36787853 Rudolf Steiner Responsabilitatea Omului Pentru Evolutia Lumii

8/3/2019 36787853 Rudolf Steiner Responsabilitatea Omului Pentru Evolutia Lumii

http://slidepdf.com/reader/full/36787853-rudolf-steiner-responsabilitatea-omului-pentru-evolutia-lumii 1/127RS - RESPONSABILITATEA OMULUI PENTRU EVOLUIA LUMII 1

Rudolf Steiner

RESPONSABILITATEA OMULUI PENTRU

EVOLUIA LUMII

GA 203

CONFERINA I

Stuttgart, 1 ianuarie 1921

S începem azi o cercetare legat de timpul srbtorii, de acel timp care anual reînnoieteamintirea i evocarea Misteriului de pe Golgota, de asemenea i resimirea nemijlocit a acestuiMisteriu.

De fapt, noi avem trei astfel de perioade de srbtoare în cadrul evoluiei cretine: srbtoareaCrciunului, srbtoarea Patilor i srbtoarea Rusaliilor.

i se poate spune c aceste trei srbtori îl aduc pe om, fiecare în alt fel, într-o relaie cu ceea ceevoluia cretin consider a fi sensul întregii desfurri pmânteti. Aceste trei srbtori sedeosebesc i în ceea ce privete forele sufleteti umane de care sunt legate.

Srbtoarea Crciunului este legat mai mult de simire. Este srbtoarea care este, într-un numitsens, i cea mai popular, pentru c înelegerea ei cere o aprofundare a simirii, o aprofundare asentimentului i pentru c reprezint ceea ce-i este accesibil omului, în sensul cel mai larg.

Srbtoarea Patilor, care face necesar ca omul s se înale la o înelegere a Misteriului de peGolgota propriu-zis, a ptrunderii unei entiti suprasensibile în evoluia umanitii, impune celemai mari exigene înelegerii umane.

Este o srbtoare care ridic înelegerea uman la nivelul cel mai inalt, ceea ce în general se iîmplinete, dar care nu poate fi popular în acelai fel ca srbtoarea Crciunului.

Cea de a treia srbtoare, Rusaliile, stabilete mai ales o anumit legtur între voina uman ilumea suprasensibil, i anume cu lumea creia îi aparine fiina lui Christos ca atare. Inducereade impulsuri voliionale care apoi sunt retransmise lumii este adus în contiena omului prinînelegerea corect a srbtorii Rusaliilor. Astfel, ceea ce s-ar putea numi taina cretin poatedeveni evident prin aceste perioade de srbtoare anuale. Felul în care Misteriul Crciunului seadreseaz omului poate fi adus în faa contienei în cele mai diverse moduri i, în cursul anilor,am contemplat gândul Crciunului din cele mai variate perspective, chiar cu prilejul srbtorilor de Crciun.

De aceast dat vrem s amintim ceva ce poate deveni limpede pentru oricine abordeaz MisteriulCrciunului plecând de la Evanghelii. În Evanghelii ne sunt prezentate dou vestiri ale naterii luiIisus Christos. Una dintre vestiri este cea care se adreseaz pstorilor srmani de pe câmp, croraun înger le vestete s-ar putea spune, în vis sau altcumva naterea lui Iisus Christos. Avemde-a face în acest caz cu contientizarea acestui eveniment cu ajutorul forelor sufleteti interioarecare se gsesc într-o anumit stare, în cazul acestor pstori, în ambiana locului naterii lui IisusChristos. În Evanghelii ne este prezentat i o a doua vestire: aceea fcut celor trei regi sau magide la rsrit. Ei urmeaz vestirii unei stele care le spune c Iisus Christos a aprut în lume.



se n c , n ou mo ur , cum a ungea omen rea ma vec e a cunot ne e e super oare. stevorba aici i de ceva care în prezent nu mai este privit în mod corect. În prezent, se imagineazfrecvent c oamenii au o contientizare, un gând i c aceast contientizare, acest gând, pe scurt,desfurarea forelor sufleteti interioare au fost în esen, de-a lungul secolelor sau mileniilor,chiar dac în timpuri mai vechi erau mai primitive, la fel ca i azi. Din tiina noastrantroposofic a spiritului tim felul în care dispoziia sufleteasc a oamenilor a evoluat în cursulvremurilor, cum în timpuri de demult, aproximativ în mileniile al aptelea, al optulea ale perioadei

postatlanteene sau i mai demult, omenirea privea în cu totul alt mod viaa proprie, dar i esenaambianei, i cum aceast dispoziie sufleteasc s-a modificat apoi mereu, devenind, aa cum ocunoatem în prezent, cu ajutorul analizei raionale a lumii, o concepie pur senzorial pe care o

avem în legtur cu aspectele exterioare ale ambianei. Aceast evoluie pleac de la o anumitclarviziune instinctiv, mai veche, trecând prin dispoziia noastr sufleteasc actual, pentru ca înviitor s se reîntoarc la un fel de clarviziune, la o vedere a lumii care îns atunci va trebui s fiestrbtut de contiena deplin a omenirii.

În vremea desfurrii Misteriului de pe Golgota pe Pmânt, vechea clarvedere, care era oclarvedere instictiv, era deja în cea mai mare parte paralizat, ieit din uz. Oamenii aveau defapt o alt dispoziie sufleteasc decât cea pe care o au cei de azi, dar nu mai aveau niciclarvederea veche; nu mai aveau nici formele vechi de analiz i clasificare în cadrul diferitelor înelepciuni ale lumii în domenii bine conturate. Atât vechile î nvturi de î nelepciune

promovate în diferitele culturi ca i vechea clarviziune instinctiv se pierduser, când omenirea afost martora Misteriului de pe Golgota. Dar resturi ale acestora mai erau prezente, i tocmai prin

Evanghelii primim indicaii clare, dac le înelegem în mod corect, c astfel de resturi erau prezente. Astfel de resturi se gseau la personaliti izolate alese. Asemenea personaliti alesespecial au putut fi pstorii srmani care au posedat o anumit for clarvztoare izvorât dininimile lor pioase, care i-a npdit ca un vis; au putut s fie i personaliti care ne sunt prezentateca fiind situate în vârful scrii sociale, cum erau cei trei magi de la rsrit, care au conservat dintimpurile vechi capacitatea de a privi, printr-o anumit învtur de înelepciune, mersulevenimentelor din lume. i, în felul acesta, pstorii srmani au putut vedea printr-un fel devieuire oniric, printr-un fel de percepie interioar venind spre ei ceea ce s-a împlinit prinevenimentul naterii lui Iisus Christos. Pe de alt parte, cei trei magi de la rsrit puteau dezvoltao astfel de tiin, încât, prin urmrirea fenomenelor cosmice, a fenomenelor cerului, îi puteauactualiza faptele importante petrecute dincolo de mersul obinuit al vieii.

Suntem atenionai, aadar, asupra a dou moduri de cunoatere foarte precise dar deosebite întreele. S examinm mai întâi ceea ce era prezent la cei trei magi de la rsrit ca ultim rest al uneiînvturi de înelepciune.

Ni se arat cu claritate cum puteau aceti magi s decodifice mersul stelelor. Aadar, aceastdescriere face trimitere la o astronomie veche, la o veche concepie despre tainele lumii stelelor,în care se revelau i tainele evenimentelor umanitii. Aceast astronomie veche era altceva decâtastronomia noastr. i astronomia noastr este profetic într-un anumit sens; ea poate prevedeaeclipsele solare i lunare i alte lucruri asemntoare. Dar ea este pur mecanic-matematic.Astronomia noastr vorbete exclusiv despre relaiile spaiale i temporale, în msura în care le

putem da o expresie matematic. Dar o astronomie veche, o înelepciune stelar veche, vedea din

mersul stelelor cum se desfoar viaa interioar uman în afara spaiului i a timpului, totui înspaiu i timp, având o importan deosebit. Dac aducem în faa contienei tiina uneiumaniti mai vechi, constatrn c aceast înelepciune stelar este ceea ce în esen ddea unconinut acestei tiine vechi. Oamenii cercetau prin intermediul stelelor ceea ce se întâmpla pePmânt. Dar pentru ei lumea stelelor nu era o fiin abstract, având caracteristicile unei maini,aa cum a devenit pentru omenirea actual. Pentru ei, lumea stelelor era ceva plin de via. Eiresimeau pentru fiecare planet în parte ceva fiinial în lume. Într-un anumit sens, ei vorbeau cufiecare planet cu ajutorul unei limbi sufleteti interioare, aa cum în prezent vorbesc oameniiîntre ei cu ajutorul limbii exterioare.


http://slidepdf.com/reader/full/36787853-rudolf-steiner-responsabilitatea-omului-pentru-evolutia-lumii 3/127



n mu te ucrur este uneor vor a e cu totu a tceva ec t poate reprezenta concep a noastr actual abstract-teoretic i strin de via, de adevr. În prezent, nici nu exist o concepiecorect care s poat prelua în stare de maturitate ceea ce se numete, într-o cu totul alt dispoziiesufleteasc decât cea a omenirii actuale, tiina noastr geometric, matematic. Eu am atrasatenia asupra acestui caracter special al esenei Misteriilor în scrierea meaC retinismul ca fapt mistic. Numai c asemenea lucruri importante nu sunt înelese de obicei în mod corect; ele nusunt percepute, în general, cu o suficient profunzime. Ceea ce ar trebui s fie îneles este faptulc modul în care erau comunicate oamenilor lucrurile în tirnpurile vechi constituia caracterul deMisteriu. i aa stteau cu adevrat lucrurile în privina cercetrilor pur matematice, al cror coninut de simire i deplin uman mai reverbera înc în sufletul lui Novalis [ Nota 5 ], când el

resimea în matematic o mare poezie, ceea ce cei mai muli oameni de azi sigur nu simt. Astfelera aceast cuprindere afectiv a lumii, în forme matematice, în care era introdus elevul vechilor Misterii. Dup ce acest mod de înelegere matematic a Cosmosului era însuit de elevul vechilor Misterii, el devenea un om cu o abordare a lumii asemntoare cu cea care ne-a fost descris cafiind a magilor de la rsrit. Atunci, matematica Cosmosului, care la noi a devenit ceva cu totulabstract, prezenta ceva esenial, cci ceea ce dezvluia era completat cu altceva, ce-i venea înîntâmpinare. i, astfel, ceea ce corespundea tiinei exterioare a unei vechi culturi, care se pstraseîn ultimele sale resturi pentru magi, care a ajuns pân la magii de la rsrit, devenea prilejul

pentru una dintre vestiri: vestirea prin învtura de înelepciune, prin tiina exterioar.

Dintr-un alt punct de vedere, viaa interioar a tainelor umanitii se putea dezvolta la oamenispecial predispui în aceast privin, cum erau cei care aveau s ne fie prezentai ca fiind pstorii

de pe câmp. În acest caz, forele interioare ce exist în om trebuiau s ating o anumit treapt deintensitate. Atunci, ceea ce se întâmpla în omenire devenea clarvedere nemijlocit, percepieimaginativ, instinctiv-imaginativ. În acest fel s-a vestit prin vedere interioar srmanilor pstoride pe câmp ceea ce li s-a sintetizat în formula: ÄDumnezeu se reveleaz în înlimi cereti, i prinEl poate fi pace pe Pmânt pentru toi oamenii de bunvoin³.

Aadar, tainele lumii au vorbit atât prii celei mai interioare a srmanilor pstori de pe câmp câti prii celei mai exterioare spre care se putea avânta înelepciunea uman în acele vremuri;tainele lumii au vorbit, aadar, atât pstorilor cât i magilor de 1a rsrit. i astfel a fost vestitmarele Misteriu al vieii Pmântului din dou directii.

Ce au vieuit magii de la rsrit? Ce se dezvolta cu precdere la aceti elevi prin faptul cmatematica era introdus în structura lor sufleteasc când aceasta atinsese deja un mare grad dematuritate? Kant spune despre cunotinele matematice c sunt a priori. Prin a priori el înelegec ele sunt obinute înainte de cunoaterea exterioar, empiric, înainte de experien. Aceastaeste o înelepciune de cuvinte aparent, rezultat din înlnuiri de noiuni abstracte, teorie fracoperire. Prin a priori nu se spune nimic. Cuvântul primete un anumit sens abia atunci când poiface referire din interiorul tiinei spiritului la faptul c matematica se ridic din noi, c ea esteceva care ajunge în contiina uman dinspre interiorul omului. Dar de unde vine ea? Ea vine dintririle pe care le-am traversat, înainte de concepie sau de natere, în lumea spiritual. Atuncitriam în marele, întinsul Cosmos. Acolo am trit ceea ce puteam vieui înainte de a avea ochii iurechile noastre trupeti. Acolo triam a priori prin raportarea la viaa de pe Pmânt. Ceea ce setriete acolo a priori se dezvolt în prezent, în mod incontient pentru contiena noastr, din

interior. Omul nu tie c atunci când matematizeaz se înal în contien vieuirile dinainte denatere sau de concepie, în afar de cazul în care vieuiete, ca Novalis, printr-un fel de presimireacest lucru. Pentru cel care poate înelege aceste lucruri în mod corect, cunoaterea matematiceste deja o dovad a faptului c înainte de concepie s-a aflat într-o lume spiritual. Pentru cineaceasta nu este o dovad în favoarea unei viei prenatale, exist explicaia c ei nu gândescsuficient de profund asupra fenomenelor vieii, c nu tiu care este originea a ceea ce estematematic.

Elevii vechilor Misterii, care se aflau în acea stare de înelepciune aa cum ea se pstrase caultime rmie la magii de la rsrit, obineau prin aceasta o impresie clar: Dac privim steleleastfel încât s le strbatem cu liniile matematice, cu calculul nostru, atunci aternem peste



ep rt r e spa a e exter oare acea ume n care am tr t na nte e naterea noastr . ast eajungea câte un elev al sfintelor Misterii s-i spun: Acum, triesc aici, pe Pmânt, privesc cuochii mei afar în spaiul cosmic, observ ceea ce este spaial în jurul meu. i eu am trit îninteriorul acestor fenomene ale Cosmosului înainte de naterea sau concepia mea. Acolo amnumrat eu însumi, de la stea la stea, ceea ce aici îmi actualizez numai în copii imagistice prinmatematic; acolo m deplasam eu însumi, grbindu-m s trec cu forele interioare de la stea lastea; acolo triam în ceea ce acum construiesc. Tot ceea ce oamenii vieuiser înainte de nateresau concepie devenea prin aceasta prezent. Din aceast cauz, ei acceptau acest lucru într-un senssacru. Tot din aceast cauz, tiau, de asemenea, c este lumea în care ei au trit înainte de a fi

pit pe Pmânt, lumea spiritual, cea în care acum se integreaz. Aceast cunoatere a lumii pe

care omul o vieuiete înainte de a pi pe Pmânt era prezent ca un ultim rest la magii de larsrit; prin ea, ei recunoteau apropierea entitii Christos.

De unde venea oare entitatea Christos? Venea din acea lume pe care o vieuim între moarte i onou natere i s-a unit cu viaa pe care o parcurgem între natere i moarte. Acea tiin care seocup de lumea pe care o vieuim între moarte i o nou via poate dezvlui din aceast cauzceva cum este Misteriul de pe Golgota. Prin intermediul acestei tiine ne-a fost vestit, aadar,Misteriul de pe Golgota, Misteriul Crciunului.

În timp ce omul triete aici, pe Pmânt, i desfoar ceea ce-i furnizeaz cunotinele saledespre lumea înconjurtoare, care sunt impulsurile pentru aciunile sale, pentru viaa sa social, elmai vieuiete în sine în mod incontient i altceva. El nu tie, dar exact aa cum vieuiete

postaciunile vieii sale prenatale vieuiete i ceea ce trece apoi prin poarta morii, devenindconinutul vieii de dup moarte. Acestea sunt forele care sunt prezente ca germeni deja întrenatere i moarte i care înfloresc deplin abia în viaa de dup moarte. Aceste fore acionau cu omare intensitate în vechea clarviziune instinctiv; i mai acionau ca ultim rest la srmanii pstoride pe câmp prin pioenia lor deosebit. Noi trim în aceste fore mai ales între adormire i trezire,când sufletul nostru se afl în afara corporalitii i triete în spaiul exterior. Atunci el triete lafel cum va tri din nou dup ce îi va depune corpul fizic exterior, dup moarte. Aceste fore caredin viaa de vis sau din cea de somn profund pot ptrunde în situaii speciale în viaa de vegheerau foarte active în vechea clarviziune instinctiv. Srmanii pstori vieuiau aceste fore i în eise dezvluia ceea ce le putea vesti, din alt direcie decât celor trei magi, Misteriul de pe Golgota.

Ce afli prin acele fore care sunt proprii omului mai ales între moarte i o nou natere, când elesunt activate în viaa dintre natere i moarte, ca la magii de la rsrit? Afli ce se întâmpl în afaraterestrului. Eti condus de la Pmânt în lumea stelelor, în care te gseti între moarte i o nounatere. Aceasta era lumea în care au fost introdui magii de la rsrit, în drumul de la Pmânt înspaiul ceresc.

Ce afli prin acele fore care urc interior mai ales în viaa de vis, care vin mai ales din interiorulomului? Afli ce se întâmpl în interiorul Pmântului. Aici acioneaz cu precdere fore telurice,acele fore pe care noi le obinem prin viaa noastr, prin slluirea în corpul nostru. Acesteaacioneaz mai ales în ceea ce vieuim între adormire i trezire. i în acest caz ne aflm în lumeaexterioar, dar cu precdere în acea lume exterioar care aparine Pmântului.

Vei spune: Faptul c ne aflm în afara corpului nostru este contrar adevrului. Aceasta nu estenicio contradictie. Întotdeauna percepi numai ceea ce este în exteriorul tu; lucrul în care trietinu-l percepi. Numai acei oameni care sunt netiutori în anumite domenii i care ar vrea sdezvolte o tiin bazat pe pur frazeologie reuesc s treac uor peste asemenea lucruri,folosind fraze ca: Nu poate fi vorba de a fundamenta o tiin a spiritului cu o cunoatere obinutîn afara omului, cci ceea ce este important este ca omul s obin o tiin a naturii exterioare

prin ceea ce are interior. Da, cu un asemenea torent de fraze poi fonda în prezent coli deînelepciune [ Nota 6 ], dar rmâi un simplu productor

de fraze, chiar dac întemeiezi coli de înelepciune. Cci, dac înelegi problema în mod corect, poi spune chiar: Da, lumea trebuie s-o descrii din interior, pentru a ajunge la suprasensibil; dar





u ace e ore e cunoatere s m re cu ace e ore a e cre ne care sunt prezente acum noameni, Evenimentul de pe Golgota nu mai poate fi întrevzut în adevrata sa esen.Înelepciunea magilor a devenit matematica arid, iar cerul nu mai este privit decât prin imaginileacesteia; ea a devenit interioar. Ceea ce a fost interior trebuie s prind din nou via. Ceea ceeste exterior trebuie s se construiasc din nou din interior.

Încercai acum s înelegei, din acest punct de vedere, coninutul unei cri cum este tiinaocult. Magii supervizau lumile stelare; ei vedeau în aceste lumi stelare spiritualul pentru c

puteau privi în ele înainte de natere. Acest lucru a devenit abstract în matematica noastr. Dar aceleai fore pe care le dezvolt matematica noastr pot fi revitalizate, intensificate, în

clarvederea imaginativ. Atunci, din interiorul nostru se nate o lume pe care, cu toate c o cremdin interior, o putem privi ca fiind lumea exterioar, care pentru noi, antroposofii, este Saturn,Soare, Lun, Pmânt, Jupiter, Venus, Vulcan. Vedem cerul prin clarvedere interioar, la fel cummagii de la rsrit percepeau prin vedere exterioar tainele Misteriului de pe Golgota. Exteriorul adevenit interior, a ajuns pân la abstraciunea matematicii; aadar, trebuie din nou lrgit interiorul

pân la universul exterior, încât vederea interioar s conduc la o nou astronomie, la oastronomie vieuit interior.

Numai printr-o astfel de adresare ctre o nou înelegere a lui Christos umplem în prezent cu unanumit sens ceea ce este srbtoarea Crciunului. Mai are oare în prezent, pentru cei mai mulioameni, Crciunul un sens deosebit? A devenit o tradiie foarte frumoas, care nu este înc foarteveche, este de-abia de 150 de ani, aceea de a face din pomul de Crciun un simbol al srbtorii

Crciunului. Pomul de Crciun a aprut abia în secolul al XIX-lea. Ce reprezint el? Putem faceefortul de a gsi sensul pomului de Crciun. Când tim cum nuiaua mic pe care a purtat-o în

brae mai întâi Knecht Ruprecht, Sfântul Nicolae, la 6 decembrie, a crescut, devenind pom, cândurmrim istoria pomului de Crciun ajungem la concluzia c el are legtur în mod nemijlocit cu

pomul Raiului. Contiena uman se întoarce spre pomul din Paradis, spre Adam i Eva. Ceînseamn aceasta? Este un aspect al modurilor în care este vestit Evenimentul de pe Golgota învremea noastr.

Se face o întoarcere de la Misteriul de pe Golgota spre creaia lumii, spre punctul de plecare allumii. Nu se înelege sensul mântuirii lumii i se privete din nou spre Dumnezeu, creatorul lumii.Aceasta se exprim prin aceea c treptat dispare simbolul propriu-zis al Crciunului, simbolulieslei, care era atât de extraordinar prezent în jocurile de Crciun ale secolelor cretine timpurii, întimp ce apare pomul de Crciun care, de fapt, este pomul din Paradis. Vechea religie a lui Iahve areaprut în locul religiei lui Christos i pomul de Crciun este simbolul acestei înlri a religieilui Iahve. Numai c aceast religie a lui Iahve este privit în mod diferit de oameni. Cci Iahve afost preaslvit cu drept cuvânt ca ceea ce este unitar într-un timp în care poporul su se simea

popor unitar, care nu privea dincolo de graniele sale i care se afla în ateptarea momentului încare va umple tot Pmântul.

În vremurile noastre, oamenii vorbesc de Iisus Christos i îl venereaz pe Iahve. Diferite naiuni,aceasta s-a vzut foarte bine în rzboi, au vorbit de Christos; era îns numai zeul primordial, zeulcare triete în natur, Iehova. Pomul de Crciun, pe de o parte, zeii naionali, pe de alt parte,care nu se înlau pân la esena cretinismului, au fost elementele prin care oamenii s-au întors

de la înelegerea Misteriului de pe Golgota la cuprinderea unui timp mult mai vechi. Învalorificarea principiului naionalitii, în precizarea c fiecare popor îi urmeaz propriii zei, estefcut un pas înapoi spre vechea religie a lui Iahve. De regul, cei care vor s-l venereze într-oform naional oarecare îl contest pe Christos.

Ceea ce trebuie avut în vedere este faptul c în fiecare fel de vestire, în vestirea pstorilor i în ceaa magilor, este dat ceva foarte general uman; cci Pmântul este comun tuturor oamenilor. i întimp ce pstorii au primit vestirea Pmântului, aceast vestire nu poate diferi în funcie de popor,nu se poate diferenia de la un popor la altul. i în timp ce magii au primit marea vestire solar,cereasc, ei au primit i ceva general uman. Cci dac Soarele lumineaz teritoriul unui popor ellumineaz apoi i teritoriul altui popor. Cerul este comun tuturor, Pmântul este comun tuturor. În



cret n sm se pune n m care ceea ce este genera uman. cest ucru n c acea reprezentarede Crciun care se prezint în dubla vestire. Astfel de lucruri care erau deplin inteligibile pentru odispoziie sufleteasc cu totul diferit devin în prezent din nou inteligibile prin tiina spiritului.

Dar cum este tratat aceast tiin a spiritului?

Ea este tratat foarte ciudat tocmai de cei care se numesc reprezentanii oficiali ai cretinismului.Exist desigur i printre ei unii care au vzut acel grup statuar de la Dornach ce are în mijlocfigura lui Christos i care va trebui amplasat la captul rsritean al Goetheanumului.Dumneavoastr tii c atunci când prezint aceast figur a lui Christos eu spun c partea de sus

întruchipeaz o fa ideal uman, care îmi apare mie ca fiind adevratul chip al lui Christos. Ceicare au vzut acea figur îi vor aminti c este o fa pur uman, idealizat. Lucrarea a maiavansat în ultima vreme dar ea a fost prezentat doar parial, de aceea arat în partea de jos ca o

buturug de lemn, aa cum au lsat-o muncitorii. Partea de jos va trebui în final s exprime voinade pire. Aceast figur este flancat sus de dou siluete luciferice, care sunt separate de figuralui Christos, iar jos de dou siluete ahrimanice. Exist un anumit predicator misionar cu numeleFrohnmeyer [ Nota 7 ]. Acesta a publicat o crticic despre teosofie. Ea trateaz într-un mod cutotul exterior i antroposofia. El spune i nu ca i cum cineva i-ar fi relatat aceste lucruri, ci cai cum ar fi fost el însui acolo i le-ar fi vzut c la Dornach este reprezentat un Christos careîn partea de sus prezint trsturi luciferice i în partea de jos trsturi animalice.

Am auzit adeseori o povestire despre faptul c îi poi testa uneori propria stare sufleteasc seara

dac, venind acas, te culci în pat i pui jobenul pe ptur. Dac vezi pur i simplu jobenul,înseamn c eti lucid, dac îl vezi dublu, atunci sigur eti beat. Deci, cine vede la Dornachfigura lui Christos sus cu trsturi luciferice i jos cu trsturi animalice, acela este cu siguran însituaia omului care vede dou jobene.

Lucrul are un fond foarte serios, cci acestea le scrie un om care este predicator misionar cretin.Ele apar într-o scriere în care se gsesc i alte lucruri cu acelai coninut de adevr. Omulrespectiv a fost fcut acum câtva timp doctor în teologie. El pred într-o facultate de teologie,unde este înscris ca docent. V putei imagina cu ce coninut de adevr poate fi ptrunsînvtura predat de un om care are o astfel de legtur cu adevrul i care spune c el ar fi vzutceea ce descrie.

Aa stau în prezent lucrurile cu veridicitatea celor care vor s reprezinte oficial cretinismul. Vîntreb: Oare nu dovedesc aceti reprezentani cretini, adic anticretini anticretini din pricinasimului lor neadevrat, mincinos , necesitatea unei înnoiri a cretinismului? Nu sunt acetiînvtori dovada vie a faptului c cretinismul necesit o înnoire? Poate acesta este i motivul

pentru care avem în aceti oameni dumanii cei mai categorici; trebuie s ias la iveal ce fel decretini sunt aceti oamenii Acest lucru ei, desigur, nu îl vor. Ei vor s pescuiasc mai departe înape tulburi, vor s rspândeasc peste tot defimrile i neadevrurile lor i apoi s se prezinte calumintori ai cretinismului.

S înscriem azi acest lucru în inimile noastre: avem nevoie, atunci când ne gândim la Misteriul deCrciun, s privim efectiv spre o natere. Nu trebuie numai s sporovim despre srbtoarea

Crciunului, ci avem nevoie s privim spre ceva care trebuie s renasc în timpul nostru.Adevratul cretinism, în adevr, trebuie s renasc. Avem nevoie de o srbtoare a Crciunuluicosmic. tiina spiritului vrea s fie cea care pregtete în mod corect o srbtoare a Crciunuluicosmic printre oameni.

CONFERINA a II-a


Problema care se pune în prezent este de a introduce într-un mod viu în existen ceea ce emansub form de cunotine i impulsuri sufleteti din tiina spiritului. Trebuie subliniat c, având în





oamen s , cu pr v re a apte e care se pro uc, ac u m n cons erare numa o parte erealitate, nu întregul adevr, dac nu spunem c în oamenii prezentului triesc suflete în care suntactive fore ce nu ne conduc înapoi în irul de generaii, ci poate în cu totul alte regiuni, în care aufost aceste suflete într-o via anterioar? Nu se înelege ce se întâmpl pe Pmânt dac nu se iaîn serios în sens concret ce înseamn recunoaterea existenei vieilor pmântene repetate. Nu poifi pe de o parte partizanul abstract al vieilor pmântene repetate i, pe de alt parte, s abordeziistoria aa cum se face în prezent. Avem atunci separate, pe de o parte, viaa exterioar, acceptândîn întregime ceea ce provine din tradiie, iar pe de alt parte ceea ce se recunoate ca fiind, de fapt,esenialul. Trebuie s se manifeste din ce în ce mai mult necesitatea de a vedea cu adevrat i învia lucrurile pe care le-am recunoscut din fundamente spirituale ca fiind adevr. Pentru c

lucrurile stau astfel, eu nu m dau în lturi de a vorbi i despre anumite cercetri care în prezentsunt resimite de unii ca fiind paradoxale, dar care trebuie cu orice pre s fie anunate, pentru comenirea tânjete dup înelegerea î ntregului adevr i pentru c tot ceea ce nu se îndreaptînspre înelegerea acestui adevr integral aparine vieii ce merge pur i simplu spre declin.Majoritatea oamenilor, în prezent, când se afl în faa întregii serioziti a tiinei spiritului dausperiai înapoi. Totul le apare ca fiind prea îndrzne. Li se pare o cale prea lung de la ceea ce eisunt obinuii s gândeasc i s simt pân la ce spune tiina spiritului. Din aceast cauz eiÄciugulesc³ poate în treact din aceast tiin a spiritului, dar nu ajung pân la deplina seriozitatea înelegerii ei, cci nu au curajul s transpun lucrurile în via, nici chiar în observarea vieiiconcrete.

