GEORGE R.R-M A R I INELIO M. G A RC iA |R. Şl U N D A A N T O N S S O N

I S T O R I I N E S P U S E d in W E S T E R W S 1

U R Z E A L A T R O N U R I U

N E M 1 R A

Q X u p m s

1 * 1 O K I A S | M A V U H I

."o m \ ictu iii ilt'i

A p a n ţia {'tu iu lor O am en i

Epoca E ro ilo r ......................

t*i

IH

O t

IO

N o jp t M cea I ungă .............................................. 11

A scensiune.) V .ily r ie i............................................11

C o p iii V alyriei ...........................~........................... '5

Sosire* a n d a li lo r ................................................... *7

Z e ce mii de c o r ă b ii............................................... 21

D istru gerea V alyriei ............................................ 1

D o m n i a D r a g o n i l o h ....................................

C u cerirea .................................................................

R E G II T a r g a r y e n i .............................................47

A e g o n I .......................................................................

A e n y s I ............................................................

M a e g o r I .........................................................

J a e h a erysI .....................................................

V iserys I ..........................................................

A egon al I I - le a ..............................................

A eg o n al I I I - le a ............................................

D aero n I .........................................................

52

55

6o

66

73

82.

87

Baelor I .....................................................................^

V isery s al I I - le a ......................................................94

A eg o n al I V - le a ............................................. 95

| W ,o . i al II m .

A er v ‘ I u i(

M aeL ar I ,l%

A egon al V lea I((?

laehaery* al II lea ............ ................................. |(|

A ery s al II lea , , t

C A p f r e a D r a u o n i i o b , ,

A n u l P r im ă v e r ii A m ig i t o a r * 1J(

R eb eliu n ea Iui R o b e r t ........................ ................ u .

S fâ r ş itu l....................................................................

D o m n i a c î i o r i o a s A 1(|

C e l e Ş a i »t e R e g a t e ...........................................

N o r d u l ............................................................................

Regii Iernii ................................................ .

C la n u rile d in m u n ţ i ................................

C ei n ă scu ţi d in p iatră la S k a g o s ........ lw

L o cu ito rii lacu ştri de pe G â t ............., 40

L o r z ii W in t e r fe l lu lu i .............................. ..

W i n t e r f e l l ......................................................142

Z id u l şi d in c o lo d e e l ............................................145

R o n d u l d e N o a p t e ....................................i 45

S ă lb a tic ii ........................................................ 147

Ţ in u t u r i le R i v e r a n e ...............................................151

C a s a T u l ly .....................................................156

R i v e r r u n ..........................................................160

V a l e a ...............................................................................163

C a s a A r r y n ...................................................169

E y r ie ..................................................................170

In s u le le d e F i e r ......................................................... 175

C o r o a n e le d in le m n p lu t i t o r ................178

R e g ii d e F i e r ..................................................182

C?*-

Sângele n e g r u .................

Casa Greyjoy clin I'yko .

Krakenul R o ş u ...............

Vechea fi Noua Cale

P y k o ............................

Ţinuturile Vestice

187

188

190

193

195

Casa Lannistcr sub «tâpânirea Dragonilor.. 198

Casterly R ock................................................ 204

Reaeh .

Garth Mâna V e rd e .

Regii G a rd en e r......

Andalii în R e a ch ....

Oraşul V e c h i...........

Casa T y re ll ..............

! lighgarden............

■ urile F urtunii.....

enirea Primilor Oameni

Casa D u rran d o n ...............

Vndalii în Ţinuturile Furtunii

Casa Baratheon .........................

Oamenii din Ţinuturile Furtunii

Capătul F u rtu n ii............................

D om e

Ruptura.......

Regatele Primilor O am en i.

Sosesc andalii ......................

Venirea rh oyn arilor...................

Obiceiurile ciudate ale Sudului .

Dorne împotriva Dragonilor ....

Sunspear ......................................

.■107

.207

.209

,.2 11

.2 13

..2 17

..218

..2 2 1

. 222

..223

..225

.2 2 7

..2 3 1

-233

••235

-237

..238

..238

..2 4 0

. 2 4 1

• 243

.248

...251

,..252

D i n c o l o d e R e g a t u l A p u s u l u i .....

Celelalte Ţinuturi ....................................

Oraşele L ib e re ..................................................... 253

L o rath ..............................................................253

N o rv o s............................................................256

Q o h o r .....................................................259

Fiicele certăreţe

M yr, Lys, şi T y ro sh .............................. 261

P e n to s....................................................266

V o lan tis.................................................. 267

Braavos...................................................271

Dincolo de Oraşele L ibere............................ 277

Insulele Verii .........................................277

N a a th ......................................................282

Insulele Vasiliscului............................. 2S2

Sothoryos ............................................. 284

Ţinuturile ierb ii....................................287

M area Tremurătoare .........................294

I b ............................................................. 295

La est de I b ............................................ 298

Oasele şi dincolo de m u n ţi............................299

Y i T i ........................................................300

CâmpiileJogos N hailor .....................304

L en g ........................................................306

Asshai-lângă-Umbră ...........................30S

Postfaţă .............................................................................................................311

Genealogia fa m ilie i Targaryen ............................... 312

Genealogia fa m ilie i S ta rk ............................................................... .314

G enealogia fa m ilie i L a n n ister ....................................................

D om nia Targaryenilor şi dom nia Baratheonilor :

In d ic e .....................................................................................................................

I lu s tr a ţ i i ................................................................................................. . . . . .

N e p r e ţ u i t u l u i ş i L i p i t o r u l u i s t ă p â n ,

7 ~ o i n v i e n ,

( P r im u l p e t â r n e l e £ > a u .

K e Ş e l e A M i l c r , a l R k y n a r i U f i a t i n i l o r 0 , m e n i .

S t ă p â n a l c e l o r J $ a p t e K e ^ c i t e

s i ( P r o t e c t o r a l £ t)o n ie n i u l u i , t

'L J a n & e l, u m i l Ş f l a e s t e r a l C i t a d e l e i ,

î i h o r e ş t e b e o m i e S e o r i p r o s p e r i t a t e

a c u m ş i p e v e c i e ş i o n e ţ ă r m u r i t ă î n ţ e l e p c i u n e .

' ^ P r e f a ţ ă

M M ’ U N t , bunA d rep tul*, cA iM i i i r ilA dire este co n itn n tA p iati.l m piatrA, i.ii .u r la ţ i lut ru

li *pu* ţi d e sp ir tU fliM ţlffr , r x lr o .) ţi adunata d r m ulţi o am en i in vaţ.iţi, f i n a r r d in tr e ci

co m tru u n l pe m unca p m J fcrw rilp r . C rea ie nu ţtir unul d in tre ei e *tr lu n o tc u t .iltm .i, astfel i .1

puţin rAinAnr tu jiirvA i.it neştiut, dacA cineva priveşte destu l de d ep arte . A m in . m ir, M a e s te r u lu i

Y aih lrl, iun vine 1 Aiului in 1 alitate de ziil.ir, dăltu itu l 1 cim ce ştiu p en tru .1 p u n e in i A o p iatrA 111 m a re le

b .u tion .il i unoaştei 11, construit in dec 111 sul veacu rilo r .it.it intre z id u rile C itad elei, c.ît ţi in a fa ra lor,

un bastion ridicat de nenum Arate mAini venite in a|titor în ain te şi care, f’.irA n ic io in d o ia lă , va

con tin u a i i ne înalţe 1 u sprijinul a nenum Arate m âini care vo r veni.

A m fost 1111 copil abandonat, de la naţtere, in cel de al zecelea .111 d e d o m n ie al u ltim u lu i rege

Targaryen, lăsat Intr o dim ineaţA in tr un |il( gol din C asa Scribilor, a co lo un de p ra ctica a c o liţ ii a rta

scrisului pen tru cei care .111 trebuinţa de asta. C ursul vieţii m ele a fost I10tar.it in acea zi, c â n d a m fost

gAsit de un acolit care m .1 dus la Seneţalul din acel .111, A rh im a e ste ru l E d gerran . A c e s ta , ale că ru i

inel, toiag ţi m ascâ erau din argint, .1 privit spre faţa m ea agitată ţi-a zis că - ar p u te a sa m ă d o v e d e s c

de folos. C ând i s .1 spus p en tru prim.1 d.it.i c.i eram băiat, cred c.i voia să sp ună că in tr e v ă z u s e

destinul m eu ca m aester; m ult mai t.îrziu .1111 aflat de la A rh im a e ste ru l E bro se că E d g erra n s cria un

tratat despre înfâţarea bebeluşilor ţi voia să testeze diverse teorii.

Insă pe cât de nefastă părea aceasta, rezultatu l a fost că am fost dat în în grijirea s e r v ito r ilo r ţ i-a m

prim it aten ţia o cazion ală a m aesterilor. A m fost crescu t eu în sum i ca se rv ito r p rin co rid o a re , în c ă p e r i

şi biblioteci, însă darul scrisului mi-a fost dat de A rh im aesteru l W algrave. A stfe l, am a ju n s să c u n o s c ţi

să iubesc C itad ela ţi pe cavalerii m in ţii care-i p ăzeau preţioasa cu n o a ţte re . N u -m i d o re a m d e c â t să

devin unul d in tre ei, să citesc despre locuri în d ep ărtate ţi despre cei m o rţi d e m u lt, să p riv e s c c ă tre

stele ţi să m ăsor trecerea anotim purilor.

Şi aţa am ţi făcut. A m făurit p rim a verigă a lan ţu lu i m eu la vârsta de tre isp re z e ce a n i, ia r a lte le

au urm at. M i-a m isprăvit lan ţu l ţi-am ro stit ju ră m â n tu l în cel d e -a l n o u ă le a an a l d o m n ie i re g e lu i

R obert, Prim ul p e N um ele Său, ţi m -am găsit b in ecu v â n ta t să c o n tin u i în C ita d e lă , să-i s lu jesc p e

A rh im a esteri ţi să-i ajut în toate cele făcute de ei. Era o m are o n o are, în să cea m a i a rz ă to a r e d o r in ţă

a m ea era să creez o operă a m ea, un a pe care ar p u tea -o citi o am en ii u m ili, în să lu m in a ţi - ţ i să le -o

citească soaţelor lor ţi cop iilor lor - astfel în cât să afle atât despre lu cru rile b u n e, câ t ţi d e sp re ce le

nem ernice, drepte ţi nedrepte, m ăreţe ţi n evoln ice ţi să d evin ă m ai în ţe lep ţi d u p ă c u m ţi eu m -a m

în ţelep ţit în m iezul în văţătu rii din C itadelă . A ţa că m -a m p u s pe treab ă în c ă o d a tă la fo r ja m e a ,

p en tru a face o nouă ţi durabilă alcătuire în ju r u l ca p o d o p erelo r m a e ste r ilo r m o rţi d e m u lt , m a e s te r i

sosiţi în ain tea m ea. C e ea ce urm ează astfel a în cep u t d in a ceastă d o rin ţă : o istorie a fa p te lo r s tră lu c ite

ţi ticăloase, a o am en ilor ob iţn uiţi ţi n em aivăzu ţi ţi a ţin u tu rilo r ap ro p ia te ţi în d e p ă r ta te .

^ O K I I ' \ K K M U R I 1.0 KN I M J N l N l r A R P U T E A S P U N E , cu o anumită ştiinţă,

1 Aiul a început lumea. .I.ii asta nu i a oprit pe maesteri ţi

învăţaţi »ă i au te răspunsul Are patruzeci de mii de ani ve

> hune J u p i v uni susţin unii, sau poate mult mai mult. cinci

sute de mii de ani, ori poate mai mult ? Nu scrie In nicio

cart* pe care s-o ştim noi, pentru că in prima eră a lumii,

2 o r ii Vrem urilor, oam enii nu ştiau să scrie.

Putem tî siguri c i lumea era mult mai primitivi, era un

loc sălbatic, cu triburi care triiau direct de pe urma pămân­

tului, tar.» să aibă ştiinţă despre cum se prelucrează metalul

sau se îmblânzesc sălbăticiunile, Puţinul pe care-1 cunoaştem

despre acele vrem uri este cuprins în cele mai vechi scrieri:

istoriile scrise de andali, valyrieni fi gh iscări şi chiar fi de acel

popor îndepărtat fi legendar, asshai. Totuşi, indiferent cât

sunt de străvechi astfel de scrieri, în Zorii Vremurilor nu

existau nici m ăcar copii. Aşa că acel adevăr conţinut in litera

lor este greu de găsit, precum seminţele alese din pleavă.

C e se poate spune cu certitudine despre Zorii Vremuri­

lor? Ţinuturile dinspre est erau pline de tot felul de seminţii,

n ecivilizate, precum era întreaga lume, însă numeroase. însă

în W esteros, de la Ţinuturile Iernii Veşnice şi până la ţărmu­

rile M ării Verii, existau numai două popoare: Copiii Pădurii

şi rasa creaturilor cunoscute drept uriaşi.

Despre uriaşii din Zorii Vrem urilor se pot spune doar

lucruri m ărunte şi puţine, deoarece nimeni nu le-a adunat

poveştile, leg vi i oriile. O am enii Rondului spun că

sălbaticii au poveşti cie-.pre uriaşi care trăiau în preajma

Copiilor, în limiti vo-te de ei şi luându-şi ce voiau. Toate

relatările susţin că erau nişte creaturi imense şi puternice,

dar simple. Istorisiri credibile ale iscoadelor Rondului de

N oapte, ultimii oameni care i-au văzut pe uriaşi cât timp

aceştia încă niai trăiau,, susţin că erau acoperiţi cu o blană

groasă, şi nu nişte bărbaţi toarte înalţi, aşa cum se spune în

basmele de adorm it copii,.

Există dovezi consistente despre înmormântări în rându­

rile uriaşilor, aşa cum se povesteşte în lucrarea Maesterului

Kennet, Călătoria morţilor, un studiu al gorganelor din câmpii,

mormintelor şi necropolelor din Nord, din timpul serviciului

său in slujba VVintertellului, in vremea îndelungatei domnii a

lui C regan Stark. Din osemintele găsite in Nord şi trimite In

Citadelă, unii maesteri estimează că uriaşii cei mai mari atin­

geau şi patru metri treizeci, cu toate că alţii cred că inalţimea

de trei metri şi şaizeci ar tî mai aproape de adevăr. Istorisirile

iscoadelor moarte demult, consemnate de maesterii Rondu­

lui, sunt de acord că uriaşii nu-şi construiau case şi nici nu-şi

tăceau haine, şi nu cunoşteau alte unelte sau arme mai bune

decât crengile smulse din copaci.

Uriaşii nu aveau nici regi, nici nobili. Nu-şi făceau alte

locuinţe decât in caverne sau sub copacii înalţi, şi nu prelu­

crau metalul, nici nu lucrau pământul. Au rămas nişte crea­

turi ale Zorilor Vremurilor, iar vremurile au trecut peste ei,

oamenii au devenit şi mai numeroşi, iar pădurile au fost îm­

blânzite şi locuite. Acum nu mai există uriaşi, nici măcar in

ţinuturile de dincolo de Zid, iar ultimele relatări despre ei au

mai mult de o sută de ani vechime. Şi chiar şi acelea nu sunt

credibile, poveşti pe care iscoadele Rondului s-ar putea să le

spună in jurul unui foc zdravăn.Copiii Pădurii erau, în multe feluri, taman opusul uria­

şilor. Mici, asemenea copiilor, cu pielea închisă la culoare şi

frumoşi, trăiau intr-un fel pe care l-am putea socoti primitiv

astăzi, dar erau mai puţin sălbatici decât uriaşii. N u prelu­

crau metalul, însă se pricepeau de minune să lucreze in obsi-

dian (este ceea ce ţăranii numesc piatra dragonilor, în vreme

ce valyrienii îl cunoşteau printr-un cuvânt care însemna „foc

îngheţat") pentru a face unelte şi arme pentru vânătoare. Nu

purtau haine din pânză, însă erau pricepuţi în a face veşminte

din frunze şi scoarţă de copac. A u învăţat să facă arcuri din

lemnul copacilor inimii şi să construiască laţuri zburătoare

din iarbă, iar ambele sexe vânau cu acestea.

Se spune despre cântecele şi muzica lor că erau la fel de

frumoase ca şi ei, însă despre ceea ce cântau nu-şi mai

aminteşte nimeni, cu excepţia unor fragmente mici, culese

din vremurile străvechi. Lucrarea M aesterului Childer, Regii

Iernii, ori legendele fi descendenţii fam iliei Stark din Winterfell,

A rhivele Citadelei conţin o scrisoare din partea Maesterului Aemon, trimisă în anii domniei lui Aegon al V-lea, care re­

latează despre o astfel de poveste spusă de un cercetaş pe nume Redwyn, scrisă în zilele domniei regelui Dorren Stark.

Aceasta descrie o călătorie spre Promontoriul Părăsit şi Ţărmul îngheţat, în care se afirmă că cercetaşul şi însoţitorii săi s-au

luptat cu uriaşii şi au făcut negoţ cu Copiii Pădurii. Scrisoarea lui Aemon susţine că a descoperit multe astfel de relatări în

timpul cercetărilor făcute de el prin arhivele Rondului de la Castelul Negru, considerându-le credibile.

P A G I N I L E P R E C E D E N T E \ Construirea Zidului.

y i.'.ii, . A Iii , ilrlr ihM>lir. i. »oiotil litdoirlnu un I* .« ntriit ilin Iii. i.iir.i «rptomilm M.irlli, Ut arh) urof'ifHiilli). * .1 dove

^^>,til .1 li O '\IH.I tir , .lllll'OVl * I* lll #ălllr l ll.lilrlel l'lCtln.'.tltd 1 A .11 fi tOllltllt.lt llrll p.i .ll.llr U( I , |,i ( .i'.lrllll Niyi II,

>, pionul I* ii lli .iliiniA deapii' i npiil l’Ailuili t .1 ptiir.iu vorbi t u Iorbii fl I I'IUIMU f,n r >,1 Ir repete t uvmtrlr Potrivit Im tUrth,i. > >t in,lll nil'lt i .1 to»t tir v.lluit Primilor O,unelti tir l tipii prnlril t ,i ................. po.ilA li dune tir i orbi 1.1 m.in tlnl.inţr A fort

li An*tnt* ui,ir 'It'i i lt || ilr .i. i luli o forul A ..ilegl aiIaI A. t iU l >h eftia nu in.u ţt l ti nA votlirancA tu p.H.u ilr. I st r .lilr vA t .11 t A ordinul

no'lm înţelege IuuIm t orliilot Iii-a ,ini ,t tr irln A ilo.u l.t mol ivrl** de ba/a .tir rroiicAiiitului fi cârâitului lor, tirmnrlc lor tir Ir ir A ţi lui ir fi trlunlr in r.ue fi .u ,UA graba tir a »e Impirun.i, ori liolllr lor.

i ‘orbii «uni unrlil dintre crlr nuli Intellgele pAniSrl, dar nu h i i i i I i i i . ii deftepte r.i un copil mic >i considerabil i h a ! puţin r.ipabili t i r ,i vorbi , u adevăi a i , orice a i li putut crede »rplonul H a i tli. I Aţiv.i dlntrr m . i r s t e r i , devotaţi legăturii cu oţelul v.ilyri.m, . i i i susţi

ii i .i t l'.n I i i a .mu dreptate, fnxA nieiunul dintre ei nu i A pulul dovedi afirmaţiile privind Înţelegerea limbii dintre oameni fi corbi.

t.uv ,o i această putere mai afirmă câ viziunile lor asupra

lucrurilor viitoare sunt neclare ţ.i, adesea, înşelătoare un

luciii lolositor A t u n c i c â n d vrei să i |’.u aleşii pe cri creduli

cu ghicitul viitorului, l 'u tonii1 ca t opiii avc.hi propriile lor

taine, adevărul trebuie întotdeauna separat do .superstiţie,

i.u cunoaşterea trolniio pusă Ia încercare şi (Acuta sigură.

Misterele ţa .irt.i magici ,m lost fi sunt prea departe de linii

tele priceperii noastre de muritori pentru a le putea cerceta.

Totuşi, indiferent de adevărurile artelor lor, Copiii erau

condu,si tic Părinţii Pădurii, ţii nu încape îndoială că puteau fi

găsiţi c.indv.i de la Ţinuturile Iernii Veşnice ţii până la ţărmu­

rile Mării Verii. Aveau casc simple, ţii nu construiau avanpos­

turi sau castele, ori oraţie. în loc de asta, trăiau în pădure, în

locuinţe lacustre, în bălţi ţi mlaştini, şi chiar şi în caverne şi

dealuri scobite. Se spune că, în păduri, îşi făceau adăposturi

din frunze ţi nuiele printre crengi, „oraşele" secrete din copaci.

Multă vreme s a spus că făceau asta pentru a se apăra de

jivine de pradă, precum lupii străvechi sau pisicile umbră, dar

armele lor simple, din piatră şi nici chiar lăudâroşii lor Pă­

rinţi ai Pădurii nu erau o pavăză împotriva lor. însă alte surse

pun asta la îndoială, afirmând că duşmanii lor cei mai mari

erau uriaşii, aşa cum se sugerează şi în legendele din Nord şi

posibil dovedit de M aesterul Kennet in studiul asupra gor­

ganului de lângă Lacul Lung, un morm ânt de uriaş, cu vâr­

furi de săgeţi din obsidian găsite printre coastele care s-au

mai păstrat. Acest lucru aminteşte de transcrierea unui

| * xistâ şi posibilitatea ca in cele Şapte Regate să fi existat şi o a treia seminţie în Zorii Vremurilor, însă această idee este atât

JL^de speculativă încât va fi tratată pe scurt.

Printre oamenii de fier se spune că Primii Oameni care au venit pe Insulele de Fier au găsit faimosul Jilţ din Piatra M ării pe

Vechiul Wyk, dar că insulele erau nelocuite. Dacă este adevărat, natura şi originile celor care au făcut jilţul sunt un mister. M aes­

terul Kirth, în culegerea sa de legende ale oamenilor de fier, Cântecele oamenilor înecaţi, a sugerat câ jilţul a fost lăsat de vizitatorii

de dincolo de Marea Apusului, însă nu există nicio dovadă asupra acestui lucru, ci doar speculaţii.

cântec de al sălbaticilor

din lucrarea Maesterului

I lerryk, Istoria regilor

de dincolo ile Zid, pri

vindu-i pe fraţii Gen

del şi Gom e. Aceştia au

fost chemaţi să medieze

o dispută dintre un clan

al Copiilor şi o familie de

uriaşi asupra posesiei unei

caverne. Gendel şi G om e,

se spune, au rezolvat în cele

din urmă chestiunea prin-

tr-un vicleşug, făcând ca

ambele părţi să renunţe la

orice dorinţă de a avea ca­

verna după ce fraţii au desco­

perit câ făcea parte dintr-un şir

mult mai mare de peşteri care

treceau pe sub Zici. însă ţinând

cont de faptul că sălbaticii nu aveau

scrieri, tradiţiile lor trebuie pri­

vite cu multă suspiciune.

Jivinelor pădurii şi uriaşilor

li s-au alăturat, în cele din urm ă,

alte pericole, mult m ai mari.

S T Â N G A | Un uriaf. D E A S U P R A | Un Copil al Pădurii.

i *'uţino o parte dmtt o balada despre i J ir -o presupune1 •*

vorbeşte despre vremea când Brandon l'om tructorul .i te

rut ajutoi ui t opulor in timp ce i idicu 2 ului. A lost i ondus

iuti tui Un secret pentru .1 se întâlni cu ei, însă prima dată

nu le .i înţeles limba, descrisă c.i >unâncl precum un cântec

•ii pietrelor într-un pârâu, ori ca vântul printre frunte sau

ca ploaia pe apa. Felul in care Brandon a învăţat sa înţeleasa

vorba c opiilor este el instigi o legendă care nu merită repe

tată aici. însă pare clar că limba lor a apărut, sau a fost inspi­

rată, din sunetele auzite de ei in fiecare zi şi probabil ca a

conţinut mult din frumuseţea lor.

, i

îl ie

. rn slujiţi de l opu erau cei tara nume, i are intr o 7l Vor

li ,.,i Prunilor Oameni, numeroasele zeităţi ale pâraielor

p.idui iloi i pietrelor, l opiu au fost cei care au cioplit chipUrj

tn lemnul iopacilor inimii, poate pentru a le da ochi zeilor lor

s.i i j'oat.i privi pe închinătorii lor şl să le vjdâ devota-

ntul. Xlţii. având dovezi puţine, susţin ca Părinţii Padurn -

înţelepţii c opiilor Pădurii - erau capabili să vadă prin ochii

feţelor i opacilor inimii care fuseseră sculptaţi. Presupus., (i0.

, .„i., ,mstă in faptul că Primii Oameni credeau asta; teama

lor i .i erau spionaţi de copacii inimii i a făcut să taie mulţi

dintre arborii sculptaţi şi crângurile de copaci ai inimii, pen­

tru a i lipsi pe Copii de un asemenea avantaj. Totuşi, Prirnii

Oameni t’ i au mai puţin ştiutori decât suntem noi astăzi, şi se

incredeau in lucruri pe care descendenţii lor de acum nu

le mai cred; aveţi în vedere lucrarea M aesterului Yorrick,

C u n u n a t cu m area, o m ă rtu rie d in istoria P o rtu lu i A lb , din cele

m ai tim p u rii vrem uri ale sale, care vorbeşte despre sacrificiile de

sânge închinate vechilor zei. Astfel de sacrificii au continuat

până acum cinci secole, potrivit consemnărilor predecesorilor

Maesterului Yorrick din Portul Alb.

Asta nu înseamnă însă că Părinţii Pădurii n-au ştiut de

vechile arte care ţineau de misterele mai înalte, cum ar fi ve­

derea evenimentelor de la mare distanţă sau comunicarea

p e s t e jumătate din ţinut (aşa cum o făceau valyrienii, veniţi

la multă vreme după ei). Dar poate că unele dintre isprăvile

Părinţilor Pădurii au mai multe în comun cu snoavele decât

cu adevărul. N u puteau lua forma animalelor, aşa cum

susţineau unii, dar pare să fie adevărat că puteau vorbi

cu animalele într-un fel pe care noi nu-1 mai stăpânim;

de aici au apărut legendele cu „schimbătorii de formă"

sau „dihăniile"

într-adevăr, legendele cu schimbătorii de formă sunt nu­

meroase, însă cea mai comună - adusă de dincolo de Zid de

oamenii Rondului de Noapte şi consemnată la Zid de septonii

şi maesterii veacurilor trecute - susţine nu numai că schimbă­

torii de formă comunicau cu animalele, dar le puteau si con­

trola amestecându-se cu spiritele lor. Chiar şi printre sălbatici,

aceştia erau temuţi, fiind consideraţi oameni supranaturali,

care puteau chema în ajutor animalele. Unele legende vorbesc

de schimbătorii de formă pierduţi ei înşişi în animalele lor, iar

altele afirmă că animalele puteau vorbi cu glas omenesc când

le controla un schimbător de formă. însă toate poveştile sunt

de acord că schimbătorii de formă cei mai întâlniţi erau oa­

meni care stăpâneau lupii - chiar şi lupii străvechi - iar aceştia

aveau un nume special printre sălbatici: wargi.

Legenda mai susţine că Părinţii Pădurii mai puteau şi să

cerceteze trecutul şi să vadă departe, în viitor. Dar, după

— ^ cum au arătat toate învăţăturile noastre, înaltele mistere

^/Tp a k i ţ i a :|>k i m i l o r o a m e n i

P O T R I V I T C E l O R mai credibile re latau din ( iiadel.i

cândva, intre acum opt şi douăsprezece iti'i d< .ni, ,i. n .,i

un ilc din extrem itatea sudică a W e ste io s i’ li * .• 'i.a >e

m inţie a traversat fâşia de păm ânt care im uni 1 , sie

M area îngustă şi lega ţinuturile din est cu ii " . -ri-.'i in > an-

trăiau C opiii Pădurii şi uriaşii. Aţ>a au ajun» Primii 1 lameni

in D orne, pe la Braţul Rupt, care încă nu se rii|>M Nu se

ştie de ce şi-au părăsit aceşti oam eni păm ânturile natale,

însă au venit în forţă. M ii dintre ei au început să orându

iască ţinuturile, şi pe măsură ce treceau zecile de ani. s a u

avântat to t mai mult spre nord. Astfel de istorisiri, precum

cele despre vrem urile migraţiilor, nu pot ti crezute, deoarece

sugerează că, în decursul câtorva ani, Prim ii O am eni s-au

mutat dincolo de G ât şi au intrat în Nord. Totuşi, adevărul

este că ar fi luat zeci de ani, poate chiar veacuri, ca să se

întâm ple aşa ceva.

însă ceea ce pare să fie corect în toate legendele este că

Primii O am eni au intrat curând în război cu Copiii Pădurii.

Spre deosebire de Copii, Primii Oameni practicau agricultura

şi-au ridicat cetăţi şi sate. Şi astfel, au ajuns cu defrişările la

copacii inimii, inclusiv la cei cu feţe sculptate, iar pentru asta

C o p iii i-au atacat, ajungându-se la sute de ani de război.

Prim ii O am eni - care au adus cu ei zei ciudaţi, cai, vite şi

arme din bronz - erau mai înalţi şi mai puternici decât Copiii,

aşa că reprezentau un adevărat pericol.

Vânătorii aflaţi printre Copii - dansatorii lor din păduri - au

devenit războinicii lor, însă toate cunoştinţele lor secrete despre copaci şi frunze nu puteau decât să încetinească înaintarea

Prim ilor O am eni. Părinţii Pădurii şi-au folosit magia, iar

legendele afirmă că puteau chema jivinele din mlaştini, păduri

fi din aer pentru a lupta pentru ei: lupii străvechi şi monstruoşn

urşi ai zăpezii, leii cavernelor şi vulturii, mamuţii şi şerpii fi altele,

însă Primii Oameni s-au dovedit a fi prea puternici, şi se spune

că Copiii au fost obligaţi să facă un gest disperat.

Legenda relatează că marea inundaţie care a spart limba

de pământ care este acum Braţul Rupt şi a făcut din Gât o

m laştină a fost fapta P ărin ţilor Pădurii, adunaţi în locul

n um it în prezen t M o a t C ailin , de unde au folosit magia

neagră. Unii contestă însă asta. D e fapt. Primii Oameni se

aflau deja în Westeros când s-a întâm plat asta, iar aducerea

viiturii dinspre est n-ar fi făcut altceva decât să le încetinească

înaintarea. M ai mult, o asemenea putere depăşea ceea ce ar

fi putut să facă Părinţii Pădurii, după legendele tradiţionale...

şi chiar şi astfel de relatări par să fi exagerat. Este mai proba­

bil ca inundarea G âtului şi ruperea Braţului să se fi datorat

unui fenomen natural, posibil scufundarea uscatului. Ceea

ce s-a întâm plat cu Valyria se cunoaşte foarte bine, iar în

Insulele de Fier, castelul din Pyke stă pe o formaţiune stân-

coasă care a făcut cândva parte dintr-o mare insulă înainte

ca porţiuni din ea să se fi scufundat în mare.

Indiferent de asta, Copiii Pădurii au luptat la fel de în­

verşunat ca şi Primii Oam eni pentru a-şi apăra viaţa. Neîn­

durător, războiul s-a prelungit de-a lungul generaţiilor, până

când, în cele din urmă, Copiii Pădurii au înţeles că nu puteau

învinge. Primii Oameni, poate obosiţi de război, doreau şi ei

sfârşitul luptelor. C ei mai înţelepţi din ambele neamuri au

avut ultim ul cuvânt, iar principalii eroi şi conducători ai

celor două părţi s-au întâlnit pe insula din O chiul Zeilor

D E A S U P R A | Un copac al inimii sculptat. D R E A P T A | încheierea Pactului între Copiii Pădurii şi Primii Oameni.

pentru i i 'i .x iti Pactul i ’edând toate pământurile din Wcs-

ti iv i ii i \vcpţia pădurilor celor m.ii adânci, Copiii au ob­

ţinut de l.i Primii Oameni promisiunea câ aceştia nu vor mai

t.lia copacii inimii. Toţi copacii inimii din insula pe care a

to>t pregătit Pactul au (ost apoi sculptaţi cu chipuri pentru

ca zeii sâ fie martori la înţelegere, iar mai târziu a tosf creai

ordinul Oamenilor Verzi pentru îngrijirea tuturor copacilor

inimii şi pentru protejarea insulei.

Cu acest Pact, Zorii Vrem urilor s-au încheiat, şi a urmat

Epoca Eroilor.

D.u .i Oamenii Verzi mai trăiesc încă in insula lor nu e clar, cu toate câ apare câte-o relatare ocazională privind vreun tânăr

riveran inconştient, plecat cu barca spre insulă şi dănd cu ochii de ei, înainte ca vântul să se înteţească sau ca vreun stol

de corbi să I izgonească de-acolo. Poveştile din jurul locului susţin că sunt Încornoraţi şi au o piele de un verde-închis, dar aces­

tea sunt o schimonosire a adevărului câ oamenii verzi purtau veşminte de culoare verde şi acoperământ de cap cu coarne.

£ l ’ ( )CA (‘ K< >11 O R

F P O O A 1 ROI 1 O R .i durat mu de .ml. răstimp in .are i . ,

- au ridicat fi s au prăbuşit, casete nobile au apărut - i apoi

au decăzut fi au fost Înfăptuite lucruri mari. lotuşi. u , i . , vi mi ou adevărat despre aceste timpuri străvechi nu este <

mult mai mult decât cunoaştem despre Zorii \ temui ilot

Relatările care ne-au parvenit sunt lucrări ale septoniloi şi

maesterilor, scrise la mii de ani după cele întâmplate, dai. spre deosebire de Copiii Pădurii fi de uriafi, Primii Oameni

din Epoca Eroilor au lăsat în urmă nifte ruine fi castele st t â

vechi, care întăresc pasaje din vechile legende, fi mai există monumente de piatră în câmpurile cu gorgane fi n alte părţi, inscripţionate cu runele lor. Cu ajutorul acestor vestigii putem

extrage adevărul din spatele legendelor.

Ceea ce-i pe deplin acceptat este că Epoca Eroilor a înce­put cu Pactul, prelungit pe parcursul a mii de ani, datorită căruia Primii Oam eni fi Copiii au trăit în pace unii cu alţii.

Cu atât de mult teritoriu primit, Primii Oameni au putut să se dezvolte. De la Ţinutul Iernii Veşnice fi până la ţărmurile M ării Verii, Prim ii O am eni au dom nit din cetăţile lor. A u

prosperat regii mărunţi fi nobilii puternici, dar, cu trecerea timpului, unii dintre ei s-au dovedit mai puternici decât cei­

lalţi, plantând seminţele regatelor care sunt strămofii celor

Şapte Regate cunoscute de noi astăzi. Num ele regilor din

aceste teritorii de început s-au pierdut în legendă, iar poveştile

care susţin că domniile lor individuale au durat sute de ani

trebuie considerate erori fi născociri introduse de alţii ulterior.

Num e p n \ iiiii Brandon C on structoru l, Cîarth Mâna

v'.-iile, I am icei Isteţ. Purran Năpasta Zeilor sunt demne de

, \ k it. >1< şi legendele lor este posibil sa conţină mai puţin

i i , . w ,u , al înflorituri. în alte părţi, am să mâ încumet sâ

h i i i boabele de grâu din toată neghina, insă pentru moment

e-te sulii lent sâ amintesc de aceste povefti.

şi in afară de regii legendari fi de sutele de regate din

i are - au născut . ele Şapte Regate, istorisiri precum cea a

Im Svmeon O chi de Stele, Serw yn cu Scutul de Oglindă

şi a altor eroi au devenit m aterialul preferat al septonilor fi

al menestrelilor. D ar au existat aceşti eroi? S-ar putea, dar

când menestrelii il plasează pe Serwyn cu Scutul-de-Oglindă

in Garda Regelui - care a apărut de-abia în timpul domniei

lui A egon C u cerito ru l - ne putem da seam a de ce putem

avea încredere doar in câteva dintre aceste istorisiri. Scp

tonii care le-au scris iniţial au scos ce detalii le-au convenit

fi au adăugat altele, iar cântăreţii le-au schim bat - uneori,

dincolo de orice şansă de a fi recunoscute - pentru un loc

că ld u ţ p rin sala vreu n u i n ob il. în acest fel, unul dintre

Prim ii O am eni, m ort dem ult, a devenit un cavaler care-i

urm ează pe C e i Şapte şi-i p ăzeşte pe regii T argaryen la

câteva mii de ani după ce şi-a trăit viaţa (dacă şi-a trâit-o

vreodată). Iar arm atele de băietani şi tineri care nu cunosc

trecu tu l istoric al W estero su lu i d in cauza unor astfel de

poveşti prosteşti sunt numeroase.

Cel m a i b in e este să n e am in tim că, a tu n ci câ n d v o rb im despre aceşti p ărin ţi leg en d a ri a i regatelor, v o rb im f i d espre u n ele d o ­

m en ii tim p u rii - în gen eral, co n stru ite pe înălţim i, cu m a r fi C a ste rly R o c k sa u W in t e r fe ll - ca re, c u tim p u l, au a c u m u la t to t

m ai m u lte ter ito rii fi putere. D a c ă G a r th M a n a V erd e a d o m n it v reo d a tă p este ceea ce el n u m e a R eg a tu l d in R ea ch , este c lar că

scrierile nu co n ţin d ecâ t in ven ţii şi că regatul nu -■ invn.i.-. ! ; m ai m u lt d e d o u ă săp tă m â n i că la re d in c o lo d in sălile lui. în să din

aceste m ici d o m en ii s-au r id ic a t regatele put. • ~ ’ d o m in e W e ste ro su l în m ilen iile u rm ă to a re .

I U T A i ' l P R IM II O A M E N I şi .iu stabilit împărăţia tn

urma Pactului, puţine lucruri i .111 mai deranjat, in afară de

1 Ofturile dintre ei şi războaiele, ne spun tot felul de istorisiri,

lot din acestea am aliat de Noaptea cea Lungă, când a venit

0 iarnă care a durat o întreagă generaţie - o generaţie cu

1 opii născuţi, ajunşi la vârsta maturităţii şi, in multe caruri,

morţi tară să ti văzut primăvara. Intr-adevăr, unele dintre

poveştile soaţelor bătrâne spun că nici m ăcar n-au văzut

lumina zilei, atât de cumplită a fost iarna înstăpânită asupra

lumii. în vrem e ce aceasta s-ar putea să nu fie decât tot o

poveste, (aptul că s-a produs un cataclism acum câteva mii

de ani pare ceva aproape sigur. Lomas Longstrider, în lucrarea

să M inunai ii făcute tic om, îţi aminteşte câ i-a întâlnit pe des­

cendenţii rh oyn arilor între ruinele oraşului festivalului,

Chroyane şi povesteşte cum întunericul a făcut ca fluviul

Rhoyne sa scadă şi să dispară, apele sale îngheţând până

departe, în sud, la confluenţa cu Selhoru. Potrivit acestor

istorisiri, soarele s-a reîntors numai după ce un erou i-a con­

vins pe numeroşii copii ai M am ei Rhoyne - zei mai mărunţi,

precum Regele Crab şi Bătrânul de pe Râu - să lase deoparte

ciorovăielile şi sa se unească şi să cânte un cântec secret care

să aducă înapoi ziua.

Se mai scrie, de asemenea, că în analele din Asshai se pome­

neşte de o asemenea beznă şi despre un erou care a luptat împo­

triva ei cu o sabie roşie. Faptele sale au avut loc înainte de

ascensiunea Valyriei, înainte ca Vechiul Ghis să-şi formeze primul

său imperiu. Această legendă s-a împrăştiat la vest de Asshai, iar

discipolii lui R’hllor susţin câ numele acestui erou a fost A zor

Mi,:! profeţindu-î întoarcerea. în Compendiul deJad, Colloquo

'■••'.ar îşi aminteşte de ciudata legendă din Yi Ti care descrie cum

:i a ascuns faţa de pământ timp de o viaţă de om, ruşinat

1 ce nimeni n-a putut descoperi, şi că dezastrul a fost evitat

rin faptele unei femei cu coadă de maimuţă.

Oricum, dacă această iar.1.1 c 1u.ii . 1 1 ,it, a>a cum sus­

ţin legendele, privaţiunile ti .hui' n 10 1 teribile. Bătrânii

şi infirmii cereau să fu duşi uiu e 1.1 nu aveau

sa se mai întoarcă, dar lâsandu le ■ <1 >rl.ilţi mai multă mâncare

şi ajutându-i astfel să supravieţuia» a. Se pare ca o astfel de

practică era obişnuită în timpul Nopţii celei Lungi.

Există şi alte poveşti - şi mai greu de crezut, şi mai mult

bazate pe vechile legende - despre creaturile numite Ceilalţi.

Conform acestora, ei veneau din ţinuturile îngheţate ale

Iernii Veşnice, aducând frig şi întuneric, distrugând lumina

şi căldura. Legendele susţin câ ei călăreau pe păianjeni de

gheaţă monstruoşi şi pe cai morţi înviaţi ca sâ-i slujească.

Cum de s-a sfârşit Noaptea cea Lungă este o chestiune

de legendă, aşa cum au devenit şi celelalte probleme legate de

trecutul îndepărtat. Î11 Nord, ele vorbesc de un ultim erou

* u to a te că Citadela a tot încercat să afle felul în care ar putea prevedea durata şi sch im b a rea a n o tim p u rilor ro ate e fo rtu -

•__/ r ile sale au fo st în va n . S e p to n u l B arth p are să a rg u m en teze , în tr-o d iserta ţie fra g m en ta tă , câ m a n iera sch im b ă to a re a

(impurilor era o ch e stiu n e ce ţin ea m ai degrabă de a rta m agiei d e câ t de cunoaştere. Lucrarea Maesterului Nicol. Măsurarea

. .d o r - altfel, o operă lă u d a b ilă , co n ţin â n d m u lte lu c ru ri fo lo sito are - , p are in flu e n ţa tă de acest argument. Bazându- şi cartea

;v mişcarea stelelor de pe firm a m e n t, N ic o l susţin e, n eco n vin gâtor, că s-ar p u te a ca odinioară anotimpurile să fi avut o lun-

eime constantă, d e te r m in a tă n u m a i şi n u m a i de fe lu l în ca re p ă m â n tu l se în to a rce spre soare, în traseul său ceresc. Id eea d in

spatele a c e s te i a f irm a ţii p are d e stu l d e a d e v ă ra tă - că lu n girea şi scu rta re a zilelor, d acă ar fi m ai regu late , ar fi dus la a n o tim ­

p u ri m a i c o n s ta n te - în să n u e x is tă n ic io d o v a d ă că s-a r fi în tâ m p la t v re o d a tă aşa ce va , in afară d e legen d ele ce le m ai vech i.

S T Â N G A ] Fort ruinat circularul Primilor Oameni. D E A S U P R A | Legendele spun că Ceilalţi călăreau pe păianjeni de gheaţă şi cai morţi.

1

care .1 încercat să i determine |v Copiii Pădurii să intervină,

tovarăşii săi abandonându I s.ui murind unul câte unul după

ce >-au confruntat cu uriaşii nesăţioşi, slujitorii reci fi cu

(. eilalţi înşişi. în cele din urmă, singur, a ajuns la Copii, în

pofida eforturilor umblătorilor albi, toate legendele căzând

de acord că acesta a fost un punct de cotitură. M ulţum ită

Copiilor, Primii Oameni din Rondul de Noapte s-au adunat

şi-au putut lupta - şi învinge - în Bătân.i pentru Zori: ultima

luptă care a întrerupt Iarna Veşnică şi i a pus pe fugă pe Cei­

lalţi spre Nordul îngheţat. A cu m , şase ţii de ani mai târziu

(sau opt mii de ani, aşa cum afirmă , Arata Istorie), Zidul,

ridicat ca să apere împărăţia oam en ilor, încă mai este supra­

vegheat de fraţii juraţi din Rondul de ,\;oapte şi nici Ceilalţi,

nici Copiii n-au mai fost văzuţi de secole.

Lucrarea Arhimaesterului Fomas, Minciunile anticilor - cu toate că este prea puţin respectată astăzi din cauza afirma­

ţiilor sale greşite despre ascensiunea Valyriei şi a anumitor referinţe directe la Reach şi la Ţinuturile Vestice - spe­

culează câ legendarii Ceilalţi nu erau altceva decât un trib al Primilor Oameni, strămoşi ai sălbaticilor, stabilit în Nordul

îndepărtat. Din pricina Nopţii celei Lungi, aceşti sălbatici au fost apoi forţaţi să înceapă un val de cuceriri spre sud. Că

au devenit monstruoşi în legendele de mai târziu, potrivit lui Fomas, reflectă dorinţa Rondului de Noapte şi a familiei

Stark de a-şi atribui o aură eroică, de salvatori ai omenirii, şi nu doar pe acea de câştigători ai luptei asupra domeniului.

, In c i n .si u n i: a ‘\ Âl VKI I I

l 'l c \ N P W 1 S i l R O M I *r u t In i do pe utnt.t Nopţii

>. 1. 1 1 ungi o «ouA put ei o >«■ ihIu.i in I " i " Va»I ulcontinent,

m tm » do1.» \ U m tngu»li până l.i legendara Mai o de Iad, şi

dcp.iitc i i tn - l'lth O ' I'.ih •» l»«* locul unde - 4 dezvoltat

.<> e.i'i A i tviluaţie l'i m u diniiv ele (nu »p«ijinim pretenţiile

dubio.i-.c referito.m* Kt Q arth, legendele din Vi Ti despre

Mure Io Impoi iu .il 7 orilor şi di tu ultăţile in găsirea adevâru

Im in ivtortMnle despre legendarni As*hai) îşi are obârşia in

\> iliiul G h iv un oraf ridicat prin m l.n io Fondatorul legen

dat al oraşului, Grazdan col M.iro, ovto atât de venerat incit

bărbaţilor din familiile do sclavi li se da, adesea, numele lui.

1 I a fost col caro. după i um afirma cele niai vechi relatări ale

ghiscarilor, a înfiinţat legiunile ordonate, cu scuturile lor

înalte ţ.i colo trei suliţe, primele formaţiuni disciplinate arun­

cate in luptă. Vechiul Ghis şi armata '.i au început «.i coloni

::e:e împrejurimile, apoi, avansând, şi au subjugat vecinii.

Astfel a luat naştere primul imperiu, care secole do a rândul

a domnit peste tot.

Cei care au adus sfârşitul imperiului Vechiului Ghis - cu

toate ca nu şi al tuturor năravurilor salo proveneau din

peninsula de peste G olfu l N egustorilor de Sclavi. Acolo,

printre măreţii munţi vulcanici cunoscuţi drept Paisprezece

Flăcări, se adăposteau valyrienii, care au învăţat să îmblân­

zească dragonii şi să-i transforme în cele mai înspăimântătoare

arme de luptă pe care le-a văzut vreodată omenirea. Legen­

dele valyrienilor susţineau că ei erau descendenţii dragonilor

şi că erau înrudiţi cu cei controlaţi de ei.

Frumuseţea valyrienilor - cu pârul lor de un argintiu

strălucitor sau auriu şi ochii în nuanţe violacee, neîntâlnite

l.i alţi oameni r*le bine > linon ut a şi jide»o.i 'iiblim.it.i < a o

dovadă tă oi nu «unt cu totul do a> o laţi sânge cu ceilalţi o.t

meni. lotuşi, exiMă mae»teri care atrag atenţia ca prin in

crueijarea ctigrijă a animalelor -o poate obţine re .• nitatcil

dorit şi ia populaţiile izolate pot prezenta nişte diferenţe

destul de mari faţă do i oea i o -o i onsidera a li i ova i oimin

Acesta ar putea li un răspuns mai de înţeles in ceea ce priveşte

misterul originii valyrienilor, c u toate ca nu explic a legătura

lor cu dragonii. pe care cei cu sânge valvrian o au in mod clar.

Valyrienii nu au avut regi, insa şi-au zis stăpâni liberi, pen

tru că toţi cetăţenii care deţineau pământ aveau un cuvânt di­

spus. S ar putea ca arhonţii să fi fost desemnaţi să conducă, însă

erau aleşi de nobilii stăpâni dintre ai lor, şi numai pentru un

timp limitat. Era o raritate ca Valyria să fie condusă de o singură

familie de proprietari, dar nu era ceva ce să nu se mai fi văzut.

Cele cinci războaie mari desfăşurate intre stăpânii liberi

şi Vechiul Ghis, pe când lumea se afla la început, au devenit

legendare: încleştări care s-au term inat de fiecare dată cu

victoria valyrienilor asupra ghiscarilor. în cel de-al cincilea

război, cel final, s-a întâmplat că stăpânii au vrut să se asigure

că nu va mai fi un al şaselea. Anticele ziduri din cărămidă ale

Vechiului Ghis, ridicate de Grazdan cel Mare, au fost dărâmate.

Piramidele enorme, templele şi casele au fost arse de flă­

cările dragonilor. Lanurile au fost acoperite cu sare, var şi

scăfârlii. Mulţi dintre ghiscari au fost măcelăriţi, iar alţii luaţi

în robie şi-au murit muncind pentru cuceritorii lor. Astfel,

ghiscarii au fost înghiţiţi de noul imperiu valyrian, iar cu tre­

cerea vremii au uitat limba vorbită de Grazdan, învăţând în

schimb valyriana cultă. Aşa pier imperiile şi se înalţă altele.

In fragmentele păstrate din Isteria neol’ijfiiuitâ a lui Barth, septonul pare să fi luat în considerare diverse legende care exami­

nează originea dragonilor şi cum au ajuns ei să fie controlaţi de valyrieni. Aceştia, la rândul lor, susţin că dragonii sunt copiii

celor Paisprezece Flăcări, în vreme ce în Qarth, legendele afirmă că a existat o a doua lună pe cer. într-o bună zi, această lună

a fost dogorită de soare şi a crăpat ca un ou, iar un milion de dragoni au ieşit la iveală. în Asshai, legendele sunt numeroase şi

încurcate, însă anumite texte - toate imposibil de străvechi - susţin că dragonii au venit prima dată din Umbră, un loc unde

toate învăţăturile noastre dau greş. Istorisirile Asshai spun că un popor atât de vechi încât nici nu avea nume a fost primul care

a îmblânzit dragonii în Umbră şi i-a adus în Valyria, învăţându-i pe valyrieni arta lui înainte de a dispărea din anale.

Totuşi, dacă poporul din Umbră a îmblânzit pentru prima dată dragonii, de ce nu s-au apucat de cuceriri, aşa cum au făcut

valyrienii? Povestea valyrienilor pare cel mai aproape de adevăr. însă au existat dragoni in Westeros, cândva, cu mult înaintea

venirii Targaryenilor, aşa cum ne spun propriile noastre legende şi istorisiri. Dacă fiarele astea au apărut prima dată din cele

Paisprezece Flăcări, trebuie să se fi răspândit pe întreaga lume cunoscută înainte de a fi îmblânzite. Şi, de fapt, există dovezi în

acest sens, oase de dragon fiind găsite .if.ît de departe in nord, la Ib, şi chiar şi în junglele din Sothoryos. însă valyrienii i-au

exploatat şi i-au subjugat aşa cum ti a ;nai făcut-o nimeni.

at dragonilor din Valyria.

i r.iiT h u i r ă m a s acum din inip**nul cândva mândru al Vechiului Cihi* este nflnsfinn.it ciU v.i • >. . ,igă(ându-»e ea

_ nişte m aieţt de Golful Negustorilor de Sclavi, ţi un altul care se pretinde a fi chiar Veihiul G lii' I V >arece după distru­

sei ca Valynei oralele din Cîoltvil Negustorilor de Sclavi s-au putut scutura de ultimele lanţuri valyriene, i i nmindcu adevărat

fim td o ai pref.Wându se Iar cei rim aţi dintre ghiscarişi-au reluat repede comerţul lor cu sclavi cuto.i' .< pe cei odinioară

obţinuţi prin cucerire acum ii cumpără ţi i înmulţesc.

„Cărămizile ţa săngele au clădit Astapor, şi cărămizile şi sângele sunt oamenii săi" spune un vechi • n:. <, referindu-se la

ridurile din cărămidă roşie ale oraşului şi la sângele vărsat de iniile de sclavi care au trăit, au muncit şi au ir i it ionstruindu le.

Condus de oameni care-şi ziceau Stăpânii Buni, Astaporul este cel mai bine cunoscut prin eunucii săi soldaţi, numiţi

Cei Nepătaţi bărbaţi antrenaţi încă din copilărie să fie războinici neînfricaţi, care să nu simtă dure 'taporii pretind

i ă sunt legiunile mărşăluind umăr la umăr ale Vechiului Imperiu, revenite, însă acei oameni erau liberi, i timp ce Nepătaţii

sunt sclavi.

Despre Yunkai, oraşul galben, nu este nevoie să spunem prea multe, fiind un loc râu famat. Bărbaţii c.ire-I conduc îşi spun

Stăpânii înţelepţi, sunt măcinaţi de corupţie, vând sclave pentru pat şi băieţi-târfe şi fac altele şi mai rele.

Cel mai impresionant dintre oraşele de la marginea Golfului Negustorilor de Sclavi este străvechiul Meereen, dar, la fel ca

şi restul, este o ruină, cu doar o fracţiune din populaţia din vremurile de aur ale Vechiului Imperiu. Zidurile sale din cărămizi

multicolore ascund multe suferinţe, deoarece Măreţii Stăpâni ai Meereenului antrenează sclavi ca să lupte şi să moară pentru

plăcerea lor, în arenele lor năclăite de sânge.

Despre toate cele trei oraşe se ştia că le plăteau tribut khalassarelor aflate în trecere, mai degrabă decât să se confrunte cu

ei în luptă, însă Dothraki furnizau mulţi dintre sclavii pe care ghiscarii îi antrenau şi-i vindeau, robi obţinuţi în urma cuceri­

rilor lor şi vânduţi în pieţele de sclavi din Meereen, Yunkai şi Astapor.

Cel mai important dintre oraşele ghiscari este, de asemenea, şi cel mai mic şi mai nou şi un pretendent la măreţie: Noul

Ghis, lăsat în voia sa pe insula lui. Acolo, stăpânii lui au format legiunile de fier, asemenea celor din Vechiul Imperiu, insă, spre

deosebire de Nepătaţi, ele sunt alcătuite din oameni liberi, aşa cum erau şi soldaţii Vechiului Imperiu.

C O P I I I Al V Rl l I

\ VI Rl l \ I 1 Al I NVA J A I un lucru deplorabil de U ghi*.tti 'hl.ivi«i t.his» jiu . |v 1aie i âu cucerit, au fo«t primii

luaţi in «viiM f tl.ii nu ţi ultim ii. M unţii a riâ n d ai celor

P.m pr cec I Ui An,-1.111 Ivyaţt in minereuri, pe care valvi icnii

le doie.m cu .iiilo.il, i upru i cositor pentru bronzul .ir

meloi >i monument d o i lo i ; m.u t.ir; i i i . fiei prntru oţelul

săbiilor lor legenda i . m întotdeauna .iur fi atgint pentru .1

plăti pentru to.ite

' 4lvr1.u1.1 tont adu* ilt i n veniţi din oraşele ttăpăm loi liberi,

iar n u t i.iiele politice le .ui lejj.it n u i bine de Valyria. Totuşi,

majoritatea istorisirilor c.ire relatează to.ite astea folose*» >..1

'•ur-.i lut r.ire.i lut l.es»io Har.iti», Iniimtr ilr irmreu diiiţom li»

11.tr.iti* insiifi provene.i din Pentos fi, l.i vrem e.i aceea.

Volanţi* ameninţ* -.1 refac a imperiul valyrian sub controlul

«iu. .if.i ca ideea unui Pento» independent, cu origini diferite

de cele ale Valyriei, a (ost 1111 aranjament politic convenabil.

Piv>pnrtâţile oţelului' .1lvt1.n1 sunt bine, unoscute fi sunt rezultatul 1t.1t .1 împăturirii (ierului de mai multe ori, pentru echilibru ţi înlăturarea impurităţilor, ilar fi al tolotiirii vrâjilor sui măcar a unor arte [H‘ care noi nu le cunoaştem - pentru a conferi o

tine iielîre.iv a oţelului obţinut. Aceste arte s .111 pierdut, dffi fierarii din Qolior susţin câ incâ mai fttu farmecele pentru prelucrarea oţelului valvrian tSrA a fi pierde duritatea ori .1 fi slăbi capacitatea de .1 ţi menţine ascuţişul. Săbiile din oţel valyrian rămase incâ in lume ar putea ti câteva mii, însă tn cele Şapte Regate 1111 există decăt i }7 de astfel de arme, potrivit Iniriilardor Arhimaesterului Thuigood. IV atunci unele dintre ele - au pierdut sau au dispărut din analele istoriei.

Nimeni 11 ar putea spune câţi au pierit, trudind in minele

valvriene, insa numărul lor .1 fost at.it de mare încât aproape

că sfidează înţelegerea. Pe măsură ce Valyria creştea, avea

nevoie de tot mai multe minereuri, ceea ce a dus la alte cu­

ceriri pentru a asigura necesarul de sclavi în mine. Valyrienii

s .ui extins in toate direcţiile, întinzându-se spre est, dincolo

de orafele ghiscari, şi spre vest, până la ţărmurile Essosului,

unde nici măcar ghiscarii nu făcuseră incursiuni.

