92799162 Ion Deleanu Drept Constituţional Şi Instituţii Politice – Tratat I

DREPT CONSTITUTIONAL SI INSTITUTII POLITICE

1

SISTEME CONSTITUTIONALE CONTEMPORANE

Sectiunea 1 Criterii de identificare a sistemelor constitutionale Este bine cunoscut faptul ca n cadrul

sistemului institutiilor constitutionale juridice si politice, seful de stat ocupa un rol si o pozitie dintre

cele mai importante. n conditiile separatiei puterilor, seful statului poate fi nsusi titularul puterii

executive (cum este, de pilda, n S.U.A.), poate fi un arbitru ntre puterile statului, detinnd totodata

si unele prerogative ce apartin puterii executive (cum ar fi, de pilda, n Franta) sau poate sa

reprezinte un simbol al statului, o emanatie a puterii legiuitoare, fiind responsabil fata de aceasta (de

pilda, n Germania si Italia). n tarile care au pastrat forma de guvernamnt monarhica, seful statului

monarhul ereditar nu detine nsa responsabilitati politice. n aceste state, Guvernul este de fapt

titularul puterii executive, monarhul pastrnd numai anumite prerogative legate de reprezentarea

statului pe planul relatiilor externe, pastrarea echilibrului ntre puterile statului si continuitatea

autoritatilor statale. Lundu-se n considerare n special locul si pozitia sefului de stat, regimurile

constitutionale au fost de fapt clasificate n regimuri prezidentiale, semiprezidentiale, parlamentare

si directoriale.1

Sectiunea a 2-a Regimuri prezidentiale n regimurile prezidentiale, cum este de pilda cel american,

seful de stat, care dispune de considerabile atributii, este ales direct de popor, dar puterea sa este

contracarata de aceea a forumului legislativ Congresul pe care nu l poate dizolva. n sistemul

american presedintele nu are dreptul de initiativa legislativa, aceasta apartinnd n exclusivitate

membrilor puterii executive, el fiind totodata obligat sa obtina asentimentul Congresului pentru

ncheierea unor acorduri internationale si avizul comisiilor de specialitate ale forumului legislativ

pentru confirmarea unor nalti demnitari. Congresul dispune nsa de posibilitatea de a -l demite pe

presedinte si a-l trage la raspundere penala n cadrul unei proceduri destul de complicate care se

numeste impeachment. Puterea judecatoreasca absolut independenta, desi membrii Curtii

supreme sunt numiti de presedintele

1

Victor Duculescu, Constanta Calinoiu, Georgeta Duculescu, Drept constitutional comparat. Tratat,

editia III-a, vol.I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002, pag.91.

PARTEA I CAPITOLUL I CONSIDERATII TEORETICE GENERALE ALE DISCIPLINEI DREPT CONSTITUTIONAL

SI INSTITUTII POLITICE

2

S.U.A.- are dreptul sa ia n discutie legalitatea si constitutionalitatea chiar a actelor Guvernului.

Potrivit prevederilor Constitutiei S.U.A., presedintele american dispune de numeroase puteri, dar el

este ales n baza unei proceduri democratice si ct se poate de eficiente de consultare a poporului,

iar odata ales nu este cu nimic n afara sistemului de responsabilitati. Adoptarea si aplicarea

regimului prezidential nu este, prin urmare, att de mult influentata de tipul de atributii pe care le

detine presedintele, de prerogativele mai mari sau mai mici ce apartin acestuia, ci de modul n care

se ncadreaza aceasta putere considerabila, desigur n mecanismul de control democratic.

Sistemul prezidential permite, deci, o autentica nfaptuire a aspiratiilor democratice, dar numai cu

conditia ca el sa fie raportat la un ntreg sistem de norme si mecanisme, de institutii si forme de

control care sunt menite sa-i garanteze eficienta si stabilitatea. Faptul ca un presedinte american a

putut fi tras la raspundere n 1974, cum a fost cazul Watergate, demonstreaza forta si vitalitatea

democratiei americane, bazata pe traditii, pe drepturile omului, dar si pe un sistem eficient de

guvernare, care permite sefului de stat sa exercite un numar extrem de mare de responsabilitati, dar

numai cu conditia de a le folosi corect si n serviciul ntregii natiuni. Mai mult, n regimul prezidential

al Statelor Unite ale Americii de Nord, sistemul de frne si contragreutati opereaza uneori chiar n

cadrul aceleiasi puteri. Alcatuirea Congresului pe baza bicamerala nu urmareste numai ca prin

crearea Senatului sa se asigure o reprezentare paritara a statelor ce formeaza federatia nord-

americana ci, si ca, fractionndu-se puterea legiuitoare, aceasta sa nu fie concentrata n minile unei

singure adunari care, nempartindu-si atributiile cu nimeni, ar putea dobndi un rol politic excesiv. 2

Sectiunea a 3-a Regimuri semiprezidentiale Spre deosebire de regimurile prezidentiale, regimurile

semiprezidentiale pastreaza alegerea directa a presedintelui de catre popor, dar confera

presedintelui o serie de importante atributii politice. Desi n sistemul semiprezidential seful statului

nu este n acelasi timp si prim ministru functia de prim ministru fiind separata de aceea de

presedinte -, el poate prezida lucrarile Cabinetului, poate sesiza Curtea Constitutionala si dispune de

o prerogativa importanta dreptul de veto legislativ pe care l are, desigur, si presedintele american.

Regimul semiprezidential cauta sa suplineasca o serie de dezavantaje ale sistemului prezidential, dar

si de imperfectiuni ale regimului parlamentar la care ne vom referi n continuare. ntre un sistem

care acorda presedintelui prerogative

2

Tudor Draganu, op.cit., pag.8-9.


3

foarte largi si un sistem care nu i acorda deloc, regimul semiprezidential imagineaza o cale de mijloc

n care presedintele, ales de ntregul popor, devine un arbitru ntre puterile statului, nsa puterea

executiva apartine de fapt Guvernului, n fruntea caruia se gaseste primul ministru. Aceasta

reprezinta, de fapt, prima si cea mai importanta deosebire ntre regimul semiprezidential si cel

prezidential, deoarece n regimurile prezidentiale presedintele este totodata si seful puterii

executive. Ca element comun ntre regimurile prezidentiale si cele semiprezidentiale este

posibilitatea de punere sub acuzare a presedintelui n anumite situatii grave dar, n timp ce n

regimurile semiprezidentiale presedintele poate dizolva Parlamentul, acest lucru nu-l poate face

niciodata presedintele ntr-un sistem prezidential. Desigur, sunt si unele puncte de asemanare, care

nu respecta pe deplin aceasta demarcatie de puteri. Asa, de pilda, n regimurile semiprezidentiale

presedintele republicii prezideaza Consiliul de Ministri, fie de regula (cum este n Franta), fie numai n

anumite situatii. Implicarea sa directa n viata politica nu este posibila n regimurile semiprezidentiale

unde, desi presedintele este ales prin vot direct, cu sprijinul unui partid sau anumitor partide, el nu

poate desfasura totusi o activitate politica relevanta, deoarece prin definitie el trebuie sa adopte o

pozitie echidistanta fata de diferitele forte politice care participa la competitie pentru guvernare.

Att n regimul prezidential ct si n regimul semiprezidential, presedintele nu are initiativa

legislativa, dar el poate opri adoptarea unor proiecte de legi, exercitnd dreptul de veto, si sa dispuna

trimiterea lor pentru o noua discutare Camerei (sau Camerelor), n scopul reexaminarii proiectului pe

care nu l considera acceptabil. Atributiile de politica externa sau cele privind functiile militare ale

Presedintelui n diverse sisteme sunt, n general, aceleasi. La fel si cunoscutele prerogative ce privesc

amnistia si gratierea, care n regimul anumitor constitutii, solicita nsa si un aviz din partea

Ministerului Justitiei. Exemplul clasic al regimului semiprezidential l constituie r egimul politic francez

consacrat de Constitutia Frantei din 4 octombrie 1958. n legatura cu sistemul semiprezidential

francez, mai trebuie subliniat ca, potrivit art.16 din Constitutia citata, presedintele dispune de

dreptul de a lua masuri exceptionale cnd institutiile republicii, independenta natiunii, integritatea

teritoriului sau executarea angajamentelor sale internationale sunt amenintate ntrun mod grav si

imediat. Spre deosebire de sistemul romn, unde presedintele poate sa prezideze sedintele

Consiliului de Ministri, art.9 din Constitutia franceza din 1958 mentioneaza numai ca presedintele

conduce sedintele Consiliului de Ministri, de unde concluzia ca aceasta reglementare este obligatorie.

n sistemul francez, Presedintele Republicii poate sa pronunte dizolvarea Adunarii Nationale, dar nu

si a Senatului. Dizolvarea Adunarii Nationale este pronuntata nsa numai dupa consultarea primului

ministru si a presedintilor celor doua Camere, desi parerea acestora nu este obligatorie. n afara

acestor atributii, n Franta, presedintele ales n prezent pe cinci ani, ca urmare a celei mai recente

reforme constitutionale este comandantul suprem al armatei, are dreptul de gratiere, adreseaza

mesaje celor doua Camere ale



4

Parlamentului, desemneaza pe primul ministru, iar actele sale cu exceptia unor masuri printre care

Decretul de aplicare a art.16 necesita semnatura primuluiministru sau a ministrilor responsabili.

Sectiunea a 4-a Regimuri parlamentare Un al treilea regim constitutional este cel parlamentar. Acest

regim acorda o nsemnatate considerabila Parlamentului, care devine de fapt adevaratul forum de

guvernare. Guvernul condus de un prim ministru eficient si cu largi puteri este obligat sa dea

socoteala Parlamentului, care i poate retrage oricnd ncrederea, fara prea mari dificultati, n

conditiile n care apreciaza ca nu-si ndeplineste mandatul. Presedintele republicii este, n asemenea

conditii, o figura mai mult decorativa, avnd atributii de reprezentare si protocol, un rol politic minor,

ce este depasit de departe de pozitia proeminenta a primului ministru. Presedintele republicii

poate actiona nsa cu succes n situatii de criza, n care el este de fapt cel ce va conferi mandatul

viitorului premier; o asemenea optiune nu poate fi facuta nsa nici ea discretionar, deoarece

presedintele va recurge la o anumita nominalizare numai dupa ce va avea girul fortelor politice si se

va confrunta cu acestea. Asa cum s aratat, exemplele clasice de regimuri parlamentare n Europa -a

sunt Germania si Italia, iar dintre fostele tari socialiste Cehia, Slovacia, Ungaria, Croatia, Slovenia si

Albania. n Germania, potrivit Constitutiei din 1949, presedintele reprezinta federatia si ncheie

tratate, acrediteaza si primeste trimisii diplomatici. Printre atributiile presedintelui se pot mentiona:

numirea si revocarea judecatorilor, a functionarilor federali, precum si a ofiterilor si subofiterilor,

exercitarea dreptului de gratiere presedintele putnd delega unele din aceste prerogative altor

autoritati. Pentru abuzuri grave, Constitutia instituie procedura punerii sub acuzare a Presedintelui.