Trebuie s mai subliniez o dat un lucru, înainte de a face consideraiile care urmeaz. Am spus i

cu alte ocazii: cel care dorete s gseasc ceva prin cercetarea spiritual din lumile spiritualetrebuie s se fereasc de simple combinaii de noiuni sau legturi de idei. Cci ceea ce seimagineaz este de obicei contrarul adevrului sau cel puin ceva care este mult deviat de laadevr. Tocmai adevrurile profunde apar a fi mai întâi paradoxale. Ele pot fi gsite numai printrire adevrat, prin experien adevrat.

S lum în serios problema. Cum stau lucrurile când observm de pe poziiile adevratei tiine aspiritului relaiile prezentului, oamenii prezentului, oamenii civilizaiei care au adus lumea într-oastfel de catastrof [ Nota 8 ]. Fac meniunea c ceea am spus în mare despre lucruri pe care vreaus le discut acum le-am prezentat pe fiecare în parte cu diverse ocazii. Dar este de la sine înelesc nu poi caracteriza câmpul unui adevr de larg întindere decât expunând detalii.

Am mai atras atenia asupra faptului c în prezent exist multe suflete care într-o via anterioarau fost încarnate, în primele secole ale cretinismului, în sudul Europei, i care acum triesc înEuropa Central. Acest lucru este întru totul adevrat, numai c se refer la un anumit numr desuflete. Eu vreau s aduc în faa dumneavoastr azi ceea ce se refer la o mare parte a populaieiPmântului. Ajungem acum la întrebarea iar rspunsul pe care-1 voi da la aceast întrebare se

bazeaz pe cercetare spiritual adevrat intensiv: Unde erau sufletele unei mari pri, a grosului populaiei Europei de Vest i de asemenea o mare parte a populaiei Europei Centrale, pândeparte în Rusia, într-o via anterioar a Pmântului? Dac se cerceteaz aceast problem înmod contiincios, cu mijloacele de cercetare spiritual disponibile, rezult c avem de-a face cusuflete care au parcurs o via relativ mai scurt între ultima moarte i aceast natere. Suntemcondui spre vest. Suntem condui pe cile cercetrii noastre acolo unde, dup descoperirea

Americii, o parte mare a populaiei europene a colonizat aceast ar i a anihilat sau cel puin areprimat populaia btina. Suntem condui spre secolele cuceririi Americii, la acele suflete carese aflau în trupuri de indieni piei-roii, peste care s-a abtut cucerirea. Se va înelege ceea ce vreaus spun numai dac aceti indieni nimicii de europeni vor fi judecai în mod corect. Cu siguran,aceti oameni nu erau cultivai în sensul în care este conceput azi cultura, dar exista în sufletelelor ceva ce a dori s desemnez ca fiind o simiire panteist-religioas. Tocmai la aceti indieni, nuchiar la cei degenerai, dar la cei care erau acolo elementul dttor de ton, se întâlnea un sentimentreligios orientat spre o entitate spiritual, chiar în sens monoteist, care percepea, în mod viu iintensiv, un element unitar în fenomenele naturale i de asemenea în faptele oamenilor. Aceastdispoziie sufleteasc trebuie focalizat i trebuie îneleas în sensul c la aceste suflete avem de

perceput totui altceva decât se vede la indian când îl privim, dup metoda exterioar, naturalist,



ca n oarecum pe um tate an ma . su ete e acestor popu a e n en an a , nv n ,triesc, în prezent, în cea mai mare parte din oamenii vest-europeni i central-europeni, pândeparte în Rusia. Nu înelegem adevrul dac nu aducem la înelegerea noastr acest lucru careaparent este atât de paradoxal. Ele erau suflete care în încarnarea anterioar nu avuseser parte decretinism. Din aceast cauz, pentru cea mai mare parte a populaiei europene, cretinismul nueste ceva care s fi slluit în suflete înainte de naterea sau concepia actuale. El le este dat prineducaie, în orice caz, pentru cea mai mare parte prin sunetele limbii. Felul în care exist în

prezent cretinismul în sufletele europene îl va înelege cel care tie c în cea mai mare parte aacestor suflete, într-o via pmântean anterioar, nu au fost prezente impulsuri cretine, ciimpulsuri care se îndreptau spre marele spirit universal, cu un fel de sentiment panteist. Oricum,

în aceast populaie s-au amestecat multe suflete care urcaser din sud, care în primele secole decretinism au fost încorporate în regiuni mai sudice ale Europei, care au trit în regiuni ale Africiide Nord i care apoi s-au reîncarnat în aceast majoritate pe care tocmai am desemnat-o. Dinaceste dou feluri de suflete se compune în principal ceea ce este populaia vest i central-european, dup cum am spus, pân departe în Rusia. Trebuie s ne fie clar c avem de studiatmodul în care se exteriorizeaz un suflet în prezent, care sunt aspiraiile lui, care este gândirea sa.Pentru a percepe toate aceste lucruri este necesar s tim c o mare parte a populaiei actuale nu

poate fi îneleas dac acceptm, pur i simplu, ca istorie de toate zilele, curentul generaiilor, cidac cunoatem c în acele corpuri care, referitor la simpla înrudire, se raporteaz la tai, bunici,strbunici etc., pân în timpurile lui Carol cel Mare i chiar mai în urm, sunt active suflete careau trit în îndeprtata Americ i au fost învinse de europeni.

Mai exist un alt adevr care poate rezulta dintr-o astfel de cercetare spiritual. Putem privi înapoispre acea populaie care a fost prezent în Europa în timpul migraiei popoarelor, ceva mai înaintei ceva mai târziu, aadar, chiar la acea populaie european care a întâmpinat cretinismul veninddinspre sud, l-a întâmpinat i preluat în forma care era diferit de cea actual, întrucât era încîntru totul impregnat de fore sufleteti elementare, originar interioare, întrucât era o forimponderabil ce aciona în întreaga via. Aceast for nu era înc împâslit de teologieabstract, raional, era ceva care aciona înainte de toate asupra simirilor de baz ale sufletului.Aceste suflete care erau prezente în Europa de atunci i care au preluat în acest fel cretinismul,dup o via între moarte i o nou natere care a avut o durat mai lung decât la alii, pentru ctocmai prin acest mod special al formrii sufletului care a ptruns în oameni aceast via este

prelungit, aceste suflete sunt încorporate în prezent în mare parte în Asia. Mai ales, multe dinaceste suflete care au fost cretinate în timpul desemnat sunt în prezent încorporate în trupuri de

japonezi. Celui care vrea s îneleag aceast via proprie Asiei, care prezint cu adevrat multeenigme, trebuie s-i fie clar c în Asia actual triesc multe suflete care în viaa pmânteananterioar au preluat sentimentele cretineti într-o anumit form. Ele au introdus acestesentimente cretineti în trupuri orientale actuale care erau înconjurate înc din copilrie prinlimb de ceea ce rmsese din cultura oriental mai veche. A spune c ceva cu adevratcretinesc, prin impregnarea la care astfel de suflete au fost supuse anterior, intr în opoziie cuceea ce le rsun în urechi, cu ceea ce se adreseaz dispoziiilor lor sufleteti din lumea culturaloriental veche, religioas sau de alt fel. Chiar pân la cei cultivai, pân la cei mai culi, se poateurmri aceast situaie i, de fapt, ajungi la o înelegere a acesteia numai dac o percepi în acestfel. Devine clar ce înseamn o personalitate ca Rabindranath Tagore [ Nota 9 ] dac este vorba deun suflet care într-o via pmântean anterioar a fost al unui cretin european, care, prin tot ced din sine, acioneaz dintr-o anumit cldur a simirii. Dimpotriv, tot ce deriv dinorientalismul decadent, ce tocmai ne întâmpin la Rabindranath Tagore, se datoreaz acesteicochetrii orientale. În personalitatea lui Tagore, dac ai o simire natural, sntoas, atenia îieste atras pe de o parte de faptul c aici este prezent toat cochetria oriental actual, pe de alt

parte eti atras de imensa sa cldur sufleteasc.

În prezent, nu poi doar s Äciuguleti³ în mod superficial ceea ce i se ofer teoretic ca fiindconcepia privitoare la vieile pmântene repetate. Întreaga via concret se vrea contemplatastfel, chiar dac acest lucru le este oamenilor înc incomod. Cci, în fond, oamenii dau speriaiînapoi când este vorba de a se cunoate pe ei înii. Ei nu încearc s vad i în viaa adevratceea ce îi reproeaz în mod abstract. Într-o anumit msur, omul se simte jenat s priveasc



ast e n na sa. nu ar vrea s se prez nte n aa um aa cum este cu a ev rat. n aceastcauz, el nu dorete s se cerceteze cu adevrat realitile din acest domeniu. Confuziile,enigmele vieii actuale devin de îneles dac se iau în calcul lucruri ca cele pe care vi le-am expus.

Dar s ne referim la o alt populaie. Când cercettorul spiritului face cercetri ale cror rezultatetocmai vi le-am expus, el este condus spre întrebarea: Ce s-a întâmplat cu acea populaie care seafla mai demult în Asia? În cercetarea spiritual lucrurile se prezint astfel, încât undeva,înghesuit de via, de o problem enigmatic care apare ca sarcin de rezolvat, omul trebuie satace ceea ce se poate cerceta. Viaa este aceea care conduce pe cineva s se ocupe într-un anumitloc de cercetare, apoi aceasta îi declaneaz clarvederea. O problem îl aduce pe un altul la alt

aspect i atunci nu poi decât s spui: În final, se dezvluie a fi plin de sens motivul pentru careeti astfel mânat de o problem de la un rezultat la altul. Întrucâtva, devii atent: când vrei scercetezi ce au devenit sufletele amerindieriilor, ce au devenit alte suflete ale populaiei europenetimpurii trebuie s pui întrebarea: Ce au devenit acele suflete care se aflau în Orientul Apropiat, înAsia, în Africa, în vremea când a luat natere cretinismul, când s-a desfurat Misteriul de peGolgota?, i vei avea rspunsul: Nu este vorba de acele suflete care au preluat învturileMisteriului de pe Golgota, ci de sufletele care nu le-au preluat, care au cultivat în continuarecultura oriental asiatic. Despre starea acestei culturi asiatice orientale vechi care azi se afl îndecaden din vremea când s-a desfurat Misteriul de pe Golgota nu exist un concept precis.Pentru foarte muli oameni era o cultur ptruns de spiritualitate. Ea asigura multor oamenicapacitatea de a-i face reprezentri foarte clare cu privire la anumite contexte ale lumilor spirituale. Evident, ce se întâmpl cu omul când se las strbtut de cretinism nu exista la cei

despre care vorbesc acum.

Era o înelegere a contextelor spirituale puternic înesat cu noiuni-imagini, era o concepiedespre lume cu un grad înalt de spiritualitate cea care aparinea acestor oameni, o concepiedespre lume care i-a adus în situaia de a considera în multe privine ca fiind adevrat numailumea spiritual, ca meritând strdaniile de a o atinge i într-un anumit fel de a fugi de lumeaadevrului exterior, sensibil. Erau oameni care fceau multe speculaii, dar speculaii care parialerau înc hrnite din fore vechi instinctive, speculaii privind originea lumii pe diferitele trepte deevoluie spiritual a unor vremuri anterioare, extrem de îndeprtate. Existau oameni care vorbeaude eoni care se urmau unii pe alii i care deveneau tot mai grosolani, tot mai materiali, pân când,în final, s-a realizat ceea ce constituie formaiunea actual a lumii fizice, reale. Pe scurt, erauoameni care priveau eu seriozitate i profunzime în sus, în spiritual. Aceste suflete i-au pregtittocmai prin structura lor special, prin dispoziia lor special o via mai lung între moarte i onou natere, aveau nevoie de mai mult timp pân a se trezi din nou în ei dorina de a coborî într-onou corporalitate. Foarte multe astfel de suflete sunt încorporate în prezent în populaiaamerican. Aceast populaie american, care în multe privine înclin chiar spre conceperea vieii

practice, materiale, prin întreaga ei constituie, determinat de faptul c anterior a reprezentatsuflete care au vieuit înelegerea spiritual a lumii pe care am descris-o mai înainte, ulterior s-acufundat într-o corporalitate foarte, foarte dens i care, în fond, caut s vieuiasc acum într-otratare subtil a acestei lumi materiale ceea ce a avut mai înainte într-o spiritualitate rafinat.Înelegem modul specific al spiritului american de a se înstpâni cu adevrat praetic i tiinific

peste lucrurile lumii, dac tim cum se raporteaz aceasta la o orientare anterioar spre lumeaspiritual care este introdus în prezent în viaa material fr a se contientiza c se doreteînelegerea spiritualului în domeniul material. Este contraimaginea material a spiritualului pecare aceste suflete au parcurs-o în viaa lor pmântean anterioar.

Vei vedea cât este de eficient s clarificai, prin focalizarea unor astfel de aspecte, diferitelecomportamente umane ale generaiei actuale când dezvoltai concomitent contiena c abia acumcuprindei întregul adevr, în timp ce, în fond chiar dac este o abstraciune exterior

perceptibil , ne aflm doar în faa unei abstraciuni când lsm s ni se povesteasc istoriageneraiilor.

Este necesar s v lmurii c marea majoritate a oamenilor este foarte puin înclinat s sestrduie cu adevrat în acest fel spre cunoaterea de sine, c puini gsesc curajul de a iei din



ceea ce n stor e nu este ec t o serva e exter oar , z c-sens . e poate o serva cu c ar tate,tocmai în domeniul care curge apoi pe calea învmântului în sufletele noastre tinere, cum suntsmuli oamenii în prezent din marele, întregul adevr al vieii prin aceea c nu li se prezint defapt decât un fragment de adevr. Natural c oamenii de azi se retrag speriai, ca i cum ar lua foc,când sunt încurajai s ia în serios viaa spiritual, care se exteriorizeaz pentru suflete în vieile

prnântene repetate, i s fac abstracie de ceea ce este pur i simplu exterior. În aceast privin,în prezent, asistm chiar la cele mai incredible lucruri din partea conductorilor spirituali aiomenirii actuale. Desigur, nu a venit înc timpul s se spun în conferine oficiale lucruri ca cele

pe care eu le-am prezentat acum. Dar, în prezent, trebuie mers destul de departe chiar înconferinele oficiale. De exemplu, eu am spus de curând la Zürich aproximativ acelai lucru ca în

conferina oficial inut aici, mari, i pentru a face îneles în care sfer se desfoar ceea cecercettorul spiritului parcurge pentru elaborarea metodelor sale ca exerciii sufleteti interioare,speciale, am declarat: Aceasta se desfoar într-o sfer care trebuie s fie ptruns de voinainterioar a omului, de claritate interioar, cum nu mai gsim decât la raionamentele matematice,la adevrurile matematice. Aceast conferin a fost ascultat de un om de tiin din Zürich [

Nota 10 ], nu dintre cei mai ri, ci unul care aparine categoriei celei mai înzestrate. Dar printre altelucruri obtuze pe care le-a publicat apoi într-un foileton amplu din ÄNeue Zürcher Zeitung³,îndreptat împotriva acestei conferine, se afl scris c eu m-a fi referit la faptul c metodeleinterioare de cercetare ale cunoaterii antroposofice trebuie s fie elaborate printr-un procedeusufletesc clar, fiind copiate dup procedeul folosit în modelarea raionamentului matematic. Acest învat este tânr, aadar, o Älumin plin de speran³ pentru viitor, i nu poi s nu fiiuimit când citeti aa ceva scris de un om care vrea s fie luat în serios. Precizia matematicii se

bazeaz, de fapt, numai pe aceea c se face legtura între diferitele formaiuni matematice. Cânddispui de punct, de linie i de unghi poi lega punctul de linie i de unghi, de unde rezultadevruri, precizii. Dar punctul i linia sunt ele însele nesigure, aa cum sunt nesiguri atomul imolecula.

Omul crede c spune ceva deosebit de înelept, dar este de fapt caracteristic pentru a arta cât desucit este gândirea omului de tiin actual. Cci dac cineva se refer cu o gândire sntoas,dreapt, la faptul c procedeele exersrii sufleteti sunt în cercetarea antroposofic de o claritatematematic nu-1 privesc nicidecum toate aceste lucruri care pot fi discutate cu privire la precizialegturilor prin linii i imprecizia unui punct izolat. Este cu totul indiferent ce gândete un astfelde învat privat despre precizia punctelor, liniilor etc. S lsm s fie clar sau neclar ceea ce vreas-i reprezinte un astfel de om. Dar trieti într-o anumit dispoziie sufleteasc atunci când îi

lmureti teorema lui Pitagora. Ceea ce parcurgi aici este ceea ce este copiat din metodaantroposofic, indiferent ce s-ar putea spune despre faptul c triunghiul din teorema pitagoreiceste precis în sine sau dac ptratul su este precis în sine.

Trebuie s ne fie clar faptul c de cele mai multe ori efectiv nu se poate crea o punte spre un astfelde învat, c aceste Ämini³ sunt complet pervertite prin ceea ce a fost inoculat de prezent în ei.Dar, pe de alt parte, este imperios necesar ca simul adevrului s intre în întreaga noastr via.Fr acest sim al adevrului nu putem înainta. Din aceast cauz, cel care are intenii cinstite cuadevrurile i cunotinele tiinei spiritului de orientare antroposofic nu trebuie s se retragsperiat din faa introducerii în viaa concret a acelor lucruri pe care poate c în mod abstract leînelege foarte bine, cum ar fi învtura despre vieile pmântene repetate. Rmâne întru totulcorect c tocmai dogmele, adic forma de dogm abstract a adevrului, trebuie s fie definitivatecât mai târziu posibil. Rmâne întru totul corect c ceva cum este coala noastr Waldorf [ Nota 11

]nu trebuie s inoculeze o concepie despre lume. Din aceast cauz, acolo nu este vorba s fieîneles de sufletele tinere gândul abstract al vieilor pmântene repetate. Dar, fr a atinge acestgând abstract, prin simplul fapt c avem noi înine cunotine ca cele expuse azi, se poate iluminareprezentarea istoric în învmânt, putând-o aduce la înelegere. Atunci va exista cu totulaltceva în dispoziia acestor suflete care primesc o astfel de prezentare istoric fr teoria idogmatica privitoare la vieile pmântene repetate, pur i simplu prin aceea c se gsesc metodelede a descrie viaa prezentului aa cum înelegem noi înine, aflând confluena vieilor sufleteti cutotul strine cu ceea ce a curs corporal prin sânge, din timpul premergtor, în succesiunea degeneraii.









m e vest ce au, mpotr v , o a t caracter st c . es gur, occ enta se str u esc s at ngrealitatea cu ajutorul limbii, s se afunde în realiti, dar ei nu-i finiseaz limba, o las s sesting, astfel încât, de fapt, se afund în realiti dar cu o limb nefinisat suficient sub raport

plastic, cu o limb care nu include suficient dragoste. Acest lucru se leag de alte înclinatii aleVestului. Din Apus a provenit, în esen, acel mod de abordare care, de fapt, nici nu urc pân laom. Este vorba în primul rând de darwinism, care conine, fr îndoial, lucruri ce meritadmirate, dac este vorba s înelegi lumea animal. Trebuie s urmrim mai puin pe fanaticiidarwinismului, decât darwinismul în sine. Exist în darwinism multe lucruri demne de admiratcare se refer la lumea animal, i atunci eti tentat s spui: Omul se afl în vârful lumii animale. Dar prin aceasta nu se face nimic pentru a înelege omul. Aceasta se întâmpl în Vest i pe

trâm social. Vedem cum aici se pun în valoare concepii care, de fapt, îl exclud pe om dincâmpul observaiei. Vedem cum în cadrul economiei sociale a Vestului omul nu joac un rolspecial. Un rol important joac ceea ce ine exterior-material de om. Proprietatea privat esteconsiderat, de fapt, ca reprezentând individualitatea în economie, nu omul. i nu se vorbetedespre acea libertate care izvorte din întreaga fiin uman, ci numai despre libertateaeconomic. De la Adam Smith [ Nota 13 ] i din vremuri ceva mai vechi, se vorbete desprelibertatea economic, despre ceea ce omul are de aruncat în balana civilizaiei prin faptul c

posed ceva, i c posesiunea îi confer independen economic etc. Dar nu se vorbete despre ceeste, de fapt, omul, despre libertatea care izvorte din interiorul omului.

Toate aceste lucruri indic fenomene cu mult mai profunde. Acele suflete care se încorporeaz cuoarecare repulsie în corpuri orientale, pentru c le oblig la aceasta alte relaii, au de fapt în mare

msur tendina de a nu lsa capacitile de cunoatere ale acestor corpuri s ajung la înelegerea prezentului Pmântului. Ele se strduiesc s menin omul cu contiena sa în afara prezentuluiPmântului. Aceast dispoziie sufleteasc este ceva în sensul cel mai clar luciferic i acestluciferic adie dinspre Rsrit.

În Vest, dimpotriv, în suflete exist ceva în sensul cel mai clar ahrimanic. Ele nu vor s punstpânire pe corpuri în aa fel încât s priveasc lumea cu simurile deschise, ci se afund înaceste corpuri astfel încât nu le cuprind în întregime, nu le spiritualizeaz deplin. Ele triesc încorpuri, dar nu le impregneaz în întregime. Aceasta este o consecin a faptului c trieti într-uncorp i nu ai o simire deschis pentru ceea ce exist în jur, în lume. Dac ai aceast simire,descoperi nu numai adevrul exterior, fizic-sensibil, ci i spiritualitatea care se afl la baza acestuiadevr fizic-sensibil. Aceast spiritualitate nu o descoperi dac, fiind întrupat în corp, nu-l

ptrunzi pe acesta în întregime, pân la periferie. Aceasta este dispoziia sufleteasc a Vestului. Înasemenea condiii, se poate spune c efectiv unele corpuri ale oamenilor vestici sunt astfelalctuite încât sufletele, când concresc cu corpurile, nu sunt deplin puse în valoare. Prin faptul csufletele umane nu sunt valorificate integral, corpurile pot deveni înveliuri, lcaurile pentru cutotul alte entiti, care se mut apoi în ele, care chiar anesteziaz ceea ce se afl în particularitilesufletelor umane.

În toate aceste situaii, dinspre Rsrit se propag o stare sufleteasc, dinspre Vest o alta. Stareacare se rspândete dinspre rsrit, încearc s menin în modurile de simire ale timpurilor vechi, care înc tind s urce în mod instinctiv spre spiritualitate, tendina de a nu lsa omul scoboare atât de mult încât s se poat lega de situaia de pe Pmânt. În Vest, dimpotriv, se pune

în valoare curentul care determin s nu fie perceput spiritualitatea ce este activ în toatexistena, ci s se opreasc la ceea ce a devenit omul, deoarece el este locuit de suflet dar trupulnu este atât de iubit încât acesta s vrea s-l cuprind în întregime. Dinspre Vest s-ar doriconservarea strii actuale a umanitii, cu mentalitatea ei materialist, cu activitile eimaterialiste. A nu lsa s se ajung pân la ceea ce amplific contactul cu condiiile materiale alePmântului, ci a-l reine pe om de la preluarea deplin a prezentului în sine, aceasta s-ar doridinspre Rsrit. Din ambele sensuri se manifest, de fapt, strdania de a nu lsa omul s ajung laînelegerea deplin a prezentului. O team imens care pune stpânire în mod incontient peomenire amplific aceast situaie. Cine observ prezentul fr prejudeci, cu marile decizii pecare el le poart în sine, trebuie s i se opun cu curaj.







este nc nat s ege ceea ce ne pret n e umea exter oar cu ceea ce po nsu pr ntr-o e uca e bazat pe tiina spiritului, ceea ce te face îndemânatic, astfel încât aceast îndemânare s nu fie pur i simplu un antrenament exterior, ci un mod de a aciona iluminat de o spiritualitateinterioar care îi are în acelai timp rdcini i în structura sufleteasc. Numai astfel se poateajunge la ceea ce ne pune timpul prezent ca sarcin. Acesta este lucrul pe care trebuie s-lînelegem.

Exist muli oameni care combat azi tiina spiritului la care ne referim aici, pentru c aceasttiin se refer pe larg la lucrurile spirituale, pentru c, aa cum fizica ne vorbete despre anod icatod, tiina spiritului ne vorbete despre faptul c sufletele intr în corpurile pmântene, venind

din lumile spirituale, cu diferite dispoziii cu simpatie sau cu antipatie. Din cauz c tiinaspiritului privete spre fenomenele naturale, ca i la faptele spirituale, ea este respins de multlume. tiina spiritului este respins de cei care iau în considerare numai natura exterioar, pentruc în antroposofie nu-i pot reprezenta, de fapt, nimic, în aceasta ei nu gsesc poate decât cuvinte.Dar aceast tiin a spiritului este respins i de acei oameni care vor s triasc într-o misticneclar, având cunotine religioase vechi, motenite, care nu i-au gsit legtura cu practica devia mai nou. tiina spiritului este respins i de cei ale cror noiuni nu au niciun coninut, civor numai s se foloseasc de sonoritatea cuvântului, de coninutul cuvântului, aa cum fac mulifilosofi ai prezentului, chiar i cei care fondeaz în prezent Äcoli de înelepciune³ [ Nota 18 ].Acesta este îns exact lucrul de care nu avem nevoie. Nu avem nevoie de o înelepciune decuvinte care refuz s ptrund în faptele naturii. Nu avem nevoie nici de o mistic sporovitoare,neclar i nici de ceea ce vrea s ptrund lipsit de spirit în fenomenele naturii. Ne trebuie o

sintez, o legtur între amândou, cci doar aceasta reprezint realitatea. i exclusiv din acest punct de vedere trebuie s focalizm faptul c vorbirea noastr, vorbirea uman, în timp ceînaintm din Orient spre Occident, deci i în Europa Central, a preluat tocmai acele forme care îidau plasticitate, care permit ca limba s se simt legat în interioritatea omului cu întreagadispoziie i structur sufleteasc. Pe de alt parte, tocmai limbajul Europei Centrale vrea s fieceva care s se poat scurge în evenimentele exterioare, i care nu va fi reinut în mod egoist înom. Este un fapt care ar putea fi constatat într-o limb cum este cea a lui Goethe i Hegel. Aicilucrul este clar în structur. Iar structurile care sunt prezente sunt foarte adecvate a fi dezvoltate,ele tind chiar spre ceea ce vrem s realizm prin tiina spiritului.

În orice caz, nu trebuie s ne mirm c tiina spiritului este ponegrit atât de cei care suntcontaminai oriental, cât i de cei contaminai occidental, ponegrit incontient, ponegritobiectiv. Pe de alt parte, tiina spiritului trebuie s-i clarifice mereu esena. Din aceast cauz,sarcina mea de azi a fost s v vorbesc despre aceste aspecte, iar celor care se afl în interiorulmicrii antroposofice le revine obligaia de a încerca s clarifice ce vrea aceast tiin aspiritului antroposofic, c nu trebuie s evitm s vorbim despre faptele spirituale, despre lumeasuprasensibil ca despre o realitate deplin, aa cum se vorbete despre lumea fizic, s precizezefaptul c, prin educaia antroposofic a sufletului, tiina spiritului trebuie s fac astfel încât omuls realizeze o judecat deschis, liber, despre ceea ce sunt, în prezent, necesitile practice.Faptul c întreprinderile noastre practice iau natere cu o anumit consecven tocmai dinconcepia noastr spiritual este ceea ce ar trebui s-i clarifice fiecare din cei ce aparin acesteimicri spiritual-tiinifice. Lor le revine sarcina s plaseze aceast tiin a spiritului în luminacorect, prin opoziie cu rtcirile lumii, de a arta ce vrea ea de fapt. În prezent nu gsimsuficiente prilejuri de a pune tiina spiritului în adevrata ei lumin.

S-ar putea s vi se par c a vrea s clarific unele lucururi din prea multe pri. Dar nu este vorbade faptul c azi trebuie s aflm tot mai multe fapte interesante din lumile spirituale, ci cimpulsurile care ne vin de la aceste fapte spirituale ale lumilor suprasensibile trebuie s poat veni

pentru a se putea impregna în mod corect în lumile sensibile.