Prima demonstraţie de forţă a noului imperiu a fost de

o importanţă capitală pentru W esteros şi pentru viitorul

celor Şapte Regate. Pe când Valyria încerca să cucerească tot

mai multe teritorii şi oam eni, unii dintre aceştia au fugit

pentru a se pune la adăpost de puhoiul valyrian. Pe ţărmurile

Essosului, valyrienii au ridicat oraşe, acelea pe care le cunoaş­

tem astăzi drept Oraşele Libere. Originile lor au fost diverse.

Qohor şi Norvos au fost clădite în urma unor schisme

religioase. Altele, precum Vechiul Volantis şi Lys, au fost la

început colonii comerciale, înfiinţate de negustorii bogaţi şi

de nobilii care şi-au cum părat dreptul de a conduce fiind

clienţi ai stăpânilor liberi şi nu supuşii lor. Aceste oraşe şi-au

ales propriii lor lideri, mai degrabă decât să accepte arhonţii

trimişi de Valyria (adesea, pe m • .ic d: agonilor) pentru a-i

supraveghea. în unele istorisii 1 ■ - t Lor.ith

erau de un al treilea fel: oraşe c . . , vemrea

valvrienilor, ai căror conducât ■ • :,i \ atvriei

şi astfel şi-au m enţinut stătur -c sângele

Este limpede insă că Braavos este unic intre toate Oraşele

Libere, fiind clădit nu din vrerea stăpânilor liberi, nici de

către cetăţenii săi, ci de sclavii săi. Potrivit legendelor, uriaşa

flotă trim isă pentru colectarea trib u tu rilo r de robi din

Ţ inuturile Verii şi ale M ării de Jad a căzu t v ictim ă unei

revolte .1 prizonierilor; succesul răscoalei a fost determinat,

fără îndoială, de faptul câ valyTienii obişnuiau să-i folosească

pe sclavi ca vâslaşi ori chiar ca m arinari, iar aceştia s-au

alăturat rebeliunii. După ce au preluat con trolu l asupra

flotei, şi-au dat seama câ nu exista niciun loc in apropiere

unde sâ se ascundă de stăpânii lor, astfel încât sclavii au fost

nevoiţi sâ caute un teritoriu departe de Valyria şi de vasalii

săi, fondându-şi propriul lor oraş intr-un loc retras. Legenda

spune câ profeţii au spus câ flota trebuie sâ meargă departe,

în nord, spre o regiune părăsită a Essosului, un loc cu tere­

nuri mâloase şi lacuri sălcii şi puturoase. A colo, sclavii au

pus piatra de temelie a oraşului lor.

Tim p de secole, braavosienii au rămas ascunşi de lume

in laguna lor îndepărtată. Şi chiar şi după ce şi-au dezvăluit

prezenţa, Braavos a continuat sâ fie cunoscut drept oraşul

secret. Braavosienii erau un popor fără a fi de fapt un popor:

zeci de neam uri, sute de lim bi şi sute de zei. T o t ceea ce

aveau i;i com un erau valyriana, lim ba o bişn u ită p en tru

comerţul din Essos, şi faptul câ de-acum erau liberi, după

, t -1: , cândva, sclavi. Profeţii au fost onoraţi pentru câ

spre oraşul lor, însâ cei m ai în ţe le p ţi d in tre

*>U v ii t'ltt'i-1.tţi .111 h t f l ln l l > p e n tru a se tinil'u<i. t ic b u ia u

*A J i . < | 'lc to ţi .1*11 a d llţl |U 01 de tOVJH Afli lo i, IAU .1 I i tlMll

j v n u iu in il m .ii m ult de» Ai pe i o ila lţi

IV »tuit, nuim*l«* fi numArul popoarelor i .ui’ au i A.-ui

»nb iuţîul V.ilvi ioi «unt. in in.no p.u (o. noi unon iile pentru

noi a*l.ln. Hrisoavele valyr ionilor iciotito.uo l.i u u o m ilo

loi .ui tv>»t di»tru»c Jo l 'i jlio fi puţine dintre i»t«'i iile .n o lo i

popo.no .ui i o . i m . i i dominaţiei N.ilvnoi

Câteva, precum rhoynarii, .h i supravieţuit »oi ololoi ţi

niilemilot Rlioyn.il ii. i ato .ui loml.it oraţe m.ii i ilo ,t lungul

fluviului Rlioyno, .iu font. "o p.u o. primii caro .h i depr in*

m oflijiiijiil piolm i Aill lin u lu i I ’■ illli l. i unii <li i.i(m m,<

foloi i.iio * i nunul ulloiiot Redatul s.iiru»t a n i«l,il #*

p,tn«uinti \ ilvi ii i dai orii A i Ampioi Inlim . . .110 I. opa» i

I \n i In.ii t* oa*.IA i Ampio ţi i ol « aie .tu ih upal loi t II

> Al,tioţi IV tlu .ik i .iii du» l.i • AiIoiim Kc^atultu Vu nur

ilupA UrgieI u i oi i .no n ,hi .ii > opt.il " i Iio lii.i(i iii «i liivif, Iii»,i n ,ui

pulut io.u*l.i putorii Valyrtei, .iii lii^il Mulţi .iii il.il jjrof ţi

.ui lo-t tlil.iţi Un ".iiijjui popoi In-.», 0.11110111 In.ilţi ţi 1 11 parul

bloml. >111 a|Oţi ţi IndArAtnii 1 In 11 t-ilinţ.i lui, .1111 ouţll ..1 n iipo

tlin Valyria I.11 11* eşti minimi «unt .iinl.illl,

D111 istoria Valyrioi, .iţ.i 111111 o cunosi tilA a»tA.i, imillo volume ,111 li»-t ■*< n -o «Io 1 lungul vo.u 111 ilor, i,n ,i 111,11 u 1111 elf legale Jo cuceririle lor, colonizările, disputele cu «tApAiiii dragonilor, . oii po . .111' i venerau ţi multe .illolo pol umpli1 l'il'lmtn 1

întregi şi lot 11 .ir lî complete. I uci.110.1 lui lialendro, iivurllc «lA/'iInlli’r liberi, 0*10 consider,ilA In un.111111nl.1i1' drept ct',1 m.ii

compleţi istorio, dar chiar ţi in acost ca*, Citadelei ii lipsesc douăzeci ţi şapte dintre manuscrise

(J O SI REA,yiND AL I LO K

A N D A L II S U N T O R IG IN A R I din ţinutul Securii, la est

ţi la nord do unde se află astăzi Pentos, cu toate câ, vreme de

secole, au fost un popor migrator, care n-a rămas multă vreme

într-un loc. Din inima ţinutului Securii - un imens pinten

de pământ înconjurat din toate părţile de Marea Tremură­

toare - s-au îndreptat spre sud ţi spre vest, pentru a întemeia

Andalos, tărâm ul străvechi ocupat de andali înainte de a

traversa Marea îngustă.

Andalos se întindea de la Secure ţi până la ceea ce sunt

astăzi Ţărmurile Braavos, iar în sud pânâ la Câmpiile întinse

ţi Dealurile de Catifea. A ndalii au adus cu ei arme din fier ţi

armuri din plăci de metal, îm potriva cărora triburile care

populau acele ţinuturi nu puteau face m are lucru. Unul

dintre aceste triburi erau O am enii Păroşi; numele lor s-a

pierdut, dar sunt amintiţi în unele legende din Pentos. (Pen-

tosienii cred despre ei câ seamănă cu oamenii din Ib, iar le­

gendele Citadelei sunt, în cea mai mare parte, de acord cu

asta, cu toate că unele susţin că Oamenii Păroşi s-au aţerat

în Ib, iar altele că ei au venit prima dată din Ib.)

Faptul câ andalii prelucrau fierul a fost considerat .

unii dovada faptului că au fost călăuziţi de C ei Ş.ip-

STÂNGA \ Focurile celor Paiipreztw

că Fierarul însuţi i-a învăţat această îndeletnicire ţi aţa susţin

ţi textele sfinte. Insă rhoynarii erau deja o civilizaţie avansata

in acel timp, ţi ei cunoşteau meşteşugul fierului, aşa câ 1111 este

necesară decât studierea unei hărţi pentru a-ţi da seama câ

primit andali trebuie să fi avut contacte cu rhoynarii. Apa în

tunecată ţi Noyne stăteau chiar în calea migraţiei andalilor, iar

potrivit istoricului norvosian Doro Golathis, acolo, in Andalos,

există rămăşiţele unor avanposturi ale rhoynarilor. Şi n-ar fi

pentru prima dată când oamenii au învăţat să prelucreze fierul

de la rhoynari: se spune câ valyrienii au deprins această înde­

letnicire tot de la ei, cu toate câ, in cele din urmă, i-au depăşit.

Timp de mii de ani, andalii au rămas în Andalos, mârin-

du-şi numărul. în cea mai veche dintre cărţile sfinte, Steaua

cu şapte coifuri, se spune câ C ei Şapte înşişi au m ers intre

oamenii lor pe dealurile din Andalos şi că ei au fost cei care

l-au încoronat pe H u gordin D ealuri, prom iţându-le lui şi

descendenţilor lui mari regate pe păm ânturi străine. A cest

lucru este considerat de septoni şi de septe m otivul p entru

c ire mda! ui plecat din Essos şi au lovit în vest, spre W es-

'i 'SCoperitâ de Citadelă de-a lungul seco

ofere unul mai bun.

jă u jmaqia piromanţilor.

s i

O vecile legendă din Pentos susţine că andalii au măcelărit fecioarele-lebede, care-i ademeneau pe călători spre pieirea lor, prin Dealurile de Catifea, întinse in estul Oraşului Liber. Un erou, pe care menestrelii din Pentos ii numesc Hukko, i-a

condus pe andali in vremurile acelea şi se spune câ le-a ucis pe cele şapte fecioare nu pentru crimele lor, ci ca sacrificiu adus roilor lui. Unii maesteri susţin că Hukko ar putea fi o interpretare a numelui Hugor. Dar chiar şi mai mult decât in cele Şapte Regate, nu trebuie luate de bune legendele străvechi provenite din est. Prea mulţi oameni au călătorit încoace şi-ncolo şi prea

multe legende fi istorisiri s-au amestecat intre ele.

T im p do câteva secole, a 11 dai ii au p rosperat în tre D ea­

lurile din A ndalos, fiind lăsaţi mai mult sau mai puţin în

pace. însă odată cu căderea Vechiului Ghis a venit marele

\ al al cuceririlor şi colonizării al stăpânilor liberi din Valyria,

pe măsură ce aceştia îşi extindeau domeniile şi aveau nevoie

de tot mai m ulţi sclavi. Prima oară, Rlioyne şi rhoynarii au

servit drept zone tam pon. La vrem ea când valyrienii au

ajuns la marele fluviu, au descoperit câ era dificil să facă o

traversare in forţă. Pe stăpânii dragonilor nu părea sâ-i

deranjeze, insă pedestraşii şi călăreţii considerau asta des­

curajau: in perspectiva rezistenţei opuse de rhoynari, ţinând

k cont ■. â aceştia din urmă erau acum la fel de puternici ca

A i <h . ii ia apogeul său. între rhoynari şi valyrieni exista un

,” ottţiu care dura de mulţi ani, însă până atunci ii prote­

ja.' -i.nai pe andali.

a l y r ie n i i a u în f i in ţ a t p r im e le lo r c o lo n i i la g u r a f lu v iu ­

lui. ,>lo, c e i m a i b o g a ţ i d i n t r e s t ă p â n i i l ib e r i a u f o n d a t

Voiam p e n t r u .1 a d u n a b o g ă ţ i i le c a r e c u r g e a u p e R l io v n e ,

iar din Y o la n t i s , t o r ţ e le lo r c u c e r i t o a r e a u tr a v e r s a t f lu v iu l

în forţă. I n i ţ i a l , a n d a l i i s - a r p u t e a s ă li se f i î m p o t r i v i t , ia r

W rhoynari 1 c h ia r sâ -i fi a ju ta t , in să p u h o iu l e ra d e n e o p r it . A ş a

că este mai probabil că andalii au preferat să fugă decât să

suporte inevitabila sclavie care venea odată cu cuceririle

valyriene. S-au retras spre Secure - ţinuturile din care ve­

niseră - şi când acestea nu i-au mai protejat, s-au retras şi

mai departe în nord şi în vest, până au ajuns la mare. S-ar

putea ca unii să se fi oprit acolo, acceptându-şi soarta, în

timp ce alţii e posibil să fi opus o ultimă rezistenţă, însă mulţi

au construit nave şi au plecat peste M area îngustă spre ţi­

nuturile Prim ilor Oam eni din Westeros.

V alyrien ii le-au refuzat an d aiilo r îndeplinirea pro­

m isiunilor făcute de C ei Şapte în 7!ssos, însă în Westeros

erau liberi. în dârjiţi de lupte ş> ic retragere, războinicii

andali şi-au tatuat steaua cu şaptr colţuri pe trupuri şi-au

jurat pe sângele lor şi pe Cei Şapte 1 nu-şi găsească odihna

până când nu-şi vor clădi regate < Ţinuturile Apusului.

Succesul lo r a d at un num e 1 W esterosulu i: Rhaesh

A n d a h li, Ţ in u tu l A n d a lilo i, .. cu m îl num esc acum

dothrakii.

Septonii, menestrelii şi maesterii au căzut de acord că

primul loc unde s-au stabilit andalii a fost la Degete, în Va­

lea lui A rryn. Steaua cu şapte colţuri este întâlnită peste tot

D E A S U P R A | Aventurieri andali in Vale; în fundal, M unţii Lunii.

in zonă, po stânci ft pe pietre, un obicei dispărut in cele din

urmâ, pe mâsurâ ce cuceririle andale au progresat.

Irecân d Valea prin foc fi sabie, andalii au început sa

oc upe W este rosul. A rm ele lor din tier fi armurile erau su

peiio.ite bronzului cu care tncă mai luptau Primii Oameni,

altfel câ mulţi dintre ei au pierit în acest război. A fost 1111

război ori un fir de războaie - care a durat câteva decenii

în cele din urmă, unii dintre Primii Oameni .111 depus armele

fi, .îf.i cum am spus deja, încă mai sunt case in Vale care se

mândresc că sunt descendenţii Prim ilor Oameni, aţa cum

sunt Redfort fi Royce.

M enestrelii spun câ eroul andalilor, Ser A rtys Arryn, a

călărit un şoim pentru a-1 ucide pe Regele Grifon pe Lancea

l Triafului, fondând astfel Casa regală Arryn. O absurditate,

desigur, o am estecare a istoriei reale a fam iliei A rry n cu

elem ente din legendele despre Epoca Eroilor. De fapt, regii

A rryn i-au înlăturat pe suveranii Casei Royce.

După ce au securizat Valea, andalii şi-au întors atenţia

spre restul W esterosului, revârsându-se prin Poarta însân­

gerată. în războaiele care au urm at, aventurierii andali au

fondat regate în vecb ile ţin u tu ri ale P rim ilor O am eni şi

s-au luptat unii cu alţii la fel de des pe cât s-au războit cu

duşmanii lor.

în războaiele pentru Trident se zice câ până la şapte regi

andali şi-au unit forţele împotriva ultimului Rege al Râurilor

şi Dealurilor, Tristifer al IV-lea, descendent al Prim ilor O a­

meni, şi l-au învins în ceea ce susţin menestrelii că ar fi fost

cea de-a o suta bătălie. U rm aşul său, Tristifer al V -lea, s-a

dovedit incapabil să apere m oştenirea tatălui său, aşa că re­

gatul ■ .izut în mâinile andalilor.

A . . . i s-a întâm plat că un andal, pom enit în legendă

sub 1 ■ de E rreg F ratricidu l, a traversat m arele deal

al In vvân tate . A c o lo , a fla ţi sub p ro te c ţia reg ilo r

Prin'. m en i. C o p iii P ă d u rii au c io p lit în co p acii

inimi pe creastă (tre izeci şi unu, p o triv it A rhim a-

esten iren t în m a n u scrisu l său L o cu rile vechi din

Tridc: ici când războin icii lui Erreg s-au gân dit să

retez* .. Prim ii O am en i au ales să lupte alături de

C o p ii.. Jalii erau prea puternici. în tim p ce încercau

să şi a p e r e c r â n g u l , a u to s i m .u c lă i 1(1 1 11 I' i

rii susţin că spiritele C op iilo i ini .1 mai I» • • **sfânt în timpul nopţii.

La fel ca Primii Oam eni înaintea lot 1’ d i d<>vedit a fl nişte duşmani aprigi ai Copiiloi . 1

lor, aceştia adorau zei ciudaţi şi aveau ohi ■ . .. câ andalii i-au izgonit pe toţi in a d .u i'u i j u ; ne

le-o dăduse, cândva, Pactul. Slăbiţi ,1 . I. * 1 ■ 1 iir . ' .1 anilor, Copiilor Ie lipseau avantajele avute .1 I a n p a

Prim ilor O am eni. Şi ceea ce Prim ii O am eni n .111 n w- i 1

niciodată să facă - stârpirea C opiilor andalii :m butii

în foarte scurt timp. Poate câ unii dintre C ’opii au reuşit s.i

fugă spre Gât, unde erau protejaţi de mlaştini 1 lacuri, dar, dacă au reuşit asta, n-a mai răm as nici urm a de ei. L t e

posibil ca vreo câţiva să fi supravieţuit pe Insula t chipurilor, aşa cum se mai scrie, sub protecţia O am en ilo r Vei .1, pe

care andalii n-au reuşit niciodată sa 1 distrugă. Dar, din

nou, nu există nicio dovadă solidă.

Oricum , puţinii Copii rămaşi fie au fugit, fie au murit,

iar Prim ii O am eni s-au pom enit pierzând un război după

altul, regat după regat în favoarea in vad ato rilo r andali.

Bătăliile şi războaiele au fost nesfârşite, dar, în cele din urmă,

toate regatele din sud au căzut. Aşa cum s-a întâm plat şi cu

Clanurile Munţilor Lunii sunt în mod clar descendenţii Primilor Oameni, care n-au îngenuncheat înainte ... .

că au fost obligaţi să se refugieze în munţi. Mai mult, intre obiceiurile lor şi cele ale sălbaticilor de dincolo de . . ,,t ,

similarităţi, cum ar fi cel al furtului miresei, dorinţa încăpăţânată de a fi propriii lor stăpâni, şi altele asemenea. Iar taptu sălbaticii se trag din Primii Oameni este indiscutabil.

D E A S U P R A | Masacrarea Copiilor Pădurii de către războinicul andal Erreg Fratricidul.

t n « m i , p t « r t n c l ţ i p e p u t . ............... l i . p â r u t I n c d c d i n

urmă, pc măsură cc u n . ' , I,

IVccând Valea pi'in t andalii au început *1iv u p f WVsUtosuI. A rn it! ■' im tu i .t armurile erau *u

per marc bronzului n u j n i i m.i Jupi.ui Primii Oameni,

astfel că mulţi dintre i'i .111 pi. > 11 in ,n f- i ri: I101 A fost un

război - ori un fir do războaii u r c a durat câteva decenii.

Î11 cele din urmă, unii dintre Pi imn Oameni au ilepu-. armele

fi, aşa cum am spus deja, im ă mai sunt casc in Vale care se

mândresc că sunt descendenţii Primilor Oameni, aşa cum

sunt Redfbrt fi Royce.

Menestrelii spun că eroul andalilor, Ser Artys Arryn, a

călărit un foim pentru a I ucide pe Regele Grifon pe Lancea

Uriaşului, fondând astfel Casa regală Arryn. O absurditate,

desigur, o am estecare a istoriei reale a familiei A rryn cu

elemente din legendele despre Epoca Eroilor. De fapt, regii

Arryn i-au înlăturat pe suveranii Casei Royce.

După ce au securizat Valea, andalii fi-au întors atenţia

spre restul Westerosului, revărsându-se prin Poarta însân­

gerată. Î11 războaiele care au urmat, aventurierii andali au

fondat regate în vechile ţinuturi ale Prim ilor Oam eni şi

s-au luptat unii cu alţii la fel de des pe cât s-au războit cu

duşmanii lor.

în războaiele pentru Trident se zice că până la şapte regi

andali şi-au unit forţele împotriva ultimului Rege al Râurilor

si Dealurilor, Tristifer al I V-lea, descendent al Primilor O a­

meni, şi l-au învins în ceea ce susţin menestrelii că ar fi fost

ca de-a o suta bătălie. Urmaşul său, Tristifer al V-lea, s-a

wedit incapabil să apere moştenirea tatălui său, aşa că re-

lul a căzut în mâinile andalilor.

Atunci s-a întâmplat că un andal, pomenit în legendă

;b numele de Erreg Fratricidul, a traversat marele deal

Inim ii A vântate. A co lo , aflaţi sub p ro tecţia regilor

iniilor O am eni, C o p ii1 Pădurii au cioplit în copacii

■mii aflaţi pe creastă (T • '~eci şi unu, potrivit Arhim a-

■ rcrului Laurent in m u.- c is u l său Locurile vechi din

Trident). A tunci când rV.-Soi v o i lui Erreg s-au gândit să

rtteze copacii, Primii O * - 1 . u ales să lupte alături de

Copii, dar andalii erau : ■ : \ uternici. în timp ce încercau

1 apr , • ringul. ,<u fo*t m Aceliriţi cu toţii | « i v « t ( i t a

rii -ii-tm . ip in te le C o p iilo r Inert m ai bân tuie dealu l

♦fânt In timpul nopţii S

I a Ici ta Primii Oam eni înaintea lor, andalii » au d o ­

vedit a fi nişte duşmani aprigi ai C op iilor rămaşi. In ochii

lor, .uectia adorau ei ciudaţi şi aveau obiceiuri ciudate, aşa

că andalii 1 au izgonit pe toţi in adâncul pădurii pe care

le o dăduse, cândva. Pactul. Slăbiţi şi izolaţi cu trecerea

anilor, Copiilor le lipseau avantajele avute cândva asupra

Prim ilor O am eni. Şi ceea ce Prim ii O am eni n-au reuşit

niciodată să facă stărpirea C opiilor - andalii au izbutit

in foarte scurt timp. Poate că unii dintre Copii au reuşit sa

fugă spre Gât, unde erau protejaţi de mlaştini şi lacuri, dar,

dacă au reuşit asta, n-a mai răm as nici urm ă de ei. Este

posibil ca vreo câţiva să fi supravieţuit pe Insula Chipurilor,

aşa cum se mai scrie, sub p ro tecţia O am en ilo r V erzi, pe

care andalii n-au reuşit niciodată să-i d istrugă. Dar, din

nou, nu există nicio dovadă solidă.

Oricum , puţinii Copii râmaşi fie au fugit, fie au m urit,

iar Primii Oam eni s-au pom enit pierzând un război după

altul, regat după regat în favoarea in va d ato rilo r andali.

Bătăliile şi războaiele au fost nesfârşite, dar, in cele din urmă,

toate regatele din sud au căzut. A şa cum s-a întâm plat şi cu

C la n u rile Munţilor Lunii sunt in mod clar descendenţii Primilor Oameni, care n-au îngenuncheat înaintea andalilor, aşa

că au fost ob lig aţi să se refugieze în munţi. Mai muit, intre obiceiurile lor şi cele ale sălbaticilor de dincolo de Zid e x is tă

sim ila rită ţi, c u m a r fi ce l al furtului miresei, dorinţa încăpăţânată de a fi propriii lor stăpâni, şi altele asemenea. Ia r fa p t u l că

sălbaticii se tra g d in Primii Oameni este indiscutabil.

D E A S U P R A | Masacrarea Copiilor Pădurii de către războinicul andal Erreg Fratricidul.

...

cei din Vale, u n u » .iu predat andalilor, adoptând chiar şi

credinţa in Cei Şapte. In multe cazuri, andalii au luat soţi

ilo -i fiicele regilor înfrânţi ca soaţe, o modalitate de a-şi

int.ii'i dreptul la domnie. Pentru câ, in pofida tu tu ro r Iu

u urilor, Primii Oameni erau mult mai numeroşi decât

andalii şi nu puteau ti daţi la o parte, pur fi simplu. Faptul

ci multe dintre cartelele din sud incâ mai aveau păduri ale

roilor, cu copaci ai inimii sculptaţi in centrul lor, se datora,

zice se, primilor regi andali, care au trecut de la cuceriri la

consolidare, evitând astfel orice conflict religios.

Chiar fi cei născuţi in Insulele de Fier - aprigii răz­

boinici care cutreierau mările, care trebuie să se fi consi­

derat iniţial in siguranţă în insulele lor - au căzut sub

valul cuceririlor andalilor. Cu toate că andalilor le-a luat

o mie de ani ca să-fi îndrepte atenţia spre Insulele de Fier,

atunci când au făcut-o, au făcut-o cu un zel reînnoit. An­

dalii au năvălit asupra insulelor, punând capăt dinastiei

lui U rron M âna Ro>h , ; dom nise cu securea ji tabu

tim p de o mie de ani.Haereg scrie că primii regi andali au vrut sâ-i oblige pe

insulari să i venereze pe Cei Şapte, insâ aceştia n-au accep-

tat. Până la urma, au tolerat cred in ţa lor în Zeul înecat. 1.1

fel ca fi pe co n tin en t, andalii s au c ă să to rit cu soţiile ţi

fiicele insularilor fi au avut copii cu ele. D ar spre deosebire

de continent, C red in ţa 1 1 a p rins rădăcin i niciodată; mai

mult, nu s-a păstrat nici m ăcar în familiile cu sânge andal.

Cu timpul, Zeul înecat a ajuns sâ dom ine Insulele de Fier,

fi numai câteva case fi-au mai am in tit de Cei Şapte.

Num ai N ordul a reuşit să-i ţină pe andali la respect,

dato rită m laştin ilo r im p en etrab ile de la G â t şi a anticei

cetăţi de la M oat Cailin. N u m ăru l a rm a te lo r andale dis­

truse la G ât nu poate fi soco tit cu p rea m are uşurinţă, şi

astfel Regii Iernii şi-au păs tra t independen ţa în veacurile care au urm at.

l ' l T1MA P IN I’RK MARII K migraţii in Westeros a avut

loc la mult timp după venirea Primilor Oameni fi a andalilor.

Pentru c i odată ce războaiele cu ghiscarii s-au term inat,

stăpânii dragonilor din Valyria şi au întors privirile spre vest,

acolo unde creşterea puterii valyriene a adus stăpânii liberi

şi coloniile lor în conflict cu populaţia din Rhoyne.

Cel mai mare fluviu din lume, cu numeroşii săi afluenţi,

Rhoyne străbate o mare parte din vestul Essosului. De-a

lungul malurilor s-au ridicat o civilizaţie şi-o cultură, după

cum se povesteşte, la fel de străvechi precum Vechiul Impe­

riu din Ghis. Rhoynarii s-au îmbogăţit datorită fluviului pe

care l-au numit Mama Rhoyne.

Pescari, negustori, dascăli, învăţaţi, lucrători în lemn şi

piatră şi metal şi-au clădit oraşele lor elegante şi cetăţile de

1 C ' o k A b m

la gurile fluviului şi de-a lungul cursului ■ .>\ ■ ■ !.> >at .are,

unul mai frumos decât celălalt. între-1 Valurile de Catifea se

aflau Ghoyan Prohe, cu crângurile vile ş: u - . adeli-, Ny Sar,

oraşul fântânilor, fremătând de cântece: Ar N<’\ , pe Qhoyne,

cu palatele sale de m arm ură verde; albul Sar Meii, cel al

florilor; Sarhoy, înconjurat de mare, cu canalele sale şi grădi­

nile cu apă sărată; şi Chroyane, cel mai măreţ dintre toate,

Oraşul Festivalului, cu marele său Palat al Dragostei.

Arta şi muzica înfloreau în oraşele de pe Rhoyne şi se

spune câ locuitorii lor aveau propria lor magie, o magie a apei,

foarte diferită de vrăjitoriile Valyriei, care erau ţesute din

sânge şi foc. Cu toate că erau unite prin sânge şi cultură şi

fluviul care le-a dat naştere, oraşele rhoynare erau altfel in­

dependente, fiecare având propriul său prinţ... sau prinţesă,

|vn tru i .1 oamenii care populau .ueste oraşe i iveiane con*i

derau h fiiv ilf egale cu bărbaţii

In general. oam eni paşnici.1 hovnarii erau cum pliţi l.i

m ante, aşa cum .ui învăţat pe pielea lor m ulţi presupuşi

cu cerito ri andali. R.\.-Ihmuicu1 rliovnar, cu arm ura sa cu

ss'Iîi din argint, coitul v u cap de peşte, suliţa lunga şi scutul

v a o carapace de broască ţestoasă, era preţuit şi tem ut de

toţi cei care s .ui confruntat cu el in bătălie. Se spunea câ

M ama Rhovne însăţi le şoptea copiilor ei despre orice am e­

ninţare, câ prinţii de pe R hoyne posedau puteri ciudate,

neobişnuite, câ femeile lor luptau la lei de feroce ca şi bâr

baţii, câ oraşele lor erau protejate de „riduri de apâ", care se

ridicau pentru a îneca orice duşman.

Secole la rândul, rhoynarii au trăit in pace. C u toate câ

intre dealurile şi pădurile de pe lângă M ama Rhoyne trăiau

mulţi sălbatici, cu toţii ştiau că era mai bine sâ nu te atingi de

oam enii fluviului. Iar rhoynarii înşişi nu arătau prea mult

interes pentru expansiune; fluviul era casa lor, mama lor şi

zeul lor, şi doar câţiva dintre ei îşi doreau sâ trăiască departe

de sunetul cântecului ei etern.

C ând aventurierii, exilaţii şi neguţătorii din Valyria au

început sâ se întindă dincolo de Ţinuturile Verii Lungi, in

secolele de după căderea Vechiului Imperiu Ghis, prinţii rhoy­

nari i-au acceptat iniţial, iar preoţii lor au spus că toţi oamenii

erau bineveniţi sâ se înfrupte din bogăţiile Mamei Rhoyne.

Oricum, pe măsură ce primele avanposturi valyriene s-au

transformat în oraşe, iar oraşele în cetăţi, unii dintre rhoynari

au ajuns să regrete îngăduinţa înaintaşilor lor. A m iciţia a

făcut loc duşmăniei, mai ales pe cursul inferior, unde stră­

vechiul oraş Sar M ell şi cel valyrian, înconjurat de ziduri,

Volon Therys, erau faţă-n faţă de-o parte şi de alta a apei,

precum şi pe ţărmurile M ării Verii, unde Oraşul Liber Vo-

lantis rivaliza cu inaccesibilul port Sarhoy, fiecare dintre ele

controlând câte una dintre cele patru guri ale Mamei Rhoyne.

Disputele dintre locuitorii oraşelor rivale au devenit din

ce în ce mai dese şi tot mai aprige, pentru ca în cele din urmă

sâ dea naştere unui şir de războaie scurte, dar sângeroase. Sar

M ell şi Volon Therys au fost primele oraşe care s-au confrun­

tat in luptă. Legenda spune câ bătălia a început când valyri­

enii au prins în laţ şi-au măcelărit una dintre ţestoasele uriaşe

pe care rhoynarii le numeau Bătrânii Fluviului şi le conside­

rau sacre, tovarăşi ai M am ei Rhoyne înseşi. Primul Război

al Ţestoaselor a durat mai puţin decât ocolul dat de lună. Sar

M ell a fost invadat şi pârjolit, însă a ieşit învingător când

vrăjitorii rhoynari ai apelor au invocat puterea fluviului şi-au

inundat Volon Therys. Jumătate din oraş ar fi fost măturat

de ape, dacă este să dăm crezare legendei.

Oricum, au urmat i iK i ; !r Războiul celor Trei Prjn

al Poile.i R.i.'boial |i i t Războiul Pescarilor,Războ

iul V i i n. al lieilea R.i Ivi •aselor, Războiul de p» 11ftj

Pumnalului, Ra.boiul M ulor şi multe altele, prea nu.

meroase pentru .1 ti p o m en i. u 1 Oraşele şi cetăţile au f0«

arse, scufundate şi reconsti 1. M ii de oameni au fost uciu

sau luaţi in sclavie. In ,u esti 1 1 te, valyrienii au ieşit cri mai

adesea victorioşi. Prinţii dir !vh ne, mândri de uidependtnU

lor, au luptat singuri, in viem e ce coloniile valyriene s au aju­

tat reciproc şi, când au (ost încolţite, au chemat in ajutor forţa

stăpânilor liberi, httvui 1,1 -(vinelor rhoymre, a lui Beldecar, nu

are egal in descrierea acestorconilictecares-au întins pe durat*

.1 peste două secole şi |umâtate.

Seria conflictelor a atins apogeul sângeros cu o mie de ani

in urmă, în cel de al Doilea Război al Mirodeniilor, când trei

stăpâni valyrieni ai dragonilor s .111 aliat cu rubedeniile lor şi cu

verii lor din Volantis pentru a copleşi, desfiinţa şi distruge

Sarhoy, marele oraş-port al rhoynarilor de la Marea Vierii.

Războinicii din Sarhoy au fost măcelăriţi cu sălbăticie, copiii

lor au fost luaţi in sclavie, mândrul lor oraş trandafiriu fiind dat

flăcărilor. După aceea, volantenii au aruncat sare peste ruinele

fumegânde, pentru ca Sarhoy să nu se mai ridice niciodată.

Distrugerea totală a unuia dintre cele mai bogate şi mai

frumoase oraşe de pe Rhoyne şi luarea în robie a populaţiei

sale i-au şocat şi i-au demoralizat pe ceilalţi prinţi rhoynari.

„Vom ajunge cu toţii sclavi dacă nu ne unim forţele, pentru

a pune capăt acestei am eninţări" a declarat cel mai măreţ

dintre ei, G arin din Chroyane. Prinţul războinic le-a cerut

celorlalţi să i se alăture intr-o mare alianţă, pentru a mătura

de pe malurile fluviului toate oraşele valyriene.

Num ai prinţesa Nym eria din N y Sar şi-a ridicat glasul

îm potriva sa. „N u putem spera sâ câştigăm acest război’

l-a avertizat ea, însă ceilalţi p rin ţi au redus-o la tăcere şi

şi-au pu> spadele in slujba lui Garin. Chiar şi războinicii din

N > Sar c 1; ■ i n-r răbdători sâ lupte, iar Nym eria n-a avut de

alt-s di.i-.ii r.-, v alăture marii alianţe.

1 : : ■ .: armată pe care o văzuse vreodată Essosul

s-a adu...r, : s l > .ne, sub comanda prinţului Garin. Potri­

vit lui Beldecar, număra un sfert de milion de oameni. De la

izvoarele lui Rhoyne şi până la gurile sale de vărsare, fiecare

bărbat care putea lupta şi-a luat sabia şi scutul şi s-a îndreptat

spre Oraşul Festivalului spre a se alătura acestei mari campa­

nii. Cât timp armata rămânea in apropierea Mamei Rhoyne,

le-a spus prinţul, nu trebuiau sâ se teamă de dragonii Valyriei:

vrăjitorii apei aveau sn-i protejeze de flăcările acestora.

Garin şi-a împărţit enorma sa armată în trei părţi: una a

început să mărşăluiască de-a lungul malului estic al Rhoyne,

P A G I N I L E P R E C E D E N T E \ Rhoynarii înfruntând puterea Regatului Liber. D R E A P T A | Grămadă dc cadavre pe Rhoyne.

un.idt a lungulctlui ve*tic, în vremece o ui ia-a flota d.-galere

de r.iîboi Ie urau pe apa dintre ele, curâţâud fim ml de toate

navele duşmane P in Chroyane, prinţul (.iarin fi a condus

mandra sa forţa unificată in aval, distrugând toate satele.

oraşele }i cetăţile intâlnite in vale, zdrobind orice impotrn in­ia Selhory», * căţtigat prima sa bătălie, copleşitul o armat a

valvriana de treizeci de mii de oam eni şi năvălind asupra

oralului ca o furt una. Valysarul a avut aceeaşi soartă. I a

Volon Thervs, Garin s a trezit in taţa a o sută vie mu de duş

tnani, a o sută de elefanţi de luptă şi a trei dragoni. !şi acolo a

învins, cu toate că preţul plătit a fost mare. Mii de oameni

au ars, insă alte multe mii s au adăpostit in apa puţin adâncă

a fluviului, in vreme ce vrăjitorii lor au înălţat trombe imense

de apa împotriva dragonilor duşmanului. Arcaşii rhoynari

au doborât doi dintre dragoni, iar al treilea a fugit, rănit. Pupă

bătălie. Mama Rlioyne s-a umflat furioasă, înghiţind Volon

Therys. Pupă aceea, oamenii au început sâ-i spună prinţului

victorios Garin cel Mare şi se zice câ, în Volantis, marii nobili

tremurau de groază pe când armata sa se apropia. Pecât sâ-1 întâlnească pe câm pul de luptă, volantenii s-au retras in

spatele Zidurilor Negre şi au cerut ajutorul Valyriei.Şi-au venit dragonii. Nu trei, precum cei cu care se con

fruntaşe prinţul Garin la Volon Therys, ci vreo trei sute şi poate

chiar mai mulţi, dacă dăm crezare istoriilor care s-au păstrat.

Rhoynarii n-au putut rezista în faţa flăcărilor lor. Zeci de mii

au ars, în vreme ce ceilalţi s-au năpustit spre fluviu, sperând câ îmbrăţişarea Mamei Rlioyne le va oferi protecţie împotriva

flăcărilor dragonilor... numai pentru a se îneca în îmbrăţişarea

ei. Unele cronici insistă că focul a fost atât de intens încât apele

fluviului au dat în clocot şi s-au transform at în aburi. Garin

cel Mare a fost capturat viu şi obligat să-şi vadă oamenii plătiiid

pentru sfidarea lor. Războinicilor săi nu li s-a arătat insă o

asemenea milă. Volantenii şi rubedeniile lor valyriene i au

trecut prin sabie şi-au fost a tâ t de m ulţi încât se spune ca

sângele lor a înroşit apele marelui golf Volantis pe cât de

departe puteai vedea cu ochii. P upă aceea, învingătorii

şi-au adunat armatele şi-au înaintat spre nord, de-a

lungul fluviului, jefu ind cu sălbăticie Sar Mell

înainte de a se îndrepta spre Chroyane, ora­şul prinţului Garin. închis într-o cuşcă

a u r i t ă , la p o r u n c a

stăpânilor dragonilor, Garin a lost adus in Oi.i/ul I v .........

pentru a asista la distrugerea acestuia1 a Chroyane, cuşca a fost atârnat.i de u lu i1 . 1 t> •>

prinţul sa v.ulâ luarea in robie a lemeiloi şi i ; I.» taţi şi fraţi muriseră in războiul lui indrăzneţ şi iar i ţ i t 1.1

izbândă... Insă se spune câ prinţul i ablestem at p< i

im plorând-o pe M am a Rhoyne sâ-şi răzbune copiii, şi > i se face că, chiar în acea noapte, fluviul a ieşit din m au . di , i nu era sezonul inundaţiilor, şi cu cea mai m are forţă de până atunci. O ceaţă groasă, însoţită de miasme nocive, a acopei it totul, iar cuceritorii valyrieni au început sa m oară de soizi cenuşii. (Cel puţin, există un adevăr în această poveste: in veacurile următoare, Lomas Longstrider a scris despre ruinele înecate de la Chroyane, despre ceţurile şi apele sale puturoase şi despre faptul câ drum eţii nesupuşi, m orţi din pricina asta, bântuie acum ruinele, un pericol pen tru cei care călătoresc pe fluviu pe sub bolta frântă a Podului Viselor.)

în amonte, pe Rlioyne, în N y Sar, p rin ţesa N ym eria a primit curând vestea despre înfrângerea categorică a lui G arin şi despre luarea în robie a locuitorilor d in C hroyane şi Sar Mell. Ea a înţeles că şi oraşul ei avea să aibă aceeaşi soartă. Aşa câ a aduna t toate navele răm ase pe R lioyne, m ici sau mari, şi le-a um plut cu câte femei şi copii pu teau duce (pen­tru că aproape toţi bărbaţii apţi de luptă plecaseră cu G arin

şi m uriseră). N ym eria şi-a condus flo ta sa de s trân su râ în josul fluviului, dincolo de oraşele in ruine, fum egânde, şi de câmpurile pline de cadavre, prin apa plină de hoituri umflate, plutitoare. Pentru a evita Volantisul şi arm atele sale, ea a ales un canal mai vechi şi a ajuns la M area Verii, pe m alul căreia se aflase, cândva, Sarhoy.

Legenda spune că Nym eria a dus zece mii de nave până ia mare, căutând o nouă patrie pen tru poporul său, din . ’lo !

braţul lung al Valyriei şi al stăpânilor săi de dragoni. Rol dec i

susţine câ cifra este exagerată, poate chiar şi de .

cronicari avansează alte cifre, dar de fapt am barc av■ • ;

au fost niciodată num ărate. P u tem spune cu .

câ au fost foarte m ulte nave. M ajoritatea ■

dulce, schifuri şi bărci îm pinse cu prii i ir.

negustoreşti, bărci de pescuit, barje de a j

chiar şi plute, punţile lor şi calele nu ■

de fem e i şi c o p ii şt

bătrâni. Numai una d in ze c e era capabilă

să navigheze pe mare, in s is tă Beldecar.

C ălătoria N ym eriei a f o s t îndelungată ţi

îngrozitoare. M ai mult de o sută de nave au naufra­

giat şi s-au scufundat după prim a furtună cu care s-a

confruntat flota ei. Şi mai multe s-au întors de frică, iar

ocupanţii lor au fost luaţi în robie lângă Volan tis. A lţii au

rămas în urm ă ori s-au rătăcit şi n-au m ai fost văzuţi

niciodată.

Rămăşiţele flotei s-au târât, traversând Marea Verii, spre

Insulele Vasiliscului, unde s-au oprit pentru a se aproviziona cu

apă proaspătă şi provizii, numai pentru a cădea pradă regilor

corsari din Insula Securii, din Gheară şi din Muntele Urlător,

care şi-au lăsat deoparte propriile lor ciorovăieli pentru suficient

timp ca să se arunce asupra rhoynarilor trecând totul prin foc

şi sabie, incendiind paliuzeci de nave şi luând sute de oameni în

robie. în cele din urn: -vrii au acceptat să le permită rhoy-

narilor să se aşrre ; .-• : .istelor Râioase, cu condiţia să

JT renunţe la a m l.. «rănită fiecăruia dintre regi

treizecidefecio.w . . • în fiecare an, drept tribut.

Nym eri.i ,i > , încă o dată flota pe mare,

sperând să găsea:. ir.-t.i . iur.giele umede din Sothoryos.

U n ii s-au oprit 1 CV- .‘ Y . - ii.ii, alţii pe lângă apele

ni»» m « |"" • >»1 ><H ihIiIi | I«o|*4. I |m i|im |»r lumMito m ul«<l4a|i

l'ntitr«4 N v m n i4 i > J i tu i , u

iIm

lu.it o In jinontr. «pi t

de fai aii >i dr paianim'

V>thi>ry»>»ul era plin de U n iţii aur. pietre le***

rai. piei iii* animale exotice. tun te neobişnuite ţt

> md.it*- in»a rlvoynarn n au pro»per4t ** <’!•> I aUlur* uiw.Ij

fi deprimanta le apAsa spiritul, iar norii de imifte înţepat..»#

împrăştiau o boala după alta febra verde, i iuma saltareaţa

fierbinţeala sângelui, bătături infectate, putrezire şi bătrânii s au dovedit deosebit de vulnerabili la a»t(rlile

maladii Chiar fi scăldatul in râu putea aduce moartea, p e n t r u

că Zamoyos era plin de bani uri de pefti carnivori fi de viermi

minusculi, care fi depuneau ouăle in pielea imitatorilor. 1 Vnu

dintre noile oraşe de la Capul Vasiliscului au fo»t atacate de

vânătorii de sclavi, întreaga lor populaţie fiind trecuta prin l«

şi sabie sau dusă in robie, iar Yeenul, de facalii vargaţi din

adâncurile junglei.

Tim p de peste un an, rhoynarii au încercat să supravie­

ţuiască in Sothoryos, până în ziua în care o ambarcaţiune din

Zam ettar a sosit la Yet-n, descoperind câ toţi bărbaţii, teme

ile şi copiii din acel oraş în ruine, bântuit, dispăruseră pc»tc

noapte. Atunci Nym eria şi-a chemat poporul înapoi la coră­

bii şi au luat din nou calea mării.

Pentru următorii trei ani, rhoynarii au rătăcit prin mările

sudului, căutând un nou cămin. Pe Naath, Insula Fluturilor,

oamenii paşnici i-au întâmpinat cu braţele deschise, însă zeul

care proteja acel ţinut ciudat a început să-i lovească pe nou-ve-

niţi trimiţându-le o boalâ fără nume, mortală, gonindu-1 inapoi

pe nave. în Insulele Verii, s-au aşezat pe o stâncă nelocuită in

largul coastelor estice din Walano, care a devenit în scurt timp

cunoscută drept Insula Femeilor, însă pământul său, subţire

şi pietros, aducea puţină hrană şi mulţi au flămânzit. Cănd

pânzele au fost ridicate din nou, unii dintre rhoynari au aban­

donat- o pe N ym eria, pentru a o urma pe preoteasa numita

Druselka, ce pretindea că o auzise pe M ama Rhoyne cheniăn-

du-şi copiii acasă... dar când Druselka şi adepţii ei s-au întors

la vechile lor oraşe, i-au găsit pe duşmanii lor aşteptând şi

majoritatea au fost curând vânaţi, măcelăriţi sau luaţi în robie.

Resturile şubrezite, rărite, ale celor zece mii de corăbii s-au

îndreptat spre vest, îm preună cu prinţesa Nymeria. De data

asta au luat-o spre W esteros. După ce rătăciseră atât de mult,

navele ei erau chiar şi mai puţin pregătite să iasă pe mare d

erau când s-au îndepărtat de M am a Rhoyne. Flota n-a sosit \i

D orne intactă. C h iar şi acum mai sunt la Treptele de Piatr

D F A i U P R A | Prinţesa Nym eria conducând cele zece m ii de corăbii.

gni) 1.1> '.fiii rhoynari. cai e pretindea simt urmaşii ce Lm

din hm al'ii i«' n lutvagiato Alte nave, devi.ite do la curbii loi do furtuni. au .muls la I -au Tyrosh, oamenii alegând robia m

kx ul mormântului din ape. Navele rămase au ajuns pe ţărmul

din P orno, lângă gura râului Sângele Verde, nu departe do

vechile riduri de gresie din Sandship, fortăreaţa Casei Martell.

Secetos, dezolant şi toarte puţin populat, in acolo vremuri

Porno ora un ţinut sărac, undo zeci do nobili duşmănoşi şi

rogi m ărunţi se răzhoiau tară incetare pentru fiecare râu,

pârâiaş, fântână sau limbă de păm ânt fertil. M ajoritatea

nobililor dornishioni ii considerau pe rhoynari nişte musafiri

nepoftiţi, nişte invadatori cu apucături bizare şi străine şi zei

neobişnuiţi, care ar fi trebuit aruncaţi in marea do undo ve­

niseră. însă M ors M artell, stăpânul de la Sandship, a văzut

111 nou veniţi o oportunitate... iar, dacă menestrelii pot fi

crezuţi, înălţimea Sa şi-a pierdut şi inima înaintea Nymeriei,

aspra şi frumoasa regină războinică ce îşi condusese poporul

in întreaga lume pentru a rămâne oameni liberi.

Se spune că, dintre rhoynarii sosiţi în Dorne cu Nymeria, opt din zece erau femei... însă un sfert dintre acestea erau războinice, după tradiţia M aniei Rlioyne, şi chiar şi cele care nu luptaseră fuseseră călite de călătorii şi munci. La fel, miile de băieţi din tim pu l fugii din Rlioyne ajunseseră acum la vârsta bărbăţiei şi învăţaseră să lupte în tim pu l anilor de rătăcire. Cu ajutorul lor, efectivul armatelor clanului Martell a crescut de zece ori.

C ând M ors M artell a luat-o pe N ym eria de soţie, sute dintre cavalerii săi, moşieri şi nobilii purtă to ri de stindarde au făcut acelaşi lucru, şi m ulţi d in tre cei deja căsătoriţi au

luat femei rlioynare pentru calităţile lor. Şi astfel au fost unite două popoare prin legătura de sânge. Aceste alianţe au îm ­bogăţit şi au în tărit Casa M artell şi pe aliaţii săi dornishieni. Rhoynarii au adus bogăţii considerabile: meşteşugarii lor, fierarii şi lucrătorii în piatră erau m ult mai pricepuţi şi mai

avansaţi decât omologii lor din Westeros, iar arm urierii lor

au început, curând, să facă săbii şi suliţe, arm uri cu solzi şi platoşe pe care niciun fierar din W esteros nici nu visa să le

făurească. C h iar şi mai im portan t, se spunea că vrăjitorii

apelor cunoşteau farm ece secrete care făceau ca pâraiele

secate să curgă din nou, iar deserturile să înverzească.

P en tru a celebra căsătoriile şi p e n tru a se asigura că

oamenii ei nu vor ajunge din nou pe mare, Nymeria a dat foc

tu tu ro r navelor rhoynare. „Preum blările noastre au luat

sfârşit' a proclam at ea. „Am găsit un nou cămin, unde vom trăi şi vom muri."

(U nii d in tre rhoynari au deplâns pierderea navelor şi,

decât să îmbrăţişeze noua lor patrie, au preferat să rătăcească

pe apele râului Sângele Verde, considerându 1 o umbră palida

a Mamei Rhoyne, pe care continuau să o venereze, l i trăiesc

şi in ziua do azi, fiind num iţi orfanii do pe Sângele Verde.)Flăcările au lum inat coasta pe o lungime de două sute

cincizeci de kilometri in vreme ce sute do corăbii inundate, înclinate intr-o parte, au fost date pradă tocului şi transfor­mate in cenuşă; la lum ina flăcărilor, p rin ţesa N ym eria l-a num it pe Mors M artell prin ţ do Porno, după tradiţia rlioy- nară, afirmând dom inaţia lui asupra „nisipurilor roşii şi albe şi a tu tu ro r ţin u tu rilo r şi râurilor, de la m u n ţi şi p ân ă la

măreaţa mare sărată"O ricum , o astfel de suprem aţie era m ult m ai lesne de

declarat decât de dobândit. Au urm at ani întregi de războaie, după ce Casa M artell şi aliaţii lor rhoynari s-au un it şi au

supus unul după altul toţi regii mărunţi. Nu mai puţin de şase regi înfrânţi au fost trimişi Ia Zid în lanţuri aurite de Nymeria şi de p rin ţu l ei, până când num ai cei mai pu tern ic i d in tre

duşmanii lor au mai rămas: Yorick Yronwood, Sângele Regal, al Cincilea pe N um ele Său, Stăpânul Yronwoodului, Păzi­to ru l D ru m u lu i Pietrei, C avalerul P u ţu rilo r, Regele d in Redmarch, Regele din G reenbelt şi Regele D ornului.

Tim p de nouă ani, M ors M artell şi aliaţii săi (prin tre ei,

Casa Fowler din Skyreach, Casa Toland din Ghost HiE, Casa Dayne din Starfall şi Casa U ller din H ellholt) au lup ta t îm ­

potriva Yronwoodului şi a stegarilor săi (Casa Jordayne din Tor, C asa W yl d in D ru m u l P ietrei, îm p reu n ă cu C asele

Blackniont, Qprgyle şi mulţi alţii) în bătălii m ult prea num e­

roase ca să fie pom enite. C ând M ors M arte ll a căzu t sub

spada lui Yorick Yronwood în cea de-a Treia Bătălie de la D rum ul Oaselor, prinţesa N ym eria a preluat com anda ar­

m atelor sale. încă doi ani de lupte au mai fost necesari, însă

Ia capătul lor, Yorick Yronwood şi-a plecat genunchiul în faţa

prinţesei, N ym eria dom nind apoi de la Sunspear.

Deşi s-a m ăritat încă de două ori (prima dată cu bătrânul

lord Uller de Hellholt, iar apoi cu elegantul Ser Davos Dayne

din Starfall, Sabia Dimineţii), Nymeria a rămas, fără discuţie,

suveranul absolut din Porne pentru aproape douăzeci şi şapte

de ani, soţii ei fiind num ai sfătuitori şi consorţi. A supravie­

ţu it la peste o duzină de atentate la viaţa sa, a înăbuşit două

răscoale şi a respins două invazii ale Regelui Furtunii P u rran

al III-lea şi una a regelui G reydon din Reach.

Când a murit, în cele din urmă, i-a succedat cea mai mare

dintre cele patru fiice ale sale avute cu M ors M artell, nu fiul

ei cu Pavos Payne, pen tru că pe atunci dornishienii ajunse­

seră să adopte multe legi şi obiceiuri ale rhoynarilor, cu toate

că am intirile despre M am a Rlioyne şi cele zece mii de nave

intraseră în legendă.

( 7)IS I KU ( i i :KEA Y A I . Y Kl Ivi

im l’ \ I M K VNC'.I IU A R l U n N A R II O R . Valvria a

1 'it.lii , m uiil dominaţia .isitpra iiimataţu vestice .11 v,o

i.i . ,1. I.t M aica îngustă l.i t î oltul Negustoriloi de Sclavi, »i

1 Ni u .a Vei 11 pânăla Marea lieinurăloanf. Sclavii tot mai

. iiin i . ’-i .iu to't repede trimiţi in măruntaiele vulcanilor l'.u

1 1. 11. 1 l.n .111, (HMitru a extrage preţioMil aur ţi argintul pe

. .ii. stăpânii liberi le iubeau atât de mult. Poate c i, pregătindti se

pt i'it u tra\ersarea M ării Înguste, valyrienii ţi .111 stabilit cel

m u vestii avanpost de pe insulă, care va ajunge să lîe cunoscut

sub numele de Piatra Dragonului, cu circa două sute de ani

înainte de l ’rgie. Niciun rege nu li s-a împotrivit, ţi cu toate câ

nobilii locali de la M area îngustă .111 încercat să reziste, forţa

Valv 1 iei era mult prea mare. C u ajutorul artelor lor obscure,

valyrienii au ridicat citadela de la Piatra Dragonului.

Au trecut două secole veacuri în decursul cărora mult-râv

nitul oţel valyrian .1 început să pătrundă in cele Şapte Regate

mai uşor decât înainte, dar nu îndeajuns de rapid pentru toţi

nobilii ţi regii care şi-l doreau. Şi cu toate câ zărirea câte unui

stăpân de dragon zburând sus, pe deasupra G olfu lui A pei

N egre, nu era ceva neobişnuit, se întâm pla tot m ai des, pe

măsura trecerii timpului. Valyria considera câ avanpostul său

era securizat, astfel încât stăpânii dragonilor au continuat să-şi

desfăşoare comploturile şi intrigile pe continentul lor de baştină.

Şi atunci, fârâ ca nimeni să se fi aşteptat la asta (poate cu

excepţia lui A en ar Targaryen şi a fiicei sale fecioare, Daenys

Visătoarea), Urgia s-a abătut asupra Valyriei.

N ici astăzi nu se ştie ce a generat distrugerea. M ajorita­

tea spun câ a fost un cataclism natural, o explozie apocaliptică,

provocată de erupţia concomitentă a vulcanilor Paisprezece

Flăcări. Unii septoni, mai puţin înţelepţi, susţin că valyrienii

şi-au adus singuri nenorocirea prin venerarea lor promiscuă

- peste o sută de zei, şi că lipsa lor de credinţă a fost prea

. undă şi că astfel s-au dezlănţuit asupra Regatului Liber

i>. 1 1 ile Celor Şapte iaduri. Câţiva maesteri, influenţaţi de

:' ..nente din lucrările septonului Barth, susţin că Valyria a

.. : la vrăji pentru a inlănţui vulcanii Paisprezece Flăcări

H p en tfu mii de ani, că foam ea lor nesăţioasă de sclavi şi de

jgbogăţie a fost folosită pentru întărirea acestor farmece, dar

pentru extinderea dominaţiei lor, şi câ, în cele din urmă,

c.ind vrăjii# au slăbit, cataclismul a devenit inevitabil.

Dintre ei, unii afirmă că blestemul lui Garin cel M are a

dat roade până la urmă. A lţii vorbesc despre preoţii zeului

R’hllor care au invocat focul zeilor lor prin ritualuri ciudate.

Unii, amestecând bizarele vrăjitorii valyriene cu realitatea

am biţiilor m arilo r 1 i*e din V alyria , au argument.!' > ,

ti eru p tu l şir al con flu telor fi iiişelatornlor dintre ituril»

ar li putut d u ie la asasinarea prea m ultor magi reputaţi,,^,

re în n o ia u ţi m e n ţin e a u r itu a lu r ile capabile s.t, ,<ntrtAtu

focu rile ce lo r P aisp rezece F lăcări.