Bundestag-ul sau Bundesrat-ul poate pune sub acuzare Presedintele Republicii n fata Tribunalului

Constitutional Federal pentru violare voluntara a legii fundamentale sau a unei alte legi federale.

Cererea de punere sub acuzare trebuie nsa prezentata de cel putin o patrime din membrii

Bundestag-ului sau o patrime din membrii Bundesrat-ului. Decizia de punere sub acuzare trebuie

luata cu o majoritate de doua treimi din membrii Bundestag-ului sau doua treimi din Bundesrat.

Acuzatia va fi sustinuta n fata Tribunalului Constitutional de un reprezentant al Adunarii care a votat

punerea sub acuzare. n Italia, potrivit Constitutiei din 1947, presedintele republicii este ales de

ambele Camere ale Parlamentului pe termen de 7 ani. Presedintele republicii este seful statului si

reprezinta unitatea nationala. El poate trimite mesaje celor doua Camere. El fixeaza alegerile si

stabileste prima ntrunire a Parlamentului. Presedintele autorizeaza prezentarea proiectelor de lege

apartinnd initiativei Guvernului, promulga legile si emite decretele cu valoare de lege, ca si

regulamentele; fixeaza referendum-ul popular n cazurile prevazute de Constitutie;


5

el numeste, n cazurile prevazute de lege, functionarii de stat; acorda decoratii; acrediteaza si

primeste reprezentantii diplomatici; ratifica tratatele internationale, dupa autorizarea prealabila a

Camerelor, daca acest lucru este prevazut de lege; este comandantul fortelor armate si prezideaza

Consiliul Suprem al Apararii, constituit conform legii. n atributiile sale intra si declararea starii de

razboi, dupa deliberarea Camerelor. Presedintele prezideaza Consiliul Superior al Magistraturii. El are

dreptul de gratiere si poate comuta pedepsele. Presedintele republicii poate, dupa nstiintarea

presedintilor celor doua Camere, sa dizolve una sau ambele Camere. El nu poate exercita nsa acest

drept n ultimele sase luni ale mandatului sau. Nici un act al Presedintelui republicii nu este valabil

daca nu este contrasemnat de ministrii care l au propus si care si asuma responsabilitatea. Actele

care au valoare legislativa si celelalte acte de competenta Presedintelui sunt, de asemenea,

contrasemnate de presedintele Consiliului de Ministri. Presedintele republicii nu raspunde de actele

savrsite n exercitiul functiilor sale dect n cazurile de nalta tradare sau atentat contra Consiliului.

n aceste cazuri el este pus sub acuzatie de catre Parlament n sedinta comuna, cu majoritatea

absoluta a membrilor sai. n conditiile profundelor transformari politice care au avut loc n anii 90 n

Europa centrala si de rasarit, fostele tari comuniste care au abolit sistemul monopartid si economia

planificata au transformat structural cadrul lor legislativ si constitutional, preocupndu-se de

elaborarea unor noi legi fundamentale care sa garanteze drepturile si libertatile cetatenilor,

pluralismul politic, o functionare armonioasa a institutiilor statului, controlul constitutionalitatii si

aplicarea efectiva si imediata a angajamentelor internationale n ordinea interna a statelor

respective. Din acest punct de vedere este de remarcat ca unele state foste socialiste s -au orientat

spre modelul american (Rusia), altele spre modelul francez (Romnia) iar altele spre modelul german

(Slovenia, Croatia, cehia, Slovacia, ungaria). Integrarea noilor democratii n ordinea de drept

europeana s-a facut, fireste, respectndu-se traditiile si institutiile nationale, n unele cazuri

folosindu-se chiar fostul cadru constitutional, vechile constitutii fiind numai partial aprobate si

pastrate mult timp n vigoare cu anumite modificari (Ungaria, Polonia). Indiferent de optiunile pe

care aceste state le-au manifestat fata de unul sau altul dintre sistemele constitutionale pe care le-

am mentionat, institutia sefului de stat a ramas una dintre institutiile cheie, de care depinde

edificarea, n aceste tari, a unui nou cadru democratic. 3 Sectiunea a 5-a Regimul directorial O

varietate a regimurilor ntemeiate pe principiul pluralismului politic o constituie regimul directorial.

Acest regim se caracterizeaza prin aceea ca puterea

3

Ibidem, pag.35.



6

executiva este detinuta de un colegiu ales de catre legislativ, pe un anumit termen, pna la expirarea

caruia nu poate fi revocat. Un asemenea sistem se deosebeste n mod evident de regimul

parlamentar, ntruct guvernul (executivul) nu poate fi revocat de Parlament pna cnd nu si va fi

terminat mandatul. Dupa cum s-a remarcat n literatura noastra de specialitate, regimul directorial

nu cunoaste institutia responsabilitatii politice a ministrilor. Dar acest fapt nu este menit sa duca la o

consolidare a pozitiei executivului pentru ca, n locul unui executiv numit de seful statului, ca n

regimul parlamentar, regimul directorial cunoaste un executiv ales de puterea legiuitoare pe un

termen determinat. Un important element de specificitate n cadrul regimului directorial este nsa

acela ca desi puterea legiuitoare nu poate revoca executivul nainte de expirarea mandatului lui, i

poate anula sau modifica actele. Elementele mentionate deosebesc regimul directorial si de regimul

prezidential, caci pe cnd acesta creaza un executiv puternic, care se bucura, n principiu, de aceeasi

autoritate ca si puterea legiuitoare, fiind ales ntocmai ca ea de corpul electoral, executivul regimului

directorial este, prin chiar originea sa, dependent de legislativ. Este de remarcat, n acelasi timp, ca

executivul, nefiind concentrat n minile unei singure persoane, ci fiind un executiv colegial, va fi

necesara ntotdeauna realizarea unei unitati de vointa ntre cei care fac parte din executivul colegial.

Executivul, fiind colegial, presupune o dezbatere n cadrul sau a principalelor acte pe care le emite,

ceea ce face ca sa existe totusi o posibilitate de a diminua sau de a evita excesele unei puteri care

pe tot timpul mandatului sau devine independenta fata de legislativ. n Elvetia, unde functioneaza

acest sistem, potrivit parerii autorilor de specialitate, se constata totusi o puternica influenta a

executivului asupra legislativului. Dupa cum observa Maurice Duverger, stabilitatea membrilor

Consiliului Federal unii ramnnd n functie timp de peste 25 de ani le confera acestora o mare

autoritate asupra adunarilor, dar si o cunoastere aprofundata a problemelor, determinata de bogata

practica pe care au acumulat-o n decursul timpului fiecare dintre membri si Consiliul Federal n

totalitatea sa. 4 Sectiunea 6-a Sistemul constitutional romn n tara noastra, traditia regimului politic

a fost aceea de regim parlamentar dar n cadrul formei de guvernamnt monarhic, care a fiintat n

tara noastra pna n 1947. n perioada anilor 1938-1940 a existat tendinta transformarii monarhiei

parlamentare ntr-o monarhie cu prerogative foarte largi, iar n perioada 1940-1944 Romnia a

cunoscut un regim autoritar condus de Maresalul Ion Antonescu, n care monarhia detinea de fapt

numai unele atributii protocolare si reprezentative.

4

Maurice Duverger, Institutions politiques et droit constitutionnel, vol. I, editia II-a, Paris, pag.174,

citat de Tudor Draganu, Drept constitutional si institutii politice, vol.I, Editura Lumina Lex,

Bucuresti, 2000, pag.274.


7

Dupa instaurarea republicii (n 1947) si pna la Revolutia din Decembrie 1989, regimul republican

existent n Romnia a fost de fapt subordonat unor circumstante de ordin politic legate de existenta

unui singur partid si de promovarea unei singure doctrine, ca doctrina oficiala a statului. Dupa

Revolutia din Decembrie 1989 a fost mentinuta forma republicana de guvernamnt, validata de

prevederile Constitutiei din Decembrie 1991. Numerosi autori de specialitate care au analizat regimul

politic din Romnia l-au caracterizat ca fiind un regim semiprezidential inspirat n buna masura din

regimul francez. Desi au existat n literatura de specialitate si anumite punct de vedere care

considera regimul existent n Romnia ca fiind parlamentar, estimam cu tot respectul pentru

argumentele aduse ca nu poate fi pus semnul identitatii ntre un regim parlamentar de tipul celui

german si italian, n care presedintele depinde exclusiv de Parlament, si sistemul existent n Romnia,

n care presedintele este totusi ales de popor, dispune de atributii importante, inclusiv aceea de a

dizolva Parlamentul, n anumite conditii, fara a se ridica nsa la nivelul prerogativelor de care dispune

seful statului ntr-o republica prezidentiala. Prin urmare, desi categoria de republica

semiprezidentiala a fost calificata de unii autori ca o notiune artificiala, ea este totusi preferabila,

dupa parerea noastra, aceleia de a ignora elementele de specificitate si de a clasa Romnia fara o

analiza suficienta fie n categoria republicilor prezidentiale, fie n categoria republicilor

parlamentare. n ceea ce priveste libertatea optiunilor, trebuie subliniat ca n epoca contemporana

formele autocratice de guvernamnt s dovedit pretutindeni nu -au numai n contradictie cu

interesele propriilor lor popoare, dar si cu imperativele generale ale pacii si stabilitatii n lume, cu

marile principii ale dreptului constitutional, care dupa cum aratam n alta parte a acestei lucrari

au devenit astazi principii acceptate si recunoscute pe plan international. n Documentul final al

reuniunii de la Viena din 1986, reprezentantii statelor participante la Conferinta pentru Securitate si

Cooperare n Europa subliniau n aceasta ordine de idei ca n virtutea principiului egalitatii n

drepturi si dreptului popoarelor de a dispune de ele nsele si n conformitate cu prevederile

corespunzatoare ale Actului final, toate popoarele au n mod permanent dreptul de a determina n

deplina libertate, atunci cnd doresc si cum doresc, statutul lor politic intern si extern, fara nici un

amestec din afara, si de a urmari, conform dorintei lor, dezvoltarea lor politica, economica, sociala si

culturala. Aprofundnd ideea democratiei politice, Carta de la Paris pentru o noua Europa din 1990

preciza si ea ca Guvernul democratic se ntemeiaza pe vointa poporului, exprimata periodic prin

alegeri libere si corecte. Democratia are ca fundament respectarea persoanei umane si a statului de

drept. Democratia reprezinta cea mai buna garantie a libertatii de expresie, a libertatii de expresie, a

tolerantei fata de orice grupuri ale societatii si a egalitatii sanselor pentru fiecare persoana.