Este necesar ca sufletul treaz s fie cu adevrat contient de pericolul care amenin atât din acea parte a evoluiei omenirii care vrea s menin oamenii într-o reverie luciferic, cât i din acea parte care vrea s-o împing cu totul în jos, în planul ahrimanic-material. Cci falsul misticism,falsa intelectualitate, caracterul strin de lume, care tind spre iluzoriu, nu spre deplin claritate i



um n nter oar , aceast spoz e or enta con uce a nea ev r nter or. spoz a or entadevine neadevr interior, aa cum dispoziia occidental, care vrea s-l reduc pe om la concepiimaterialiste i la comportament materialist, conduce la minciun exterioar.

Ceea ce amenin în prezent omenirea este, pe de o parte, cderea în neadevr interior, prinmisticismul fals i prin conservarea unor confesiuni religioase, iar pe de alt parte tendina spreminciuna exterioar frazeologia timpurilor noastre este deja începutul tendinei spre minciunexterioar , prin afundarea în simpla materialitate. Aceste dou primejdii ar trebui s fierecunoscute cu sufletul treaz tocmai de cei care, de fapt, caut înelegerea tiinei spiritului cuorientare antroposofic. Acest lucru am vrut s vi-l înscriu azi în suflete ca fiind un gând care nu

trebuie s fie numai ascultat, care este considerat a fi teoretic, ci un gând care se înclzete însuflete cu adevrat i a crui cldur are drept consecin impulsuri de via. Cci tiina spirituluinu este ceea ce vrea ea s fie, dac nu înclzete sufletul i nu creeaz cu adevrat, pe caleaocolit a acestei înclziri, impulsuri de via. Dac facem acest lucru fiecare din noi cât putem de

bine, atunci din unirea sufletelor având aceast dispoziie va rezulta ceva de care prezentul areîntr-adevr foarte mare nevoie.

i acum, dragii mei prieteni, a vrea s mai fac o observaie, care este foarte dureroas, dar pecare trebuie s v-o împrtesc. Am spus o dat, dar trebuie s-o spun azi înc o dat, c nu potrspunde multor solicitri de discuii private, c acum nu-mi pot desfura viaa privat ca maiînainte. Nenumrate sarcini îmi ocup ziua i o parte din noapte, iar prietenii ar trebui s îneleag

c nu mai este loc de discuii particulare. Se pare c acest lucru nu este vzut prea bine. Dar existun mijloc pentru a depi aceast stare care, admit, este neplcut. Acesta ar consta în faptul canoi toi, atât cât st în puterile noastre, s colaborm la realizarea sarcinilor micriiantroposofice. Avem puini oameni care colaboreaz cu adevrat cu druire. Fiecare lucreaz cumîi place lui. Nu trebuie îneles greit când se spune c avem prea muli colaboratori. Nu avem prea

puini, ci, dup anumite considerente, prea muli colaboratori. Dar nu trebuie s se înghesuie toispre ceea ce a fost realizat, ci s se creeze posibilitatea de a se lucra cu adevrat în for. Dacconcepem problema astfel, putem progresa în modul corect. Aa cum am spus, îmi este deosebitde neplcut, dar sunt nevoit s refuz multe doleane private. Multe situaii personale pot fi altfelrezolvate, pân când vor veni timpuri mai favorabile. Este rspândit printre noi acestconservatorism de a repune pe tapet, chiar cu violen, stri care altdat erau favorabile, care însnu mai pot fi actuale atât timp cât trebuie s lucrm în for pentru realizarea sarcinilor ce ni seimpun de dimineaa pân seara, uneori i dincolo de sear. În acest sens trebuie s ne înelegem,altfel nu ajungem în cadrul micrii noastre la o linie rodnic. Este mult prea slab prezenacontienei c i un ajutor spiritual reciproc, o consiliere reciproc pot conduce la extindereaactual a micrii. Imaginai-v cum ar fi dac de fiecare dat când revin aici, la Stuttgart, a aveaconvorbiri private cu fiecare dintre dumneavoastr. Cum ar putea fi rezolvate atunci sarcinilecurente. Poate c unii vor spune c nu îneleg ce vreau s spun, dar vor fi i dintre aceia care tiude ce trebuie s v comunic aceste lucruri.

CONFERINA a IV-a


Gândurile exprimate în timpul prezenei mele actuale s-au referit la felul în care se poate obinedeplin seriozitate de via din cunoaterea antroposofic legat de marile sarcini ale timpuluinostru. Când se spune Äfa de marile sarcini ale timpului nostru³ nu trebuie s ne gândimneaprat la ceea ce plutete oarecum desupra oamenilor i care trebuie reglat prin autoritate pestecapetele celorlali, ci trebuie s ne fie clar c absolut tot ce are loc în mod cotidian conine în sine,este oarecum strbtut de ceea ce aparine marilor sarcini ale timpului. Acest lucru ar trebui simpregneze sufletele noastre ca o prim consecin a concepiei noastre antroposofice. Cciaceast concepie antroposofic despre lume ne determin s recunoatem c spiritualul triete întotul, nu îl aflm undeva în înlimi abstracte, ci în viaa ambiental, în care existm zilnic. i



tocma acest ucru tre u e s - ap c m mar or sarc n a e v e m c or even mente ac unzilnice.

Dac focalizm viaa actual din acest punct de vedere, putem s ne întrebm: Ce componentespirituale conine viaa noastr? Ce anume trim în mod spiritual, în aceast perioad, noi caoameni? Astzi mai dinuie resturile unor mrturisiri de credin vechi, mai exist diferiteconfesiuni care îi adun aderenii în comuniti i le transmit pe o cale oarecare ceea ce estetradiional, ceea ce este considerat ca fiind credin în natura uman venic. Aceast credin estecomunicat în cele mai variate forme, în cele mai diferite nuane prin intermediul diferitelor confesiuni. Oamenii triesc în aceast credin i cred c satisfac prin aceasta nevoile sufletelor

lor. Pe lâng aceast credin, în prezent mai avem ceea ce provine de la tiina care se transmiteîn instituiile noastre de instruire. Aceast tiin s-a dezvoltat treptat, urmrind doar cercetareamaterialului fizic-sensibil, cel mult împânzind-o cu unele reprezentri spirituale nesatisiactoare,care îns sunt deja pe cale de dispariie. Din ce în ce mai mult predomin tendina de a consideratiin numai ceea ce este descoperit prin observarea fizic-sensibil i care poate fi cel multcombinat pe calea raiunii.

Din orice direcie am privi societatea civilizat actual, vom constata c oamenii se adap laaceste dou surse: pe de o parte, preiau ceea ce li se prezint ca tiin serioas, exact, pe care o

primesc în baza autoritii; cci în baza autoritii preia tiina cel care nu lucreaz el însui într-unul din domeniile tiinei, marea majoritate a oamenilor. Pe lâng ceea ce accept ca instruire dinrevistele de popularizare a tiinei, cu privire la fenomenele astronomice, fizice, chimice, în

legtur cu ceea ce este biologic, zoologic, mineralogic, botanic, istoric etc., pe lâng faptul c preiau aceste lucruri i spun: Toate acestea trebuie s fie adevrate cci ne vin de la instaneleautoritii, pe lâng toate acestea, oamenii accept ceea ce le transmit diferitele confesiuni. Nu searunc nicio punte între cele dou surse, deoarece din partea confesiunilor oamenii sunt învaide cele mai multe ori c nu trebuie s amestece tiina i credina, c nu trebuie s confunde într-un fel oarecare tiina i credina. Ridicarea la o înelegere contient a acestei stri de fapt nu areloc decât în cazuri extrem de rare. Lumea depune eforturi numai pentru a recunoate ceea ce secomunic oamenilor drept adevr exact, prin canalele obinuite, de ctre autoritile tiinifice.Dar nu se urmrete cum stau lucrurile în adevr, cu ajutorul metodei de cercetare prin care seobine calitatea tiinific afirmat.

Chiar dac se urmrete geneza a ceea ce s-a transmis în timp drept confesiune i este comunicatîn prezent în mod tradiional omenirii de reprezentanii oficiali ai acestor confesiuni, ridicarea la ocontientizare deplin a ceea ce se afl de fapt în aceste lucruri are loc în cazuri rarisime. i atuncicând se întâmpl, numai rareori se ajunge la perceperea acestor fapte în lumina corect. Sadmitem c cineva se ridic, s spunem, în cadrul confesiunii catolice sau protestante împotriva aceea ce este numit dogm; atunci acea dogm va fi considerat un nonsens, se va ridica împotrivaei, eliminând-o, dar nu se va gsi posibilitatea de a se pune ceva în locul ei.

O astfel de dogm este, de exemplu, aceea a Trinitii, a triplei personaliti a Fiinei divine. Cinese refer la dogm aa cum o ofer în prezent confesiunile religioase are posibilitatea de a semanifesta împotriva ei, dac se plaseaz pe punctul de vedere al modului actual de a gânditiinific. Cci el va putea dezvlui foarte uor ce este nonsens în legtur cu aceast dogm. Îns

cel care merge pe firul care conduce la modul cum a aprut o astfel de dogm afl c dogmele s-au transmis în omenire într-un lung interval de timp, îns la baza formrii acestor dogme se aflceea ce adeseori am caracterizat ca fiind clarviziunea instinctiv a treptelor timpurii ale omenirii,clarviziunea atavic, privirea în lumea spiritual. Aadar, din aceast clarviziune au provenitasemenea dogme, i ai putea s spui: Dogma Trinitii a aprut din înelegeri profunde,fundamentale, ptrunzând în structura existenei lumii. Cândva, aceast dogm a fost un adevr esenial recunoscut. Ea reprezenta o înelegere profund a adevrului. Dar aceast situaie a existatîn acel timp strvechi în care, aa cum am spus, facultile sufleteti umane, forele cunoateriicare reprezentau un fel de clarviziune instinctiv erau în armonie cu aceast dogm. Ulterior dogma s-a transmis. Ea nu se mai potrivete cu formarea actual a forelor sufleteti. În general,

pentru fiecare om care a vieuit aceast dogm la apariia ei au trecut de la acel timp mai multe



v e p m ntene. u ete e au avut er te tr r n t mpu acestor v e p m ntene. n umeaexterioar, dogma s-a conservat, a fost transmis din generaie în generaie. În prezent, ea acptat o astfel de form, încât din cuvintele cu care este comunicat nu mai poate fi îneleas. Iar acele suflete s-au nscut din nou; din ambiana bisericeasc le este prezentat dogma. Nu existnicio legtur omeneasc interioar între ceea ce este oferit de ctre confesiuni sufletelor omenetii ceea ce acestea se strduiesc s afle, s tie. În prezent, suprtor nu este faptul c dogmele suntfalse, ci c ele sunt o form de a cuprinde adevrul care nu mai corespunde condiiilor actuale,dogmele nu mai vin în întâmpinarea a ceea ce este o necesitate a sufletelor. Astfel încât putemspune: Aceste dogme sunt predicate în prezent, fiind, de fapt, rostite în gol. Iar aceia care lemrturisesc fac aceast mrturisire de credin nu în sensul adevrului sufletesc interior, cci, în

general, ei nu îneleg dogmele. Dar a accepta ceea ce nu înelegi este un neadevr interior. i de laacest neadevr interior provine faptul c se produc atâtea daune care provin din caracterulmincinos al lumii.

Ceea ce s-a transmis prin omenire ca falsitate este cu adevrat de nemsurat. În fond, nu este demirare c aa stau lucrurile, din simplul motiv c atunci când sufletele triesc în neadevrulinterior menionat le lipsete un sim pentru neadevr în viaa exterioar. La acest lucru ar trebuis reflecteze cei care cred c trebuie s ia în prezent aprarea confesiunilor tradiionale. Este unaspect deosebit de serios de care trebuie s ne ocupm.

S-ar putea spune c sufletele care între timp au trecut prin diferite viei pmântene au evoluatdincolo de dogme de când au aprut aceste confesiuni. Aa cum trebuie luate în serios acele

probleme pe care le-am expus în ultimele dou conferine, tot astfel trebuie manifestat oseriozitate vital fa de concepia despre vieile pmântene repetate.

Dar s examinm din acelai punct de vedere ceea ce îi este oferit omenirii actuale de tiinaexterioar. Astzi se formeaz o tiin care îi are originea în observarea sensibil, fizic. Acestlucru trebuie îngemnat cu ceea ce triete ca suflet uman în noi înine, care trebuie s preia, s seumple cu ceea ce este material de observaie fizic-sensibil.

Contemplai omul care este prins în vâltoarea vieii. El poart în sine sufletul care a trecut prinviei terestre, care nu gsete în confesiunile religioase ceva de care s-ar putea ataa. Dar el seataeaz, cel puin pentru anumite domenii ale vieii, de ceea ce în prezent are un caracter tiinificacceptat. Trebuie s se pun întrebarea: Ce se întâmpl cu sufletul uman când se ataeaz deaceast tiin, recunoscut, care nu face observaii decât în domeniul fizic-sensibil? Sufletele carese încorporeaz în prezent în organismele fizice au preluat, în fapt, în încarnri anterioare, ceea cecorespundea cu totul altor relaii ale lor cu natura, cu ambiana, cu lumea decât ceea ce este

preluat în prezent de aceast tiin. Se pot gsi relativ puine suflete încorporate în prezent care înviaa lor anterioar erau încarnate astfel încât s lege, de exemplu, de o anumit tiin ceea ce lise spunea despre fenomenele naturale sau de un anumit fel de reprezentri prin intermediulspiritualului. O astfel de tiin a naturii golit de spiritualitate, cum a fost dezvoltat în ultimeletrei-patru secole, nu a existat înainte. Ceea ce îi era oferit omenirii în acele timpuri mai vechi catiin a naturii, într-o vreme care nu este foarte îndeprtat de noi, era de aa natur încâtconcomitent cu conturarea unei stri de fapt sensibile se mai manifesta ceva ce satura cu spiritualaceast stare de fapt sensibil. De aici vine i faptul c muli oameni ai

prezentului care nu in neaprat fie în pas cu vremea nu gsesc în tiina naturii actual nimiccare s-i satisfac, o ignor, nu se ocup de ea, în schimb scormonesc i scot la iveal tot felul dehâroage vechi i cerceteaz ce tiin a naturii a transmis oamenilor Basilius Valentinus sau aliica el. Este adevrat c în reprezentrile care se elaborau atunci mai triau tot felul de aspectespirituale, dar, în general, profundul respect al celor care se ocup în prezent de aceste lucruri se

bazeaz pe aceea c nu le îneleg i c ei consider ca fiind foarte profund ceea ce nu este îneles.

Ceea ce este important în acest domeniu este faptul c sufletele omeneti care sunt încorporate încorpuri actuale nu mai au legtur real cu vechea tiin, iar cu ceea ce oricine este hrnit încoal ele sunt burduite, aa încât preiau materialul tiinei care a luat natere pe baza observaiei



sens - z ce. ar ce se g sete, e apt, a c , atunc c n cercet m pro ema n perspect vinterioar?

În prezent, noi intrm în trupurile noastre cu ceea ce au vieuit sufletele noastre în viei anterioare,dar ptrundem într-un anumit mod, astfel încât nu mai avem nicio relaie cu ceea ce au vieuitsufletele în viei pmântene anterioare. În cursul diferitelor viei pmântene anterioare, noi ne-amformat sufletele în aa fel aa trebuia s se întâmple pentru c era pregtirea pentru dezvoltarealibertii încât ele sunt golite de ceea ce au preluat mai înainte, nu mai au nicio relaie cu ceeace preluaser mai înainte, sunt strine de ceea ce triete de fapt în lume. În aceast privin, noinu mai aducem în sufletele noastre nimic din tririle vieilor terestre anterioare. Desigur, aducem

cu noi rezultatele calitilor noastre morale, dar nu prelum din tririle anterioare, din vieile pmântene anterioare, ceea ce ar putea conduce la o tiin înnscut a tainelor lumii modelatîntr-un anume fel. Sufletele nu mai intr în prezent în corpuri aa cum intrau, de exemplu, încorpurile grecilor. Sufletul care trecuse prin natere în viaa greceasc aducea în corpul fizic ofor acumulat prin vechea tiin, astfel încât putea împrospta corpul fizic cu for de viaspiritual-sufleteasc. Astzi lucrurile stau altfel. De cele mai multe ori, în zilele noastre, sufletulcare intr în corp are pentru acesta un efect distrugtor. Acest efect este din ce în ce mai

pronunat, constatându-se c sufletele care se nasc în prezent au ceva distrugtor pentru corp, paralizeaz corpul, îl împânzesc cu fore ale morii. Dac evoluia ar merge în acest sens, amajunge sigur la declinul vieii pmântene. Oamenii ar deveni tot mai slabi sub raportul voinei, ar arta c nu se pot ridica la cuprinderea unor impulsuri active, ar trece prin via înelegând-o înmod automat. Cât de trist este s vedem în prezent ce rar se las oamenii cuprini de idei vii.

Oamenii prezentului sufer de scleroz sufleteasc, agit idei moarte, nu-i preocup decât ce preiau prin tradiii, le frmânt în capul lor i devin automatisme.

În adevr, lucrurile stau astfel: dac mergi în prezent prin lume cu un sim nealterat de prejudecii observi oamenii nu poi s-i deosebeti între ei. Efectiv nu-i poi deosebi. Vorbeti cu A, cu B,cu C; toi povestesc acelai lucru. Fiecare crede c povestete ceva personal, dar nu poi s gsetio deosebire între ei, toi spun acelai lucru. Ai de-a face numai cu un fel de oameni, în diferiteexemplare, i uneori te întrebi dac nu eti victima unei iluzii, dac cel cu care vorbeti azi nu esteacelai cu cel cu care ai vorbit ieri. Aceasta corespunde îns întru totul i cu ceea ce rezult dinobservarea vieilor pmântene succesive în corelaie cu viaa pmântean actual. Sufletele nu maiaduc cu ele ceea ce au avut înainte, ceea ce trecea de la o via pmântean la alta i care reaprea,chiar dac cu o for din ce în ce mai redus, i care exista ca o tiin înnscut. Acest lucru numai este de actualitate. i dac de astfel de suflete se leag numai ceea ce este tiin a naturiiobservat exterior, fizic-sensibil, atunci ele se umplu cu o tiin a efemerului, cu o tiin care nuexprim în imagini-idei ceea ce exterior este trector. Secolul al XIX-lea, pentru a se deda uneiiluzii înfiortoare în aceast privin, a adugat la mai vechea Lege a conservrii materiei aa-numita Lege a conservrii energiei [ Nota 19 ]. El a inventat aceste legi pentru a se iluziona c înnatur nimic nu se menine, ci totul este trector, c i materia i energia sunt trectoare. Nu mairmâne nimic din suflet, dac reîncarnrile se repet în viitor, decât automatul uman, când acestase umple cu materialul tiinific naturalist obinut prin observaii fcute cu ajutorul simurilor.Cci o astfel de tiin nu exercit nicio for vitalizatoare, nicio for fecundant asuprasufletului.

Sufletul se nate în prezent, venind din viei pmântene anterioare, dorind cu înfocare s fiefecundat de ceva pentru a putea s progreseze prin vieile pmântene urmtoare. Dar preluareaexclusiv a tiinei aspectelor trectoare ale lumii nu-i ofer sufletului decât moartea, omoarsufletul. Acest lucru trebuie îneles cu toat seriozitatea. Dac se va continua i în viitor s se

perpetueze neînelegerea pentru dogmele devenite învechite, atunci, printr-o tiin a naturiineptruns de spirit, ar avea loc paralizarea, omorârea sufletului. Acesta ar trebui s sufere o adoua moarte. Depinde întru totul de om i de umanitate s menin sufletul viu. Nu este îngduitomului s se lase prad acelei pasiviti comode, în timp ce spune: Sunt o fiin venic, iar nucleul meu fiinial îmi va fi meninut în orice circumstane. Aceasta nu corespunde adevrului.Acest nucleu fiinial venic este desigur prezent în om, dar el trebuie s fie fecundat tocmai înaceast perioad, în cazul în care nu trebuie s moar. i nu exist un alt mijloc de a menine





su ete or n cursu v e or terestre succes ve. re u e s c uta , ve g s , eg tura ntre psade realism interioar a gândirii pe care am caracterizat-o mai înainte în credine aduse sufletuluiîn mod exterior, fr a se stabili o concordan cu adevrul i falsitatea din lumea exterioar. Îndefinitiv, este uimitor, c asemenea ipocrizie apare cu atâta for mai ales la cei care ar trebui sfie, de fapt, învtorii lumii i marii pstrtori ai sigiliului adevrurilor religioase.

Prima sarcin a omului actual care vrea s aib o legtur cu viaa spiritual este de a cutafalsitatea, ipocrizia devenit istoric-cultural. Este uimitor cât de profund a erodat aceastipocrizie istoric-cultural. Ea este o caracteristic a epocii noastre. Din politic, în care i-acultivat plantele ei de mlatin, a ptruns i în alte câteva domenii. i i-a fcut apariia i starea în

care oamenii de-abia mai pot face deosebirea dintre ceea ce corespunde adevrului i ceea ce estefals cu privire la anumite fenomene ale vieii. Vedei cum un anumit fenomen al vieii, falsitatea, pe care îl întâlnim la tot pasul, îi joac rolul atât în viaa de toate zilele cât i în situaiileimportante ale vieii. În definitiv, falsitatea a izvorât în zilele noastre din aceeai înclinaie,indiferent dac ea apare la domnii luminai oricum, luminai de o lumin ciudat care s-auadunat la Geneva sau dac apare la diferii flecari de cafenea burghezi i proletari. Ceea ce a tritca spirit la Geneva în flecrelile de cafenea burgheze sau proletare este iubit ca neadevr i a vreas spun, în parantez cei prezeni s nu mi-o ia în nume de ru, cci în parantez pot totui s-ospun , c el nu este eliminat nici din cadrul Societii antroposofice. Aceast ipocrizie este unfenomen istoric-cultural al prezentului i de el trebuie s ne ocupm. Înainte de orice, el nu trebuies fie scuzat în niciun domeniu, ci trebuie s fie caracterizat, trebuie s fie pus în faacontemporanilor notri. Noi retrim faptul c, dac necesitatea urgent pentru indicarea lipsei de

sinceritate este scoas în eviden, aceasta ne este luat în nume de ru i de persoane care fac parte din micarea antroposofic, dei faptul c trebuie s triasc în mijlocul falsitii îiincomodeaz într-o anumit privin.

Lucrurile pe care le-am prezentat azi, gândite în legtur cu cele spuse în cele dou conferineanterioare cu privire la reîncorporarea sufletelor în lumea civilizat actual, ca i cu privire lainteresul de a nu lsa s ajung la oameni ceea ce este hotrâtor i ar trebui s ajung la ei înepoca actual, poate s ne dea o idee despre marea seriozitate a sarcinilor timpului în care trim.

Aceste sarcini sunt ptrunse de cea mai profund seriozitate. i din aceast cauz, pentru c esteatât de necesar s se plece de la acest punct de vedere, am vorbit ultima oar despre cât este dedureros faptul c astzi îmi este solicitat atât timp, fr a avea posibilitatea de a continua muncaantroposofic mai veche, aa cum era ea înainte de a se ivi necesitatea de a se lucra la aspectelecare au fost discutate adeseori aici. Dac vrem s ne plasm în relaie corect cu aceste lucruri,este necesar acest punct de vedere, necesar tocmai pentru c pleac din spiritul marilor sarcini aletimpului.

Noi trebuie s clarificm un lucru. Prietenii notrii s-au integrat în multe privine în micareaantroposofic aa cum este ea de la începutul acestui secol. Aceast micare antroposofic nu areo realitate numai în planul fizic, ci este permanent o problem a lumilor spirituale, o problemnemijlocit a lumilor spirituale. Este de la sine îneles c i msurile practice exterioare sunt o

problem a lumilor spirituale, dar nu în sensul în care este micarea antroposofic însi. Înlegtur cu acest lucru trebuie s spun azi câteva cuvinte. Societatea antroposoitc, în aspectele ei

spirituale, continu, fie c oamenii care o reprezint sunt vrednici sau lenei, fie c îi dauosteneala sau nu de a duce lucrurile mai departe, merge înainte mai încet sau mai repede, dar rmâne prezent în realitatea ei spiritual. În ceea ce privete lucrurile practice, care au aprut dincerinele prezentului, acestea trebuie fcute la timpul lor, întrucât este imposibil s le realizezidac nu sunt soluionate la momentul potrivit; dac se fac cu încetineal, ele vin pur i simplu

prea târziu. În cadrul micrii antroposofice, lumea s-a obinuit în mare msur ca unele lucruri sse fac repede, altele încet. i s-a instaurat practica de a se aplica aceasta chiar când nu se poate.În principal, acest lucru se afl la baza a ceea ce am vrut s spun, de curând, când am dat indicaiade a se revigora izvorul din care curge totul, micarea antroposofic însi. A trebuit s m refer de mai multe ori la faptul c acum nu este posibil s avem discuii personale. Da, dragii mei

prieteni, în ultimele zile ale sptmânii trecute cele câteva persoane care am lucrat cu adevrat la





x st c te ceva n preg t re, na nte e toate part c parea une p r a stu en m a str an enoastre. Tocmai de aici poate s vin ce este mai fertil, dac vom ti s întâmpinm acest lucru cuînelegere real, adevrat; dar trebuie s ne fie i clar acest lucru. Este sigur c nu merge cu ideineclare. Este vorba s se procedeze dintr-o strdanie interioar.

Acestea i înc alte lucruri ar mai fi poate de discutat azi, dar gândesc c ele s-ar putea gsi în voiîniv, dac vei dezvolta singuri mai departe ideaia pe care am iniiat-o. S v dezvoltai încontinuare este ceea ce la sfâritul acestei conferine a vrea s exprim ca o dorin. Acumtimpurile sunt de aa natur încât nu pot avansa o astfel de dorin pentru împlinirea ei peste ani,ci pot s iau în calcul numai sptmânile pân când voi putea fi din nou aici. Avem efectiv nevoie

de timp, în adevr putem pierde orice sptmân pe care nu o folosim.

Din aceast cauz, dragii mei prieteni, la sfâritul acestei conferine a dori s v spun doulucruri: mai întâi a vrea s exprim dorina ca ceea ce am spus azi s fie îneles pân la revedereanoastr, în al doilea rând ca aceast revedere s poat avea loc la timp, ca s poat fi indicatelucruri care se afl în direcia acestei dorine. În acest sens, v spun la revedere.

CONFERINA a V-a

Dornach, 21 ianuarie 1921

Expunerile de dinaintea plecrii mele i chiar cu sptmâni mai devreme au avut toate ca temindicarea felului în care ceea ce numim tiina spiritului poate trece, poate interveni în viaaadevrat, cum ceea ce numim lumea se afl într-o anumit legtur interioar cu ce vieuiminterior. i în timp ce supervizai aceste expuneri, v rog s v punei înc o dat întrebarea ce ar însemna pentru evoluia general a omenirii dac rezultatele cele mai importante, cele mai

ptrunztoare ale tiinei spiritului de orientare antroposofic, ar ptrunde în viaa oamenilor careacioneaz în plan social. S-ar ti c omul, în timp ce ajunge la contien în corpul fizic, conservîn acest corp ceva care face trimitere la timpuri de dinaintea naterii, respectiv dinainteaconcepiei, c el a fost într-o stare care aducea cu sine dorul acestei viei dintre natere i moarte,care îi inocula sentimentul c sufletul care a trit mult timp numai într-o lume spiritual arenevoie, pentru a putea progresa, de perceperea lumii prin simurile corporale, dar i de acionareadin corpul fizic.

Dac ar fi îneleas corect, acest cercetare contient a pre-existenei sufletului nu ar rmânenumai o idee teoretic, ci ar pune stpânire i pe sentiment i voin i ar deveni prin aceasta ofor de via nemijlocit.

Aceasta putem s-o vedem la oamenii prezentului. Toi prezint o mare lips de iniiativ. Aceastlips de iniiativ care acioneaz în mod paralizant asupra tuturor forelor necesare pentru areaduce viaa în decdere la una ascendent poate fi ameliorat numai dac omul devine contientde apartenena sa la lumea spiritual. Acest lucru nu poate îns fi inoculat în suflet prinargumentri teoretice, ci numai prin clarvederea vie a ceea ce a fost omul înainte de a fi coborât înlumea fizic.

Dac timpul petrecut de om aici între natere i moarte nu este obiect al unei credine confuze, cieste rezultatul unei cunoateri clare, ea nu acioneaz atât de abstract în om, aa cum o face în prezent confesiunea religioas, ci concret, ca for nemijlocit. Munca omului se extinde dincolode moarte. Dar prin faptul c omul preia în sine asemenea reprezentri se revars via în tot ceeace el poate ti.