Singurul lucru ce poate li spus 1 u certitudine

un cataclism nem aivăzut până atunci. Anticul ţi

Regat Liber - căminul dragonilor, al vrăjitorilor cu o pruepvr,

fără egal a tost spulberat şi distrus in câteva ore S .1 s, r,..,

toate dealurile pe o distanţă de peste opt sute de kilometri.

prăbuşit, umplând văzduhul cu cenuşa ţi fum ţi cu un fix at*

de fierbinte şi flămând câ până şi dragonii care zburau au kw

cuprinşi de flăcări şi mistuiţi. Pământul s-a crăpat. înghiţind

palate, temple şi oraşe întregi. Lacurile au fiert ori s au tr.mi-

format in acid, munţii s au prăbuşit, împroşcând ca nişte fîmt.ini

piatra topită, la sute de metri în aer, iar norii roşii au prăvălit im

jos sticla dragonilor şi sângele negru al demonilor. Spre nord,

pământul s-a surpat, marea furioasă năvălind peste el fierbând.

Cel mai m ândru oraş din lume a dispărut intr-o clipă, le­

gendarul imperiu a pierit intr-o zi. Ţinuturile Verii Lungi - cândva

cele mai fertile din lume - au fost pârjolite, înecate şi arse, iar

preţul in sânge nu va fi înţeles cu totul decât peste un secol.

Ceea ce a urm at în acel gol brusc a fost un haos. Stăpânii

dragonilor se adunaseră în Valyria, pentru câ acesta le era

obiceiul... cu excepţia lui A enar Targaryen, copiii săi şi dra-

gonii lui, care au fugit spre Piatra Dragonului şi aşa au scăpat

de Urgie. Unii susţin că şi alţii au scăpat... pentru o vreme S<

spune că unii dintre arhonţii valyrieni din Tyrosh şi Lys au

fost cruţaţi, însă în frământările politice care au urmat Urgiei

ei şi dragonii lor au fost ucişi de cetăţenii acelor Oraşe Libere

Şi legendele din Q ohor pretind câ un stăpân al dragonilor aflat

în vizită, Aurion, a adunat trupe dintre coloniştii din Qohorik

şi s-a proclamat primul împărat al Valyriei. A zburat în spatele

uriaşului său dragon, treizeci de mii de oameni urmându-lpe

jos, pentru a revendica tot ceea ce mai rămăsese din Valyria

şi pentru a restabili Regatul Liber. însă nici împăratul Aurion,

nici armata sa n-au mai fost văzuţi vreodată.

Vrem ea dragonilor in Essos se sfârşise.

Volantis, cel mai m ândru dintre Oraşele Libere, a re­

ven dicat repede m oştenirea Valyriei. Bărbaţi şi femei de

sânge valyrian, dar nu stăpâni ai dragonilor, au cerut declan­

şarea războiului îm potriva celorlalte oraşe. Tigrii, după cum

au devenit cunoscuţi cei care sprijineau cuceririle, au impli­

cat Volantis într-un m are conflict cu celelalte Oraşe Libere

La început, au obţinut succese importante, liotele şi armatele

lor controlăm ! Lys şi M y r şi teritoriile siulu e ale Rbovne.

Numai când s-au întins prea mult şt au încercat vi cucerească

şi Tyrosh, imperiul lor in plină dezvoltare s a prăbuşit. Speriat

de agresiunea volantenă, Pentos s a alăturat tvroshilor pentru

a se Împotrivi, M yr şi Lys s-au răsculat, iar I oului Mării din

Braavos a trimis o tlotă de o sulă de nave pentru a ajuta Lvs.

De asemenea, Regele Furtunii din Westeros, Argilac cel A ro­

gant, a condus o armată în Ţinuturile Discordiei in schim­

bul promisiunii aurului şi a gloriei - care a înfrânt oştirea

volantenă care încerca să recucerească Myrul.

Spre sfârşit, chiar ţi viitorul Cuci i itor. in» a ianai ul -\egon

Targaryen, s-a implicat in lupte. Strămoşii lui priviseră înde­

lung spre est, însă, chiar de la începui .m-nţi.i s.i s a mutat

spre vest. Totuşi, când Pentos şi 7 m a l au contactat, ima tându-1 sâ se alăture unei mari alian. împotriva \ oi an te ml or,

a ascultat. Şi, din motive necuno '.na asta i.a a lc -să

dea curs chem ării lor... până I. • âlci .ud pe

Spaima Neagră, a zburat spre du se cu prinţul

din Pentos şi magisterii O raşe de acolo s-a în­

dreptat cu Balerion spre Lys, d •. -a dea foc liotei

volantene, care se pregătea să

Volantisul a suferit şi alte în

flota volantenă care controla R ape

în totalitate de galerele de răzb. spre

est, unde dothrakii au început sa ani

—

R egatul Liber al Valyriei şi imperiul lui au fost distruse de Urgie, însă peninsula spulberată mai există. Despre ea se spun

astăzi poveşti ciudate, la fel ca despre demonii care bântuie Marea Fumegândă, unde s-au aflat, cândva, cele Paisprezece Flăcări. De fapt, drumul care uneşte Volantisul de Golful Negustorilor de Sclavi este cunoscut drept „drumul demonilor* şi

este bine sâ fie evitat de călătorii mai sensibili. Iar cei care au înfruntat Marea Fumegândă nu s-au mai întors, după cum au

învăţat cei din Volantis în timpul Secolului însângerat, când flota trimisă sâ revendice peninsula a dispărut pur şi simplu. Se

zvoneşte câ printre ruinele Valyriei şi oraşele sale învecinate, Oros şi Tyria, ar mai trăi oameni. Totuşi, unii contestă asta,

spunând câ Urgia încă mai ţine Valyria în ghearele sale.

Oricum, câteva dintre oraşele depărtate de inima Valyriei sunt locuite, oraşe fondate de stăpânii liberi sau supuse lor. Cel mai

sinistru dintre acestea este Mantarys, un loc unde se zice câ bărbaţii se nasc strâmbi şi monstruoşi; unii atribuie asta situării

oraşului pe drumul demonilor. Reputaţia lui Tolos, unde pot fi găsiţi cei mai buni aruncători cu praştia din întreaga lume, şi

a oraşului Elyria, de pe insula sa, este mai puţin sinistră şi mai puţin notabilă, pentru câ au întreţinut legături cu oraşele ghiscari

din Golful Negustorilor de Sclavi, evitând orice fel de implicare în revendicarea miezului arzând al Valyriei.

In urnu contlu telor şi a frământărilor care continuă până in ziua de azi in Ţinuturile Discordiei, a apărut şi a prins rădăcini năpasta Campaniilor i ibere. La început, această adunătură de mercenari lupta pentru oricine-i plătea. Insă există şi cei

care spun câ, orii and pacea era ameninţată, comandanţii Companiilor Libere încercau sâ declanşeze noi războaie pentru a se putea suspine şi a se îmbogăţi din prada capturată.

în u r m ă tâ r g u r i

şi oraşe în ruine, atacând

un V o la n t is slăbit. Cel puţin

elefanţii - facţiunea de volan-

teni care favorizau pacea şi erau,

în mare parte, urmaşii unor negustori şi com ercianţi avuţi,

suferind cel mai m ult din cauza con flictulu i - au preluat

puterea de la tigri şi au pus capăt luptelor.

Cât despre Aegon Targaryen, la scurt timp după ce a con­

tribuit la înfrângerea Volantisului, cronicile spun că şi-a pierdut

orice interes pentru problemele din est. Convins că dominaţia

Volantisului se terminase, a zburat înapoi la Piatra Dragonului.

Iar acum, nemaifiind distras de războaiele din Essos, şi-a întors

privirea spre vest.

DL A sUP RA | Dragon arzând in timpul Distrugerii Valyriei.

\ c I M l R M E A I A o re la tare despre dom nia Casei I iiga t yen. de la A egon (. ucot ito ru l l.i A erys, Regele \ e l n m M ulţi sunt m .u *tei n oare au si t is despre aceste c lu - tiu m şi in to rm aţido lo r vor li p rezen ta te aici. Există ins.» un aspect asupra căruia mi am luat unele libertăţi: povestea desp re i. u ce rirea lui A egon nu este lucrarea mea, 1 i. mai degrabă, ceva descoperit ulterio r in arhivele d in C itad e la , u ita tă de la stârcitul tr is t al lui Aevjon, al C incilea pe N um ele Său. A cest fragm ent - p arte .1 unei lu c ră r i m ai vaste , ca re părea sâ fie m enită .1 li istori.i

regilor T argarycn a fost găsit plin de p ra f p rin tre h â r­tiile A rh im aeste ru lu i G ero ld , istoricul ale cărui scrieri despre tre c u tu l O raşu lu i Vechi erau bine privite la vre m ea sa. Insă n-a lost scris de el. Stilul nu i este 1 .nacte ristic, iar însem nările găsite laolaltă cu aceste hârtii indică fap tu l că au fost scrise de A rhim aesterul G vldavn. uit 1 m u l n ia e s te r care a slujit la Palatul de V ară in .iin te de d istrugerea sa în tim pu l dom niei lui Aegon c e l N o r o c o s .

as

al 1 "incilea pe N um ele Sau, care s-ar putea să i le fi trim is lui G ero ld p en tru a le co m en ta şi aproba.

Is to ria C u cerir ii este la lei de co m p le tă ca o ricare a lta şi de aceea . 1 1 1 1 p lasat o aici, p e n tru ca - in sfârşit

şi alţi ochi decât ai m ei şi ai răp o sa tu lu i A rh im aeste r G ero ld să o ap recieze şi să înveţe d in ea. M ai ex is ta şi alte m anuscrise lăsate de aceeaşi m ână, desco p erite de mine, insă multe pagini au fost puse anapoda sau distruse, iar altele au fost d e te r io ra te p r in neg lijen ţă şi foc. S -ar p u te a ca in t r -o b u n ă zi să fie g ăs ite ţi a lte le , a c e a s tă c ap o d o p e ră p ie rd u tă p u tâ n d să fie c o p ia tă şi legată , p e n tru că to t ceea ce - , 1 1 1 1 d esco p erit a s tâ rn it un m are in teres în C itadelă.

Până atunci însă, oricum , fragm entele sale constituie una din m ultele surse p e n tru d o cu m en ta rea d o m n iilo r regilor T argaryen , de la C u c e rito r şi p ân ă la răp o sa tu l A erys al II-lea, u ltim u l suveran T argaryen care a u rc a t pe T ronu l de Fier.

cu c e r ir e aŞflaesterii Ci tabelei, care păst; >a. ă istoriile Westerosului. au folosit Cucerirea lui zieŞon Srept

punct Se plecare pentru ultimi, "rei sute Se ani. Naşterile, morţile, bătăliile si alte evenimente

sunt Satate ]ie Q.\C. imdupă C 4 ie <L\C. (.LV 1 ainte Se Cucerire').

A devăraţii învăţaţi ştiu că o astfel de e. parte

de a fi p rec isă . C u c e r ire a ce lo r Şapt

A eg o n T a rg a ry e n n -a a v u t loc în ti \ utre c u t m ai b ine de doi an i în tre debar, în c o ro n a re a sa d in O ra şu l V ech i... ş ’ ■■ .1 a t u n c i

C u cerirea a răm as incom pletă , d in m o u - t i e P o rn e

n u a fost supus. în c e rc ă r ile sp o rad ice de a 1 aduce pe

lo cu ito r ii lu i sub c o n tro l au c o n tin u a t pe toată durata

dom niei regelui A egon şi a fiilor săi, făcând im posibilă

stab ilirea unei d a te finale a R ă z b o a i e l o r de Cucerire.

C h ia r şi d a ta în c ep u tu lu i este un m otiv de co n tro ­

verse. M u lţi p resupun , greşit, că dom nia regelui A egon I

T arg ary en a în c e p u t în z iua în care a debarcat la gura

A pei N egre, la b aza ce lo r tre i dealu ri unde se va ridica,

în cele d in u rm ă . D e b a rc a d e ru l R egelui. N -a fost aşa.

Z iu a D eb a rcă rii Iui A egon a fost sărbătorită de rege şi

de d escenden ţii săi, însă C u ce rito ru l şi-a datat, de tapt,

în c e p u tu l d o m n ie i d in z iu a în ca re a fo s t în c o ro n a t şi u n s S e p to n u l L u m in o s al O ra ş u lu i V ech i d e M a r e le S ep to n al C re d in ţe i. în c o ro n a re a a a v u t loc la d o i an i după D ebarcarea lui A egon, la ceva vrem e d u p ă ce to a te cele tre i bă tă lii im p o rta n te d in R ăzboaiele de C u ce rire au fost d a te şi câştigate. A stfel, se p o a te v ed ea că m a re p a rte d in cuceririle reale ale lui A egon au a v u t loc în tre2 -1 Î.C., în a in te de C ucerire .

T a rg a ry e n i i se t r ă g e a u d in s â n g e v a ly r ia n p u r , s tă p â n i ai d ra g o n ilo r d e v iţă v ech e . C u d o is p re z e c e an i în a in te de D is tru g e re a V aly rie i (1 1 4 Î.C .), A e n a r T a rg a ry e n şi-a v â n d u t b u n u r i le d in R e g a tu l L ib e r şi Ţ in u tu r i le V erii L ung i şi s -a m u ta t c u to a te so a ţe le sale, b o g ă ţiile , sc lav ii, d ra g o n ii, ru b e d e n i i le , fa m il ia şi cop iii la P ia tra D ra g o n u lu i, o c ita d e lă in s u la ră m o ­

h o râ tă , a f la tă la p o a le le u n u i m u n te fu m e g â n d de p e M a re a în g u s tă .

P A G I N I L E P R E C E D E N T E | Aegon C u ceritoru l călare ye Balerion, Spaim a N eagră. S T Â N G A | P iat ra 1 dragon u lu i.

La apogeul său, V alyria a fost cel m ai m ăreţ oraş din

întreaga lum e cunoscută, centru l civilizaţiei. în tre zidu­

rile sale strălucitoare, p atru zeci de case rivale se luptau

pentru putere şi glorie la curte şi în consiliu, ridicându-se

şi prăbuşindu-se în tr-o nesfârşită, subtilă, adesea sălba­

tică b ătălie p en tru p u terea absolută. T argaryen ii erau

departe de a fi cei m ai p u tern ici d in tre stăpânii drago-

nilor, rivalii lo r considerând fuga lor la P iatra D ragon u ­

lui drep t o predare, un act de laşitate. în să fiica fecioară

a nobilu lui A enar, D aenys, cu n o scu tă apoi p en tru to t­

deauna drep t D aenys V isătoarea, prorocise distrugerea

Valyriei prin foc. Şi când U rgia s-a abătut asupra cetăţii,

doisprezece ani m ai târziu , T argaryenii au fost singurii

stăpâni ai dragonilor care au supravieţuit.

Piatra D ragonului fusese avanpostul cel m ai vestic

al forţei Valyriei pentru două secole. Poziţionarea sa, de-a

curm ezişul D efileului, le-a oferit stăpânilor săi controlul

asupra G o lfu lu i A p ei N egre, şi le-a permis atât Targarve

nilor, cât şi a liaţilor lor apropiaţi, Velaryonii de la Drift-

m a rk (o casă m ai m ă ru n tă , de descendenţă valyrianâl

să-şi u m p le cu fe re le p e seam a negustorilor in trecere.

N a vele C a se i V e la ry o n , îm p reu n ă cu cele ale unei alte

case valyrien e aliate, C e ltigar din Insula Ghearei, domi­

n au ţă rm u rile de m ijloc ale M ă rii înguste, în vreme ce

T argaryenii erau stăpânii cerului cu dragonii lor.

Şi ch ia r şi aşa, tim p de aproape o sută de ani dupj

D istru gerea V a ly rie i (pe bună dreptate numiţi Secolul

în sâ n g e ra t) , C a s a T a rg a ry e n a p riv it spre răsărit, nu

înspre apus, fiin d foarte p uţin interesată de ce se întâm­

pla în W esteros. G a e m o n Targaryen, fratele şi soţul lui

D aen ys V isăto area, i-a u rm at lui A en ar Exilatul ca lord

al Pietrei Dragonului şi a devenit cunoscut drept Gaemon

D E A S U P R A | Aegon C u ceritoru l in bătălie.

32

i t'l l î lo n » Fiul lui. Wgon, şi t'ii<. .1 sa, Klaena, .m domnit îm preună după m oartea Im. Dup.» ei, cârm uirea Io .1

revenit ţiului lor. M.iegon, fratelui >.in, Aerys, şi fiilor lui

A e r \A e lv x , lîaelon şi Paemion. Ultimul dintre cei trei

fraţi a fost Paem ion, al cărui tiu, Aerion, i-a succedat apoi la conducerea Pietrei Dragonului.

Aegon, intrat in istorie drept Aegon Cuceritorul sau

Aegon Dragonul, s-a născut la Piatra Dragonului în anul

27 Î.C. A tost singurul fiu şi cel de-a doilea copil al lui

Aerion, lord al Pietrei Dragonului, şi al doamnei Valaena

din Casa Velaryon, ea însăşi pe jumătate targaryană după

mamă. Aegon a avut două surori de sânge; o soră mai

mare, Visenya, şi una mai mică, Rliaenys. M ultă vreme,

stăpânii dragonilor au respectat obiceiul din Valyria de

a se căsători fratele cu sora, pentru a păstra puritatea

sângelui, însă A egon şi-a luat de soaţe ambele surori.

Prin tradiţie, era de aşteptat sâ se însoare numai cu sora

mai mare, Visenya; includerea lui Rliaenys ca a doua

soţie a fost neobişnuită, tară a fi însă un lucru nemaiau­

zit. Unii au spus câ Aegon s-a căsătorit cu Visenya din

datorie şi cu Rliaenys din dorinţă.

Toţi cei trei fraţi se dovediseră a fi stăpâni ai drago­

nilor înainte de a se fi căsătorit. Dintre cei cinci dragoni

care au zburat din Valyria cu A enar Exilatul, numai unul

a supravieţuit până în zilele lui Aegon: uriaşa fiară numită

Balerion, Spaima Neagră. Cei doi dragoni rămaşi - Vh.v

gar şi M eraxes - erau mai tineri, clociţi chiar pe Piatra

Dragonului.

U n mit comun, auzit adesea printre cei ignoranţi

susţine că Aegon Targaryen n-a pus niciodată picioru

pe pământul Westerosului până-n ziua în care a ridicat

pânzele ca să-l cucerească, însă acest lucru nu poate ti

adevărat. Cu ani înainte de expediţie, M asa Pictată a fost

dăltuită şi decorată la porunca regelui Aegon: o lespede

masivă din lemn, de vreo cincisprezece metri lungime,

tăiată după conturul Westerosului şi pictată astfel încât

sâ arate toate pădurile, râurile, oraşele şi castelele din cele

Şapte Regate. în m od clar, interesul lui A egon pentru

W esteros a precedat evenim entele care l-au împins la

război. D e asemenea, există şi relatări de încredere pri­

vitoare la Aegon şi la sora lui, Visenya, vizitând Citadela

din Oraşul Vechi în anii tinereţii lor şi vânând cu şoimii

prin Arbor ca oaspeţi al lordului Redwyne. S-ar putea sâ

fi vizitat şi Lannisportul; părerile însă diferă.

Westerosul din tinereţea lui Aegon era alcătuit din

şapte regate puse pe harţă, şi aproape că nu exista vreun

m om ent în care două sau trei d in tre ele să nu fie în

război unul cu celălalt. Nordul întins, rece şi pietros, era

condus de fam ilia Stark din W interfell. în deşerturile

din Dorne, prinţii Casei M artell aveau cea mai m are

influenţă. Ţinuturile e, bogate în aur, erau ocârm uite de

Lannisterii de la Casterly Rock, fertilul Reach de Casa

G ardener din Highgarden. Valea, D egetele şi M u n ţii

Lunii aparţineau Casei A rryn ... însă cei mai beligeranţi

dintre regii contemporani cu Aegon erau aceia ale căror

domenii se aflau cel mai aproape de Piatra Dragonului,

Harren cel N egru şi A rgilac cel A rogant.

D in m area lor citadelă, C a p ătu l F u rtu n ii, R egii

Furtunii ai Casei Durrandon au dom nit cândva asupra

jumătăţii de est a Westerosului, de la Capul M âniei până

la G olfu l Crabilor, însă puterea lor s-a dim in uat de-a

lungul secolelor. Regii din Reach le-au to t ciugulit din

dom enii dinspre apus, d o rn ish ien ii i-au to t h ă rţu it

dinspre sud, iar H arren cel N egru şi cei din Insulele de

Fier i-au împins dinspre T rident şi păm ân turile de la

nord de A p a N eagră. Regele A rg ila c, u ltim u l d in tre

Durrandoni, oprise, pentru un tim p, acest declin, res­

pingând o invazie dorn ishiană în v rem e ce era în că

flăcău, traversând M area în gustă p en tru a se alătura

m arii alianţe îm potriva „tigrilor" im perialişti din V o-

lantis şi ucigându-1 pe Garse al V ll- le a G ardener, suve­

r a n u l din Reach, în Bătălia de la Câm pia Verii, douăzeci

d e ani mai târziu. însă Argilac mai îmbătrânise; faimoasa

s a coamă de păr negru îi încărunţise, iar îndem ânarea

mâinilor sale dispăruse.

La nord de A pa Neagră, Ţ inu tu rile Riverane erau

conduse de mâna însângerată a lui Harren cel Negru, din

Casa Hoare, Rege al Insulelor şi Râurilor. B un icul lui

Harren din Insulele de Fier, H arw yn M ână G rea, luase

Tridentul de la bunicul lui Argilac, Arrec, ai cărui strămoşi

îl doborâseră pe ultim ul rege riveran cu secole înainte.

Tatăl lui Harren îşi extinsese dom eniul înspre est, spre

Duskendale şi Rosby. H arren însuşi îşi dedicase m are

parte din îndelungata sa domnie, de aproape patruzeci

de ani, construirii unui castel gigantic lângă O chiu l Z e i­

lor, dar cu Harrenhalul aproape term inat, insularii erau

liberi să caute noi teritorii de cucerit.

N iciun rege din W esteros nu era atât de tem u t ca

Harren cel N egru, a cărui cruzim e devenise legendară

prin toate cele Şapte Regate. Şi niciun rege din W esteros

nu se simţea mai am eninţat ca A rgilac, Regele Furtunii,

ultim ul din Casa D urrandon, un războinic îm bătrânit,

.TAim

Âal l ânii *mcm iu.- n t (.' i i i •• itonta A f j

iă regele Argila» - i m d iep t ii -| ■. I ,. ; ii venii ilc la

P ijt ia I V . I g O I H l I l I I . O l « l l l l i l l l i . ' 11 . . ■ 1 U 1. :. l l l Vl ’g O l l | V

tiica 'J iU’ *oţie. cu ti'.iti' păm ântiu iii' iii* l.i o-.t de l \ liml

Zeilor, tio l.i l iu le n t ?i p a n i l.i Apa N eagi a 1 t e>tre.

A eg o n la rg a rv c n a retu.-.it p to p u n etv .t R ecelu i

Furtunii. Avea doua neveste, a spus t’l; nu i mai trebuia

>i o a treia. Iar pământurile oterite ia restre aparţinuseră

1 larrenhalului pentru mai bine de o generaţie. N u erau

ale lui Argilac ca să le poată da. Era clar că bătrânul Rege

al Furtunii voia să-i plaseze pe T argaryeni de a lungul

A p ei N egre ca o torţă-tam p on între p ropriile sale d o ­

m enii fi cele ale lui H arren cel Negru.

L ordul Pietrei D ragonu lu i a p rezen tat p ro p ria sa

otertă . Va accep ta p ăm ân tu rile o ferite ca zestre dacă

A rg ila c va ceda, de asem enea, şi C io c u l lui M a sse y şi

pădurile şi câm piile de la A pa Neagră spre sud, spre râul

A p a Lină şi izvoarele M a n d eru lu i. P actu l va p ecetlu i

căsătoria fiicei lui A rgilac cu O rys Baratheon, prietenul

d in copilărie al lui A egon şi cam pionul său.

A rgilac cel A rogan t a respins furios aceste condiţii.

O rys Baratheon era un frate vitreg al lordului A egon, de

origine um ilă, după cum se şoptea, iar Regele F urtunii

nu-şi putea dezon ora fiica, m ăritân d-o cu un bastard.

Propunerea chiar l-a înfuriat. A rgilac a pus să-i fie tăiate

m âinile solului lui A e g o n şi i le-a trim is în tr-o cutie .

„Astea sunt singurele mâini pe care le va primi de la mine

bastardul tâu“ i-a scris el.

A egon nu i-a răspuns. în loc de asta, şi-a con vocat

p u ţin ii p rie ten i, stegari palii a lia ţi la P ia tra

I V agon u lu i. V e laryon ii d in D rif tm a rk erau fideli CaseiI ârgarven. a sem en ea C e ltigarilor d e pe Insu la Ghearei.

I la l ‘locul lui M assey au venit lordul Bar Eminon de

la V ârfu l A scu ţit şi lordul M a ssey din Stonedance, am­

bii juraţi C apătului F u rtu n ii, insă cu legături strânse cu

P iatra D ra g o n u lu i. L o rd u l A e g o n şi su ro r ile sale s au

sfătuit cu ei i s-au dus la sep tonu l d in castel pentru a se

ruga la C e i Şapte d in W estero s, cu toate câ el nu fusese

con siderat vreo d a tă ca fiin d pios.

în cea d e-a şap tea zi, u n n o r de corbi au ţâşnit din

tu rn u rile de la P iatra D rag o n u lu i să d u că cuvântul lor­

d u lu i A e g o n spre ce le Ş a p te R egate d in W esteros. Au zburat spre cei şapte regi, spre C itadela din Oraşul Vechi,

spre nobilii m ari sau m ici. T o ţi p u rta u acelaşi mesaj: de

acum încolo, nu va m ai fi decât un singur rege în Weste-

ros. C ei care îşi p leacă gen u n ch iu l înaintea lui Aegon din

Casa T argaryen îşi vo r păstra d om en iul şi titlul. Cei care

ridică armele înaintea lui, vor fi doborâţi, umiliţi şi distruşi.

Relatările diferă în ceea ce priveşte numărul de soldaţi

care s-au îmbarcat la Piatra Dragonului împreună cu Aegon

şi surorile sale. U nii zic că au fost trei mii; alţii, numai câteva

sute. A ceastă m ică arm ată targaryană a debarcat la gurile

A pei Negre, pe m alul de nord, unde se ridicau trei dealun

îm pădurite, d om inând un m ic sat de pescari.

în vrem urile celor Şapte R egate, m ulţi regi mărunţi

şi-au reven d icat co n tro lu l asupra gu rii râului: Darklyn

d in D u sk en d a le , M a ss e y d in S to n e d a n ce şi regii rive­

rani d in v e ch im e , fie ei M u d d , Fisher, Bracken, Black-

w o o d sau H o o k . T u r n u r ile şi fo rtu r ile s-au ridicat pe

ce le tre i d e a lu ri de m a i m u lte o r i, n u m a i pen tru a fi

d istru se in tr-u n ră zb o i sau a ltu l. A c u m , doar pietrele

sp a rte şi ru in e le n ă p ă d ite d e v e g e ta ţie au rămas să-i

întâm pine pe T argaryeni. C u to ate că a fost revendicată

a tâ t de C a p ă t u l F u r tu n ii , c â t şi d e H a rren h a l, gura

râului nu era apărată, iar cele m ai apropiate castele erau

d e ţin u te de n o b ili m ai m ic i, fără p rea m are putere sau

p rice p e re m ilita ră , m a jo r ita te a a v â n d puţine motive

să-şi iu bească aşa -zisu l su zeran , pe H a rren cel Negru.

A egon Targaryen a ridicat repede o palisadă de lemn şi

p ăm ân t în ju r u l celu i m ai în alt d in tre cele trei dealuri, şi

şi-a trim is su rorile p e n tru a o b ţin e p redarea celor mai

apropiate castele. R o sb y s-a dat b ă tu t în faţa lui Rhaenys

şi a lui M eraxes, cel cu o ch ii auriţi, fără luptă. La Stoke-

w o r th , c â ţiv a a r b a le tr ie r i ş i-a u s lo b o z it săgeţile spre

V is e n y a , p â n ă c â n d flă c ă r ile lu i V h a g a r, dragonul, au

aprins acoperişurile castelului. A tu n ci şi ei s-au dat bătuţi.

D E A S U P R A | R ăspunsul lui Argilac cel A ro g a n t la oferta lu i Aegtfn.

P rim a p ro b lo tn i a d e v ă ra tă p e n tru t 'u c e r i to r a 'f i u l d in p.irtcM nobililor Park lyn din P uskendale fi M ooton din lazul l-ocioarclor, care fi au alăturat forţele fi au m ârşâluit spre sud, cu trei inii de oam eni, pen tru .1 i azvârli pe in v ad a to ri înapo i in m are. A egon l-a tr im is pe O ry s B ara theon să-i a tace in m arţ, a run- cându-se asupra lor călare pe Spaima Neagră. Cei doi lorzi au fost ucifi in bătălia fără nicio fansă pen tru ei; t'iul lui Darklyn fi fratele lui M ooton fi-au p redat cas­te le le fi au ju ra t c re d in ţă C asei T argaryen . în acea vrem e, P uskendale , principalu l p o rt d in W esteros la M area îngustă, se extinsese fi se îmbogăţise de pe urm a negoţului. Visenya Targaryen n-a perm is ca oraşul sâ fie d is trus , însă n-a ez ita t sâ-i ia bogăţiile, um plând până la refuz cuierele cuceritorilor.

P oate câ a r fi un m o m en t p o triv it -ă d iscu tăm despre caracterele diferite ale lui Aegon Targaryen şi ale surorilor şi reginelor sale.

Visenya, cea mai m arc d in tre cei trei, era la fel de războinică precum Aegon Însuşi, simţindu-se la tel de bine in cămaşa de zale şi în mătăsuri. Turta sabia lungă valyri- anâ Sora întunecată, şi era pricepută in folosirea ei, antre- nându-se alături de fratele ei încâ din copilărie. Cu toate că avea părul argintiu şj ochii violeţi, de valyrianâ, fruinii seţea ei era una aspră şi austeră. Chiar şi cei care o iubeauo considerau pe Visenya rece, sobră, neiertătoare, unii susţinând chiar că folosea otrăvuri şi practica magia neagră.

Rhaenys, cea mai mică dintre cei trei Targaryeni, era to t ceea ce nu era sora ei: glumeaţă, curioasă, impulsivă, plină de capricii. N efiind o războinică, Rhaenys iubea m uzica, dansul şi poezia şi sprijinea m ulţi m enestreli, măscărici şi păpuşari. Cu toate astea, se zicea câ Rhaenys petrecea mai m ult timp în spatele dragonului decât fratele şi sora ei la un loc, pentru câ, mai presus de orice, ii plăcea sâ zboare. Odată a fost auzită spunând că, înainte sâ moară, voia sâ zboare cu Meraxes peste Marea Apusului, sâ vadă ce se afla pe ţărmurile sale de vest. în vreme ce nimeni n-a pus, vreodată, la îndoială fidelitatea Visenyei faţă de soţul şi de fratele ei, Rhaenys s-a înconjurat de tineri atrăgători şi (aşa se şoptea) s-a distrat cu unii prin dormitoarele ei in nopţile în care Aegon era cu sora ei mai mare. Totuşi, în pofida acestor zvonuri, curtenii n-au pu tu t sâ nu observe că regele-şi petrecea zece nopţi cu Rhaenys pentru fiecare noapte cu Visenya.

Aegon Targaryen însuşi, în m od ciudat, era la fel de enigm atic p e n tru co n tem p o ran ii sâi p recu m este şi

p en tru noi. în a rm a t cu spada d in oţel valyrian, Focul Negru, era considerat unul d in tre cei mai m ăreţi război­nici ai vrem ii sale deşi nu-i p lăceau arm ele şi nici nu participa la tu rn iru r i sau încăierări. P rag o n u l său err> Balerion, Spaima Neagră, însă zbura num ai p en tru ba

tălii sau pen tru a se deplasa rapid deasupra păm ântului

sau a mării. Prezenţa sa im pozantă îi aduna pe oam e'i

sub flamurile sale, dar nu avea niciun p rie ten apropia'

în afară de Orys Baratheon, tovarăşul său din copilărie

Femeile erau atrase de el, însă A egon le-a răm as în tot­

deauna credincios surorilor sale. Ca rege, şi-a pus întreaga încredere în consiliul său restrâns şi în surorile sale, care asigurau guvernarea de zi cu zi a domeniului său ... totuşi n-a ezitat să preia com anda atunci când a considerat câ era necesar. Cu toate câ i-a tra ta t du r pe rebeli şi pe tră ­dăto ri, era gata să-i p rim ească cu b ra ţe le deschise pe foştii lui duşm ani care plecaseră genunchiul.

A arătat asta pentru prima dată la Aegonfort, castelul primitiv, din lemn şi pământ, pe care-1 ridicase pe coama a ceea ce a fost cunoscut de atunci şi pentru totdeauna drept Pealul înalt al lui Aegon. P u p ă ce cucerise douăsprezece castele şi preluase controlul asupra gurii A pei N egre pe ambele m aluri ale râului, le-a poruncit lorzilor pe care-i înfrânsese să se supună. Acolo, şi-au lăsat spadele la picioa­rele sale, iar Aegon i-a ridicat, confirm ându-le domeniile

D E A S U P R A | Corbi Jucând proclamaţia lui Aegon in toate colţurile Westerosului.

ş iiiiiiu .it l »■!. *i mai v> i Iu dintre susţinătorii sâi le a dat

noi onoruri P a em o n \ d a i von. I ord al Valurilor, .1 fost

tai ut nu i'-li 11 al naveloi. 1om aiulantul liotei 1 v‘ ali' 11 iston

M .i" 0\ I 01 il de Stoncdaiuo. a lost numit maestru al legi

loi lai 1 iispiain. cltig.ii maestru al m onetâriei O rys Ba

ratheon a lo-t proclam ai „si utul nuni, aliatul m eu loial,

m âna m ea dreapta şi puternică'! IV aceea Baratheon este

considerat de niaesteri prima M âna a Regelui.

Flam urile heraldice fuseseră multă vrem e o tradiţie

printre nobilii din Westeros, insă acestea nu fuseseră nici­

odată folosite de stăpânii dragonilor din Valyria. C ân d

cavalerii lui Aegon au desfăşurat marele său stindard de

bătălie din mătase, cu un dragon roşu, cu trei capete, su

tlând flăcări asupra unui câmp negru, nobilii au conside­

rat asta un semn că acum era, cu adevărat, unul dintre ai

lor, un vrednic şi măreţ rege pentru Westeros. Când regina

Visenya a pus o coroană din oţel valyrian, bătută cu rubine,

pe capul fratelui său, iar regina Rliaenys l-a numit „Aegon,

Prim ul pe Num ele Său, Regele al întregului W esteros şi

Scut al Poporului Său", dragonii au mugit, iar lorzii şi ca­

valerii au izbucnit 111 urale... însă oam enii de rând, pes­

carii, ţăranii şi gospodinele au strigat cel mai tare.

însă cei şapte regi pe care Aegon Dragonul intenţiona

să i detroneze nu au izbucnit în urale. La H arrenhal şi la

Capătul Furtunii, H arren cel Negru şi Argilac cel Arogant

. : • niaseră deja stegarii. în vest, regele M ern dinReach

..tut Drumul M ării spre nord, până la Casterly Rock,

întâlni pe regele L oren d in C asa Lannister.

. din D om e a trim is un corb la Piatra Dragonului,

• ■ u se sa i se alăture lui Aegon împotriva lui Argilac,

I-.egcie Furtunii... însă doar ca egală şi aliată, nu ca vasală.

O alcă propunere de alianţă a venit din partea regelui-copil

din Eyrie, Ronnel A rryn , a cărui mam ă a pretins toate ţi­

nuturile la est de Furca Verde din Trident pentru sprijinul

din Vale împotriva lui Harren cel Negru. Chiar şi în nord,

regele Torrhen Stark de la W interfell s-a sfătuit cu nobilii

stegari şi consilieri până târziu în noapte, discutând ce era

de făcu t cu acest cuceritor. T oţi aşteptau cu nerăbdare

urm ătoarea mişcare a lui Aegon.

L a c â te v a z ile d u p ă în co ro n a rea sa, a rm a tele lui

A eg o n erau din n ou în marş. C ea m ai m are parte a ar­

m atei sale a traversat A p a N eagră, îndreptându-se spre

sud, spre C a p ătu l F urtunii, sub com an da lui O ry s Ba­

ratheon. Regina R haenys îl însoţea călare pe M eraxes,

cel cu ochii aurii şi solzii argintii. Flota targaryanâ, sub

, t'in.inila Im I 'aen io n V elaryon, a părăsit Golful Apei J

Negre şi >• .1 indrept.it spre nord, pornind spre Gulltown

şi Vale. îm preună 1 u regina V isenya şi Vhagar. Regele 1 însuşi s a îndreptat in marş spre nord est, spre Ochiul

2 eiloi şi I larrenhal, fortăreaţa uriaşă care era mândrii

şi obsesia regelui I larren cel N egru, terminată decişi

ocupată chiar in ziua când Aegon a debarcat pe cecace

va deveni, intr o bună zi, Debarcaderul Regelui.

Toate cele trei invazii targaryeno s-au lovit de o rezis- 1 tenţă acerbă. Lorzii Errol, Fell şi Buckler, juraţi Capătului

Furtunii, .111 luat prin surprindere avangarda armatei lui I

O rys Baratheon in tim p ce traversa Apa Lină, doborând

peste o mie de oam eni înainte de a se retrage în pădure.

O flotă adunată in pripă de Arryn, întărită cu o duzină dc J

nave din Braavos, a scufundat flota targaryanâ în apele

portului G ulltow n. Printre cei morţi s-a numărat şi ami­

ralul lui A egon, D aem on Velaryon. Aegon însuşi a fost

atacat lângă ţărm ul sudic al Ochiului Zeilor, nu o dată, ci

de două ori. Targaryenii au câştigat Bătălia Trestiilor, dar

au suferit pierderi mari la Sălciile Plângătoare, unde doi

dintre fiii regelui Harren au traversat lacul în corăbii lungi,

cu vâslele învelite, şi le-au căzut în spate.

O ricum , asemenea înfrângeri nu s-au dovedit decât

nişte obstacole, dar la sfârşit, duşm anii lui Aegon n-au

putut să reziste în faţa dragonilor săi. Oam enii din Vale

au scufundat o treim e din navele targaryene şi au captu­

rat aproape la fel de multe, insă când regina Visenya s-a

aruncat asupra lor din cer, a incendiat corăbiile inamice.

L orzii Errol, Fell şi B uckler s-au ascuns prin pădurile

fam iliilor lor, până când regina Rliaenys l-a dezlănţuit

pe M eraxes şi un val de foc a m ăturat codrii, transfor­

m â n d co p a cii in to rţe . Ia r în v in g ă to rii de la Sălciile

Plângătoare, reîntorcându-se peste lac la Harrenhal, nu

erau deloc pregătiţi când Balerion s-a coborât asupra lor

de pe cerul dim ineţii. C orăbiile lungi ale lui Harren au

ars. La fel ca şi fiii lui.

D uşm anii lui A egon s-au p om enit hărţuiţi şi de alţi

potrivnici. Pe când Argilac cel A rogant îşi aduna soldaţii la

Capătul Furtunii, piraţii de la Treptele de Piatră au debar­

cat pe ţărmurile Capului M âniei pentru a profita de absenţa

lor, iar năvălitorii dornishieni au coborât ca o furtună din

M u n ţii Roşii pentru a m ătura Hotarele. în Vale, tânărul

rege R onnel a trebuit să facă faţă unei răzm eriţe la Trei

Surori, când insularii au renunţat la loialitatea faţă de Eyrie

şi au proclam at-o pe lady M arla Sunderland regina lor.

D R E A P T A I Visenya fi Vhagar arzând flota l“ ‘ A rryn.

Totuşi,âce>(. . 1 mi cr.uuiiv.it nişte neplăceri mărunte

in com paraţie cu ce i > . 1 întâmplat lui 1 iarren cd Negru.

Deşi Casa Hoaro dom in 1 asupra Ţ inuturilo r Riverane

vie tre i generaţii, oam enii T ridentu lu i nu i iubeau pe

suzeranii lor d in Insulele de Fier. 1 ia rren cel N egru îi

trim isese la m oarte pe mii dintre ei m tim pul construi­

rii marelui castel H arrenhal, devastând Ţ inuturile Ri­

verane de m ateria le de construc ţie , p o fta lui de au r

aducându-i in sapa de lemn atât pe lorzi, cat şi pe oam e­

nii de rând. Aşa câ acum Ţinuturile Riverane s-au ridi­

cat îm potriva lui, conduse de lordul Edm yn Tully din

R iverrun. C hem at în apărarea H arrenhalului, Tully a

tr e c u t de p a r te a Casei T argaryen, a în ă lţa t flam ura

dragonului deasupra castelului său, iar cavalerii şi arca­

şii sâi s-au alăturat arm atei lui Aegon. Sfidarea lui le-a

d a t curaj şi celorlalţi nobili riverani. U nul câte unul,

lorzii din Trident l-au părăsit pe H arren şi şi-au declarat

loialitatea pen tru Aegon Dragonul. Casele Blackwood,

M allister, Vance, Bracken, Piper, Frey, S tro n g ... şi-au

adunat trupele şi au năvălit asupra H arrenhalu lu i.

D in tr-o d a tă copleşit num eric , regele H a rre n cel

Negru s-a refugiat în fortăreaţa sa considerată inexpug­

nabilă. Cel mai m are castel constru it v reodată în W es-

teros, H arrenhalu l se lăuda cu cinci tu rn u r i im ense, o

sursă inepuizabilă de apă de băut, pivniţe uriaşe, boltite,

pline de provizii, şi ziduri masive, d in p ia tră neagră, mai

înalte decât orice scară de asalt şi prea groase ca să poată

fi sparte de orice berbec sau spulberate de vreo balistâ.

H arren şi-a baricadat porţile şi s-a pregătit îm preună cu

fiii rămaşi şi aliaţii p en tru a rezista unui asediu.

Aegon din P iatra D ragonului avea alte idei. O d a tă

ce-şi unise forţele cu cele ale lui E dm yn Tully şi ale ce­

lo rla lţi nobili riveran i p e n t ru a în c o n ju ra caste lu l, a

trim is un m aester la porţi, cu o flam ură de pace, p en tru

negocieri. H arren a ieşit să-l întâm pine: un bătrân cărunt,

dar încă aprig în a rm u ra lui neagră. F iecare rege avea

propriii săi stegar şi maester, aşa câ vorbele schim bate

de ei sunt încă vii.

- D aţi-vă b ă tu ţi acum , a în cep u t Aegon, şi po ţi

răm âne Lord al Insulelor de Fier. Predaţi-vă acum, iar

fiii tai vor trăi să domnească după tine. Am opt mii de

oam eni în jurul zidurilor tale.

- Ceea ce se află în afara zidurilor mele nu mă in­

teresează câtuşi de puţin, a zis H arren . Aceste ziduri

sunt puternice şi groase.

- însă nu atât de înalte cât sâ-i ţină departe pe dra­

goni. Dragonii zboară.

- Am zidit to tu l din piatră, a spus H arren. P iatra

nu arde.

- C ând va apune soarele, îm potrivirea ta se va fi

sfârşit, a replicat Aegon.

Se zice că H arren a scuipat auzind asta şi s-a întors

în castelul său. O dată ajuns înăuntru , şi-a trim is to ţi

oamenii pe metereze, înarm aţi cu suliţe şi arcuri şi ar­

balete, promiţând pământuri şi bogăţii oricui va reuşi să

doboare dragonul.

- Dacă aş fi avut o fiică, omorâtorul dragonului i-ar fi

putut cere mâna, a proclamat Harren cel Negru. în loc de

asta, i-o voi da pe una d intre fiicele lui Tully, sau pe toilr

trei dacă vrea. Ori ar putea s-o ia pe vreuna dintre tetele lui

Blackwood, sau Strong, sau pe oricare dintre fetele acestor

trădători ai Tridentului, aceşti lorzi din mocirla galbeni.

A poi H a rre n cel N eg ru s-a re tras in tu rnul său,

înconjurat de garda personală, p en tru a lua cina cu fiii

care îi mai rămăseseră.

Pe când ultim a geană de lum ină a soarelui dispărea,

oamenii lui H arren cel N egru scrutau bezna, strângând

în m âini suliţele şi arbaletele . C um n-a apărut niciun

dragon, unii s-ar putea să se fi gândit câ ameninţările lui

Aegon erau doar vorbe goale. însă Aegon Targaryen l-a

ridicat pe Balerion sus, pe cer, prin nori, sus, tot mai sus,

până când dragonul nu era mai m are decât o muscă in

zbor prin faţa lunii. D e-abia a tunci s-a aruncat în inte­

rio ru l z idurilo r castelului. C u arip i negre ca noaptea,

Balerion a plonjat în întuneric şi când marile turnuri de

la H arrenhal au ap ăru t sub el, dragonul a mugit furios

şi le-a scăldat în focul cel negru, bordat cu roşu.

Piatra nu arde, se lăudase H arren, însă castelul nu era

făcut numai din piatră. Lemn şi lână, cânepă şi paie, pâine

şi carne de oaie săra tă şi grâne, toa te au luat foc. Nici

oamenii do tu i .11 lui l l.iru-n nu erau din pu trâ . I umcg.iiid,

m l.m d .». u p rin şi de tl.u .u t. .ui alrrg .it p rin cu rţi sau aui i. ut do pe m c te u . o p en tru .1 m uri l.i baza zidurilor. Şi

eh u i ?i piatra \ .1 crăpa şi se va topi daca tocul este suficient

de puternic. I or: 11 riverani d in afara zidurilor castelului au afum at mai târziu câ turnurile Harrenhalului străluceau tvşietice in noapte, precum cinci lum ânări m ari... ţi la tel

.. a acestea, au început sâ se strâm be ţi sâ se topească, când râuleţe de piatră topită au început sâ curgă de-a lungul lor.

H arren ţi ultim ii săi fii au m u rit in tocurile care .111

cuprins cetatea sa monstruoasă în acea noapte. Casa Hoare a pierit odată cu el, la tel cum s-a întâm plat ţi cu dom ina­ţia Insulelor de Fier asupra Ţ inu tu rilo r Riverane. în ziua urm ătoare, lângă ruinele fum egânde ale H arrenhalului, regele Aegon a primit jurământul de credinţă al lui Edmyn Tully, Lord de Riverrun, ţi l-a num it Lordul Suzeran al Tridentului. Şi ceilalţi lorzi riverani s-au plecat - înaintea lui Aegon, ca rege, ţi a lui Edmyn Tully ca lordul lor suze­ran. Când cenuţa s-a răcit destul pentru a perm ite oam e­nilor sâ intre în siguranţă în castel, săbiile celor căzuţi, multe împrăţtiate sau topite, ori strâmbate şi transformate în panglici de oţel de focul dragonului, au fost adunate şi trimise in căruţe înapoi spre Aegonfort.

în sud ţi est, juraţii Regelui Furtunii s-au do\ e d it m u lt

mai loiali decât cei ai regelui Harren. Argilac c e l A rogant a ad u n a t o m are arm ată, la Capătul Furtun ii. C etatea D urrandon ilo r era o fortăreaţă m ândră, marele său zid de protecţie fiind chiar mai gros decât cele de la Harrenhal. Şi despre ea se credea că putea rezista oricărui asalt. O ri­cum , vestea despre m oartea regelui H arren a ajuns în curând la urechile vechiului sâu duşm an, regele Argilac. Lorzii Fell ţi Buckler s-au retras înaintea arm atei care se ap ropia (lo rd u l E rro l fusese ucis) ţi i-au trim is vorbă despre regina Rhaenys ţi dragonul ei. Bătrânul rege răz­boinic a răcn it că n u avea in ten ţia de a m uri aţa cum o făcuse H arren , perpelit în ău n tru l propriu lu i sâu castel, ca un purcel de lapte cu un m ăr în gură. O biţnuit sâ lupte, avea să-ţi decidă soarta cu sabia în mână. A ţa câ Argilac cel A rogant a plecat călare de la Capătul Furtunii pentru ultima dată, pentru a-ţi înfrunta duşmanii în câmp deschis.

A pariţia Regelui F u rtu n ii n-a fost nicio su rpriză pen tru O rys B aratheon ţi oam enii săi; regina Rhaenys, zburând cu M eraxes, remarcase plecarea lui Argilac de la Capătul Furtunii şi a p u tu t sâ-iofere M âinii o relatare am ănunţită privind nuir .-., ui adversarilor şi dispunerea lor. Orys a ocupat o po tiţie în tărită pe dealm ile de la sud

de Poarta de Bronz ţi a a ţtep ta t acolo, la înălţim e, venirea so ldaţilor fu rtun ii.

C ând cele două arm ate s-au în frun ta t, soldaţii fu r tu ­nii s- au dovedit dem ni de num ele lor. In acea d im inea ţă începuse sâ cadă o ploaie m onotonă, iar pe la m iezul zilei aceasta s-a tran sfo rm a t in tr-o fu r tu n ă cum plită . Lorzii stegari ai regelui Argilac l-au îndem nat să-ţi am âne atacul pentru a doua zi, în speranţa că ploaia va înceta, însă Regele Furtunii îi depăţea pe cuceritori într-o proporţie de aproape doi la unul ţi avea aproxim ativ de p a tru ori m ai m ulţi ca­valeri ţi cai de luptă. P riveliţtea stegarilor lui A egon agi- tându-se uzi leoarcă deasupra sa, pe propriile sale dealuri, îl înfuriase ţi bătrânul războinic călit în lupte n-a în târz ia t să observe că ploaia batea dinspre sud, în feţele oam enilor lui Targaryen, pe dealurile lor. A ţa că Argilac cel A rogan t a d a t ordinul de atac, iar bătălia cunoscu tă în istorie sub num ele de U ltim a F u rtună a început.

Lupta s-a prelungit bine de to t în noapte, o desfăşurare sângeroasă, ţi m ult mai puţin favorabilă unuia singur decât cucerirea H arrenhalu lu i de că tre A egon. D e tre i o ri ţi-a condus Argilac cel A rogant cavalerii îm potriva poziţiilo r lui B aratheon, d a r dealurile erau p rea a b ru p te şi p loa ia transform ase păm ântul în mâzgă, aşa că to ţi caii de lup tă s-au zbătut şi s-au înglodat, iar şarjele şi-au p ie rd u t coezi­unea şi forţa. Soldaţii furtunii s-au descurcat m ult m ai bine când şi-au trim is suliţaşii pe deal în sus, pedeştri. O rb iţi de ploaie, invadatorii nu i-au văzut u rcân d p ân ă cân d a fost prea târziu, iar corzile ude au făcut inutile arcurile. A căzut un deal, apoi un altul, iar ce-a de-a tre ia şarjă şi u ltim a a Regelui F u rtu n ii a sp a r t c e n tru l d isp o z itiv u lu i lu i B a­ra theon . .. n u m a i p e n tru a d a d e reg in a R h aen y s şi de M eraxes. C h iar ţi pe p ăm ân t, d rag o n u l s-a d o v ed it a fi formidabil. Dickon M orrigen ţi Bastardul din Blackhaven, care com andau avangarda, au fost în g h iţiţi de flăcările fiarei, îm p reu n ă cu cavalerii gărz ii p e rso n a le a regelu i Argilac. Caii de luptă s-au panicat ţi au fugit înspăim ântaţi, lovindu-se de călăreţii din spatele lor ţi transfo rm ând ţarja în tr-un haos. Regele F urtun ii însu ţi a fost azvârlit d in ţa.

D a r A rg ilac a c o n tin u a t să lu p te . C â n d O ry s B a­ra theon a coborât dealul no ro ios îm p reu n ă cu o am en ii săi, l-a găsit pe b ă trânu l rege ţin â n d p iep t la ţase p o tr iv ­nici, cu to t a tâ tea cadavre la picioare.

- D ă-te la o parte , a p o ru n c it B ara theon .A descălecat, p e n tru a-1 în tâ ln i pe rege pe p ic io r de

egalitate, ţi i-a o fe r it R egelui F u r tu n ii o u lt im ă şan să de a se re c u n o a ţte în frâ n t. D a r A rg ilac l-a b le s tem a t

S T Â N G A | Distrugerea Harrenhalului.

A şa că s-au lu p ta t, b ă trâ n u l rege ră zb o in ic , cu p ăru l

său alb fi învolburat, şi M ân a cu barbă neagră, fioroasă,

a lui A egon . Fiecare dintre ei a fost rănit, se spune, însă

la sfârşit, u ltim u l d in tre D u rr a n d o n i şi-a în d e p lin it

d o rin ţa şi a m u rit cu o sabie 111 m âini şi un b lestem pe

b u ze. M o a rte a regelui lo r a luat în treg u l avân t al so l­

d a ţilo r furtu nii, şi pe când vestea câ A rg ila c a că zu t se

răspândea, lo rzii săi şi cavalerii şi-au a ru n ca t săbiile şi

au fugit.

T im p de câteva zile, se credea câ şi C ap ătul Furtunii

.ir p utea avea aceeaşi so artă ca H a rren h a lu l, astfel că

fiica lui A rgilac, A rgella, a baricad at p o rţile în faţa lui

O ry s B aratheon şi a arm atei targaryene, declarându-se

Regina F urtunii. D ecâ t să-şi plece genunchiul, apărăto­

rii de la C a p ătu l Furtunii vor m uri până la u ltim ul om,

prom is ea cân d regina R liaenys a zbu rat pe M e ra x e s

l>re castel pentru negocieri.

- lin i poţi lua castelul, dar vei câştiga n um ai oase,

..inge şi cenuşă, a anunţat ea... dar soldaţii din garnizoană

, i - a u dovedit a fi mai puţin dispuşi să m oară.

în n oaptea aceea, au rid icat o flam u ră de pace, au

d esch is larg p o rţile ca ste lu lu i şi-au p re d a t-o p e la d y

A rgella cu un căluş în gură, în lăn ţuită şi goală, o am en i­

lor lui O ry s Baratheon.

Se povesteşte că Baratheon i-a scos lanţurile cu p ro ­

priile sale m âini, a în velit-o cu m antia, i-a tu rn at vin şi

i-a glâsuit cu b lândeţe, vo rb in d u -i de curaju l tată lu i ei

şi de felul în care a m urit. Şi, după aceea, spre a-1 onora

pe regele căzut, a luat blazonul D u rran d o n ilo r şi cu v in ­

tele de pe acesta fă câ n d u -1 al său. C e rb u l în co ro n a t a

devenit pecetea sa, C a p ătu l F u rtu n ii a d even it cetatea

sa de scaun, iar lady A rgella, n evasta sa.

C u am b ele | m ut uri R iveran e şi ale Furtunii aflate

acum sub cont ridul lui A eg o n D ragonul ţi al aliaţilor «i,

regii râm aşi in W esteros au înţeles câ avea sa le vin.) ji lor

rândul. 1 .1 W in terte ll, regele T orrhen şi a chemat stega

111; ţ in â n d c o n t d e v a s te le d is ta n ţe d in N ord, ştia 1,1

a d u n a rea u n ei a rm a te va lua tim p . Regina Sharra din

Vale, regentă .1 ţiului ei, R onnel, s-a refugiat in Eyrie, >1 a

pus la p u n ct apărarea şi a trim is o arm ată la Poarta In

sân gera tă, ca le a sp re V a le a lui A r r y n . In tinereţea n,

regina Sharra fusese con siderată „Floarea Munţilor" cea

m ai fru m o a să fecio ară d in ce le Şapte Regate. Poate ca,

sperând sâ I încânte pe A egon cu frum useţea ei, i-a trimis

1111 p o rtret şi i s-a o ferit d rep t soţie, cu condiţia să-l nu

m eascâ p e fiu l ei, R o n n el, d rep t m o şten ito r al său. Cu

toate câ p ortretu l a ajuns în cele din urm ă la el, nu se ştie

dacă A egon T argaryen a răspuns propunerii ei; avea deja

d o u ă regine, iar S h arra A r r y n era atunci doar o floare

ofilită, cu zece ani m ai m are d ecât el.

în tre tim p , cei doi m ari regi de la apus s-au aliat şi

şi-au adunat propriile arm ate, intenţionând să-l oprească

pe A e g o n o d ată p e n tru to td ea u n a. D in Highgarden a

p lecat în m arş M e rn al IX -lea, din Casa Gardener, Regele

d in R each , în so ţit de o a rm a tă im presionantă. Sub zi­

d u rile C a s te lu lu i C r â n g u l de A u r, ceta tea de scaun a

C asei R o w an , s-a în tâ ln it cu L oren I Lannister, Regele

Stâncii, care-şi con ducea p ropria sa oştire din Ţinuturile

Vestice. îm p reu n ă, cei doi regi com an dau cea mai mare

a rm a tă v ă z u tă v re o d a tă în W estero s: cincizeci şi cinci

de m ii de oam eni, inclusiv şase sute de lorzi, mari şi mici

şi m ai bine de cin ci m ii de cavaleri călare. „Pumnul nos­

tru de fier!" se lă u d a rege le M e r n . C e i patru fii ai săi

călăreau a lătu ri de el, iar scu tieri îi erau cei doi nepoţi.