8

Principiile democratice de conducere a societatii constituie astazi un drept cstigat, de la care nu se

pot face drogari sau abateri, deoarece renuntarea la democratie ar fi mpotriva oricaror principii ale

dreptului constitutional modern. O importanta realizare a gndirii si practicii politice contemporane

este, de aceea, acceptarea pluralismului ca o conditie indispensabila pentru asigurarea progresului

societatii, pentru desfasurarea activitatii politice si elaborarea normelor cu caracter juridic care

trebuie sa guverneze conduita oamenilor n societate. Asa cum subliniaza un Dictionar de analiza

politica, ca filosofie politica pluralismul firma ca diversitatea este de dorit, fiind o premisa a

democratiei 5. n Romnia de astazi nici o forta politica, indiferent de orientarea sa, nu contesta

valoarea pluralismului care si-a dobndit, n prezent, un prestigiu bine meritat, devenind nu numai o

regula valabila pentru relatiile politice, dar si o norma ce decurge din respectul diversitatii, la fel de

prezent pe toate treptele vietii sociale. Asa cum arata Jacques Lacroix, Pluralismul implica dreptul

inalienabil al omului de a apartine oricaror comunitati de ordin moral, cultural, intelectual si spiritual,

singurele care permit dezvoltarea persoanei. Pericolul pentru libertatea personala nu vine din

constituirea grupurilor multiple si puternice, ci din predominanta unuia dintre ele; de ceea ce trebuie

sa ne temem nu este grupul puternic, ci grupul mic 6. n opinia aceluiasi autor, Diversitatea

spirituala este un drept, ea nu putea sa dauneze unitatii nationale7. Asa cum este unanim,

recunoscut, lupta politica este un fenomen specific pentru societatea de azi, cum a fost si pentru

societatile anterioare, deoarece politica este un aspect inevitabil al convietuirii sociale8. Lupta

politica constnd n confruntarea dintre doctrine, programe, ideologii se desfasoara n conditii

diferite de la o epoca la alta, ea implica o multitudine de forme, unele pasnice altele nu, determinate

de fizionomia si traditiile societatii, de raporturile de forte, de circumstantele speciale care fac ca n

anumite conditii sa prevaleze anumite metode sau optiuni strategice. Nu trebuie uitat ca nsasi

functia sistemului politic este aceea de a rezolva conflicte si de a promova solutii de cooperare. Ar fi,

de aceea, absurd sa ne imaginam societatea civila n termenii unei uniformitati care ar anihila

confruntarea politica. Dupa cum remarca, pe buna dreptate, Georges Burdeau, orice viata este o

lupta si orice istorie a societatilor atesta ca viata politica nu scapa acestei legi 9. Nu trebuie uitat ca,

nca la timpul sau, Aristotel se ridica cu vigoare mpotriva pretinsei unitati absolute a societatii

civile, relevnd pericolul unei asemenea uniformizari n urmatorii termeni: Este evident ca natura

societatii civile nu admite unitatea, cum pretind anumiti oameni politici si, ceea ce ei numesc cel mai

mare bine pentru stat este n mod precis ceea

5

Jack C.Plano, Robert E.Riggs, Helenan S.Robin, Dictionar de analiza politica, Editura Ecce Homo,

Bucuresti, 1993, pag.114. 6 Citat de Georges Burdeau, Trait de Science politique, tome VII La

Dmocratie gouvernante, soin, assise sociale et sa philosophie politique, Paris 1973, Librairie

Gnrale de Droit et de Jurisprudence, p.560. 7 Idem, p.561. 8 Jack C.Plano s.a., op.cit. p.115. 9

Georges Burdeau, Trait de science politique, tome III, La Dynamique politique, Paris 1968, L.G.D.J.,

pag.575.


9

ce tinde spre pieirea sa 10. Din toate cele aratate mai sus rezulta cu evidenta ca lupta politica,

fenomen inevitabil pentru orice societate, se desfasoara ntr-o multitudine de forme si circumstante.

n competitia pentru putere ntre diversele forte politice o nsemnatate cu totul hotartoare o

prezinta desfasurarea n conditii democratice a competitiei electorale. Mecanismele electorale la

diverse nivele trebuie concepute ntr-un mod democratic, conferind organelor alese un element de

autentica reprezentativitate populara. Dupa cum observa autorii romni Ioan Muraru si Simina

Tanasescu, Relatiile sociale care privesc alegerea prin vot a deputatilor, senatorilor, sefului de stat si

autoritatilor locale sunt reglementate de dreptul constitutional, deoarece prin continutul lor sunt

relatii constitutionale, adica apar n procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii. Normele

juridice care reglementeaza aceste relatii sociale formeaza o institutie distincta a dreptului

constitutional, ele gasindu-se nscrise att n Constitutie ct si n legea electorala. Aceste norme

juridice, denumite si norme electorale, sunt amanuntit cercetate n literatura juridica, consecinta

fireasca a importantei lor n sistemul de drept si faptul ca indica cel mai direct si eficient caracterul

democratic sau nedemocratic al unui sistem constitutional 11. n legatura cu diversele moduri de

concepere a scrutinului, cu alegerea si desemnarea parlamentarilor, precum si a sefului statului, au

fost enuntate diverse sisteme n literatura de drept constitutional. Astfel, amintim sistemul majoritar,

sistemul proportional si diferite sisteme intermediare, printre care sistemul Hondt, care este

consacrat, printre alte legislatii, si de legislatia electorala romna actuala. n ce priveste scrutinul,

acesta poate fi uninominal sau scrutin de lista. n tara noastra, potrivit reglementarilor n vigoare,

fiinteaza, pentru ambele Camere ale Parlamentului, un sistem de alegeri pe baza de liste, desi

numerosi oameni politici si organizatii neguvernamentale au criticat acest mecanism, avansnd

propuneri de perfectionare a lui. Mentionam, astfel, numai cu titlu de exemplu, propunerea

Organizatiei Pro Democratia privind alegerea Camerei Deputatilor printr-un sistem mixt, aproximativ

70% dintre deputati urmnd sa fie alesi prin sistemul uninominal majoritar absolut n circumscriptiile

uninominale, si 30% prin scrutin de lista, la nivelul fiecarui judet si al Municipiului Bucuresti. Aceeasi

organizatie a mai propus ca alegerea senatorilor sa se faca, n toate cazurile, prin vot uninominal. Se

cuvine a fi semnalata si initiativa legislativa a cetatenilor, privind Codul electoral (potrivit Legii nr.189

din 1999) 12. n esenta, se are n vedere reducerea numarului de parlamentari prin cresterea normei

de reprezentare si un scrutin asemanator celui din Republica Federala Germania. 13 Fiecare alegator

ar avea

10 11

Aristotel, La politique,III, paragraf 7 Ioan Muraru, Simina Tanasescu, Drept constitutional si institutii

politice, editia VIII, revazuta si adaugita, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag.388. 12 Monitorul

Oficial nr.336 din 21 mai 2002 13 Tudor Draganu, O problema veche, dar ntotdeauna noua a

dreptului electoral scrutinul uninominal sau cel de lista, n Fiat Justitia, Universitatea Crestina

Dimitrie Cantemir, Facultatea de Drept, Cluj-Napoca, nr.1, 1997, pag.33 si urm.



10

dreptul la doua voturi, unul pentru un candidat n colegiul uninominal si unul pentru o lista la nivelul

circumscriptiei electorale. Deputatii ar urma sa fie alesi printr-un sistem mixt cu compensatie, iar

senatorii la nivelul colegiilor uninominale n care sunt alesi si doua treimi din deputati, prin scrutin

uninominal majoritar, cu doua tururi de scrutin. nfaptuirea optiunii democratice pe calea alegerii

libere reprezinta, n actualele conditii istorice, o conditie indispensabila a democratiei. Ea presupune

pe de o parte asigurarea posibilitatii tuturor fortelor politice de a-si desfasura campania electorala,

iar pe de alta parte, un sistem electoral democratic, care sa permita o reprezentare corecta a fortelor

politice, fara a duce nsa la farmitarea spectrului electoral. Mentionam ca, desi n cursul dezbaterilor

privind revizuirea Constitutiei s-au facut si unele propuneri de modificare a sistemului electoral,

acestea nu au fost retinute si inserate n Constitutie, reglementarea regimului electoral urmnd a fi

facuta, n continuare, printr-o lege organica.


11

CONSTITUTIA ROMNIEI DIN 1991

CAPITOLUL I CONSIDERATII GENERALE

Sectiunea 1 Optiunile democratice dupa Revolutia din Decembrie 1989 Primul document al Revolutiei

romne Comunicatul catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, din 22 decembrie 1989, a

consacrat abolirea dictaturii dar nu a specificat n mod expres regimul constitutional al tarii si nici

forma de guvernamnt a statului. n document se arata ca Din acest moment se dizolva toate

structurile de putere ale clanului Ceausescu, Guvernul se demite, Consiliul de Stat si institutiile sale si

nceteaza activitatea. ntreaga putere n stat este preluata de Consiliul Frontului Salvarii Nationale.

Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordoneaza ntreaga activitate a armatei si a

unitatilor Ministerului de Interne. Toate ministerele si organele centrale, n actuala lor structura, si

vor continua activitatea normala subordonndu-se Frontului Salvarii Nationale, pentru a asigura

desfasurarea normala a ntregii vieti economice si sociale. n teritoriu se vor constitui consilii

judetene, municipale, orasenesti si comunale ale Frontului Salvarii Nationale ca organe ale puterii

locale 14. Inexistenta unor prevederi clare cu privire la forma de guvernamnt a statului si regimul

constitutional aplicabil a generat n rndul specialistilor o diversitate de interpretari cu privire la

semnificatia acestui Comunicat. S-a sustinut, de pilda, ca Revolutia din decembrie 1989 nu a abrogat

dect partial prevederile Constitutiei din 1965, ramnnd n vigoare toate acele dispozitii ale sale

care nu priveau structurile de putere ale fostei dictaturi. Acest punct de vedere s-a reflectat si n

Tezele cu privire la elaborarea noii Constitutii a Romniei, care au prevazut, n forma initiala, ca de la

data intrarii n vigoare a noii Constitutii, Constitutia din 21 august 1965 este abrogata. O asemenea

interpretare a generat pe drept cuvnt obiectii, pe de o parte datorita faptului ca nu numai

prevederile vadit incompatibile ale Constitutiei din 1965 cu ideile Revolutiei din Decembrie 1989 nu

mai erau aplicabile, dar si alte numeroase dispozitii ale vechii Constitutii, care puteau fi considerate

depasite n raport cu noile structuri. Pe de alta parte, acceptarea tezei potrivit careia Constitutia din

21 august 1965 nu a fost expres abrogata putea duce, practic, la interpretari dezavantajoase pentru

ordinea ce fusese instaurata n

14

A se vedea, pentru dezvoltari: Dumitru Mazilu, Proclamatia Revolutiei romne, Editura Lumina Lex,

Bucuresti, 1999.



12

stat. S-ar putea sustine, astfel, ca toata activitatea ulterioara, inclusiv activitatea Parlamentului ales la

20 mai 1990, ar fi fost neconstitutionala, deoarece contravenea evident principiilor Constitutiei din

21 august 1965. n cadrul amplelor dezbateri ce s-au purtat pe aceasta tema s-a mai sustinut ca ar

putea fi invocate si normele generale de drept cu privire la desuetudine, pentru a demonstra

ncetarea fortei juridice a constitutiei din 1965. S-a argumentat ca scurgerea timpului nu este

necesarmente un element de esenta desuetudinii, atunci cnd un act normativ, fara a fi abrogat

formal, este totusi desconsiderat intentionat si pe fata de toate cele trei puteri existente n stat:

legislativa, executiva si judecatoreasca. n doctrina a mai fost invocat si argumentul potrivit caruia

revolutiile au un efect abrogator asupra constitutiilor existente n momentul ncheierii lor victorioase.

n orice caz, teza subzistentei Constitutiei din 1965 a fost larg contestata, deoarece era de natura sa

puna sub semnul ntrebarii ntreaga ordine juridica postrevolutionara, inclusiv o serie de legi

importante care au fost adoptate dupa constituirea noului Parlament, ale carui principii erau vadit

contrare Constitutiei din 21 august 1965. Ar fi fost, deci, preferabil consideram noi ca primul

document al Revolutiei romne Comunicatul catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale sa

precizeze expres situatia Constitutiei din 1965, cerinta indispensabila pentru definirea cadrului n

care urma sa fie edificat ulterior noul stat de drept. Mai trebuie mentionat si faptul ca n primele zile

ale Revolutiei din Decembrie au fost abrogate o serie de acte normative emise de fostul regim.

Aceasta mprejurare ar putea fi folosita, desigur, ca argument de cei care sustin ca din moment ce nu

s-a produs o abrogare expresa a Constitutiei din 1965, aceasta ar fi ramas totusi, partial, n vigoare.

Se poate concepe nsa si explicatia ca noile autoritati revolutionare nu au mai abordat problema

Constitutiei tarii, fiind convinse ca ea fusese deja solutionata prin primul act al Revolutiei romne

Comunicatul catre tara al Frontului Salvarii Nationale. La cteva zile dupa victoria Revolutiei, la 27

decembrie 1989, a fost emis Decretul-lege nr.2 privind constituirea, organizarea si functionarea

Consiliului Frontului Salvarii Nationale. Nici acest act normativ nu cuprinde referiri la mentinerea sau

abrogarea Constitutiei din 21 august 1965. Este de observat ca n acest act normativ se mentioneaza,

pentru prima data, ca forma de guvernamnt a tarii este republica, idee ce nu fusese enuntata initial

n Comunicatul din 22 decembrie 1989. 15 Adunarea Constituanta, compusa din membrii celor doua

forumuri legislative, care a dezbatut si adoptat noua Constitutie, a functionat pe baza Decretului-lege

nr.92/1990 pentru alegerea Parlamentului si a Presedintelui Romniei. Potrivit acestui decret,

Adunarea Deputatilor si Senatul, reunite n sedinta comuna, urmau sa se constituie de drept n

Adunare Constituanta, pentru adoptarea Constitutiei.

15

Dan Ciobanu, Victor Duculescu, Drept constitutional romn, Editura Hyperion, Bucuresti, 1993,

pag.54.


13

Prin Hotarrea Constituantei nr.1 din 11 iulie 1990 s-a stabilit ca sedintele sa fie prezidate, prin

rotatie, de presedintele Senatului si de presedintele Adunarii Deputatilor, Adunarea functionnd pe

baza unui Regulament. A fost constituit, totodata, Comitetul Adunarii Constituante, compus din

presedintii, vicepresedintii si secretarii celor doua Camere. S-a stabilit, prin aceeasi hotarre,

alegerea unei Comisii pentru redactarea proiectului Constitutiei Romniei, formata din deputati,

senatori si specialisti n domeniul dreptului constitutional si al altor stiinte socio-umane, acestia din

urma dispunnd, n cadrul comisiei, numai de un vot consultativ. S-a mai convenit, totodata, ca

propunerile de deputati si senatori membri ai Comisiei sa fie astfel facute pentru a se respecta, pe

ct posibil, configuratia politica a celor doua Camere. Metodologia 16 urmata pentru adoptarea noii

Constitutii a fost urmatoarea: Comisia pentru redactarea proiectului de Constitutie, creata n baza

Hotarrii nr.1 din 11 iulie 1990, a trecut mai nti la elaborarea unor Teze, care cuprindeau de fapt,

ntr-o forma concisa, ideile esentiale ale textelor constitutionale, unele teze fiind astfel redactate

nct au putut fi transformate cu usurinta n articole ale noii Constitutii. Au fost situatii n care,

neconvenindu-se anumite teze, ele au fost retrimise Comisiei pentru elaborarea proiectului de

Constitutie. n unele situatii s-a recurs la ntlniri ale sefilor grupurilor parlamentare, n special pentru

a se pune de acord asupra unor probleme politice, care erau destul de spinoase si care implicau

realizarea unui consens. Partea a doua a lucrarilor Adunarii Constituante s-a desfasurat sub sabia lui

Damocles a dizolvarii Adunarii Constituante, potrivit Decretului lege nr.92/1990, n ipoteza n care

ea nu putea sa elaboreze textul Constitutiei n termenul fixat. Data fiind ncetineala cu care se

realizau progresele n prima faza a lucrarilor Adunarii Constituante, unele organe de presa erau de

parere ca o asemenea perspectiva a dizolvarii Adunarii Constituante, n cazul nendeplinirii

mandatului sau, nu ar fi fost deloc exclusa. A urmat, n consecinta, accelerarea ritmului lucrarilor,

Regulamentul de desfasurare a lucrarilor fiind modificat la 10 septembrie 199117 n sensul limitarii

duratei interventiilor la maximum 5 minute si al renuntarii de a se mai pune n discutie acele

probleme asupra carora Constituanta se pronuntase cu prilejul discutarii Tezelor. n ce priveste

modalitatea de adoptare a Constitutiei, au fost acceptate, n final, propunerile care vizau votul

nominal al parlamentarilor cu prilejul adoptarii Constitutiei. Totodata, au fost validate si doua

prevederi noi, care nu figurau n regulamentele anterioare. Astfel, a fost acceptata ideea ca acei

deputati sau senatori care nu-si puteau exercita votul fiind retinuti n alte probleme importante, o

puteau face prin corespondenta. O a doua inovatie a constituit-o masura decaderii din calitatea de

deputat sau senator a parlamentarului care, cu prilejul sedintei pentru adoptarea Constitutiei, nu ar fi

votat nici direct, nici prin corespondenta. Singurul

16 17

Ion Deleanu, Drept constitutional si institutii politice, vol.II, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1992,

pag.63. Hotarrea Adunarii Constituante nr.2 din 10 septembrie 1991, publicata n Monitorul Oficial

al Romniei, nr.184 din 13 septembrie 1991.



14

caz nregistrat a fost acela al senatorului Karoly Kiraly (U.D.M.R), care nu a participat la sedinta de

adoptare a Constitutiei si nici nu si-a exercitat votul prin corespondenta, fiind decazut, ca urmare, din

calitatea de senator, prin Hotarrea adoptata de Adunarea Constituanta. Momentul urmator legat de

adoptarea Constitutiei, supunerea ei spre aprobare n cadrul unui referendum, a constituit, de

asemenea, obiectul unor vii dezbateri si confruntari de pareri. Mai multi deputati si senatori din

partidele de opozitie au apreciat ca fiind inutil referendumul, din momentul n care Adunarea

Constituanta adopta legea fundamentala. Intrarea n vigoare a noii Constitutii ca urmare a

referendum-ului din 8 decembrie 1991 nu a constituit nsa punctul terminus al schimbarilor

constitutionale din tara noastra. Dupa cum arata nsusi textul Constitutiei, urmau sa fie nfiintate o

serie de institutii noi, printre care Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Avocatul Poporului, si sa

fie numiti din nou membrii Curtii Supreme de Justitie 18. n ceea ce priveste situarea Constitutiei

romne din 1991 n contextul reglementarilor constitutionale moderne, trebuie precizat ca noua

Constitutie a fost elaborata pe baza unui studiu atent al constitutiilor tarilor democratice, ca si a

valorificarii celor mai bune traditii din trecutul gndirii constitutionale romnesti. Consideram

necesar sa precizam totodata ca, cu prilejul pregatirii Tezelor pentru Constitutia Romniei, au fost

ntreprinse studii si vizite n numeroase tari, au fost adunate documente privind experienta si viata

politica a altor state, s-a facut apel la specialisti din alte tari, care au prezentat expuneri, conferinte

etc. n cadrul lucrarilor Adunarii Constituante n care s-au discutat diferite texte constitutionale, nu

odata membrii Comisiei pentru redactarea proiectului de Constitutie sau parlamentari au facut

referinte la institutii din dreptul constitutional comparat. Rezulta, deci, ca elaborarea noii Constitutii

a Romniei avut n vedere ca un obiectiv primordial racordarea Constitutiei ce urma sa fie elaborata

la standardele internationale, cautndu-se a se adopta n toate cazurile numai acele solutii sau

redactari de texte care s-au dovedit eficiente si sigure n practica altor state. Constitutia romna,

consacrnd un sistem semi-prezidential, a avut n vedere, desigur, n cel mai nalt grad, Constitutia

franceza din 1958. Aceasta nu a constituit nsa singura sursa de inspiratie. Curtea Constitutionala de

pilda, institutie nou creata n Romnia prin Constitutia din 1991, a avut n vedere institutia Consiliului

Constitutional francez, fara a prelua nsa absolut toate aspectele de competenta ale acestei institutii.