Avem în prezent o cunoatere extins asupra naturii. Cu privire la cunoaterea exterioar putemspune: Omenirea a progresat enorm. Ultimii ani sângeroi au artat c acest progres nu a pututschimba omul sub aspect moral. i, de fapt, oameni ca Wallace [ Nota 20 ] pe care l-am menionatadeseori, mai de mult, când am vrut s subliniez tocmai acest lucru, au avut dreptate când au spus:





s ngurat c, espr ns n ore natura e ne eterm nate, p truns e ea ur mora e asem n toareunor baloane de spun. Un astfel de om se poate simi paralizat. Când privete în lumea stelelor levede trecând prin spaiul cosmic, dar nu are legtur cu acesta; ele însele sunt lumi ce iau natereîn mod natural, se degradeaz în sine, fr sens i fr spiritualitate intern.

Trebuie focalizat ce for de via ar putea deveni pentru omenire concepia asupra spiritului.Asupra acestui lucru trebuie fcut mereu referin, cci tocmai acest aspect oamenii îl îneleg celmai puin. Ei vorbesc despre faptul c aceast concepie ar urmri fuga din lume. Fuga din lume odetermin concepia actual. De ce? Ea lucreaz cu dogmele trecutului, care în trecut aveau unsens pozitiv, pentru c proveneau dintr-o anumit clarvedere instinctiv. Aceast clarvedere

instinctiv a disprut, oamenii nu mai au legtur cu ea. Dogmele care au fost pstrate nu mai suntînelese. Problema nu este c dogmele ar fi false, greite, ci c omenirea actual nu are legtur cuele. În afar de ceea ce s-a pstrat ca dogme, omenirea posed, în prezent, o tiin a naturii lipsitde spirit. Antroposofia vrea s ofere o tiin a naturii plin de spirit, o tiin a naturii carevitalizeaz omul. Ceea ce exist ca o cunoatere a spiritului în natur se transform în om, la felcum se transform alimentele sub raport fizic în for social. Dac s-ar dori o abordare serioas aacestor lucruri s-ar constata cum cunoaterea spiritului este preluat ca hran a sufletului, estedigerat dac-mi pot permite aceast expresie , pentru a-i face apariia ca for social. Noinu vom obine impulsuri sociale în niciun alt mod decât preluând cunotine spirituale din naturaînconjurtoare. Cine crede în prezent c poate prelua impulsuri sociale dintr-un alt impulsgândete aproximativ la fel cu cel care, reflectând asupra modului de a hrni omul cât se poate de

bine, îi interzice mâncarea. Cine vorbete în prezent de modelare social i nu o asociaz cu

cunoaterea spiritual face, în legtur cu ordinea social din omenire, acelai lucru ca cel care,vrând s hrneasc omul, îi prescrie o cur de înfometare. Acest lucru reprezint o absurditate

profund în concepiile actuale ale omenirii.

Ceea ce introducem din lumile spirituale în timp ce intrm în aceast via între natere i moarteeste în întregime o imagine. În fond, viaa noastr sufleteasc este o via de imagine i aceastvia de imagine a fost animat în timpuri mai vechi de ceea ce era prezent ca fiind spiritual înconcepia despre natur. Nu exista în timpurile vechi o concepie despre natur care s fi fostlipsit de spirit. Oamenii de azi citesc despre concepiile mai vechi despre natur, ei nu afl nimicdespre o tiin a naturii care s fi fost lipsit de spirit. Cine se întoarce în secolele al XIII-lea, alXIV lea i afl ce se vorbea atunci despre natur poate s ia în râs aspectul copilros, aspectulsuperstiios , gsete esenial faptul c toate aceste lucruri au fost prezentate ca fiind strbtutede spirit. În prezent, ne strduim cât de mult posibil s vedem fenomenele naturale ca fiind lipsitede spirit. Ba chiar privim ca fiind o perfeciune a observaiilor faptul de a vedea totul lipsit despirit.

Dar ceea ce noi prelum lipsit de spirit din natur nu poate interveni în prezent în niciun fel înmod vitalizator în existena în imagini. Nu vrem s admitem s fim doar imagine, pur imagine,imaginea unei viei trecute care nu vrea s fie fecundat de viaa prezentului. Cci aceast via a

prezentului trebuie s fecundeze viaa trecut, pentru a putea fi purtat din nou prin poarta moriiîn lumi spirituale. Numai privit astfel, în mod viu, poate tiina spiritului s ofere omului ceea ce-i trebuie.

Exist, în prezent, muli oameni care lupt împotriva dogmelor vechilor cri de tiin religioas, pentru c le gsesc lipsite de sens. Ele nu sunt în niciun caz lipsite de sens, nici mcar o dogm caaceea a Treimii, care are chiar un sens profund. Cu mijloacele vechii arte a clarvederii instinctive,oamenii o citeau chiar din natur. i au existat milenii în evoluia umanitii în care aceastdogm a dat umanitii enorm. Bisericile exterioare au conservat astfel de dogme. În prezent,acestea sunt ceva mai mult decât un text. Oamenii nu au nevoie de a dezvolta o relaie cu ceea ceeste obiectul unei clarvederi vechi. Rmâne ceva care nu are nicio legtur cu oamenii datoritnaturii lor actuale, în timp ce cândva era o hran sufleteasc vie. În afara acestor dogme noi avemtiina exterioar a naturii, tiina naturii eliberat de spirit, care ne omoar sufletul dac nu va fispiritualizat.



cestea sunt ce e ou re e un amenta e pe care t na sp r tu u , aa cum este ea ne eas a c ,le are în vedere. Ea vrea s dea sufletului din nou ceva care poate vitaliza acest suflet, care îi poateinocula for, astfel încât sufletul s fie nemijlocit un mdular al întregului Cosmos i care ssimt în aciunea sa social acea responsabilitate care provine din faptul c mica noastr aciuneca oameni izolai are o importan cosmic pentru întreaga evoluie a viitorului. Noi trebuie s

privim în afar, dincolo de cercul îngust pe care-l trasm în prezent printr-o formare lipsit despirit. Cci aceast îngustare a realizat-o însi omenirea i vrea s-o desvâreasc. Din aceastcauz tiina spiritului are atâtea dificulti, pentru c, în fond, ea vrea s fie mai mult decât ceeace nu se afl în cuvinte, în gânduri, în idei, vrea s fie ceea ce curge ca un sânge al vieii pringânduri, prin idei, prin cuvinte i picur în sufletul omului. Din aceast cauz când reprezini

tiina spiritului este mult mai important cum vorbeti decât ce vorbeti. În prezent, vedem luptaacerb care se d între materialism i spiritualism i care se datoreaz faptului c oamenii nu vor s admit c zicala între dou afirmaii opuse adevrul se afl undeva la mijloc [ Nota 21 ], are ofundamentare profund.

Este adevrat c Dumnezeu se afl în noi? Este un adevr c Dumnezeu se afl în noi. Esteadevrat c noi ne aflm în Dumnezeu? Adevrat este c ne aflm în Dumnezeu. Ambeleafirmaii sunt opuse. Ambele sunt adevrate, Dumnezeu este în noi, noi suntem în Dumnezeu.Adevrul, întregul adevr se gsete la mijloc. Esena oricrei dispute de idei se bazeaz pe faptulc oamenii urmresc mereu o unilateralitate, care este adevrat, dar este un adevr unilateral, întimp ce adevrul adevrat se gsete între dou afirmaii opuse, undeva la mijlocul întregului.Ambele trebuie cunoscute, dac vrem s ajungem la adevr. În prezent, de exemplu, urmrind

evoluia lumii, trebuie s ai voina de a cunoate existena material; în niciun caz nu trebuie czutîn patima acelor oameni care spun: Noi vrem s ne ocupm de spirit, nu vrem s cunoatemmateria. Pe cât este posibil trebuie s se cunoasc materia, este un aspect al strdanieicunoaterii i voinei umane; cellalt aspect este de a cunoate spiritul. Cci între acestea se afl,de fapt, ceea ce trebuie s ne strduim s obinem; greesc i aceia care spun c lumea nu estedecât materie, i cei care spun c lumea nu este decât spirit. Ce este materia? Materia, aa cum ocunoate omul, este ceea ce a rmas din acesta dup ce spiritul a redevenit spirit. Propriadumneavostr form de om nu este altceva decât ceea ce a fost cândva gândul lui Dumnezeu (vezidesenul), ceea ce a fost cândva aciunea gândurilor divine.



Plana 1

[mrete imaginea]

Gândii-v la cum apa care înghea capt form; tot aa primete form acest gând divin idevine înveli uman. Un nou gând divin este pus în valoare în interiorul omului, care apoi este dinnou transformat de o form care în vremuri mai vechi a fost gând. Ceea ce noi considerm a fimaterie nu este nimic altceva decât spirit solidificat, iar ceea ce considerm a fi spirit uman esteform tânr, este form în curs de apariie. Spiritul i materia se deosebesc numai prin vârsta devia. Iar greeala nu const în faptul c ne adresm materiei sau spiritului, ci aceea c vrem sreinem în prezent ceea ce ar trebui s fecundm pentru a putea deveni viitor.

Dac ptrundem ceea ce am adus din preexistena noastr în prezent, aadar ceea ce este viaanoastr spiritual-sufleteasc, doar cu tiin a naturii seac, exterioar, lipsit de spirit, noi odurificm, nu-i permitem s germineze, nu-i permitem s evolueze spre lumi viitoare, oahrimanizm.

i dac vrem s înelegem ceea ce este form, ceea ce este divinitate învechit, ceea ce acristalizat în forme dintr-o mistic nebuloas în care am introdus prin reverie toate lucrurile

posibile, atunci nu ne sprijinim pe ceea ce divinitatea noastr ne-a dat ca reazem corporal, ciluciferizm ceea ce este material. Ce este mistica nebuloas? Omul ar trebui s priveasc în sine,ar trebui s recunoasc în organismul su fizic, plecând din Cosmos, ceea ce este el în aceastvia dintre natere i moarte. În loc de aceasta, el fantazeaz c ar avea în sine o divinitate. El oare în sine; dar nu obine aceasta prin activitate fantezist, mistic. El luciferizeaz ceea ce ar

trebui s vad ulterior în forma mai târzie a înveliului corporal. Sunt concepii greite despreceea ce este material i despre spiritual care fac ca oamenii s ajung la confruntri; ccispiritualul i materialul sunt acelai lucru, dar la vârste de via diferite.

Aceasta este ceea ce prezentul are nevoie s îneleag în mod special. Altfel el nu ajunge laînelegerea vieii sociale. În prezent, trebuie deja facut experiena de a ptrunde în realitate cugândirea în adevrul real. Acest lucru oamenii nu-l accept. Ei vor s rmân la suprafaalucrurilor.

Zilele trecute mi s-a povestit o istorioar drgu [ Nota 22 ] care s-a petrecut de curând la Zürich.Unul dintre prietenii notri a vorbit la Zürich, la o aniversare a Universitii, despre importanatiinific a antroposofiei. Acestuia i-a rspuns un om cu gândire socialist care a spus c oamenii

nu ar trebui s fie îndrumai în prezent spre asemenea fantasmagorii mistice, ci spre tiineleexacte, întrucât chiar Goethe a spus: ÄÎn interiorul naturii nu ptrunde niciun spirit creat³.

Ceea ce a afirmat acest delegat elveian decurge dintr-o privire superficial a lucrurilor pe care le-a spus Goethe, care când citeaz aceast sintagm a lui Haller adaug: ÄAceasta o aud repetat de60 de ani i de fiecare dat înjur. ...³. Aa se procedeaz în prezent cu viaa spiritual, aa secunosc lucrurile i, într-un anumit sens, aa eti, în prezent, o autoritate. Aproximativ în aceastform se strduiesc oamenii s cunoasc lumea. Faptul c unul spune c Goethe ar fi citatsintagma dup care, de fapt, el a Äînjurat³ timp de 60 de ani, sau c altul îi permite s spunaltceva este în definitiv acelai lucru. Un economist erudit care lucreaz în domeniul economieinaionale a scris o carte despre formarea liber a preurilor. În acest sens a avut mult de cercetat



pr v n mo u n care, a spune, econom a ar putea cut n mo soc a . r ntre a te ucrur pecare el le discut este i urmtorul. El spune: Georg Brandes ar fi spus c poporul nu este guvernatîn activitile lui sociale, în cele economice de raiune, ci de instincte. Din aceast cauz poporular trebui luminat. Ar trebui clarificate lucrurile.

Georg Brandes nu este un gânditor profund, dar ni se poate replica: La n universiti exist Xeconomiti; acetia sunt luminai. Dar când gospodresc în ei acioneaz instinctele la fel ca i înceilali oameni, în niciun caz altfel. Cci, aa cum s-au modelat în prezent lucrurile, tocmai prininteligena foarte dezvoltat, pentru viaa social au rmas numai instinctele. Instincteleacioneaz. Dar acum este necesar s mergem mai departe. Acum trebuie s ne întrebm: Cum

introducem lumin în aceast activitate a instinctelor? Acesta este singurul lucru care poate aveaimportan social. Este pur i simplu un nonsens s se cread c o majoritate de oameni poate ficondus de instincte. Instinctele provin din convieuirea oamenilor. Trebuie s existe ceva care smodifice aceste instincte, care s poat ptrunde în instincte. Raiunea nu poate ptrunde îninstincte. Trebuie s ne amintim de vechea clarvedere instinctiv; prin evoluie ea s-a transformatîn intelectualismul nostru. Dar acest intelectualism triete numai în existena spiritual interioara omului. Dimpotriv, forele de acionare social exterioar sunt saturate cu instinct. În instincttrebuie s ptrund ceva care s fie înrudit cu clarvederea instinctiv, dar care s aib un caracter spiritual, trebuie s ptrund imaginaiunea. Avem, aadar: vechea clarvedere instinctiv intelectul imaginaiunea. Numai imaginaiunea, cum o numim în tiina spiritului, d fora de aaduce lumin în viaa instinctiv.

Capacitatea de a înelege în mod tiinific, de a crea botanic, zoologie, matematic, aceasta o poate asigura intelectul, dar nu i ceea ce înseamn coacionarea uman. Pentru aceasta trebuie s ptrund în el ceea ce am numit imaginaiunea. Acest lucru trebuie avut în vedere. În viaa socialcare s-a dezvoltat din timpurile vechi pân în cele mai noi au acionat instincte umane. Abia în adoua, a treia treime a secolului al XIX-lea omenirea a desvârit intrarea în epoca care nu maiaccept instincte vechi. Putei verifica acest lucru; la trecerea dintre seolele al XVIII-lea i alXIX-lea în existenta social mai existau instincte vechi. Neîncrederea în aceste instincte a aprutabia în epoca în care s-a dezvoltat în modul cel mai puternic intelectul. Viaa social a rmastradiie. Gândii-v ce munc uria au trebuit s depun oamenii în secolul al XIX-lea pentru amai avea concepii morale. Ei au trebuit s conserve în modul cel mai abstract ceea ce fusese

pstrat din vremuri vechi. i vechile idealuri morale s-au putut transmite mai departe doar cafosile pietrificate. Avem nevoie, în prezent, de o renatere a moralitii, cci numai aceasta poates asigure din nou i socialul. Aceasta îns nu se poate realiza pornind de la intelect, ci numai cuajutorul intuiiei morale. Fantezia, fantezia moral trebuie s se înale la lumea spiritual, pentru afi fecundat de aceasta. Acest lucru este indispensabil în prezent, altfel omenirea va ajunge la

pierderea impulsurilor morale.

Acele crezuri abstracte care tind spre credin nu pot gsi for pentru via doar în credin.Credina ajut egoismul sufletului, dar cu egoismul sufletesc se mai poate tri doar ca om izolat.Dac îns vrei s te implici în social, este necesar s te ptrund sângele de via spiritual-sufletesc, ceea ce îns poate veni numai de la viaa spiritual concret. Aceasta se poate asigura

prin micarea antroposofic, aceast contien despre fora de via a concepiei antroposoficedespre lume.

Panteismul este un repro preferat [ Nota 23 ] care se îndreapt i împotriva a ceva cum este tiinaspiritului de orientare antroposofic. Crezurile actuale consider panteismul ca fiind erezie, ortcire care accept c în lucrurile ce ne înconjoar ar tri divinul. Dar de ce crezurile actualenumesc tiina noastr a spiritului orientat antroposofic erezie? Pentru c toate aceste crezurisunt în întregime strbtute de materialism! Desigur, când iezuitul consider lumea din jur cafiind doar materie este vorba de o hulire a lui Dumnezeu s spui c aceast materie esteDumnezeu. Dar are vreo vin tiina spiritului de orientare antroposofic pentru faptul c iezuitulX nu poate privi lumea din jur decât ca fiind materie? Ea nu este materie, este spirit, iar ceea ceiezuitul X recunoate în lumea din jur ca fiind materie tiina spiritului de orientare antroposoficconsider iluzie. Desigur, nu explici lumea pe care o consideri aici ca fiind iluzie drept fiinarea









n ex sten , atunc e se a a c ca sp r t v u, nu ca o sum e ogme. ceste ogme sunt a cnumai ca un mijloc pentru a trezi spiritul viu i a-l ine într-o evoluie continu. Din aceast cauzeste incorect s se rspândeasc credina c prin coala Waldorf sau prin orice altceva organizmîn domeniul pedagogiei noi am vrea s facem antroposofie dogmatic. Nu vrem s facem niciantroposofie dogmatic, nici s impunem într-un fel oarecare diferitelor tiine antroposofia.Dimpotriv, i în tiinele individuale vrem s punem în valoare individualitatea acestei tiine. Neeste foarte clar c prin antroposofie noi putem s crem ceva în lume care s distrug oricedogmatic, care s aduc pretutindeni, în toate domeniile, individualitatea. Din acest punct devedere trebuie respins acuza c vrem s introducem în lume antroposofia ca dogm într-undomeniu tiinific oarecare sau în coal.

În ceea ce privete activitatea noastr practic economic s-a întâmplat ca în ultimele sptmâni icu o uimitoare unanimitate atât în Germania, cât i în Elveia, de asemenea i în alte locuri, cu

prilejul ultimelor publicaii ale ÄZilei care vine³ (în germ. ÄKommender Tag ³) i ale ÄFuturum³-ului [ Nota 24 ], lumea s spun: Aici trebuie s se reuneasc numai antroposofi pentru ca s aib iei amenajri economice i alte lucruri asemntoare; altor oameni li se va admite cel mult accesul,dar nu li se va accepta o voce deosebit în administraie etc. Aceasta ar contraveni, dac amvrea aa ceva, tocmai principiului pe care l-am adoptat, acela de a focaliza cu adevrat evoluiaumanitii în toate detaliile i de a ne orienta pentru a vrea nu ceva absolut corect, ci pentru a neîntreba: Ce trebuie s se întâmple azi? i aici trebuie s atragem atenia asupra celui de-aldoilea punct de cotitur din evoluia omenirii. Amenajri economice, gospodreti, se nasc i în

prezent peste tot înc dintr-un anumit principiu al ineriei oamenilor. Mai de mult, ele luau natere

într-un cerc restrâns, pe teritorii mici; în prezent, ele se extind în dimensiuni uriae prin aceea cstatele au devenit întreprinderi economice, c în locul întreprinderilor, individuale au aprutimperiile-întreprinderi i la acestea se adaug numai întreprinderi care apar exclusiv din inerie.Se vorbete în prezent despre Äeconomia popular³, aadar, se pun laolalt dou lucruri.Gospodrirea actual nu mai are de-a face nici în cea mai mic msur cu acel fel de apartenenla grup care se exprim prin sânge acolo unde acioneaz relaii sntoase. Relaii economicenesntoase se manifest când, s spunem, exist dispute pentru c dincolo de Rin se dorete ocomunitate economic de alt tip decât cea de dincoace de Rin, plecând de la premise naionale.Aceste premise nu mai au nimic de-a face cu ceea ce este în prezent economia mondial. Acesterelaii au intrat în criz abia în cursul ultimei treimi a secolului al XIX-lea. Atunci a devenitevident ce fel de punct de cotitur din evoluia umanitii se afl la baza ei.

Aa cum am spus mai înainte, în vremurile vechi omul intra în existena fizic neinstruit de zei, eltrebuia s-i primeasc instrucia în centrele de Misterii. În prezent, el vine instruit i trebuie doar s i se aduc în contien ceea ce are în suflet. În timpurile vechi, cu privire la viaa social, laconvieuirea economic, omenirea era astfel organizat încât omul se ntea într-un anumecontext social, într-un anume grup, în funcie de forele care au acionat în el înainte de natere.Ereditatea fizic care reprezint fundamentul formelor celor mai vechi ale inegalitii umane, aleîmpririi în caste nu era singurul principiu care sttea la baza acestei stri de fapt. În cele maivechi caste, cei care deineau conducerea ordinii sociale se orientau dup modul în care omulfusese predeterminat înaintea naterii sau concepiei sale pentru a face parte dintr-un anumit grup.În timpurile vechi, omul care avea în existena sa anterioar mai puine încarnri terestre sentea, datorit acestui fapt, într-un anumit grup precis determinat, el se putea desfura socialnumai în cadrul acelui grup. În vechea Indie, dac cineva aparinea unei caste nu putea s triascîn alt cast datorit încarnrii sale anterioare i din cauza a ceea ce a parcurs de la naterea sa înlumea spiritual. Aceste caste nu aveau la baz numai ereditatea sangvin, ci i predeterminareaspiritual. Omul s-a dezvoltat dincolo de toate acestea. Între timpul nostru i acel timp exist un

punct de cotitur. Oamenii nu mai poart acum cu ei decât ca formaiuni aparente caracteristicileaparteneei la grup. Ei se nasc în cadrul naiunilor, se nasc i într-o stratificare de clase, dar, înmsura în care se dezvolt apoi într-o anumit epoc, se observ relativ devreme, în cursulcopilriei, c o asemenea predeterminare din existena prenatal nu mai este prezent. Astzioamenii sunt instruii de zei în existena prenatal. Sigiliul unui anumit grup social nu le mai esteimprimat. Aceasta a mai rmas ca un rest în ereditatea fizic. În prezent, a aparine unei









r m ntr-o vreme care cere omu u ceva oarte prec s. a pret n e omu u s a o ec z e carevine din planul cel mai interior al fiinei umane. Trebuie inut seama i îneles c, de fapt, abiaintrm în epoca libertii umane. i c aceste rumori în domeniile intelectual, moral, social nusunt nimic altceva decât expresia faptului c prin fore care ptrund adânc ale evoluiei umanitiiaceast umanitate trebuie s fie adus în zona liberttii.

Este suficient s focalizm viaa proprie sau viaa popoarelor, s focalizm fr prejudeci ceeace se întâmpl i vom spune c factorii prin care omul izolat, prin care popoare întregi, comunitide popoare, grupuri umane sunt determinate din afar sau i dinuntru dar neliber suntnumeroi. A fi purtat prin conexiuni este fora de evoluie propriu-zis a omenirii. Omul trebuie s

ias din ce în ce mai mult din aceast situaie. Iar viitorul Pmântului va consta în aceea c trebuies se realizeze ceea ce în prezent se spune: Pentru prima dat omul este pus în faa unor deciziiimportante.

Acest Äa fi pus în faa unor decizii importante³, a unor decizii care trebuie luate din cel mai adâncinterior al pieptului uman, al inimii umane, al sufletului uman se exprim în mersul exterior alevenimentelor. Se observ, de fapt, prea puin marile rsturnri care au avut loc în cursul celei dea doua jumti a secolului al XIX-lea în domeniile politicului, socialului, spiritualului,tiinificului.

Simptome care vorbesc despre aceast rsturnare pot fi observate în prezent, în mare sau în mic, pretutindeni. S lum un exemplu foarte la îndemân. Dumneavoastr tii c printre numeroii

dumani ai micrii antroposofice se gsesc i clericii acestei ri (Elveia), care spun clar c înspatele lor se afl fora iezuit i c aceasta are o importan foarte mare pentru ar. Este suficients focalizezi ce se întâmpl în prezent în diferite domenii pentru a vedea cât de puternic estelegat pentru muli oameni aceast for cu ceea ce ei numesc educatia exterioar religioas etc.Din aceast cauz, ar putea fi interesant s ne aducem în faa sufletului un document uimitor pecare, pentru c este atât de interesant, am cerut s fie fotografiat. Acest document provine dinElveia, unde a fost emis în 1847. Vi-l voi citi:

ÄCtre armata federal i bravii ei efi, ca monument restant dedicat srbtorii comemorative de la24 noiembrie 1847, când a apus domnia iezuiilor în Elveia.

Atotputernicul a acordat dreptii victoria. Zilele de neuitat pentru orice aprtor federal de la 12 pân la 30 noiembrie 1847, interval în care cele apte state generale separatiste catolice, înarmate pentru rzboi, Lucerna, Uri, Schwyz, Unterwalden, Zug, Freiburg i Wallis, au capitulat unuldup altul ca urmare a deciziilor dietei cantonale de la 20 luna fânului i de la 4 luna iernii 1847,ameninate din toate prile de o armat impuntoare de 100 000 de oameni împreun cucomandantul suprem, generalul Wilhelm Heinrich Dufour din Geneva, aparin evenimentelor celor mai memorabile pe care le ofer istoria Elveiei. Cu relativ puine jertfe de mori i rnii, i-areuit îneleptului i experimentatului în rzboi generalisim, prin excelentele sale ordonanestrategice, dup mai multe lupte, s-i subordoneze în întregime în cursul a puine zile semeniicatolici sclavizai de o for conductoare tiranic, fanatizai i orbii de clerul farnic, care aopus trupelor federale, cu intevenia miliiei, peste 80 000 de oameni ca armat inamic, s spargseparatismul i s îndeprteze iezuiii din Elveia.³ Iar fraza final care, dup prerea mea, este

deosebit de interesant, sun aa: ÄMâna patern ocrotitoare a lui Dumnezeu a acionat deasupraArmatei.³

Vedei sub ce protecie a fost plasat izgonirea iezuiilor i cum se apeleaz la mâna paternocrotitoare a lui Dumnezeu, ca ea s poat aciona asupra poporului elveian aa cum a fcut-ocând generalului Dufour i-a reuit aciunea de a cura Elveia de iezuii. Aceasta a fost odat! 1847.

În ultima jumtate de secol au avut loc transformri eseniale în multe domenii. Aceste schimbriau un caracter determinat. Cine se bizuie numai pe succesul evenimentelor exterioare, aa cum s-au desfurat ele în acest timp, ajunge în mod sigur la haos. Cel mai bun mod de a ajunge la



con uz e, e a nu g s e rea n anum te s tua nc c te este s a s ac oneze asupra ta acesteevenimente exterioare ale ultimei jumti sau a ultimelor dou treimi ale secolului. Dac omulvrea s-i gseasc în prezent, în mod corect, calea sa, este necesar o direcie orientativ care svin exclusiv din interior, este nevoie de un impuls. Iar haosul, a crui cauz este confuzia, faptulde a vrea s te bizui numai pe evenimentele exterioare, face s dispar i cele mai bune strdaniidin ultima vreme. Nu trebuie ignorat faptul c în cele mai diferite domenii ale vieii, mai ales îndomeniul tehnicii i al tiinei legate de tehnic, se înregistreaz astzi progrese importante i cîn aceast direcie este justificat o laud. Numai c, dac punei laolalt toate aspectele bunecare au rezultat din acest ghem încâlcit al culturii recente, putei gsi multe lucruri utile, multelucruri lmuritoare din ceea ce poate duce omul mai departe, mai ales în privina aspectului

material, dar nu vei afla nici pe trâmul tiinei, nici pe cel al tehnicii i nici în vreun alt domeniu,i nici în domeniile trebuie din nou s subliniez aceasta care au promovat lucruri de valoarec omul ar putea beneficia de la lucrurile care vin din lumea exterioar de un impuls orientativ.Din aceast cauz, tiina spiritului a trebuit s se implice chiar în aceast perioad. De la eatrebuie s vin ceea ce este preluat numai din lumile spirituale, în aa fel încât atunci când serevars în lumea exterioar s reprezinte un impuls care nu are de-a face cu ceea ce poate fi

preluat în prezent de la lumea exterioar. Este un impuls introdus în aceast lume exterioar dinlumile spirituale, care trebuie s fie dat odat cu tiina spiritului de orientare antroposofic. Înacest sens exist în prezent o neînelegere fundamental, iar cele expuse de mine ieri au servitunei lmuriri dintr-o anumit perspectiv. i anume, eu am vrut s atrag atenia c nu trebuie spusc noi introducem acel impuls în coal, care este oricum nscut din perspectiv spiritual, sau cintroducem în msurile noastre practice o concepie teoretic despre lume. Am spus ieri cât de

departe este adevrul de ceea ce se afl într-o astfel de afirmaie. Dar nu este îngduit s afirmmnici opusul acestui lucru, i acest fapt este legat de o înelegere corect a tiinei spiritului deorientare antroposofic. Nu trebuie s se spun, aa cum îi reprezint oamenii în prezent, în modobinuit, c dintr-o teorie, dintr-un program rezult o activitate oarecare; nu trebuie s seimagineze c ceea ce noi fondm într-un domeniu cum este coala,

sau într-unul cum este viaa practic-economic, rezult dintr-un anumit program, aa cum seimagineaz azi.

