul 1927 Premiul Academiei Române ºiPremiul „Femina Vie – Heureuse”, iar în anul 1937i s-a acordat Premiul Naþional pentru Literaturã.

Între anii 1937-1947, i s-a încredinþat funcþia deinspector general al teatrelor din Moldova,Basarabia ºi Bucovina. A colaborat la întocmireamanualelor didactice împreunã cu MihailSadoveanu ºi George Topîrceanu (cu acesta dinurmã a avut, timp de 5 ani, pînã la stingerea din

viaþã a poetului, una din cele mai frumoase legãturi deprietenie ºi dragoste din literatura românã).

A fost aleasã în primul Comitet al Uniunii Scriitorilordin R.P.R, alãturi de Sadoveanu, Zaharia Stancu, MihaiBeniuc, Geo Dumitrescu etc.

Casa din Bucºinescu nr. 4, unde a locuit ºi a scrispoeta pînã la vîrsta de 73 de ani, a devenit muzeu în anul1972, prin donaþia fãcutã de nepoata ei, Alice Zaitz, carea oferit douã încãperi, spaþiu ocupat efectiv de OtiliaCazimir în timpul vieþii. Aici totul a rãmas neschimbat,de parcã Otilia încã ºade la masa de scris, aºteptîndu-ºinumeroºii musafiri sã-i treacã pragul. „E liniºte-n odaie,parcã-i noapte,/ Miroase a gutui ºi-a mere coapte/ ªi erãcoare ca-n odãile bãtrîne/ Ca-n albele iatacuri de pevremuri.” (Strofe în amurg, din Fluturi de noapte).

Numeroase obiecte, de la scoarþele þesute la Agapia ºiVãratic ºi lãicere ce împodobesc pereþii, la cãlimara dincristal, fotografii, tablouri, piese originale de mobilier,îmbrãcãminte, volume în ediþie princeps, documente,icoane de secol XIX dau farmec acestei case cu cerdaculumbrit de liliac ºi iederã. „Iar din capãtul potecii/ Þi-arîntinde pe-nserate/ Braþe moi ºi parfumate/ Liliecii…”(Dac-aº ºtii cã vii, din Lumini ºi umbre).

Clãdirea face parte din patrimoniul cultural, înscriin-du-se între obiectivele Muzeului Literaturii Române Iaºi,la iniþiativa cãruia ºi împreunã cu Uniunea Scriitorilor –filiala Iaºi, a fost inauguratã în luna aprilie 2012, încadrul Zilelor revistei „Convorbiri literare”, o placãcomemorativã, atestînd primul sediu al ComitetuluiDirector al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Iaºi.

1010 Revista românã nr. 2 (68)/ 2012

ACASÃ LA OTILIA CAZIMIRACASÃ LA OTILIA CAZIMIR

Indira SPÃTARU Indira SPÃTARU

AA MM FF II TT EE AA TT RR UU