De altfel, ntr-o prima varianta, Comisia pentru elaborarea proiectului de constitutie preconizase si

pentru Romnia aceeasi denumire de Consiliu Constitutional, nsa pna la urma a fost preferat

termenul de Curte Constitutionala, folosit si n alte tari, tocmai spre a da si mai bine expresie ideii

nfaptuirii unei justitii constitutionale. Dintre institutiile nou create, institutia Avocatului Poporului

are o filiatie mult mai complexa, ea folosind att practica daneza, suedeza, germana, ct si

18

Ion Deleanu, Op.cit., vol.II, pag.66


15

institutia spaniola corespunzatoare. Cu toate ca Romnia a adoptat sistemul semiprezidential

francez, nu toate atributiile Presedintelui francez se regasesc n Constitutia Romniei din 1991. Asa,

de pilda, daca n Franta presedintele republicii prezideaza sedintele de guvern, n Romnia, potrivit

art.87 din Constitutie, presedintele poate lua parte la sedintele de guvern n care se dezbat probleme

de interes national, situatie n care prezideaza sedintele la care participa. O importanta inovatie a

Constitutiei din 1991, care de fapt preia o dispozitie ce s-a afirmat cu putere n ultimele decenii n

dreptul constitutional comparat, este aceea a superioritatii ordinii juridice internationale fata de

ordinea juridica interna si a aplicarii tratatelor n ordinea interna din Romnia. Aceste importante

prevederi marcheaza o schimbare fundamentala de conceptie fata de vechea optica existenta nainte

de 1989, care refuza acceptarea instrumentelor internationale n masura n care nu fusesera

acceptate expres de tara noastra n virtutea propriei suveranitati. O inovatie deosebit de interesanta

este reintroducerea sistemului bicameral, care a constituit o traditie a vietii parlamentare romnesti.

Constitutia din 1991 nu numai ca a reintrodus institutia Senatului, urmnd practica unor tari

democratice, dar a stabilit totodata cu precizie si claritate mecanismul procedurii legislative, statutul

deputatilor si senatorilor, renuntnd la ideea mandatului imperativ si consacrnd teoria mandatului

de reprezentare, specifica tuturor constitutiilor moderne democratice. Desigur, sirul exemplelor

poate fi continuat, deoarece n Constitutia romna din 1991 se ntlnesc foarte multe elemente de

originalitate si noutate, unele preluate din dreptul constitutional comparat evident, nu toate din

aceeasi sursa , altele prelucrate si adaptate, nsa, n functie tocmai de specificul national al tarii

noastre. Este cert ca functionarea n bune conditii a tuturor mecanismelor prevazute de noua

Constitutie implica un grad sporit de ntelegere a separatiei puterilor n stat, evitarea amestecului

unei puteri n treburile celeilalte, un respect sporit fata de norma de drept, fata de reglementarile

internationale la care tara noastra a devenit parte. Integrarea Romniei n noua ordine juridica

europeana revendica un rol sporit pentru drepturile si libertatile omului care se cer a fi respectate cu

strictete, cultivarea respectului fata de lege trebuind sa devina o ratiune a nsasi existentei si a

functionarii organelor statului. Este nendoielnic ca asemenea transformari de substanta vizeaza

nsusirea nu numai a literei noilor reglementari constitutionale, dar si a spiritului lor, a cerintei

respectarii principiilor si normelor juridice pe care trebuie sa se ntemeieze statul de drept. Edificarea

ntregii vieti politice romnesti pe ideile de drept si legalitate a devenit si devine tot mai mult o

conditie a acceptarii Romniei ca membru cu drepturi depline al comunitatii statelor europene, al

unor organisme internationale. n acest amplu efort, juristilor le revine un rol esential, ei trebuind sa

fie primii care sa contribuie la promovarea respectului pentru statul de drept, sa aplice cu

consecventa si cu dreptate legile, dar sa contribuie, totodata, n mod direct la constientizarea ntregii

opinii publice romnesti n legatura cu valoarea normelor juridice, cu cerinta respectarii neabatute a

dreptului n relatiile dintre indivizi, n ntregul mecanism de functionare a organelor si organismelor

statului nostru.



16

Sectiunea a 2-a Cai si directii de actiune Constitutia Romniei din 1991 stabileste un regim de

guvernare semiprezidential si fundamenteaza organizarea bicamerala a Parlamentului, compus din

Camera Deputatilor si Senat 19. Puterile statului (desi nu se consacra expres principiul separatiei

puterilor) sunt exercitate de Guvern (puterea executiva), de Parlament (puterea legislativa) si de

instantele judecatoresti (puterea judecatoreasca), Presedintele tarii avnd rol de arbitru ntre

puterile statului. Constitutia instituie un mecanism democratic de functionare a organelor statului,

garanteaza pe larg drepturile si libertatile si consacra mecanisme eficiente de garantare a drepturilor

si libertatilor cetatenilor. Aceste prevederi ale Constitutiei reprezinta tot attea directii de actiune

pentru promovarea valorilor statului de drept, pentru eliminarea oricaror vestigii ale arbitrariului din

viata societatii noastre, pentru faurirea unei democratii durabile. Pe parcursul timpului, prevederile

Constitutiei Romniei s-au dovedit fie n general adaptate conditiilor dezvoltarii tarii n anii de

tranzitie, prevederile constitutionale fiind apreciate de numerosi specialisi straini, ca si de Comisia de

le Venetia, organism al Consiliului Europei constituit pentru a da asistenta noilor democratii, spre a se

ncadra n marea familie a popoarelor europene. Cu toate acestea, revizuirea Constitutiei a devenit o

cerinta imperioasa n ultimii ani, ca o consecinta a necesitatii de a se valorifica experienta acumulata

n perioada care a trecut de la adoptarea actualei Constitutii din 1991 ca si a imperativului de a fi

nscrise n Constitutie probleme si aspecte noi, decurgnd din practica. De altfel, ideea unei reforme

constitutionale a fost avansata mai de mult de majoritatea partidelor politice, de organizatiile

societatii civile, ca si de lucrarile de specialitate publicate n ultimii ani. Programul de guvernare,

adoptat de Parlamentul Romniei la 28 decembrie 2000, preciza ca "se impune cu necesitate

efectuarea unui proces de atenta revizuire si adaptare a unor prevederi constitutionale n raport cu

actualele realitati social-politice ale tarii, precum si cu exigentele procesului aderarii Romniei la

Uniunea Europeana" 20. n anul 2002 a fost adoptata Hotarrea Parlamentului Romniei nr.23 din 25

iunie 2000 privind constituirea Comisiei pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea

Constitutiei. n acelasi an, sub egida Camerei Deputatilor si a Asociatiei Pro Democratia, s-au

desfasurat lucrarile "Forumului constitutional", importanta forma de participare a societatii civile, a

opiniei publice, organizatiilor stiintifice, culturale si profesionale, la adaptarea si perfectionarea

prevederilor Constitutionale.

19 20

Ion Deleanu, Op.cit., pag.138. Monitorul Oficial al Romniei, Anul XII, nr.700, Partea I-a, Legi,

decrete, hotarri si alte acte, Joi 28 decembrie 2000.


17

Din initiativa Comisiei pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constitutiei, n care

au fost reprezentate toate partidele parlamentare, un grup de 233 deputati si 94 senatori au semnat

Propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei, care a obtinut avizul Consiliului Legislativ si pe

marginea caruia Curtea Constitutionala a emis Decizia nr.148 din 16 aprilie 2003 privind

constitutionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constitutiei Romniei. n esenta, propunerea

legislativa a avut n vedere o mai buna definire a pozitiei si rolului organelor de stat, o eficienta

sporita a prevederilor prin care sunt aparate, respectate si garantate drepturile cetatenesti, ntarirea

principiului autonomiei locale, a independentei justitiei, a rolului Consiliului Superior al Magistraturii,

ca si al Curtii Constitutionale. Propunerea legislativa a fost votata de Camera Deputatilor la 30 iunie

2003 si de Senat la 1 septembrie 2003, si validata n urma referendumului popular la 18 - 19

octombrie 2003, dupa efectuarea procedurii de mediere si aprobarea Raportului de mediere de catre

cele doua Camere.

CAPITOLUL III DREPTURILE, LIBERTATILE SI NDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETATENILOR

ROMNIEI

Sectiunea 1 Notiunea si natura juridica a drepturilor si libertatilor fundamentale Respectarea

drepturilor si libertatilor cetatenesti constituie unul dintre domeniile esentiale n care dreptul

constitutional a actionat n decursul timpului si de care este legata nsasi configuratia moderna a

acestei discipline. Dupa cum este bine cunoscut, drepturile cetatenesti au aparut pentru prima data

sub forma unor declaratii de drepturi, care au dat expresie traducerii n viata a unor mari conceptii si

idei umaniste, ce s-au constituit n adevarate pledoarii pentru recunoasterea drepturilor omului n

societate si apararii demnitatii sale mpotriva oricarui arbitrar21. Privind retrospectiv se poate

aprecia ca declaratiile de drepturi au reprezentat att la timpul respectiv, ct si mai ales dupa

trecerea unor secole documente fundamentale, de o incomparabila relevanta pentru definirea

continutului politic si juridic al institutiei drepturilor omului. Ele au fundamentat ideea egalitatii

oamenilor att n domeniul drepturilor civile, ct si n domeniul politic, definind o viziune elaborata

cu privire la raporturile dintre individ si stat, dintre om si autoritate. Trebuie amintit ca nca din 1215

Magna Charta definea,

21

Tudor Draganu, Declaratiile de drepturi ale omului si repercusiunile lor n Dreptul international

public, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag.65 si urm.