Acum câteva zile cineva mi-a spus: În fond, nu s-ar fi ajuns la aceast Ätripartiie a organismuluisocial³ dac aceast tripartiie nu ar fi ieit din antroposofie. A trebuit s rectific fundamental oasemenea concepie, cci este clar i aici trebuie s inserez unele aspecte personale care înssunt spuse întru totul obiectiv i care au de-a face cu problema c ceea ce vi se prezint în

prezent drept Ätripartiie³, în msura în care a fost conceput de mine, nu a ieit nicidecum dintr-un gând abstract, dintr-o reflectare asupra modului în care ar trebui organizat viaa social pentrua iei din acel caracter utopic pe care îl gsim în unele expuneri ale prezentului. Nu aa s-au

petrecut lucrurile. Pentru mine concepia spiritual a confluat în via cu alte concepii; i anume,concepia economic a luat natere în întregime pe fundamentul propriu al vieii ei.

Am expus o dat, cu ani în urm, de unde a lstrit aceast concepie a mea despre viaaeconomic a timpului mai nou, despre necesitile economice. De aceea a trebuit s i rspundcând mi s-a spus c aceast Ätripartiie³ ar fi fost extras din antroposofie, într-o oarecare msur,aa cum se extrage în prezent pe cale abstract-logic dintr-un program oarecare ceea ce apoi este

desemnat ca impuls. Eu mi-am petrecut copilria ca fiu al unui mic funcionar al cilor ferate,într-o perioad în care, în anii 60-70, trenurile au evoluat, a spune, dintr-o via semiembrionar.La ceea ce a devenit apoi marea chintesen a traficului s-a ajuns mai târziu. Eu am luat parte latoate msurile care s-au luat sub influena primelor construcii de trenuri, dttoare de ton. M-amaflat, aadar, în mod nemijlocit sub influena circulaiei în plin avânt. Aceast înelegere s-a legatmai târziu de altceva, ceea ce a condus atunci la obligaia de a prezenta viaa economic în sensulÄtripartiiei organismului social³.

Pân în anii 70 ai secolului trecut, aspectul esenial, elementul de baz al evoluiei îl constituiareorganizarea circulaiei. Circulaia mondial se dezvolta. În acest timp al dezvoltrii circulaiei





sem zeu pentru am ana n care tr am atunc . oamna ontoux, care n nu t u ce mot ve eranumit Äbaroana³, trecea drept o femeie deosebit de evlavioas, i în adevr dintr-un anumit punctde vedere ei erau foarte evlavioi. Bontoux a prsit apoi postul de director general al Grii deSud, a intrat într-un consoriu care i-a întins tenataculele din Frana pân în Serbia, iar Äevlaviei³sale i-a reuit s fac afaceri uriae, dar nu în serviciul forelor lumeti, ci al acelor comuniti

bisericeti în slujba crora se pusese. Apoi toat afacerea a dat faliment, i s-a produs celebrulcrah Bontoux [ Nota 29 ], afacere din care o anumit comunitate bisericeasc se retrage în timpoportun, lsându-l pe Bontoux s se prbueasc singur i cu zgomot. S-a putut îns observaatunci cu claritate cum anumite idei ale concepiei despre lume erau introduse în organizareaîntreprinderilor financiare i se putea foarte bine înva ce nu trebuie fcut. Unii oameni pot

observa c lucrurile acestea trebuiau percepute în mod corect i c legtura dintre antroposofie iÄZiua care vine³ i ÄFuturum³ era cu totul altfel gândit decât vedea Bontoux legtura dintreBiserica catolic i Banca Serbiei.

Toate aceste lucruri sunt luate din via. Iar ceea ce ne transmite antroposofia corect îneleas estefaptul c nu trebuie s te apropii de via cu dogme. Antroposofia se deosebete de alte concepiidespre lume sau cel puin trebuie s se deosebeasc prin faptul c poate fi altruist, adic nu-i trâmbieaz peste tot dogmele, ci d instruciuni necesare pentru a se cunoate viaa în

plintatea sa, în extensia sa. Numai astfel ea poate s împlineasc cerinele i necesitilefundamentale cele mai importante ale evoluiei actuale a umanitii.

La o privire care ptrunde în ceea ce s-a întâmplat, se poate vedea pretutindeni confuzia, se poate

vedea c în ceea ce era binele domnete confuzia i c te pierzi dac eti preocupat numai de ceeace ofer lumea exterioar. În toate acestea trebuia instilat impulsul venit din domeniul spiritului,care este menit s dea direcia în problemele ce nu-i gsesc soluia nici acolo unde vieuiete

binele acestei lumi exterioare.

Aceasta traduce în realitate tocmai menirea tiinei spiritului de orientare antroposofic. Gândii-v ce imbold se transmite în acest timp în care evenimentele exterioare se manifest pretutindenica un ghem care nu poate fi descâlcit, fie în viaa tiinific, fie în viaa cultural, fie în viaa

practic. Gândii-v c este imperios necesar ca din fundamente spirituale s fie extras ceea ce poate fi dttor de direcie în lumea de astzi.

Trebuie observat îns i cum, pe de alt parte, omul se las în voia curentului vieii exterioarehaotice, ajunge s nu-i poat asigura independena sufleteasc proprie i se las purtat de valulexteriorului nucitor. Se poate vedea c oamenii au devenit, sub aceast influen, din ce în ce maidependeni, c au manifestat, pe de o parte, imboldul spre judecata proprie, dar c nu au realizatdecât ceea ce se li se impunea, pe ci de ei necunoscute, din viaa exterioar haotic. Oamenii ar vrea s fie independeni, pentru c necesitatea libertii triete în incontientul lor. Oamenii îiimagineaz c sunt independeni, dar se las în voia curentului pe care tocmai l-am descris; a fiindependent, adic a fi liber, înseamn, în prezent, zgâlâirea energic a interiorului, iar ei nudoresc aceasta. În acest fel ei ajung sub influene ahrimanice, în ceea ce, cu tot felul de cuvintefrumoase, cu cuvinte frumos cizelate, intete spre lumea spiritual, dar care nu îi are rdcinileîn nimic altceva decât în egoismul personal i în patima de a-i manifesta acest egoism în viaasocial.

Caracteristica principal a prezentului este aceea c oamenii sunt înesai de egoisme i c atuncicând vorbesc de viaa social subîneleg viaa egoist. Ei ar vrea o via social în care egoismuls prospere.

În niciun caz, Ätripartiia organismului social³ nu putea vorbi despre un Paradis. Aceasta trebuielsat în seama lui Lenin, a lui Troki [ Nota 30 ] etc. Ea nu poate vorbi decât despre ce este organic

posibil în corpul social, despre ceea ce este apt s triasc, despre ceea ce se poate întâmpla,despre ce se poate înfptui. La aceasta trebuie s ajungem. Dac vrem s ne prefabricm iluzii inzuim spre iluzii nu vom putea progresa.





c ar genera , ac ar men ona nu-m vor ua n nume e r u ac spun c ar tre u sfie cercetat o dat dac eu personal m-am folosit vreodat de cineva, fie Äcomuniti³, fie Äconsiliicomerciale³, sau Ägenerali³. Ar trebui s se cerceteze dac eu m-am dus la ei sau dac ei au venitla mine. Aceasta este ceea ce trebuie focalizat mai întâi; este un lucru care trebuie avut în atenie.

i înc ceva. Când, pe de o parte, se spune c Rudolf Steiner nu se poate bizui decât pe evreime, pe comuniti etc. iar pe de alt parte c întemeietorii de religii i-au impus ideile spirituale iînvturile înelepte fr ajutorul material al unor consilii comerciale opulente acest lucru sunasemntor cu calomnia iezuiilor, din anul 1908, c a fi un mason deosebit de periculos [ Nota 33 ], în timp ce în alt tabr a aprut calomnia c a fi iezuit. Cu cât Äprecizie³ te cunosc

oamenii! Dar ar trebui reflectat dac nu cumva în spatele a ceea ce este numit comunist, evreu, cai în spatele opulentului consiliu comercial nu se afl omul. Astzi totul depinde de om, i ceea cetrebuie scos în eviden este omul. Cci vechile abloane de partid (comunitii), vechile contextenaionale (evreii) i vechile titluri (consilii comerciale) înseamn foarte puin, în prezent, cândtrebuie s avem în vedere ceea ce este general uman.

Dar se pare c cei care sunt posedai ahrimanic sunt spiritual înrudii cu orice altceva numai cuceea ce vrea s introduc cu adevrat în evoluia actual confuz un impuls spiritual nu. În felulacesta poi asculta în linite când se spune: ÄInfluenele planetare ale lui Saturn i Uranus potaciona asupra oamenilor personal în mod foarte nesntos, aducându-le griji apstoare saudumnii, dar omul este constrâns prin aceasta s-i domine viaa inferioar a Eului su, s-odepeasc i în final s-o duc la maturitate în beneficiul umanittii. Influentele anului 1921 fie îl

vor zdruncina sufletete pe domnul dr. Rudolf Steiner ca pe toi cei ce au horoscop radicalasemntor, oblingându-i la un efort spiritual crescut, la aprofundare i concentrare, fie le vor aduce, în cazul nevalorificrii spirituale a influenelor astrale, grele daune materiale, pierderidureroase sau îmbolnviri corporale. Unii nativi de la sfiritul lui februarie din ani critici pot fi iîn pericol, ceea ce poate fi constatat cu claritate din horoscoapele individuale³.

Nu este câtui de puin adevrat c datorit influenelor lui Uranus i Saturn ar trebui s-i dominiviaa Eului i alte lucruri asemntoare; am încercat s v descriu, de exemplu, din ce fundamenteau rezultat Tripartiia organismului social i P oarta iniierii , iar eu însumi pot privi linitit la totce vine prin influenele lui Saturn i Uranus. Acestea nu sunt lucruri care s m îngrijoreze. Pemine m îngrijoreaz cu totul altceva. Dar lucrurile trebuie privite în alt lumin.

Este amintit aici un adversar plin de ur care spune: ÄScântei de foc ale spiritului trimit fulgerespre cursa de oareci din lemn [aici este îneles Goetheanumul], ele sâsâie, sunt, aadar, prezentedestule, i va fi necesar o anumit înelepciune a lui Steiner pentru ca într-o anumit zi o scânteiede foc adevrat s nu-i pregteasc splendorii din Dornach un sfârit lipsit de glorie³.

i apoi apare Ämicuul popor³ care atribuie asemenea preziceri amenintoare existenei luiUranus în apropierea Soarelui etc. Aadar, atacurile sunt evidente aici nu numai prin extensie, cii printr-o uimitoare intensitate. În ceea ce m privete, a vrea s spun c acolo unde influenelelui Uranus se exprim astfel, ele arat c nu pot veni chiar dintr-o direcie bun! Ele arat, chiar

prin apariia lor, copilul crui spirit sunt.

Pe de alt parte, îns, trebuie s ne fie clar: dac se nate dorul ca din Äscântei de foc alespiritului³, despre care se spune c exist destule, s se produc Äscânteia de foc adevrat³,atunci este necesar vigilena crescând a acelora care sunt poate ataai printr-o anumit iubire deceea ce s-a realizat aici i de ceea ce este legat de aceasta. Este necesar s existe o anumit grij [

Nota 34 ] pentru a pstra lucrarea care a rezultat prin colaborare din munca i din sacrificiilemultora. Cci în prezent sunt într-adevr muli oameni care, acionând cu voina lor ideatic sauchiar cu voina de a comite o fapt lipsit de glorie, privesc plini de ur aceast lucrare!

Vei spune c n-ar fi trebuit s spun acest lucru aici. Nu, dragi prieteni, despre aa ceva nici nu poate fi vorba! C acest lucru va deveni cunoscut în lume sunt sigur; de aceasta vor avea aliigrij. Dar ca el s v devin cunoscut dumneavoastr, care poate simii altceva fa de aceste



pro eme, ce pu n ma or tatea ntre umneavoastr , e acest ucru tre u e totu s am eu gr .Altfel ar fi posibil ca, datorit obiceiurilor existente în largi cercuri chiar ale acestei sli, el srmân ascuns numai prietenilor notri. Cci, din pcate, atât de multe rmân ascunse. Trebuieîns s trezim starea de vigilen a prietenilor notri fa de ceea ce se manifest deja foarte intens,ambalat în ur împotriva tiinei spiritului de orientare antroposofic.

i nu am vrut s fac doar o glum când am spus ieri c adversarii notri sunt în multe privineÄaltfel de flci³; i ei se vor mai dovedi a fi Äaltfel de flci³ dac nu încercm s fim treji, s fim

paznici a ceea ce a fost realizat concret prin multe sacrificii i prin mult munc.

Iar dac, aa cum este cazul în prezent, rul reueete s gseasc atâi paznici, ar trebui ca i binele s-i gseasc paznicii si! Fie ei paznici credincioi ai bunului spiritual despre care amspus în anumite contexte c nu a fost adus în lume doar prin idei subiective, ci i prin observareavieii, prin intuirea cerinelor umane, importante în aceast epoc a noastr i care devin tot maiimportante cu cât ne apropiem mai mult de viitorul apropiat. Fii ateni la toi cei care vor sdistrug aceast lucrare necesar umanitii. Cci aceast voin de a distruge este în prezentfoarte puternic! Fii dumneavoastr îniv puternici, cci ceea ce triete în aceast micarespiritual care a adus în fiin aceast construcie nu a luat natere din haos, ea este un impuls carea fost inoculat în haos. i dac te apropii de el simi c exist for, exist via. Fii voi paznici,adevrai paznici a ceea ce se pare c ai ales s avei ca fiind al vostru când ai aderat la aceastmicare de tiin a spiritului de orientare antroposofic.

CONFERINA a VIII-a


Din cele mai diferite observaii pe care le-am prezentat putei conchide c, poate chiar dacexterior imperceptibil, exist totui o legtur intim între o fiin, vieuitoarea principal carelocuiete într-un anumit timp pe un corp cosmic planetar, i acest corp planetar. Se poate abordadin cele mai diferite puncte de vedere aceast legtur dintre om i întreaga via a Pmântului,împreun cu tot ce ine de aceasta. Vrem s focalizm azi problema dintr-un singur punct devedere, pentru a ne putea forma plecând de la aceasta reprezentri despre fiina omului.

Noi tim c omul îi absolv viaa pmântean prin încorporri succesive. Aceste încorporri îladuc într-o relaie mai intim cu planeta Pmânt decât perioadele petrecute între moarte i o nounatere. Perioadele pe care omul le petrece între moarte i o nou natere sunt pentru el timpuriale unei existene mai mult spirituale. El este, în aceste timpuri, mai îndeprtat de Pmânt decât întimpurile dintre natere i moarte.

A fi mai îndeprtat de Pmânt, sau a te afla într-o legtur mai intim cu Pmântul înseamn însdeasemenea, de fiecare dat, a te afla într-o anumit relaie cu alte fiine. Cci ceea ce numimdomenii ale lumii exterior sensibil-perceptibile este, în defnitiv, numai expresia pentru anumiterelaii dintre fiine spirituale. La început, Pmântul nostru poate arta pentru privirea fizic aacum i-l reprezint geologii: el nu este decât un complex de roci înconjurat de un înveli de aer,dar aceasta este numai aparena exterioar. Ceea ce apare ca un complex de roci este corporalitate

pentru anumite entiti spirituale. De asemenea, ceea ce trimite spre Pmânt strlucire sub formalumii stelelor este doar expresia exterioar, sensibil pentru un anumit ansamblu de entitispirituale, de ierarhii. Ceea ce ne apare apropiat, ceea ce ne apare ca fiind Pmântul exterior sensibil constituie baza solid pe care ne desfurm în mod preferenial viaa noastr întrenatere i moarte. De ceea ce ne ilumineaz din afar, care strlucete sub forma lumii stelelor, cucare pare s avem atât de puin legtur, de aceasta suntem mai legai între moarte i o nounatere. Este mai mult decât o imagine, este o realitate de mare profunzime când se spune c omulcoboar din lumi stelare spre naterea fizic, pentru a-i împlini aici existena dintre natere imoarte. Numai c nu trebuie s ne reprezentm c forma pe care o avem de la strlucireaCosmosului, când vorbim aici, pe Pmânt, de lumea stelar, este i imaginea care se vieuiete

prin vederea noastr suprasensibil între moarte i o nou natere. Aici, ceea ce omului trind pe





cosm ce n aceast cauz ne-a r mas nc na a, care nu este eose t e putern c n omen re,spre privirea sensibil a lumilor stelare. Noi dezvoltm aceast înclinaie când petrecem dormindtimpul dintre moarte i o nou natere prin karma noastr pe care ne-o atragem întotdeaunaîntre natere i moarte , când dezvoltm prea puin posibilitatea de a avea o contien deplin.

Cellalt aspect, consumarea deplin în viaa pmântean, este ceea ce dezvoltm aici, între naterei moarte. Aceasta este posibilitatea ahrimanic din viaa omului. Posibilitatea de a deveniluciferici este dependent, aadar, de ceea ce ne adugm prin înrudirea noastr cu lumeaspiritual aparent; posibilitatea de a deveni ahrimanici provine din aceea c dezvoltm o preamare înrudire între natere i moarte cu ceea ce ne înconjoar ca lume exterioar sensibil. Când

ne dezvoltm ptrunzând prea mult în terestru, încât dincolo de aceast cretere în plan terestru numai pstrm nicio înclinaie a structurii noastre sufleteti pentru suprasensibil, lstresc în noiînrudirile ahrimanice.

Toate acestea au o mare importan pentru întreaga dezvoltare a entitii umane. Prin faptul cîntre moarte i o nou natere ne afundm într-o oarecare msur în lumea spiritual, i prin ceeace devenim apoi când nu gsim aici echilibrul corect între lumea spiritual i cea material, aadar

prin faptul c dezvoltm o înrudire prea puternic cu extraterestrul, putem ajunge treptat, cu câtastfel de lucruri se adun tot mai mult i mai mult i noi nu gsim în aceast încarnare echilibrulcorespunztor între spiritual i material, la o existen terestr i acum în aceast perioad sedecid astfel de lucruri , posibil deja în încarnarea urmtoare s ajungem la o astfel de existenterestr în care nu putem îmbtrâni. Aceasta este una dintre posibilitile pe care le avem:

neputina de a îmbtrâni. Putem s ne natem din nou, iar puterile luciferice ne pot reine petreapta copilriei. Ele pot s decid c nu ne putem maturiza. Oamenii care se druiesc prea multunei anumite pasiuni, unui misticism nebulos, care au o anumit respingere fa de o gândireconturat, care nu vor s-i fac reprezentri clare despre lume, dar i acei oameni care nu-idezvolt o sârguin sufleteasc interioar, o mobilitate sufleteasc, se expun pericolului de a nu

putea îmbtrâni în încarnarea urmtoare, de a rmâne copilroi în sensul ru al cuvântului. Este oinfluen luciferic, i ea va ptrunde în omenire pe aceast cale. Aceti oameni nu se afunddeplin în viaa terestr în încarnarea viitoare. Într-o oarecare msur ei nu se desprind sufcient deviaa spiritual pentru a ptrunde în viaa terestr. Forele luciferice care au realizat cândva olegtur cu Pmântul nostru doresc s aâe în om astfel de instincte încât evoluia terestr aomului s ajung la o treapt pe care oamenii rmân copii, nu îmbtrânesc. Forele luciferice ar vrea chiar s duc lucrurile pân acolo încât s nu mai existe btrâni pe Pmânt, ci oameni cares-i petreac viaa într-o rtcire tinereasc. Prin aceasta, forele luciferice ar aduce întreaga

planet într-o stare în care ar deveni un corp i ar avea un suflet unic în care s-ar estompa sufleteleindividuale. Ele se strduiesc s fac din Pmânt o mare fiin organic, cu un suflet unic în caresufletele individuale s-i piard identitatea.

Dac v amintii c ceea ce conteaz în evoluia Pmântului nu se afl nici în regnul mineral, niciîn cel vegetal, nici în cel animal, care nu sunt decât deeuri ale evoluiei, ci c ceea ce conteaz sedesfoar, de fapt, în interiorul limitelor pielii umane, c forele evoluiei planetei noastre se aflîn cadrul organismului uman, vei înelege c ceea ce va deveni în final Pmântul nu poate fi aflatdac ne formm reprezentri fizice; aceste reprezentri prezint un interes limitat pentru noi.Entitatea uman poate îns avea o legtur, o înrudire de fore cu puterea luciferic care s-a legat

de Pmânt, i atunci Pmântul ajunge s poat purta fiine prea puin individualizate; el poatedeveni o fiin global, o fiin global nedeterminat, cu o trstur sufleteasc global. Aceastaeste ceea ce nzuiesc forele luciferice. Dac luai în considerare imaginea pe care i-o fac uniimistici nebuloi cu privire la un stadiu viitor, final, de dorit, pe care îl descriu în aa fel încât ar vrea s se dizolve în Univers, dorind s dispar într-un tot panteist, vei înelege ceva despre felulîn care în unele suflete umane triete deja aceast pornire luciferic.

Un alt aspect este acela c i entiti ahrimanice au contractat o legtur cu Pmântul nostru. Eleau tendina s acioneze prin acele fore care atrag spre ele organismul nostru între natere imoarte, care întrees în întregime organismul nostru cu spiritualitate, adic îl fac din ce în ce maiintelectualist, ne impregneaz tot mai mult cu raiune. Cci inteligena noastr depinde de legtura





tre a pos tate o const tu e g s rea ec ru u ntre ce e a te ou . espre ec ru nu se poate vorbi într-un mod atât de precis cum se vorbete despre una sau cealalt extrem. Echilibrul poate fi realizat dac le avem pe amîndou în mod corespunztor, dac nu suntem prea tare atrainici de una nici de alta, dac vom face în aa fel încât s se lase reglate i ordonate una de cealalt.

Aceast or cosmic a deciziei se afl în prezent în faa sufletului omenesc. Omul se poate hotrîfie s urmeze ispitirile luciferice, nepermiând Pmântului s se desvâreasc, lsându-l s fie aacum era Vechea Lun, fcând din el o caricatur a Vechii Luni, lsându-l s devin un mareorganism, cu un suflet individualizat trind în reverie, în care sunt incluse sufletele umane ca într-o Nirvana [ Nota 36 ], fie s se superintelectualizeze, s se superindividualizeze, renunând la

comunitatea cu Pmântul, s nu vrea s aib nimic comunitar, ci s-i sclerozeze corpul, s i-losifce, în timp ce toarn prea mult raiune în el. Omul poate lua hotrârea dac face din corpulsu un burete, prin misticism i senzualitate nebuloase, sau îl transform în piatr, prinsupraintelectualizare, superindependen. Iar omenirea din prezent pare s nu vrea s obinechilibrul între cele dou, ci s aib sau pe una sau pe cealalt.

Noi vedem azi desfâurându-se instinctele occidentale care tind ctre intelectualism iindependen, ctre pedanterie, care vor ca omul s introduc intelectualismul în corporalitate. Pede alt parte, vedem ameninând dinspre Orient cellalt pericol, i anume ca omul s-i ptrundtrupul cu foc, s-l ard. Vedem acest lucru în concepiile Orientului decadent i-l vedem îndesfurrile din rsritul Europei, în evenimentele sociale înfricotoare care apar acolo.

Pentru omenire a sosit ora deciziei. Omenirea trebuie s actioneze pentru gsirea echilibrului. Iar ceea ce îi revine ca sarcin acum poate fi recunoscut numai din profunzimile cunoaterii tiineispiritului. Trebuie s ne însuim acele interpretri care ne pot evidenia posibilitile de evoluiecare exist pentru omenire. Pe de o parte, este vorba de dizolvarea în Nirvana, care a devenit oÄînvtur sfânt a Orientului³, dar este departe de vechea interpretare a Nirvanei, care proveneadin vechea clarvedere. Ceea ce îi reprezint Orientalul azi prin Nirvana este lumea luciferizat.Vestul, civilizaia modern, în msura în care aceasta nu se impregneaz cu cunotine ale tiineispiritului, acioneaz pentru mecanizarea lumii, pentru ca procesele existenei umane s devinmecanice. Pe de o parte ahrimanizare, pe de alta luciferizare.

Dac ar continua ceea ce am numit ultima oar ca fiind viaa haotic, neorientat a ultimului timp,s-ar instala fr îndoial ahrimanizarea omenirii. Aceast ahrimanizare ar disprea numai dac înviaa superintelectualizat, în existena superindividualizat, strbtut de egoism a oamenilor va f introdus concepia despre lumea spiritual. Înainte de orice este necesar ca impulsurile spirituales ptrund în toate disciplinele tiinifice, în caz contrar se va ajunge ca acestea s domine ca oautoritate abstract i omenirea va fi în întregime ahrimanizat. Mai ales în timpurile actuale, cândenigmele vieii sociale rbufnesc cu atâta for în evoluia umanitii, este important s se înale

privirea spre ceea ce reprezint legtura omului cu viaa sa planetar.

În cadrul vechilor confesiuni, reprezentrile umane despre legtura fiinei umane cu lumeaspiritual s-au alterat. Confesiunea evanghelic, de exemplu, amenin s devin o cunoatereraional pur abstract, confesiunea roman s-a alterat, devenind un principiu de for exterioar.Este necesar ca omul s-i gseasc orientarea interioar, s obin un impuls interior, pentru a

avea privirea liber spre afar, spre ceea ce îl leag de planeta sa i prin planeta sa de întregulCosmos. Omul trebuie s îneleag c geologia nu este tiina Pmântului. Pmântul nu este uncolos de roci pe care se afl oceane de ap i care este înconjurat de aer, iar ceea ce ne înconjoarsub forma Cii Lactee i ca sori nu reprezint Universul. Universul înseamn: jos entitiahrimanice, sus entiti luciferice, perceptibile în aparena sensibil exterioar, i entiti aleierarhiilor normale spre care tinde s se ridice omul, atunci când ajunge la adevr strbtând celedou aparene sensibile; entitile nu sunt perceptibile în aparena sensibil exterioar, ci sereveleaz strbtând aceast aparen sensibil exterioar. Acest lucru trebuie s-l recunoascomul i s spun: Dac sunt în situaia de a putea interpreta ce îmi apare jos pe Pmânt ca efluviiale unor entiti spirituale, atunci percep ceea ce triete în Heruvimi, Serafimi, Tronuri. Dacîns nu sunt apt s-mi reprezint în mod spiritual ceea ce triete pe Pmânt, dac m druiesc



uz e create e ceea ce m apare ven n e a acesta n mo sens , atunc r m n geo og, nu potaspira s devin geosof, atunci fiina mea se ahrimanizeaz. Dac privesc în sus spre lumile stelarei îmi creez reprezentri despre ceea ce vd în mod sensibil, atunci m luciferizez. Dac sunt înstare s interpretez în mod spiritual ceea ce percep în aparena exterioar, atunci sunt apt s spun:Da, Calea lactee, sorii, toate îmi vorbesc despre Exusiai, Dynamis, Kyriotetes, Domnii, Puteri,Stpâniri, iar eu îmi gsesc echilibrul.

Nu trebuie s vorbim despre entitile cosmice ca despre ceva mai bun decât entitile pmântene,ci despre faptul c noi trebuie s ptrundem dincolo de aprena sensibil, la fiinialitatea efectiv,la acea fiinialitate de care suntem legai. Dac interpretm în mod corect aparena sensibil,

atunci entitile spirituale sunt prezente. Aparena sensibil nu este îneltoare, numai concepianoastr despre aparena sensibil poate fi îneltoare ca urmare a legturii noastre prea puternicecu terestrul între natere i moarte, pe de o parte, iar pe de alt parte, prin legtura noastr prea

puternic cu extraterestrul în timpul în care pim între moarte i o nou natere.

Dac nu percepe decât ceea ce s-a realizat în cadrul civilizaiei noastre omul nu înelege caltdat lucrurile stteau altfel. Oamenii citesc în prezent, chiar cu un fel de lcomie, ceea ce s-ascris despre lucrurile din natur în secolele al XII-lea, al XIII-lea, dar nu o fac cu destulînelepciune. Dac ar avea mai mult înelepciune, ar vedea c se gândea altfel despre lumeaexterioar în secolele al XI-lea, al XII-lea, al XIII-lea i chiar i în al XIV-lea: piatra nu era

perceput ca piatr, Pmântul ca Pmânt, ci ca ceva spiritual-divin. Iar în stele chiar nu se vedeace se vede în prezent, ci revelaia spiritual-divinului.