C e i d o i regi n -au z ă b o v it p rea m u lt la Crângul de

A ur; o arm ată de o asem enea m ărim e trebuie sâ fie ţinută

în marş, p e n tru a nu sărăci ţin u tu rile din jur. Aliaţii au

plecat de îndată, indreptându-se spre nord prin nord-est,

prin vegetaţia în altă şi lan u rile aurii de grâu.

A v e rtiza t de sosirea lo r în tabăra lui de lângă Ochiul

Z e ilo r, A e g o n şi-a a d u n a t p ro p ria sa oaste şi a avansat

p e n tru a-şi în fru n ta n o ii d u şm an i. C o m an d a numai o

cin cim e d in n u m ărul de oam en i ai celor doi regi, şi mare

parte din forţa sa era com pusă din soldaţi care le juraseră

credin ţă n obililor riverani, a căro r loialitate pentru Casa

T a rg a ry e n era de d a tă re c e n tă şi nep usă la încercare.

O ricum , având o arm ată m ai mică, A egon se putea deplasa

m ai repede d ecât in am icii săi. în oraşul Septul de Piatră,

D E A S U P R A | Orys Baratheon, p rim u l lord de C a p ă tu l F u rtu n ii.

am bele sale regine i s au a lă tu ra t îm preună cu dragonii

lor; R haenys de la C a p ă tu l F u rtu n ii, iar V isenya de la C apul G hearei Sfărâmate, unde prim ise m ulte ju răm in te

de c red in ţă d in p a rte a lo rzilo r locali. îm preună , cei trei T a rg a ry en i au p riv it d in c e r c u m o ş tire a lui A egon a traversa t i: voarele Apei N egre şi s a în d rep ta t spre sud.

C ele d o u ă a rm a te s-au reu n it în câm piile în tin se şi deschise de la sud de Apa N eagră, lângă locul pe unde va tre ce in tr -o b u n ă zi D ru m u l de A ur. C ei doi regi s-au veselit când iscoadele lor s-au întors cu num ăru l ostaşilor ta rgaryen i şi cu d ispunerea lor. Aveau câte cinci oam eni p e n tru unu l de-al lui Aegon, se părea, iar p ropo rţia d in ­tre lorzi şi cavaleri e ra ch ia r şi m ai m are. Ia r terenul era în tins şi deschis, num ai iarbă şi grâu, câ t vedeai cu ochii, ideal pen tru cavaleria grea. Aegon Targaryen nu controla nicio poziţie la înălţim e, aşa cum făcuse O rys Baratheon la U ltim a F u rtu n ă ; păm ân tu l era tare, nu mocirlos. N u e rau deran jaţi n i . i de ploaie. Z iua era farâ u rm ă de nor, d a r cu vânt. N u m ai plouase de vreo două săptăm âni.

R egeleM em uiusese cu o dată m jum ătate mai mulţi oam eni la lup decât regele Loren, aşa că a ce ru t să i se facă onoarea de a < ■ «ruanda centrul. Fiului şi m oştenitoru­lui său, E dm und, i s-a d a t avangarda. Regele Loren şi ca­valerii săi form au flancul drept, Lordul O akheart, pe cel stâng. N eavând nicio barieră naturală pentru fixarea liniei targaryene, cei doi regi intenţionau să-l atace pe Aegon din flancuri, apoi să-l lovească din spate, în vrem e ce „pumnul lor de fier" o săgeată imensă, form ată din cavaleri înzăuaţi şi mari lorzi, avea să se năpustească spre centrul lui Aegon.

A egon T argaryen şi-a aşezat oam enii într- un sem i­cerc aproxim ativ, în ţesa t de suliţe şi ţepuşe, cu arcaşi şi arbaletieri în spatele lo r şi cavalerie uşoară pe flancuri. I-a în c red in ţa t com anda arm ate i sale lui Jo n M ooton , L ord de Iazu l Fecioarelor, unul d in tre prim ii duşm ani care se alăturase cauzei sale. Regele însuşi in ten ţiona să lupte din cer, îm preună cu reginele sale. Aegon observase şi el absenţa ploii; iarba şi grâul care înconjurau arm atele erau înalte, iar grânele gata de recoltat... şi foarte uscate.

Targaryenii au aşteptat până când cei doi regi au sunat din trompete şi au început înaintarea sub o mare de flamuri. Regele M e rn însuşi a condus şarja îm potriva cen tru lu i călărind pe arn lăsarul său auriu, alături de fiul său, Gawen, care îi p u r ta şi stin d a rd u l, o m are m ân ă verde în tinsă deasupra unui mp alb. M ugind şi răcnind, îmboldiţi de com uri şi to b m denerii şi Lannisterii au şarjat printr-un u ragan de săg. a ru n c â n d u -se a su p ra du şm an ilo r,

m ătu rându-i pe suliţaşii targaryeni, spulberându-le rân ­durile. D ar Aegon şi surorile sale erau în aer.

Aegon a zburat cu Balerion pe deasupra liniilor duş­manilor, p rin tr-o fu rtună de suliţe, p ietre şi săgeţi, a ru n ­cându-se peste ei de nenum ărate ori, p en tru a-i scălda în flăcări. R haenys şi V isenya au s tâ rn it focuri îm p o triv a vântului în faţa inamicilor şi în spatele lor. Buruienile uscate şi şirurile de grâu s-au aprins im ediat. V ântul a îm prăştiat focul şi a azvârlit fum ul în faţa rândurilo r soldaţilor celor doi regi, care înaintau. M irosul focului i-a făcut pe a rm ă­sarii lor să intre în panică, iar pe măsură ce fum ul s-a îngro­şat, caii şi călăreţii au fost orbiţi. R ândurile lo r au început să se spargă, în vrem e ce ziduri de foc se înălţau peste to t în ju ru l lor. O am enii lordului M oo ton , apăra ţi de vân t, au aşteptat cu arcurile şi suliţele pregătite, aju tându-i pe oa­m enii arşi sau arzând, ieşiţi clătinându-se d in infern.

C âm pia de Foc, aşa a fost num ită după aceea bătălia.Peste p a tru mii de oam eni au m u rit în flăcări. A lţi o

mie au p ierit de sabie, suliţe şi săgeţi. Zeci de m ii au su ­ferit arsuri, unele atâ t de profunde încât au răm as m arcaţi de cicatrice pe viaţă. Regele M e rn al IX -lea s-a n u m ă ra t p rin tre m orţi, îm preună cu fiii săi, nepoţii, fraţii, verii şi

alte rubedenii. U n nepo t a supravieţu it tim p de trei zile.

C ând a m u rit din cauza arsurilor, C asa G a rd en e r a m u ­r i t o d a tă cu el. Regele L oren al S tâncii a sup ravieţu it,

trecând călare p rin tr-u n zid de flăcări şi fum , spre sigu­

ranţă, atunci când şi-a dat seam a că bătălia era pierduta

Targaryenii au pierdut mai pu ţin de o sută de oameni. Regina V isenya a p rim it o săgeată în um ăr, însă s-a re ­făcu t cu rând . Pe când dragonii săi se în f ru p ta u d in cei m orţi, A egon a p o ru n c it ca spadele ce lo r căzu ţi să fie adunate şi le-a trim is pe râu în jos.

Loren Lannister a fost c ap tu ra t în ziua u rm ă to a re . Regele Stâncii şi-a pus spada şi coroana la p icioarele lui Aegon, s-a lăsat în tr-un genunchi şi s-a supus. Ia r Aegon, respec tându -ş i p rom isiunea , l-a r id ic a t în p ic io a re pe duşm anul său învins şi l-a co n firm a t ca stăp ân al ţ in u ­tu r ilo r sale şi al rangulu i nobiliar, num indu-1 L o rd de C asterly R ock şi P ăz ito r al A pusu lu i. S tegarii lo rd u lu i Loren i-au u rm a t exem plul, la fel ca m ulţi alţi lorzi d in Reach, cei care au suprav ie ţu it focului dragonilor.

C u c e rire a A p u su lu i n u se în c h e ia se în că , aşa că regele A egon s-a d e sp ă r ţit de su ro rile sale şi a p leca t im ed ia t în m arş spre H ighgarden , sp e rân d în p red a rea sa îna in te ca altcineva să rid ice p re ten ţii asupra cetă ţii. A g ă s it c a s te lu l în m â in ile a d m in is t r a to r u lu i său ,

1 i.\rl.in I'vrell, ai cărui strămoşi slujiseră Casa Gardener

tim p de secole. Tyivll i-a predat cheile fortâreţei fără

lup ţi şi a promis sprijinul său regelui cuceritor. D rept

răsplată, Aegon i-a dat Highgarden şi toate domeniile

sale, numindu-1 Păzitor al Sudului şi Lord Suzeran de

M ander, fiicându-l stăpân al foştilor vasali ai Casei

Gardener.

Regele Aegon intenţiona să-şi continue marşul spre

sud ca să forţeze predarea Oraşului Vechi, a Arborului

şi D orne, dar, în vrem e ce se afla la Highgarden, i-au

ajuns la urechi veşti despre o nouă provocare. Torrhen

Stark, Rege al Nordului, traversase G âtul şi intrase în

Ţinuturile Riverane conducând o armată de treizeci de

mii de sălbatici. Aegon a pornit imediat spre nord să-l

oprească, gonind înaintea arm atei sale pe aripile lui

Balerion, Spaima Neagră. De asemenea, le-a trimis vorbă

şi reginelor lui şi tu tu ro r nobililor şi cavalerilor care îi

juraseră credinţă după Harrenhal şi Câmpia de Foc.

C ând Torrhen Stark a ajuns pe m alurile T ridentu­

lui, a descoperit o a rm a tă cu încă o ju m ă ta te mai mare

decât a lui aştep tându-1 la su d de râu . L orzi riverani,

vestici, oam eni de la C ap u l F u rtu n ii, cei d in Reach...

ven iseră cu to ţii. Ia r d e a su p ra ta b e re i lor, Balerion,

M eraxes şi V hagar pândeau la înă lţim e, descriind cer­

curi to t m ai largi.

Isc o a d e le lu i T o r r h e n v ă z u s e ră r u in e le de la

H arrenhal, u nde focul roşia tic a rd ea m o c n it sub gră­

mezile de resturi. Regele d in N o rd auzise m ulte poveşti

despre C âm pia de Foc. Ştia că aceeaşi so a rtă l-ar putea

aştep ta şi pe el dacă în cerca să fo rţeze traversarea râ­

ului. U n ii d in tre n o b ilii săi s te g a ri l-a u în d e m n a t sâ

atace im ediat, in sistând că valoarea n o rd ic ilo r îi putea

aduce victoria. A lţii l-au im p lo ra t să se re tragă la M oat

C ailin şi să-şi conso lideze p o z iţia acolo, pe păm ântu l

Nordului. Fratele b as ta rd al regelui, B ran d o n Snow, s-a

oferit să treacă T rid e n tu l singur, la a d ă p o s tu l întune-

!■icului, ca să ucidă dragonii în tim p ce aceştia dormeau.

MTls»---- >

Regele T orrhen l-a trim is pe Brandon Snow sa treacă

râul, însă a facut-o însoţit de trei maesteri şi nu ca să ucidă,■l

ci ca să negocieze. Toată noaptea s-au schimbat mesaje. în

dim ineaţa u rm ătoare, T orrhen Stark a trecut Tridentul.t '

Acolo, pe malul sudic, a îngenuncheat, a pus vechea coroană

a Regilor Iernii la picioarele lui Aegon şi a jurat să fie omul

său. S-a rid icat ca Suzeran al W interfellului şi Păzitor al

N ordului, dar nem aifiind rege. De atunci în colo, Torrhen

Stark este pom enit drept Regele care a îngenuncheat... însă

niciun om al Nordului nu şi-a lisat oasele arse lângă Trident,

iar spadele adunate de Aegon de la suzeranul Stark şi de la

vasalii săi nu erau răsucite, topite sau strâmbate.

Aegon Targaryen şi reginele sale s au despărţit din nou.

Aegon s-a îndreptat iarăşi spre sud, mărşăluind spre Oraşul

Vechi, în vrem e ce surorile sale s-au urcat pe dragonii lor,

Visenya p en tru o a doua încercare la Valea lui Arryn, iar

Rhaenys pen tru Sunspear şi deserturile din Dome.

Sharra A rry n întărise fortificaţiile de la Gulltown,

plasase o arm ată puternică la Poarta însângerată şi triplase

m ărim ea garnizoanelor de la Piatră, Z ăpadă şi Cer, cas­

telele de etapă care apărau drum urile spre Eyrie. Toate

lucrările defensive s-au dovedit inutile împotriva Visenyei

Targaryen, care a zburat intre aripile lui V hagar pe dea­

supra lor şi a aterizat în curtea interioară din Eyrie. C ând

regenta din Vale a ieşit s-o înfrunte, cu zeci de soldaţi d in

gardă în spatele ei, a găsit-o pe Visenya cu Ronnel A rryn

pe genunchiul ei, holbându-se uluit la dragon. „M am ă,

po t să m ă duc şi să zbor cu doam na?* a în tre b a t copi-

lul-rege. N u s-au p ro fera t niciun fel de am en in ţări, nu

s-au schim bat niciun fel de cuvinte mânioase. Cele două

regine şi-au zâm bit şi au schim bat în loc de asta am abi­

lităţi. Apoi lady Sharra a trim is după cele tre i co roane

(p rop ria ei coroană de regentă, cea m ică, a fiului ei, şi

Coroana Şoimului de M un te şi Vale, pe care regii A rryn

o purtaseră tim p de o m ie de ani) şi le-a p re d a t reginei

V isenya, îm p re u n ă cu spadele g a rn iz o an e i sale. Şi se

povesteşte că după aceea, m icul rege a zb u ra t de tre i ori

deasupra vârfului Lancea Uriaşului şi a aterizat, devenind

m' «

h w

şi el un m ic suzeran. Şi astfel, V isenya Targaryen a adus

V alea lui A rry n sub stăpânirea fratelui ei.

R h aenys T argaryen n-a avut parte de o asem enea

cucerire lesnicioasă. O armată de suliţaşi din D orne păzea

Trecătoarea Prinţului, calea spre Munţii Roşii, însă Rhaenys

nu s-a angajat în luptă. A zburat pe deasupra trecătorii,

deasupra nisipurilor roşii şi albe, dar atunci când a coborât

în Vaith pentru a-i cere să se predea, a găsit castelul pustiu

şi abandonat. In oraşul de sub zidurile sale nu mai rămă­

seseră decât femeile, copiii şi bătrânii. Când erau întrebaţi

unde plecaseră stăpânii lor, răspundeau doar: „Departe."

Rhaenys a urm at cursul în aval al râului, până la G raţia

Zeilor, cetatea de scaun a Casei Allyrion, însă şi aceasta

era părăsită. Şi-a luat iar zborul. Rhaenys a ajuns la Planky

Town, acolo unde Sângele Verde se varsă în mare, unde se

aflau sute de bărci cu prăjină, schifuri de pescuit, barje,

pontoane-dorm itor şi nave dezafectate scăldându-seîn

soare, legate cu frânghii, lanţuri, unite prin scânduri astfel

încât să alcătuiască un oraş plutitor; cu toate astea, doar

câteva bătrâne şi copii iniei ridicau privirea spre ea, în timp

ce M eraxes zbura în cercuri pe deasupra.

în cele d in u rm ă, zb o ru l reginei a dus-o până la

Sunspear, vechea cetate de scaun a Casei Martell, unde

a găsit-o pe prinţesa din D orne aşteptând-o în castelul

P A G IN IL E P R E C E D E N T E | Supunerea lui Torrhen Stark, Regele care a Îngenuncheat.

D E A S U P R A | întâlnirea dintre Meria Martell şi Rhaenys Targaryen.

11 abandonat Meria Mai toii avea optzeci tio .mi, iu* spun

menestrelii, fi domnişi* peste dornishieni vremi* de f.ii

.o i i di* .1111 1 i .1 to.ii ti* grasa, oarbă, fi aproape cheală,

pielea îngălbenită a târn ln d u i. Argilac cel A rogant o

poreclişi* .Ţestoasa Galbena ilin Doi ne" insa nici vârsta,

nici pierdere* vederii nu i tociseră inteligenţa.

- Nu mă voi lupta cu tine, i-a spus prinţesa Meria

lui Rhaenys, nici n-am să îngenunchez în faţa ta. Porno

nu are rege. Spune-i fratelui tău asta.

- li voi spune, a răspuns Rhaenys, dar mă voi întoarce,

prinţesa, iar data viitoare voi veni cu foc fi sânge.

- A stea-s cuvintele tale, a zis prinţesa M eria. Ale

noastre sunt N eplecaţi, Neînfrânţi, Nesfărâmaţi. N-ai

decât să ne arzi, doamna mea... însă nu ne vei ingenuu

ehea, nu ne vei supune fi nici nu ne vei obliga să cedăm.

Acesta este Dom e. Nu eşti binevenită aici. întoarce te

la grozăviile tale.

Şi-aşa s-au despărţit regina fi prinţesa, iar Porno ,i

rămas necucerit.

Spre vest, Aegon Targaryen a fost întâmpinat într o

manieră m ai caldă. C el mai m are oraş din W esteros,

Oraşul Vechi, era încins de ziduri masive şi condus de

Casa H ightow er, cea m ai veche, bogată şi puternică

dintre casele nobile din Reach. Oraşul Vechi era şi inima

Credinţei. Aici locuia şi M arele Septon, Tatăl C redin­

cioşilor, glasul noilor zei pe pământ, care cerea supune­

rea a milioane de adepţi în toate ţinuturile (în afară do

Nord, unde vechii zei încă rezistau) şi comanda soldaţii

M ilitanţilor Credinţei, ordinul războinic pe care oame

nii de rând îl numeau Stele şi Săbii.

Totuşi, când Aegon Targaryen şi armata sa s-au apro

piat de Oraşul Vechi, au găsit porţile oraşului deschise, şi

pe lordul Hightower aşteptând să se predea. Când vestea

debarcării lui Aegon a ajuns pentru prima oară în Oraşul

Vechi, M arele Septon s-a încuiat în interiorul Septului

înstelat şapte zile şi şapte nopţi, cerând călăuzirea zeilor.

N-a mâncat decât pâine şi-a băut apă, se spune, petrecân-

du-şi toate orele veghind în rugăciuni, mergând de la un

altar la altul. Iar în cea de-a şaptea zi. Baba şi-a ridicat

lampa ei aurie ca să-i arate viitorul. Dacă Oraşul Vechi

ridica armele împotriva lui Aegon Dragonul, după cum a

văzut înalt Preasfinţia Sa, oraşul va arde sigur, iar Hightower

şi Citadela şi Septul înstelat vor fi dărâmate şi distruse.

Manfred Hightower, Lordul Oraşului Vechi, era un

nobil prudent şi cucernic. U nul dintre fiii săi m ai mici

luptase în rândurile Fiilor Războinicului, iar un altul

de abia depusese jurăm ântul ca septon. C â n d M arele

Septon i a povestit viziunea sa, împărtăşită lui de Babă,

lordul Hightower a hotărât că nu se va opune C u cerito ­

rului prin forţa armelor. Şi astfel, nimeni din Oraşul Vechi

n-a ars pe Câm pia de Foc, cu toate că H ightowerii erau

stegari ai Gardenerilor din Highgarden. Şi astfel s-a în­

tâmplat câ lordul M anfred l-a întâmpinat călare pe Aegon

Dragonul şi i-a oferit spada, oraşul şi jurământul de credinţă.

(Unii spun câ lordul Hightower i-ar fi oferit şi mâna celei

mai mici fiice ale sale, ceea ce A egon a refuzat politicos,

pentru a nu-şi ofensa cele două regine.)

Trei zile mai târziu, în Septul înstelat, ch iar în a lt

Preasfinţia Sa l-a uns pe Aegon cu cele şapte uleiuri, i-a

pus o coroană pe cap şi l-a proclam at A egon din C asa

Targaryen, Primul pe Num ele Său, Regele Andalilor, al

Rlioynarilor şi al Primilor Oameni, Stăpân al celor Şapte

Regate şi Protector al Dom eniului. („Şapte Regate" era

expresia folosită atunci, cu toate că D o m e nu închinase

steagul. Nici n-o va face, vrem e de mai bine de un secol

de-acum înainte.)

N um ai câţiva lorzi au fost prezenţi la prim a în co ­

ronare a lui Aegon, la gurile A pei Negre, dar câteva sute

au asistat la cea de-a doua şi zeci de mii l-au ovaţionat

după aceea pe străzile O raşului V echi pe cân d plutea

deasupra lor pe spatele lui Balerion. La cea de-a doua

încoronare a lui Aegon au fost m artori maesteri şi arhi-

maesteri ai Citadelei. Poate că de aceea, această încoro

nare, şi nu cea de la Aegonfort sau debarcarea, a devenit

data oficială a începerii domniei lui A egon.

Şi astfel au fost transform ate cele Şapte Regate din

W esteros într-un mare dom eniu, p rin vrerea lui A egon

Cuceritorul şi a surorilor sale.

M ulţi s-au gândit că regele Aegon va face din Oraşul

Vechi cetatea sa de scaun, după terminarea războaielor, în

vreme ce alţii au crezut că va domni de la Piatra D ragonu­

lui, străvechea citadelă insulară a Casei Targaryen. Regele

i-a surprins pe toţi declarându-şi intenţia de a-şi organiza

curtea în noul oraş care se ridica deja la baza celor tre i

dealuri de la gura Apei Negre, pe locul unde el şi surorile

sale puseseră prim a dată piciorul pe păm ântul W estero-

sului. N oul oraş a fost num it D ebarcaderul Regelui. D e

acolo, A egon D ragonu l şi-a con dus regatul, d o m n in d

asupra curţii din marele tron din metal, făcut din spadele

topite, răsucite, învinse şi frânte ale tuturor duşmanilor săi

căzuţi, un tron periculos care va fi curând cu n o scu t în

întreaga lume drept Tronul de Fier din W esteros.

l i ( i o N i

R S tîl I t A E G O N , Primul pe Numele Sau, a reufit să cuce tv.i'i i colo Şapte Regate la vârsta de douăzeci fi şapte de ani, ins.) acum se confrunta cu o provocare formidabila domnind asupra noului sau regat, (.'ele Şapte Regate războinice rareori ajunseseră să cunoască pacea între propriile lor frontiere, da rămite Iară ele, iar unificarea lor sub o domnie unică cerea un om cu adevărat remarcabil. Aşa că a fost un noroc că Aegon era un asemenea om, unul cu viriuno fi hotărâre din plin; dar, cu toate acestea, viziunea sa a unui Westeros unificat s-a dove dit a fi mai dificil de aplicat decât s ar fi putut să creadă Aegon, tară a mai pomeni că a fost mult mai costisitoare, dar a fost o viziune care a schimbat cursul istoriei pentru sute de ani.

Aegon a fost acela care a văzut un marc oraş regal caro - .1

rivalizeze şi să depăşească Lannisportul fi Oraful Vechi înflo­rind în jurul Aegonfortului său rudim entar. Şi dacă Debar­caderul Regelui o fi fost un loc aglomerat, noroios şi puturos la începuturile sale, era întotdeauna plin de activitate. Un sept improvizatj construit din coca unei bărci de pescuit de pe Apa Neagră, servea oamenilor de rând fi, curând, unul m ult mai mare a fost ridicat pe Dealul Visenyei, cu banii trim işi de M arele Septon. (Acesta va fi, ulterior, com pletat de Septul Comemorării de pe Dealul lui Rhaenys, ca un m em orial în­chinat reginei.) Acolo unde se vedeau odată doar bărci de pescuit, acum corăbii fi galere venite din Oraşul Vechi, Lan nisport, Oraşele Libere şi chiar şi din Insulele Verii au început să-şi facă apariţia când drumul comerţului a început să se mute dinspre Duskendale şi Iazul Fecioarelor spre Debarcaderul Regelui. A egonfortul însuşi s-a m ărit, e rupând dincolo de palisadele sale iniţiale, pen tru a cuprinde to t mai m ult din Dealul înalt al lui Aegon şi a fost clădită o nouă cetate de lemn, cu ziduri de cincisprezece m etri înălţime. A rămas in picioare până în anul 35 D.C., când Aegon a dărâmat-o, pentru a putea fi ridicată Fortăreaţa Rofie, un castel potrivit pentru Targarveni şi moştenitorii lor.

P rin anul 10 D.C., D ebarcaderu l Regelui devenise un oraş adevărat, iar prin 25 D.C. depăşise Portul Alb şi Gulltown, fiind cel de-al treilea oraş ca m ărim e din regat. Şi totuşi, în

m are parte d in acest tim p a fost un oraş fără z idu ri. S -ar putea ca Aegon şi surorile sale să se fi gândit că nim eni n -a r fi îndrăznit să ia cu asalt 1111 oraş unde se aflau dragoni, însă în anul 19 D.C. s-a dus vestea că o flotă a p iraţilor a nim icit Oraşul Copacilor înalţi, din Insulele Verii, luând in robie mii de oameni şi o grăm adă de bogăţii. T ulburat de aceasta - şi dându-şi seama că el fi Visenya nu se aflau în to td eau n a la D ebarcaderul Regelui - Aegon a poruncit, în cele din urm ă, să se ridice zidurile. Marele M aester Gawen fi M âna Regelui, Ser Osmund Strong, au prim it ca sarcină acest proiect. Aegon a decretat că trebuie să existe spaţiu suficient p en tru ca o ra ­ful să se extindă în tre zidurile sale, iar cele şapte m ari case vor apăra şapte porţi, în onoarea Celor Şapte. C onstrucţia a început anul urm ător, iar prin 26 D.C. a fost term inată .

în vrem e ce oraşul şi p rosperitatea sa creşteau, la fel se întâm pla şi cu regatul. Parţial, era rezultatul eforturilor C u­ceritorului de a câştiga respectul vasalilor săi şi al oam enilor de rând . în această ac ţiune a fost adesea a ju ta t de regina Rhaenys (atât tim p cât a m ai trăit), p en tru care oam enii de rând reprezentau o preocupare specială. Era p ro tec toarea cântăreţilor şi barzilor - ceva ce sora ei, Visenya, socotea a fio pierdere de tim p - însă acei menestreli com puneau cântece de laudă pentru Targaryeni şi le duceau cu ei peste to t în regat. Iar dacă acele cântece conţineau şi m inciuni sfruntate, care îi făceau pe Aegon şi pe surorile sale să pară m ult mai glorioşi, reginei nu-i părea prea rău... spre deosebire de maesteri.

Regina a încercat să unifice regatul prin căsătoriile a ran ­jate de ea între casele îndepărtate. Astfel, m oartea lui Rhaenys în Dorne, în anul 10 D.C., şi urgia care a u rm a t după ea au fost sim ţite în mare parte din regatul care o iubise pe regina frumoasă şi bună la inimă.

Totuşi, în pofida unei dom nii glorioase, P rim u l Război D ornishian a fost una d in tre marile înfrângeri ale lui Aegon. Primul Război D ornishian a început, brusc, în anul 4 D.C. şi s-a te rm ina t în 13 D.C., după ani şi ani de tragedii şi sânge vărsat. M ulte au fost calam ităţile provocate de această con­flagraţie. M o a r te a lui R haenys, an ii F u rie i D ra g o n u lu i,

Potrivit istoriei scrise d e A r h im a e s te r u l G y ld a y n , la c u rte se şo p te a că A e g o n a lă sa t-o p e reg in a V is e n y a s tă p â n ă p e ste

construirea F o rtâ re ţe i R o şii p e n tru că n u -i m ai su p o rta p re z e n ţa la P ia tra D ra g o n u lu i. în u lt im ii lo r a n i, r e la ţia lor, n ic i­

odată prea cordială, se ră cise şi m a i m u lt.

P A G I N I L E P R E C E D E N T E J Tronul de Fier. S T Â N G A \ Aegon Cuceritorul încoronat de Marele Septon.

49 1

nobilii uciţi, presupuşii asasini de la Debarcaderul Regelui şi

fo rtăreaţa Roşie însăşi; au fost vremuri sumbre.

Insă, din toate aceste drame s-a zămislit un singur lucru

măreţ: Fraţii Juraţi ai Gărzii Regelui. Când Aegon şi Visenya

au pus premii pe capul lorzilor dornishieni, mulţi au fost omo­

râţi. iar ca ripostă dornishienii şi-au angajat propriile lor unelte

ş asasini. O dată, în anul 10 D.C., Aegon şi Visenya au fost

•’> aţi pe străzile din Debarcaderul Regelui, iar dacă n-ar fi- \ isenya şi Sora întunecată, regele putea fi ucis. în pofida

> -tui lucru, regele încă mai credea că gărzile sale puteau să-i

■ viIV securitatea, dar Visenya l-a convins de contrariu. (Se

; .ne că atunci când Aegon a arătat spre garda sa, Visenya a

< i '> Sora întunecată şi i-a crestat obrazul înainte ca soldaţii să

fi putut reacţiona. „Gărzile tale sunt încete şi leneşe,’ ■>< pove*

teşte că ar fi zis ea, iar regele a fost obligat să admită asta.)

Visenya, nu Aegon, a decis natura Gărzii Regelui. Şapte

luptători pentru Suveranul celor Şapte Regate, care vor fi cu

toţii cavaleri. Le-a modelat jurămintele după cele ale Rondu­

lui de Noapte, pentru ca ei să renunţe la toate, în afară de

datoria lor faţă de rege. Iar când Aegon a adus vorba de un

mare turnir, pentru alegerea prim ilor cavaleri din Garda

Regelui, Visenya l-a făcut să se răzgândească, spunând că avea

nevoie de mai m ult decât priceperea la mânuirea armelor

pentru a fi protejat; mai avea nevoie şi de o loialitate nestră

mutată. Regele s-a încrezut în Visenya pentru alegerea pri­

milor membri ai ordinului, iar istoria arată că a fost înţelept

R egu la i c lo r j.i '.c , .icu in [Mi to d in ob işn u ită , .1 fost stabilita d e R h aenys pe c â n d ,şedea p e T ro n u l d e F ier, în v rem e

Bn le g e le era p leca t in ti una d in tre \ u ite le sale. Fraţii unei tem ei, ca re fusese o m o râ tă în b ă ta ie de so ţu l ei d u p ă ce

acesta o pi in se le cu a ltu l, în a in ta seră o p etiţie . S o ţu l s a ap ărat spun ân d, p e b u n ă d rep ta te , câ era d re p t ca un b ă rb a t sâ pedep-

sea-v a o n e va stă a d u lte rin ă (.ceea ce era d estu l de ad evărat, cu to a te câ p rin D o rn e lu cru rile stau a ltfe l) a tâta v re m e câ t fo lo ­

seşte un b aţ n u m ai g ro s d e un deget. O r ic u m , o lovise d e o sută de ori, p o tr iv it fra ţilo r ei, ia r el n-a n egat asta. P u p ă ce s-a

c o n su lta t cu m a e s te n şi sep to n i, R h a en ys a spus câ, deşi zeii au făcu t fem eile sâ le fie cre d in cio a se s o ţilo r lo r şi câ e le p o t fi

b ă tu te pe b u n ă d re p ta te , n u li se p o t d a d ecâ t şase lo v itu ri - câte una p e n tru fiecare d in C e i Şapte, cu ex ce p ţia S tră in u lu i, care

era m o a rte a . A şa ca ce le n o u ă z e c i şi p a tr u de lo v itu ri ale b ă rb a tu lu i au fost d eclara te în afara legii, iar fraţii fem eii o m o râ te au

p rim it p e rm isiu n e a sâ-i a d m in is tre z e acele lo v itu ri b ă rb a tu lu i ei.

sa procedeze aşa: doi au m urit apărându-1 şi cu toţii au sen it cu onoare până la sfârşitul zilelor lor. Cartea Albă ii pomeneşte, după cum le-au fost reţinute numele şi faptele fiecărui cava Ier care a depus ju răm ân tu l: Ser Corlys Velaryon, primul Lord C om andan t; Ser R ichard Roote; Ser A ddison Hill, bastard de C ornfield; Ser G regor Goodeşi Ser Gritfîth Goode, fraţi;SerHumfVey M ăscăriciul, un cava le r de p ro te c ţie ; şi Ser Robin Darklyn, num it şi Mă câleandrul în tunecat, prim ul dintre Darklyni care a îmbrăcat m antia albă.

După ce-şi numise consilieri încă de la început - care în timpul domniei lui Jaehaerys I au format un con­siliu restrâns care-1 va sfătui mai apoi pe rege - Aegon i iu . ritorul lăsa, adesea, treburile guvernării de zi cu zi m scama surorilor sale şi a acestor consilieri de încredere. Şi profitând de asta, lucra pentru realizarea unităţii regatului prin pivienta sa, uimindu-şi supuşii sau (atunci când era necesar i ingroi-in du-i. Tim p de o ju inătate de an, regele a zburat intre Pebai caderul Regelui şi Piatra Dragonului, pentru că, deşi oraşul era cetatea sa de scaun, insula care mirosea a sulf şi pucioasa şi sari de mare era locul care-i plăcea cel mai mult. Insă cealaltă ju mâtate a anului o dedica călătoriilor regale. A mers peste tot prin regat în to t restul vieţii sale, până la ultima călătorie din anul 33 D.C. - prezentându-i Marelui Septon respeitul sau in Septul înstelat de fiecare dată când vizita Oraşul Vecin, fiind primit ca oaspete sub acoperişul nobililor im portanţi ai M a­rilor Case (chiar şi la W interfell, Ia sfârşit), dar şi sub cel al multor nobili mărunţi, cavaleri şi al hangiilor. Regele era inso- ; ţit de o suită strălucitoare oriunde seducea; intr-una din \ irite, l-au urmat o mie de cavaleri şi mulţi lorzi şi doamne di : nurte.

în cursul acestor călătorii, regele nu era însoţit doar de curtenii săi, ci şi de maesteri şi septoni. Şase maesteri se aflau adesea în apropierea sa, p en tru a-1 sfătui asupra legilor şi tradiţiilor locale ale fostelor regate, pentru ca astfel să poată conduce cu înţelepciune toate tribunalele pe care le ţinea.

Decât să încerce să unifice regatul sub un set unic de legi, respecta

diferitele tradiţii ale fiecărei regiuni şi încerca să judece aşa cum poate câ o făcuseră foştii suverani. (U n alt rege va încerca sâ pună de acord legile rega tu lu i.) D e la în ­

che ie rea P rim u lu i R ăzbo i D ornishian şi până la m oartea

lui Aegon, în 37 D.C., regatul a tră it în pace, iar Aegon a dom nit cu înţelepciune şi indulgenţă, îi asigurase regatului atât „un moştenitor, cât şi un înlocuitor" cu cele două soaţe ale sale: prinţul mai vârstnic, Aenys, fâcut cu Rhaenys (moartă de mult), şi prinţul mai tânăr, Maegor, fâcut cu Visenya.

A murit acolo unde se născuse, pe mult-iubita sa Piatră a Dragonului. S-a căzut de acord câ se afla în Sala Mesei Pictate, povestindu-le nepoţilor săi, Aegon şi Viserys, isprăvile cuceri­rilor sale, când a început să se bâlbâie şi s-a prăbuşit. A fost o comoţie, au zis maesterii, iar Dragonul şi-a dat sufletul repede şi în pace. Trupul său a fost ars în curtea citadelei d in Piatra Dragonului, după cum era obiceiul la Targaryeni şi la valyrienii de dinaintea lor. Aenys, Prinţul de Piatra Dragonului şi m oşte­nitor al Tronului de Fier, se afla la H ighgarden când a aflat despre moartea tatălui său şi a zburat repede cu dragonul său pentru a-şi primi coroana. însă pentru toţi cei care l-au urm at pe Aegon Cuceritorul pe Tronul de Fier guvernarea regatului a fost mult mai dificilă.

S T Â N G A | Debarcader , ilegdui şi Aegonfort la începuturi. D E A S U P R A | Coroana lui Aegon Cuceritorul.

p/f K N Y S I

C Â N D P R A G O N U I -111111111 la vârsta de şaizeci ţi patru de

ani. nimeni, cu excepţia dornislnenilor, nu i contestate domnia.

A condus cu înţelepciune: - > arătat in timpul călătoriilor sale,

dem onstrând multă deferenţă faţâ de M arele Septon. răsplâ

tindu i pe cei care 1 au slujit bine şi ajutându i pe cei care aveau

nevoie. Şi totuşi, sub pojghiţa domniei sale legendare, in mare

parte paşnice, era un viespar de nemulţumiri. în sinea lor, mulţi

dintre supuşii sâi încă preţuiau vremurile trecute, când M arile

Case dom neau asupra propriilor lor regate cu o suveranitate

de necontestat. Alţii doreau răzbunare, pentru cei dragi ucişi

in războaie. Iar alţii ii considerau pe Taigaryeni nişte monştri:

fraţi căsătoriţi cu surorile lor, cuplurile incestuoase aducând

pe lume m oştenitori nelegitimi. Puterea lui Aegon şi a surori­

lor sale - şi a dragonilor lor - a fost suficientă pentru a-i aduce

la supunere pe cei care li se opuneau, însă nu acelaşi lucru se

putea spune şi despre moştenitorii lor.

Aenys, primul fiu al lui Aegon, născut de iubita sa Rliaenys,

a fost t el care a u rcat pe tron în anul 37 D.C., la vârsta de

t roircci de ani. A fost încoronat în cadrul unei cerem onii

t.i- cu oase in Fortăreaţa Roşie, chiar dacă nu fusese terminată,

■lându si o coroană din aur ornat, şi nu coroana din oţel

■ aîyrian a tatălui său.

Insă eu to.’ ; 1 câ tatăl şi fratele său, M aegor (fiul Visenyei),

i 1 . razb. i nici înnăscuţi, A enys era făcut dintr-un alt

. ■■ .i ince; u viaţa ca un prunc plăpând şi bolnăvicios

şi 1 • :~' V i.it .v. in anii copilăriei sale. M ulţi şopteau că nu

era li‘ i! Iu: Aegon Cuceritorul, acesta fiind un războinic fără

p .’recli<- D e fapt, se ştia foarte bine că regina Rliaenys era

ferm ecată de m enestrelii arâtoşi ţi de saltimbancii înţelepţi;

poate i a vreunul dintre aceştia ii făcuse copilul. Insă zvonu­

rile s-au Îm puţinat şi, in cele din urmă, s-au stins când copi

lului bolnăvicios i s-a dat un pui de dragon, numit Argint Viu.

Şi pe măsură ce dragonul creştea, creştea şi Aenys.

Totuşi, Aenys .1 rămas un visător, un maestru al alchimiei,

protector al menestrelilor, actorilor ţi mimilor. Mai mult chiar,

era mult prea avid de aprobarea celor din jur, iar acest lucru l-a

făcut sâ oscileze şi sâ ezite asupra deciziilor sale, de teamă ca nu

cumva sâ dezamăgească pe unul sau pe altul. Această meteahna

i-a marcat domnia şi i-a adus un sfârşit timpuriu şi umilitor.

Imediat după m oartea Cuceritorului, domnia Targarye-

nilor s-a confruntat cu primele provocări. Vorbim aici de nele­

giuitul şi banditul H arren cel Roşu, care pretindea că este

nepotul lui Harren cel Negru. C u ajutorul unui servitor de la

castel, Harren cel Roşu a pus mâna atât pe Harrenhal, cât şi pe

stăpânul său, infamul lord Gargon (poreclit Gargon Oaspetele,

din cauza obiceiului său de a participa la fiecare nuntă de pe

domeniu pentru a-şi exercita dreptul la prima noapte). Lordul

G argon a fost castrat în grădina zeilor din castel şi lăsat sâ

sângereze până la m oarte, în vrem e ce H arren cel Roşu se

autoproclama lord de Harrenhal şi Regele Râurilor.

T o a te a cestea aveau lo c pe câ n d regele petrecea la

Riverrun, cetatea de scaun a Casei Tully. D ar când Aenys şi

lordul T u lly s-au pus în m işcare pentru a răspunde acestei

ameninţări, au găsit Harrenhalul pustiu, oamenii credincioşi

lui Gargon, trecuţi prin sabie, iar H arren cel Roşu şi tovară­

şii lui reîntorşi la actele de banditism.

Curând, în Vale şi în Insulele de Fier, şi-au făcut apariţia

şi alţi rebeli, în vrem e ce un dornishian, Regele Vultur, a adu­

nat mii de susţinători ca să se confrunte cu Targaryenii. Ma­

rele Maester Gawen a scris că regele a fost uluit de aceste veşti,

pentru că A enys dorea să fie iubit de oameni. Iar suveranul,

din nou, a acţionat nesigur, poruncind iniţial ca o armată să

se îndrepte pe apă spre Vale, pentru a-1 nimici pe uzurpatorul

Jonos Arryn, care-şi aruncase după gratii propriul frate, lordul

Ronnel, contramandând, brusc, ordinul, de teamă ca nu cumva

Harren cel Roşu şi oamenii săi sâ nu se infiltreze în Debarca­

derul Regelui. Suveranul era chiar hotărât să convoace Marele

Consiliu, pentru a hotărî cum să trateze aceste probleme. Din

fericire pentru regat, alţii au acţionat mult mai rapid.

L ordul R oyce din R unestone a adunat forţe care i-au

măturat pe răsculaţii conduşi de Jonos A rryn, încolţindu-i în

Eyrie, cu toate că acest lucru a dus direct la uciderea lordului

Ronnel, deoarece Jonos şi-a obligat fratele să zboare prin Poarta

S T Â N G A | Regele Aenys I pe Tronul de Fier.

I unu >i totu şi,! viu' s a dovedit .1 nu li un adăpost sigur când

prinţul M.iegoi .1 »»Mt in grabâ, pe sp.iteU* Un Kderion, Spaima

Neagra dragonul pe care I dorise dintotdcauna şi pe care I putea in st.ii >it. cerc. dupa moartea tatălui s.m. lonos ţi adep

ţii s,h .iu murit cu toţii in ştreang. do mânu lui Maegor.

Intre tim p, in Insulele de Fier, cel care se pivtm di’.i .1 li

regele I odos renăscut ,i tost inl.iturat r.tpid de lordul Goren

1 vreyjoy,care i a trim is regelui A enyscapul sau conservat. In

schimb, Aenys 1 a tăcut lui G oren un hatâr, unul folosit de

lordul l îo ren p en tru a izgoni C redinţa din Insulele de Fier,

înspăimântând restul regatului.Gât despre Regele Vultur, Martellii au ignorat aceasta m u .1

rebeliune din in teriorul graniţelor lor. Cu toate că p r in ţe s a

Peria l a asigurat pe Aenys că Martellii nu doresc decât p .u e

•a câ făceau tot ce le stătea în pu tere ca să înăbuşe răscoala, problema a tost pasată lorzilor de la Hotare. Oricum, aşa-zisul Rege Vultur părea să fie mai mult decât erau ei capabili să ducă Primele sale victorii au dus la îngroparea rândurilor adepţilor, până când a strâns în jurul său vreo treizeci de mii. Şi numai atunci când şi-a îm părţit m area sa a rm ată - a tâ t din lipsa proviziilor, cât şi din convingerea sa că oricare dintre detaşa mente va învinge orice duşman s-ar fi ridicat împotriva lor - au început şi necazurile sale. Acum puteau fi înfrânţi, bucată cu bucată, de fosta M ână, Orys Baratheon, şi de floarea lorzilor de la Hotare, în special de Sălbaticul Sam Tarly, despre .1 cărui spadă, Heartsbane, se zice câ era roşie de la m âner şi până la vârf, după ce-a doborât zeci de dornishieni în timpul Vânâto rii Vulturului, aşa cum a fost numită urmărirea Regelui Vultui

Primul rebel a fost şi ultimul. Harren cel Roşu, care era inca în libertate, a fost încolţit în cele din urmă de Mâna lui Aenys, nobilul Alyn Stokeworth. în lupta care a urmat, Harren l-a ucis pe lordul Alyn, fiind şi el ucis, la rându-i, de scutierul Mâinii.

Cu pacea restabilită, regele le-a m ulţum it principalilor nobili şi luptători care i-au nimicit pe aceşti rebeli şi duşmani ai tronului, recompensa cea mai mare fiind dată fratelui său, prinţul Maegor, pe care Aenys l-a num it M ână a Regelui. Se

pare câ, atunci, a tost cea mai înţeleaptă alegere. Par, cu toate acestea, .1 sem ănat sem inţele căderii lui Aenys.

Obiceiul valyrian, de căsătorii in cadrul familiei, dura d t

multă vreme, pâstrându se astfel descendenţa regală. Totuşi, acesta nu era şi obiceiul din Westeros, fiind considerat o oroare de adepţii Credinţei. Pragonul şi surorile sale fuseseră accep­taţi fârâ niciun com entariu, iar chestiunea nu fusese ridicată când p rin ţu l Aenys s-a căsătorit în anul 22 P .C . cu Alyssa Velaryon, fiica lordului amiral şi m aestru al flotei; cu toate că era o Targaryen, din partea mamei sale, asta însem na că erau doar veri. P a r când tradiţia părea să continue să fie respectată, lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată.

Regina Visenya a propus ca M aegor să se căsătorească cu prima fiică a lui Aenys, Rhaena, însă M arele Septon a protes­tat viguros, iar Maegor a fost căsătorit în schimb cu propria nepoată a înaltului Septon, lady Ceryse din Casa Hightower. însă aceasta s-a dovedit a fi o căsătorie stearpă, în vrem e ce aceea a lui Aenys a avut mai multe roade, după ce Rhaena a fost urm ată de fiul şi moştenitorul său, Aegon, iar mai târziu, de Viserys, Jaehaerys şi Alysanne. Poate că, invidios după doi ani ca M ână - şi după naşterea unei alte fiice a fratelui său, Vaella, moartă de timpuriu - Maegor a zguduit regatul în anul 39 P.C. anunţând că şi-a luat, în secret, o a doua soţie - Alys din Casa Harroway. S-a căsătorit cu ea în cadrul unei cerem o­nii valyriene, oficiată de regina Visenya, negâsind un septon dispus să-i cunune. Revolta publică a fost a tâ t de puternică, încât Aenys a fost nevoit, în cele din urmă, să-şi exileze fratele.

Aenys părea m ulţum it să pună capăt problem elor p rin exilarea lui Maegor, însă M arele Septon nu s-a m ulţum it cu asta. Nici m ăcar num irea unui repu ta t făcător de m inuni, septonul M urm ison, ca noua sa M ână n-a p u tu t repara pe de-a-ntregul ruptura de Credinţă. Iar in anul 41 D.C., Aenys a înrăutăţit lucrurile când a decis să-şi căsătorească fiica cea mare, Rhaena, cu fiul şi m oştenitorul său, Aegon, pe care l-a num it P rinţ de Piatra Dragonului, în locul lui Maegor. Din Septul înstelat a venit o acuzaţie cum n iciun rege n u m ai

D I N I S T O R I A A R H I M A E S T E R U L U I G Y L D A Y N

T radiţia p rin tre T argaryen i a fost în to td eau n a să se căsătorească între ei. C u n u n area fratelui cu sora a fost co n sid era tă m ereu

ceva ideal. N e re u şin d asta, o fată se p u tea m ărita cu unchiul ei, sau un nepot, un băiat p u tea lua o verişoară, o m ătu şă sau o

nepoată. O asem en ea p ractică datează în că din vrem u rile V echii V alyrii, unde era ce va obişnuit p rin tre fam iliile s tră vech i, m ai

ales în tre ce le care creşteau şi stăp ân eau dragoni. „Sângele d ragon ilor trebuie să răm ân ă pur," zicea o vorb ă în ţeleap tă . U n ii

dintre p rin ţii-vră jito ri îşi lu au ch ia r m ai m u lte soţii, atu n ci câ n d le p lăceau, deşi aşa ceva era ceva m ai p u ţin o b işn u it d e c â t c ă ­

sătoria incestuoasă. în V a ly ria d e d in ain te de U rgie, scriu înţelepţii, erau ad ulaţi peste o m ie d e zei, însă n ic iu n u l d in tre ei n u era

tem ut, aşa că p u ţin i în d ră zn eau să critice asem enea obiceiuri.

însă asta nu se ap lica şi în W esteros, un de p u terea C red in ţe i era de necon testat. In cestu l era con sid erat un p ăcat cap ita l, fie

câ avea loc în tre ta tă şi fiică, m am ă şi fiu, ori frate şi soră, iar roadele unei astfel de un iri - nişte m ârşăvii 111 o ch ii ze ilor şi ai o a­

menilor. Privind retrosp ectiv, se p oa te ved ea câ ru p tu ra d in tre C re d in ţă şi C a sa T a rgaryen era in evitabilă .

aurise î tu Iţite, adresată „Recelui I'icăloşiei" ţ;i, d intr odată,

nobilii pioţii şi chiar şi oam enii de rând, care il iubiseră

cândva pe Aenvs, s au întors împotriva lui.

Septonul Murmison a fost exclus din Credinţă pentru

oficierea ceremoniei, iar zeloşii ordinului O am enilor Săraci

au pus m âna pe arm e tăcându-1 bu căţi pe M u rm iso n ,

paisprezece zile mai târziu, pe când strâbâtea oraşul intr-o

lectică. Fiii Războinicului au început să fortifice D ealul lui

Rhaenys, transformând Septul Comemorării într-o citadelă

care putea rezista în faţa suveranului. în afară de asta, unii

d in tre Săraci au în cercat sâ-i ucidă pe rege şi fam ilia sa

chiar in castel, escaladând zidurile şi strecurându-se până

în ap arta m en tele regale. N u m ai datorită un uia d in tre

cavalerii G ărzii Regelui a supravieţuit fam ilia regală.

C o n fru n tat cu toate acestea, A en ys a părăsit oraşul

îm p reu n ă cu fam ilia, şi a fugit să se p un ă la ad ăp o st la

Piatra Dragonului. A colo, V isenya l-a sfătuit să-şi ia dra-

gonii şi să reverse foc şi sânge atât asupra Septului înstelat,

cât şi asupra Septului Com em orării. în loc de asta, regele,

incapabil să ia o decizie fermă, a căzut la pat din cauza unor

cram pe îngrozitoare, care-i chinuiau stom acul şi-l făceau

să-şi golească maţele. Pe la sfârşitul anului 41 D.C., m are

parte din regat se răzvrătise îm potriva lui. M ii de Săraci

cutreierau drumurile, ameninţându-i pe susţinătorii rege­

lui, iar zeci de lorzi au pus m âna pe arm e, rid icându-se

îm p o triva T ron ului de Fier. C u toate că A en y s nu avea

decât treizeci şi cinci de ani, se spunea că arăta ca un b.irbat

de şaizeci de ani, iar M arele M aester G aw en era disperat

pentru că nu reuşea sâ-i îm bunătăţească starea.

Regina văduvă V isen ya a început să-l îngrijească, iar

p en tru o vrem e, starea sa s-a îm bu n ătăţit. Şi apoi, din-

tr-o d ată, a suferit o căd ere cân d a aflat că fiul şi fiica sa

erau asediaţi în C a ste lu l C rak eh all, unde se refugiaseră

când v iz ita lo r an u ală a fost în treru p tă de răscoala îm­

potriva tronului. A m u rit trei zile m ai târziu şi, la fel ca

şi ta tă l său în ain tea lui, a fost ars la P iatra Dragonului,

după rânduielile va ly rie n ilo r d in vechim e.

D upă m oartea Visenyei, se şoptea că dispariţia bruscă

a regelui A enys ar fi fost lucrătura ei, iar unii vorbeau despre

ea chiar ca de o regicidă şi om orâtoare a familiei. Nu îl pre­

ferase ea pe M aegor în locul lui A en ys în toate? N-avusese

ea ambiţia ca fiul ei să dom nească? A tu n ci de ce se îngrijise

de fiul vitreg şi nepot cu toate că se arătase dezgustată de el?

V isenya a fost m ulte lucruri, însă n-a părut să fie niciodată

o fem eie capabilă de m ilă. Este o întrebare care nu poate

fi ignorată cu u şu rin ţă ... dar

cu uşurinţă.

M A E G O R IM AEGOR. PRIM U L pe Numele Său,a urcat pe tron după moartea bruscă a fratelui său, regele Aenys, în anul A2 P .C El este mai bine cunoscu t ca M aegor col C rud, o poreclă binemeritată pentru că niciun rege mai crud decât el n-a stat vreodată pe Tronul de Fier. Domnia lui a început cu sânge fi s a terminat cu sânge. Legendele spun câ i au plăcut războiul fi bătăliile, însă este limpede că dorea cu ardoare violenţa fi moartea şi un control absolut asupra a to t ceea ce considera că-i aparţine. Ce demon îl poseda, nimeni n-ar ft putut spune. Chiar fi astăzi sunt unii care mulţum esc că tirania sa a fost de scurtă durată , p en tru că cine ftie câte case nobile ar fi putut dispărea pe veci numai ca să-fi satisfacă el poftele?

Targaryen, pe Dealul Visenyei pen tru a-şi aduna oamenii. I s-au alăturat cu miile.

Apoi Visenya i-a chemat pe toţi cei care-i contestau lui Maegor dreptul la domnie să dovedească singuri ce erau în stare, iar comandantul Fiilor Războinicului a acceptat p ro ­vocarea. Ser Damon Morrigen, num it şi Damon cel Devotat, a fost de acord cu un proces al celor şapte, după vechea rân duialâ: Ser Damon şi şase dintre Fiii Războinicului împotriva regelui şi a şase dintre luptătorii săi. Era o încleştare in care în joc se afla regatul însuşi, iar relatările şi legendele sun t numeroase, fiind adesea contradictorii. Ceea ce ştim cu si guranţâ este că regele Maegor a fost ultimul rămas în picioare

S-a spus câ Aenys nu se pricepea la spade şi lăn ci, fiin d cap abil d o ar să nu se facă de râs, d ar n im ic a ltceva . M a e g o r, pe altă parte, înfrângea cavaleri căliţi în lupte în în căierări pe v rem ea câ n d nu avea m ai m u lt de tre isp rezece an i, şi şi-a .

rapid un nume în turnirul regal din anul 28 D.C., câ n d a învins tre i cavaleri ai G ă r z ii R egelui, u n u l d u p ă a ltu l, câ ştig ân d ini

cerea. A fost făcut cavaler de regele Aegon, la şaisp rezece ani, ce l m ai tâ n ăr ca valer d in regat la acea v rem e.

Dupâ funeraliile lui Aenys, Visenya a ucat pe V h a g a r şi

a zburat spre est, spre Pentos, pen tru a-1 rechema p e f iu l ei

Maegor, care fusese exilat, în cele Şapte Regate. M a e g o r

zburat pe deasupra M ării înguste cu Balerion, răm ânând la

Piatra D ragonului suficient tim p pen tru a f i în c o r o n a t c u

coroana de oţel valyrian a tatălui său, şi nu cu cea o r n a m e n

tată a fratelui său.M arele M aester Gawen a protestat, susţinând i .1, dup.i

legile moştenirii, prinţul Aegon, fiul cel mai mare al lui Aenys, trebuia să fie rege. Răspunsul lui M aegor a fost să-1 dec laic pe m aester trăd ă to r, să-l condam ne la m oarte şi s.i 1 taie capul din tr-o singură lovitură cu spada sa, Blackfyrc. 1 'Uipâ aceea, puţini au mai îndrăznit să sprijine pretenţiile la tron ale lui Aegon. Au zburat corbii, vestind câ noul rege fusese încoronat, unul care-şi va tra ta corect susţinătorii credincioşi şi le va aduce m oartea rezervată trădătorilo r celor care 1 se

vor opune.

în fruntea duşmanilor lui Maegor se aflau adepţii Crcdin ţei - ordinele Fiului Războinicului şi al O am enilor Săraci

războiul împotriva lor fiind constanta dom niei sale. La De barcaderu l Regelui, o rd inele m ilitan te puseseră m âna pe

Septul C o m em o rării şi pe F o rtă rea ţa Roşie, pe ju m ă ta te construită. însă M aegor a zburat direct in oraş, fără frică, pe spatele Iui B alerion , şi a r id ica t d rag o n u l roşu, al Casei

însă a primit o lovitură serioasă la cap chiar la sfârşit, câr ind fără simţire la pământ, imediat ce ultimul dintre Fiii Război nicului fusese ucis.

Timp de douăzeci şi şapte de zile, Maegor a fost ca m ort pentru lume. In cea de-a douăzeci şi opta, regina Alys a venit de la Pentos (M aegor era to t inconştient) însoţită de o fru ­museţe pentosianâ num ită Tyanna cea din T urn . Devenise iubita lui Maegor în tim pul exilului său, asta era limpede, ba chiar şi a reginei Alys, dupâ cum şopteau unii. Regina Văduvă, după ce s-a întâlnit cu Tyanna, i l-a dat pe rege în grijă, fapt care i-a tu lburat pe susţinătorii lui Maegor.

în cea de-a treizecea zi de la judecata celor şapte, regele s-a trezit la răsăritul soarelui şi s-a dus pe m etereze. M ii de oameni au izbucnit în urale, dar nu şi la Septul C om em oră­rii, unde sute d in tre Fiii Războinicului se adunaseră pen tru rugăciunile de dim ineaţă. Apoi, M aegor a u rca t în spatele lui Balerion şi a zbu ra t de pe D ealul în a lt al lui A egon pe Dealul lui Rhaenys şi, fără niciun avertism ent, a dezlăn ţu it focul Spaimei Negre. Pe când Septul C om em orării ardea, unii au încercat să fugă, dar num ai p en tru a fî doborâţi de arcaşii şi suliţaşii lui Maegor. Se spune câ ţipetele celor care

ardeau şi ale celor pe m o a rte se auzeau in to t o raşu l, iar învă ţa ţii susţin câ u n lin ţo liu a răm as a tâ rn a t d easu p ra

D ebarcaderului Regelui tim p de şapte zile.