18

pentru prima oara, o regula de maxima importanta: aceea ca ori de cte ori guvernul unei tari vrea sa

aduca o anumita limitare bunului plac al indivizilor, aceasta limitare nu poate fi justa si legala dect

daca se ntemeiaza pe o regula de drept, preexistenta si impartial interpretata. Toate documentele

elaborate, la timpul lor, n Anglia, Franta si S.U.A. au reprezentat, privite prin perspectiva istoriei,

manifestari curajoase ale tendintei de a proteja drepturile legitime ale cetateanului mpotriva

tentativelor puterii de a-si extinde prerogativele n pofida drepturilor oamenilor si n detrimentul

acestora. Doctrina liberala a demonstrat, de altfel, cu argumente temeinice, obligatia statului de a nu

ntreprinde nimic n masura sa mpiedice libera dezvoltare a activitatilor pe care omul le desfasoara,

exercitarea drepturilor ce-i sunt recunoscute si garantate individului de legi si de Constitutie. O

examinare chiar si sumara a conceptiilor elaborate n decursul timpului cu privire la drepturile

omului arata c ncarcatura filosofica a acestui a concept s-a reflectat nemijlocit n definirea

trasaturilor politice si juridice ale conceptului nsusi. Consideram demn de subliniat faptul ca

elaborarea conceptului de drepturi ale omului a constituit, n fond, o operatiune de sinteza, constnd

din generalizarea unor idei consacrate n diferite tari n documente juridice cu un bogat continut

moral si politic, redactate de juristi de mare prestigiu, care au rezistat timpului. Conceptul n sine de

drepturi ale omului a reprezentat, asa dar, o generalizare si o abstractizare a tot ceea ce gndirea

umana a avut mai bun, ridicnd pe trepte noi principiile filosofice umaniste, relund elemente din

gndirea religioasa si din nazuintele generale de libertate care se facusera cunoscute cu atta vigoare

n secolele XVII si XVIII. Pe planul dreptului constitutional, conceptul de drepturi ale omului s-a regasit

si se regaseste n special sub forma notiunii de drepturi si libertati cetatenesti 22. Sfera drepturilor

omului este, evident, mult mai larga dect aceea de drepturi ale cetateanului, deoarece drepturile

omului includ n egala masura, n mod necesar, si protectia strainilor si a apatrizilor. Cu toate acestea,

toate constitutiile efectueaza diferentieri n ceea ce priveste drepturile, libertatile si ndatoririle

fundamentale ale cetatenilor proprii, care sunt direct corelate cu obligatiile de fidelitate si loialitate,

si obligatia generala de protectie a drepturilor omului, care actioneaza si atunci cnd este vorba de

straini si apatrizi. n ceea ce priveste conceptul propriu zis de drepturi, libertati si ndatoriri

fundamentale ale cetateanului romn, acestea, dupa cum apreciaza prof.Ioan Muraru sunt acele

drepturi subiective apartinnd cetatenilor, esentiale pentru viata, libertatea si demnitatea acestora,

indispensabile pentru libera dezvoltare a

22

Drepturile cetatenesti sunt denumite si libertati publice, fiind studiate, sub aceasta denumire, n

numeroase Facultati de drept din tarile occidentale. Profesorul Paul Negulescu clasifica libertatile

publice n primordiale sau primare (ex.libertatea individuala, inviolabilitatea domiciliului) si

secundare sau complementare (ex.libertatea presei, a asociatiunii, a ntrunirilor). A se vedea Paul

Negulescu, Curs de Drept constitutional romn, editat de Alex.Th.Doicescu, Bucuresti, 1927,

pag.518).


19

personalitatii umane, drepturi stabilite prin Constitutie si garantate prin Constitutie si legi23.

Notiunea de drepturi fundamentale se refera, prin urmare, la drepturi subiective si la drepturi

esentiale ce apartin cetateanului, prezentnd o importanta primordiala att pentru cetatean, ct si

pentru stat si societate, si care sunt n fond determinante pentru definirea statutului juridic al

cetateanului. Pe de alta parte, rolul si nsemnatatea deosebita a drepturilor fundamentale au facut ca

acestea sa fie nscrise n acte deosebite, cum ar fi constitutii, legi fundamentale sau declaratii de

drepturi. Sectiunea 2 Principiile reglementarii drepturilor si libertatilor fundamentale Titlul II din

Constitutia Romniei, intitulat Drepturile, libertatile si ndatoririle fundamentale, constituie unul

dintre domeniile cele mai importante ale reglementarilor constitutionale. El cuprinde nu numai o

enumerare clara si corespunzatoare a drepturilor, libertatilor si ndatoririlor fundamentale dar, n

acelasi timp, enunta garantii de natura sa asigure respectul ferm al acestora. Elaborarea textelor a

avut n vedere n primul rnd conventiile internationale privind drepturile omului, Declaratia

Universala a Drepturilor Omului, cele doua Pacte internationale ale drepturilor omului (Pactul privind

drepturile civile si politice si Pactul privind drepturile economice si sociale). Totodata, au fost avute n

vedere modul n care aceste drepturi sunt enuntate n constitutiile principalelor state democratice.

Titlul II cuprinde de fapt patru capitole, respectiv Capitolul 1 Dispozitii comune (articolele 15-21),

Capitolul 2 Drepturile si libertatile fundamentale (articolele 22-53), Capitolul 3 ndatoririle

fundamentale (articolele 55-57) si Capitolul 4 Avocatul Poporului (articolele 58-60). n ceea ce

priveste Dispozitiile comune ale Titlului II, cu alte cuvinte prevederile constitutionale care sunt n

egala masura aplicate tuturor drepturilor, libertatilor si ndatoririlor sunt de remarcat o serie de

dispozitii esentiale, definitorii pentru modul n care noua Constitutie concepe interpretarea si

traducerea n viata a reglementarilor cu caracter umanitar. n rndul acestor dispozitii sunt enuntate:

a) universalitatea drepturilor si libertatilor (art.15 alin.1); b) principiul neretroactivitatii legilor (art.15

alin.2); c) egalitatea n drepturi a cetatenilor n fata legii si autoritatilor publice (art.16); d) protectia,

de catre statul romn, a cetatenilor romni aflati n strainatate (art.17); e) cetatenia romna, regimul

strainilor si apatrizilor, cu toate consecintele lor, inclusiv problemele pe care le ridica extradarea si

expulzarea (art. 18 si 19); f) relatia dintre dispozitiile constitutionale si tratatele internationale

privitoare la drepturile omului (art.20); g) accesul liber la justitie pentru apararea drepturilor si

libertatilor.

23

Ioan Muraru, Simina Tanasescu, Drept constitutional si institutii politice, Editia VIII-a, revazuta si

cmpletata, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, pag.162.



20

Sub titulatura dispozitiilor comune sunt enuntate, deci, o serie de principii cu caracter general,

considerate indispensabile pentru ntelegerea ntregii problematici a drepturilor, libertatilor si

ndatoririlor. Astfel, este de retinut de la nceput ideea universalitatii, n sensul ca toti cetatenii tarii

beneficiaza de drepturile si libertatile consacrate prin Constitutie si prin legi, asumndu-si totodata si

obligatiile pe care acestea le prevad. Corelata acestui aspect se nfatiseaza ideea accesului la justitie,

specifica pentru statul de drept, care ntregeste, n mod fericit ideea de universalitate. Ideea de

universalitate se coroboreaza si cu principiul egalitatii n drepturi, care statorniceste egalitatea

tuturor cetatenilor n fata legii, fara privilegii si discriminari. Reforma constitutionala din 2003 a adus

precizarea importanta ca statul romn garanteaza egalitatea de sanse ntre femei si barbati pentru

ocuparea unor functii sau demnitati publice. Este de remarcat si prevederea expresa cuprinsa n

articolul 16 alineatul 2, care dispune ca nimeni nu este mai presus de lege, ntelegnd prin aceasta sa

puna capat pentru totdeauna unor practici care au facut ca n trecut anumite persoane ocupnd

functii importante n stat sa ncalce n mod voit prevederile Constitutiei si ale altor legi. Constitutia

diferentiaza regimul cetatenilor romni de acela al cetatenilor straini. Functiile si demnitatile publice,

civile si militare, pot fi ocupate numai de persoanele care au cetatenia romna si domiciliaza n tara.

Apare, n felul acesta, o deosebire ntre doua categorii de cetateni romni: cetatenii romni care au

domiciliul n tara, si cetatenii romni care au domiciliul n strainatate. Cetatenii romni aflati n

strainatate se bucura de protectia statului romn, trebuind sa ndeplineasca obligatiile ce le revin, cu

exceptia acelora care nu sunt compatibile cu absenta lor din tara. Astfel, de pilda, cetatenii romni

aflati n strainatate nu sunt obligati sa efectueze serviciul militar. Este de remarcat ca actele

normative aparute dupa Revolutia din Decembrie 1989 au permis cetatenilor romni care si-au

pierdut cetatenia din diferite motive, sa o redobndeasca, pastrndu-si totodata cetatenia straina pe

care au dobndit-o ntre timp. Pe de alta parte, modificarile aduse Legii cetateniei romne, n forma

sa republicata n anul 2000, permit cetatenilor romni sa beneficieze de o dubla cetatenie. Aceste

prevederi normative ntregesc cadrul diviziunii pe care am enuntat-o, ceea ce face ca n momentul de

fata sa avem practic trei categorii de cetateni romni: a) cetateni romni care traiesc pe teritoriul

tarii; b) cetateni romni aflati n strainatate cu domiciliul; si c) cetateni romni care beneficiaza si de

cetatenia unui alt stat. Drepturile si ndatoririle cetatenilor romni sunt, evident, aceleasi, cu

mentiunea nsa ca n ceea ce priveste cetatenii romni aflati n strainatate, acestia nu beneficiaza de

anumite categorii de drepturi. Cu referire la regimul strainilor si apatrizilor, Constitutia prevede ca

acestora li se poate acorda sau retrage dreptul de azil n conditiile legii, respectndu-se tratatele si

conventiile internationale la care Romnia este parte. Aceasta prevedere este vadit insuficienta,

deoarece dupa Revolutia din Decembrie 1989 s-a produs o schimbare a opticii fata de continutul si

natura dreptului de azil. n regimul trecut,


21

n fostele tari comuniste s-a acordat de multe ori azil politic unor persoane care desfasurasera

activitati teroriste sau care contribuisera la destabilizarea vietii politice ntr-o serie de tari din

Occident, participnd la activitatea unor organizatii clandestine, interzise, sprijinite din afara. Este

cert ca noua orientare a politicii romnesti, de prietenie cu toate statele si de respectare a principiilor

statului de drept, nu mai face posibila n viitor acordarea de azil pentru asemenea motive. n legatura

cu regimul cetatenilor romni, strainilor si al apatrizilor mai trebuie precizat si faptul ca pna la

modificarea din 2003 a Constitutiei, cetateanul romn nu putea fi nici extradat si nici expulzat, n

timp ce strainii si apatrizii puteau fi extradati, n baza unei conventii internationale sau n conditii de

reciprocitate. Neexistnd o mentiune expresa n Constitutie cu privire la expulzarea strainilor, este

clar ca aceasta poate fi efectuata n conditiile n care ei ar fi indezirabili pe teritoriul statului romn.