În ultimele secole omul are o geologie i o cosmogonie, dar nu o geosofie i o cosmosofie! Subcosmosofie el s-ar luciferiza, sub geologie s-ar ahrimaniza, dac nu s-ar salva realizând echilibruldintre geosofie i cosmosofie. Deoarece omul este nscut din întregul Univers, toate acestea seafl doar în antroposofie. Antroposofia este alctuit din diferite sofii, din cosmosofie, geosofieetc. Înelegem corect omul dac tim s-l aducem într-un context spiritual cu Universul. Atuncinu-l vom cuta numai în înrudirea lui cu lumina, ceea ce ar fi o aciune în beneficiul forelor luciferice, nici în înrudirea sa cu gravitaia, ceea ce ar fi în beneficiul forelor ahrimanice, ci vomîncerca s introducem în voina sa impulsul care-l face apt s realizeze echilibrul dintre lumin igravitaie, dintre înclinaia pentru terestru i înclinaia pentru luciferic. Omul trebuie s ajung laacest echilibru, i aceasta o poate face numai dac la noiunile sale sensibile va aduga i aspectesuprasensibile.

i acum înc ceva: Aducei-v în faa sufletului problemele despre care am spus c omul trebuies le cunoasc, pentru a putea lua o decizie, admitei c omul ar trebui s vorbeasc despre

posibila ahrimanizare sau luciferizare a lumii. Considerai, aadar, c aceasta este o problemimportant a umanitii, apoi admitei c ceea ce citii în literatura curent, ceea ce rzbate dinslile de conferine i din alte instituii de instruire reprezint via cultural, i vei afla ce estenecesar s se fac pentru ca oamenii s ias din decaden. Munc serioas în domeniul spiritual,acesta este lucrul necesar. i ea se poate realiza numai dac ne decidem s lum în serios noiunica cele despre care am vorbit azi.

Mâine vom vorbi în continuare despre acestea.

CONFERINA a IX-a


Ideile pe care le-am dezvoltat cu privire la înclinaia pe de o parte spre natura luciferic, pe de altaspre cea ahrimanic au condus la recunoaterea necesitii ca omul s gseasc un echilibru întrecele dou tendine, care pentru el reprezint rtciri între luciferic i ahrimanic. Acum se pune

problema, i este o problem grea de cunoatere i contiin pentru omenirea modern, cum sgseti aceast stare de echilibru astfel încât s nu fii supus, pe de o parte, pericolului de a fiînvins de luciferizare, pe de alt parte de ahrimanizare. Rspunsul la aceast întrebare este diferit,





m sura n care exc u em ceea ce este soc a , ve ve ea c totu este ast e a c tu t nc t omu sfie exclus. Tehnica modern a luat în stpânire, lucru în general necontientizat, numai cadavrulnaturii.

Pretutindeni, în mecanismele noastre, avem cadavre ale existenei naturale. Dar omul nu s-anscut din acest cadavru al naturii din care este alctuit lumea noastr mecanic, pe care amadus-o treptat în existen ca tehnic. Omul s-a nscut din natura care este vie pân în regnulmineral. În tehnica modern, noi am adugat acestei naturi un cadavru al naturii. Dup ce seconstituiser toate straturile geologice ale Pmântului (vezi desenul: portocaliu, albastru), noi amadugat stratul geologic superior (verde), alctuit din mainile noastre care nu mai conine nimic

din viul naturii. Noi lucrm în partea moart a naturii prin faptul c am adugat tehnica modernla ceea ce exista aici mai de mult.

Plana 3

[mrete imaginea]

Aceasta face o impresie covâritoare asupra omului când acesta o observ în extinderea sa, cândexamineaz în special în ce msur s-a detaat de via omul modern nu numai prin tehnicaexterioar, ci i prin modul de gândire tehnic.

Reflectai numai la ceva precum încheierea rzboiului care a avut loc între China i Japonia [ Nota37 ] spre sfâritul secolului al XIX-lea. Ce s-a întâmplat acolo dup încheierea pcii, ca învoial aîncheierii pcii? Ministrul chinez a scris o sum enorm pe un cec. Cecul l-a încredinat unei

bnci ca s-l plteasc. Un oarecare funcionar subaltern a luat acest cec, i acest cec a devenit pur i simplu cauza c acea imens sum de milioane, pe care ministrul chinez o scrisese pe cec, a fosttransferat în mod pur bancar ministrului plenipoteniar japonez în China. S-a desfurat într-unfel cadaveric, vdit exterior, a spune un fel fantomatic-cadaveric. i nu s-a produs nimic altceva

prin aceasta, decât c acele credite de milioane pe care regatul Chinei le avea pân atunci la bncile din Anglia, prin aceast scriere pe cec, au fost transferate Japoniei. Dac s-ar fi vrut s se plteasc în forma veche ceea atunci, ca o sum de milioane a compensaiilor de rzboi, pur isimplu prin transmiterea cu ajutorul unui cec a fost trecut pe calea creditului din China în Japonia vreau s consider chiar cea mai uoar form, c s-ar fi vrut s se plteasc în bani , ce ar fiînsemnat aceasta, dac toi aceti bani, cel puin aa cum înc sunt banii chinezeti astzi sau erauîn urm cu relativ puin timp , s trebuiasc s fie trimii dincolo, din China în Japonia. Deci,dac tratm totui cu reliti, forma cea mai uoar ne arat deja, ce a devenit aceast via

modern relativ repede în ultima treime a secolului al XIX-lea. Întregul mod de gândire uman afost acaparat de asfel de lucruri i bineîneles s-a regsit în întregime în ele. Intelectualismul careahrimanizeaz tocmai omenirea, a devenit un lucru de la sine îneles.

Pe de alt parte aa este, c omul a trebuit s treac i în viaa social prin ceea ce a trecut. Aacum fr intelectualism omul nu ar fi ajuns la cunoaterea pur a naturii, fr ceea ce a parcurs înviaa social, el nu ar fi cptat contiena libertii sale. Omul a fost scobit prin caracterultiinific modern. El nu mai tie nimic despre sine. Nu poate înelege esena uman. Dar pe de alt

parte, în el s-a produs cea mai mare tensiune omeneasc, maxima solicitare în aceast fiinuman, în vederea acionrii din însi impulsurile originare ale acestei fiine, omul trebuind sacioneze ca fiin liber.







mu s-a p er ut. umea exter oar a even t er e om. o o serv m oare e, p anete e,stelele fixe, cometele; acestea circul prin spaiu ca i alte corpuri cereti. Noi vrem s cunoatemlegile dup care ele se mic. Dar nu aflm nimic despre om. Citii cartea mea tiina ocult iîncercai s v aducei în faa sufletului cum este descris aici evoluia lumii. Dac citii desprevechiul Saturn nu aflai ce v spune astronomul actual, ci despre ceea ce apare ca primstructurare a omului. În descrierea lui Saturn se afl, în acelai timp, tot ce era prezent în timpulevoluiei sale ca prim structurare uman. Odat cu aceast istorie a evoluiei cosmice urmrii iîntreaga evoluie uman. Nicieri nu vei afla o lume lipsit de om. Ceea ce suntei dumneavoastrîniv gsii descris treapt cu treapt în evoluia lumii.

Dac parcurgei ceea ce v ofer tiina modern despre unele stri nebuloase vechi [ Nota 40 ] dincare a luat natere lumea noastr actual, în care îns omul nu exist, nu vei gsi nimic uman,totul rmâne la nivel intelectualist. Aflai ceva ce poate interesa capul dumneavoastr, dar nucuprinde întregul om. Omul poate fi îneles numai de o cunoatere care se refer la întregul su. Înfond, este vorba numai de ineria omului moden care nu este obinuit ca atunci când preia ceva însine s dezvolte i sentimente i impulsuri voliionale atunci când, urmrind evoluia lui Saturn, aSoarelui, a Lunii etc., pân la Pmânt, desluete perspectiva pentru viitor. Aceast via, descrisîn noiuni clare, nu gsete stimulatoare sentimentele omului dac el nu simte c este una cuîntreaga lume.

Acest a-te-ti-una cu lumea deosebete cunoaterea lumii care vine din tiina spiritului deorientare antroposofic de concepia despre lume din prezent. Dac lsai s se reverse în oamenii

actuali, crora le lipsete aceasta, contiena apartenenei la întreaga lume, vor lua natere aceleînclinaii sociale care pot duce omenirea mai departe. În acelai timp, i aceste inducii socialecare pot conduce la stimularea libertii dar nu dau omului un sentiment de responsabilitate au dusla haosul în care trim în prezent. Luciferizarea poate fi împiedicat numai dac oamenii vor contientiza care este poziia lor în Univers, dac vor vedea nu numai ce este fizic, ce estesenzorial în Univers, ci i ceea ce este spiritual, dac se vor simi spirit din spiritul Universului.Din acest sentiment al legturii omului cu lumea spiritual pornete i o simire social adevrat,izvorte ceea ce este necesar pentru ca omul s poat face corespunztoare pe Pmânt viaasocial.

i iari lucrurile sunt de aa natur, încât se poate spune: Ceea ce a adus în viaa social modernoamenilor sentimentul libertii determin luciferizarea. Oamenii prezentului pot s nu simtaceasta. Dar în lumea spiritual exist o porunc sfânt care-i spune omului s nu lase impulsullibertii fr o simire cosmic! Aa cum cunoaterea uman trebuie s se alture tiinelor exterioare, tot astfel i simirea cosmic trebuie s se asocieze cu ceea ce s-a dezvoltat în viaasocial a timpurilor noi.

Aceste dou lucruri, cunoaterea omului i simirea împreun cu întregul Cosmos, îi dau echilibruomului. Acest echilibru îns el îl afl numai dac înelege cu adevrat Misteriul christic în sensultimpurilor noi, dac îl înelege în sensul pe care i-l d tiina spiritului de orientare antroposofic.Cci aici vorbim despre Christos ca despre o fiin cosmic care a coborât din infinituri cosmice

pe Pmânt. Noi învm s simim cosmic i trebuie s încercm s dm coninut acestei simiri.Aceasta o putem face doar prin tiina spiritului de orientare antroposofic, altfel noiunea

Christos rmâne goal. Noiunea Christos devine fraz dac nu ne permite s înelegem în moduman Cosmosul.

Din Cosmosul pe care-l descrie astronomia actual, din analiza spectral pe care o face fizicaactual, din acest Cosmos Christos nu ar fi putut coborî pe Pmânt! Cine este ataat princunoatere numai de aceast descriere a Cosmosului, acela nu poate asocia niciun sens cu oentitate Christos adevrat, real. Un astfel de Christos rmâne fr coninut sau devine ceva însensul lui Harnack [ Nota 41 ] sau ceva asemntor. Dac vrei s învei a-L înelege, a-L simi în

prezent pe Christos ca fiin cosmic ai nevoie de acea istorie a evoluiei care îl urmrete pe omde-a lungul epocilor Saturn, Soare i Lun. Unde umanul se gsete în Cosmos înmugurete icunoaterea care-L poate lsa s apar pe Christos din Cosmos. Dac urmreti omul pân acolo



un e are or g nea partea sa mater a care este creat n sp r tua , nve s - cunot n aa eîncât poi înelege Misteriul de pe Golgota, încorporarea Christosului cosmic în omul individual.Pentru omul pe care tiina actual, de la matematic pân la psihologie, îl poate descrie, pentruacesta nu exist nicio posibilitate de a-i imagina c Christos s-ar fi putut încorpora în el. Pentruca omul s poat înelege aceasta, el trebuie s ajung la o adevrat cunoatere de sine, pe care i-o d tiina spiritului.

Pretutindeni în literatura noastr antoposofic sunt recunoscute legturile dintre necesitilesufletului i necesitile exterioare ale umanitii. Aceste legturi ar trebui comparate cu ceea ceeste necesar în prezent pentru progresul omenirii. Ceea ce oamenii au preluat din educaia i din

obiceiurile de pân acum ei ar vrea s dein, ca o cunoatere abstract, lipsit de esen, dar ar vrea s se in departe de aceast cunoatere. Ceea ce este necesitate profund a sufletului, pe careo gsesc duminica la amvon, i ceea ce este necesitate exterioar a umanitii se accept în modtradiional, fr ca cineva s se gândeasc unde vom ajunge dac aceast acceptare tradiionalcontinu.

Eu am atras mereu atenia asupra gravitii situaiei prezentului. Azi am vrut s subliniez faptul cdisciplinele tiinifice trebuie s fie luminate de autocunoatere i c în dezvoltarea vieii socialetrebuie s existe o simire cosmic, care nu poate s rezulte decât dintr-o abordare a lumii ce are învedere omul. Când aplicm tiina spiritului de orientare antroposofic noi vedem în om întreagalume, iar în lume, în timp ce o observm, vedem pretutindeni omul.

Astfel de lucruri amintesc de vechi inspiraii i imaginaiuni pe care le-a avut omenirea, dar ele nusunt reînnoiri de natur exterioar, ci sunt extrase din contiena spre care omenirea esteimpulsionat în prezent din lumea spiritual. Aa cum se afl ca organism fizic în lumea fizic,omul se afl i în lumea spiritual.

Admitei c un om nu ar observa decât ceea ce se întâmpl în jurul su, aici, în lumea fizic, c ar accepta ce îi comunic o confesiune religioas tradiional, care îns nu se raporteaz la aceastlume pentru c vorbete despre ceva abstract. Dac acest om d credit acestei tiine din carelipsete omul, el îi poate umple sufletul cu ceea ce-i comunic aceasta, aa cum milioane deoameni au fcut-o mai mult sau mai puin contient. Totui, oamenii triesc i într-o lume aspiritului; pentru lumea spiritual are importan faptul c acceptm aceast tiin. Dac lucrurilecontinu s mearg astfel, atunci îi ies socotelile lui Ahriman, spiritul care pândete instituiilemoderne de cultur i vrea s le menin aa cum sunt. Entitatea ahrimanic, acest Ahriman rece,osificat, chel dac-mi este îngduit s m exprim în imagini pândete instituiile noastre decultur, el vrea ca ele s rmân aa cum sunt. Dac va fi vorba s se distrug ceva cum este acestGoetheanum, îi va oferi ajutorul.

Pe de alt parte, în viaa social în care oamenii îi statornicesc, fr a avea un sentiment cosmic,cerinele pmânteti, entitile luciferice sunt cele crora le reuesc socotelile. Aici trieteLucifer. Aici nu se poate folosi imaginea lui Ahriman cel osificat, pânditor, chel, care vrea cainstituiile culturale s rmân neschimbate. Aceast imagine nu ar fi potrivit pentru Lucifer. Dar dac lsai s se exprime, din pur egoism, din absena unui sentiment cosmic, bunvoin i poftesociale considerate a fi bune, atunci se va manifesta esena luciferic. Odat cu aceste cerine

sociale, care sunt stimulate în lume fr sentiment cosmic, omul elimin din sine ceea ce devinefrumosul Lucifer. Acesta triete în oameni, în stomacurile lor stricate prin instincte sociale pervertite acest lucru îneles în mod spiritual , în plmânii lor alterai. Omul îl elimin dinîntreaga sa fiin, i prin aceasta aerul nostru spiritual se umple cu aceast fiin luciferic, seumple cu instincte sociale care nu au sentimentul legturii omului cu Cosmosul. Ahriman cel chelcare pândete formarea noastr abstract, lungul, scheleticul, deiratul Ahriman, i, pe de alt

parte, ceea ce se elimin mucilaginos din om i preia aparena frumuseii bulverseaz omul;acestea sunt imagini, dar sunt realitile timpului nostru. Numai prin autocunoatere i prinsentimentul legturii omului cu Cosmosul acesta gsete echilibrul dintre ce este osificat iaparena frumuseii, între fiina format din oase i fiina mucilaginoas, între ceea ce-l pândetei ceea ce vrea s se smulg din el. El trebuie s gseasc acest echilibru. Ceea ce a rezultat din





a ar, o cr t c t oas a ceea ce a zvor t ca c v za e european mo ern n untru ezvo t r omenirii contemporane!

S ne amintim care sunt de fapt caracteristicile acestei civilizaii europene. Ea îi are rdcinile înce a fost elaborat în ultimele trei, patru secole, în care cunotinele despre natur s-au emancipatîntr-un anume fel de ceea ce era tradiie istoric din viaa religioas a epocii anterioare în Europa.i aceast civilizaie modern îi are mai departe rdcinile în tot ce s-a legat de aceste cunotinetiinifice despre natur ca tehnic modern. Tot ce a aprut atunci s-a dezvoltat, a spune, dinsubsoluri umane într-o anume opoziie cu tradiia istoric. Personalitile care se afl la punctul de

pornire al civilizaiei moderne sunt prinse în mod caracteristic în viaa noastr european.

S observm de exemplu o personalitate ca cea a lui C opernic [ Nota 42 ], de la care se trage omare parte din ceea ce triete, înspre direcia caracterizat, în aceast civilizaie european. Eleste preot catolic. Aadar, triete în primul rând cu reprezentri primite prin educaia de preotcatolic. Dar el triete într-o epoc în care în sufleul su, pe lâng ce i-a dat educaia sa, se aeazceea ce dup aceea a devenit viziunea mecanic a cerului a timpurilor mai recente, din care înesen a izvorât i sau cel puin a izvorât din aceeai surs ceea ce în general este concepiamecanica a lumii, chiar i ordinea mondial mecanic în politic i în viaa economic.

Toate acestea triesc, în timp ce cuprind tot mai mult cercurile cele mai largi ale civilizaieioccidentale, în aa fel încât orientalului i se pare c are doar trup, nu i suflet. Peste tot lipsetesufletul. i îi apare orientalului astfel ca i cum prin aceast lips a sufletului, prin aceast ridicare

în gândire a ce este pur mecanic s-ar putea produce i toate acelea care îi apar orientalului laeuropean, când europeanul îl întâmpin pe oriental. Orientalul se simte în întregime neîneles deeuropean în toat simirea sa i în ceea ce el numete înelepciunea sa. S mai adugm un lucrucaracteristic. Se spune c Japonia ar fi preluat ceva de la civilizaia vest-european. Din aceastcauz, dup prerea oriental, Japonia este pândit de o primejdie: ÄPoporul Japoniei risc acums confunde patriotismul su profund fundamentat i simul su cavaleresc cu pirateria i spiritulde exploatare europene. Dar acel ferment care ajut la conservarea vechilor opere i care leagîntr-o anumit unitate Asia de Rsrit cu Sudul, budismul, nu va iei din aciune aa curând³.

Aadar, ceea ce vede Asia c o întâmpin din partea europenilor este piraterie practic i spiritexploatator. i consider c, odat cu concepia mecanicist despre lume, cu tot ce s-a importataici în contrasens cu tradiiile mai vechi, ar fi venit i spiritul pirateresc i simul exploatrii.Asiaticul crede c europeanul a uitat treptat s introduc suflet în ceea ce el vieuiete dreptcultur sau drept civilizaie. Asiaticul are reprezentarea c europeanul nu mai tie ce este sufletul.Este caracteristic urmtorul pasaj: ÄCe a fcut Europa?³ el se refer la timpul recent. ÄUnde aurmas bunurile sale cele mai sfinte? Îngropate, uitate, mutate sau stivuite în muzee, etichetate.³

Astfel ceea ce în fond totui este aici, vede doar asiaticul, a spune, în contururi precise. Tot ceeace înainte era via, ceea ce aciona asupra oamenilor, în timp ce ei primeau spiritul prinarhitecturi potrivite pentru aceasta i prin picturi murale, ei aparinând aceluiai spirit, care lersuna prin arhitectur i prin pictur, totul aa înelege asiticul este dus de civilizaiaeuropean în muzee, stivuit, etichetat, astfel încât este privit numai ca antichitate. i asiaticulsimte puternic c ceea ce a fost sufletul unei civilizaii anterioare, este acum de asemenea

etichetat, i c europeanul de fapt nu mai tie ce este sufletul în semnificaia sa în cadrul lumii.Astfel asiaticul vede în european mai ales lipsa sufletului.

Iat cum gândete asiaticul: ÄPopoarele Rsritului, ale acestei a doua lumi, au avut cu adevrat bunuri sfinte? Cum puteau ele s se mai mite în mod independent i înc spiritual, fiind oprite dezeci de ori de focurile de artilerie europene unite? Acest lucru putea deveni periculos pentrucivilizaia european! Merit oare s cunoti aceasta? ³

Asiaticul se întreab dac, vrând s fii om în înelesul deplin al cuvântului, observând lumea nunumai din punctul de vedere al mecanismului corporal, ci din punctul de vedere al sufletului,merit s acorzi interes unor lucruri care pentru european sunt deosebit de importante.



Ä n aa m ree or z ur a e a atu u e var , pe «munte e ce or zece m e er c r » se o nea,într-o dup-amiaz, împrteasa vduv de aproape 70 de ani. Ea dispusese s se instaleze în loculei preferat, pe vaporul construit foarte artistic din marmur de pe marele lac, un jil-tron de mtasegalben. În mijlocul desvâritei splendori atrgeau atenia sculpturile, tablourile i picturile pesticl distruse, i, întorcându-se spre o nou doamn de onoare, Tzu-hsi, spuse: «Aceasta au fcut-o soldaii europeni (1900), i nu sunt de acord s dispun s se restabileasc totul i s uit lecialor». Ea îi amintea toate experienele amare, cum cu aproape 40 de ani în urm un funcionar destat fidel îi descrisese spiritul europenilor: «Ei au încheiat cam 20 de contracte cu China careconin cel puin zece mii de semne scrise. Se pune oare într-unul singur dintre acestea chiar i unsingur cuvânt referitor la respectul profund fa de prini i cultivarea virtuii care s se raporteze

la respectarea ceremoniilor, a datoriilor, a puritii i a sentimentului ruinii, cele patru principiide baz ale poporului nostru? Nu, i iari nu! Singurul lucru despre care vorbesc este avantajulmaterial» (Wu-ko-tau ctre Tzu-hsi, 1873). Era imposibil ca împrteasa s aprecieze i cealaltlatur a expansiunii europene, misiunea cretin, cci ea a fcut cunotin, în calitate de ef alstatului, cu avantajele materiale pe care forele europene le scoteau de sub protecia misionarilor.Ea avea o privire pentru neajutorarea spiritual i arogana europenilor i spre sfâritul vieii afolosit mijloace tehnice cum e trenul, mineritul, armata i flota, dar numai ca mijloace ajuttoare.Calomniat în diferite moduri, ea era un om deosebit. În fiecare zi, orele dimineii erau consacrateexpunerilor minitrilor, marelui sfat, problemelor de redactare a documentelor i rapoartelor viceregilor, examinatorilor i cenzorilor, a cror judecat curajoas, adeseori incomod, eraascultat de ea tot atât de des.³

Aceasta este critica asiatic. Ea ar fi fcut întotdeauna pe acest ton, dac am auzi-o din gura unei personaliti aflate în mijlocul a ceea ce a rmas în Asia din vechea cultur de înelepciune. Natural, fiecare asiatic opune civilizaiei europene cea de a doua lume, aceea în care triete el,îns nu acord atenie faptului c aceast lume, în punctul ei de plecare, avea o inspiraie, ointuiie i o imaginaiune de neîneles pentru europeanul actual i c ea a ajuns în decaden.Asiaticul cult, în sensul nostru, spune: Acest Pmânt este locul de reedin al omului, pe acestPmânt au locuit cândva fiine care aparin unei categorii superioare celei creia îi aparin fiinele

pe care le numim oameni. Ele au întemeiat o civilizaie, iar oamenii au adoptat-o. Asiaticul credec înc mai triete în aceast civilizaie a zeilor. Pmântul a preluat motenirea unui bun deînelepciune strvechi care se adreseaz omului în întregul su, nu numai intelectului, cum facecultura european mecanicist. Pe asiatic nu-l intereseaz ce ar putea deveni Pmântul i faceabstracie de faptul c el este purttorul a ceea ce a preluat ca pe o veche motenire.

Pentru acest mod de gândire i de reprezentare, pentru simirea unui astfel de punct de plecare,europeanului i-a disprut astzi orice înelegere; acest fapt trebuie acceptat. Europeanul actual îicitete Homerul su, citete despre Ahile al su, într-un anumit sens îi preuiete, dar nu-i ia înserios. Acest lucru nu-l poate face cât timp el lstrete din civilizaia prezentului. Cum ar putealua în serios europeanul ceea ce vine din timpuri europene vechi atunci când, de exemplu, citetedin Homer i înelege cele citite în spiritul su actual: ÄCânt-mi, o, Muz, mânia lui AhilePeleanul³? [ Nota 43 ] Homer nu povestete el însui, el spune c Muza povestete, aadar c ofiin spiritual vorbete în interiorul lui. Acest lucru europeanul nu-l ia în serios, îl ia ca pe ofraz, ca pe ceva care este spus. El nu are o simire corect despre faptul c vechiul grec se simeaînsufleit de fiine divine care vorbeau în sufletul su, c el nu credea c gura sa spune ceea ce îidicteaz intelectul su, raiunea sa, ci c gura sa pronun ceea ce vorbete în el o fiin divin.Cine percepe astzi în profunzime i fundamental faptul c grecul care cânta astfel simea c esteînveliul acestei fiine divine?

De fapt, ce simea vechiul grec? El vedea în aceast fiin divin pe cel care a întemeiat odinioar pe Pmânt o civilizaie pentru fiinele care se numesc oameni, dar înelegea c acesta nu era unom în sensul în care îl înelegem astzi, c el a rmas în cadrul omenirii i poate inspira oameniica fiin spiritual-divin; nu trebuie îneles ca fiind vorba de simple voci omeneti în interioruluman. Se observ oare în prezent opoziia profund care ne întâmpin când comparm epiculgrecesc cu dramaticul grecesc, când îi comparm pe Homer cu Eschil ? Homer îi las muza scânte; el este poet povestitor. Acest fapt este legat de concepia vechilor greci care credeau c





ntens n tur e a c um n e, care totu , up p rerea sa, n r ent nc pot v zute, r entcare exterior poate fi murdar dar care, potrivit prerii sale, are suflet i care, atunci când privetedin sufletul su, nu afl niciun interes pentru trenuri, vapoare cu aburi, cinematografe,gramofoane, pentru enigmele lumii lui Haeckel [ Nota 44 ] etc., cum se întâmpl la noi. O astfel degândire despre enigmele lumii este cu totul strin asiaticului, cci ea se bazeaz pe combinarea aceea ce observ simurile, în timp ce el tie c a primit de la spirite superioare ceea ce apoi seaclimatizeaz în suflet i-l face, de fapt, om.

În aceast privin, oamenii au ajuns astzi extrem de meschini, crezând c sunt mrei, i privescceea ce a trit acolo mai înainte în cultura european strveche ca aparinând unei ere istorice, în

timp ce consider a fi important numai ceea ce aceast omenirea european a produs în mod particular în secolul al XIX-lea. În prezent, când trim în epoca marilor decizii, oamenii ar trebuis treac peste aceast îngustime de vederi i s recunoasc faptul c totui înseamn ceva cdincolo, în Asia, exist oameni care mai au în sufletul lor ceva viu din contiena spiritului isufletului, care privete cu o critic acerb, distrugtoare, acid, tot ce europeanul numetemreia sa. Aceasta înseamn ceva! Ar trebui s spunem: Ceea ce triete în sufletele asiatice va fi

potrivit într-o zi s conduc la catastrofa european, deoarece deine o puternic impulsivitate pentru suflete, în special pentru c se afl fa în fa cu starea sufleteasc a europeanului care afost pustiit în epoca mecanicismului, i care nu se poate ridica pentru a construi acum cevaspiritual i sufletesc din sine însui. Europenii care resimt pustiul vieii europene, mecaniciste,mult mai degrab, decât s se uite spre ceea ce se construiete, vor s extrag de la Orientuldecadent ceea ce le este iari necesar ca spiritualitate. Din aceast cauz ei nu vor s aud ce se

spune în prezent atât de clar în Asia: ÄCe a fcut Europa? Unde au rmas bunurile sale cele maisfinte? Înmormântate, uitate, mutate sau stivuite în muzee, etichetate. Oriunde ajunge ochiul, elvede doar lips de gust. Când Europa se va regsi din ur i îneltorie, risip de energie imizerie, ea va produce mai departe, va face greve, va coloniza, va militariza, va acapara întreagalume, dar îi va pierde sufletul.³

Apoi se indic ce spune chiar un european care face, a spune eu, o critic neputincioas. Sespune mai departe: ÄS ateptm o nou salvare din America? Un critic atât de competent cumeste Kuhnemann [ Nota 45 ] conchide: «Nimeni nu tia în 1914 ce este cu adevrat America. Acumîns tim: niciun progres i nicio învtur pentru lumea moral. Nu avem în faa noastr gânduriale unei umaniti superioare. Dimpotriv! Pcatul care este legat de cultura neoeuropean nuapare nicieri atât de înfiortor de gol i neinhibat ca aici: egoismul orb, lipsit de contiin, poftade bani ce domin totul. Nicieri el nu poart mai deschis i mai jignitor ca aici haina urâeniei înipocrizie, sub pretextul serviciului fcut umanitii, unde simul avantajului gândete iacioneaz» ³ (Germania i America, cap. 13).