S T Â N G A | Incendierea Septului Comemorării.

O ricu m , acest.»ato.st n um ai în cep u tu l răzb oiu lu i lui

M aegor îm potriva adepţilor C redin ţei. M arele Septon a

continuat să se opună cu încăpăţânare dom niei sale, iar

Maegor a continuat sâ adune tot mai mulţi nobili de partea sa.

La bătălia de la Podul de Piatră, Oam enii Săraci au căzut cu

zecile şi se spune că M anderu l a fost înroşit de sânge pe o

distanţă de nouăzeci şi ceva de kilometri. Pupă aceea, podul

şi castelul care-1 controla au fost numite Podul Amar.

O bătălie şi m ai m are s-a dat la M area Furcă a Apei

Negre, unde treisprezece mii de Oam eni Săraci - şi sute de

cavaleri din gruparea locală a Fiilor Războinicului de la Septul

de Piatră şi multe alte sute de lorzi rebeli din Ţinuturile Ri­

verane şi cele Vestice, care li s-au alăturat - au luptat îm po­

triva regelui. A fost o bătălie sângeroasă, care a durat până la

lăsarea nopţii, însă a fost o victorie decisivă pentru regele

M aegor. Regele a zburat în spatele lui Balerion în tim pul

luptei şi cu toate că ploaia a mai stins din flăcările Spaimei

Negre, dragonul a lăsat numai moarte în urmă.

A depţii Credinţei au rămas cei mai înverşunaţi dintre

duşmanii lui Maegor, pe tot parcursul domniei sale, aşa cum

şi el a fost duşm anul lor. C h iar şi m oartea m isterioasă a

M arelui Septon, în 44 D.C., urmată de alegerea unui M are

Septon m ult mai favorabil şi înţelegător, care a încercat să

desfiinţeze ordinul Stelelor şi Săbiilor, n-au reuşit sâ reducă

violenţa constantă. Războaiele lui M aegor împotriva lor au

fost punctate de numeroasele sale căsătorii, în încercarea de

a avea un m oştenitor. Totuşi, indiferent cu câte fem ei s-a

însurat - sau s-a culcat - a rămas fără copii. S-a căsătorit cu

fem eile lăsate de el văduve - fem ei care îşi dovediseră

fertilitatea in*â singuru copii zămidiţi din tam in ţa w w fa |

nişte monstruozităţi: diformi, tara ochi, m âdubrr ui turul jU

de parte bărbătească, cât şi temeia>i ă. Nebunia w , -pun unu,,

început odată cu prima dintre* aceste creaturi abominabil*

M aegor are o singură realizare in timpul domniei *.ii,

terminarea Fortâreţei Roşii, in anul 45 D.C. A fost un proirct

Început de regele Aegon şi continuat de Aenys, dar Maegor i ,

văzut terminat. A îmbunătăţit planurile tatălui şi fratelui, rnir

când 1111 castel cu şanţ de apărare inlăuntrul unui castel nui

mare, acesta devenind cunoscut mai târziu drept Fortăreaţa

lui Maegor. Şi mai remarcabil chiar, el a fost primul care a [v

runcit construirea de tuneluri şi pasaje secrete. Au fost mtr.\iuw

pereţii falşi şi trapele ascunse, iar Dealul înalt al lui Aegon era

împânzit de tuneluri, l ipsa de moştenitori nu părea să conteze

prea mult, din moment ce regele s-a implicat in activitatea de

supraveghere a construcţiilor. Şi l-a numit pe socrul său, lordul

H arroway, noua sa M ână, şi l-a lăsat sâ guverneze o vreme

regatul, cât timp el superviza construirea castelului.

însă, lucru obişnuit în timpul domniei lui Maegor. chiar

şi această mare izbândă a fost transform ată într-o grozăvie.

C â n d cetatea a fost, în cele din urm â, term inată, regele a

organizat un festin destrăbălat pentru zidarii şi cioplitorii in

piatră şi alţi meşteri care participaseră la construirea caste­

lului. D ar după trei zile de chiolhan, pe socoteala regelui, au

fost cu toţii trecuţi prin sabie pentru ca secretele Fortâreţei

Roşii sâ nu fie dezvăluite.

în cele din urmă, Credinţa şi propria tâmilie l-au pierdut

Maegor. în anul 43 D.C., nepotul său, prinţul Aegon, a încer­

cat să recâştige tronul care, după lege, ar fi trebuit sâ-i revină.

D IN I S T O R I A A R H I M A E S T E R U L U I G Y L D A Y N

De-abia fusese pusă ultima piatră a Fortăreţei Roşii, câ Maegor a poruncit ca ruinele Septului Comemorării să fie mătu­

rate de pe vârful Dealului lui Rhaenys şi, odată cu ele, oasele şi cenuşa Fiilor Războinicului care pieriseră acolo. în locul

lor, a decretat el, va fi ridicat un mare grajd din piatră, „pentru dragoni" o vizuină potrivită pentru Baicrion, Vhagar şi ai lor.

Aşa a început construirea Bârlogului Dragonilor. Poate că n-a fost surprinzător că s-a dovedit a fi gri* u de găsit constructori,

cioplitori în piatră şi muncitori care să lucreze acolo. Atât de mulţi bărbaţi au fugit, încât nn "■ - ••'"-im urmă, nevoit

să folosească prizonieri din temniţele oraşului ca forţă de muncă, sub supravegheri 1 L ons . Li. • : ,n ■ - ' tyrşi Volantis.

în ceea ce a ajuns să fie cunoscută drept M area Bătălie de la

Ochiul Zeilor. A egon a m urit atunci, lăsându-le în urmă pe

soţia şi pe sora sa, Rhaena, dar şi pe fiicele lor gemene; dra­

gonul său, A rgin t V iu, a fost de asemenea ucis.

Apoi, la sfârşitul anului 45 D.C., regele M aegor a început

o nouă campanie împotriva adepţilor rebeli ai Credinţei, care

nu depuseserâ arm ele la porunca noului M are Septon. Po­

trivit unei evidenţe din acea vrem e, în anul urm ător regele

s-a întors cu două mii de cranii drept trofee ale campaniei

sale, susţinând că aparţinuseră nelegiuiţilor Fii ai Războini­

cului şi O am enilor Săraci, cu toate că mulţi nutreau convin­

gerea că erau m ai degrabă ale oam en ilor de rând, care se

aflaseră la locul nepotrivit, în mom entul nepotrivit. Z i de zi,

regatul era tot mai pornit îm potriva regelui.

M oartea reginei văduve Visenya, în 44 D.C., a fo st un

even im ent notabil, cu toate că M aegor p ite a să n u -i acorde

p rea m u ltă im p o rta n ţă . E a îl su sţin u se incă d e la naştere,

căutând să-l îm pingă înaintea fratelu i său m ai mare, Aenys,

şi făcând tot ce-i stătea în pu tere p en tru a-i securiza m oşte­

nirea. în confuzia de după m oartea ei, văd u va lu i A en ys,

regina Alyssa, a părăsit pe furiş Piatra Dragonului, îm preună

cu copiii ei, dar şi cu Sora întunecată, spada din oţel valyrian

a V isen yei. Fiul m ai m are al A lysse i şi al lui A en y s, d u p ă

Aegon, prinţul Viserys, era ţinut în Fortăreaţa Roşie ca scu­

tier al regelui şi, oricum, a suferit din cauza fugii ei. A m urit

după nouă zile în urm a interogatoriilor, de m âna T y an n ei

cea din T urn. Regele i-a lăsat tru p u l în cu rte a ca ste lu lu i

pentru aproape paisprezece zile, nădăjduind că vestea o va

JOS | Bătălia de la Podul de Piatră.

dotei mina pe i egina Alvssa ceară leşul fiului oi. insă ea nu

•• a mai întors. Vi-ervs avea cincisprezece ani c.\iul a murit.

In anul 48 P .O . soptonul Moon ţi Ser lolVrev Poggett

poreclit Câinele Roşu de pe Pcaluri i a condus pe Oamenii

Siraci împotriva regelui, iar Riverrunul s a aliat cu ei. Când

lordul Paemon Velaryon, amiralul flotei recelui, s a întors ţi el

împotriva lui Maegor, multe dintre marile case i s au alăturat.

Pomina tiranica a lui Maegor nu mai putea ti îngăduită, ţi atunci

regatul s a răsculat pentru a i pune capăt. Unirea lor, a tuturor,

a tost pretenţia avansată do tânărul prinţ Jaoliaerys singurul

fiu rămas al lui Aenys ţi al Alyssoi, acum în vârstă do paispre­

zece ani ţi susţinut do lordul de la Capătul Furtunii, pe care

laohaerys il numise Protector al Regatului ţi Mână a Regelui.

Când regina Rhaena - cu care M aogor se căsătorise după

m oartea lui A egon - a aflat do proclam aţia fratelui său,

a f ugit pe spatele dragonului oi, Pream fyre, furând-o ţi pe

Rlackfyre, in vrem e ce regele ţi soţul ei dormea. Chiar ţi

doi cavaleri ai G ărzii Regelui l-au părăsit pe Maegor, ală

turându-i se lui Jaohaerys.

Răspunsul lui Maegor a fost încet

şi confuz, deoarece aceste trădări - ţi,

poate, .şi pierderea călăuzirii mamei

sale - il lăsaseră de capul lui, la fel de

sfârşit ca şi Aenys. Şi-a chemat lorzii

râmaşi loiali la Pebarcaderul Regelui,

însă nu au venit decât nobilii mărunţi

ai Domeniilor Coroanei, care nu prea

aveau cum să se împotrivească nume­

roşilor duşmani ai regelui. Era târziu

în noapte, în tim pul ceasului lupului,

când lorzii râmaşi au părăsit camera

consiliului, lăsându-1 pe Maegor sâ se

frământe de unul singur. Devreme, în

dimineaţa următoare, a fost găsit mort

pe tron, cu robele năclăite de sânge,

cu braţele despicate de ţepii Tronului

de Fier.

A şa a sfârşit M aegor cel Crud. C u m a ajuns să moară astfel rămâne subiectu l m u lto r speculaţii. Mene­strelii susţin că Tronul de Fier însuşi l-ar fi ucis, alţii suspectând însă Garda Regelui sau vreun zidar pe care regele n-ar fi reuşit să-l omoare şi care cu­noştea secretele Fortăreţei Roşii. Dar m ult mai probabil este că regele ar fi ales să-şi curm e singur viaţa decât sâ fie înfrânt. Indiferent care-i adevărul, a fo st o do m n ie sfârşită în singurul fel în care se putea, după şase ani de teroare în stăpânită asupra regatului de M aegor. în să dom nia nepotului său va face m u lt p e n tru vindecarea răn ilor adânci provocate de el celor Şapte Regate.

D E A S U P R A | Maegor I, mort pe Tronul de Fier. D R E A P T A | Soţiile lui M aegor cel Crud (la stânga, de sus în jos: Ceryse Hightowcr,

Tyanna cea din Turn, Alys Harroway; la dreapta, de sus în jos: Elinor Costayne.Jeyne Westerling, Rhaena Targaryen).

( Ş o t i i l e l u i M a e g o r c e l ( r u d

CFRYSB P IN C ASA H lt iH T O W ER ,>—

C # r > A fost tiu .1 lui Martyn Hightower, I ordul Oralului

Vechi. A tort susţinut.» de unchiul ei, Marele Septon, dupâ ce s a

opus logodnei prinţului Maegor, de treisprezece ani, eu nou-născuta sa nepoata, prinţesa Rhaena. l'eryse şi Maegor s au

câ>ătorit in anul 25 P.C. Prinţul a susţinut câ a consumat mai ia

iul de o duzină de ori în noaptea nunţii, însă nu s .1 născut ni

ciun fiu. Curând, s-a săturat de neputinţa lui Cervse de .1 i dărui

un moştenitor fi-a început sâ-şi ia alte neveste. Cervse a murit

în 45 D.C., răpusa de o boală subită, cu toate că zvonurile susţi­

neau câ a fost ucisă la porunca regelui.

mână, în 48 D.C., inima fiindu-i scoasă cu spada Blackfyre şi

aruncată câinilor lui.

N e v e s t e l e N e g r e

în anul 47 P.C., M aegor s-a căsătorit cu trei femei,

într-o singură ceremonie, toate arătându-se fertile şi

toate văduve, care-şi pierduseră soţii în războaiele lui

M aegor ori la porunca sa. Ele au fost:

—i E l i n o r d i n C a s a C o s t a y n e

Elinor era cea mai tânără dintre Nevestele Negre, însă cu

toate câ avea nouăsprezece ani la căsătoria sa, deja îi dă­ruise soţului ei, Ser Theo Bolling, trei copii. Ser Theo a

fost arestat de cavalerii Gărzii Regelui, acuzat de a fi uneltit împreună cu regina Alyssa pentru a-1 pune pe fiul

ei, prinţul Jaehaerys, pe tron, şi a fost executat - toate în

aceeaşi zi. După şapte zile de doliu, Elinor a fost chemată să se mărite cu Maegor. Şi ea a rămas însărcinată şi, la fel

ca şi Alys înaintea ei, a zămislit o monstruozitate născută

moartă, fără ochi şi cu aripioare. Oricum, a supravieţuit

acelui travaliu oribil şi a fost una dintre cele două so ţii

care i-au supravieţuit regelui.

A l y s d i n C a s a H a r r o w a y

Alys a fost fiica lui Lucas Harroway, noul Lord de Harrenhal. în anul 39 D.C. a avut

loc o căsătorie secretă, in vreme ce

Maegor era Mână, pentru asta fiind

exilat în Pentos. Alys a devenit regină

dupâ ce Maegor a adus-o înapoi din

(Pentos. Ea a fost prima femeie pe

care regele a lăsat-o însărcinată,

în anul 48 D.C., însă a pierdut

copilul în scurtă vreme. Ceea

ce-a ieşit din pântecul ei a

fost o monstruozitate, fără

hi, deformată, iar Maegor,

în furia sa, a dat vina

pe moaşe, pe septe şi pe

arele Maester Desmond,

executându-i pe toţi.

Tyanna cea din Turn l-a

convins pe rege câ pruncul era

produsul relaţiilor secrete

ale Alysei, asta ducând la

moartea reginei, a însoţitorilor

ei, a tatălui ei şi a Mâinii sale, lor­

dul Lucas, şi a familiei Harroway

sau a oricărei rubedenii pe care regele

Maegor a putut-o descoperi între

Debarcaderul Regelui şi Harrenhal.

Lordul Edwell Celtigar a fost numit Mână

după toate acestea.

T y a n n a c e a d i n T u r n k

Tyanna a fost cea mai temută dintre soţiile regelui Maegor.

Se zvonea că era fiica naturală a unui magister din Pentos şi că

fusese o dansatoare de tavernă, instruită spre a deveni curtezană.

Unii susţineau câ practica vrăjitoria şi alchimia. S-a măritat cu re­

gele în anul 42 D.C., însă căsătoria lor a fost stearpă, ca şi celelalte.

Numită de unii corbul regelui, era temută pentru iscusinţa sa

de a dezvălui secrete şi a fost stăpâna şoptitorilor. în cele din

urmă, şi-a recunoscut responsabilitatea pentru monstruozităţile

zămislite din sămânţa lui Maegor, susţinând câ ea le otrăvise pe

celelalte neveste ale sale. A fost ucisă de Maegor cu propria sa

^ R h a e n a d i n C a s a T a r g a r y e n -

Când prinţul Aegon a fost ucis de Maegor în Bătălia de L:

Ochiul Zeilor, Rhaena s-a refugiat în Insula Frumoasă, sub

protecţia lordului Farman, care a ascuns-o, împreună cu cele

două fiice gemene ale sale. însă Tyanna le-a găsit pe gemene,

iar Rhaena a fost nevoită să se mărite cu Maegor. Regele a

declarat-o pe fiica ei, Aerea, moştenitoarea

lui, în acelaşi timp dezmoştenindu-1 pe fiul supravieţuitor al reginei Alyssa,

Jaehaerys. Alături de Elinor,

Rhaena a fost cealaltă regină care ,

i-a supravieţuit lui Maegor.

— J e y n e

d i n C a s a W e s t e r l i n g

înaltă şi suplă, lady Jeyne a

fost măritată cu lordul Alyn

Tarbeck, mort alături

de rebeli în Bătălia de la

Ochiul Zeilor. Născându-i

un fiu, fertilitatea ei a fost

astfel dovedită şi era curtată

de fiul lordului de

Casterly Rock, când regele a

trimis dupâ ea. în 47 D.C.,

era Însărcinată, dar cu trei

luni înainte să-i vină so­

rocul, a început travaliul, iar l

din pântecul ei a ieşit un alt ţ

monstru născut mort. Nu

i-a supravieţuit multă vrefl

copilului.

)i; /A i: 11 A K K Y . S I

) A 1 IIA M O s A U R C A I pe (ton m .mul iN I' ( , intr un Au pxi,*t.it ilou.i i.'ii ii i in relaţia lor, in vi .u rstr.i n iu durii

i i i . i i mult de un .111 '..111 doi in.untr 1.1 p rin lie .i .1 şi r r u ■ 'bişnumoment când rejj.itul fusese dezmembrat de ambiţiile lo i. 1

lor 1 asculaţi, ile furia Marelui Septon fi de cnm m ea unihiu

lui .•..iu, M .iegor I. în coronat l.i pnisprerci e .1111 ile către

Marele Septon, eu coroana tatălui -.iu, şi .1 început domnia

sub regenţa bunicii salt', regina văduvă Alyss.i, şi sub călău

rirea lordului Robardin t ’ .is.i Baratheon, 1 ordul Protector

al Regatului şi Mâna .1 Regelui in acei ani de la început. Odată

ajuns la majorat, regele s-a căsătorit cu sora lui, Alysanne, iar

mariajul lor .1 fost unul roditor.

Deţii era toarte tânăr pentru tron.Jaehaerys s-a dovedit

a ti, de la o vârstă fragedă, 1111 rege adevărat. Era un războinic

ratînat, care ştia sâ mânuiască lancea şi arcul, şi un călăreţ

talentat. Călărea şi dragoni, zburând în spatele lui Vermithor,

0 fiară imensă, m aro cu auriu, cel mai mare dragon după

Balerion şi Vhagar. Hotărât în fapte şi vorbe, Jaehaerys era

în ţelep t pentru vârsta lui, căutând întotdeauna cele mai

paşnice soluţii.

Regina lui, Alysanne, era şi ea mult iubită peste tot în regat,

am ândoi fiind frum oşi şi binedispuşi, încântători şi foarte

inteligenţi. Unii spuneau câ ea conducea alături de rege, şi era

ceva adevăr în asta. La îndemnul ei Jaehaerys a interzis drep­

tul prim ei nopţi, în pofida îm potrivirii m ultor nobili. Iar

Rondul de N oapte a renum it în onoarea ei castelul Poarta

Zăpezii, care a devenit Poarta Reginei. Fraţiijuraţi voiau astfel

să-i mulţumească pentru bijuteriile date de ea pentru constru­

irea unui nou castel, Lacul Adânc, în locul uriaşului şi ruină­

torului în materie de costuri Fort al Nopţii, precum şi pentru

1 olul ei 111 primirea de către ei a Noului Dar, care l-a întărit.

Vrem e de patruzeci şi şase de ani, cât au fost căsătoriţi

Bătrânul Rege şi Buna Regină Alysanne, au avut un mariaj

fericit, cu mulţi copii şi nepoţi.

iţele relaţii de pi leteme. t e.i de .1 f 'oua ( ‘earta este, 111 ■ i.drmni

de consemnat, deoarci e .1 fost prii intuia de ilei 171,1 lui lari.aer/»

din anul Q‘2 I U . de .1 trece peste nepoata sa, Rh.ieny» fin*

fiului sau cel mai mare, care murise, şi moştenitorul van, prinţul

Aem on - , în favoarea lui Baelon cel Viteaz, următorul >jii tiu,

care urma să prim ească Piatra Dragonului, devenind astfel

moştenitorul său. Alysanne n-a văzut niciun motiv pentru car»

un bărbat să fie favorizat în faţa unei femei.., iar dacă Jarlwry*

credea despre femei câ sunt mai puţin folositoare, asta însemna

câ nu avea nevoie de ea. Cu timpul, s-au împăcat, insă Batr.inul

Rege a trăit mai mult decât iubita sa regină, iar în ultimii sai

ani se spune că durerea despărţirii lor a plutit peste întreaga

lor curte ca un linţoliu.

Şi totuşi, dacă Alysanne a fost marea dragoste a lui Jaehaeryi,

cel mai bun prieten al său a fost septonul Barth. Niciun om

de origine modestă nu s-a ridicat atât de mult precum genia­

lul septon cu vorba clară. Era fiul unui fierar şi fusese dat

Credinţei încă de tânăr. însă isteţimea lui s-a fâcut remarcata,

iar cu timpul a ajuns să lucreze în biblioteca Fortăreţei Roşii,

îngrijindu-se de cărţile şi de arhivele regelui. Acolo l-a cunos­

cut Jaehaerys şi curând l-a şi num it M ână a Regelui. Mulţi

nobili din familii mari s-au arătat nemulţumiţi - iar Marele

Septon şi C ei D evotaţi se spune câ erau şi mai îngrijoraţi de

problemele legate de credinţa lui - însă Barth s-a dovedit mai

presus de toate.

Cu ajutorul şi sfaturile lui Barth, regele Jaehaerys a făcut

mai m ult pentru a impune reforme în regat decât oricare alt

suveran de dinaintea sau de după el. Dacă bunicul său, regele

Aegon, a lăsat legile celor Şapte Regate la cheremul tradiţiilor

şi obiceiurilor locale, Jaehaerys a creat primul cod de legi unic,

D I N I S T O R I A A R H I M A E S T E R U L U I G Y L D A Y N

M arele turnir desfăşurat la Debarcaderul Regelui în anul 98 D.C. pentru sărbătorirea celui de-al cincizecilea an al dom ­

niei regelui Jaehaerys a bucurat, cu siguranţă, şi inima reginei, deoarece toţi copiii ei, nepoţii şi strănepoţii ei s-au

adunat sâ participe la ospeţe şi celebrări.

Niciodată de la Distrugerea Valyriei încoace n-au mai fost văzuţi într-un singur loc, în acelaşi timp, atâţia dragoni, după

cum adevărat s-a spus. înfruntarea finală, când cavalerii Gărzii Regelui Ser Ryam Redwyne şi Ser Clement Crabb au rupt

treizeci de lănci în confruntare înainte ca regele Jaehaerys să-i proclame pe amândoi campioni, a fost declarată cel m ai ales

spectacol de turnir care a fost văzut vreodată în Westeros.

D R E A P TA | Marele turnir din 98 D.C.

astfel încât din Nord şi până la hotarele dornishiene, regatul

avea o legislaţie unitară. De asemenea, au fost demarate lucrări

mari, pentru dezvoltarea Debarcaderului Regelui - şanţuri

şi conducte şi puţuri, mai ales pentru că Barth credea că apa

proaspătă şi evacuarea reziduurilor şi gunoiului erau impor­

tante pentru sănătatea unui oraş. Mai mult, Conciliatorul a

început construirea unei mari reţele de drumuri care, intr-o

bună zi, vor lega Debarcaderul Regelui de Reach, Ţinuturile

Furtunii, cele Vestice, Ţinuturile Riverane şi chiar şi Nordul

- deoarece p en tru unificarea regatului trebuia să te poţi

deplasa mai uşor dintr-o regiune în alta. Drumul Regelui era

cel mai mare dintre acestea, întinzându-se pe sute de kilo­

m etri spre Castelul Negru şi Zid.

Şi totuşi, unii spun că realizarea cea mai im portantă a

domniei lui Jaehaerys şi a septonului Barth a fost reconcili­

erea cu Credinţa. Oamenii Săraci şi Fiii Războinicului, ne-

maifiind vânaţi, aşa cum se întâmpla în zilele lui Maegor, deşi

foarte slăbiţi şi scoşi oficial în afara legii, continuau sâ-şi facă

simţită prezenţa. Şi to t agitaţi, în dorinţa lor de a-şi reface

ordinele. Mai urgent, dreptul tradiţional al Credinţei de a-şi

judeca adepţii a început să devină supărător, mulţi nobili

plângându-se de septele şi septonii necinstiţi care puneau

mâna pe averile şi pe proprietăţile vecinilor lor şi ale celor

cărora le propovăduiau.

Unii dintre consilieri l-au îndem nat pe Bătrânul Rege sâ

rezolve radical problem a ultim ilor adepţi ai Credinţei: să-i

nimicească pe toţi, o dată pentru totdeauna, înainte ca bigo­

tismul lor să arunce regatul în haos. Alţii voiau ca septonii să

răspundă înaintea aceloraşi legi ca şi restul regatului. în loc

de asta, Jaehaerys l-a trimis pe septonul Barth în Oraşul Vechi

să discute cu Marele Septon şi acolo au început să pună bazele

unui acord solid. în sch im bul depunerii arm elor de către

ultimele Stele şi Săbii şi al acceptării justiţiei regatului, Marele

Septon a prim it promisiunea sub ju răm ânt a regelui Jaehaerys

ci Tronul de Fier va proteja si va apăra întotdeauna Credinţa,

în acest fel, marea schismă dintre Coroană fi Credinţă a fost

vindecată pentru totdeauna.

Şi astfel, marea problemă a ultimilor ani ai domniei lui

Jaehaerys a fost, de fapt, că erau pur şi simplu prea mulţi

Targaryeni şi prea mulţi posibili succesori. Soarta potrivnică

l-a lăsat pe Jaehaerys fără un moştenitor cert nu o dată, ci de

două ori, după moartea lui Baelon cel Viteaz, in anul 101 D.C.

Pentru a rezolva chestiunea moştenitorului său o dată pentru

totdeauna, Jaehaerys a convocat primul Mare Consiliu in

anul 101 D.C., pentru a prezenta problema înaintea lorzilor

regatului. Şi lorzii au venit din toate colţurile regatului. Niciun castel n-ar fi putut găzdui atâţia, în afară de Harrenhal, aşa că

acolo s-au adunat. Lorzii, mari şi mici, au venit cu suitele lor de stegari, cavaleri şi scutieri, grăjdari şi servitori. Iar după ei, au venit şi alţii: însoţitorii taberelor, spălătoresele, şoimarii, fierarii şi rotarii. Sub lumina lunii s-au ridicat mii de corturi,

până când oraşul castelului, Harrenton, a devenit cel de-al

patrulea mare oraş din regat.

La acest consiliu, au fost audiat: nouă pretendenţi mai

mărunţi la tron şi au tost ■ reunind numai doi de

primă mână: Laenor Vcb - > :v *i Rhaenys - fiica

cea mare a fiului cel . Aemon-şi prinţul

Viserys, fiul cei mai n n , Vi eaz şi al prinţe­

sei Alyssa. Deşi fiecaiv - '■ dreptul de primo-

genitură îl favori ce proximitatea îlfavoriza pe Viserys, a ; nul prinţ Targaryen

care a urcat pe Balerion,/ ;i: . de ;:uartea dragonului, în

anul 94 D.C. Laenor însuşi pi .w m un dragon, o creatură

splendidă numită Mare-de-Fum. însă, pentru mulţi dintre

nobilii regatului ceea ce conta mai mult era descendenţa masculină care prevala asupra celei feminine, tară a mai pune la socoteală câ Viserys era un prinţ de douăzeci şi patru de ani, în vreme ce Laenor era un băiat de şapte ani.

C o p i i i l u i j a e h a e r y s * ] , C o n c i l i a t o r u l , ş i a i m u n e i ' R g g j n e y l l y s a n n e

c a r e a u t r ă i t p â n ă l a v ă r s t a a d u l t ă

P r i n ţ u l A e m o n

Ucis în bătălia împotriva piraţilor myrishieni, care cuceriseră partea estică a Tarthului.

P R I N Ţ U L B a e l o n (num it şi Prinţul Primăverii,

J u p ă anotimpul când s-a născut, şi Baelon cel Viteaz')

: d «eptonul Barth a trecut la cele veşnice, în timpul somnu-

• ■, in anul 99 D.C., faimosul cavaler al Gărzii Regelui, Ser Ryam

, îifcdwyne, a fost numit Mână. însă valoarea şi îndemânarea lui cu spada şi lancea s-au dovedit a nu fi în acord cu abilitatea

lui de a domni. Baelon l-a urmat ca Mână, la mai puţin de un an,

şi a servit admirabil. însă, în timpul unei vânători, în anul

101 D.C., prinţul Baelon s-a plâns de un junghi într-o parte

şi a murit în câteva zile din pricina pântecului revărsat.

A r h i m a e s t e r u l V a e g o n

Num it Cel-fără-Dragon, a fost adus la Citadelă de la o vârstă

fragedă şi a primit inelul, toiagul şi masca de aur galben când

a devenit arhimaester.

P r i n ţ e s a D a e l j l a

Căsătorită cu lordul Rodrik A rryn în anul 80 D.C.,

Daella a murit pe patul de lăuzie, după ce i-a dăruit acestuia

o fiică, Aemma.

P r i n ţ e s a A l y s s a

Alyssa a fost soţia fratelui ei, Baelon cel Viteaz, doi dintre fiii

ei ajungând să poarte coroane.

P r i n ţ e s a V i s e r r a

Viserra a fost logodită cu lordul Manderly din Portul Alb,

numai pentru a muri într-un accident la scurt timp dupa

aceea. Fiind o fată aprigă şi curajoasă, a căzut de pe cal la beţie, în timp ce gonea pe străzile din Debarcaderul Regelui.

S e p t a M a e g e l l e

Trimisă spre Credinţă, Maegelle a crescut spre a fi o septâ

cunoscută pentru compasiunea şi darul ei de a vindeca.Ea a fost cauza principală a reconcilierii dintre Bătrânul Rege

şi regina Alysanne în anul 94 D.C., după cea de-a Doua Ceartă. S-a îngrijit de copiii afectaţi de solzii cenuşii,

însă a contractat boala şi a murit în anul 96 D.C.

P r i n ţ e s a S a e r a

Cu toate că a fost trimisă spre Credinţă, ca şi Maegelle, Saera

nu avea temperamentul surorii sale. A fugit de la mănăstirea

unde era novice şi a trecut M area îngustă. A rămas în Lys

o vreme, apoi în Vechiul Volantis, unde şi-a sfârşit zilele

ca stăpână peste o faimoasă casă de plăceri.

P r i n ţ e s a G a e l (num ită Copila Iernii)

Fără a fi înţeleaptă, dar încântătoare, Gael a fost cea mai iubită

de regină. A dispărut de la curte în 99 D.C., murind, zice-se,

de febra verii, dar de fapt s-a aruncat în Apa Neagră,

după ce a fost sedusă şi abandonată de un menestrel itinerant,

care n-a lăsat-o cu altceva decât cu o burtă tot mai mare.t

t D in pricina durerii, regina Alysanne a urm at-o în m orm ân t în m ai p u ţin de un an.

tlt».i tn p o fid a acestui 1.11>t. I .icnoi .1 \ o.i un avântai i « iii.n v ,il>il era hui lordului l oi l \ ' Voiai von, Şarpele de

M are. col m«i bogat om din ce le Şapte Regate ş.u polo de Maro ei a porecla lui Ser C orlys Velarvon. primul I ord

l om.trulant al G Arzii Regelui, insă renumolo s.iu nu fusese

clădit po priceperea lui in lupta cu spada ,si lancea m scutul,

ci pe îndelungatele sale călătorii pe cuprinsul mărilor lumii, în căutarea de noi păm ânturi. Era un vlăstar ,il Casei V e­

laryon: o familie valyriană numeroasă, de viţă veche, venită

in W e ste ro s cu m u lt în a in te de T arga ryen i, după cum

susţin toate istoriile, şi care adesea a asigurat grosul flotei

regale. A tât de m ulţi V elaryoni au servit ca lorzi amirali şi

com andanţi de nave, încât funcţia a fost aproape conside­rată drept una ereditară.

Lordul Corlys călătorise mult, atât în Sud, cât fi in Nord,

căutând un presupus pasaj în jurul Capului Westeros, i u toate

că fi-a întors nava, Lupul G ht'ţii, când a dat numai peste o

m are îngheţată şi aisberguri uriaşe. însă cele mai m ăreţe

expediţii ale sale s-au desfăşurat la bordul Şarpelui de Marc,

după al cărui nume va ajunge să fie cunoscut. M ulte corăbii

din W esteros au navigat până departe, spre Q arth, pentru

negoţul cu mirodenii şi mătăsuri, însă el a îndrăznit să meargă

şi mai departe, ajungând Ia ţinuturile mitice ale Yi Ti şi Leng,

ale căror bogăţii au dublat averea Casei Velaryon doar într-o

singură călătorie.

A u fost făcute nouă m ari expediţii cu Şarpele de Marc,

iar în ultim a dintre acestea, Corlys a burduşit cala navei cu

aur şi a adus încă douăzeci de corăbii la Qarth, umplându-le

cu mirodenii, elefanţi şi cele mai fine mătăsuri. Unele au fost

p ierdute, iar e lefan ţii au m u rit p e m are, p o triv it lucrării

M aesterului M athis, Cele nouă călătorii, însă bogăţiile rămase

au transform at Casa V elaryon în cea m ai bogată din regat,

mai bogată chiar decât Casele Lannister şi Hightower. pentru

o vreme.

C orlys V elaryo n a devenit lord după m oartea buni. u

lui său şi şi-a fo losit averea p en tru a rid ica o nouă cetate

de scaun, V alu l în alt, în locul castelului um ed şi înghesuit

D riftm ark şi casa vechiu lu i T ron D riftw ood, vechea cetate

a Velaryonilor, despre care legenda spune că le-ar fi fost dăruită de regele sirenelor şi tritonilor, pentru încheierea

unui pact. A tât de mult negoţ a început sâ treacă dinspre

şi înspre Driftm ark, încât au apărut oraşele Huli şi Oraşul

Mirodeniilor, acestea devenind, pentru un timp, porturile

principale de comerţ din Golful Apei Negre, depăşind chiar

şi Debarcaderul Regelui.Faim a, rep utaţia şi averea sa au făcu t m u lt p en tru

susţinerea revendicării tronului de către fiul lui, Laenor.

Boremund Baratheon susţinea şi el cauza lui Laenor, la fel

şi lorzii Ellard Stark, Blackwood, Bar Em m on şi Celtigar.

însă ei erau prea puţini. C u ren tu l le era p otrivn ic, şi cu

toate câ m aesterii care num ărau vo tu rile n-au pom enit

niciodată cifrele, s-a zvonit că M arele Consiliu a votat cu dou ăzeci la unul în favoarea p rin ţu lu i V isery s. Regele,

nefiind prezent la deliberarea finală, l-a num it pe V iserys

Prinţ de Piatra Dragonului.în ultimii săi ani, regele Jaehaerys l-a numit pe Ser O tto

H igh to w er M ân a sa, iar Ser O tto şi-a adus şi fam ilia Ia

Debarcaderul Regelui. Printre ei se găsea şi tânăra A licent,

o fată isteaţă, de vreo cincisprezece ani, care a devenit în-

soţitoarea lui Jaehaerys, ajuns la o anum ită vârstă. îi citea,

îi aducea mâncarea şi chiar îl ajuta să se îmbăieze şi-l îmbrăca.

Se zice că uneori regele o considera una dintre fetele sale.

Zvonuri nemiloase susţineau că-i era ibovnică.

Regele Jaehaerys, Prim ul pe N um ele Său - cun oscut

drept C on ciliatoru l şi Bătrânul Rege (fiind singurul T ar­

garyen care a ajuns până la o asemenea vârstă înaintată) -

a m urit în pace, în patu l său, în anul 103 D .C ., în vrem e

ce lady A licen t îi citea din cartea prieten ului său, Barth,

Istoria neobişnuită. Avea şaizeci şi nouă de ani la m oartea sa

şi a ocârm uit cu înţelepciune vrem e de cincizeci şi cinci de

ani. W esteros l-a je lit şi se spunea că până şi în D o rn e au

plâns bărbaţii, iar femeile şi-au sfâşiat veşm intele de durere

pentru un rege care-a fost atât de drept şi bun. C enuşa lui

a fost în gropată a lătu ri de cea a iubitei lui Bune R egin e

A lysanne, sub Fortăreaţa Roşie. Iar regatul n-a m ai avut

niciodată suverani ca ei.

D I N I S T O R I A A R H I M A E S T E R U L U I G Y L D A Y N

In ochii multora, Marele Consiliu din 101 D.C. a stabilit astfel o regulă de fier în materie de succesiune: indiferent de

vârstă, Tronul de Fier din Westeros nu poate fi preluat de o femeie, nici cedat de o femeie descendenţilor ei pe linie băr­

bătească.

PAGINILE P R E C E D E N T E | M a re le C onsiliu d in 101 D .C.

ST Â N G A | Regele Jaehaerys I fi B u n a R eg ină A l t- a m ic eu fiu l lor, p r in ţu l A e m o n .

65

.I,il lui I VieiiHui «p.id.i ilin >>ţcl valyri.in, Noi4 Intuit*,

p en tru înd em ânarea ».i I U‘ »»«* unul dintre tr i mai ap

susţinători .u lui Visery» inainte de Marele Consiliu. ţ i , 'h,tl

a .iilim .it o ruii -i .irni.XA de iM m rni Im 1I1 fi cavaleri

Ciiiul st* zvon ise 1.1 lordul Corly» V eliryon p r e f ir a u fl pentru apărarea drepturilor fiului *Au. I aenor. Kr^rlr l-u-harrj

.1 evit.it vărsarea de sAnge, ln»A mulţi ţi uu amintit 1.11 >

fusese gata să lupte pentru el.

'\ I.SK

I r l 'O .M N I A i N I ' H U N l i A l A ţi |< j|iin ,) 4 lui laclta ety s I. Y ise iy* .1 iiui(t«*nil un tron »igur, o tr e io r e r le

plin .1 >1 buna înţelegere jh* 1 are bunii ul *,Ut o 1 ultiv.ise tim p

de iimi bine de v iiiiir e i 1 de j iu t a*a iargaryrn 11 .1 Io»! nici .\ l , i t .1 .it.it j),. puternic.t precum In timpul dom niei lui V iserys

In această pei ioad.i au existat mai m ulţi prinţi şi prinţese de

' iu » ’ dev .it in oricare alt tim p de după Urgie, şi n-au mai fost

niciodată atâţia dragoni cAţi erau Intre anii 10.1 şi 12l1 D.C'.

însă marea răscoală a Dansului Dragonilor are rădăcini

în dom nia lui Viserys şi s-a datorat în mare parte membrilor

familiei regale de sânge. La începutul domniei sale, principala

p roblem a a lui V iserys I a fost propriul său frate, p rin ţu l

IViemon Targaryen. D aem on era im pulsiv şi iute la mânie,

însă era elegant, îndrăzneţ şi periculos. A fost făcut cavaler

la şaisprezece ani, la fel ca M aegor I, iar Jaehaerys I însuşi i-a

D aem on a fost căsătorit cu Rhea Royce în anul 97 D.C,

pe când ea era m o şten ito area vech ii cetăţi de scaun de la

Runestone, în Vale. Era o potrivire bună şi bogată, însă Daemon

a găsit Valea prea puţin pe placul său, iar pe soţia lui chiar mai

puţin, şi foarte curând s-au înstrăinat.

D upă cum s-a dovedit, uniunea lor a fost una stearpă, şi

cu to a te că V is e r y s I a re fu z a t ru găm in ţile fierbinţi ale

D I N I S T O R I A A R H I M A E S T E R U L U I G Y L D A Y N

Cu toate câ se căsătorise cu Lady de Runestone în 97 D.C., în vremea domniei Bătrânului Rege, mariajul n-a avut succes.

Prinţul Daemon a găsit Valea plicticoasă. („în Vale, bărbaţii se împreunează cu oile" a scris el. „Nu poţi sâ-i învinovăţeşti. Oile lor sunt mai arătoase decât femeile lor") Şi, curând, a ajuns să nu-şi mai placă soaţa, căreia-i spunea „târfa mea din bronz“ după armura de bronz runică, purtată de nobilii Casei Royce.

fratelui sân de a uliM.WO iM'.iU't i i, I .i.hem.K l.n ui te pentru

.1 fi asuma povara conducerii. Prima dată, 1 Xu-nion a servit i a

ni.ie-.tru al monotâtiei, apoi ni.ie.stru al lefilor, insa pi im ipalul

său rival, .N1.111.1, SorO tto Hightower, a fost col care 1 a convins

|v \ W ryssâ I îndepărteze din aceste funcţii. Aşa ca, in 10i IU'..

\ iser\ - m a tăcut tratele comandant al Găinii Orăşeneşti.

Prinţul Daemon a îmbunătăţit armele şi antrenamentul

gărzii şi le a dat mantii de culoarea aurului care au ajuns sa i

tacă cunoscuţi drept „mantiile aurii" până în zilele noastre.

Adesea, se alătura oam enilor săi în patrulările prin o r a ş ,

devenind repede cunoscut atât de puştiul cel mai ameninţa

tor, dar şi de negustorul cel mai bogat, şi i-a adus o anumita

reputaţie întunecată printre târfe şi bordeluri, unde a v e a

obiceiul sâ nu achite ceea ce primea. Delincventa a scăzut

dramatic, deşi unii spuneau câ asta s-a întâmplat pentru câ

Daemon era încântat sâ aplice pedepse dure. Totuşi, cei c a r e

au beneficiat de pe urma conducerii sale îl apreciau foarte

mult, iar Daemon a devenit curând cunoscut drept „Stăpânul

Fundăturii Puricilor" Iar mai târziu, după ce Viserys i-a re­

fuzat titlul de Prinţ de Piatra Dragonului, a ajuns sâ fie numit

„Prinţul Oraşului" Prin lupanare şi-a găsit o favorită, o amantă,

o foarte albă dansatoare lysenă numită M ysaria, ale c ă r e i

aspect şi reputaţie le făceau pe prostituatele care o cunoşteau

sâ-i spună Viermele Alb. M ai târziu, ea a devenit şefa şopti

torilor lui Daemon.

Unii spuneau că sprijinul lui Daemon pentru fratele lui

în Marele Consiliu a fost motivat de convingerea că va deveni

moştenitorul acestuia. însă în mintea sa, Viserys îşi stabilise

deja moştenitorul: Rhaenyra, singura sa fiică cu verişoara sa,

regina Aemma din Casa Arryn. Rhaenyra s-a născut în anul

97 D.C.; tatăl ei o iubea la nebunie şi o lua peste tot, chiar şi

în încăperea consiliului, unde o încuraja să privească şi sâ

asculte cu mare atenţie. Din aceste motive, şi curtea o iubea

la fel de mult şi mulţi o omagiau. Cântăreţii o numiseră în

cântarea Regatului, deoarece era isteaţă şi precoce, un copil

minunat, care deja era un conducător de dragoni la vârsta de

şapte ani, zburând pe spatele unui dragon-femelă pe nume

Syrax, după numele unuia dintre vechii zei ai Valyriei.

în anul 105 D.C., mama ei a dat naştere, în sfârşit, f iu lu i

pe care-1 aşteptau de multă vreme regele şi regina, însă regina

a murit la naşterea copilului, iar băiatul - numit Baelon - i-a

supravieţuit numai o zi. Cam pe-atunci, Viserys 1 se săturase

deja sâ tot fie intimidat în chestiunea succesiunii şi, ignorând

precedentele din anul 92 D.C. şi Marele Consiliu din 101 D .C,

a declarat oficial că Rhaenyra era Prinţesă de Piatra D rago­

nului şi moştenitoarea lui. A fost organizată o mare ceremo­

nie, în care sute de nobili au îngenuncheat pentru a o omagia

pe prinţesă în vrem e ce ea stătea la picioarele tatălu i ei.

Prinţul Daemon nu se afla printre ei.

Anul 105 D.C. a înregistrat încă un eveniment demn de

notat: primirea lui Ser Criston Cole în Garda Regelui. Născut

în anul 82 D.C., ca fiu al unui administrator in serviciul fami

liei Dondarrion din Blackhaven, Criston a intrat în atenţia

curţii la turnirul de la Iazul Fecioarelor, pentru celebrarea

urcării pe tron a lui Viserys, unde a învins intr-o luptă şi-a tbst

ultimul rămas în arenă.

Cu pârul negru, ochii verzi şi atrăgător, s-a dovedit a fi

o încântare pentru doamnele de la curte, în special pentru

prinţesa Rhaenyra. Simţea o atracţie copilărească pentru

el, spunându-i „cavalerul meu alb" şi rugându-şi tatăl sâ-1

facă spada sa credincioasă, ceea ce a şi fâcut. D upă aceea,

Cole a rămas întotdeauna lângă ea şi-i îndeplinea favorurile.

S-a spus, în anii care au urmat, câ prinţesa nu mai avea ochi

decât pentru Ser Criston al ei, însâ există motive de îndoială

câ acest lucru a fost pe de-a-ntregul adevărat.

Lucrurile au devenit şi mai complicate când, la încurajarea

lui Ser O tto Hightower, regele Viserys şi-a anunţat intenţia de

a se căsători cu lady Alicent, fiica lui Ser O tto şi a fostei doici a

Bătrânului Rege. în cea mai mare parte, regatul a celebrat acest

mariaj. Rhaenyra, având asigurat locul ca m oştenitoare, a

primit-o bine pe noua mireasă a tatălui ei, pentru că se cunoşteau

de multă vreme de la curte. însă nu totul era vesel în Vale, unde

se spune că prinţul Daem on a pus să fie biciuit slujitorul care

S T Â N G A | Regele Viserys I pe Tronul de Fier. DEASUPRA | Daemon Targaryen. P rin ţu l O raşulu i, ai m a n tii le lui aurii.

* <1 adu* ' i**liU*,lc xpir v UIHIOIC. ş» nu i U IV tlin uri urni*'; ■ ■ i

C v>«K» ţl IMtnţi'v» Rlll.nsv I»I V.X. IIVI \ tiu .1 I ac n i i> -pin ■

Pi mtiv urm ării*»â'Atonei regelui Visei v* » 11 A lu » nt - .)

număiat alianţa dintre prinţul lXivnn'n şi Şarjvle de M.ur

Sătul *ă tot aştepte o coroană > are părea tot mai îndepărtată,

Daetnon era hotărât vi şi clădească propriul sau regat. Pentru

aceasta, el şi Corlys Velâryon se puteau uni pentru o cauză

comuna, m ulţum iţi jafurilor comise de Regatul celor Trei

Fiice mu Triumviratul, Jupi cum i se mai spunea uneori - care

era o uniune dintre Lys, M yr şi Tyrosh, născută din Secolul

Însângerat care a urmat Distrugerii Valvriei, împotriva Volanţi

-ului. La început, alianţa a (ost salutată in cele Şapte Regate, dar

curând, au devenit mai răi decât piraţii fi corsarii învinşi de ei.

Luptele au început in anul 10b D.C., când Şarpele de

M are a contribuit cu flota, iar Daemon cu Caraxes fi price­

perea sa in a conduce oameni capabili sâ-i organizeze pe fiii

secundari şi cavalerii fără pământ, adunaţi cu toţii sub stin­

dardul său. Regele Viserys .1 contribuit la războiul lor trimi­

ţând aur pentru tocmirea de oameni şi pentru provizii.

Au obţinut multe victorii în următorii doi ani, culminând

cu uciderea de către prinţul Daemon a prinţului myrishian -

amiralul Craghas Drahar, poreclit şi Hrănitorul Crabilor - in

luptă directă. (Când a aflat că Daemon s-a autodeclarat Regele

Mării înguste, în 109 D.C., regele Viserys a fost auzit spunând

că fratele său poate sâ-şi păstreze coroana dacă asta-1 „opreşte

să mai intre în belele") Dar s-a dovedit a fi o asumare prematură

a victoriei. Triumviratul a trimis o nouă flotă şi o armată in

anul următor, iar Dorne i s-a alăturat în războiul împotriva

proaspătului şi măruntului regat al lui Daemon.

în anul 107 D.C., Alicent i-a adus pe lume lui Viserys pe

Aegon, astfel câ, în cele din urmă, regele a avut un fiu. Aegon

a fost urmat de o soră, Helaena, viitoarea sa mireasă, şi de încă

un fiu, Aemond. însă naşterea unui fiu însemna câ succesiunea

era pusă din nou în discuţie, şi nu doar de regină, ci şi de tatăl

ei, M âna, care erau nerăbdători să-şi vadă sângele trecând

înaintea celui al Aemmei. Dar Ser O tto a abuzat de funcţie,

astfel că, în 109 D.C., a fost înlocuit cu lordul Lyonel Strong,

care a servit cu pricepere ca maestru al legilor. Pentru regele

Viserys, chestiunea fusese de mult rezolvată: Rhaenyra era

moştenitoarea lui şi nu dorea să asculte niciun fel de argument

contrariu, în pofida decretelor Marelui Consiliu din 101, care

stabiliseră întâietatea unui bărbat înaintea unei femei.

Relatările şi scrierile păstrate din acele vrem uri

încep sâ vorbească despre o „grupare a reginei" şi una

„a prinţeselor" Mulţumită turnirului din 1 1 1 D.C.,

au f o s t cunoscute prin nume mai simple: verzii

• i 1 t, ,'i u I a intrecen, ni *e spune, rejţina A licent a fost inve»

nunt i m 1111nun.1t intr o ren Ine verde, in vrem e ce Rhaenyra

11 .1 lăvit 111111.111111 nicio îndoiala cu privire la moştenirea ei,

purtând negru brodat cu roşu, amintind de stindardul C avei

Largai yen In acelaşi turnir a reapărut şi Daemon I'argaryen,

Regele Marii înguste, intors din războaiele sale. Purta coroana

când Caraxes a coborât în zbor, însă a îngenuncheat in faţa

fratelui său şi şi-a dat jos coroana, oferindu- i-o in semn de

credinţă. Viserys i a tăcut semn sâ se ridice, i-a înapoiat co­

roana şi 1 .1 sărutat pe amândoi obrajii; cu toate problemele

dintre ei, Viserys işi iubea cu adevărat fratele. Cei aflaţi la

turnir au izbucnit in urale, însă nimeni mai tare decât Rhaenyra,

care-şi iubea şi ea elegantul unchi. M ai mult decât, hmm,

poate câ... sursele noastre sunt contradictorii.

Peste câteva luni Daemon a fost exilat. Motivul? Sursele

noastre se contrazic. Unele, precum Runciter şi Munkun,

sugerează că regele Viserys şi regele Daem on s-ar fi certat

(deoarece dragostea frăţească arareori se pune în calea dez­

acordurilor), şi de-asta a plecat Daemon. A lţii spun că a fost

Alicent (probabil la îndemnurile lui Ser O tto), care l-a con­

vins pe Viserys câ Daem on trebuia îndepărtat. însă două

surse vorbesc mai pe larg despre această chestiune.

Lucrarea septonului Eustace, D om nia regelui Viserys,

Friinul pe Numele Său, şi Dansul Dragonilor care a urmat, a fost

scrisă după sfârşitul războiului. în pofida faptului că Eustace

e - ic . -.v şi plictisitor in scrierea sa, a fost în mod clar un con-

L vvaryenilor şi vorbeşte cu mare acurateţe despre

1 ' mi. : ac rărea lui Ciupercă, M ărturia lui Ciupercă,

este o .. . ■■ ■'•:. Pitic, de un m etru înălţime, cu un cap

•1 ; imens, com pletându-i făptura, dacă

. - :upercă era bufonul curţii şi se credea că

e. > .\>rv . . ... ia că m ărim ile de la curte discutau în

voie in p re: . • u- 1 M ărturia sa se pretinde a fi o relatare a

evenimentelor din anii cât a fost la curte, scrisă de un copist

al cărui nume nu este cunoscut, şi este plină de poveştile lui

Ciupercă despre com ploturi, crime, întâlniri de taină, dez­

măţuri şi multe altele, şi toate în cele mai explicite detalii.

Relatările septonului Eustace şi ale lui Ciupercă sunt contra­

dictorii, dar există şi subiecte asupra cărora au căzut de acord.

Eustace pretinde câ D aem on şi prinţesa Rhaenyra s

fost surprinşi în pat de Ser A rryk Cargyll,

D R E A P T A | Daemon Targaryen

oferindu-şi coroana lui Viserys I.

că acest lucru l-a făcut pe Viserys să-şi exileze fratele de la

curte. Oricum, Ciupercă spune o altă poveste: că Rhaenyra avea

ochi numai pentru Ser Criston Cole, dar cavalerul i-a respins

avansurile'. De-abia atunci unchiul ei s-a oferit s-o înveţe arta

dragostei, pentru ca, astfel, să-l poată face pe virtuosul Ser Cris­

ton să-şi încalce jurămintele. Dar când credea că este pregătită

să-l abordeze, cavalerul - despre care Ciupercă jură că era cast şi

virtuos precum o septâ bătrână - a reacţionat plin de oroare

I şi dezgust. Viserys a auzit curând acest lucru. Şi indiferent care

variantă a poveştii era cea adevărată, ştim că Daemon a cerut

jjâna Rhaenyrei, numai ca Viserys să renunţe la căsătoria sa

i ladv Rhea. Viserys a refuzat şi, în loc de asta, l-a exilat pe

Daemon din cele Şapte Regate, interzicându-i să se mai întoarcă

vreodată, sub ameninţarea morţii. Daemon a plecat, întor-

cându-se la Treptele de Piatră pentru a-şi continua războiul.

în anul 112 D.C., Ser Harrold Westerling a trecut la cele

veşnice, iar Ser Criston Cole a fost făcut Lord Comandant al

Gărzii Regelui, în locul lui. Iar în 113 D.C., prinţesa Rhaenyra

a ajuns la vârsta maturităţii. în anii de dinainte, mulţi bărbaţi

i-au făcut curte (între ei, şi moştenitorul Harrenhalului, Ser

Harwin Strong, căruia i se spunea şi Rupe Oase şi era consi­

derat cel mai puternic cavaler din regat), acoperind-o cu

d.iiuri (aş.i i uni .iu făcut gem enii Ser I.im’h fi Set J vl.u.,)

I amii-tcr l.i l asterly Rock), compunând cAntece imlnrui,

frumutrţii »ale şi cliiar duelându se pentru favorurile rtlpt,

cuiti lin lordului Hl.iilovood şi lordului Br.ultrn). Au ii*t rlui,

şi discuţii privind căsătoria ei cu prinţul din Dorne, jvntru .

mutic.a, in sfârşit, id ed o u .i regate Regina AIkrnt (*.i Ser ( iti,,

tatăl ei) a susţinut, in moil normal, pretenţia la mina ei ,i fu,

lui ei, prinţul Aegon, cu toate câ acesta era mult mai Unit In,,

cele două odrasle nu s-au înţeles niciodată, iar Viserys j iu ,

regina sa dorea această uniune mai mult din ambiţie pentru

fiul ei, decât pentru dragostea lui Aegon pentru Rhaenyra.

Ignorând toate aceste p artide, V iserys s a întors

Şarpele de Mare şi prinţesa Rhaenys, al căror fiu, Laenor, fuse*,

cândva, rivalul său în M arele Consiliu din 101. Laenor .nv i

sânge de dragon de la ambii părinţi şi chiar şi un dragon al sau,

unul splendid, verde cu alb, numit Mare-de-Fum. Şi mai bine

de atât, căsătoria ar fi unit cele două tabere rivale cândva in

M arele Consiliu din 101. Şi totuşi, mai era o problema: la

nouăsprezece ani, Laenor prefera compania scutierilorde

vârsta lui şi se zvonea că nu cunoscuse îndeaproape nicio femeie

şi câ nu avea niciun bastard. Se spune însă că Marele Maester

Mellos ar fi zis: „Şi ce-i cu asta? N u mă dau în vânt după peşte,

dar dacă mi se serveşte peşte, îl mănânc."

Rhaenyra avea însă cu totul alte gânduri. Poate că spera că

se va căsători cu prinţul Daemon, după cum pretinde Eustace,

sau câ-1 va ademeni pe Ser Criston Cole în patul său, după cum

sugerează amuzat Ciupercă. însă Viserys nici nu voia să audă

de aşa ceva şi în faţa tuturor împotrivirilorei, n-a trebuit decât

să-i spună că, dacă refuza mariajul, îşi va reconsidera succesiu­

nea. Dar a venit şi despărţirea finală dintre Ser Criston Cole şi

Rhaenyra, şi nici până-n ziua de azi nu ştim dacă a fost deter­

minată de Ser Criston sau de Rhaenyra. Să fi încercat ea să-l

seducă pentru ultima oară? A recunoscut el, în cele din urmă,

dragostea pentru ea, acum câ părea că se va mărita, şi să fi în­

cercat s-o convingă să fugă cu el?