Prin urmare, se contura o mare deosebire de principiu ntre cetatenii romni (de toate categoriile) si

straini, primii neputnd fi nici extradati si nici expulzati, iar cei de al doilea fiind pasibili de ambele

masuri. Amintim ca expulzarea constituie o masura administrativa, luata de organele Ministerului de

Interne, masura ce se confirma de justitie, prin care un cetatean strain este ndepartat de pe

teritoriul Romniei. Extradarea reprezinta remiterea strainului catre o alta tara (tara sa de origine,

statul mpotriva caruia a comis o infractiune sau statul pe teritoriul caruia a savrsit o fapta deosebit

de grava) pentru a executa o pedeapsa privativa de libertate. Mentionam ca ntruct Romnia a

desfiintat pedeapsa cu moartea, un strain sau apartid nu poate fi extradat n conditiile n care statul

catre care ar urma sa fie extradat ar trebui sa-i aplice pedeapsa cu moartea. Consideratii umanitare

mpiedica asemenea proceduri. Prin faptul ca att expulzarea ct si extradarea se hotarasc de justitie,

sunt eliminate masurile arbitrare sau discriminatorii, luate la nivelul unor autoritati administrative,

care ar putea viza un strain sau apartid. Justitia este cea care va hotar si n caz de extradare si n caz

de expulzare, tinnd seama de toate elementele concrete si de argumentele care pledeaza n

favoarea sau mpotriva aplicarii acestor masuri. O prevedere deosebit de importanta se refera la

tratatele internationale privind drepturile omului. Sediul materiei se gaseste n articolul 20 din

Constitutie, care initial avea urmatorul cuprins: (1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si

libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate n concordanta cu Declaratia Universala a

Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romnia este parte. (2) Daca exista

neconcordanta ntre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care

Romnia este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale 24. Din analiza

acestui text rezulta ca el ridicau doua categorii de probleme: a) problema interpretarii dispozitiilor

constitutionale privind drepturile si libertatile

24

Reforma constitutionala din 2003 a adaugat la acest text sintagma cu exceptia cazului n care

Constitutia sau

legile interne contin dispozitii mai favorabile.



22

cetatenilor; si b) situatia unei eventuale neconcordante ntre pactele si tratatele internationale

referitoare la drepturile omului si dispozitiile legislative interne. n ceea ce priveste prima dintre cele

doua probleme, este de semnalat ca prin articolul 20 din Constitutie se consacra n mod expres teza

prioritatii dreptului international fata de dreptul intern. Dispozitiile constitutionale urmeaza sa fie

interpretate n concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte

tratate la care Romnia este parte. Desi textul este, fara ndoiala, generos si da expresie principiilor

noi care trebuie sa calauzeasca statul de drept, referirea din text potrivit careia dispozitiile

constitutionale vor fi interpretate si aplicate suscita unele probleme. Daca este de nteles ca textele

constitutionale pot fi interpretate n spiritul documentelor internationale, este mai greu de vazut

cum vor fi aplicate n concordanta cu acestea. n ceea ce priveste cea de a doua problema, solutia

optima pare a fi o Decizie a Curtii Constitutionale, ale carei atributiuni au fost considerabil extinse,

mai bine precizate n urma reformei constitutionale din 2003, prin care s-ar constata

incompatibilitatea sau neconcordanta, ceea ce ar face legea n cauza inaplicabila. Ar fi, desigur, de

imaginat si solutia adaptarii prealabile a legislatiei interne, anterior aderarii sau ratificarii unui tratat

international. Mentionam ca asemenea modificari legislative s-au operat n momentul n care

Romnia a devenit parte la Conventia internationala mpotriva torturii si altor pedepse ori

tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptata la New York la 10 decembrie 1984.

Ratificnd conventia n cauza, Parlamentul Romniei a adoptat si o lege prin care au fost aduse unele

completari Codului penal, introducndu-se n legislatia penala, ca fapte sanctionate prin lege,

situatiile la care se referea conventia mentionat 25. O ultima mentiune cu privire la dispozitiile

comune ale Titlului II priveste principiul neretroactivitatii legilor. Acest principiu a fost consacrat sub

forma unei reguli cu caracter general n articolul 15 alineatul 2. Trebuie amintit ca n cadrul

dezbaterilor Adunarii Constituante au fost ridicate obiectii n legatura cu consacrarea principiului n

cauza ca principiu constitutional. S-a aratat, de pilda, ca acest principiu functioneaza numai n

materie civila, articolul 1 din Codul civil ncepnd cu enuntul Legea dispune numai pentru viitor. Ea

nu are putere retroactiva. n materie penala s-a aplicat n toate cazurile si se aplica nca principiul

legii mai blnde (mitior lex). Cu alte cuvinte, n situatia n care o persoana a comis o infractiune si,

mai trziu, n timpul urmaririi sau judecarii, ar apare o lege noua, care este mai favorabila

infractorului, se va aplica aceasta lege. Situatia este valabila si n cazul n care, dimpotriva, pentru o

fapta care era initial sanctionata cu o pedeapsa grava, apare o lege care prevede o pedeapsa mai

usoara sau chiar dezincrimineaza fapta respectiva. n toate aceste situatii, dreptul penal a recunoscut

ca infractorul trebuie sa beneficieze de legea cea mai blnda, n situatia n care fapta sa este afectata

de doua sau mai multe legi care reglementeaza

25

Legea nr.20 din 9 octombrie 1990 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal

si Codul de procedura penala (Monitorul Oficial al Romniei nr.112 din 10 octombrie 1990).


23

succesiv materia n cauza. n cadrul dezbaterilor constitutionale s-a ridicat problema daca

consacrarea principiului neretroactivitatii legii, ca un principiu general, nu ar vrea sa nsemneze o

abrogare a principiului mitior lex. Desi textul nu face exceptii, este greu de imaginat ca el ar putea sa

se refere si la faptele penale unde exista reglementari statornice, aplicate de o ndelungata practica,

n directia recunoasterii principiului aplicarii legii mai blnde. n legatura cu neretroactivitatea legilor

se pune si problema legilor exceptionale, care au fost edictate numai pentru anumite perioade

speciale, sau care se aplica pe un anumit termen. Asemenea legi consacrau, fireste, exceptii de la

principiul mitior lex. Uneori era ncalcat nsusi principiul neretroactivitatii, fiind ncriminate fapte

savrsite cu multi ani n urma etc. Este evident ca aceasta categorie de legi este afectata de

principiile Constitutiei, ceea ce nsemneaza ca nu ar fi posibile legi cu caracter exceptional, care sa

ncrimineze fapte din domeniul trecutului. n aceasta privinta prevederile Constitutiei sunt categorice

si trebuie interpretate ca atare.

Sectiunea 3 Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale 3.1. n ceea ce priveste enumerarea,

clasificarea si interpretarea prevederilor legate de drepturile fundamentale, n literatura de

specialitate au fost emise puncte de vedere autorizate de catre specialistii romni care au analizat

aceasta institutie. Pornind de la triada structurii romne, de la faptul ca omul este o fiinta bio-psiho-

sociala, prof.Ion Deleanu clasifica drepturile si libertatile n: a) drepturi si libertati care ocrotesc fiinta

umana ca valoare n sine, ca entitate biopsihica si b) drepturi care proteguiesc fiinta umana ca

persoana, ca relatie sociala sau ca molecula sociala 26. n opinia profesorului Ioan Muraru, drepturile

si libertatile s-ar clasifica n: a) inviolabilitati, adica acele drepturi si libertati care, prin continutul lor,

asigura viata, posibilitatea de miscare libera, siguranta fizica si psihica, precum si siguranta

domiciliului persoanei fizice; b) drepturi si libertati social-economice si culturale, adica acele drepturi

si libertati care, prin continutul lor, asigura conditiile sociale si materiale de viata, educatia si

posibilitatea protectiei; c) drepturi exclusiv politice care, prin continutul lor, pot fi exercitate de

cetateni numai pentru participarea la guvernare; d) drepturi si libertati socialpolitice care, prin

continutul lor, pot fi exercitate de cetateni la alegere, fie pentru rezolvarea unor probleme sociale si

spirituale, fie pentru participarea la guvernare; si e) drepturi garantii, drepturi care, prin continutul

lor, joaca n principal rolul de garantii constitutionale 27.

26

Ion Deleanu, Drept constitutional si institutii politice. Tratat, vol.II, Editura Europa Nova, Bucuresti,

1996, pag.131. 27 Ioan Muraru, Simina Tanasescu, op.cit., pag.181.