Acest lucru l-a relatat asiaticul. Este totui ceva care atunci când îl simi trebuie s-l spui apare dintr-o concepie meschin. Cci este o spun tios o ciorovial european întru totul

justificat, ba chiar de zece ori justificat; dar dincolo de aceast critic a Americii fcut deKuhnemann, dincolo de critica asiatic fcut civilizaiei europene moderne se afl ceva carevorbete ca odinioar Muza lui Homer. Este ceva care d for, ca aceea pe care a avut-oodinioar dramaturgul grec când, privindu-l pe om din afar, i-a dramatizat emoiile dionisiace.Când critic civilizaia european asiaticul vorbete, într-o oarecare msur, din Cosmos.

Acesta este un lucru pe care europeanul ar trebui deasemenea s i-l spun astzi. Ar trebui s-iaeze în faa ochilor, cu o mare intensitate acest contrast, pe care trebuie sa-l simim astzi, dacvrem s punem ce triete în literatura noastr, în scrierile noastre, ce triete în aa-zisa noastrcultur, lâng o epoc care credea c ar trebui s exprime din suflete de zei relaiile pmânteano-cosmice.

i acum s vorbim despre unii oameni care încep, dar numai încep, s simt ceva din spiritulcivilizaiei europene, din ce exist în civilizaia european. Într-o revist alctuit în modmagistral vei gsii un articolul care analizeaz cartea C i greite spre Roma i care aici senumete Întoarcerea ereticului. O cale a lui Hans Ehrenberg. Ehrenberg, docent universitar, este o



persona tate reprezentat v , are toate ca t e unu pro esor. m putut o serva persona acestelucruri. El este dezgustat de neîmplinirile care exist în tiina i cultura moderne. El rostete unrspicat nu la tot ce a aprut în ultimele trei-patru sute de ani în viaa european, în viaa întregiicivilizaii moderne i ar dori ca în simirea modern, în civilizaia modern s se instaleze din nouun spirit religios, un adevrat spirit religios. În acest scop vrea el s indice drumurile care duc laRoma. i atrage atenia asupra faptului c pe lâng Petru exist i Ioan, i c lui Ioan îi suntatribuite cuvintele: ÄCopii, iubii-v unii pe alii³. Sintagmei ÄCopii, iubii-v unii pe alii³ autorularticolului îi opune o alt vorb a lui Ioan. El spune: ÄEu mai cunosc o alt vorb a lui Ioan: Cândcineva vine la voi i nu v aduce aceast învtur, nu-l primii în cas i nu-i adresai un salut³.

Aa gândete expertul religios profund ancorat în catolicism care vorbete în aceast privinconform spiritului roman, în timp ce Ehrenberg este un diletant al acestui spirit roman. Cel caregândete în acest fel tie dac îmi este permis s m exprim alegoric c omul nu are nevoienumai de muchi, de tendoane i de ligamente, ci i de oase. Aceasta înseamn c omul are nevoiede învtur, de o via de reprezentare i c din aceast via de reprezentare trebuie s aparceea ce este sistemul osos al vieii spiritual-sufleteti umane, coninutul. Acest lucru estecaracteristic pentru oameni moderni cum este Hans Ehrenberg care spun c tiina ne las sufletulrece i gol. Noi trebuie s cultivm iubirea. Aceasta ar însemna îns c trebuie s renunm laformarea sntoas a oaselor, cci nu se poate înelege de ce avem nevoie de oase; omul devinemult mai maleabil, se muleaz mult mai bine condiiilor când este rahitic. Astfel încât vedem, pede o parte, mecanismul, pe de alta, ceva care vrea cu o anumit justificare s ias din acestmecanism, dar care tinde spre o formaiune rahitic. Cci iubirea rmâne o fraz, atunci când vrea

s existe fr fundalul învturii spirituale. În acest caz ea s-a nscut din disperarea aceluia care, pentru c nu are curajul s se avânte spre sistemul osos al culturii civilizaiei noastre, vrea s seopreasc la rahitismul civilizaiei.

Într-un astfel de european care are nostalgia rahitismului cultural asiaticul, în care mai trieteceva din osificarea înelepciunii orientale strvechi, nu poate vedea, bineîneles, ceva sigur pentruviitor. El privete la aceast Europ în timp ce se anun, pe de o parte, cultura mecanicist, pecare asiaticul o numete, în ceea ce privete aspectul ei etic, piraterie i spirit de exploatare, iar pede alt parte se vieuiete ceea ce numai într-o anumit msur ar vrea s se muleze cu muchii peceva anume, dar care nu vrea s se plaseze pe oase bine alctuite.

În timp ce asiaticul supervizeaz aceasta, el ajunge la o prere ciudat, care îns se propag cuvoluptate în cadrul anumitor cercuri europene, cci aceste cercuri tiu ce vor; acest lucru trebuieneaprat subliniat. Spre ce se îndreapt toate astea, aceasta a vrea s v citesc cuvânt cu cuvântdin articolul ÄTrei lumi³, care este scris din perspectiva asiatic, chinezeasc, i carecaracterizeaz, aa cum v-am spus, lumea civilizaiei europene noi, lumea vechii culturi asiatice,crora le altur Äcea de a treia lume³. i aceste trei lumi el le caracterizeaz spunând ceea ceasiaticul trebuie s gândeasc, ceea ce înc mai triete ca fiind apt de un viitor în afara Europei.Dac Europa nu vrea s moar, ce trebuie ea s fac? întreab asiaticul. i tot el rspunde: ÄÎnrealitate, sinteza trebuie s fie un al treilea lucru, o a treia lume. i aceast a treia lume sedeschide peste i între celelalte dou, ba chiar în mijlocul lor, fr a le contesta orice valoare

proprie, cel puin pe aceea de a fi factori educativi. Cea mai veche este lumea spiritului inspiratde supranatur, care s-a meninut timp de milenii în micul regat al poporului ales, în centrul unor

culturi superputernice i în diferite sclavii, apoi transformând Antichitatea sub forma maieleicretine i crescând ca un arbore grandios. Lumea Bisericii catolice este cea în care s-a formatadmirabilul om al Evului Mediu, europeanul propriu-zis, unicul european armonios. Bisericacatolic este cea care s-a meninut în ciuda tuturor persecuiilor, i a crei voce nu a amuit nici întumultul zguduirilor moderne, fiind chiar singura care a rsunat nobil i uman în vremeanoastr, ca un sunet grav de clopot ce acoper glgia i destrblarea unui mare ora. Undealtundeva poate fi gsit mult-chemata, ca garant a istoriei lumii, contiin a lumii, pzitoareamoralitii? Numai aceast lume a vzut venind i plecând totul, ea singur este lumea autoritii.Împotriva lumii Rsritului, ea va relua în for campania de cucerire a sfântului Franz Xavier [

Nota 46 ] i a adepilor si. În ciuda a tot ce este modern, ea arat c smerenia are mai mult for istpânire de sine decât contiena stpnitorilor. Ea poate imbrca ceretorul cu demnitate regal.







p truns n aa e nc t omu -a p er ut nu cont ena e s ne, c cont ena cosm c a sp r tu u .Din aceast cauz, în prezent este vorba despre ceea ce am desemnat adesea în scrierile mele cafiind pragul, pe care omul prezentului trebuie s-l cunoasc, pragul, care trebuie trecut, pind înafar, peste grania observrii senzoriale exterioare i a combinrii raionale, în domeniulspiritului, pe care omul îl poate gsi de la domeniul deschis al simurilor mai departe.

Aceast concepie se afl la baza expunerilor care se fac în cadrul tiinei spiritului de orientareantroposofic, i ea se deosebete radical de tot ce a aprut ca fiind învtur teosofic.Învturile teosofice sunt în întregime numai o reînsufleire a ceea ce este vechi. Când ei vorbescdespre paznicul pragului, vorbesc exact la fel cum vorbeau cei vechi despre paznicul pragului.

Revedei ceea ce spun eu în C um se obin cunotine despre lumile superioare? despre paznicul pragului i vei gsi acolo o descriere modern care este extras nemijlocit din contiena actual.Cei care îndrznesc s judece în prezent tiina spiritului de orientare antroposofic amestecantroposofia cu ceea ce este reînsufleire a învturilor gnostice vechi sau alte aspecteasemntoare.

Asemenea probleme trebuie focalizate, cci ele ne arat cum a evoluat civilizaia modern i neapropie de o judecat ca cea pe care v-am expus-o ieri, care ajunge la recunoaterea, în cadrulcivilizaiei moderne decadente, de pe poziia punctului de vedere oriental, a catolicismului cafiind fora care înc mai poart în sine un coninut spiritual. Trebuie, pe de o parte, s înelegiacest lucru, iar pe de alt parte s întrevezi pericolele care vin din strdaniile caracterizate prinastfel de concepii. Când catolicismul roman este avut în vedere în totalitatea sa în prezent,

bineîneles nu aa cum îl îneleg unii preoi care sunt foarte ru instruii, ci ca sistem teologic,drept coninut al unei concepii cuprinztoare despre lume, el devine un sistem plin de coninut alunei concepii despre lume cuprinztoare. Aspectul de mreie al învturii catolice, aa cum aaprut ea în Evul Mediu sub forma scolasticii, îl constituie faptul c ea este un ansambluconceptual despre lume închis din toate direciile i elaborat logic, în detaliile sale. Este unansamblu conceptual despre lume care a pstrat din vechime reprezentarea Tatlui, a Fiului, aDuhului Sfânt, care conine anumite învturi dogmatice asupra Treimii, îmbriând lumea,care, în viziunea augustino-tomist, a dus problemele pân acolo încât s elaboreze i o concepiedespre ordinea uman social. Este o formaiune închis din toate prile, i pentru a ptrunde înea este necesar un studiu aprofundat. Pentru a înelege sistemul catolic, învtura de credincatolic, dac dorim s-o numim astfel, trebuie s facem tranziii noionale precise i clare, soperm cu noiuni într-un mod pe care filosofii moderni i mai ales teologii protestani îl gsescincomod. De fapt, ar trebui cunoscut c pe lâng toate acele lucruri de care omul are un dor de a le

ptrunde cu cunoaterea sa chiar dac este numai o cunoatere revelat, o cunoatere decredin pentru domeniile superioare în catolicism sunt prezente învturi coerente, încâtacesta nu va cdea niciodat prad erorii pe care am desemnat-o ieri ca fiind o concepie devenitrahitic despre lume; cci catolicismul are o construcie a credinei de duritatea oaselor, puternicstructurat, care pornete de la principiile naturii, care se construiete începând de jos i ajunge lao concepie despre lume cuprinztoare, pe care apoi omul o poate uni cu sufletul su, chiar dacdomeniile superioare sunt recunoscute doar ca adevruri revelate. Ceea ce poart în sinecatolicismul nu este în fond nimic altceva decât ultimul rest al acelor vechi concepii despre lume,care erau construite pe ideea de a nu trece pragul în domeniul înuntrul cruia se afl de faptomenirea modern.

Aceasta este marea opoziie dintre catolicism i civilizaia modern. Catolicismul s-a constituit înmodul cel mai divers în cursul timpului, prin concilii, prin decrete sau hotrâri dogmatice. El estenumai un ecou al unor învturi vechi, în msura în care a reunit ceea ce omul vechi a conceputfr a fi pregtit pentru a trece pragul. Catolicismul este ca o cldire executat arhitectonicextraordinar, care îns vine din timpuri vechi, care nu ia în calcul ceea ce trebuie integrat înîntreaga evoluie prin tiina naturii, prin lumea de noiuni moderne i prin ceea ce a ptruns dejai trebuie s ptrund prin noiunile sociale pe care le adoptm.

Dac catolicismul ar fi singura învtur care s-ar rspândi în omenire, atunci Pmântul înevoluia s-ar putea sfâri astzi. Privit dintr-un punct de vedere real, faptul este c ceea ce



su ete e umane au putut as m a pr n cato c smu ca s stem, pr n aptu c a az a statcatolicismul, ele au primit deja în cursul vieilor de pân acum. Dac catolicismul ar fi singuraînvtur din lume, atunci evoluia pmânteasc ar putea foarte bine sa-i ating sfâritul,deoarece catolicismul ia în calcul numai ceea ce, ca s spun aa, a fost caracteristic evoluieiumanitii pân în secolele al XIV-lea, al XV-lea. Apoi au venit timpuri în care trebuia s seîntroneze tiina naturii modern, timpuri în care omul, în timp ce se druia exterior lumii, preluade fapt numai ceea ce nu-l conducea spre spiritual. Au venit acele timpuri în care omul sttea înfaa lumii ca în faa unui câmp plin de cadavre. Cci ceea ce noi cuprindem cu noiunile noastrede tiin a naturii este i rmâne mort, un câmp de cadavre, indiferent c este vorba decunotinele noastre anatomice, fiziologice sau c experimentm în laboratorul de chimie.

Cunotinele fiziologice, anatomice pe care le obinem în sala de disecii provin din corpul umandin care a disprut sufletul. În laboratorul de chimie noi experimentm într-un mod care excludespiritul. Pretutindeni ne aflm în faa unei lumi care, pus fa în fa cu viul fundamental al lumii,este un câmp de cadavre. i aceasta este în consonan cu cerinele care se pun omenirii moderne.Umanitatea modern se înstrineaz de spiritual cu cât privete mai mult în jurul ei, cu cât seînarmeaz cu telescop, cu microscop, cu aparat Röntgen, cu spectroscop etc., cu cât ptrunde maimult în lumea înconjurtoare i vrea s o cerceteze cu ajutorul statisticii. tiina noastr modernnu-l las pe om s ia nimic din spirit. El trebuie s adauge din interior spirit la ceea ce obine dinafar. El trebuie s peasc peste câmpurile de cadavre care-i dezvluie cel mult umbrele a ceeace a fost cândva spirit. Trecând peste câmpul de cadavre al tiinei moderne trebuie s introducceea ce d o nou revelaie spiritual, ceea ce d o nou tiin a spiritului, ceea ce poate izvorî cuadevrat antroposofic din om. Numai prin aceasta ajunge omul la fora deplin. În timp ce pete

spre ceea ce pentru cei vechi se afla dincolo de prag, el nu trebuie s obin numai contiena desine, ci s-o consolideze printr-o tiin despre lumea spiritual, care poate izvorî din aceastcontien de sine, ca s poat gsi în lumea sensibil exterioar lumea întreag, realitateaadevrat.

Aceasta este problema în faa creia se afl omul civilizaiei actuale. Omenirea trebuie s devincontient c se afl în faa acestui prag, c acest prag trebuie s fie trecut. Ea trebuie s devincontient de faptul c ceea ce a adus cunoaterea nou nu trebuie s fie acuzat sau eliminat, c nueste îngduit s fie respins din comoditate ceea ce furnizeaz concepia naturalist modern, dar c trebuie s se introduc în aceast concepie modern despre natur o tiin nou despre spirit;

prin aceasta se leag ceea ce s-a petrecut anterior în evoluia Pmântului cu ceea ce mai trebuie svin pentru ca aceast evoluie s-i poat atinge scopul. Catolicismul nu va putea niciodat s

determine avansarea oamenilor fa de poziia în care se afl. Ei au evoluat de trei-patru milenii înceea ce privete cunoaterea exterioar a lumii, dar nu au introdus în civilizaia modern viaaspiritual.

Acest lucru nu este îneles în prezent de evaluarea oriental a civilizaiei moderne. Judecataoriental nu vede în civilizaia modern decât câmpul de cadavre, din care rezult ceea ce v-amindicat ieri în critica din punctul de vedere al orientalului. Critica oriental nu tie, pentru c nucunoate decât învturile motenite, c omul în timp ce, în civilizaia modern, se afl în faaunui câmp de cadavre poate gsi în sine fora de a elabora din sine însui adevratul spirit uman,în întregime intim unit cu ceea ce este omenesc, care poate s rspândeasc la rândul su luminasupra întregului Cosmos.

Aici se afl punctul în care spiritele se separ. Vedem referitor la acest lucru ce a aduscatolicismul. În timpurile cele mai recente el a adus iezuit-Äismul³, nu cretin-Äismul³. A adus dincadrul iezuitismului concepia dogmatic care-l prezint pe Iisus ca fiind un Imperator, ca fiind unTriumfator, ca cel care are atribute spirituale, ca i sufletul care conine potrivit decizieiConciliului de la Constantinopol din anul 869 însuiri spirituale. De Christos, aceastcontien nu a devenit de fapt contient. Christos ca o fiin supraterestr, suprasensibil trebuies fie recunoscut de tiina spiritului antroposofic, el trebuie s fie recunoscut ca acela care s-alegat din legat de sfere extraterestre cu evoluia Pmântului, deoarece aceast evoluie

pamânteasc necesit ceva care pur i simplu pân acum nu a fost aici. În fond, catolicismul nu seocup de Christos, ci de Iisus. Iar confesiunile evanghelice moderne i-au urmat în aceast privin



ntru totu . nc nu a uat natere o a ev rat c r sto og e n a ara t ne sp r tu u e or entareantroposofic. Christologia adevrat este legat de faptul c omul gsete spiritul în contiena saliber, în ciuda faptului c pete peste un câmp de cadavre, cu o tiin a naturii care îi arat

pretutindeni lucruri lipsite de spirit. Acest lucru contiena oriental nu-l vede. Ea nu vede c,tocmai prin aceasta, în contactele sale cu lumea exterioar, tiinifice, tehnice sau de alt fel, întimpurile mai noi chiar i artistice, omul pierde contiena lumii. Din aceast cauz el este

provocat s gseasc o astfel de contien spiritual a lumii prin fora sa interioar.

În realitate, aceast contien a lumii este prezent în germene. Ea se strduiete, prin ceea ce afost cutat la trecerea de la secolul al XVIII-lea la secolul al XIX-lea, s gseasc o cale dreapt,

mergând din ce în ce mai departe, de la goetheanism la tiina spiritului modern. Este vorba de adeveni api de a cuprinde i cunoate spiritul viu. În tiina spiritului modern nu sunt date numaiidei despre spirit, ci sunt date idei pe care chiar spiritul le trimite în lume. Aceasta este ceva caretrebuie s fie îneles, c în învturile moderne abstracte pretutindeni avem numai idei despreceva, dar în tiina spiritului sunt date idei care izvorsc din spirit, care într-o anumit masur suntdin nou o relevaie spiritual primordial, aadar c în tiina spiritului se exprim lumea prinspiritul ei, c avem din nou spiritul viu.

E necesar îns s realizm c trebuie depait mult din gândirea îngust în viaa civilizaiei noastreactuale, dac vrem s avem o astfel de poziie fa de aceste lucruri mari. Muli oameni înclin în

prezent s vin spre catolicism, care are un sentiment de triumftor, dei toate semnele pledeaz pentru aceea c el poate s distrug orice strdanie spiritual nou, iar prin aceasta tot ce se

adaug nou la ce este vechi în evoluia Pmântului. Aceast voin a distrugerii este prezent.

Acum îns, în timpul din urm, în dispoziia sufleteasc a oamenilor a aprut un agnosticismînfiortor legat de modul necorespunztor de a nzui la o concepie despre lume. Oamenii vor saib contiena faptului c sufletul lor se afl în relaie cu o lume spiritual, dar nu vor s-iimpulsioneze voina, nu vor s-i piard Älibertatea³, pentru a ajunge la ceea ce oricum necesit oactivitate interioar, cuprinderea spiritului prin tiina spiritului. Ei vor s-i uneasc sufletul cuspiritualul în mod pasiv, nu vor s treac prin greutile pe care trebuie s le învingi pentrucuprinderea activ a spiritului.

Oamenii care au nostalgii dup eternitate caut în prezent calea înapoi spre concepiile vechidespre lume, pentru c nu mai au fora de a prelua activ pe Dumnezeu în sufletul lor. Pretutindenioamenii sunt gata s-i argumenteze judecile, s vad doar ce li se ofer pe farfuria de

prezentare. Ei vor s-i procure judecile politice, sociale din ce afl ca informaie la zi imanifest un astfel de egoism, încât nici nu observ dac li se ofer o judecat care încearc s sesprijine pe o cunoatere mai bogat. Faptul c oamenii se apr atât de uor cu judecile lor impresioneaz atât de dureros civilizaia noastr decadent. Pentru a întri cele spuse, a vrea sv dau un exemplu care se deprteaz de observaiile pe care le-am fcut. Aici s-au spus multe, nu

pentru a rspândi concepii dogmatice despre ultimii ani catastrofali ai civilizaiei moderne, ci pentru a comunica baza pentru construirea de judeci independente. S-a urmrit aducerea acestor judeci într-o direcie pe cât posibil generoas, iar prin aceasta i adevrat.

Câi oameni sunt mulumii c au numai judeci sau informaii oferite de jurnalismul actual. Din

ziare ei afl despre catastrofa rzboiului care a secerat în ultimii ani atâtea viei, citesc ce spunoamenii de stat etc., i preiau aceste lucruri pentru c în ei a murit sentimentul. În câmpul decadavre actual al concepiei moderne despre lume pot muri astfel de sentimente c adevruliese mai bine la suprafa într-un loc decât în altul. Pentru judecarea situaiei europene mi se par mai importante decât alte aspecte gogoile pe care oamenii au acceptat s li se spun în ultimultimp. De exemplu, a ieit la iveal c, printre alii, ambasadorul francez aflat la curtea Rusiei,Paléologue, i-a scris în anul 1914 memoriile. Toi îi scriu memoriile, numai c unii sunt maimincinoi, alii mai limbui, iar acest ambasador francez a prezentat cu o mare limbuie ce avieuit la Petersburg. Aici au avut loc cu mare fast, în prezena preedintelui francez, Poincaré,srbtori extraordinare. În seara de ajun a unei asemenea srbtori, cu ambasadorul francez auvorbit dou personaliti demonice, Anastasia i Militza, fiicele regelui Nikita al Muntenegrului.





aceasta, m ntu ar ntors n evo u a sa. u tre u e s mpas a e m re a crezu ucatolic, dar, dac nu eti orb, recunoti i legtura sa cu ceea ce omenirea a parcurs deja inecesitatea ca ceva nou s ptrund în ea. Se poate nate îns întrebarea: Cum se face c strdaniaspiritual, loaial, care a venit din timpuri vechi nu vede nimic din ceea ce vine din civilizaiaeuropean modern, care se elaboreaz i care ar putea fi vzut, de fapt, în înrudirea sa spiritual,de ctre oriental?

Da, oamenii sunt dependeni, chiar dac sunt orientali, de ceea ce îi întâmpin exterior. Desigur,antroposofia devine din ce în ce mai cunoscut, dar în numeroase locuri exist mult preocupare

pentru modul în care devine cunoscut antroposofia! Acesta este un capitol asupra cruia trebuie

revenit; mai ales celor care se declar aparintori ai tiinei spiritului de orientare antroposoficacest lucru trebuie s le fie cunoscut.

Avem aici o revist, ÄEvangelisches Missionsmagazin³, editat de Fr. Wirz, serie nou, anul 65,februarie 1921, Ed. Basler Missionsbuchhandlung. În paginile ei se pune în discuie o carte a luiD.J.L. Frohnmeyer, M icarea teosofic. Istoric, prezentare i evaluare. Reiese cu claritate caceast carte trebuie s fie elogiat în cadrul comunitii de credin cretin-evanghelic i ridicatla rangul unui catehism dttor de ton cu privire la ce este antroposofia: Vrei s tii ce esteantroposofia? Atunci citii-l pe Frohnmeyer. Lumea tie cum se face asta. Se stabilete uncatehism din care se pot instrui credincioii. i se ataeaz o discuie asupra crii Asmuireaî mpotriva Goethenumului, în care printre altele se spune c aceast replic, aceast asmuire estesuprtoare, dar c nici ripostele din partea antroposofilor nu sunt exemplare. Dr. Steiner ar

ajunge în acest fel la un neadevr , cu bun tiin.

Am vrut s vd dac la pagina 20 a cruliei Asmuirea î mpotriva Goetheanumului se gsete cevacare ar putea fi caracterizat în acest fel. Aici îns se scrie: ÄPentru a ridica mnua, dr. Boos ascris: acesta este un neadevr deliberat . Bineîneles c este un neadevr deliberat, deoareceCronica Akasha nu se poate gsi în nicio bibliotec, aceasta trebuie s-o tii, pentru c nu o poiavea ca document fizic. Nu exist ca atare³.

Aici nu este coninut nicio definiie, aici nu este coninut nimic care ar fi ceva împotriva Äaceleidefiniii³ c este un neadevr cu bun tiin; decât c acela care scrie despre Cronica Akashaca despre un document fizic trebuie s tie c nu o poate avea în biblioteca sa, aa cum are în

biblioteca proprie Upaniadele sau Bhagavat-Gita.

Este de-a drepul demonstrat c aceasta trebuie s fie spus cu bun tiin, i apoi recenzentulspune c eu am dat o Ädefiniie³ ! În toat pagina nu se afl nicio definiie, ci este demonstratdirect c acest Kully a pretins cu bun tiin c aceast Cronic Akasha este un document fizic.În ciuda acestui fapt, aici se spune c eu a fi definit un neadevr deliberat cu bun tiin !Firete, mai este în afar de aceasta înc o opinie monstruoas, pe care Heinzelmann o susine,cci dincolo de aceasta oricine se poate baricada cu orice, prin faptul c afirm mai târziu c nu ar fi spus-o cu bun tiin tiind c nu e adevrat , ci c pur i simplu aa a crezut. Dac acestlucru este posibil este o alt întrebare care privete întreaga noastr activitate tiinific decadent,superficial i comod. Dar cellalt lucru, ceea ce se spune aici este un neadevr deliberat, pentruc ceea ce este scris aici poate fi scris numai cu bun tiin. La pagina 20 nu se afl nicio

definie, este artat c a fost afirmat cu bun tiin ceva neadevrat. Aadar, aici se spune din noucu bun tiin un neadevr, de ctre acelai om care care mai sus spune: ÄCu siguran, înscrierea lui Frohnmeyer se gsesc i informaii eronate despre antroposofie³.

Pentru c oamenii tiu acum adevrul, ei nu mai pot rspândi aceast minciun, dar încep s sescuze, spunând c Frohnmeyer ar fi preluat aceast afirmaie de la un alt preot, care esteconsiderat ca fiind veridic. Acum, cât este el de veridic se vede din faptul c a fcut aceastafirmaie. Aa trateaz oamenii adevrul! i cei care prezint adevrul în felul acesta se numescreprezentani ai teologiei, sunt profesorii tineretului nostru! Eu nu am fost preocupat niciodat sspun ceva împotriva lui Frohnmeyer sau a lui Hinzelmann etc., care au atacat antroposofia; eusunt preocupat de cei care trateaz în acest fel adevrul, care au un astfel de concept despre





n c o eg tur cu restu un e se spune c etsc e -a enaturat pe oet e, vr n s - au e, aacum face i Steiner. Pretutindeni gsii asemenea lucruri. Aceasta este metoda prin care seformeaz judecile.

Dac nu vom înfia lumii întreaga decaden a spiritualitii, astfel încât lumea s-o îneleag, nuvom putea merge mai departe. Aceasta este ceea ce avem în prezent de fcut, sarcinile au crescut,astfel c puterile mele de lucru aceasta o pot spune în prezent sunt suprasolicitate i nu potsurprinde multe probleme pe care a vrea s le abordez. La aceasta se adaug i faptul c numrulcelor care colaboreaz cu adevrat în mod activ la ceea ce este necesar în prezent estedin pcate

prea mic. Este adevârat i c necesitile societii antroposofice au fcut ca micarea s capete

forme care necesit muli colaboratori. Un om izolat ar putea gsi mijloacele i calea de a face ceeste necesar pentru a plasa în lume aceast învtur. Întrucât îns aici este vorba de o societate,apar sarcini care depesc ceea ce poate face un om izolat. Dup ce societatea a început sfuncioneze, devine necesar s creasc numrul celor care trebuie s acioneze în mod susinut

pentru a realiza diferite obiective. Îns numrul celor care lucreaz activ în prezent este din pcatefoarte mic, i trebuie apelat mereu la aceiai oameni.