N u putem şti. N ici nu p utem spune dacă există vreun

adevăr în a susţine că, după ce Cole a părăsit-o, ea şi-a dăruit

fecioria (dacă, într-adevăr, era fecioară) lui Ser Harwin Strong,

un cavaler mult mai puţin scrupulos. Ciupercă susţine că i-a

găsit chiar el în pat, însă jum ătate din ce spune el nu poate fi

crezut - iar cealaltă jumătate sunt, uneori, dorinţe care nu pot

fi luate în serios. Ceea ce putem spune cu siguranţă este câ în

anul 114 D.C., prinţesa Rhaenyra şi proaspătul ridicat la rang

de cavaler Ser Laenor s-au căsătorit şi, după cum era obiceiul,

s-a organizat un turnir în onoarea lor. La acest turnir, Rhaenyra

a avut un alt campion, Rupe Oase, în vrem e ce Ser Criston a

purtat, pentru prima dată, culorile reginei Alicent. Relatările

1D E A S U P R A | Prinţesa Rhaenyra, încântarea Regatului.

despre intivcen sunt a i to.iti >i. ,, m J , j v i- ole .1 luptat ca

o lui a- neagra, invmgindu şi toţi advep.1111 I ui Rupe Oase i-a

spullvrat clavicula fi cotul, tac.inilu I pe C iuperca să 1 spună

Oase Rupte, insa cele mai grave răni i le a provocat favoritului

lui 1 aenor, arătosul cavaler Ser Joffrey Lonmouth, căruia i se

spunea Cavalerul Sărutărilor. Ser Joffrey a fost scos de pe le

renul de luptă tară simţire fi însângerat, fi a zăcut şase zile

înainte de .1 muri, tăcându-1 pe Laenor sâ verse lacrimi amare.

Pupă aceea, Ser Laenor a plecat spre Driftm ark fi unii

s au întrebat dacă mariajul s-a consumat sau nu. Rhaenyra

şi soţul său au stat mai tot tim pul despărţiţi, ea la Piatra

Dragonului, iar el in Driftm ark. Totufi, dacă regatul s-a în­

grijorat cu privire la moştenitori, 11-a trebuit sâ aştepte prea

mult. Pe la sfârşitul anului 114 D.C., Rhaenyra a născut un

băiat sănătos, pe care l-a num it Jacaerys (nu Joffrey, după

cum sperase Ser Laenor), căruia prietenii fi familia îi spuneau

Jace. Şi totuşi... Rhaenyra avea sânge de dragon în vene, iar

Ser Laenor, de asemenea, avea un nas acvilin, trăsături fine,

păr alb-argintiu fi ochi violeţi, care-i trădau originea valyri-

anâ. De ce, atunci,Jacaerys avea pâr faten fi ochi căprui fi un

nas cârn? Mulţi l-au privit pe el şi pe mătăhălosul Ser Harwin

Strong - acum comandant al negrilor fi companion constant

.il Rhaenyrei - şi-au început să-fi pună întrebări.

Rhaenyra a mai născut încă doi fii - Lucerys (poreclit

Luke) şi Joffrey - în tim pul mariajului ei cu Ser Laenor Ve larvon şi fiecare dintre ei era sănătos şi • .m eu părui

castaniu şi nasul cârn pe care nici Rhaeir. ■

le aveau. Printre verzi se spunea că erau, de ' .

Oase, iar mulţi se îndoiau câ ar fi putu t tiînsă, la porunca lui Viserys, fiecare .1 p.

dragon,pus in leagăn,şi din fiecare ou a if-.t t

A rrax şi Tpraxes. C ât despre rege, a ignorai i ■

deoarece voia ca Rhaenyra sâ rămână moşteniso >r> ,1 1. ii. -

Patru tragedii din 120 D.C. au făcut ca acest ari s 1 ti, oi-.:,

minte ca Anul Primăverii Roşii (a nu fi confundată cu Primă­

vara Roşie din 236 D.C.), pentru că a pus bazele Dansului

Dragonilor. Prima dintre aceste tragedii a fost moartea Laenei

Velaryon, sora lui Laenor. Cândva propusă ca mireasă a lui

Viservs, se căsătorise cu prinţul Daemon in 115 D.C'., după ce

soţia lui, lady Rhea, murise la vânătoare 111 Vale. (Intre timp,

Daemon se săturase de Treptele de Piatră fi renunţase la co­

roana; alţi cinci il vor urma ca Regi ai M ării înguste, pana

când „regatul" mercenar va dispărea o dată pentru totdeauna.)

Laena i-a dăruit lui Daemon două fete gemene, Raela şi

Rhaena. Cu toate ea pe regele Viserys l-a înfuriat iniţial că­

sătoria lor, care a avut loc fără permisiunea Iui, i-a îngăduit

lui Daemon să-fi prezinte fiicele la curte în anul 117 D.C., in

pofida obiecţiilor consiliului restrâns; încă-fi mai iubea fratele

fi, probabil, s a gândit câ situaţia de părinte il va mai domoli,

în anul 120 D.C., Laena a ajuns din nou în pat fi-a rămas grea,

născând fiul pe care şi-I dorise întotdeauna Daemon. Oricum,

ceea ce a fost scos din pântecul ei era ceva răsucit fi deformat

fi a murit la scurtă vreme după naftere, la fel ca Laena.

însă părinţii ei, lordul Corlys fi prinţesa Rhaenys, au

avut motive mai importante de supărare in acel an. încă o

mai jeleau pe fiica lor, când le-a fost luat fiul. Toate relatările

concordă asupra faptului că Laenor participa la un târg din

Oraşul M irodeniilor când a fost ucis. Eustace l-a acuzat pe

prietenul şi companionul lui (şi iubit, după cum spuneau

unii) Ser Qarl Correy, zicând câ s-au certat pentru câ Laenor

intenţiona să-l îndepărteze pentru un nou favorit. S-au tras

săbiile, iar Laenor a fost ucis. Ser Q arl a fugit, fârâ a mai fi

văzut vreodată. Oricum , Ciupercă dă de înţeles că a fost o

p o v e s t e m a i întunecată: câ prinţul D aem on îl plătise pe

, v p e i - r ; •’ - n t r u a o elibera pe Rhaenyra

p e n t r u ei.

... iorovâialâ urâtă intre fiii

.1 atunci când Aemond

: r ; ■ ' ' cruţ dragonul răposatei

• • v . . • . ’ i ile au fost urmate de

, d u p ă ce Aemond ic < a ie li îor Rhaenyrei câ erau

cop îi lui m v-i.j - pana ■ • nrinţ Lucerys a luat un

cuţit şi l-a înfipt îri ochiul lui Aemond. După aceea, A em ond

a devenit A em ond cel-Chior, dar l-a obţinut pe Vhagar.

(A avut ocazia sâ răzbune pierderea ochiului în anii următori,

cu toate câ regatul va sângera din cauza asta.)

Înainte de căsătoria cu Daemon, Laena fusese logodită pentru aproape zece ani cu fiul fostului Lord Amiral din Braavos, însă

tânărul risipise averea şi influenţa tatălui său, devenind un nimeni, doar un profitor la Valul înalt şi o ruşine pentru lordul

Corlys. N-a fost o surpriză când Daemon, tăcând o vizită după moartea soţiei sale, a văzut-o pe Laena (despre care se spune câ

era neaşteptat de drăguţă) şi a discutat cu Şarpele de Mare despre o căsătorie. La scurt timp după aceea, prinţul Daemon l-a

atacat atât de dur pe logodnicul din Braavos, încât tânărul l-a provocat la luptă.

Şi-aşa a murit fiul cheltuitor al Lordului Amiral.

în cele din urmă, Viserys a încercat sâ facă pace, şi a făcut

asta decretând câ oricărui bărbat sau femeie care punea la

îndoială paternitatea copiilor Rhaenyrei i se va smulge limba.

A poi, le-a poruncit lui A licen t şi fiilor săi sâ se întoarcă la

Debarcaderul Regelui, în vreme ce Rhaenyra urma sâ rămână

cu fiii ei la Piatra Dragonului, pentru a nu se mai certa. Ser

Erryk Cargyll a rămas la Piatra Dragonului, ca păzitor cre­

dincios al Rhaenyrei, tnlocuindu-1 pe Ser Harwin Strong, care

s-a întors la Harrenhal.

Ultim a tragedie - unii ar putea spune că a fost cea mai

nesemnificativă - a fost un incendiu izbucnit la Harrenhal, care

a luat vieţile lordului Lyonel şi a fiului şi moştenitorului acestuia,

Ser H arwin. însâ cei care susţin asta nu ştiu nimic. Viserys,

de-acum bătrân şi istovit şi tot mai dezinteresat de conducerea

regatului, a rămas fară Mână, în vreme ce Rhaenyra a rămas atât

fără soţ, cât şi, după cum spun unii, ibovnic. Unele relatări pun

asta doar pe seama întâmplării, nimic altceva. însă altele su­

gerează posibilităţi mult mai întunecate. Unii cred că Larys

Picior Strâmb - unul dintre inchizitorii regelui şi mezinul lor­

dului Lyonel - s-ar putea să fi aranjat în aşa fel lucrurile încât să

l domnească el la Harrenhal. A lte istorisiri chiar dau de înţeles

B că însuşi prinţul Daemon s-ar fi aflat în spatele celor întâmplate.

Decât să aducă o altă Mână, regele l-a rechemat pe Ser Otto

jjr de la Oraşul Vechi, la îndemnurile lui Alicent, şi l-a numit din

■ nou Mână. Şi decât să-şi jelească soţul dispărut, Rhaenyra s-a

J măritat, în cele din urmă, cu unchiul ei, prinţul Daemon. în

ultimele zile ale anului 120 D.C., ea chiar i-a dăruit primul fiu,

Aegon, după numele Cuceritorului. (Când a aflat asta, se spune

că regina Alicent a fost atât de furioasă pentru că fiul ei cel mai

mare purta tot numele Cuceritorului. Cei doi Aegoni au ajuns

s.i lie cunoscuţi drept Aegon cel Bătrân şi Aegon cel Tânăr.)

A nul 1.’ .’ D.C. a consem nat naşterea celui de al doilea tiu al

Rhaenyrei ţ,i al lui I \iomon, Viserys. Nu era atât de voinic ca

Aegon cel Tânăr sau ca fraţii sai vitregi Velaryon, insă s-a do

vedit a fi precoce. Unu au luat asta drept un semn, atunci când

din oul de dragon plasat in leagănul său nu a ieşit niciun pui

Şi-aşa, lucrurile au progresat, până in ziua fatidică din

129 D.C., când, in cele din urmă, Viserys I a murit. Fiul sau,

Aegon cel Bătrân, se căsătorise cu fiica lui, Helaena, iar Helarna

ii dăruise gemenii Jaehaerys şi Jaehaera (o copilă ciudată, i.irc

creştea încet, nu plângea niciodată şi nici nu zâmbea, aşa cum

fac toţi copiii) şi încă un fiu, pe nume Maelor, in 127 D.C. Pe

Driftmark, Şarpele de M are s-a simţit slăbit şi s-a dus la culcare.

Viserys, acum in iarna anilor săi, dar încă puternic, s-a rănit

pe Tronul de Fier, in 128 D.C., după ce a pronunţat o sentinţă.

Rana s-a infectat şi, în cele din urmă, Maesterul Orwyle (carci

succedase M aesterului M ellos în anul precedent) a fost nevoit

să-i amputeze două degete. Măsura n-a fost destul de radicală,

oricum , şi pe când anul 128 s-a term inat şi a început 129,

starea sănătăţii lui Viserys s-a agravat.

în cea de-a treia zi a celei de-a treia luni din anul 129 D.C,

in vrem e ce-i distra pe Jaehaerys şi Jaehaera din patul său,

spunându-le o poveste despre stră-străbunicul său şi regina

acestuia, care se luptau cu uriaşii, mamuţii şi sălbaticii înrăiţi

de dincolo de Z id , regele a obosit. Şi-a trimis afară nepoţii,

după ce a terminat povestea, şi-a căzut într-un somn din care

nu s-a m ai trezit. D om nise tim p de douăzeci şi şase de ani,

cârmuind în tim pul celei mai prospere epoci din istoria celor

Şapte Regate, să­

dind însă semin­

ţele declinulu i

c a ta s tro fa l al

casei sale şi ale

morţii ultimilor

dragoni.

D E A S U P R A , S T Â N G A | Fiii prinţesei Rhaenyra (de la stânga la dreapta): Jacaerys, Jojfrey şi Lucerys.

D E A S U P R A , D R E A P T A | Fiii regelui Viserys (de la stânga Li dreapta): Aegon, Daeron şi Aem ond.

J e g o n a l I I -L E A

N IC IU N R Â Z B O I n-a fost m ai sângeros sau mai crud

decât D ansul Dragonilor, dupâ cum au ales să-l numească

menestrelii şi M unkun. A fost cel mai crunt război de acest fel,

unul între fraţi. Cu toate câ Viserys o desemnase drept moş­

tenitoare pe Rhaenyra, prinţul Aegon a fost convins să ia coroana

tatălui său de mama sa şi de consiliul restrâns, înainte ca trupul

lui Viseiys 1 sâ apuce să se răcească. Când Rhaenyra, Prinţesa

de Piatra Dragonului, a aflat asta, s-a înfuriat. La acea vreme

se pregătea să nască, la P ia tra Dragonului, cel de-al treilea

copil al prinţului Daemon.

Făcătorul de Regi - i-ar fi deschis gâtlejul cu pumnalul său,

acolo, la masă. Ciupercă nu este de acord, sugerând că lordul

Cole l-ar fi aruncat pe Beesbury pe fereastră - cu toate că

trebuie amintit că Ciupercă se afla la Piatra Dragonului la acea

vreme, cu Rhaenyra. însă aceasta n-a fost nici pe departe ultima

crimă din zilele de început ale Dansului. Oricum , cele mai

lamentabile au fost asasinarea tinerilor prinţi Lucerys Velaryon,

fiul Rhaenyrei, şi a lui Jaehaerys, fiul şi moştenitorul lui Aegon.

Moartea lui Luke Velaryon a fost văzută de mulţi ochi la

curtea de la Capătul Furtunii, iar relatările concordă în mare

D I N I S T O R I A A R H I M A E S T E R U L U I G Y L D A Y N

La Piatra Dragonului nu s-au auzit niciun fel de urale. în loc de asta, urlete au răsunat prin sălile şi scările Turnului Dragonului

Mării şi de jos, din apartamentele reginei, acolo unde Rhaenyra Targaryen se încorda şi se cutremura în cea de-a treia zi de travaliu. Copilul nu era aşteptat decât în cel de-al treilea ocol al lunii, însă mareele de la Debarcaderul Regelui o aduseseră pe

prinţesă într-o stare de furie întunecată, iar mânia ei părea sâ fi grăbit naşterea, ca şi cum pruncul dinlăuntrul ei era şi el furios,

şi se lupta să iasă afară. Prinţesa a proferat blesteme în timpul travaliului, chemând mânia zeilor asupra fraţilor ei vitregi şi a mamei

lor, regina, descriind în amănunt chinurile la care i-ar supune înainte de-ai lăsa să moară. A blestemat şi copilul dinlăuntrul ei, ne povesteşte Ciupercă. „lefi afară!" a strigat ea, zgâriindu-şi pântecul umflat, în vreme ce maesterul şi moaşa ei încercau s-o

împiedice. „Monstrule, monstrule, ieşi afară, AFARA!"

Când pruncul a venit, în cele din urmă, pe lume, s-a dovedit a fi, într-adevăr, un monstru: o fetiţă născută mcui' - ;\iml\, şi deformată, cu o gaură în piept, acolo unde ar fi trebuit să-i fie inima, şi o coadă ţepoasă şi solzoasă. Sau cel puţin a>.t o deser *

Ciupercă. Piticul ne spune că el a fost cel care a dus mica fiinţă în curte, spre a fi arsă. Fetiţei moarte i s-a dat numele W r..-

a anunţat prinţesa Rhaenyra a doua zi, dupâ ce laptele de mac i-a domolit durerea. „A fost singura mea fiică şi au ucis-o. Mi .

furat coroana şi mi-au omorât fiica, dar vor da socoteală pentru asta.“

După naştere, Rhaenyra s-a pregătit de război. A tât ea, cât şi A licent aveau sprijinitori în tre cei din familiile lor şi printre m arii nobili din regat. Şi fiecare parte avea dragoni. Era o reţetă p en tru dezastru , şi chiar aşa s-a şi dovedit a fi. Regatul a sângerat aşa cum n-o mai făcuse înainte şi vor trece ani până când toate rănile se vor fi vindecat.

Poate că spusele lui Ciupercă, că regina Alicent ar fi grăbit dispariţia soţului ei cu un „strop de otravă" strecurat în vin, pot fi contrazise. însă nim eni nu se îndoieşte câ prima picătură de sânge vărsat în acest Dans i-a aparţinut bătrânului maestru al monetăriei, lordul Beesbury, deorece a insistat că adevăratul moştenitor al lui Viserys era Rhaenyra, şi câ ea trebuia înco­ronată. Relatările diferă în ceea ce priveşte felul in care disi-

a fost înlăturat. Unii susţin câ ar fi m urit de frig, după •it în celulele întunecate, iar alţii spun câ Ser

- Lordul Com andant, care în curând va fi numit

parte. Trimis de mama lui la Capătul Furtunii pen tru a obţine sprijinul lordului Borros, l-a găsit acolo pe prin ţu l A em ond Targaryen. A em ond era mai în vârstă, m ai p u te rn ic şi m ai crud decât Lucerys, şi-l ura pe Lucerys cu ardoare, pen tru câ din cauza lui îşi pierduse ochiul cu nouă ani în urm ă. Lordul Borros i-a interzis lui A em ond să se răzbune în in te rio ru l castelului său, însă a declarat că nu-1 interesa ce se petrecea

în afara lui. Aşa câ p rin ţu l A em ond, călare pe V hagar, l-a vânat pe Lucerys, pus pe fugă îm preună cu m ai tân ă ru l său

dragon, Arrax. Prinţul şi dragonul său, stânjeniţi de fu rtuna

puternică stârnită în afara zidurilor castelului, au m urit sub privirile întregului Capăt al Furtunii, prâbuşindu-se în mare.

Rhaenyra, spun toate relatările, a leşinat la auzul veştii.

Nu însă şi tatăl vitreg al lui Lucerys, prinţul Daemon Targaryen.

C uvintele trim ise la P ia tra D ragonului, după ce-a afla t de

moartea lui Lucerys, au fost: „Ochi pen tru ochi, fiu pen tru fiu.

La în c e p u t u l ră zb o iu lu i, p r in c ip a lii su sţin ă to ri ai lu i A e g o n al II-lea erau lo rd u l H îgh tow er, lordul Lannister şi, în cele din un

lo r d u l B a ra th e o n . L o rd u l T u l ly d o rea să lu p te p e n tru rege, însă era b ătrân şi că zu se la pat, iar nepotul său îl sfida. Principalii

a lia ţ i a i R h a e n y r e i e ra u s o c ru l ei, lo rd u l V e la ryo n , verişoa ra sa, la d y J eyn e A r r y n , şi lord u l Stark (cu toate câ ajutorul său venea

g r e u , p e n t r u că -ş i ţ in e a o a m e n ii Ia strâ n su l recolte i, în a in te d e sosirea iernii în N o rd ). L o rd u l G re y jo y a atacat Ţinuturile Vestice

în n u m e le e i, d a r şi p e n t r u a -1 z d r u n c in a p e regele A e g o n , ca re -1 cu rta se p e n tru sprijin u l său. în cele d in urm ă, Casa Tully s-a

a lă t u r a t c a u z e i R h a e n y r e i, în p o fid a d o r in ţe i ră p o satu lu i lo rd Tully. în să ei nu s-au im p lica t in război, la fel ca şi cei din Dome.

'

L u cerys va fi răzbunat." Era Prinţul Oraşului şi încă mai avea

m u lţi p rie ten i p rin tractirele şi casele pierzaniei de prin D e­

b a r c a d e r u l R e g e lu i. Ş e fu l lo r era ib o vn ica Iui de dem ult,

M y s a r ia , V ierm e le A lb . Ea a pus la cale răzbunarea, plătind

o b ru tă şi un p rin ză to r de şobolani, cun oscut istoriei drept

Sânge-şi-Brânzâ. D atorită profesiunii lui, omul cunoştea toate

secretele tunelurilor Iui M aegor. Strecurându-se în Fortăreaţa

Roşie, Sânge-şi-Brânzâ a pus mâna pe regina Helaena şi pe

copiii e i... după care i-a oferit soaţei lui Aegon al II-lea o

alegere crâncenă: care din fiii ei să moară? Ea a plâns şi s-a

rugat şi şi-a oferit propria ei viaţă, dar totul a fost in van. In

cele din urmă, l-a indicat pe Maelor, cel mai mic, considerat

prea tânăr ca să înţeleagă. Sânge-şi-Brânzâ l-a ucis pe prinţul

Jaehaerys în locul său, în tim p ce mama lui urla de groaza.

D E A S U P R A | M oartea p rin ţu lu i Lucerys şi a dragonului său, Arrax.

Apoi, bruta .1 tugit cu capul prinţului, confirmând faptul câ

nu-1 voiau decât pe unul dintre fiii lui Aegon.

N-.hi fost singurele crime din acest război îndelungat şi

brutal. 1\ . ât de lamentabilă a fost moartea lui Jaehaerys, cea

a micului prinţ M aelor, care nu i-a supravieţuit prea mult

tratelui său, a fost şi m ai cruntă. Ser Richard T horn e din

Garda Regelui a fost trim is să-l ducă pe M aelor la Oraşul

Vechi, in secret, unde urma să fie păzit în Hîghtower, însă la

Podul Am ar a fost oprit şi doborât de mulţime. Maelor însuşi

a fost linşat acolo, când femeile şi bărbaţii s-au luptat între

ei să pună mâna pe copil ca pe un premiu. Când lordul High-

tower a ras Podul A m ar de pe faţa pământului, ca represalii,

şi a venit sâ-i ceară socoteală lui lady Caswell, ea a cerşit în­

durare pentru copiii ei înainte de a se spânzura de zidurile

castelului.

Chiar şi cei din Garda Regelui au fost implicaţi în conflict.

Ser Criston C ole l-a trim is pe Ser A rry k Cargyll la Piatra

Dragonului cu intenţia de a se infiltra în citadelă, dându-se

drept fratele său geamăn, Ser Erryk. Acolo, urma să o ucidă

pe Rhaenyra (sau pe copiii ei, mărturiile diferă). Totuşi, după

cum s-au petrecut lucrurile, Ser Erryk şi Ser A rryk s-au în­

tâlnit din întâmplare într-una din sălile Citadelei. M enestre­

lii ne povestesc câ şi-au d e c la ra t iub irea în ain te să-şi

încrucişeze spadele, şi au luptat cu dragoste şi dedicaţie în

suflet, timp de o oră, înainte de a muri plângând unul în bra­

ţele celuilalt. M ărturia lui Ciupercă, piticul susţinând că a

asistat la duel, arată că adevărul a fost cu mult mai brutal: s-au

acuzat unul pe altul de a fi fost trădători şi, peste câteva clipe,

s-au rănit reciproc, mortal.

în acest timp, Ser Criston Cole a decis sâ-i pedepsească

pe „lorzii negri" adică pe stegarii domeniilor coroanei care-i

rămăseseră credincioşi R haenyrei. Rosby, Stokew orth şi

Duskendale au murit, însă la Refuciul Corbului, lordul Staun-

ton fusese înştiinţat de apropierea Iui Cole. în loc să lupte,

s-a baricadat în castelul său, apoi a trim is un corb la Piatra

Dragonului, cerşind ajutorul.

Acest ajutor a sosit în persoana prinţesei Rhaenys - pe

atunci in vârstă de cincizeci şi cinci de ani, însă la fel de ne­

înfricată şi h o tărâtă pe cât fu sese şi în tin e re ţe - şi a

dragonului ei, Meleys, Regina Roşie. însă Cole adusese şi el

dragoni, deoarece A egon al II-lea însuşi sosise acolo călare

pe Sunfyre, iar fratele său, Aem ond-cel-Chior, în spinarea

lui Vhagar, cel mai mare dintre dragonii în viaţă.

Se p o v e s t e ş t e câ p r in ţ e s a R h a e n y s , R e g in a -

Care-N-a-Fost-Să-Fie, nu s-a ferit din calea duşmanului ei.

C u un strigăt de bucurie şi o lovitură de bici, a ridicat-o pe

Meleys în zbor să-i înfrunte. Num ai Vhagar şi A em on d au

ieşit nevătămaţi din acea luptă; Sunfyre a fost ologit, iar regele

Aegon al II-lea de-abia dacă a supravieţuit, suferind de pe

urma unor coaste rupte, a unui şold frânt şi a arsurilor care-i

acopereau jumătate din trup. M ai rău stătea cu braţul stâng,

acolo unde focul dragonului topise armura regelui. Trupul

lui Rhaenys a fost găsit peste câteva zile, printre resturile

hoitului Reginei Roşii, însă era atât de ars încât devenise de

nerecunoscut.

A egon şi-a petrecut anul urm ător al dom niei sale în

izolare, vindecându-se de pe urma rănilor sale îngrozitoare,

însă războiul a continuat. Şi în tim p ce regele A egon avea

multe avantaje în războiul cu sora sa mai mare, puterea dra-

gonilor săi nu se număra printre acestea. La începutul răz­

boiului, Aegon conta numai pe patru dragoni destul de mari

ca să poată lupta, în vreme ce sora lui avea opt şi putea obţine

şi mai mulţi. Primii erau trei dragoni mai bătrâni, care aveau

încă nevoie de noi călăreţi: Aripă de Argint, dragonul reginei

Alysanne; Mare-de-Fum, care fusese mândria lui Ser Laenor

V elaryon; şi V erm ithor, n ecălărit de la m o a rtea regelui

Jaehaerys. Apoi mai existau trei dragoni neîm blânziţi, care

puteau fi domesticiţi dacă se găseau călăreţi pentru ei: C an i­

balul, despre care oamenii de rând spuneau că se aciuase la

Piatra Dragonului încă de dinainte de sosirea Targaryenilor

(cu toate că M unkun şi Barth sunt suspicioşi în această p ri­

vinţă); Năluca Cenuşie, nedeprins cu oamenii, hrănindu-se

cu peştele din mare; şi H oţul-de-O i, m aroniu şi banal, pre­

ferând să mănânce oile pe care le putea fura de pe la stâne.

P rinţu l Jacaerys anunţase (la în dem n urile lui C iu p ercă ,

dacă Mărturia sa poate fi crezută) că orice bărbat sau femeie

care putea călări vreunul dintre aceşti dragoni avea să fie

înnobilat.

Ţ j e Piatra Dragonului, acolo unde domniseră îndelung Targaryenii, oamenii de rând îi priviseră pe frumoşii lor conducători

^“ r ltrâini aproape ca p e nişte zei. Multe fecioare deflorate de lorzii Targaryen se considerau binecuvântate dacă vreo „sămânţă

onilor" era p lasa tă in pântecul lor, iar din acest motiv mulţi din Piatra Dragonului puteau pretinde pe buna dreptate - bănui - c i ceva din sângele Targaryenilor curgea şi prin venele lor.

Mulţi au încercat sâ urce pe dragonii râmaşi

la Piatra Dragonului. Cei mai periculoşi dintre

ei erau cei sălbatici, aşa că nu e de mirare că aceia

care acceptaseră înainte călăreţi au fost primii care

au găsit noi călăreţi. între aceşti noi mănători de

dragoni se aflau Addam din Huli, un tânăr curajos

şi nobil, adus de mama lui, Marilda din Huli, să încerce

un dragon, împreună cu fratele său, Alyn. Ea a dezvăluit că

băieţii erau fiii lui Laenor Velâryon, fapt pe care mulţi l-au

găsit remarcabil, dar pe care lordul Corlys nu l-a pus la îndoială

când i-a adoptat pe amândoi în Casa Velâryon.

A ddam a cerut dragonul lui Laenor, M are-de-Fum .

Fratele lui, A lyn, a avut mai puţin succes cu H oţul-de-O i,

Rhaenyra şi soţul ci

Nettles - căreia prin­

ţul îi spusese încântat

N etty - i-a supravieţuit

prinţului ei, dar şi soţiei

sale. Nettles şi Hoţul-de-Oi

au dispărut înainte de terminarea

războiului, şi nimeni n-a putut spune unde

s-au dus, decât mulţi ani după aceea.

însă dintre toţi noii călăreţi de dragoni, cei

mai răi au fost un beţivan pe nume U lf cel Beţiv,

care şi-a luat num ele de U lf cel A lb, odată ce-a fost

făcut cavaler, şi uriaşul şi puternicul copil din flori al

fierarului, Hugh Ciocanul, poreclit şi Hugh cel Tare,

devenit cunoscut drept Hugh Ciocanul

când a fost înnobilat. Nemulţumindu-se

cu onoarea de a călări dragonii Aripi

de A rg in t şi Vermithor, şi-au dorit

ranguri şi averi. După prima lupta

pentru Rhaenyra, au schimbat tabăra

la Prima Bătălie de la Tumbleton pen­

tru a fi făcuţi lorzi, fiind blestemaţi drept

cei D oi Trădători pe vecie. Amândoi au avut

parte de o moarte mizerabilă, fiind ucişi de cei

pe care-i credeau îndatoraţi lor, unul otrăvit

cu vin, celălalt fiind ucis de Aprigul Jon Roxton,

cu Făcătoarea-de-Orfani.

Bătăliile din timpul Dansului nu pot fi socotite cu uşurinţă,

pentru că au fost aproape fără număr, iar mare parte din regat

a fost sfâşiată în acest conflict. Oam enii au ridicat stindardul

C iu p ercă avansează o p ărere m u lt m ai p lau zib ilă p riv in d filia ţia lu i A d d a m şi a lu i A ly n : c ă lo r d u l C o r ly s în su şi era tatăl

am â n du rora , asta pe câ n d îşi p etrecea o m u lţim e d e zile p r in şa n tie re le n a v a le d in H u li, ta tă l M a r ild e i fiin d co n stru cto r

d e corăbii. B ăieţii au tr e c u t n elu a ţi în seam ă, ţ in u ţi d e p a rte d e c u rte p e v r e m e a R e g in e i-C a re -N -a -F o s t-S ă -F ie , c u firea sa

aprigă. D a r d u p ă m o a rtea ei, lo rd u l C o rly s a p ro fita t d e o c a z ie să şi-i ap ro p ie , în tr -u n fe l. ..

şi pentru tot restul zilelor sale a purtat semnele flăcărilor

dragonului pe spate şi pe picioare.în cele din urmă, Hoţul-de-Oi a fost îmblânzit de Nettles,

o fată simplă, din popor, cu o reputaţie îndoielnică ce a hrănit dragonul cu câte-o oaie pe zi până când s-a obişnuit cu ea.

, Dragonul şi călăreaţa lui şi-au jucat rolul în război, însă loia­lităţile lui Nettles nu erau atât de clare precum cele ale cu-

’ajosului Ser Addam. Când ea şi prinţul Daemon au devenit iubiţi, asta a fost ultima picătură în paharul răbdării dintre

regelui, purtând dragonul cu trei capete de pe sigiliul lui Aegon,

numai pentru a descoperi câ vecinul lor adoptase dragonul

roşu al Rhaenyrei, îm părţit între luna-şi-şoimul mamei sale

A rryn şi calul-de-mare al decedatului ei soţ. Fraţii s-au luptat cu fraţii, taţii cu fiii, iar întregul regat a sângerat.

M u lte din arm ate au fost adunate de diferiţi lorzi in numele regelui sau reginei pe care-i susţineau, însă dacă se

poate spune despre unii câ au com andat cu adevărat forţele loiale ale fiecăreia d in tre tabere, aceştia au fost p n

D E A S U P R A ŞI L A D R E A P T A | Prinţesa Rhaenys pe Meleys atacăndu-i pe regele Aegon al ll-lea fi pe Sunjyrc.

7 6 —

Cânii R h a e n y ra a a fla t d esp re tră d a re a lui H u g h C io c a n u l fi U lf e e l A lb la P rim a B ătălie de la T u m b le to n , câ n d şi .hi în to rs

d ra g o n ii îm p o tr iv a fo r ţe lo r ei, fu r ia e i a fo s t a tâ t d e m are în c â t a în c e rca t sâ 1 a resteze fi p e ce ila lţi că lă re ţi ai d ra g o n ilo r

ca re se p u se se ră la d is p o z iţia e i. P rin tre ei se afla şi A d d a m V e la ry o n , d a r acesta a fost a v e rt iz a t d in t im p de Ş a rp ele d e M a r e

fi astfe l a scă p a t.

T â n ă ru l S e r A d d a m a m u r it lu p tâ n d c u cu raj în cea d e-a D o u a B ătălie de Ia T u m b le to n , d o ved in d u -şi lo ia litatea cu p rop ria

sa viaţă, d u p â ce ac e a sta fu sese p u să su b se m n u l în treb ării d e fap tele c e lo r D o i T ră d ă to r i. C â n d o sem in te le sale au tost ad u se

înapoi la D r iftm a r k d e la R a v e n tre e H ali, în 138 D .C ., lo rd u l A ly n a scris p e m o r m â n tu l său u n s in gu r cu vâ n t: L O IA L .

Daemon Targaryen i respectiv, prinţul Aem ond Targaryen. Aemond şi a asumat răspunderea de Protector al Regatului şi de Prinţ Regent, dupâ oc Aegon al Il-lea şi Suniyre au fost grav răniţi în bătălia de la Refugiul Corbului, in lupta cu Rhacnvs şi Meleys. Şi-a pus chiar şi coroana fratelui său — cea a lui Aegon Cuceritorul, tăcută din rubine şi oţel valyrian - cu toate

câ nu şi-a luat titlul de rege.Din nefericire pentru verzi, acest lucru s-a dovedit a fi

regretabil. Aemond era mult prea lipsit de experienţă şi prea îndrăzneţ pentru a prelua comanda efectivă. La acea vreme, prinţul Daemon controla H arrenhalul. A şa câ A em ond a plănuit, cu nesăbuinţă, să ia Harrenhalul din mâinile riva­lului său, lăsând astfel Debarcaderul Regelui fără apărători. A găsit castelul părăsit şi a jubilat, asta până a aflat motivul, în timp ce Aem ond mărşăluia spre Harrenhal, D aem on îi

adusese pe regina R haenyra şi pe călăreţii săi de dragoni înapoi la Debarcaderul Regelui, fiarele zburând deasupra

oraşului. Mantiile de aur - multe dintre ele considerându-se loiale lui Daemon - i-au trădat pe ofiţerii puşi la comandă de Aegon şi au predat oraşul aproape fără vărsare de sânge, cu toate câ sângele a fost vărsat în cursul execuţiilor care au urmat, când Ser O tto Hightower, lordul Jasper W yld e (m aestrul

legilor, numit şi Ţeapă-de-Fier, din cauza durităţii sale) şi lorzii R o s b y şi Stokeworth (care făcuseră, cândva, parte din tabăra Rhaenyrei, înainte de a o trăda) au fost descăpăţânări. Regina văduvă Alicent a fost încarcerată, însă Aegon al Il-lea

(încă refacându-se după rănile prim ite la Refugiul Corbului)

şi copiii râmaşi - precum şi lordul Larys Strong - au fost scoşi in secret din castel.

Regatul s-a sm intit de-a binelea în tim p ul D an sului

D ra gon ilor , însă D ebarcaderul Regelui a fost locul unde

m ajoritatea dragonilor şi-au pierdut viaţa. Debarcaderul

Regelui a căzut, fără vărsare de sânge, in mâinile Rhaenyrei, m ulţum ită vicleniei prinţului D aem on, însă dupâ Prim a Bătălie de la Tumbleton, in oraş a izbucnit o revoltă. A flat la numai trei sute de kilom etri distanţă, Tum bletonul a fost prădat în modul cel mai barbar: mii de oam eni au fost arşi, alte câteva mii s-au înecat încercând sâ treacă râul în ot, pentru a se pune la adăpost, fetele şi fem eile au tost siluite până au murit, iar dragonii se hrăneau printre ruine. Victoria obţinută de lordul Hightower, cu ajutorul prinţului Daeron şi al celor Doi Trădători, a băgat groaza in întregul oraş, lo­cuitorii Debarcaderului fiind siguri că ei vor urma. Efectivele Rhaenyrei erau împrăştiate şi epuizate, aşa că numai dragonii

rămăseseră sâ apere oraşul.Tocmai teama de dragoni, şi de prezenţa lor, a dat naştere

Păstorului. Cine-a fost el n-ani putea spune, pentru că numele

său s-a pierdut în istorie. Unii cred câ a fost un cerşetor umil,

alţii cred câ a fost unul dintre Oam enii Săraci, care, cu toate că fuseseră scoşi în afara legii, încă mai bântuiau cu încăpă­ţânare prin regat. Indiferent cine a fost, a început sâ predice în Piaţa Pietrarilor spunând că dragonii erau demoni, odraslele

Valyriei cea necredincioasă care avea sâ ucidă oam eni. L-au

ascultat zeci de oameni, apoi sute şi mii. Frica a dat naş­

tere la furie, iar furia la setea de sânge. Iar când Păstorul a anunţat câ oraşul va fi salvat numai după ce va fi curăţat de dragoni, oamenii au luat aminte.

In cea de-a douăzeci şi doua zi a celei de-a cincea luni

a anului 130 D.C., Aemond-cel-Chior şi Daemon Targaryen

au dat ultima lor bătălie. în aceeaşi zi, haosul şi m oartea

C E L E M A I I M P O R T A N T E B Ă T Ă L I I A L E D A N S U L U I

B Â T Â L I I L E D I N A N U L 129 D .C .

B ă t ă l i a d e l a M o a r a A r s ă , unde prinţul

D aem on şi Casa Blackw ood i-au învins pe Brackeni şi

au luat G ardul de Piatră.

B â t â l i a d i n D e f i l e u , în care flota lui

Corlys Velaryon a fost înfrântă de navele Triumviratului,

aliaţii lui Aegon. Această bătălie a dus la m oartea lui

Jacaerys, Prinţul de Piatra Dragonului, şi a lui Verm ax,

dragonul său, dar şi la cea a dragonului prinţului A egon

cel Tânăr, Nor-de-Furtună.

B ă t ă l i a d e l a M i e d , în care fratele cel mai mic al

lui Aegon cel Bătrân, prinţul Daeron, şi-a dobândit

renumele salvând armata lordului Hightower

de cea a lorzilor Rowan, Tarly şi Costayne.

BĂTĂLIILE D I N A N U L 130 D.C.

B ă t ă l i a d e l a F u r c a R o ş i e , în care vesticii i-au

spulberat pe lorzii riverani şi au năvălit în ţinuturile lor,

însă nu înainte ca lordul Jason Lannister să fi fost rănit de

moarte de scutierul Pate din Longleaf.

B ă t ă l i a d e l a M a l u l L a c u l u i (num ită şi

O spăţul Peştilor), cea mai sângeroasă luptă de pe uscat

din întregul război de pe ţărm urile O chiului Zeilor,

când armata Lannisterilor a fost împinsă în lac de nobilii

riverani şi au murit cu miile.

B a l u l M ă c e l a r u l u i , în care M âna lui

A egon al II-lea, Ser Criston Cole, i-a provocat

pe Ser Garibald Grey, lordul R oderick Dustin

(numit şi Ruină) şi Ser Pate de Longleaf (num it şi

O m orâtorul de Lei) şi-a fost refuzat. C ole a fost ucis

într-un m od jalnic, de săgeţi şi nu de sabie,

iar armata sa a fost împrăştiată.

P r i m a B ă t ă l i e d e l a T u m b l e t o n , în care cei Doi

T ră d ători (călăreţii de dragoni U lf cel A lb şi Hugli Ciocanul)

au schim bat tabăra, iar Lupii Iernii rămaşi (nordicii încărunţiţi,

care-l urm aseră pe lordul Dustin în război) şi-au croit drum

printre rândurile a de zece ori mai mulţi oameni ca ei. Acest

lucru a condus la m oartea lordului Orm und Hightower,

cel care conducea forţele verzilor, şi a faimosului său vâr, Ser

Brynden, de m âna lordului Roderick Dustin, care a fost şi el

ucis, şi la prădarea barbară a Tumbletonului.

^ A s a l t u l a s u p r a B â r l o g u l u i D r a g o n i l o r

n-a fost, cu adevărat, o bătălie, când o g lo ată indisciplinată,

aflată sub com anda unui om cu n o scu t d rept Păstorul,

a înnebunit de-a binelea. A c e s t lucru a dus la moartea a

cinci dragoni, la pierderea lui S e r W illum Royce şi a spadei

sale valyriene, Lam entaţie, şi la m oartea lui Ser Glendon

G oode, care a fost Lordul C om andant al G ărzii Reginei

preţ de o zi, şi a lui Jofîrey, Prinţul d e Piatra Dragonului.

B ă t ă l i a d e l a O c h i u l Z e i l o r , unde a avut loc

infam ul duel dintre p rin ţu l A em ond-cel-Chior şi prinţul

D aem on Targaryen - şi între Vhagar şi Caraxes.

Se spune că D aem on a sărit de pe Caraxes pe Vhagar

şi l-a ucis pe p rinţu l A em o n d cu spada sa, Sora întunecată,

pe când dragonul cădea în apă. Vhagar şi Caraxes

au m urit la rându-le, după cum s-a întâmplat şi cu

D aem on Targaryen, cu toate câ rămăşiţele sale n-au mai

fost recuperate niciodată.

A D o u a B ă t ă l i e d e l a T u m b l e t o n , în care dragomi

au dansat cu adevărat. A cest lucru a condus la moartea mis

terioasă a prinţului D aeron cel îndrăzneţ, la moartea cura­

joasă a lui Ser A d d a m V elaryon şi a lui Mare-de-Fum,

Tessarion şi Verm ithor.

B Ă T Ă L II L E D I N A N U L 131 D.C.

B ă t ă l i a d e p e D r u m u l R e g e l u i ,

supranum ită de cei care au luptat acolo „M ocirla Răscolită'

fiind şi ultim a bătălie d in război. în urm a ei a murit lordul

Borros B aratheon, de m âna tânărului lord Tully.

s-au înstăpânit la Debarcaderul Regelui. Rhaenyra îl întem ­

niţase pe lordul Corlys pentru că-1 ajutase pe nepotul său, Ser

Addam Velaryon, să scape de arestare după ce fusese acuzat

de trădare. Unii dintre cei juraţi Şarpelui de M are s-au ală­

turat mulţimii răzvrătite din Piaţa Pietrarilor, iar unii s-au

căţărat pe ziduri pentru a încerca să-l elibereze pe Şarpele de

M are, fiind spânzuraţi după ce-au fost prinşi. A poi regina

H elaena a m urit străpunsă de ţepuşele care în co n ju rau

Cetatea lui Maegor, o sinucidere, au spus unii, dar alţii au

vorbit despre crimă. Şi în aceea noapte, oraşul a ars, în vreme

ce g loata P ăsto ru lu i m ărşălu ia spre Bârlogul Dragonilor.

intenţionând sâ m ăcelărească toate fiarele aflate acolo.

T ânărul Jofîrey Velaryon, Prinţul de Piatra Dragonului,

a murit când a încercat să încalece dragonul mamei lui. Svu\

p en tru a zb u ra spre B ârlog p en tru a-şi salva propriul >au

dragon, Tyraxes. N iciun dragon n-a supravieţuit. Minaumk

şi zvon urile sunt num eroase: că unii dintre ei au tost tiuţ'

de o a m e n i, a lţii de P ă sto r, a lţii de R ăzboinicul insu.şi

D E A S U P R A | Sora în tu necata.

Indiferent care-i adevărul, cin ci dragoni au pierit în acea

noapte sângeroasă, după ce m ulţim ile .111 năvălit în construc­

ţia uriaşă fi i-au găsit înlănţuiţi, iar oamenii au murit pe capete.

Jumătate dintre dragonii care au început D ansul erau deja

morţi, iar războiul nu se sfârşise încă. Rhaenyra •> fugit din

oraş la scurtă vrem e după aceea.

în cele din urm ă, a sosit şi sfârşitul, însă nu m oartea

dragonilor sau a prinţilor a pus capăt la tot, ci pieirea reginei

şi a regelui pentru care au m urit ei (şi zeci de mii de oameni).

Rhaenyra a m urit prim a. C u m so ţu l ei, p rin ţu l D aem on,

era mort, Casa V elaryon s-a în tors îm p o triva ei, iar cum

duşm anii ei intraseră din n ou în posesia D eb arca d eru lu i

Regelui, a fugit, practic, fără o leţcaie, fiind nevoită să-şi vândă

coroana pentru a putea trece spre Piatra D ragonului. însă

când a sosit, l-a găsit acolo pe proaspăt rănitul A egon al II-lea, împreună cu dragonul său Sunfyre în agonie.

Lucrarea lui M unkun, M ărturii adevărate, bazată pe rela­tarea lui Orwyle, dezvăluie că atunci când a căzut Debarcade­

rul Regelui, Laiys Strong s-a îngrijit ca regele să fie scos de-acolo

ca să se ascundă. Viclean, Strong l-a trimis la Piatra Dragonului,

crezând pe bună dreptate câ Rhaenyra nu se va gândi niciodată sâ-1 caute pe fratele ei chiar în propria cetate. S-a vin d ecat

N ebunia care a cuprins oraşul după fuga R h a e n y r e i s -a m a n ife s ta t in m u lte fe lu ri. C e l m a i c iu d a t d in tr e e le a fo s t a p a r iţ ia

unor aşa-zişi regi care au domnit în perioada c a r e a d e v e n it c u n o s c u tă ca L u n a c e lo r T re i R egi.

Primul a fost Trystane Truefyre, scutierul unui cavaler c u p ro st ren u m e, S er P erk in P u rioele , c a r e su sţin e a c ă e s te fiu l lu i

V is e r y s I. După Asaltul asupra Bârlogului Dragonilor şi fuga R h a en yrei, oraşul era co n d u s de P ă stor şi d e g lo a ta lu i, d a r S e r P e rk in

l-a in s ta la t p e Trystane în abandonata Fortăreaţă Roşie, de unde a în c ep u t să em ită ed icte . C â n d A e g o n al II-lea a recucerit oraşul, T ry s ta n e a implorat să primească favoarea cavalerilor înainte de a fi executat şi asta a p r im it

C e lă la lt rege era şi mai ciudat: un copil care a devenit cimoscut ca Gaemon Pâr-Alb. Fiul unei curve, băiatul de paisprezece ani p retin d e a câ e r a bastardul lui Aegon al II-lea (ceea ce n u era imposibil cu tinereţea furtunoasă a regelui). Din Casa Sărutărilor de pe Dealul V is e n y e i, a adunat mii de adepţi şi a emis câteva edicte. Mama lui a fost spânzurată ulterior după ce a mărturisit câ tatăl sau era u n v â s la ş cu pârul argintiu din Lys, dar Gaemon a intrat în familia regelui.

tim p di' o jumătate dc an, într-un sat pescăresc îndepărtat, în

vrem e ce Rhaenyra şi m are parte din curtea sa se aflau la

Debarcaderul Regelui şi tot atunci Sunfyre a sosit de la Capul

G h earei Sfărâm ate, în pofida aripii rănite, ceea ce-1 făcea

di-graţios in aer. Ascunşi astfel, au putut să-şi refacă puterile.

(Sunfyre l-a ucis pe dragonul timid şi sălbatic Năluca Cenuşie,

stârnind mărturii confuze, cum că ar fi facut-o Canibalul.)

Regele Aegon a descoperit mulţi oameni care o acuzau pe

Rhaenyra pentru pierderea fiilor, soţilor şi fraţilor în răz­

boiul ei, ori pentru nesocotinţe imaginare - şi cu ajutorul lor

a cucerit Piatra Dragonului. N-a fost nevoie de mai mult de

o oră, pentru că nu a întâmpinat nicio rezistenţă... cu excep­

ţia fiicei prinţu lui D aem on, Baela Targaryen, în vârstă de

paisprezece ani, şi a tânărului ei dragon, Dansatorul Lunii.

Baela a scăpat de oamenii trimişi sâ pună mâna pe ea, reuşind

■ a ajungă la dragonul ei. Şi pe când Aegon al II-lea se gândea să

coboare cu Sunfyre chiar în curtea castelului, crezându-se

victorios, dragonul şi prinţesa s-au ridicat spre a-1 întâmpina.

Dansatorul Lunii era mult mai mic decât Sunfyre, dar şi

mai iute şi mult mai agil, şi nici dragonului, nici prinţesei de

pe spatele lui nu le lipsea curajul. Fiara s-a năpustit şi l-a

. gâriat cu ghearele şi l-a muşcat pe Sunfyre, secerându-1 şi

slâşiindu 1 până când, în cele din urmă, un val de flăcări a

orbit jivina. înlănţuiţi, cei doi dragoni au căzut, iar odată cu

ei şi călăreţii lor. Aegon al II-lea a sărit în ultima clipă de pe

spatele lui Sunfyre, zdrobindu-şi ambele picioare, în vreme

ce Baela a rămas cu Dansatorul Lunii până în ultima clipă,

t and Alfred Broome şi-a tras spada ca s-o răpună acolo unde

se afla, frântă şi inconştientă, Ser Marston Waters i-a smuls

spada din mână şi a dus-o la maester, salvându-i viaţa.

Rhaenyra n-a ştiut nimic despre această măreaţă bătălie,

dar nici n-a contat. Aegon al II-lea, ca întotdeauna răutăcios cu

sora lui şi înfuriat de moartea iminentă a dragonului său, l-a

hrănit pe Sunfyre cu Rhaenyra, în faţa singurului fiu care-i mai

rămăsese (aşa cum ştia atunci fiecare bărbat sau femeie din cele

Şapte Regate), A egon cel Tânăr. Şi-aşa a murit încântarea

Regatului, Regina de Jumătate de A n, în cea de-a douăzeci şi

doua zi a celei de-a zecea luni din anul 130 D.C.

Fratele ei vitreg nu i-a supravieţuit multă vreme. Cu toate

câ Rhaenyra era moartă şi Aegon cel Tânăr se afla în mâinile

sale, Aegon al II-lea încă mai avea mulţi duşmani care con­

tinuau sâ lupte împotriva lui. Luptau atât de frica represali­

ilor lui, cât şi pentru Rhaenyra, însă luptau, şi s-au dovedit a

fi duşmanii cei mai periculoşi. Când lordul Borros Baratheon

s-a pus, în cele din urmă, în mişcare cu întreaga sa forţă,

mărşăluind împotriva răsculaţilor, poate câ atunci ar fi fost

o şansă să se întoarcă roata. însă lordul Borros a căzut in

Bătălia de pe Drumul Regelui, armata sa împrâştiindu-se. Iar

tinerii lorzi riverani, cunoscuţi drept Flăcăii, a căror armată

l-a înfrânt, se aflau la o aruncătură de băţ de oraş, in vreme

ce lordul Stark venea pe Drumul Regelui cu propria sa oaste.

Tot atunci, lordul Corlys Velâryon - eliberat din tem

niţâ şi iertat, făcând parte acum din consiliul restrâns al

regelui - l-a sfătuit pe A egon sâ se predea şi să îmbrace

hainele negre. Regele a refuzat însă, intenţionând să porun

ceaşcă sâ i se taie u rech ea tân ărulu i său nepot, ca un

D E A S U P R A | R))aenyra înfruntâmiu-şi moartai.

avertism ent il.u susţin ătorilor lui A egon cel Tânăr. S a

urv.it in lectic ă, să fie dus în apartamentele sale, iar pe drum

, * .1 dat o cupă cu vin.Când escorta <.i a sosit cu lectica ţii au ridicat perdelele,

| «u ^ăsit pe rege mort, cu sânge pe buze. Şi-aşa a pierit regele

Aegon al II-lea, otrăvit de oamenii care l-au slujit, pentru că întrevăzuseră finalul, chiar dacă el nu.

Regatul sfărâmat, sfâşiat, a mai suferit o vrem e, insă Dansul Dragonilor se terminase. Acum , îl aşteptau Zorii

Falşi, Ora Lupului, domnia regenţilor şi Regele Şubred.

P R A G O N I I P I N P A N S

D R A G O N I I R E G E L U I A E G O N A L I I -L E A

S i N F ’k r e (regele A e g o n ): S p len d id , d ar tânăr,

>i tegit p e n tru m are p a rte d in război,

d up.i h .italia d e la R efugiu l C o rb u lu i, apoi ucis

in lu p ta cu D a n sa to ru l L u n ii, la P iatra D ragon ului.

V h a g a r (p r in ţu l A e m o n d -c e l-C h io r) :

U lt im u l d in tr e cei tre i d ra g on i ai lui A eg o n

C u c e r ito ru l, b ă trâ n , d a r u ria ş şi p u te rn ic , ucis

in lu p ta c u C a ra x e s , d easu p ra O c h iu lu i Z eilor.

D r e a m f y r e (reg in a H ela en a):

C â n d v a d ra g o n u l su ro rii lu i J a e h a e ry s I, R haena,

zd ro b it su b cu p o la p răb u şită

în A sa ltu l asu p ra B ârlo gu lu i D ragon ilor.

T e s s a r i o n (p rin ţu l D aeron ):

R egina A lb a stră , ce l m ai tâ n ăr d in tre d ragon ii

de luptă ap arţin â n d sp rijin ito rilor lui A eg o n ,

ucis în cea de-a D o u a B ătălie d e la T u m b leto n .

M o r g h u l (p rin ţesa Jaehaera):

Prea tâ n ăr p en tru război,

ucis în A sa ltu l asupra Bârlogului D ra gon ilor

d e C a v a le ru l A prin s.

S h r y k o s (p rin ţu lJaeh aerys):

Prea tâ n ăr p e n tru război,

ucis în A sa ltu l asupra B ârlogului D ra g o n ilo r

de H o b b C io p lito ru l.

D R A G O N I I R E G I N E I R H A E N Y R A

S Y R A X (regina Rhaenyra):Uriaş şi înspăimântător, ucis în Asaltul

asupra Bârlogului Dragonilor.

C a r w e s (prinţul Daemon): Sângerosul Wyrm, ur. şi înspăimântător, ucis în lupta cu Vhagar,

deasupra Ochiului Zeilor.

Vj n ax (prinţul Jacaerys): Tânăr, dar puternic, ucis împreună cu călăreţul său

în Bătălia din Defileu.

A r k a x (prinţul Lucerys): Tânăr, dar puternic, ucis împreună cu călăreţul său de Vhagar,

deasupra Golfului Naufragiilor.

T y r a x e s (prinţulJacaerys): Tânăr, dar puternic, ucis în Asaltul asupra Bârlogului Dragonilor.

N o r d e - F u r t u n A (prinţul Aegon cel Tânăr): Ucis de o săgeată i o lance în Bătălia din Defileu.

M e l e y s (prinţesa Rliaenys): Regina Roşie, bătrână şi vicleană, leneşă, dar îngrozitoare când era stârnită, ucisă la Refugiul Corbului împreună

cu călăreţul ei, Regina-Caro-N-a-Fost-Să-Fie.

D a n s a t o r u l L u n i i (lady Baela):Zvelt şi frumos, suficient de mare să poarte o fată,

ucis de Sunfyre la Piatra Dragonului, nu înainte de a l fi rănit mortal.

A r i p ă d e A r g i n t (Ser Ulf cel Alb): Dragonul Bunei Regine Alysanne,

călărit de un trădător, le-a supravieţuit lui şi Dansului, dar s-a sălbăticit, făcându-şi bârlogul

pe o insulă din Lacul Roşu.

M A R E - D E - F U M (Ser Addam din Huli): Cândva, dragonul lui Ser Laenor Velaryon, călărit de un bastard al Targaryenilor, ucis de Vermithor

în cea de-a Doua Bătălie de la Tumbleton.

V e r m i t h o r (Ser Hugh Ciocanul): Bătrân şi venerabil, fostul dragon al Bătrânului Rege,

călărit de un bastard al Targaryenilor şi trădător, ucis în lupta cu Mare-de-Fum şi Tessarion, în cea de-a Doua Bătălie de la Tumbleton.

H o ţ u l - d e - O i (Nettles): Un dragon sălbatic,

îmblânzit de o bastardă, a dispărut la sfârşitul războiului.

N ă l u c a C e n u ş i e .- Un dragon sălbatic, temător de oameni, niciodată îmblânzit, ucis de Sunfyre la

Piatra Dragonului.

C a n i b a l l j l : Un dragon sălbatic, mâncător de hoituri şi ucigaş de pui, niciodată îmblânzit,

dispărut la sfârşitul războiului.

D i m i n e a ţ a (lady Rhaena): Prea tânăr pentru luptă, a supravieţuit Dansului.

81

y i E G O N AL J 11 - L L A

c  N D A E G O N C E L T  N  R a urcat pe Tronul di* Fit*r,

in 131 D.C., cu num ele de A egon al lIL lea, după moartea

unchiului său, Aegon al Il-lea, regatul s-ar putea să-şi t'i spus

că necazurile sale s-au sfârşit. Sprijinitorii lui Aegon al 111-lea

intrânseseră şi ultima armată a lui Aegon al Il-lea, în Bătălia

de la D rum ul Regelui, şi aveau controlul deplin asupra D e­

barcaderului Regelui. Flota lui Velaryon a slujit încă o dată

Tronul de Fier, iar Şarpele de M are în mod sigur va da o mână

de ajutor sfâtuindu-1 pe tânărul rege. însă asemenea speranţe

erau ca nişte castele de nisip, iar perioada a ajuns, curând, să

fie cu n o scu tă drept Z o rii Falşi. A egon al Il-lea trim isese

oam eni peste M area îngustă, pentru a tocm i mercenari, şi

nim eni nu ştia când sau dacă aceştia nu se vor întoarce pen­

tru a-şi răzbuna regele. în vest, Krakenul Roşu şi tâlharii săi

tăceau ravagii în Insula Frumoasă şi pe coastă. Şi o iarnă grea,

îngrozitoare - prima declarată de Conclavul din Oraşul Vechi

în anul 130 D.C., in Ziua Fecioarelor - s-a înstăpânit ferm în

regat, şi va dura şase ani cruzi.