24

Capitolul 2 din Titlul II al Constitutiei se ocupa de enuntarea propriu zisa a drepturilor si libertatilor

fundamentale, pe parcursul a 28 de articole. Fiecare dintre aceste articole, cu exceptia articolului 49,

care se refera la posibilitatea restrngerii exercitiului unor drepturi sau libertati, trateaza un drept

distinct. ncercnd sa sistematizam multitudinea de drepturi si libertati pe care le consacra

Constitutia Romniei, apreciem ca acestea ar putea fi subsumate celor doua mari diviziuni ale

drepturilor omului consacrate de altfel de cele doua pacte adoptate de Organizatia Natiunilor Unite,

n 1966, si anume: drepturile civile si politice si drepturile economice si sociale. a) n ce priveste

drepturile civile si politice sunt enuntate: dreptul la viata si la integritatea fizica si psihica (art. 22),

libertatea individuala (art.23), dreptul la aparare (art.24), libera circulatie (art.25), dreptul la viata

intima, familiala si privata (art.26), inviolabilitatea domiciliului (art.27), secretul corespondentei

(art.28), libertatea constiintei (art.29), libertatea de exprimare (art.30), dreptul la informatie (art.31),

dreptul la nvatatura (art.32), accesul la cultura (art.33), dreptul de vot (art.36), dreptul de a fi ales

(art.37), libertatea ntrunirilor (art.39), dreptul de asociere (art.40), interzicerea muncii fortate

(art.42), dreptul de petitionare (art.51), dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica (art.52).

b) n categoria drepturilor economice si sociale pot fi ncadrate dreptul la munca si protectie sociala

(art.41), dreptul la ocrotirea sanatatii (art.34), dreptul la greva (art.43), protectia proprietatii private

(art.44), dreptul la mostenire (art.46), dreptul de protectie sociala (art.41), protectia copiilor si a

tinerilor (art.49), protectia persoanelor cu handicap (art.50), dreptul la mediul sanatos (art.35). 3.2.

n ce priveste drepturile din prima categorie drepturi civile si politice ele vizeaza, asa cum o arata

nsasi denumirea acestei categorii, doua mari idei: drepturile legate organic de persoana omului

(drepturile civile) si drepturile ce vizeaza participarea sa la viata politica (drepturile politice). n ce

priveste drepturile civile propriu zise, acestea sunt: dreptul la viata si integritatea fizica si psihica si

libertatea individuala (art.22). O serie de drepturi apar ca o consecinta fireasca a dreptului la viata si

a libertatii persoanei ca, de pilda, libera circulatie (art.25), inviolabilitatea domiciliului (art.27),

secretul corespondentei (art.28). Unele drepturi privesc protectia acestui drept pe plan judiciar (cum

este cazul dreptului la aparare articolul 24: altele se refera la viata particulara a persoanei - articolul

26; la raportarea libertatii individului fata de mediul n care omul traieste prin recunoasterea

dreptului de a cunoaste informatii de interes public articolul 31. Alte drepturi vizeaza mplinirea

unor deziderate firesti de autoperfectionare, cum este cazul dreptului la nvatatura (art.32). Drepturi

politice propriu zise sunt dreptul de vot (art.36), dreptul de a fi ales (art.37), libertatea ntrunirilor

(art.39), dreptul de asociere (art.40) etc. n legatura cu drepturile din aceasta categorie dorim sa

atragem atentia numai asupra unor elemente de noutate pe care le ofera actuala Constitutie. Astfel,

n ceea ce priveste libertatea individuala remarcam prevederile deosebit de importante ale articolului

23, care are urmatorul cuprins:


25

(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile. (2) Perchezitionarea, retinerea sau

arestarea unei persoane sunt permise numai n cazurile si cu procedurile prevazute de lege. (3)

Retinerea nu poate depasi 24 de ore. (4) Arestarea preventiva se dispune de judecator si numai n

cursul procesului penal. (5) n cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune pentru

cel mult 30 de zile si se poate prelungi cu cte cel mult 30 de zile, fara ca durata totala sa depaseasca

un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile. (6) n faza de judecata instanta este obligata, n

conditiile legii, sa verifice periodic, si nu mai trziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii

preventive si sa dispuna, de ndata, punerea n libertate a inculpatului, daca temeiurile care au

determinat arestarea preventiva au ncetat sau daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care

sa justifice mentinerea privarii de libertate. (7) ncheierile instantei privind masura arestarii

preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege. (8) Celui retinut sau arestat i se aduce de

ndata la cunostinta, n limba pe care o ntelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar nvinuirea, n

cel mai scurt termen; nvinuirea se aduce la cunostinta numai n prezenta unui avocat, ales sau numit

din oficiu. (9) Punerea n libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor

masuri au disparut, precum si n alte situatii prevazute de lege. (10) Persoana arestata preventiv are

dreptul sa ceara punerea sa n libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. (11) Pna la

ramnerea definitiva a hotarrii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata

nevinovata. (12) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata dect n conditiile si n temeiul legii.

(13) Sanctiunea privativa de libertate nu poate fi dect de natura penala. Textul prevede o serie de

termeni si modalitati n care se pot aduce limitari ale libertatii individuale. Sunt de retinut astfel

prevederile care dispun ca arestarea se poate face numai n temeiul unui mandat emis de judecator,

pe o durata de cel mult 30 de zile, mpotriva caruia arestatul se poate plnge judecatorului.

Remarcam si prevederile potrivit carora celui retinut trebuie sa i se aduca de ndata la cunostinta, n

limba pe care o ntelege, motivele retinerii sau arestarii, dreptul persoanei arestate preventiv de a

solicita punerea sa n libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune. n sfrsit, remarcam

valoarea prezumtiei de nevinovatie, potrivit careia pna la ramnerea definitiva a unei hotarri

judecatoresti de condamnare, o persoana este considerata nevinovata. Aceste masuri sunt de natura

a garanta drepturile individuale ale cetatenilor mpotriva oricarui abuz sau arbitrar. Ele sunt de

natura a conferi ideii statului de drept o dimensiune ct se poate de reala si concreta, facnd sa

dispara definitiv arbitrarul si abuzurile, frecvente n trecut, din partea unor autoritati chemate tocmai

sa respecte ordinea.



26

n legatura cu drepturile civile remarcam valoarea prevederilor privind libera circulatie n tara si

strainatate o noutate pentru sistemul nostru constitutional. Aceasta masura reprezinta si ea o

cucerire a Revolutiei din Decembrie 1989, stiut fiind ca n trecut dreptul de circulatie peste hotare

fusese supus unor numeroase restrictii. Elemente noi aduce si articolul 26, referitor la viata intima,

familiala si privata. Se nfaptuieste astfel un deziderat al constitutiilor moderne actuale, care fac din

protectia vietii intime un element esential decurgnd din respectul personalitatii. Situatiile n care se

poate deroga de la inviolabilitatea domiciliului sunt precis enumerate n articolul 27 alineatul 2,

nefiind posibile patrunderea sau ramnerea n domiciliul unei persoane n alte situatii dect cele

prevazute de lege (executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarri judecatoresti, nlaturarea

unei primejdii, apararea sigurantei nationale, prevenirea raspndirii unei epidemii). Elemente demne

de analiza sunt aduse de articolul 31, care se refera la dreptul la informatie, exprimat n primul rnd

n dreptul unei persoane de a avea acces la orice informatie de interes public. Pe de alta parte,

autoritatile sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si

asupra problemelor de interes personal, ceea ce constituie o importanta inovatie a legii. n legatura

cu dreptul la nvatatura subliniem valoarea prevederilor de la articolul 32 alineatul 5, unde se

statueaza ca Institutiile de nvatamnt, inclusiv cele particulare, se nfiinteaza si si desfasoara

activitatea n conditiile legii, ca si a prevederii de la punctul 6 al aceluiasi articol, prin care se

garanteaza autonomia universitara. nvatamntul de stat este gratuit potrivit legii. Reforma

constitutionala din 2003 a adus o completare, n sensul ca statul acorda burse sociale, de studii,

copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, n conditiile legii. Ct

priveste dreptul de petitionare, sunt relevante posibilitatile inedite pe care le ofera textul

constitutional al articolului 51. n conditiile acestuia, persoanele vatamate ntr-un drept al lor de o

autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea n termen legal a unei cereri,

au dreptul sa se adreseze instantelor judecatoresti pentru a obtine recunoasterea dreptului pretins,

anularea actului si repararea pagubei. Desi o asemenea prerogativa a existat, ntr-o anumita forma,

n Constitutia din 1965, fiind legiferata prin Legea nr.1/1967, ea nu si-a gasit o aplicatie practica n

conditiile regimului de dictatura, care prefera sa ndrume cetatenii sa ia calea sesizarilor catre

organele de stat, care aveau nevoie de un numar ct mai mare de solicitari, spre a-si manifesta

democratismul. n conditiile vechiului regim, prevederile Legii nr.1/1967, care dadeau posibilitatea

cetatenilor sa atace n justitie actele administrative ilegale, nu au fost aplicabile. Conditiile si limitele

exercitarii dreptului persoanei vatamate de a se adresa justitiei sunt stabilite, n prezent, prin Legea

contenciosului administrativ. n legatura cu aspectele politice ale exercitarii drepturilor cetatenesti

subliniem importanta prevederilor legate de libertatea ntrunirilor si dreptul de


27

asociere. Cu privire la dreptul de asociere trebuie observat ca, potrivit Constitutiei, Partidele sau

organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza mpotriva pluralismului politic, a

principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romniei sunt

neconstitutionale. O asemenea prevedere se coreleaza cu dispozitiile legii sigurantei nationale, care

interzic activitatile de natura a pune n pericol cuceririle statului de drept, principiile pluralismului

politic, precum si orice actiuni de sorginte totalitarista, fascista sau comunista. Cu privire la partidele

politice, este de observat ca nu pot face parte din partidele politice judecatorii Curtii Constitutionale,

avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari

publici, stabilite prin lege organica. n categoria persoanelor care nu pot face parte din partidele

politice se afla si Presedintele Romniei care, odata ales, trebuie sa pastreze o atitudine de

echidistanta fata de toate fortele politice, devenind garantul independentei nationale, al unitatii si

integritatii teritoriale a tarii. Restrngerea dreptului de a face parte din partidele politice mai exact

interdictia pentru unele persoane de a fi membri ai unor partide sau altora nu reprezinta o masura

de natura a aduce restrictii dreptului de asociere. Ea este determinata de ratiuni bine justificate. Este

lesne de nteles ca judecatorii Curtii Constitutionale, magistratii, politistii etc., prin functiile pe care le

ndeplinesc si pe care ei le exercita n interesul ntregii populatii, al tuturor categoriilor sociale, nu pot

sa adopte o atitudine partizana, ci numai o atitudine de deplina obiectivitate, aceasta fiind o conditie

a exercitiului functiei lor. 3.3. Cu referire la drepturile economice si sociale trebuie amintit ca n noile

conditii social-economice rolul statului n economie s-a restrns si se va restrnge n continuare, ca

urmare a diversificarii agentilor economici si a trecerii la masurile de privatizare. n aceste conditii si

rolul statului trebuie regndit, n concordanta cu noile realitati. Statul romn nu mai poate sa

garanteze dreptul la munca n

Documents

92799162 Ion Deleanu Drept Constituţional Şi Instituţii Politice – Tratat I