CAP. 4. PREMISELE DE FUNCŢIONARE ŞI DEZVOLTARE A ÎNTREPRINDERII

4.1. Noţiunea de resursă a întreprinderii

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

4.1. Noţiunea de resursă a întreprinderii

Întreprinderile trebuie să dispună, în vederea funcţionării, de un capital:

economic; tehnic; juridic; social; lichid; contabil.

Capital = ansamblul mijloacelor de producţie (ca factori de producţie), alături de resursele naturale şi munca oamenilor, implicate în producţia de bunuri.

Resursele întreprinderii = premisele existenţei sale, mijloacele susceptibile de a fi valorificate la un moment dat pentru desfăşurarea unei activităţi şi obţinerea unui profit.

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

Resursele firmei sunt:

resurse materiale: echipamente; instalaţii; mijloace informatice (reţele de calculatoare); terenuri; clădiri (hoteluri, restaurante, cofetării, baruri etc.); materii prime (zahăr, orez, cartofi, sare etc.); tehnologii ale alimentaţiei publice; tehnica comercială şi turistică; materiale etc..

resurse umane (ansamblul indivizilor ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul firmei);

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

resurse financiare;

resurse informaţionale: date operaţionale, date statistice, informaţii contabile, financiare, de piaţă etc.;

resurse turistice: naturale: forme de relief, lacuri, condiţii de climă, floră şi

faună, cursuri de apă etc.; antropice: vestigii şi antichităţi, cetăţi medievale, monumente

istorice şi de artă medievală, biserici, castele, palate, obiceiuri etc.;

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

cultura organizaţională:

simboluri (cuvinte, gesturi, figuri, obiecte cu semnificaţie împărtăşită numai de indivizii care aparţin unei anumite culturi);

eroi (persoane care servesc drept modele de comportament); ritualuri (de exemplu, ceremoniile religioase şi sociale, şedinţele

şi întâlnirile de afaceri etc.); valori (esenţa culturii care creează norme); norme, atitudini, comportamente, perspective ale firmei şi ale

angajaţilor etc..

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

Resursele umane

Planificarea structurii şi numărului de personal necesar

Estimarea necesarului de personal

Analiza, descrierea şi definirea posturilor

Recrutarea şi selecţia personalului

Pregătirea şi perfecţionarea profesională a salariaţilor

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

Planificarea structurii şi numărului de personal necesar

Etape:

previzionarea (stabilirea) numărului necesar de personal;

compararea necesarului de personal previzionat cu rezerva de candidaţi potenţiali din interiorul întreprinderii;

întocmirea programului de pregătire pentru candidaţii din interiorul întreprinderii şi de recrutare pentru candidaţii din exterior.

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

Estimarea necesarului de personalCuantificarea necesarului de personal implică determinarea

dimensiunilor şi compoziţiei potrivite pe un anumit orizont de timp, în corelaţie cu:

dimensiunile firmei; specificul activităţii firmei; caracteristicile pieţei pe care firma acţionează.

Analiza, descrierea şi definirea posturilorAnaliza presupune o investigaţie sub următoarele aspecte:

denumirea postului; stabilirea compartimentului în care este situat postul; descrierea postului; relaţiile/legăturile cu alte posturi; echipamente, materiale folosite; calificare (experienţă, nevoia de instruire, calităţi fizice etc.).

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

Recrutarea şi selecţia personaluluiRecrutarea = proces dirijat de identificare a candidaţilor

potenţiali pentru posturile din întreprindere.

Selecţia = proces complex de determinare a măsurii în care, calităţile unui candidat corespund cerinţelor unui anumit post.

Selecţia se face în funcţie de: vechime; creativitate; inteligenţă; comportament; capacitate de asimilare de noi cunoştinţe şi aptitudini; vocaţie; absenţa unor elemente negative în trecut; potrivirea cu postul; potrivirea cu grupul de muncă; potrivirea cu firma, în general.

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

Pregătirea şi perfecţionarea profesională a salariaţilor

Metode de pregătirea şi perfecţionare a angajaţilor:

perfecţionarea în grup;

tehnica învăţării aplicative;

instrucţia asistată de calculator;

participarea la cursuri, inclusiv la cursurile organizate de furnizori;

tehnica filmelor instructive.

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

Resursele financiare: capitalul propriu; capitalul lichid; bunurile financiare;

Capitalul propriu se formează din: aporturile fondatorilor; eventualele emisiuni de acţiuni şi prin subscripţie publică; autofinanţare.

Capitalul lichid = suma de bani de care întreprinderea dispune pentru o anumită perioadă de timp (sumă de bani neutilizată temporar şi păstrată ca stoc de bani).

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

Bunurile financiare = se constituie din sume de bani şi creanţe (datorii ale terţilor faţă de întreprindere):

imobilizări financiare (titluri de participare, titluri de valoare, împrumuturi acordate pe termen lung şi veniturile din dobânzile aferente);

mijloace financiare circulante (datoriile clienţilor faţă de întreprindere);

disponibilul în casă, în conturi şi acreditive; plasamentele în valori mobiliare (obligaţiuni sau acţiuni); alte creanţe.

Finanţarea întreprinderii înseamnă obţinerea şi punerea la dispoziţia ei a unor sume de bani, drepturi şi bunuri productive.

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

Finanţarea se poate face din: surse interne:

autofinanţare; majorarea capitalului social;

surse externe: majorarea capitalului social prin suplimentarea acestuia de

către asociaţi sau printr-o emisiune de acţiuni; mărirea gradului de îndatorare:

contractarea de credite bancare; emisiune de obligaţiuni; finanţare prin leasing;

finanţare prin factoring; finanţare prin forfetare.

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

Finanţare prin factoring operaţiunea de factoring este definită ca vânzarea

creanţelor unei societăţi, la un preţ redus, către un factor care îşi asumă apoi riscul de credit al debitorilor cedaţi

Avantaje: plata rapidă a creanţelor; protecţie împotriva neefectuării plăţii de către debitori; o alternativă de finanţare care nu necesită garanţii.

Finanţare prin forfetare

- presupune achiziţionarea de către o bancă, forfetarul, a unei serii de creanţe provenite de pe urma operaţiunilor de comerţ exterior.

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

Resursele informaţionale îndeplinesc o serie de funcţii:

funcţia de cunoaştere concretizată în evidenţierea în plan informaţional a diverselor fenomene şi procese ce au loc în interiorul sau în afara firmei;

funcţia decizională – resursele informaţionale contribuind la fundamentarea şi adoptarea deciziilor de conducere;

funcţia de mijloc de previziune;

funcţia de reglare;

funcţia operaţională.

4.2. Clasificarea resurselor întreprinderii

Sistemul informaţional al întreprinderii:

cuprinde totalitatea datelor, informaţiilor, circuitelor şi fluxurilor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor existente în cadrul firmei;

are drept scop asigurarea suportului informaţional necesar îndeplinirii obiectivelor stabilite;

face legătura între sistemul conducător şi cel condus în cadrul firmei; face legătura între firmă şi mediul în care aceasta îşi desfăşoară

activitatea; permite cunoaşterea situaţiei existente într-o întreprindere, a situaţiei

trecute şi, desigur, anticiparea evoluţiei viitoare a acesteia; permite obţinerea de informaţii necesare fundamentării deciziilor,

implementării acestora şi cele necesare adaptării sistemului firmei la modificările interne şi externe lui.