Niciunde pe cuprinsul celor Şapte Regate n-a contat mai

mult iarna decât în Nord, teama făcându-i pe Lupii Iernii să

se adune sub flamura lordului Roderick Dustin şi să moară

luptând pentru regina Rhaenyra. însă după ei, a venit o şi

mai mare armată de oameni fără copii şi fără adăpost, bărbaţi

necăsătoriţi şi fii mai tineri, cu toţii sub flamura lordului

Cregan Stark. Veniseră pentru război, pentru aventură şi

pradă, dar şi pentru o m oarte glorioasă, pentru a-i scuti pe ai

lor de dincolo de G ât de încă o gură de hrănit.

Otrăvirea regelui Aegon al Il-lea le răpise această şansă.

Lordul Stark încă îşi mai conducea armata în marş spre De­

barcaderul Regelui, însă cu un rezultat mult diferit. El inten­

ţiona să pedepsească Oraşul Vechi, Capătul Furtunii şi Casterly

Rock pentru că-1 susţinuseră pe rege. însă lordul Corlys tri­

misese deja soli la Stâncă şi la Capătul Furtunii şi Oraşul Vechi,

negociind pacea. Şi, pentru şase zile, timp în care curtea aştepta

veştile despre succesul sau eşecul lordului Corlys, iar regatul

tremura la gândul continuării războiului, lordul Cregan Stark

a m anipulat curtea. A cest m om ent a ajuns să fie cunoscut

drept O ra Lupului.

Lordul Stark nu putea fi făcut să se răzgândească într-o

singură privinţă: trădătorii şi otrăvitorii regelui Aegon al Il-lea

trebuiau să plătească. Să ucizi un rege crud şi nedrept într-o

luptă dreaptă era un lucru, însă asasinatul şi folosirea otrăvii

erau o trădare faţă de zeii care l-au uns. Cregan a arestat

douăzeci şi doi de oam eni în num ele lui A egon al Ill-lea,

inclusiv pe Laiys Picior Strâmb şi pe Corlys Velaryon. înghesuit,

tânărul A egon al Ill-lea - care avea atunci unsprezece ani -

s-a învoit să-l facă pe lordul Stark M âna sa.

Cregan Stark a fost M ână doar o zi, organizând judecăţile

şi execuţiile. M ajoritatea celor acuzaţi au îmbrăcat hainele

negre (convinşi de vicleanul Ser Perkin Puricele). Numai doi

au ales moartea: Ser G yles Belgrave din Garda Regelui, care

nu dorea să-i supravieţuiască stăpânului său, şi Larys Picior

Strâmb, ultimul din vechea Casă Strong.

La o zi după execuţii, lordul Stark a renunţat la funcţie.

N iciun om n-a mai deţinut funcţia pentru atât de puţin timp

şi puţin i au părăsit-o cu atâta bucurie. S-a întors în Nord,

Lordul Corlys a scăpat de proces datorită intervenţiilor Baelei şi ale Rhaenei Targaryen, care l-au convins pe Aegon si

e m ită un edict prin care-i înapoia rangurile şi onorurile. Apoi, prin intermediul lui Aly cea Neagră Blackwood, i-a oferit

lo rd u lu i S ta rk mâna ei in căsătorie, in schimbul acceptării edictului lui Aegon.

D E A S U P R A | Tânărul rege Aegon a l Ill-lea .

l.i>.inJu i pe mulţi dintre aprigii -Cu oam eni în urm ă, în sud.

Unii dintre ei s-au căsătorit cu văduvele din Ţ inu tu rile Ri­

verane, alţii au devenit m ercenari ori s-au ju ra t altora, iar

câţiva s-au apucat de tâlhării. însă O ra Lupului trecuse şi

venise vremea regenţilor.

Perioada regenţei lui A egon - care s-a întins din anul

131 D.C., atunci când a m oştenit tronul, până în 136 D.C.,

când a ajuns la maturitate - a fost condusă de un consiliu format

din şapte membri. Numai unul dintre aceşti regenţi - M arele

Maester Munkun - a rezistat întregul mandat; ceilalţi au mu­

rit sau au renunţat şi au fost înlocuiţi după cum a fost nevoie.

Dintre aceştia, cel mai m ăreţ a fost Şarpele de M are, care a

plecat dintre cei vii printr-un voal de lacrimi, în anul 132 D.C.,

la vârsta de şaptezeci şi nouă de ani; tim p de şapte zile, trupul

sau a zăcut la picioarele Tronului de Fier, iar regatul a plâns.

Lucrurile s-au deteriorat şi mai mult când Unwin Peake,

Lordul de Starpike, D unstonbury şi W hitegrove, a devenit

iniţial regent, apoi Mână. Jucase un rol semnificativ în Prima

şi în a Doua Bătălie de la Tumbleton şi s-a simţit jignit când

n-a fost ales printre primii regenţi. însă, curând, a fost răsplă­

tit pentru asta, acumulând tot mai multă putere. Şi-a văzut

rubedeniile obţinând numeroase înalte dregătorii, a vrut să-şi

mărite fiica cu Aegon al Ill-lea după aparenta sinucidere a

reginei Jaehaera şi a încercat să-şi slăbească rivalii prin orice

mijloace.Lordul Alyn, nepotul Şarpelui de Mare, era cel mai aprig

dintre duşmanii M âinii. I s-a refuzat locul tatălui său ca re­

gent, apoi a fost făcut să lupte împotriva insulelor Treptelor

de Piatră. A co lo şi-a câştigat porecla de O akentist, după

o mare victorie pe mare, însă noua sa faimă s-a dovedit a fi

R E G E N Ţ I I L U I A E G O N A L I I I - L E A

PRIMUL C O N S IL IU A L C E L O R Ş A P T E

L a d y J e y n e A r r y n , F e c i o a r a d i n V a l e

Răpusă de boală în Gulltown, în anul 134 A.C.

L o r d u l C o r l y s V e l a r y o n , Ş a r p e l e d e M a r e

Răpus de bătrâneţe în anul 132 D.C.,

la şaptezeci şi nouâ de an i.

L o r d u l R o l a n d W e s t e r l i n g d i n C r a g

R ăpus de Febra Iernii, în 133 A.C.

Lo r d u l R o y c e C a r o n d i n C â n t e c u l N o p ţ i i

Şi-a cedat locul în anul 132 D.C.

L o r d u l M a n f r y d M o o t o n d i n I a z u l

Fe c i o a r e l o r R ăpus de bătrâneţe şi boală, în anul 134 D.C.

Se r T o r r h e n M a n d e r l y d i n P o r t u l A l b

Şi-a cedat locul în 132 D.C., după moartea din cauza

Febrei Iernii a tatălui şi fratelui său.

M a r e l e M a e s t e r M u n k u n

Singurul rămas în fu n c ţie d in 131 şi p â n â în 136 D.C.

C E ILA LŢ I

L o r d u l U n w i n P e a k e

I s-a dat locul lordului Corlys în 132 D.C.,

a renunţat în 134 D.C.

L o r d u l T h a d d e u s R o w a n

I s-a oferit un loc în 133 D.C., după moartea lordului

Westerling, şi a fost îndepărtat în 136 D.C.

S e r C o r w y n C o r b r a y

Soţul Rhaenei Targaryen, l-a înlocuit pe lordul Mooton

în 134 D.C., fiind omorât de un arbaletrier

la Runestone în acelaşi an.

W lL L A M S T A C K S P E A R

Ales din mulţime în Marele Consiliu din 136 D.C.

M a r q . M e r r y w e a t h e r

Ales din mulţime în Marele Consiliu din 136 D.C.

L o r e n t G r a n d i s o n

Ales din mulţime în Marele Consiliu din 136 D.C.

Anii regenţei lui Aegon au fost m arcaţi de tulburări. Ser

Tyland Lannister - unul dintre cei care s-au întors cu mâna

goala din Oraşele Libere (deoarece com pan iile libere erau

plătite gras în timpul războaielor care au urm at prăbuşirii

Regatului celor Trei Fiice) - a slujit cu pricepere ca M ân ă a

N'-gelui, in pofida orbirii şi a m utilărilor suferite din p ricina

torţionarilor reginei Rhaenyra, când a refuzat să divulge unde

unsese trezoreria lui Aegon al Ill-lea. însă Febra Iernii I-a

W in 133.

provocatoare de discordie când s-a întors la D ebarcaderul

Regelui. M âna intenţionase să pună stăpânire pe Treptele de

Piatră şi să pună capăt regatului piraţilor lui Racallio Ryndoon,

însă acţiunea rapidă a lui V elaryon a îm piedicat flota să-şi

debarce forţele pentru a realiza asta. Faim a şi reputaţia lui

O a k e n fis t au crescu t în u rm a v ic to r ie i sale, ad u cân d u -i

onoruri şi recom pense din partea regenţilor, în pofida p ro ­

testelor lordului Peake. în cele din urmă, M ân a i-a convins

pe regenţi să-l trim ită pe O ak en fist în Ţ in u tu rile Vestice,

' . . « J t Â

Ultimul descendent în v ia ţă al lu i A e g o n al II-le a , J a e h a e ra T a rg a r y e n a v e a o p t a n i c â n d s-a m ă rita t cu v a ru l ei, Aegon al IlI-lea, şi z e c e c â n d s-a a r u n c a t d e pe C e ta te a lu i M a e g o r in ţe p u şe le d in şa n ţu l d e a p ă ra re seca t. A m ai tră it ju m ă ta te

de oră, în c h in u r i, în a in te d e a m u ri.

Totuşi, u n ii p u n su b se m n u l în tre b ă rii telu l în ca re a m u rit. Să fi v r u t să-şi ia v ia ţa ? U n ii ş o p te a u câ a r fi fo st o m orâtă , şi-au tost numiţi mulţi su sp ecţi. P rin tre ei, S e r M e r v y n F lo w ers, d in G a r d a R egelu i, fra te le b a sta rd al lo rd u lu i U n w in Peake, care fusese la uşa ei câ n d a m u rit. Şi to tu şi, c h ia r şi C iu p e r c ă su sţin e câ este p u ţin p ro b a b il ca F lo w e r s să fie g e n u l de o m care sâ-şi

împingă p u p ila - o c o p ilă - spre o a se m e n e a m o a rte o rib ilă . E l su g e re a ză o a ltă p o s ib ilita te : că F lo w e rs n -a o m o râ t-o , dar s-a dat la o p a rte p e n tr u ca a ltc in e v a sâ fa c ă asta, c in e v a p re c u m m e rc e n a ru l lip s it d e sc r u p u le d in O ra ş e le L ib ere , T essario Tigrul,

p e c a re lo rd u l U n w in îl ad u sese în se rv ic iu l său.

C u to a te că n u v o m şti n ic io d a tă a d e v ă ru l d espre e v e n im e n te le d in acea z i, a c u m p a re p o s ib il ca m o a rte a Jaehaerei sâ fifo s t c u m v a p u sâ la ca le d e lo rd u l P eake.

să se ocupe de corăbiile lungi ale Krakenului Roşu, atunci

când lordul Dalton G reyjoy a refuzat să-şi cedeze odoarele

şi să înceteze cu jafurile. Era o expediţie periculoasă, pusă la

cale astfel încât să se termine prin înfrângerea lordului Alyn

sau cu m oartea sa. în loc de asta, pentru O akenfist a fost

prima dintre cele şase mari călătorii ale sale.

în toate acestea, Aegon al IlI-lea - prea tânăr ca să con­

ducă - n-a fost decât un pion. Era un tânăr melancolic, retras,

interesat de foarte puţine lucruri. Era m ereu îm brăcat în

negru, şi se putea întâmpla sâ treacă zile în şir fără sâ vorbească.

Singurul lui însoţitor in aceşti primi ani a fost Gaemon Pâr-Alb,

pretendentul-băiat, acum slujitorul şi prietenul său. După ce

lordul Peake a ajuns la putere, lui Gaem on i s-a dat un nou

rol, cel de băiat bun de biciuit, sâ încaseze pedepsele care nu

puteau fi administrate persoanei regale. Ulterior, Gaem on

a m urit în încercarea de otrăvire a regelui şi a frumoasei şi

tinerei sale regine, Daenaera Velaryon.

Lady Daenaera era o verişoară de-a lui A lyn Oakenfist,

tatăl ei fiind vărul acestuia, Daeron, care a m urit luptând

pen tru el la Treptele de Piatră. O copilă surprinzător de

frumoasă, Daenaera n-avea decât şase ani când prinţesele

Rhaena şi Baela au prezentat-o regelui, ultima din mia de fe­

cioare care trecuseră pe dinaintea sa la marele bal din 133 D.C.

A cest bal fusese organizat de M ână, lordul Peake, după ce

regenţii îi zădărniciseră eforturile de a-şi logodi propria fiică

cu regele. Pentru câ nu renunţase la idee, s-a simţit frustrat

de ultima alegere a regelui.

Eforturile sale de a împiedica această alegere au întâmpinat

atât opoziţia lui Aegon, cât şi a celorlalţi regenţi. Scandalizat,

lordul Unwin a ameninţat câ va renunţa la rangul de M ână,

pentru a-i face pe regenţi să-i asculte voia, numai pentru a

descoperi câ ceilalţi erau încântaţi să-l forţeze sâ facâ asta. L-au

numit în locul lui pe unul dintre ei, lordul Thaddeus Rowan.

D R E A P T A | Aegon al III-lea ii demite pe

Aegon avusese numai o singură bucurie adevărată în toţi

aceşti ani: întoarcerea fratelui său mai tânăr, prinţul Viserys.

Regatul îl crezuse pe Viserys ucis în Bătălia din Defileu, iar

regele nu-şi iertase niciodată faptul că-şi abandonase fratele

când fugise pe spinarea dragonului său, Nor-de-Furtunâ. însă

Viserys a fost în cele din urmă scos din Lys de Oakenfist, unde

fusese ascuns de prinţii negustori, care se gândeau să pro­

fite de pe urm a lui prin încasarea unei recompense sau prin

moartea lui. Preţul acceptat de lordul Velaryon pentru elibera­

rea lui era enorm, şi, curând, a generat dispute. Insă eliberarea

lui - împreună cu noua lui mireasă lysenianâ, frumoasa Larra

Rogare, cu şapte ani mai în vârstă decât el - a fost o bucurie

indiscutabilă, şi pentru restul zilelor sale, a fost singurul om in

care s-a încrezut pe deplin Aegon.

în cele d in urm ă, Larra Rogare şi familia ei bogată şi

ambiţioasă au pus um ărul la spulberarea puterii regenţilor

şi aproape sigur a celei a lordului Peake. Rolul jucat de ei a fost

unul nechibzuit, prinşi cum erau în Primăvara Lvseniană. Era

un moment când Banca Rogare era mai puternică decât Banca

de Fier, aşa că a căzut victimă comploturilor pentru contro­

larea regelui; au fost învinuiţi pentru mult mai multe decât

erau, de fapt, vinovaţi. Lordul Rowan, pe atunci Mână şi unul

dintre ultimii regenţi, a fost acuzat câ le-ar fi fost complice şi

a fost torturat pentru obţinerea de informaţii. Ser Marston

W aters, ajuns cum va M âna Regelui in locul său (Munkun,

singurul regent pe atunci, in afară de Rowan, evită sâ discute

despre acestea în M ărturii adevărate), şi-a trimis oamenii s-o

captureze pe lady Larra, după ce-i arestaseră pe fraţii ei. însă

regele şi fratele său au refuzat să renunţe la ea, fiind asediaţi

în Cetatea lui M aegor de către Waters şi susţinătorii lui timp

de optsprezece zile. Conspiraţia a fost dejucată în cele din

urmă, după ce Ser M arston - poate amintindu-şi de îndato­

rirea sa - a încercat sâ îndeplinească porunca regelui ?: :

regenţi fi pe lordul Maruierly, M âna Regelui.

K a resteze pe cei care ii acuzaseră în m od f als pe cei din Casa

Rogare şi pe lordul Rowan. Waters a fost ucis de propriul său

- trate jurat, Ser M ervyn Flowers, când a încercat să I aresteze.

Ordinea s-a restabilit de la sine, iar M unkun a slujit ca

Mână şi regent pentru tot restul anului, până când au fost

numiţi şi alţi regenţi şi-a fost găsită o nouă M ână. Vrem ea

regenţei s-a încheiat în cele din urmă în cea de-a şaisprezecea

zi de nume a regelui, atunci când acesta a intrat in încăperea

consiliului restrâns, şi-a eliberat regenţii si M âna, lordul

Manderly, din funcţie.

A urmat o domnie şubredă, pentru că Aegon însuşi era

şubred. A rămas un melancolic până la sfârşitul zilelor sale,

nu găsea plăcere aproape în nimic, şi se încuia în apartamen­

tele sale, zăcând zile în şir. Până la urmă, a ajuns să-i displacă

sâ fie atins, chiar de mâna frumoasei sale regine. Chiar şi după

ce înflorise, i-a trebuit mult timp ca s-o cheme la el în pat...

însă, în cele din urmă, căsătoria lor a fost binecuvântată cu

doi fii şi trei fiice. Cel mai mare, Daeron, a fost numit Prinţ

de Piatra Dragonului şi, în aparenţă, moştenitorul tronului.

Cu toate că s-a străduit sâ ofere regatului pace şi îndes

tulare, după Dansul Dragonilor, Aegon al III-Iea s-a dovedit

a nu a fi dispus să-şi îmbuneze poporul sau pe lorzii săi. A r

fi putut fi un rege foarte diferit dacă n-ar fi existat acel defect

al său, răceala, când era vorba de cei asupra cărora domnea.

Fratele lui, prinţul Viserys - care în ultimii săi ani i-a slujit

ca Mână - avea darul de a fi cuceritor, însă chiar şi el a deve­

nit sever după ce-a fost abandonat, el şi copiii lui, de nevasta

sa pentru Lysul natal.

Totuşi, Aegon şi Viserys au abordat cu pricepere proble­

mele regatului. Una dintre ele a fost apariţia stânjenitoare a

mai m ultor pretendenţi, fiecare susţinând câ era prin ţu l

Daeron cel îndrăzneţ - cel mai mic frate al lui Aegon al II-lea,

ucis în cea de-a Doua Bătălie de la Tumbleton, al cărui leş nu

fusese niciodată găsit, asta permiţându-le unor oameni lipsiţi

C U V I N T E L E A D R E S A T E D E R E G E L O R D U L U I M A N D E R L Y L A Î N C H E I E R E A R E G E N Ţ E I ( D U P Ă M A R E L E M A E S T E R M U N K U N )

D oresc să le dăruiesc oamenilor de rând pace, mâncare fi dreptate. Dacă acest lucru nu va fi de ajuns să le câştig iubirea, să-l lăsăm în locul nostru pe Ciupercă. Sau poate să trimitem un urs dansator. Cineva mi-a spus odată câ oamenilor

de rând le plac foarte mult urfii dansatori. Poţi încheia şi festinul din această seară. Trimite-i acasă pe lorzi, în cetăţile lor,

fi dă mâncarea celor flămânzi. Burţile pline şi urşii dansatori vor fi politica mea."

de scrupule să ridice false pretenţii. (însă aceşti aşa-zişi prinţi

s-au dovedit a fi nişte im postori.) A u încercat chiar şi sâ-i

readucă pe dragonii targaryeni, în pofida temerilor lui Aegon,

pe care nim eni n-ar fi putut să-l învinovăţească după ce-şi

văzuse m am a m âncată de vie de un dragon; detesta chiar

şi să vadă unul - şi cu atât mai puţin îşi dorea sâ-1 călărească -

însă a fost convins câ-i vor înfuleca pe cei care încercau să

i se opună. La sugestia Iui V iserys, a trim is să-i fie aduşi

nouă magi din Essos, încercând să se folosească de arta lor

p en tru a cloci câteva ouă. A cest lucru s-a dovedit a fi un

dezastru şi un eşec.

La începutul domniei sale mai trăiau patru dragoni, Aripa

de A rgin t, D im in eaţa, H o ţu l-d e-O i şi Canibalul. Totuşi.

Aegon al Ill-lea va fi mereu pomenit drept Otrava Dragonilor,

pentru că ultim ul dragon al Targaryenilor a murit in timpul

domniei sale, în anul 153 D.C.

D o m n ia R egelui Şubred - cunoscut şi ca Aegon cel

Ghinionist - s-a sfârşit cu moartea sa, la vârsta de treizeci şi

şase de ani, din cauza epuizării. M ulţi dintre supuşii săi il

credeau mult mai bătrân, deoarece copilăria sa a fost scurtată

mult prea mult. Regele melancolic nu-i pomenit cu prea mult.!

dragoste, moştenirea sa pălind in faţa celei lăsate de fiii >ji

<^/)AER.ON I

C u D o m e îm p ă r ţ i t în d o u ă d e c o n tr o lu l lo r d u lu i Alyn a su p ra Sân gelu i V erd e , fo rţe le d o rn ish ien e d in est şi v e st nu se p u te a u aju ta d irect. Şi d e aici au izb u cn it o serie de b ă tă lii dure ca re a r n ecesita n u m ai ele un v o lu m în treg p e n tru a fi p ovestite

p e în d elete . E x istă m u lte m ă rtu rii d esp re a c e st răzb oi, în să cea

m a i b u n ă d in tre ele este Cucerirea provinciei D om e, p ro p ria re ­

la ta re a regelu i D a e ro n d espre c a m p a n ia sa, o m in u n e d e sim ­

p litate elegantă, atât p rin exprim are, câ t şi p rin strategiile descrise.

CAN P A E G O N AL I U L EA a murit în ce1 de-al douăzeci şi şaselea an al domniei sale, la 157 de ani dupâ încoronarea

Cuceritorului, a lăsat în urina sa doi fii şi trei fiice. Cel mai mare dintre fiii săi, Daeron, era de-abia un băiat de paispre­zece ani când a urcat pe tron. Poate, datorită farmecului şi isteţimii lui Daeron, sau poate datorită amintirii a ceea ce se întâmplase în timpul regenţei tatălui său, prinţul Viserys a

ales sâ nu insiste asupra instituirii unei regenţe câtă vreme tânărul rege era minor. In loc de asta, Viserys a continuat să

slujească în calitate de M ână, in vrem e ce regele Daeron a

domnit cu toată puterea şi capacitatea.Puţini au prevăzut câ Daeron, Primul pe Numele Său,

se va acoperi de glorie, la fel ca şi străm oşul său, Aegon Cuceritorul, a cărui coroană o purta. (Tatăl său preferase

doar un simplu cerc.) Şi totuşi, această glorie s-a transformat

în cenuşă aproape la fel de repede. LTn tânăr de o rară înţe­

lepciune şi putere, Daeron s-a confruntat pentru prima dată

cu opoziţia unchiului său, a consilierilor săi şi a multor mari

lorzi atunci când a propus să „completeze Cucerirea" aducând

în sfârşit Dorne în regat. Lorzii săi i-au ream intit câ, spre

deosebire de Cuceritor şi de surorile sale, el nu avea dragoni

pregătiţi pentru luptă. Daeron le-a dat răspunsul devenit

celebru: „Par aveţi un dragon. Se află înaintea voastră."

în cele din urmă, regele n-a putut fi convins, iar când şi-a

dezvăluit planurile - formulate, se spune, cu ajutorul şi sfa­

turile lui Alyn Velaryon, Oakenfist - unii au început să se

intrebe dacă nu cumva ele chiar n-ar fi putut fi realizate,

deoarece campania era o îmbunătăţire a celei a Iui Aegon.

’ Daeron I şi-a dovedit din plin priceperea pe câmpul de

bătălie de la Porne, care, vreme de sute de ani, sfidase Reach,

pe lorzii furtunii şi chiar dragonii Casei Targaryen. Daeron

şi-a impârţit armata în trei grupuri: unul condus de lordul

Tyreil, care a coborât prin Trecâtoarea Prinţului, la capătul

vestic al Munţilor Roşii din Dorne, unul condus de vărul

regelui şi maestru al flotei, Alyn Velaryon, care se deplasa pe

mare, şi unul condus de rege însuşi, mărşăluind prin trecă­

toarei înşelătoare numită Drumul Oaselor, unde s-a folosit

de urmele lăsate de capre, pe care alţii le considerau prea

periculoase, pentru a ocoli turnurile de pază dornishiene şi

A capcanele în care căzuse O rys Baratheon. A poi, tâ­

nărul rege a măturat din cale toate forţele care au încercat

iWoprească. Trecătoarea Prinţului a fost capturată şi, lucrul

ţ i important pentru el, flota regală a fost capabilă să

Planky Town şi să urce pe râu.

S T Â N G A I C e a mai rămas din dragonii Targaryenilor astăzi: ţeasta lui Balerion, Spaima Neagră.

D E A S U P R A | Regele Daeron l Tânărul Dragon.

în decurs de un an, invadatorii au ajuns la porţile C as­

telulu i Sunspear şi şi-au croit drum prin aşa-zisul oraş al

umbrelor. în 158 D.C., prinţul din D orne şi patruzeci dintre

cei mai puternici lorzi dornishieni şi-au plecat genunchiul

înaintea lui Daeron la predarea Sunspearului. Tânărul Dragon

realizase ceea ce nu reuşise să facă Aegon Cuceritorul. M ai

existau încă rebeli în deşerturi şi în munţi - oameni repede

num iţi nelegiuiţi - dar erau puţini.

Regele şi-a consolidat repede controlul în Dorne, învin-

gându-i pe aceşti rebeli când îi întâlnea... cu toate că nu tără

dificultate. într-un episod notoriu, o săgeată otrăvită, desti­

nată regelui, a fost prim ită de vărul său, prin ţu l A em o n

Lordul T yrell, căruia Daeron îi lăsase în grijă Dorne,

a încercat cu curaj să stârpească focurile rebeliunii, călătorind

de la un castel la altul la fiecare întoarcere a lunii, pedepsind

orice susţinător al rebelilor, trim iţându-i în ştreang, arzând

satele care-i adăposteau pe nelegiuiţi... însă oamenii de rând

au ripostat şi în fiecare zi proviziile erau furate sau distruse,

taberele arse, caii om orâţi, şi, încet, num ărul soldaţilor şi al

cavaleriştilor morţi a crescut, ucişi pe drumurile lăturalnice ale

oraşului umbrelor, atacaţi printre dune, omorâţi in taberele lor.

însă adevărata rebeliune a izbucnit când lordul Tyrell şi

escorta lui s-au dus la Sandstone, unde înălţimea Sa a fost

ucis într-un pat năpădit de scorpioni. Pe când vestea morţii

Sc r iso r ile dornishiene, prezentate în lucrarea Maesterului Gareth, Nisipuri roşii, sugerează că lordul Qorgyle din Sandstone în su şi a p u s la cale uciderea lordului Tyrell. Oricum, motivele sale au devenit subiect de speculaţii în ultimii ani. Unii spun

că s-a r fi înfuriat că spectacolului său anterior de loialitate - prin încetarea asmuţirii mulţimii de către unul dintre cei mai

n o to r ii lorzi rebeli - i s-a acordat atât de puţină atenţie de către lordul Tyrell, în vreme ce alţii susţin că ajutorul dat de el in iţia l facea doar parte dintr-un plan trădător, pus la cale împreună cu castelanul lui, pentru a-i face pe rege şi pe lordul Tyrell

să-i acorde încredere.

D E A S U P R A | Craniile morţilor din Dome. DREAPTA | Penitenţii regelui fWlor 1 in deşertul dl» Pi"W-

(mezinul prinţului Viserys), care a trebuit să fie trimis acasă

cu o corabie, pentru a se reface. Totuşi, prin 159 interiorul

ţării a fost pacificat, iar Tânărul D ragon a putut să se reîn­

toarcă în trium f la Debarcaderul Regelui, lăsându-1 pe lordul

Tyrell în Dorne, să menţină pacea. Ca o asigurare a viitoarei

loialităţi a Dorne şi a bunei purtări, paisprezece ostatici de

viţă nobilă au fost duşi la Debarcaderul Regelui, fiii şi fiicele

aproape tuturor caselor mari din Dorne.

însă tactica s-a dovedit a fi mai puţin eficientă decât a

sperat Daeron. în vrem e ce ostaticii i-au asigurat loialitatea

celor de-un sânge cu ei, regele nu anticipase ten acitatea

oam en ilor de rând din D orne, asupra cărora nu avea

niciun control. Zece mii, se spune, au fost ucişi în

bătălia pentru D orne, iar alţi patruzeci

de mii au m urit în decursul urm ă­

torilor trei ani, pe când dor-

n is h ie n ii o b iş n u iţ i au

luptat cu încăpăţânare

îm potriva oam e­

nilor regelui.

sale se răspândea, rebeliunea deschisă a cuprins Dorne de la

un capăt la celălalt.

în 160 D.C., Tânărul Dragon s-a văzut nevoit sâ revină

în D orne pentru a-i doborî pe rebeli. A obţinut mai multe

victorii mărunte pe când lupta de-a lungul Drumului Oaselor,

in vreme ce lordul A lyn Oakenfist a descins din nou la Plankv

T ow n şi pe Sângele Verde. Zdrobiţi in aparenţă, domishiemi

au acceptat sâ se întâlnească pentru a-şi reînnoi loialitatea şi

a discuta condiţiile... insă puseseră la cale trădare şi crima, nu

pacea. în tr-o trăd are sângeroasă, localnicii l-au atacat pe

Tânărul Dragon şi suita sa sub flamura păcii. Trei cavaleri din

G arda Regelui au tost om orâţi in timp ce încercau sâ-l prote­

jeze pe rege (un al patrulea, spre ruşinea sa eternă, şi-a arun­

cat spada şi s-a predat). Prinţul Aem on Cavalerul Dragon a

fost răn it şi cap tu rat, insă nu înainte de a-i dobori pe doi

d in tre trădători. T ân ăru l D ragon însuşi a murit cu spada

Blackfyre în mână, înconjurat de zeci de duşmani.

Regele D aeron 1 a dom nit numai patru ani, ambiţia sa

dovedindu-se a fi prea mare. S-ar putea ca gloria sa fie eterni

însă poate la fel de bine şi dispărea, uitată pe dată >i dupi c**

m ai răsunătoare victorie, dacă aceasta duce la un de.a.-tro

şi mai mare.

q^ A E L O R I

LA PE B AR C AD ER LTL R E G E L U I s-a aflat curând despre

moartea regelui Daeron şi despre împrăştierea trupelor sale.

Indignarea a tost repede canalizată spre ostaticii dornishieni.

La porunca M âinii Regelui, prinţul Viserys, aceştia au fost

aruncaţi în temniţe, înainte de a fi spânzuraţi. Fiul cel mare

al Mâinii, prinţul Aegon, a predat-o tatălui său chiar şi pe

fata dornishiană pe care o făcuse ibovnica sa, p en tru a-şi

aştepta execuţia.

Tânărul Dragon nu fusese căsătorit, nici n-avusese copii.

Ca atare, după moartea lui, Tronul de Fier i-a revenit fratelui

său, Baelor, un tânăr de şaptesprezece ani. Baelor s-a dovedit

a ti cel mai pios rege din dinastia Targaryen, iar unii afirmă

câ şi din istoria celor Şapte Regate. Primul său act ca suveran

a fost să-i graţieze pe ostaticii dornishieni. A u urm at multe

astfel de acte de pietate şi iertare în decursul domniei de zece

ani a lui Baelor. Chiar şi când lorzii şi consiliul său strigau

după răzbunare, Baelor i-a iertat în m od public pe ucigaşii

fratelui său şi-a declarat câ intenţiona sâ „vindece toate rănile"

pricinuite de războiul lui Daeron, şi să facă pace cu Dorne.

Ca un act de smerenie, a afirmat el, se va duce în Dorne „fără

nieio spadă sau armată" pentru a Ie da ostaticii înapoi şi să

ceară pace. Şi aşa a şi făcut, mergând desculţ de la Debarca­

derul Regelui la Sunspear, îmbrăcat doar într-o pânză de sac,

in timp ce ostaticii călăreau în urma lui pe caii cei mai buni.

Există multe balade despre călătoria lui Baelor spre Dorne

care şi-au găsit drumul spre septurile din cele Şapte Regate,

risipindu-se de pe buzele cântăreţilor. U rcân d pe D ru m u l

Pietrei, Baelor a ajuns curând la locul unde Casa W yl îl întem ­

niţase pe vărul său, prin ţu l A em on . L-a găsit pe C avaleru l

Dragon gol într-o cuşcă. Se spune că Baelor a implorat, însă

lordul W yl a refuzat sâ-1 elibereze pe Aem on, obligându-1 pe

Alteţa Sa să rostească o rugăciune pentru vărul său şi să jure

că se va întoarce. Multe generaţii s-au întrebat ce-a putut crede

prinţul Aem on despre asta, văzându-şi rubedenia zveltă şi cu

glasul piţigăiat - tras la faţă şi cu tălpile goale şi sângerânde -

făcând o asemenea promisiune. Şi, cu toate astea, Baelor a

continuat şi-a supravieţuit Drumului Oaselor, care se dovedise

de netrecut pentru mii de alţi oameni de dinaintea lui.

Traversarea pe jos a deşertului între dealurile nordice

şi râul Biciul, practic de unul singur, aproape că l-a term inat.

Şi totuşi, a perseverat. A fost o călătorie obositoare, însă a

supravieţuit pentru a se întâlni cu Prinţul din D orne în ceea

ce m ulţi consideră că a fost prim ul m iracol al dom niei lui

Baelor cel Binecuvântat. Iar cel de-al doilea e faptul că a reuşit

să încheie pacea cu Dorne, pace care s-a m enţinut pe toată

durata cârmuirii sale. Ca parte a termenilor acordului, Baelor

s-a învoit ca tânărul său văr, Daeron - nepot al M âin ii sale,

Viserys, şi fiu al fiului cel mare al lui Viserys, prinţul A egon -

să se logodească cu prinţesa M ariah, copila cea m ai m are a

Prinţului din Dorne. A m ândoi erau copii la vrem ea aceea,

aşa că mariajul avea sâ aibă loc atunci când ajungeau la vârsta

maturităţii.

D upă şederea la Vechiul Palat din Sunspear, Prinţul din

D om e i-a oferit lui Baelor o galera ca să se întoarcă la Debar­

caderul Regelui. însă tânărul rege a insistat că Cei Şapte îi

porunciseră să meargă pe jos. Curtenii dornishieni s-.ui temut

ca nu cum va prinţul Viserys să considere asta drept un nou

pretext pentru un război când (nu dacă) Baelor avea să moară

pe drum , aşa câ prinţul a făcut toate eforturile sâ se asigure

câ lorzii dornishieni aflaţi de-a lungul rutei vor ti ospitalieri.

Când a urcat pe Drum ul Oaselor, Baelor şi-a concentrat aten­

ţia asupra eliberării prinţului A em on din temniţă. îi ceruse

prinţului dornishian sâ ceară explicit eliberarea Cavalerului

Dragon, iar lordul W yl a acceptat. Totuşi, în loc sâ-1 elibereze

el pe Aem on, i-a dat lui Baelor cheia cuştii şi invitaţia de a o

folosi. însă acum, nu numai că Aem on era gol în cuşcă, expus

soarelui fierbinte pe tim pul zilei şi vântului rece în timpul

nopţii, însă dedesubt fusese săpat un puţ care fusese umplut

cu vipere. Cavalerul Dragon se zice că l-ar fi implorat pe rege

sâ-1 lase, să se ducă şi să caute ajutor printre Hotarele Dor-

nishiene în loc de asta, însă Baelor, după cum se povesteşte,

a zâmbit şi i-a spus că zeii îl vor proteja. Apoi a intrat în puţ.

Ulterior, susţin m enestrelii, viperele şi-au plecat capul

înaintea lui Baelor pe când trecea, însă adevărul este altul.

Baelor a fost m uşcat de şase ori în timp ce traversa puţul şi

cu toate că a deschis cuşca, aproape că s-a prăbuşit înainte ca

uşa sâ fie împinsă de Cavalerul Dragon şi să-şi tragă vărul din

puţ. Se spune că m em brii familiei W yl au făcut rămăşaguri

când prinţul A em on s-a chinuit să iasă din cuşcă, cu Baelor

în spate, şi poate câ doar cruzimea lor l-a făcut să se urce pe

cuşcă şi să sară într-un loc sigur.

Prinţul A em on l-a cărat pe Baelor jumătate de drum pe

D rum ul O aselor înainte ca un septon al unui sat din munţii

dornishieni să-i dea haine şi un măgar pe care să-l pună pe

regele m uribund. în cele din urmă, Aem on a ajuns la tur­

nurile de veghe ale fam iliei D ondarrion şi a fost condus la

Blackhaven, unde un maester local l-a îngrijit de rege înainte

de a-i putea trim ite spre Capătul Furtunii pentru un trata­

ment mai bun. Şi în tot acest timp, se spune că Baelor slăbea

tot mai mult, încă pierdut pentru lume.

Şi-a recăpătat cunoştinţa doar pe drumul spre Capătul

Furtunii, şi asta doar spre a murxnura rugăciuni. A trecut

peste o jumătate de an înainte de a-şi reveni suficient cât sâ

se poată deplasa spre D ebarcaderul Regelui şi în tot acest

timp, prinţul V iserys a cârm uit regatul ca Mână a Regelui,

m enţinând tratatul de pace al lui Baelor cu dornishienii.

Regatul a sărbătorit când Baelor şi-a recuperat, în cele

din urmă. Tronul de Fier. D ar interesele lui Baelor au rămas

ferm orientate spre C ei Şapte, iar primul dintre noile sale

edicte trebuie câ a provocat consternare printre cei care se

obişnuiseră cu dom nia sobră a lui Aegon al Ill-lea, cu nepă­

sarea benignă a lui D aeron ş i cu ocârm uirea s u b tilă a lui

Viserys. Căsâtorindu-se în anul 160 D.C. cu sora sa Daena,

regele a trecut la convingerea M arelui Septon d e a dizolva

un iun ea. Fusese stab ilită în ain te ca el să fi d e v e n it rege.

a argum entat el, şi n-a fost consumată niciodată.

D u p ă ce u n iu n ea a fost dizolvată, Baelor a m ers mai

departe, plasându-le pe D aena şi pe surorile ei m ai tinere,

Rhaena şi Elaena, în propria lor „Curte a Frumuseţii, în ul­

teriorul Fortâreţei Roşii, în ceea ce a ajuns sâ fie num it Reiiul

Fecioarelor. Regele a anunţat câ dorea sâ le p ăzească inocenţa

DEASUPRA j Răilor tnfrunUlnd viperelepentru li-l salva pe prinţul Aemon, C a v a le r u l Dragon.

DREAPTA | Surorile regelui Baslor i (de la stânga la dreapta): Elaena, Rhaena ţi Daena.

q f u r o r i l e l u i ^ a e l o r 7

D aena este cea mai faimoasă dintre cele trei surori şi a fost cea mai iubită, atât pentru frumuseţea ei, cât şi pentru curajul

ei aprig. Era cunoscuta drept o călăreaţâ pricepută, o arcaşă de temut, dibace cu arcul dornishian, pe care fratele ei Daeron i l-a adus din cuceririle sale, şi se antrena călare la inele (cu toate că nu i s-a permis niciodată să participe la vreun

turnir, în pofida insistenţelor sale). Daena a ajuns să fie cunoscută repede drept Sfidătoarea, deoarece era cea mai neobosită

dintre cele trei surori în închisoarea ei, iar în trei ocazii a evadat deghizată în slujitoare sau ca om de rând. Chiar a complotat,

spre sfârşitul domniei lui Baelor, să rămână grea, cu toate că unii au considerat că ar fi fost mai bine dacă s-ar fi arătat mai puţin obraznică, pentru toate necazurile pricinuite regatului de acel fiu.

Dintre celelalte surori ale lui Baelor, Rhaena a fost aproape la fel de pioasă ca fratele ei şi cu timpul a devenit septâ. Elaena, cea

mai mică, era mai încăpăţânată decât Rhaena, însă nu atât de frumoasă precum celelalte două surori ale sale. în timpul cât a stat în Beciul Fecioarelor se spune câ şi-a tăiat „gloria strălucitoare" - părul ei lung, de culoarea platinei, cu reflexe aurii - şi l-a trimis frate­

lui ei, rugându-se să o elibereze, asigurându-1 că era prea urâtă ca să mai tenteze vreun bărbat. însă rugăminţile ei au fost zadarnice.

Elaena le-a supravieţuit fraţilor ei şi a dus o viaţă tumultuoasă, odată scăpată din Beciul Fecioarelor. Călcând pe urmele

Daenei, i-a dăruit doi gemeni, copii din flori, Jon şijeyn e Waters, lui A lyn Velaryon, lord Oakenfist. Sperase să se mărite cu

el, se menţionează în scrieri, însă Ia un an după dispariţia lui pe mare, a renunţat şi a acceptat să se mărite cu altcineva.

Şi-a pus pirostriile de trei ori. Primul ei mariaj a avut loc în 176 D.C., cu bogatul, dar vârstnicul Ossifer Plumm, despre care

se spune câ ar fi murit în timp ce-şi consuma căsătoria. Oricum, a rămas grea, pentru că lordul Plumm şi-a făcut datoria înainte

de asta. Ulterior, zvonuri neruşinate au dat de înţeles că lordul Plumm a murit, de fapt, la vederea goliciunii noii sale mirese

(acest zvon a apărut în termenii cei mai desfrânaţi, care l-ar fi amuzat pe Ciupercă, însă nu este cazul să-i repetăm), iar copilul

conceput în acea noapte a fost făcut cu vărul ei, Aegon, cel devenit ulterior regele Aegon cel Netrebnic.

Cea de-a doua căsătorie a sa a fost la porunca succesorului lui Aegon cel Netrebnic, regele Daeron cel Bun. Acesta a măritat- o

cu şeful monetăriei sale, uniunea aducând alţi doi copii... şi a făcut ca Elaena sâ ajungă cunoscută drept adevărata stăpână a

monetăriei, pentru că despre soţul ei se spunea câ era un lord bun şi nobil, dar fără o prea mare pricepere la cifre. Ea şi-a sporit

repede influenţa şi regele Daeron s-a încrezut în ea în multe chestiuni, ea lucrând în interesul lui şi în cel al regatului.

Cel de-al treilea mariaj a fost unul după preferinţele sale, după ce s-a îndrăgostit de Ser M ichael Manwoody, un dornishian,

un membru al curţii prinţesei M ariah. M anwoody, care la începutul vieţii sale studiase în Citadelă, era un bărbat cultivat,

inteligent şi educat, devenit un slujitor de încredere al regelui Daeron după căsătoria acestuia cu regina M ariah. A fost trimis

în Braavos să negocieze cu Banca de Fier în mai multe ocazii. Corespondenţa între el şi deţinătorii principali ai Băncii de Fier

(sigilată cu sigiliul său şi semnată cu numele lui, însă, aparent, în posesia Elaenei) privind aceste negocieri s-a păstrat.

Elaena s-a măritat cu Ser M ichael, se pare cu binecuvântarea lui Daeron, la scurtă vrem e după moartea celui de-al doilea

soţ al ei. Elaena a spus, în ultimii săi ani, că nu inteligenţa lui a făcut-o să-I iubească pe Ser Manwoody, ci dragostea lui pentru

m uzică. Se ştia despre el că-i cânta la harpă, iar când a murit, Elaena a poruncit ca efigia lui sâ fie sculptată cu el ţinând o harpă

şi n u spada şi cu pintenii de cavaler, aşa cum se obişnuia.

de putreziciunea lum ii şi de poftele bărbaţilor imorali, însă unii

s -a u în tre b a t d a că n u cu m va se tem ea el însuşi de tentaţia

re p re ze n ta tă de fru m useţea lor.

C u to a te că V isery s, p rin ţesele însele şi alţi m em bri ai

c u r ţii au p ro testat, p o ru n ca a fost îndeplinită, iar prinţesele

au tost iz o la te în in im a F o rtăreţei Roşii, însoţite num ai de

serv ito are le trim ise de lo rzi şi de cavaleri pen tru a-şi asigura

fa v o ru rile lui Baelor.

A lte proteste au apărut când Baelor a interzis prostituţia

la D ebarcad eru l Regelui şi nim eni n-a p utut să-l impresioneze

cu necazurile pricinuite de această decizie. Mai bine de o mie

de târfe şi copiii lor, se zice, au fost adunate şi scoase din oraş.

Tulburările care au urm at au fost ignorate de regele Baelor,

care avea un n ou proiect: un mare sept care va fi construit

pe culm ea D ealu lui V isenyei, un sept despre care povestea

că-1 văzuse într-o viziune. Şi-aşa a fost schiţat Marele Sept, cu

toate câ n-a fost term inat decât la mulţi după moartea sa.

în cele din urmă, unii s-au întrebat dacă regele, trecând pe

lân^ă m oarte în D orne, nu se alesese cu mintea vătămată in

cine ştie ce fel, pentru că pe măsură ce treceau anii domniei sale,

deciziile lui au devenit i. ,1 ’se şi mai nesăbuite. Cu toatei i oamenii de rând il iu! , 11 rezoreria in mod regulat

pentru .1 şi finanţa ,n 1, ui! inie, inclusiv în anul când a

donat 1 âtc-o pâine in ti, i fi -t arui bărbat sau femeie din

t'i lorzii din regat in i, , ,-au a devină tot mai nervoşi.

RegeliS nu numai câ pu.se* • ■ . ipat mariajului sâu cu Daena,

dar se asigurase câ nici nu c va mai căsători vreodată prin

leganiintele vreunui septon, ajutat şi sprijinit de M arele

Septon care devenise tot mai influent in regat. Edictele regelui

erau tot mai concentrate pe chest iunile spirituale, în detrimentul

Sau poate câ nu, pentru că Baelor devenise cam pe atunci convins câ zeii îi dăduseră unui băiat în vârstă de opt ani - un

vagabond de pe stradă, au susţinut alţii mai târziu, dar m ult mai probabil fiul unui postăvar - puterea de a face miracole. Baelor pretindea că-l văzuse pe băiat vorbind cu porumbiţele,

care-i râspunseseră cu glasuri de bărbaţi şi fem ei, vocile Celor Şapte, potrivit lui. Acesta, a afirmat el, trebuia să fie următorul Mare Septon. Din nou, Cel mai Devotat a făcut

aşa cum dorea regele, şi-aşa a fost ales cel mai tânăr M are Septon care a purtat vreodată coroana de cristal.

U n u l dintre aspectele nefericite ale fanatismului regelui Baelor a fost insistenţa sa asupra arderii cărţilor. Cu toate că u n e le volume cuprindeau puţine din ceea ce ar merita cunoscut, iar unele conţineau şi lucruri considerate periculoase,

d is tru g e re a cunoaşterii este un lucru dureros. Câ Baelor a pus sâ fie arsă Mărturia lui Ciupercă n-a fost o surpriză prea mare, ţ in â n d c o n t d e conţinutul ei vulgar şi scandalos. însă Istoria neobişnuită a septonului Barth, indiferent cât de greşite sunt unele d in tre a f irm a ţiile sale, era o lucrare a uneia dintre cele mai strălucite minţi din cele Şapte Regate. Studiul lui Barth şi faptul că se pârea ta p r a c t ic a a r te le înalte i-au adus ostilitatea lui Baelor şi distrugerea operei sale, chiar dacă Istoria neobişnuită conţine multe lucruri care n u s u n t n ic i controversate, nici strâmbe. A fost doar un noroc că s-au păstrat unele fragmente sau că înţelepciunea străveche d in ea n -a fo s t cu totul pierdută.

celor materiale, inclusiv efortul sau de a cere Citadelei să folo­sească porumbiţe, nu corbi, pentru ducerea mesajelor (o pro­blemă discutată pe larg în lucrarea lui Walgravc, A r ip i negre,

cuvtnU repezi) şi încercarea sa de a oferi scutiri de taxe pentru cei care se ocupau de virtutea fiicelor lor prin folosirea centuri­

lor de castitate.

Spre sfârşitul domniei sale, Baelor a început sa petreacă tot mai mult timp postind şi rugându-se, încercând sâ com ­penseze toate greşelile sale şi păcatele despre care credea câ el fi supuşii sâi le comiteau împotriva Celor Şapte zilnic. Când Marele Septon a murit, Baelor l-a informat pe Cel mai Devo­tat câ zeii ii dezvăluiserâ identitatea viitorului M are Septon şi l-au ales pe cel indicat de rege, un om de rând, pe nume Pate, un priceput lucrător în piatră, insă fără a cunoaşte literele, cu onm te simplă, incapabil să-şi amintească măcar o rugăciune. A (ou, poate, o binecuvântare că M arele Septon cel nătărău

■Ba supravieţuit decât un an înainte de a fi răpus de febră.

Naşterea lui Daemon W aters, copilul natural al Daenei

Targaryen, având un tată pe care a refuzat să-l num ească

(dar despre care regatul a aflat m ai târziu că nu era altul

decât vărul ei, Aegon, pe vrem ea cât acesta era încă prinţ),

l-a d e term in a t pe rege să p o stească iar. A p ro a p e că se

sinucisese cu câţiva ani în urm ă, când postise tim p de o

întoarcere a lunii, după m oartea gem enilor verişoarei sale,

Naerys, la scurt tim p dupâ naşterea lor. D e data aceasta,

Baelor a mers chiar mai departe, refuzând orice altceva în

afară de apă şi luând doar atâta pâine cât să-şi astâm pere

chiorăitul maţelor. T im p de patruzeci de zile a ţinu t post.

în cea de-a patruzeci şi una zi, a fost găsit căzu t în ain tea

altarului M am ei.

M arele M aester M unkun a făcut to t ce-a putut ca să-l

vindece pe rege. La fel şi băiatul M are Septon, însă miracolele

sale se terminaseră. Regele s-a dus la C ei Şapte în cel de-al

zecelea an al domniei sale, în 171 D.C.

r j vonurile maliţioase care au însoţit ascensiunea lui Viserys - începute, afirmă unii, de penelul lui lady Maia, din Casa ■fc»'' •< ke*orth - sugerau că acesta I-ar fi otrăvit pe rege pentru a ajunge, în sfârşit, pe tron după peste zece ani de aşteptare. Aljttau d<t de înţeles câ Viserys l-ar fi otrăvit pe Baelor pentru binele regatului, din moment ce regele-septon ajunsese să

A M I d Cei Şapte il îndemnaseră sâ-i convertească pe toţi necredincioşii din regatul său. Acest lucru ar fi dus la război cu

ţt Insulele de Fier şi-ar fi creat tulburări mari.

STÂN GA | Marele Sept al lui Baelor.

y T S E K Y S AL I I - L E AC U T O A T E C Ă ambii fii ai regelui Aegon al III-lea muriseră,

cele trei fiice ale sale au supravieţuit şi erau oameni de rând - ba

chiar şi unii lorzi - care simţeau că acum Tronul de Fier trebuia

sâ ajungă la prinţesa Daena. însă aceştia erau puţini; zece ani

de izolare în Beciul Fecioarelor le lăsaseră pe D aen a şi pe

surorile ei fără niciun aliat puternic, iar amintirile nenoroci­

rilor care se abătuseră asupra regatului când stătuse ultim a

dată o femeie pe Tronul de Fier erau încă proaspete. Daena

cea Sfidătoare era considerată de m ulţi lorzi sălbatică şi de

necontrolat... şi o desfrânată pe deasupra, pentru câ num ai

cu un an înainte dăduse naştere unui fiu bastard, Daem on, pe

al cărui tată refuzase cu încăpăţânare să-l dezvăluie.

Precedentele Marelui Consiliu din 101 şi Dansul Drago­

nilor au fost astfel pomenite, iar pretenţiile surorilor lui Baelor

au fost ignorate. în loc de asta, coroana i-a fost dată unchiului

lui, M âna Regelui, prinţul Viserys.

S-a scris că, în vrem e ce Daeron s-a războit şi Baelor s-a

rugat, Viserys a domnit. T im p de paisprezece ani a slujit ca

M ână a nepoţilor săi, iar înainte de asta, l-a slujit pe fratele

său, regele Aegon al 111-lea. Se spune câ a fost cea mai perspi­

cace M ână de la Septonul Bartli încoace, cu toate că bunele

sale eforturi au fost diminuate în vremea Regelui Şubred, căruia

îi lipsea orice dorinţă de a le face pe plac supuşilor săi ori pen­

tru a le câştiga dragostea. în lucrarea sa V iaţa a p atru regi,

M arele M aester K aeth pare să aibă p uţine păreri despre

Viserys, bune sau rele... însă există şi cei care spun că, după

cum se cuvine, cartea ar trebui să fie despre cinci regi, inclusiv

Viserys. Şi totuşi, Viserys este ignorat pentru o discuţie despre

fiul său, Aegon cel Netrebnic.

După anii petrecuţi ca ostatic în Lys, după Dansul Drago­

nilor, Viserys s-a întors la Debarcaderul Regelui cu o frumoasă

nevastă lyseniană, Larra Rogare, fiica unei case bogate şi influ­

ente. înaltă şi zveltă, cu părul argintiu-auriu şi ochii violeţi de

valyriană (pentru că sângele dragonilor încă m ai curge prin

venele celor din Lys), era mai mare decât V iserys cu şapte ani.

De asemenea, era o femeie care nu se simţea niciodată ca făcând

parte din curte şi n-a fost cu adevărat fericită acolo. I-a dăruit

însă trei copii înainte de a se întoarce în Lysul ei natal.

Cel mai mare a fost Aegon, născut în Fortăreaţa Roşie în

135 D.C., după reîntoarcerea lui V iserys de la Lys. Era un flăcău

robust, devenit un băiat chipeş şi ferm ecător, dar şi iresponsa­

bil şi capricios, devotat plăcerilor sale. l-a pricinuit tatălui său

multe probleme şi dureri, iar regatului m ulte suferinţe.

în 136 D.C., a urmat Aemon. Era la tel de robust ca Aegon

pe când era copil, şi la fel de frum os, însă n u avea d efectele

fratelui său. S-a dovedit a fi cel mai mare luptător în turniruri

şi spadasin al vrem ii sale, un cavaler demn să poarte Sora

în tu n e cată . A d even it cun oscut drept Cavalerul Dragon

pentru blazonul său cu un dragon cu trei capete, din aur alb,

de pe co ifu l său. Până în ziua de astăzi, unii îl consideră cel

mai nobil cavaler care-a trăit vreodată şi unul dintre cele mai

faimoase personaje care a slujit vreodată in Garda Regelui.

U ltim u l din tre copiii lui V iserys a fost singura sa fiică,

N aerys, născută în 138 D.C. Avea pielea atât de albă. incit

părea aproape transparentă, spuneau oamenii. Era mici de

statură (şi ajunsese şi mai mică prin apetitul ei redus) şi avea

trăsături fine, iar menestrelii au compus cântece spre a-i slavi

ochii, violeţi şi foarte mari, încadraţi de gene albe.

îl iubea pe A em on cel mai mult dintre fraţii ei, pentru câ

ştia s-o facă să râdă şi pentru că avea aceeaşi pietate ca a ei, spre

deosebire de Aegon. îi iubea pe Cei Şapte la fel de mult pe cât

îşi iubea fratele, dacă nu şi mai mult, şi-ar fî ajuns o septâ Aia

tatăl său ar fi îngăduit asta. însă n-a tacut-o, iar Viserys, in loc

de asta, a măritat-o cu fiul său, Aegon, in 153 D.C., cu binecu­

vântarea regelui Aegon al IlI-lea. Menestrelii spun câ Aegon *

N aerys au plâns in tim pul ceremoniei, cu toate ca tot telul de

istorisiri susţin că A em on s-a certat cu Aegon la ospăţul de Li

nuntă şi câ Naerys ar fi plâns în patul nupţial, dar nu şi la nunti

M ai sunt şi aceia care scriu că multe din smintelile Tau­

rului D ragon şi ale lui Baelor cel Binecuvântat ar fi frst pnci

nuite de p rin ţu l V iserys, in vrem e ce alţii susţin ca Viş<r\>

le-ar fi tem perat cele mai rele dintre obsesiile lor. Cu toate ca

domnia lui a durat doar ceva mai mult de un an, este intereMr:

de am intit reformele sale asupra casei regale şi a funcţiilor s ik

crearea unei noi monetârii regale, eforturile sale de dervoture

a com erţului peste M area îngustă şi rev izu irea codului de Itţ

in stituit de Jaehaerys Conciliatorul in timpul indelunjtitei

sale dom nii.

V iserys al II-lea avea capacitatea de a fi un nouCotvtlu

tor, deoarece niciun alt rege nu fusese mai abil sau mai cipih*

în m od tragic, o boală l-a luat de pe această lume în 1'.' PC

Trebuie spus câ unii au găsit boala ?i evoluţia ei raf*i»>»

bioase, deoarece nimeni nu îndrăznea să şi exprime wA'***

la acea vrem e. A trecut mai bine de un deceniu înainte u pw*

acuzaţie să fie aşternută pe hârtie: Viserys ar fi tost otrt

nim eni altcineva decât de succesorul lui, fiul '-ul

Există vreun adevăr in asta? Nu putem spun«*'‘!>:J '

în să ţin â n d con t de toate faptele infame şi “ ,U1

A egon cel N etrebn ic, atât înainte, cât >i după M ™ * *

t oanei, n im ic tui poate fi ignorat.

E G O N AL I V -L E ADUPÂ M O A R T E A T A T Ă L U I SÂ U , în 172 D.C., Aegon,

al Patrulea pe Numele Său, a ajuns în cele din urmă pe tronul

la care râvnise încă de copil. Fusese atrăgător în tinereţe,

priceput la lupta cu lancea sau spada, un bărbat căruia-i

plăcea să vâneze cu arcul sau cu şoimii şi să danseze. Era cel

mai strălucit prinţ de la curte din generaţia sa, admirat pen­

tru isteţimea sa. însă avea un mare defect: nu putea conduce.

Poftele lui trupeşti, lăcom ia, dorinţele sale - toate îl aca­

paraseră. Aşezat pe Tronul de Fier, proasta lui guvernare a

început cu mici acte de plăcere, însă, cu timpul, poftele sale

n-au mai cunoscut limite, iar destrăbălarea lui a dus la lucruri

care au afectat regatul timp de generaţii întregi. „Aenys a fost

slab, Maegor a fost crud',' scrie Kaeth, „iar A egon al II-lea

lacom, însă niciun rege înainte sau după el nu a avut o dom­

nie atât de proastă."Curând, Aegon şi-a umplut curtea cu oameni aleşi nu

pentru nobleţea lor, onestitate sau înţelepciune, ci pentru

abilitatea lor de a-1 amuza sau măguli. Iar femeile din jurul

său făceau, în mare parte, aceleaşi lucruri, lăsânduT să-şi

D E A S U P R A | Tânărul prinţ Aegon cu părinţii săi, prinţul Viserys al II-lea şi Larra Rogi

potolească poftele cu trupurile lor. Dintr-un capriciu, adesea

lua de la o casă nobilă pentru a da alteia, aşa cum a făcut când

a confiscat marile dealuri numite Sfârcuri de la Casa Bracken

pentru a le da celor din familia Blackwood. De dragul dorin­

ţelor sale, a dat pe degeaba comori nepreţuite, aşa cum a făcut

când i-a dat M âinii sale, lordul Butterwell, un ou de dragon

în schim bul accesului la cele trei fiice ale sale. I-a lipsit pe

bărbaţi de moştenirile lor de drept, atunci când poftea Ia ave­

rile lor, aşa cum se zvonea că făcuse după moartea lordului

Plumm, în ziua nunţii sale.

Pentru oamenii de rând, domnia sa poate că a fost o sursă

de bârfe şi am uzam ent. Pentru nobilii din regat, care nu

stăteau la curte şi care nu doreau ca Aegon sâ pună mâna pe

fiicele lor după cum poftea, s-ar putea ca el sâ fi părut puter­

nic şi hotărât, frivol, însă, în mare parte, inofensiv. Insă pen­

tru cei care în drăzn eau să in tre în cercu l său, era p rea

instabil, prea lacom şi prea crud pentru a fi orice altceva

decât periculos.Se spunea câ Aegon nu dorm ea niciodată singur şi nu

considera o noapte sfârşită până nu şi-o petrecea cu vreo fe­

meie. Poftele sale carnale erau satisfăcute cu ajutorul tuturor

felurilor de femei, de la cea mai nobilă prinţesă până la cea

mai jalnică dintre târfe, iar el părea să nu facă nicio diferenţă

între ele. în ultimii săi ani, Aegon susţinea că se culcase cu cel

puţin nouă sute de femei (nu le cunoştea numărul exact), însă

iubise cu adevărat numai nouă. (Regina Naerys, sora lui, nu

se număra printre acestea.) Cele nouă ibovnice ale sale veneau

şi din apropiere şi de departe, iar unele i-au dăruit copii recu­

noscuţi, însă toate (în afară de ultima) au fost alungate când

s-a săturat de ele. Oricum însă, unul dintre copiii recunoscuţi

a fost făcut cu o femeie care nu a fost considerată una dintre

ibovnicele sale: prinţesa Daena cea Sfidătoare.

Daemon a fost numele dat de Daena copilului ei, deoarece

prinţul Daem on fusese o minune şi o spaimă pentru epoca

sa, iar în ultimele zile acesta a fost considerat un avertisment

pentru ceea ce putea deveni băiatul. Daem on W aters a fost

numele său întreg, când s-a născut în 170 D.C. La acea vreme,

Daena a refuzat sâ dezvăluie numele tatălui, dar chiar şi atunci

implicarea lui Aegon a fost suspectată. Crescut în Fortăreaţa

Roşie, acest tânăr chipeş a prim it la curte învăţăturile celor

mai înţelepţi dintre maesteri şi ale celor mai buni instructori

de arme, inclusiv ale lui Ser Q u en tyn Ball, aprigul cavaler

num it şi M in ge de Foc. N u-i plăcea nim ic mai m ult decât

mânuirea armelor, la care excela, iar m ulţi au văzut în el un

războinic care va deveni într-o bună zi un alt Cavaler

Dragon. Regele Aegon l-a înnobilat pe Daem on in

cel de al doisprezecelea an al său, după ce câştigase

un turnir pentru scutieri (fiind astfel cel mai tânăr

cavaler înnobilat în epoca Targaryenilor, depăşindu-1 pe M aegor I) ţi a uim it întreaga curte, fam ilia şi

consiliu l dându-i spada lui A egon C u cerito ru l,

Blackfyre, acordându-i şi pământuri şi alte onoruri.

Daem on şi-a luat ulterior numele de Blackfyre.

Regina Naerys - singura femeie cu care s-a culcat

Aegon al IV-lea fără să-l încerce nicio plăcere - era

pioasă şi blândă şi sensibilă, iar regelui nu-i plăceau

toate aceste lucruri. De asemenea, naşterea unui

copil s-a dovedit a fi o încercare pentru Naerys,

deoarece era mică şi delicată. Când prinţul

Daeron s-a născut în ultima zi a anului 153 D.C.,

Marele Maester Alford a avertizat-o că încă

0 sarcină putea s-o ucidă. Naerys a fost sfătuită sâ

1 se adreseze fratelui ei în acest fel: „M i-am fâcut

datoria faţă de tine, şi ţi-am dăruit un moştenitor.

Te implor, de acum înainte sâ trăim ca frate şi soră."

Se spune câ Aegon i-ar fi răspuns: „Asta şi facem."

Aegon a continuat să insiste ca sora lui să-şi îndepli­

nească îndatoririle de soţie în tot restul vieţii sale.

Relaţiile dintre ei s-au inflamat mai mult din

cauza prinţului Aemon, fratele lor, care era insepa­

rabil de Naerys pe când erau copii. Resentimentele

Iui Aegon faţâ de nobilul şi aclamatul său frate erau

clare pentru toată lumea, pentru câ regele era bu­

curos să-i umilească pe Aem on şi pe Naerys cu orice

ocazie. Chiar şi după ce Cavalerul Dragon a murit

apârându-1, iar regina N aerys a pierit pe patul de

lăuzie, un an mai târziu, Aegon al IV-lea a fâcut prea

puţin pentru a-i cinsti memoria.

Certurile regelui cu cei apropiaţi au devenit tot

mai aprige după ce fiul său, Daeron, a crescut suficient

să-şi exprime opiniile. Lucrarea lui Kaeth, Vieţile a

patru regi, spune destul de clar câ falsele acuzaţii privind

adulterul reginei, aduse de Ser Morgii Hastwyck, au

fost instigate chiar de rege, cu toate că atunci Aegon VI

a negat asta. Respectivele afirmaţii au fost infirmate

prin m oartea lui Ser M orgii în tr-o ju d e ca tă prin

luptă împotriva Cavalerului Dragon. Faptul că acu­

zaţiile au fost făcute atunci când A egon şi prin ţu l

Daeron se sfadeau asupra planurilor regelui de a lansa

un război neprovocat împotriva Dorne, nu a fost, cu

siguranţă, o coincidenţă. D e asemenea, a fost prim a

(însă nu şi ultima) dată când Aegon a ameninţat cu

numirea unuia dintre bastarzii săi ca moştenitor, in

locul lui Daeron.După m oartea fraţilor săi, regele .1 început să

facă aluzii destul de străvezii referitoare la presupusa

nelegitimitate a fiului său, ceva ce îndrăznea -.1 facă

numai pentru câ murise Cavalerul Dragon. Curtenii

săi şi băgătorii de seamă l-au imitat pe rege şi calomnia

s-a împrăştiat.

In ultim ii ani ai dom niei sale, prinţul Daeron

s-a dovedit a fi principalul obstacol in calea deban­

dadei lui Aegon. Unii dintre lorzii din regat au văzut

în m od clar o şansă ca tot mai corpolentul şi

mâncăul rege să-şi împartă onorurile, rangu-

rile şi p ăm ân tu rile în schimbul plăcerilor.

A lţii, care condam nau comportamentul re­

gelui, au început să se adune in jurul prinţului

Daeron. Pentru câ, în pofida tuturor ameninţărilor,

calom niilor şi g lum elor sale nesărate, regele nu l-a

dezmoştenit niciodată, oficial, pe fiul său. Mărturiile

diferă în ceea ce priveşte cauza: unii sugerează câ o

parte din Aegon incâ mai ştia ce înseamnă onoarea,

sau m ăcar ruşinea. însă, cea mai probabilă cauză a

fost faptul că ştia câ un asemenea act ar ti aruncat

regatul in război, pentru că aliaţii lui Daeron - intre

care cel mai important era Prinţul din Dome, a cărui

soră se căsătorise cu Daeron - ii vor apăra drepturile.

Poate că din acest m otiv Aegon şi-a întors atenţia

spre D o m e, folosindu-se de ura faţâ de dornishieni

care în că m ai ardea pe la Hotare, prin Ţinuturile

Furtunii şi în Reach, pentru a-i corupe pe unii dintre

a liaţii lui D aeron şi a-i folosi împotriva celor mai

puternici dintre sprijinitorii lui.

D in fericire pentru regat, planurile regelui de a

invada D orne în 174 D.C. s-au dovedit a fi un eşec

total. C u toate că înălţim ea Sa a construit o flota

uriaşă, z icân d u -şi că va izbândi, aşa cum făcuse

D aeron, T ân ărul Dragon, aceasta a fost avariată şi

îm prăştiată de furtuni în drum spre Dorne.

In v a d a re a D o rn e , m oartă in faşă, a fost de

departe cea m ai mare prostie a lui Aegon al IV lea.

pentru câ înălţim ea Sa s-a întors şi spre piromanţii

dubioşi din vechea G hildă a Alchimiştilor, porun-

cindu-le să-i „construiască dragoni" Monstruoattn

ţile din lem n şi fier, dotate cu pompe care scuipau

jetu ri de foc, poate că ar fi fost de un oarecare h i*

în tr -u n ased iu . în să A egon a propus sa se ur

DEASU PRA | Blackfyre, spada regilor Targaryen.

D R E A P T A | Daemon Blackfyre este făcut cavaler de tatăl si5u, regele Aegon al IV-lea.

maşinăriile pe D rum ul O aselor, unde există locuri atât de

i abrupte incât localnicii săpaserâ trepte.

N-au ajuns nici m ăcar atât de departe, oricum , pentru

■*câ primul dragon a luat foc în Pădurea Regelui, departe de

Drumul Oaselor. Foarte curând, toate cele şapte m aşinării

ardeau. Sute de oameni au pierit în acele incendii, împreună

cu aproape un sfert .lin pădure. A po i, regele a ren unţat la

ambiţiile sale şi a uita1: de Dorne.

Domnia acestui m onarh n etrebn ic s-a sfârşit în anul

184 D.C., când regele Aegon avea patruzeci şi nouă de ani.

Era obez, aproape incapabil să meargă, unii întrebându-se

cum de ultima sa ibovnică - Serenei din Lys, mama Shierei

Seastar - a putut sâ-i suporte îmbrăţişările. Regele a avut parte

de o moarte oribilă, trupul fiindu-i atât de umflat, încât nu se

mai putea ridica de pe divanul său, mem brele putrezindu-i şi

fiindu-i năpădite de viermi de carne. M aesterii au afirm at că

nu mai văzuseră niciodată aşa ceva, în vrem e ce septonii au

considerat asta drept ojudecată a zeilor. Lui A egon i s-a dat

lapte de mac, pentru potolirea durerii, însă puţine s-au mai

putut face pentru a-1 ajuta.

Ultim ul său act înainte de moarte, toate m ărturiile sunt

de acord cu asta, a fost să-şi facă testamentul. Iar în el, a lăsat

cea mai amară otravă pe care o cunoscuse vreodată regatul:

şi-a legitim at toţi copiii naturali, de la cel mai m odest până

la M arii Bastarzi - fiii şi fiicele născuţi din legăturile Iui cu

fem eile nobile. Z e c i de copii de-ai lui n-au fost n iciod ată

recunoscuţi, declaraţia cu lim bă de m oarte a lui A egon nu

însem na nim ic pentru ei. Pentru bastarzii lui recun oscuţi

însă, însemna foarte mult. Iar pentru regat, asta a adus sânge

şi foc tim p de cinci generaţii.

£ele nouă ibovnice ale lui Aegon al YV-lea, ceT\[eţrebnic

V ise ry s a p u s ca p ăt tărăşen iei, tr im iţâ n d -o

p e M e g e tte în ap oi la so ţu l ei şi în c re d in ţâ n -

du-i fetele C re d in ţe i, p e n tru a fi e d u c a te ca

septe. M e g e tte a fost o m o râ tă în băta ie ,

d u pă u n an, de fierar.

— f C o p iii V esele i M e g : A ly sa n n e , Lily,

W illo w , R osey.

L a d y C a s s e l l a V a i t h

fiic a unui lord din Dorne

D u p ă predarea Sunspearului, A e g o n i-a es­

cortat pe ostaticii luaţi de rege de la lorzii d in

D o rn e înapoi la D eb a rca d eru l R egelui. P rin ­

tre aceştia se n um ăra şi C assella V aith , o fe ­

cioară m lădioasă, cu ochi verzi şi p ăr bălai, pe

care A eg o n a co n tin u at să o ţin ă „ostatică" în

p rop riile sale ap artam en te. C â n d d orn ish ie-

nii s-au răsculat şi l-au o m o râ t pe regele

D aeron, to ţi ostaticii u rm au să fie ucişi, iar

A eg o n - care se săturase d e ea - a tr im is-o pe

Cassella înapoi acasă, îm p reu n ă cu ceilalţi

prizonieri. O ricu m , n ou l rege, Baelor, i-a ier­

tat pe toţi ostaticii şi i-a dus p erson al p e to ţi

înapoi în D o rn e. C assella nu s-a m ăritat n ici­

odată, iar la bătrân eţe s-a lăsat con d u să de

iluzia că ar fi fost singura dragoste ad evărată

a lui A eg o n şi câ el va tr im ite câ t de cu rân d

după ea.

C o p iii C a sselle i V aith : N ic iu n u l.

B e l l e g e r e O t h e r y s

( P e r l a N e a g r ă d i n B r a a v o s )

traficantă, negustoreasă, uneori fi pirat,

căpitan al navei V â n tu l V ăduvei, născută

din uniunea unei fe te de negustor din Braavos

cu un trimis al Insulelor Verii

D u p ă ce N a e ry s a răm as grea şi era gata să

m o a ră în 1 61 , regele B aelor l-a trim is pe

A eg o n în Braavos în tr-o misiune diplomatică.

R e la tă rile v re m ii sugerează însă că a fost un

p re te x t p e n tru ca A e g o n s-o lase pe Naerys

în p ace, p e n tru a se reface după avort. Acolo

s-a în tâ ln it cu Bellegere O therys. Legătura sa

cu Perla N ea gră a con tin u at tim p de zece ani,

cu to a te că s-a spus câ Bellegere avea un soţ

în fiecare p o rt şi că A eg o n nu era decât unul

d in m ulţi. A născu t trei copii în decursul a

zec e ani, d ou ă fete şi un băiat cu o paterni­

tate dubioasă.

— f C o p ii i P erle i N egre: Bellenora, Narha,

B a lerion .

L a d y B a r b a B r a c k e n

vesela fiic ă brunetă a lordului Bracken

de Stone Hedge şi companioană a celor trei

prinţese din Beciul Fecioarelor

D u p ă m oartea lui Baelor în anul 171 şi urca­

rea pe tron a lui V iserys al II-lea, prinţesele au

p rim it d in n o u perm isiunea de a avea legă­

tu r i cu bărbaţi. A egon (acum Prinţ de Piatra

D ragon u lu i şi posibil m oştenitor) a tbst în­

câ n ta t de Barba, în vârstă de şaisprezece ani.

La în coro n area sa, în 172 , l-a numit pe tatăl

ei M â n ă şi şi-a luat-o ca ibovnică sub ochii

tuturor. I-a făcu t un bastard, cu numai pai­

sp rezece zile înainte de alţi doi gemem -

u n băiat născut m ort şi o tată, Daenerys, care

L a d y F a l e n a S t o k e w o r t h

cu zece ani mai mare decât regele

Lady Falena „l-a făcu t bărbat" în anul 149 ,

câ n d A e g o n avea paisprezece ani. C â n d unul

d intre m em b rii G ă rzii R egelui i-a găsit îm ­

p reună în pat, în 151 , ta tă l său a m ăritat-o

pe Falena cu m aestru l său de arm e, Lucas

L o th ston , co n vin gân d u -1 pe rege sâ-1 facă

pe L o th sto n L o rd de H arren h a l, p e n tru a o

în depărta p e Falena de la curte. O ricu m , în

urm ătorii doi ani, A egon a făcut numeroase

vizite la H arrenhal.

— ( C o p iii Falenei Stok ew orth : N u se

cu noaşte niciunul.

M e g e t t e ( V e s e l a M e g )

tânăra şi pieptoasa soţie a unui fierar

în tim p ce călărea lângă F airm arket, în anul

155 , calul lui A egon a p ierdut o potcoavă, iar

când a căutat un fierar, a observat-o pe tâ­

năra soaţă a bărbatului. A cu m p ărat-o p en ­

tru şapte dragoni de au r (şi cu am eninţarea

lui Ser Jofîrey Staunton, din G a rd a Regelui).

M e g e tte a fost instalată în tr-o casă de la

D eb a rca d eru l R egelui. Ea şi A e g o n ch iar

s-au „căsătorit" în ca d ru l unei cerem on ii

secrete, oficiată de u n m ăscărici, care juca

rolu l unui septon. M e g e tte i-a d ăru it p rin ­

ţu lu i ei p atru copii în to ţi atâţia ani. P rin ţu l

a supravieţuit - născuţi de regina N aerys.

Cum regina trăgea să m oară, M â n a - tatăl

Barbei - vorbea deschis despre căsătoria fii­

cei sale cu regele. D upă ce regina şi-a revenit,

scandalul s-a dovedit a fi g h in io n u l Barbei,

deoarece tânărul prinţ D aeron şi u n ch iu l

său, Cavalerul Dragon, l-au obligat p e A e g o n

s-o trimită de Ia curte, pe ea şi cop ilu l ei bas­

tard. Băiatului, crescut la Stone H ed ge de

către Brackeni, i s-a dat num ele de A e g o r Ri-

vers, insă cu timpul a devenit cu n o scu t d rep t

Bittersteel.

Copiii Barbei Bracken: A e g o r R ivers

(Bittersteel).

La d y M e l i s s a ( M i s s y )

B l a c k w o o d

cea mai iubită dintre amantele regelui

Mai tânără fi mai drăguţă d e c â t la d y B a r b a

(dar nu atât de pieptoasâ), d ar ş i m u lt m a i

modestă, M issy avea o inim ă b u n ă şi e r a

generoasă din lire, fapt care-a fâ cu t-o c h ia r

şi pe regina Naerys - d ar şi p e C a v a le ru l

Dragon şi pe prinţul D aeron - să s e îm p rie ­

tenească cu ea. In tim pul celor c in ci an i d e

„domnie* a ei, M issy i-a născut regelui trei

bastarzi, cel mai rem arcabil fiin d b ă iatu l

Brynden Rivers (născut în anul 1 75 ), m ai

târziu numit Bloodraven.

Copm Melissei Blackw ood: M y a ,

Gwenys, Brynden (B loo d ra ven ).

L a d y B e t h a n y B r a c k e n

sora m ai m ică a lui lady Barba

B e th a n y a fo s t p re g ă tită d e ta tă l şi so ra sa

ca sâ o b ţin ă fa v o ru rile regelu i şi s -o în lă tu re

p e M is s y B la c k w o o d . în a n u l 177 , i-a atras

a te n ţia lu i A e g o n p e c â n d acesta v iz ita

S to n e H e d g e ca să-l v a d ă p e fiu l său bastard,

A e g o r. P e-a tu n ci, regele era d e ja gra s şi res­

p in g ă to r, în să B e th a n y l-a în c â n ta t, aşa că

a lu a t-o c u el la D e b a r c a d e r u l R ege lu i.

O r ic u m , B eth a n y a găsit îm brăţişările regale

dezgustătoare. P en tru consolare, şi-a în d rep ­

ta t a te n ţia spre u n u l d in tr e ca v a le r ii G ă r z ii

R eg e lu i, S e r T e r r e n c e T o y n e . C e i d o i au

fo st gă siţi în p a t d e A e g o n în su şi, în 1 7 8 .

S er T e rr e n c e a fo st to r tu r a t p â n ă la m o a rte

şi a tâ t la d y B eth an y, c â t şi ta tă l e i a u fost

e x e c u t a ţ i . C â n d f r a ţ i i lu i S e r T e r r e n c e

a u în c e rc a t să-l ră zb u n e , p r in ţu l A e m o n ,

C a v a le r u l D ra g o n , a fo st u c is în t im p c e -1 ap ăra p e fra te le său, regele A e g o n .

— ( C o p ii i lu i B e t h a n y B r a c k e n : N ic iu n u l.

L a d y J e y n e L o t h s t o n

fiica lui lady Falena, prima ibovnică

a regelui, al cărei tată a fost Lucas Lothston

sau regele însuşi

J e y n e a fo s t a d u s ă la c u r t e d e m a m a sa , în

anul 1 7 8 , p e c â n d a v e a p a is p r e z e c e a n i.

Aegon I-a f ă c u t p e lo r d u l L o t h s t o n n o u a

lui Mână şi s -a sp u s , d e ş i n u s -a d o v e d it

niciodată, câ s-ar fi b u c u r a t şi d e m a m ă şi

d e fiică ,

în acela şi p at. F o a rte

c u râ n d , i-a d a t lu i J e y n e u n s ifilis p e c a r e -1 lu a se d e la tâ rfe le la c a re se d u sese d u p ă

e x e c u ţia lu i la d y B eth a n y , ia r L o th s to n ii

a u fo s t d in n o u a lu n g a ţi d e la cu rte .

— ( C o p ii i lu i J e y n e L o th sto n : N ic iu n u l.

S e r e n e i d i n L y s ( D u l c e a S e r e n e i )

o frum useţe lyseniană, dintr-ofam ilie

străveche, insă sărăcită, adusă la curte

de lordul Jon Hightower, noua M ână

S e r e n e i a fo s t c e a m a i fr u m o a s ă d in tr e

ib o v n ic e le lu i A e g o n , d e s p re e a c r e z â n -

d u -s e c ă e ra v r ă jito a r e . A m u r it d â n d

n a ş te r e u lt im u lu i d in tr e c o p iii d in f lo r i ai

r e g e lu i, o fa tă p e n u m e S h ie ra S eastar,

c a re a d e v e n it c e a m a i m a r e fr u m u s e ţe

d in c e le Ş a p te R e g a te , în d r ă g ită a t â t d e

f r a ţ i i e i v itr e g i , B it te r s t e e l şi B lo o d r a v e n ,

a c ă r o r r iv a l ita te se v a t r a n s fo r m a în u ră .

— ( C o p i i i lu i S e re n e i: S h ie ra .

S T Â N G A | (de la stânga la dreapta):

Lady Melissa Blackwood, Serenei din Lys, lady

Falena Stokeworth, Bellegere Otherys.

D E A S U P R A | (de la stânga la dreapta):

Lady Bethany Bracken, lady Barba Bracken,

Megette (Vesela M eg), lady Cassella Vaith, lady

Jeyne Lothston.

( 'TJAERON AL I I - L E A

ÎN C E L D E -A L 184-LE A A N de la Cucerirea Iui Aegon,

Aegon al IV-lea cel Netrebnic s-a săvârşit, în sfârşit, din viaţă.

l-iul şi moştenitorul său, prinţul Daeron, a plecat de la

Piatra Dragonului la două săptăm âni după ce-a aflat de

moartea tatălui său, şi-a fost repede încoronat de M arele

Septon în Fortăreaţa Roşie. A ales coroana tatălui său, o

decizie menită, pare-se, să alunge toate dubiile referitoare la

legitimitatea sa. Daeron a încercat să îndrepte rapid greşelile

lui Aegon, începând cu înlăturarea tuturor membrilor con­

siliului restrâns al regelui şi înlocuindu-i cu oameni aleşi de

el, majoritatea dovedindu-se consilieri înţelepţi şi capabili.

A trecut un an şi mai bine până când şi Garda Orăşenească

a fost refăcută într-un fel asemănător, deoarece regele Aegon

folosise adesea promovarea în Gardă ca pe un mijloc de a-şi

arăta mărinimia faţă de cei care-i intraseră în graţii, iar aceş­

tia la rândul lor se asigurau că bordelurile - şi chiar femeile

decente din oraş - erau la dispoziţia poftelor lui Aegon.

însă Daeron nu s-a oprit aici în eforturile sale de a îmbu­

nătăţi acele lucruri corupte de tatăl său ori lăsate să zacă dintr-o

nepăsare criminală. Era conştient de îndatoririle sale faţă de

regat şi a căutat să-l stabilizeze după decretul dat de Aegon pe

patul de moarte, care-i legitima pe toţi bastarzii lui, fraţii lui

vitregi. Cu toate că nu putea - şi nici n-a vrut - să anuleze

ultimele dorinţe ale tatălui său, a făcut tot ce i-a stat în puteri

să-i ţină aproape pe M arii Bastarzi, tratându-i onorabil şi

I

oferindu-le în continuare stipendiile acordate de rege. A plătit

şi zestrea promisă de Aegon Arhontelui de Tyrosh, văzându-şi

astfel fratele vitreg, pe Daemon Blacldyre, căsătorindu-se cu

Rohanne de T yrosh, aşa cum dorise A egon, deoarece Ser

Daemon avea doar paisprezece ani. în ziua nunţii lor, i-a dat

lui Daemon un ţinut lângă Apa Neagră, cu dreptul de a-şi ridica

un castel. Unii au spus că a făcut astfel de lucruri pentru a-şi

afirma supremaţia şi legitim itatea asupra M arilor Bastarzi

şi a altora, pentru că era bun şi drept. însă oricare va fi fost

adevărul, astfel de eforturi s-au dovedit, din păcate, inutile.

Dom nia sa n-a fost marcată doar de problema Marilor

Bastarzi, sau chiar de prăpădul lăsat de Aegon. Căsătoria lui

cu M ariah din D orne - acum regină a celor Şapte Regate - a

fost fericită şi fructuoasă, iar unul dintre actele sale cele mai

timpurii şi semnificative după ce şi-a asumat tronul a fost sâ

înceapă negocieri cu fratele său adevărat, prinţul Maron,

pentru unificarea D orne sub domnia targaryană. După doi

ani de tratative, s-a ajuns la un acord, prin care prinţul Maron

a acceptat să se logodească cu sora lui Daeron, Daenerys,

odată ce ajungea la vârsta majoratului. S-au căsătorit în anul

următor, iar prin acest mariaj, prinţul Maron a îngenuncheat

şi a rostit jurăm ântul de credinţă în faţa Tronului de Fier.

Regele Daeron l-a ridicat pe prinţul dornishian, in timp

ce erau aclamaţi, şi au plecat împreună spre Fortăreaţa Roşie

şi s-au dus călare la M arele Sept pentru a lăsa o coroană

aurie la picioarele statuii lui Baelor cel Binecuvântat, in vreme

ce proclamau: „Baelor, eforturile tale s-au concretizat." A tost

un moment im portant, unificând în sfârşit regatul de la Zid

la M area Verii, aşa cum visase cândva Aegon Cuceritorul,

fără p reţu l în gro zitor în vieţi om eneşti plătit de tizul lui

Daeron al 11-lea, Tânărul Dragon.

în anul următor, Daeron a ridicat o mare cetate de scaun

în H otarele Dornishiene, acolo unde se întâlneau graniţele

Reachului, Ţinuturile Furtunii şi Dorne. Numit Palatul de Vară,

în cinstea păcii încheiate, era mai mult un palat decât iui castel

şi, în cel mai bun caz, doar uşor fortificat. în anii următori, mulţi

fii ai Casei Targaryen se vor aşeza aici ca Prinţ de PalatuldeVira

O ricum , prinţul M aron a obţinut câteva concesii prin

acest acord, iar lorzii din Dorne au primit drepturi >i privi

legii semnificative, pe care alte mari case nu le aveau: dreptul

de a-şi păstra titlul regal ca primii pe numele lor. dar fi auto­

nom ia de a avea propriile lor legi, dreptul de a stabili taxei'

cuvenite Tronului de Fier şi a le percepe, tară o supra\cct>'u

constantă din partea Fortăreţei Roşii, şi altele a*emen>a

^ a spus in an ii d c d u p ă i 'f D a e m o n B la c k fy r e s-a d o v e d it a fi un tr ă d ă to r câ ura sa fa ţâ d e D a e r o n a în c e p u t sâ c r e a s c ă de

tim p u riu . A fo st d o r in ţa Iui A e g o n - n u a lui D a e m o n - ca el sâ se c ă s ă to r e a s c ă cu R o h a n n e d e T y r o s h . în lo c d e asta ,

D .a m o n a fă<.ut o p a s iu n e p e n t r u s o ra Iui D a e r o n , tâ n ă ra p r in ţe s ă D a e n e r y s . C u n u m a i d o i a n i m a i tâ n ă ră d e c â t D a e m o n ,

p rinţi sa se p a ie c â -1 iu b e a la râ n d u -i p e p r in ţu l b a sta rd , d a c ă m e n e stre lii p o t fi c r e z u ţi , în să n ic i A e g o n al IV - le a , n ic i D a e r o n

■ii II lea n-au fost d isp u şi să la se a s tfe l d e s e n tim e n te să in te r v in ă în ch e s t iu n ile d e sta t. A e g o n a v ă z u t u n m ai m a r e p r o fit

d intr-o legătură cu T yrosh» flo ta sa p u tâ n d fi d e fo lo s în tr -o n o u ă în c e rc a re d e a c u c e r i D o rn e .

A cest lu c ru p a re d e stu l d e p la u z ib il , în să o a ltă p o v e s te p r e t in d e câ D a e m o n n u se o p u n e a c h ia r a tâ t d e m u lt u n ei c ă s ă to r ii

cu R oh an n e de T y ro s h , fiin d c o n v in s câ a r fi p u t u t c ă lc a p e u r m e le Iui A e g o n C u c e r ito r u l şi a le lu i M a e g o r c e l C r u d şi să a ib ă

mai m ulte neveste. A e g o n i-a r fi p u t u t p r o m it e c - o sâ-i în d e p lin e a s c ă d o r in ţa (u n ii d in tr e s u s ţin ă to r ii lu i B la c k fy r e a u p r e t in s

ulterior câ aţa ar fi fo st), în să D a e r o n g â n d e a c u to t u l a ltfe l. N u n u m a i câ D a e r o n a r e fu z a t să-i p e r m ită fra te lu i să u să a ib ă m ai

m ulte soţii, d a r i-a d a t m â n a lu i D a e n e r y s Iui M a r o n M a r t e l l , ca p a r t e a u n e i în ţe le g e ri p e n t r u a u n ific a , în ce le d in u r m ă , ce le

Şapte R egate cu D o rn e .

Dacă D aen erys l-a iubit p e D a e m o n , aşa c u m au p re tin s ce i c a re s -a u r id ic a t în ap ă ra rea D ra g o n u lu i N e g r u , c in e -a r m ai p u te a

spune? în anii ca re-.iu u rm at, D a e n e r y s a fo s t so ţia c r e d in c io a s ă a p r in ţu lu i M a r o n , ia r d a c ă l-a je l i t p e D a e m o n B la c k fy re , n -a

Lisat nicio în sem n are d espre asta.

Aceste concesii au fost una dintre seminţele din care a izbuc­

nit prima Rebeliune Blackfyre, ca şi convingerea că Dorne avea

prea multă influenţă asupra regelui, deoarece D aeron al II-lea

a adus Li curtea sa mulţi dornishieni, unora dintre ei conferin-

du-li-se funcţii importante.Şi totuşi, domnia Iui Daeron a stabilizat repede regatul, iar

lui a ajuns curând să i se spună Daeron cel Bun, de către oamenii

de rând şi de către lorzii cei nobili deopotrivă. Era considerat

cinstit şi generos, chiar dacă unii puneau sub semnul întrebării

influenţa soţiei sale din Dorne. Şi cu toate că nu era războinic -

descrierile din epocă notează câ era m ic de statură, cu braţe

subţiri, umeri rotunzi şi o atitudine erudită - doi dintre cei

patru fii ai săi păreau să fie tot ceea ce s-ar putea dori de la un

cavaler, lord sau moştenitor. Cel mai mare, prinţul Baelor, şi-a

câştigat porecla de Rupe Lance la vârsta de şaptesprezece ani,

in urma faimoasei sale victorii de la turnirul de la nunta prin­

ţesei Daenerys, unde I-a învins pe Daemon Blackfyre în înfrun­

tarea finală. Iar fiului lui cel mai mic, prinţul Maekar, părea să-i

facă plăcere sâ dovedească priceperi similare.

Cu toate acestea, prea mulţi oam eni priveau părul în tu­

necat al lui Baelor şi ochii lui şi m urm urau că era m ai m ult

Martell decât Targaryen, chiar dacă s-a dovedit a fi un bărbat

care putea câştiga cu uşurinţă respectul şi era la fel de generos

ca tatăl său. Cavalerii şi lorzii din H otarele D orn ishien e au

ajuns sâ nu aibâ încredere în Daeron şi în Baelor şi au început

si tânjească tot mai mult după „vremurile de altădată" când

domishienii erau duşmanii cu care te luptai, nu rivali în lupta

pentru atenţia sau favorurile regelui. Şi-apoi p riveau spre

Daemon Blackfyre - înalt şi puternic, un sem izeu p rin tre

muritori, cu spada Cuceritorului în mână - şi se m irau.

Seminţele rebeliunii au fost plantate, insă le-au trebuit

mulţi ani să dea roade. N-a fost nicio insultă, nicio nedreptate

gravă, care să-l fi făcut pe D aem on Blackfyre să se întoarcă

îm p o triva regelui D aero n . D acă to tu l a fost d o a r p e n tru

dragostea lui D aen erys, cu m se face că trecu seră o p t ani

înainte să izbucnească rebeliunea? A fost o vreme îndelungată

pentru o iubire zadarnică, mai ales după ce R ohanne îi d ă­

ruise deja şapte fii şi fiice, iar D aen erys îi adusese pe lum e

prinţului M aron mai m ulţi m oştenitori.

A d evăru l este că sem inţele au găsit un teren fertil din

cauza lui A egon cel Netrebnic. A egon îi urase pe dornishieni

şi se luptase cu ei, iar lorzii care doreau reîntoarcerea Ia acele

vrem uri - în ciuda tuturor nenorocirilor legate de ele - n-ar

fi fost n iciodată încântaţi cu un rege paşnic. M ulţi războinici

faim oşi, care priveau cu neîncredere la pacea din regat şi la

dornishienii de la curtea regelui, au început sâ caute m oda­

lităţi de înlăturare a lui Daem on.

Poate câ la în ceput D aem on Blackfyre de-abia dacă se

băga în astfel de discuţii, doar de dragul vanităţii sale. D upă

to ate cele, anii trecu seră în tre p rim ii care l-au abordat pe

D aem on şi rebeliunea propriu-zisă. Şi atunci ce anum e il de­

term inase pe D aem on să-şi ceară dreptul la tron? Se pare câ a

fost unul dintre M arii Bastarzi: Ser A egor Rivers, Bittersteel.

Poate că sângele Iui de Bracken l-a făcut pe A egor atât de co ­

leric şi uşor de ofensat. Poate câ pierderea ruşinoasă de către

Bracken a respectului regelui Aegon, care a dus la exilarea sa

de la curte. Sau p o ate că a fost do ar rivalitatea sa cu fratele

v itreg şi la fel de bastard, B ryn den Rivers, care reuşise să-şi

m en ţin ă relaţiile apropiate de la curte, deo arece m am a lui

Bloodraven fusese m ult iubită în tim pul vieţii şi era pom enită

S I Â N G A | Daeron al II-lea fi p r in ţu l M aron A larte ll la m onum entul rege/ni Baelor.

cu respect, astfel încât familia Blackwood nu suferise precum

Brackenii când regele se descotorosise de respectivele amante.

Indiferent de motiv, Aegor Rivers a început curând să-l

îndemne pe Daemon Blackfyre să-şi revendice tronul, cu atât

mai mult după ce Daemon s-a învoit s-o căsătorească pe fiica

sa cea mare, Calla, cu Aegor. A m ar trebuie să-i fi fost oţelul,

dar mai rea limba lui. A picurat otravă în urechea lui Daemon,

iar odată cu el s-a auzit şi zarva făcută de ceilalţi cavaleri şi

lorzi cu tot felul de păsuri.

In cele din urmă, anii de astfel de discuţii au dat în sfârşit

roade, iar Daemon Blackfyre a luat decizia. Totuşi, a fost una

luată în mare grabă, pentru că regele Daeron a aflat curând

că Blackfyre intenţiona să se declare el însuşi rege la schim­

barea lunii. (Nu ştim cum a aflat Daeron, cu toate că lucrarea

neterminată a lui Merion, Dragonul Roşu şi cel Negru sugerează

că un alt M are Bastard, Brynden Rivers, ar fi fost implicat.)

D aeron a trim is G arda Regelui să-l aresteze pe D aem on

înainte ca acesta să-şi ducă mai departe planurile de trădare.

Daemon a fost avertizat şi, cu ajutorul unui cavaler celebru

pentru tem peram entul său clocotitor, Ser Q u en ty n Ball,

Mingea de Foc, a reuşit să părăsească în siguranţă Fortăreaţa

Roşie. A liaţii lui Daem on Blackfyre au folosit această tenta­

tivă de arestare drept m otiv de război, susţinând că Daeron

a acţionat împotriva lui Daem on numai dintr-o teamă fără

temei. A lţii îi mai spuneau şi Daeron cel Născut în M inciună,

repetând calomnia lansată de Aegon cel Netrebnic, în ultimii

săi ani de domnie, potrivit căreia tatăl lui nu fusese regele, ci

fratele lui, Cavalerul Dragon.

Şi astfel a început Prim a Rebeliune Blackfyre, în anul

196 D .C . R estabilind culorile tradiţionale ale b lazonului

Targaryen, un dragon negru pe fond roşu, rebelii şi-au declarat

susţinerea pentru fiul bastard al prinţesei Daena, Daemon

Blackfyre, Primul pe Numele Său, proclamându-1 adevăratul

fiu mai mare al regelui Aegon al IV-lea, iar pe fratele său vitreg,

Daeron, drept bastard. Aşa că între dragonii negri şi roşii s-au

purtat numeroase bătălii în Vale, Ţinuturile Vestice, cele Rive

rane şi în alte părţi.

Răscoala s-a terminat în Câmpia Ierbii Roşii, după aproape

un an. Unii au scris despre curajul cu care au luptat oamenii

alături de Daem on şi de alţi trădători, însă cu toată valoarea

pe câm pul de luptă şi ostilitatea lor faţă de Daeron, a fost

doar o cauză pierdută. Daem on şi fiii săi mai mari, Aegon şi

A em on , au căzut sub ploaia de săgeţi trimise de Brynden

Rivers şi de gărzile sale private, Clonţul Corbului. Acestea au

fost urmate de o şarjă dementă a lui Bittersteel, cu Blackfyre

în mână, în încercarea de a se alătura forţelor lui Daemon.

întâlnindu-se cu Bloodraven în toiul atacului, s-a stârnit un

duel feroce, care l-a lăsat pe Bloodraven orb şi l-a pus pe fugă

pe Bittersteel.

însă bătălia s-a sfârşit când prinţul Baelor Rupe Lance s-a

apropiat cu o armată de lorzi ai furtunii şi dornishieni, căzând

în spatele răsculaţilor, în vrem e ce tânărul prinţ Maekar s-a

unit cu ceea ce mai rămăsese din avangarda lordului A rm ,

formând o nicovală implacabilă de care rebelii s-au izbit şi au

m urit. Z e ce m ii de oam eni au pierit pentru vanitatea lui

Daem on Blackfyre şi mult mai mulţi au fost răniţi şi schilodiţi.

Eforturile regelui Daeron de a face pace au fost zădărnicite, cu

toate că nu făcuse nicio greşeală, poate numai pe aceea că

arătase prea multă milă faţă de fratele lui vitreg invidios.

D upă aceea, regele Daeron a dovedit o fermitate la care

puţini s-ar fi aşteptat. M ultor lorzi şi cavaleri care-1 sprijiniseră

pe D ragonul N egru li s-au luat pământurile, cetăţile de scaun

şi privilegiile şi-au fost forţaţi să-şi elibereze ostaticii. Daeron

avusese în credere în ei, făcuse to t ce-i stătuse în puteri să

domnească drept, iar ei se întorseseră împotriva sa. Fiii supra­

vieţuitori ai lui D aem on Blackfyre au fugit in Tyrosh, căminul

mamei lor, îm preună cu Bittersteel. Regatul a continuat sa fie

tulburat de revendicările pretendenţilor Blackfyre timp de

peste patru generaţii, până când şi ultimii descendenţi ai lui

D aem on Blackfyre, pe linia masculină, au ajuns în mormânt.

C u m rezolvase problem ele cu fraţii săi vitregi, iar terţa

fiilor şi moştenitorilor săi îl susţinea, mulţi s- au gândit câ regele

Daeron s-a asigurat câ regatul va rămâne sub domnia laigaiu

nilor vrem e de secole. Puţini se îndoiau câ Baelor Rupe l jnrf

va fi un m are rege, deoarece era esenţa cavalerismului fi a

tu l în ţe lep ciu n ii şi îşi servea tatăl ca Mâna p r ic e p u tă ,

niciun om n-ar fi putut sâ ştie voinţa zeilor. Baelor Rupe

In Essos, Bittersteel i-a adunat pe lorzii ţi cavalerii exilaţi şi pe urmaşii lor. A înfiinţat Compania de Aur în 212 P.C., care a

devenit curând cea mai puternică companie liberă din Ţinuturile Discordiei. „Sub aur se află oţelul amar' a devenit strigă­

tul lor de luptă, faimos în Essos. După Bittersteel, compania a fost condusă de urmaşii lui Daemon Blackfyre, până când ulti­

mul dintre ei, Maelys cel Monstruos, a fost ucis la Treptele de Piatră.

ST Â N G A | Bittersteel in fruntea C o m j h l n u ' i, Ic Aur.

DEASUPRA | Daemon Blackfyre comiucăml atacul la Câmpia Ierbii Roşii.

103

a fost omorât în floarea vârstei de propriul sau frate, M aekar,

la un turnir la Ashford, în anul 209 D.C. N-.i fost o lovitură de

lance, nici încleştarea propriu-zisâ, ci încercarea C elor Şapte -

prima din secol - în care Baelor a luptat p en tru un cavaler

mjrunt, de hotar, fără o obârşie demna de notat. M oartea lui a

fost un accident, aproape sigur, şi s-a scris că prinţul M aek ar

.1 regretat întotdeauna dispariţia fratelui său şi I-a com em orat

in fiecare an. Şi totuşi, Baelor a m urit şi, fără îndoială, A laekar

firegatul seîntrebau dacă vreun cavaler de hotar m erita p ier­

derea Prinţului de Piatra Dragonului şi M ân a Regelui. (însă

pe atunci nu aveau cum sâ ştie cât de m u lt se va ridica acel

cavaler de hotar, cu toate câ asta-i o altă istorie.)

Baelor avea fii - tinerii prinţi V alarr şi M a ta i ys - la fel

ca Maekar, iar regele mai avea alţi doi fii în afară de ei (cu

toate că regatul era mai puţin sigur de A erys, învăţat şi obse­

dat de tot felul de chestiuni oculte, şi Rhaegel, un băiat bun,

atins de nebunie). Dar M area Epidemie de Primăvară a făcut

ravagii prin cele Şapte Regate, afectându-i pe toţi, în afară de

cei din Vale şi Dorne, care şi-au închis porturile şi trecâtorile

din m unţi. C el mai puternic loviţi au fost cei de la Debarca­

derul Regelui. M arele Septon, vocea Celor Şapte pe pământ,

a m urit, Ia fel ca o treime dintre cei M ai Devotaţi, şi aproape

toate surorile tăcute din oraş. Cadavrele erau îngrămădite în

ruinele Bârlogului Dragonilor, până când au ajuns la o înălţime

de trei m etri şi, în cele din urmă, Bloodraven i-a pus pe piro-

m anţi sâ ardă trupurile acolo unde se găseau. U n sfert din

oraş s-a aprins odată cu ele, însă nu mai era altceva de făcut.

M ai râu, fiii lui Baelor Rupe Lance s-au numărat printre

cei care au fost duşi departe, la fel ca Daeron al II-lea, pe care

m ulţi îl num eau C el Bun. A dom nit timp de douăzeci şi cinci

de ani, iar m are parte dintre aceştia au fost de pace şi belşug

p en tru regat.

JTe r y s IURC Â N D PE T R O N în 209 D.C., cel de-al doilea fiu al lui

Daeron, Aerys, nu şi-ar fi imaginat niciodată că va deveni rege

şi era, cu siguranţă, nepotrivit să stea pe Tronul de Fier. Aerys

învăţase, în felul său, că interesele sale aveau, în mare parte,

de-a face cu tomurile prăfuite legate de o profeţie străveche şi

cu mistere mai înalte. Căsătorit cu Aelinor Penrose, n-a ară­

tat niciodată vreun interes de a o lăsa grea şi zvonurile spuneau

că nici nu reuşise să consume mariajul. Consiliul său restrâns,

ajuns la exasperare, spera că fusese ceva ce nu i-a plăcut la ea şi asta l-a împiedicat să acţioneze, sfătuindu-1 să o părăsească şi

să-şi ia o altă soaţă. Dar el nici nu voia să audă de aşa ceva.Punăndu-şi coroana în vremea Marii Epidemii de Primă­

vară, A erys I a primit un regat cu mari tulburări. Nici nu în­

cepuse boleşniţa să secere, când Dagon Greyjoy, Lordul din

Insulele de Fier, a trimis navele oamenilor de fier să facă prăpăd în sus şi-n jos pe ţărmurile M ării Apusului, în vreme ce peste

M area îngustă, Bittersteel complota împreună cu fiii lui Dae­

mon Blackfyre. Poate câ tocmai aceste dificultăţi l-au făcut pe

Aerys să-i ceară lui Brynden Rivers să-i slujească drept Mână.

Lordul G orm on Peake a fost în miezul unei încercări de a

declanşa o nouă răscoală. Pentru rolul jucat de el in Prima Re­

beliune Blackfyre, lui Peake îi fuseseră luate două din cele trei

castele deţinute de casa sa timp de secole. După secetă şi Marea

Epidemie de Primăvară, lordul Gorm on l-a convins pe fiul cel

mare al lui Daemon Blackfyre, singurul supravieţuitor, Daemon

cel Tânăr, sâ treacă M area îngustă şi să încerce să urce pe tron.

Com plotul a ieşit la iveală în anul 211 D.C., la turnirul de nuntă de la W hitewalls, marea cetate de scaun ridicată de

lordul Butterwell lângă O chiul Zeilor. Era acelaşi Butterwell

care fusese, cândva, M ân a Iui Daeron, până când regele îl

îndepărtase în favoarea lordului Hayford, din cauza eşecului său dubios de a acţiona îm potriva lui Daemon Blackfyre în

prim ele zile ale rebeliunii sale. M u lţi lorzi şi cavaleri s-au adunat la W hitewalls, pretextând că celebrau căsătoria lor­

dului Butterwell şi că participau Ia turnir, cu toţii împărtăşind

dorinţa de a-1 aşeza pe Blackfyre pe tron.D acă Bloodraven n-ar fi avut informatori printre con­

spiratori, Daem on cel Tânăr ar fi putut declanşa o rebeliune

U nii a u su g era t că u n a d in tr e c a u z e le ce le m ai p ro b a b ile a le a sc e n s iu n ii la p u te r e a lu i B lo o d ra v e n a fo st fa p tu l câ inte­

resu l lu i A e r y s p e n tr u ş tiin ţe le o c u lte şi p e n t r u is to r ia a n t ic ă se p o tr iv e a c u c e l a l lu i R ivers, ale c ă ru i stu d ii în m arile

m is te re e ra u un se c r e t c u n o s c u t de to a tă lu m e a la a c e a v re m e . B lo o d ra v e n a ju n sese d e ja u n p erso n a j p ro e m in e n t la curte,

în să p u ţin i se a ş te p ta u c a A e r y s să-l n u m e a sc ă M â n ă . C â n d a fă c u t-o , a sta a s tâ r n it o c e a r tă în tr e rege şi fra te le său, p rinţu l

M a e k a r , c a re se a ş te p ta c a ra n g u l d e M â n ă să-i r e v in ă lu i. D u p ă a c eea , p r in ţu l M a e k a r a p le c a t d e la D e b a rc a d e ru l Regelui

la P a la tu l de V a ră , ră m â n â n d a c o lo în a n ii u rm ă to r i.

Bloodraven s-a dovedit a fi capabil ca M ână, dar şi un

maestru al şoptitorilor, care rivaliza cu lady M ysaria, şi mai erau şi din aceia care credeau că el şi sora sa vitregă şi amantă,

Shiera Seastar, se foloseau de vrăjitorie pentru a afla tot felul

de secrete. Era ceva obişnuit să te referi la cei „o mie şi unul

de ochi" iar nobilii şi oam enii de rând au început să nu mai aibă încredere în vecinii lor de teamă să nu fie spioni în slujba

lui Bloodraven. Dar Aerys avea nevoie de spioni, ţinând cont

de necazurile apărute după Marea Epidemie de Primăvară. A

venit vara şi odată cu ea o secetă care a durat mai bine de doi

ani. xVIulţi au dat vina pe rege, dar şi mai mulţi pe Bloodraven.

Erau şi fraţi săraci care predicau despre trădare, la fel şi lorzi şi

cavaleri. Iar unii dintre aceştia vorbeau despre o anume trădare:

Dragonul Negru trebuia să se întoarcă de dincolo de M area

îngustă şi să-şi ocupe locul cuvenit.

DREAPTA | Arestarea lui Paemon al II lea Blaekfyrc.

periculoasă chiar în inima Ţinuturilor Riverane, insă chiar

înainte ca turn iru l sâ se fi încheiat, M âna s-a apropiat de zidurile cetăţii W hitewalls cu armata sa, astfel încât cea de-a

D o u a R eb eli­

une Blackfyre

s-a te r m in a t „

înainte de a se

fi putut spune

C â D a e m o n cel T â n ă r v isa sâ d e v in ă rege este un fa p t b in e cu n o scu t, d eşi B itterstee l n u -1 sp rijin ea in e fo rtu rile sale d e a

p retin d e tro n u l. D a r d e ce B itte rste e l îl sp rijin ise pe ta tă , d ar îl re fu za se p e fiu este o ch e stiu n e d iscu ta tă , u n e o ri, p r in

sălile C ita d e le i. M u lţi v o r su sţin e că D a e m o n ce l T â n ă r şi lo rd u l G o rm o n nu l-au p u tu t co n v in g e p e B itte rste e l câ p la n u l lo r

era solid şi, ca s~o sp u n e m p e-a d re a p tă , p are un a r g u m e n t co rec t. Pealce era o rb la ra ţiu n e în setea lui d e ră zb u n a re şi d e r e ­

cu perare a cetăţilor, iar D a e m o n e ra c o n v in s câ va reuşi, in d ife re n t de c ircu m sta n ţe . T o tu şi, a lţii su g erea ză că B itte rste e l era

un o m aspru, ca re n u a p re c ia n im ic a ltc e v a în a fa ră de ră zb o i şi nu avea în c re d e re în v isele lui D a e m o n şi in te re su l său p e n tru

m uzica şi fin eţu ri. Iar a lţii în că m a i în a lţă c â te -o sp râ n cea n ă la re laţia ap ro p ia tă d in tre D a e m o n şi tâ n ă ru l lo rd C o c k sh a w ,

sugerând câ asta l-a r fi tu lb u ra t p e A e g o r R iv e rs su fic ie n t de m u lt ca sâ-i re fu ze b ă iatu lu i a ju to ru l său.

cu adevărat câ începuse. G orm on Peake s-a numărat printre

conspiratorii executaţi în urma rebeliunii eşuate, în vreme ce

alţii, precum lordul Butterwell, şi-au pierdut pământurile şi

cetăţile. Cât despre Daemon, a trăit mai mulţi ani ca ostatic la

Fortăreaţa Roşie. Unii s-au întrebat cum se facea că fusese doar

închis, însă înţelepciunea măsurii era cât se poate de clară:

următorul său frate, Haegon, nu putea avea pretenţii la tron

dacă Daemon era încă în viaţă, fiind şi mai mare decât el.

Cea de-a Doua Rebeliune Blackfyre s-a dovedit a fi un

dezastru, însă asta n-a fost la fel întotdeauna. în 219 D.C.,

Haegon Blackfyre a declanşat cea de-a T reia R ebeliun e

Blackfyre. Cunoaştem faptele petrecute atunci, şi bune, şi

rele, ale ocârmuirii lui Maekar, acţiunile lui A erion Flacără

Strălucitoare, curajul mezinului lui M aekar şi cel de-al doilea

duel dintre Bloodraven şi Bittersteel. Pretendentul la tron

Haegon 1 Blackfyre a m urit după bătălie, răpus cu mişelie

după ce-şi predase sabia, dar Ser A egor Rivers, Bittersteel, a

fost capturat viu şi adus la Fortăreaţa Roşie în lanţuri. M ulţi

incâ susţin câ dacă i s-ar fi dat spada atunci, pe loc, aşa cum

ceruseră prinţul Aerion şi Bloodraven, asta ar fi însemnat un

sfârşit timpuriu al ambiţiilor lui Blackfyre.

însă nu a fost sâ fie. Cu toate că Bittersteel a fost judecat

şi găsit vinovat de înaltă trădare, regele A erys i-a cruţat viaţa,

poruncind ca în loc de asta să fie trimis la Z id , să-şi trăiască

restul zilelor sale ca om al R ondului de N o ap te. A cea stă

mărinimie s-a dovedit a fi una prostească, deoarece fam ilia

Blackfyre aveau încă destui prieteni la curte, unii dintre ei

fiind dispuşi să devină inform atori. N ava care-i ducea pe

Bittersteel şi încă o duzină de alţi prizonieri a fost capturată

în M area îngustă în drum spre Rondul de Est la M are, iar

Aegor Rivers a fost eliberat şi s-a întors la Com pania de Aur.

înainte ca anul sâ se fi terminat, l-a încoronat pe fiul cel mai

mare al lui Haegon Daemon al III-lea Blackfyre în Tyrosh şi

şi-a reluat uneltirile împotriva regelui care-i cruţase viaţa.

Regele A erys a mai rămas pe Tronul de Fier încă doi ani,

înainte de a muri, în '221 D.C., din cauze naturale.

în decursul dom niei sale, înălţim ea Sa a recunoscut o

serie de moştenitori, cu toate că niciunul nu era copilul său.

A erys a m urit fără urmaşi, căsătoria lui răm ânând tot ne-

consum atâ. Fratele său, Rhaegel, cel de-al treilea fiu al lui

Daeron cel Bun, murise înaintea lui, inecându-se cu o bucată

de plăcintă de mreanâ în 215 D.C., in timpul unui ospăţ. Fiul

lui Rhaegel, A elor, a d even it atunci noul P rin ţ de P iatra

Dragonului şi moştenitor al tronului, dar a murit doi ani mai

târziu, într-un incident grotesc, de mâna propriei sale surori

gemene şi soţie, Aelora, în circumstanţe care au lăsat-o smin­

tită şi îndurerată. (Se pare câ A elora şi-a luat singură viaţa

după ce-a fost atacată la un bal mascat de trei bărbaţi rămaşi

în istorie ca Şobolanul, Şoimul şi Porcul.)

Ultimul dintre moştenitorii recunoscuţi de A erys înainte

de a m uri va fi şi cel care îi va succeda la tron: unicul frate

supravieţuitor al regelui, prinţul Maekar.