Eu am spus c nimic nu m îngrijoreaz mai mult decât faptul c în prezent se gsesc atât de puini oameni cu adevrat pregtii pentru a aciona într-o situaie oarecare. Aceasta, pe de o parte; pe de alt parte, nu este vorba aici de descoperirea capacitilor preexistente, acestea ar exista, dar ele nu sunt scoase din dispoziia sufleteasc a oamenilor. Oamenii nu vor s colaboreze activ. Eiar vrea s se druiasc în mod pasiv. Este mai uor s te întrebi: La care partid ader? decât: Care

este adevrul despre acest lucru? Cci partidul este aici, biserica este aici etc., deci te poicomporta pasiv. Problema care se pune îns oamenilor în prezent este de a-i cuta singuri caleaspre adevr i de a colabora activ pentru descoperirea adevrului. Dac acest lucru nu se înelegeîn mod corect, nu se înelege nici marea decizie în faa creia se afl omul astzi, deci nu vomevolua. Putem evolua numai dac vom contientiza ce poate fi pus la dispoziia omenirii de ctretiina spiritului, dac vom gsi mijloacele i cile de a aciona pentru a pune în faa lumii ca ooglind problemele din punctul de vedere al tiinei spiritului.

M aflu înaintea unei cltorii în Olanda, dar trebuie s mai petrec un timp în Germania. Înaintede a pleca, voi mai ine o singur conferin, mari la ora opt i jumtate, pentru a nu tulburaexerciiile de euritmie. Voi rezuma atunci diferite aspecte pe care consider c este necesar s vi lefac cunoscute în acest moment.

CONFERINA a XII-a

Dornach, 8 februarie 1921

Mi-am propus s in aceast conferin pentru c, înc înainte de cltoria mai lung pe care o plnuiesc, trebuia s vorbesc despre unele aspecte legate de sarcinile importante ale micriiantroposofice, cel puin de inteniile privind asemenea sarcini. Astzi a dori s atrag atenianumai aforistic asupra unor probleme. Avem ocazia s ne aducem în faa ochilor istoricul micriiantroposofice, cci antroposofia trebuie s fie conceput i folosit în mod corect de cei care vor s fie purttorii ei. S ne amintim c micarea antroposofic a lstrit în perioada în care era

posibil s duci o existen neobservat de lume. Nu trebuie s trecem cu vederea acest fapt careeste unul dintre cele mai importante din cadrul dezvoltrii micrii antroposofice. Trebuie s nefie clar c micarea antroposofic aa a început i aa trebuia, de fapt, s înceap, prin reunireaunor grupuri mici de lucru. În aceste grupuri s-au introdus îns în repetate rânduri, lucru ce nu

poate fi negat, aspecte sectante ale vechii micri teosofice. Acest fapt a fost privit ca un obicei delucru al unora dintre colaboratorii notri, dar coninutul tiinei spiritului de orientareantroposofic la care ne raportm aici face imposibil s se suprapun unui comportament sectantoarecare. Aceasta s-a spus foarte clar când s-a început aici, la Dornach, construciaGoetheanumului. În repetate rânduri s-a crezut, în unele cercuri ale membrilor, c ar fi posibil sse prezinte lumii o astfel de construcie i totui s se pstreze uzane vechi, sectante. Astfel deuzane sectante sunt uor de îneles, cci ele sunt folosite curent în toate societile teosofice, în



anum te or ne etc., un e e ce e ma mu te or rea mente se ucreaz ntr-un sens care se poatenumi un sens obscur, unde se evit cu grij s se aib de-a face cu ceea ce acum chiar trebuieconsiderat, dac o micare trebuie s aib în sine un caracter general uman.

Obinuinele activitilor din anumite ordine i din micrile teosofice nu puteau fi, din aceastcauz, nicidecum aplicabile la ceea ce era coninutul care se rsfrângea prin micreaantroposofic, pentru c aceast micare antroposofic, dei vorbete inimii i dispoziieisufleteti a fiecrui om, a fost, în acelai timp, de la început pe deplin pe msura tuturor cerinelor tiinifice ale prezentului. Acest din urm aspect în multe locuri, chiar în comunitatea membrilor,nu a fost luat în serios. Face parte din natura oamenilor s vrea pe de o parte s rmân cu totul

înuntrul cursului tradiional sau obinuit al vieii lor. În cadrul acestei viei curente este apoi, pentru ei, o anumit provincie izolat. Ei nu sunt împcai cu tradiia lor religioas, cu ceea ce leeste oferit prin popularizarea unei concepii despre lume, i resimt o anumit satisfacie când li seofer ceva care trece dincolo de ce le poate fi dat, atât prin tradiia religioas, ca i prin concepiadespre lume, în general plat, rezultat din modul materialist de gândire al vremurilor actuale,care se rspândete prin popularizare. Îns oamenii ar dori s se consacre la ce le este oferit, nuvreau s spun ca unei satisfacii de duminic, dar ca unui lucru care nu intervine în modstânjenitor în viaa obinuit.

O micare cum este cea antroposofic, care ia în calcul toate forele de via ale prezentului, nu poate face aceasta. O astfel de micare cuprinde omul în întregul su, se refer la toate detaliilevieii. Se poate chiar intra in anumite conflicte privind unele amnunte, numai c aceste lucruri

sunt absolut de neocolit, i nu poi tri în cadrul obiceiurilor de via ale prezentului, în cele maidiferite domenii, mulumindu-te, pe de o parte, ca orice ipocrit cu ce te-a fcut viaa i, pe de alt

parte, s cultivi lectura antroposofic, acceptând pentru inima i dispoziia ta sufleteasc viaaantroposofic. Acesta ar fi lucrul cel mai comod, dar nu corespunde coninutului a ceea ce arezultat din forele de via ale evoluiei umane din prezent ca tiin a spiritului de orientareantroposofic. Cu atât mai puin este compatibil cu tiina spiritului de orientare antroposofic care în mod necesar are o privire cu adevrat asupra tot ce atinge viaa omului i viaa lumii caatare ceea ce este preuit în activitatea anumitor cercuri care vor s creeze, mai mult dintr-ovoluptate sufleteasc, mici cercuri obscure închise i acolo s-i fac tot felul de iluzii, s cultivetot felul de misticisme etc. Mai ales nu se pot confunda asemenea lucruri cu ceea ce trebuie s fiefcut cu o vedere larg asupra tuturor aspectelor vieii de tiina spiritului de orientareantroposofic. Este necesar ca aceast realitate s apar cu toat claritatea în faa sufletelor membrilor notri, trebuind s se rup cu tot ceea ce amintete de oarecare uzan sectant, cci în

prezent tiina spiritului de orientare antroposofic se afl în faa lumii, astfel încât ea este atacat,este defimat din toate prile. i, anticipând, pot s v vorbesc despre un aspect care-i vine înîntâmpinare când iei în mân caietul pe luna februarie al publicaiei lunare ÄDie Tat³ (ÄFapta³,n.tr.). Voi vorbi mai pe larg despre aceasta pentru c acest caiet al revistei este simptomatic. Ieseîn eviden cu o claritate brutal faptul c micarea antroposofic este acum tratat în caieteîntregi, de un autor cu totul neînzestrat.

Este vorba de un articol de la un capt la cellalt al caietului sunt numai articole despreantroposofie intitulat ÄAntroposofie i cretinism³, scris de un analist neînzestrat. În acestarticol gsii manevrate, a spune, cu degete grosolane, motivele pentru care au loc atâtea

dezbateri venind din exterior cu privire la ce este tiina spiritului de orientare antroposofic.Domnul spune: ÄAtâta vreme cât antroposofia a fost cultivat în mod esoteric, în cercuri, ea puteafi lsat în voia ei, ca i alte curente colaterale ale istoriei spiritului. Acum îns, întrucât ea aparecu pretenia de a deveni capabil s poarte î nnoirea social i de a construi viaa public,

politic, cultural i social având la baz gândirea i «adevrurile» sale de mâna a doua i a treia,a venit timpul s analizm aceast «tiin ocult» caracterizat prin decaden cultural ispiritual i s-o împingem în ganiele ei dup cum merit, ca s nu se nasc un precursor care sdepun mrturie fals despre forele veritabile ale înnoirii.



eamu u nostru, care se n reapt n mar gr mez spre antroposo e, se prez nt un s m o nscena primei cri a lui Samuil, atunci când Saul, înaintea zilei morii sale, prsit de Dumnezeu,face apel la ghicitori, la prezictori³.

Vedei ce d oamenilor prilejul s se exprime atât de insulttor la adresa antroposofiei! Esteîmprejurarea la care se face aluzie i care este exprimat grosolan în fraza: ÄNeamului nostru carese îndreapt în mari grmezi spre antroposofie... ³ Este faptul c antroposofia conine în sine cevacare face ca lumea îmi iertai repetarea expresiei, ea este destul de lipsit de gust, pentru c nu-i poi reprezenta ce este o Ämare grmad³ s se îndrepte în Ämari grmezi³ spre ea. Dar aceasta atrage atacurile i lumea ne-ar fi lsat cu siguran în pace dac am fi activat, s spunem,

ca în perioada 1900-1907 sau în 1909. Eu personal nu am fost lsat în pace nici în acea perioad,dar, în orice caz, atacurile erau mai puine i nu erau însoite de o asemenea dorin de distrugerecum sunt acum.

Dar ceea ce pare deosebit de greu de îneles în cadrul micrii noastre este necesitatea de a nedebarasa de sectantism. Vedei dumneavoastr, se poate face abstracie de orice multe ar puteafi relatate în acest sens , cci nu poi ridica o cldire cum este cea de la Dornach i s te agi încontinuare de anumite uzane sectante obscure, aa cum într-adevr tocmai în comunitateamembrilor micrii antroposofice înc se practic frecvent. Nici altceva nu poate fi fcut. Nu se

poate face ceea ce facem noi fr a avea un anumit sim al omului universal, fr o ampl perspectiv a lumii. Se pot aduna unii în cercuri mici, c sunt ase sau patruzeci de oameni,aceasta este indiferent, i se poate anuna în gura mare c cineva este reîncarnarea sfintei

Magdalena sau chiar a lui Christos etc. Dac nu depete cercurile respective, se poate vieuiaceasta în mod voluptuos. Dar nu poi aprea, de exemplu, în faa publicului cu ceva cum esteeuritmia noastr fr un anumit sim al lumii. Aceasta înseamn c cei care particip la oasemenea micare nu au un sim capricios sau meschin, ci au o ampl perspectiv asupra lumii, cnu au orientri sectante, nici care s-i fac s se simt bine numai în cercuri mici, ci doresc cuadevrat s vad introdus în ceea ce îi leag de lume ce trebuie s fie propriu unei astfel demicri, care nu este numai o concepie asupra lumii, ci cuprinde în sine tot ce este spiritual i maiales via uman. Din aceast cauz, este necesar s aib loc dezbateri referitoare la unele curentespirituale sau de alt fel. Ceea ce este sectant are particularitatea de a se manifesta adeseori cunasul pe sus i cu un mare dispre despre ce este în afara sa, dar nu înelege mare lucru din ceea ceeste în afara sa, vrea s se delimiteze, s se izoleze. Acest lucru nu se poate întâmpla pe termenlung. Dac micarea noastr vrea s fie luat în serios este necesar s nu se mai plvrgeascdespre anumite lucruri aa cum se întâmpl în numeraose cazuri, ci trebuie s se ajung la unanumit sim al lumii trebuie s folosesc frecvent acest cuvânt , la o înelegere pentru ceea cese petrece i apoi s se lumineze, s se trateze aceste lucruri plecând de la un punct de vedere

preluat din antroposofie. Aceasta trebuie s se întâmple în toate domeniile. Desigur, nu poi ceres fac un lucru sau altul cuiva care n-are prilejul s fac acele lucruri. În ultimele sptmâni amfcut numeroase experiene în legtur cu faptul c anumite persoane din micarea noastr i-au

propus s acioneze. Din aceasta adesea a ieit ceva cu totul groaznic. Trebuie s spunem c nueste neaprat necesar s cerem cuiva s fac un lucru pentru care el nu crede c este potrivit. Dar ceva este cu totul posibil: s omitem anumite lucruri. Pentru c anumite lucruri, care nu suntomise, acioneaz apoi mai departe în cel mai înspimanttor mod. Dragii mei prieteni, eu nuîneleg prin aceasta s nu ne implicm în niciun fel. Nu, nu aceasta îneleg, ci vorbesc deomiterea unor lucruri, care pot fi ignorate în caracterul lor nechibzuit sau de plvrgeala i alteasemenea. Pentru a da un singur exemplu, s-a întâmplat totui nebunia ca, în adunri, membrii aimicrii noastre s coopereze cu adversarii.

Bineîneles, aceste lucruri sunt greu de comentat, pentru c dac ele sunt comunicate lumii într-unmod eronat se poate înelege c se cere un partizanat orb. Acesta nu este cazul, ci este vorba desituaii în care se manifest lipsuri grosolane de tact, care împiedic teribil s se poat aciona.Cci dac membrii notri repet mereu i mereu ca lozinci ce am spus i am dres eu i la ceactivitate s-a renunat atunci, firete, ca micare antroposofic, nu putem înainta. A vrea smenionez din nou ca exemplu ceva ce se spune în acest caiet al revistei ÄDie Tat³.



e e umneavoastr , a cererea comun t noastre e mem r une e c c ur e con er ne aufost tiprite pur i simplu aa cum au fost notate, pentru c activitatea micrii antroposofice nu a

permis s fac lucrurile aa cum ar fi trebuit. Cererea de a se tipri ciclurile a venit din parteacomunitii membrilor, dar de obicei acest lucru se face fr s existe un sentiment deresponsabilitate pentru o asemenea aciune. Este natural ca o asemenea cerere s vin dincomunitatea de membri, dar trebuie s ai i sentimentul de responsabilitate, pentru a nu sedeforma un lucru. i aceasta este ceea ce ni se reproeaz în modul cel mai tios în caietul dinfebruarie al revistei ÄDie Tat³, unde se spune: ÄNu vreau s m opresc asupra faptului c Steiner a

publicat o parte a conferinelor sale esoterice, de exemplu cele privind Evangheliile, dupstenograme ale elevilor si, fr a prelua rspunderea i fr a se sinchisi de acest aspect (aa cum

asigur pe pagina de titlu) ³.

Aceste conferine nu au fost rspândite pentru c mi-ar fi mie necesare, ci pentru c sunt necesaresocietii antroposofice, dar ele cer din partea acestei societi un sentiment de responsabilitate

pentru ca ceea ce îi este ei necesar, nu mie, s nu aib repercusiuni asupra mea cci prin aceastaeu sunt împiedecat s reprezint în faa lumii domeniul antroposofiei. Trebuie neaprat s serecunoasc acest lucru, în caz contrar societatea antroposofic va împiedeca rspândirea în sensulcel mai larg a antroposofiei. Întrucât acum ne aflm în faa unor situaii serioase, va trebui s fiumult mai sever în aceste privine decât am fost pân acum, dintr-o anumit bunvoin fa decomunitatea membrilor. i în acest context a vrea s mai subliniez o dat c nu este sufcient srespingem pur i simplu adversitile împotriva noastr; am spus aceasta i alaltieri. Asemenearespingeri, care uneori trebuie fcute dintr-o anumit necesitate, nu servesc cu adevrat la nimic,

cci în ziua de azi nu avem de-a face, în cazul anumitor categorii, al anumitor grupuri de oamenicare acioneaz în viaa spiritual, cu persoane care acord importan unei respingeri sau uneiaprri, ci cu persoane care nu pun niciun pre pe evidenierea adevrului, care sunt chiar interesate s rspândeasc neadevruri.

Este necesar s se fac referiri la anumite lucruri legate puternic de o micare atât de strbtut despiritualitate cum este cea antroposofic. Nu se poate trece pe lâng anumite evenimente numai

pentru c ele se repet. De curând am primit o scrisoare în care cineva îmi spune c s-a adresatcunoscutului Max Dessoir [ Nota 49 ], acel Max Dessoir care este destul de mult pomenit printreantroposofi referitor la calitile sale morale i intelectuale. Respectivul îmi scrie c a avut oconvorbire cu acest Max Dessoir. Este de la sine îneles c un om ca Max Dessoir nu poate ficonvertit printr-o discuie. Cci, în primul rând, nu vrea, i în al doilea rând este prea prost pentrua înelege un aspect antroposofic oarecare. Deci nu are niciun sens s se discute în continuare cuun astfel de individ.

Din convorbire a reieit c Max Dessoir va scrie în curând o lucrare foarte dur împotriva mea, iar respectivul s-a declarat gata s parcurg el mai întâi aceast scriere i s corecteze greelile pentruca Dessoir s nu comit, pe cât se poate, erori! Aproape nu poi crede c aceste lucruri pot fifcute cu adevrat între noi, adeseori de celebriti dintre noi. i care este rezultatul dac atragiatenia asupra greelilor i le comunici respectivului? Acela poate spune: Dac nu se face aaînseamn c antroposofia nu se discut cu oameni de tiin. Dragii mei prieteni, nu aa trebuie sgândim. Nu este permis s se generalizeze în mod abstract, ci este vorba de faptul c aici avemde-a face cu o individualitate concret, cu individul Max Dessoir caracterizat prin incapacitatea sa

moral i intelectual, i c nu se poate face lui Max Dessoir onoarea de a-l lua în serios în plantiinific, nu te poi lsa antrenat, aadar, într-o discuie doar dintr-o anumit puritate spiritualinterioar. Aceste lucruri trebuie concepute i fcute efectiv în mod izolat, altfel vom putea vieuicu adevrat faptul c scrieri dumnoase pot fi corectate de membrii societii noastre cu scopulca acestea s nu conin Äerori³. Este necesar s discutm aceste aspecte, cci ne aflm într-unmoment important al micrii antroposofice. Multe aciuni se fac în aa fel încât se poate spune cse realizeaz un lucru pe care noi îl distrugem uneori, ca i în acest caz, din cea mai bunvoin.Dar cea mai mare bunvoin poate s se termine ru, dac nu este însoit de o reflecie condusde un sim serios al lumii din nou trebuie s repet acest cuvânt. Aceasta este o problem careincumb în prezent atât de mult micrii noastre antroposofice.







ma t rz u, c ar un antroposo e rangu preotu u tte meyer va opune n mo ser osarticolelor lui Michel, Gogarten i Mennickes propriile sale vieuiri ale lui Christos.

Ca persoan privat pot s mrturisesc c pân acum nu am reuit s obin o poziie de confirmarea antroposofiei.³

Ea pare s nu aib gustul vinului dulce i s curg de la sine în jos!

ÄAici, personal, m aflu cu totul pe poziia lui Mennickes, c antroposofia este punctul terminus almaterialismului i al raionalismului i din aceast cauz nu reprezint, în final, nicio construcie

nou. Aceasta nu exclude c ea ar putea fi un fenomen de tranziie spre noua construcie i ca, dinaceast cauz, s ascund în sine tot felul de valori, ca orice eclectism care se construiete pevalori ale trecutului. Nu mi se pare c antroposofia ar proveni din «nemijlocit»... «nemijlocitul»vine, în acest caz în general, dintr-o activitate acid anormal a stomacului Äi din aceastcauz nici nu este doveditoare cu toat vorbirea despre intuiie, creaie i clarvedere goethean.Eu tiu c teosofii vor considera aceast afirmaie o lips maxim de înelegere, dar, fie i aa, eaeste spus dintr-o poziie proprie luat fa de forele misterioase ale subcontientului.³

Aceast Äluare de poziie³ tocrnai v-am povestit-o! ÄAa vd eu problema din aceast luare de poziie personal (care nu trebuie s fie în niciun caz un atac împotriva antroposofiei, ci numai omrturisire de credin).³

Nu-i aa c este foarte abil, cci cei care sunt destul de irei pot spune: Acesta nu este un atac laadresa antroposofiei? Aadar, el spune: ÄÎn felul acesta eu vd... un pericol pentru fondareaGermaniei viitoare, i consider c este o necesitate stringent ca nu numai cercul de cititori ai«Die Tat»-ului, ci i tineretul s discute mental cu Rudolf Steiner i cu micarea care pornete dela el. Cci în zilele noastre este de îneles s vrei s te salvezi din haosul noii deveniri pe un turnsigur³.

Conduceri ale statelor s-au salvat uneori pe Äturnuri înalte³ în timpul revoluiilor sau revoltelor;despre aceasta s-ar putea povesti câte ceva! Acum îns editorul încheie: ÄColaboratorul meu,Ernst Michel, bine cunoscut cititorilor acestei reviste prin articolele i crile sale despre Goethe, aluat poziie în acest caiet împotriva antroposofiei, plecând de la sentimentul catolic al luiDumnezeu i al lumii³.

Acum, v rog s ascultai totui ceva mai atent, cci suntei prevenii asupra unui aspect pe careeu vi l-am precizat deja plecând de la diferite fundamnete i vei vieui în curând cumcatolicismul, într-o form aparent înnoit, devenit un fel de catolico-dadaism, se ascunde i el laEugen Diederichs, în revista ÄDie Tat³. ÄArticolul su formeaz uvertura la un caiet special devar al micrii catolice tinere, ce va aprea în aprilie ca anex a acestui caiet.³

Aadar, aceasta îneleg eu când vorbesc de micare catolico-dadaist. Acest lucru nu-l spunnemotivat, pentru c imediat v voi relata câte ceva din articolul lui Ernst Michel, ÄAntroposofiei cretinism³, i voi avea prilejul s v fac cunotin cu un reprezentant al dadaismului religios.

ÄPentru mine este o deosebit satisfacie ca prin caietul catolic s se dea posibilitatea cercului decititori predominant protestant al revistei «Die Tat» de a-i compara individualismul protestant cuspiritul comunitar catolic. Sper c din toate dezbaterile de idei gândul de baz al revistei s obinnoi stimulri: întrirea simului responsabilitii fa de propria sa evoluie i prin aceasta i fade întregul popor.³

Acestea sunt cuvintele domnului Eugen Diederichs. Este, aadar, vorba despre o micare catolictânr, creia i se d gir prin articolul lui Ernst Michel ÄAntroposofie i cretinism³. Eu am fcutmereu referiri, în ultimele dou conferine, chiar foarte energic, la ceea ce ne amenin tocmai dinaceast direcie viaa spiritual modern. Dar acest articol al lui Ernst Michel este în întregimedadaism religios. Cele mai vechi ramificaii ale cretinismului catolic, romano-catolic, sunt



prezentate c t tur or ntr-un m a em at c. e pot ace a c escoper r eose t e nteresante nceea ce privete acest dadaism religios. Astfel, de exemplu, Ernst Michel gsete un adevr fundamnetal al cretinismului: ÄEste un adevr fundamental al cretinismului c omul nu poatedepi pcatul primordial fa de Dumnezeu prin for proprie, avându-l în mod ereditar în sângei fiind smuls fiinial din starea de sfinenie; el nu se poate ridica prin sine i prin structurile salela o treapt superioar; strpungerea, trecerea de la o stare la alta, fa de starea primordial, suntadevrate acte de zmislire ale fiinei docile³.

Aadar, câte cuvinte atâtea fraze! S-ar putea lua la puricat fiecare propoziie i s-ar putea gsi celemai copilroase mrturisiri de credin pentru un catechismus catholicus. Interesant este faptul c

Ernst Michel spune c omul nu poate ajunge la un ultim adevr spiritual. Ai auzit c este vorbade Ästrpungere³, deci se Ätrece prin³. Omul primete aceasta prin har; atunci se producestrpungerea. Trebuie s ne lsm în voia acestui fapt. Omului nu-i este îngduit s ajung prinsine la adevruri supreme: ÄNu exist evoluie spiritual, exist numai desfurare i strpungere³.

Dar este deosebit de amuzant ce spune acest Ernst Michel, plecând de la punctul de vedere alcelui mai primitiv catechism dadaist: Dogmele, cu acestea este altceva, trebuie s fie crezute, elesunt adevruri! ÄÎn dogm, nu omul sau o comunitate îi formuleaz conceptual tririle lor religioase fundamentale (ca «adresare a omului ctre Dumnezeu»), ci Dumnezeu, fiind capulBisericii, vorbete direct i nemijlocit, ca Duh Sfânt, prin biserica vizibil...³

Aadar, prinii conciliilor, sau chiar Papa, care vorbete ex cathedra, nu reprezint un om, nu-i

aa! Dar, pentru suprasaturaie, dadaistul religiei mai face apel i la Sfântul Pavel, care trebuie sfi spus i el c nu-i este îngduit ca om individual s cercetezi ultimele adevruri: ÄAici este loculîn care, fr a trebui s ne temem de pericolul interpretrii gnostice, putem cita cuvintele SfântuluiPavel ctre Corinteni: ÄCeea ce vorbim este înelepciunea lui Dumnezeu [ Nota 53 ] în tain, ceaascuns, pe care Dumnezeu a dispus-o înainte de toi vecii spre gloria noastr, pe care n-acunoscut-o niciunul dintre conductorii acestei lumi... Nou îns Dumnezeu ne-a dezvluit-o prinDuh, cci Duhul cerceteaz toate lucrurile, chiar i profunzimile lui Dumnezeu. Cine dintredumneavoastr cunoate interiorul unui om, decât Duhul omului care se afl în el? Tot astfel, încnimeni nu a fundamentat interiorul lui Dumnezeu decât însui Duhul lui Dumnezeu. Totui noi nuam primit Duhul lumii, ci Duhul care provine din Dumnezeu pentru a înelege prin acesta ce ni s-adruit de ctre Dumnezeu...³ etc. Dac se citeaz aceste cuvinte ale lui Pavel pentru a le aplicafelului de a fi al antroposofiei, toate acestea pot s corespund. Dar dac interzici omului sajung la adevr prin spirit i apoi citezi aceste cuvinte eti dadaist religios. La fel stau lucrurile icu vieuirea lui Christos etc. În capetele care gândesc în acest fel, desigur aceste lucruri nu intr.În capetele mondene este normal c aceste lucruri pot intra, dar în ele nu poate intra ceea ce spuneantroposofia despre Christos. Din aceast cauz, ceea ce se relateaz aici despre problemachristic legat de antroposofie este plumb laminat la maximum. Tot Ernst Michel spune ctrebuie s ai fa de vorbire o relaie religioas; din aceast relaie religioas cu vorbirea aurezultat i Ämarile grmezi³ pe care vi le-am citat mai înainte. Nu-i aa c acesta este un stil devorbire special!

Acel articol dadaist despre probleme religioase se manifest ca o ocar la adresa stilului meu.Acesta este lucrul cel mai caracteristic, faptul c degete atât de grosolane, unsuroase, nu ajung la

ceea ce este cu adevrat necesar pentru a reprezenta adevruri spirituale. Aici este necesar oanumit incomoditate a stilului. Aici este necesar s se treac dincolo de o astfel de gogoadadaist cum desfoar domnul Ernst Michel. Se poate înelege c pentru domnul Ernst MichelMisteriile mele nu reprezint nimic.

El nu înelege chiar nimic din acestea. El spune, de exemplu: ÄMisteriul sigur nu se afl în suprasensibilul gol: cine-l caut acolo este un materialist la fel ca i cel care-l caut în materie. Nuai creat un Misteriu dac ajui fantome de cuvinte sau minuni magice s se deghizeze în noiuni ile lai s acioneze, ci taina se afl în legtura creatoare dintre natur i spirit într-o form ce nu se

poate spune...³.



cum reprezenta -v acest ucru, Ä orma ce nu se poate spune , apo sa s v se spun : Ä nunitatea materie i form, for i direcie³, Äîn forma pecetluit care se dezvolt vie³; acestea,desigur, sunt citate din Goethe! [ Nota 54 ] Acum urmeaz o propoziie trebuie s ai o relaiedadaist cu vorbirea pentru a putea suporta aa ceva, i pentru a nu privi la astfel de lucruri ca laceva pe care, dac trebuie s-l pui pe limb, d prilej la expulzarea flegmei sau chiar la ceva maigrav: ÄVorbirea este taina³, da, aa este scris, aceasta este o propoziie: ÄVorbirea este taina, Fiulomului, Iisus Christos, este taina...³ i ÄCrucea... este taina³. Vedei dumneavoast, se înelege cceea ce se prezint ca literatur antroposofic nu este fcut pentru un astfel de stil de vorbire,chiar dac este de la sine îneles c în conferinele stenografiate, necorectate de mine, uneleexprimri ar putea fi diferite. Dar aceasta nu împiedec s se fac referire la faptul c este în

adevr o încercare când prin Äsimul rspunderii³ lui Diederichs trebuie adus în faa întregului popor un asemenea produs i eti pus prin aceasta în situaia de a-l dezbate, dar i de a-lcaracteriza. Este ciudat când un astfel de dadaist al religiosului afirm c la mine nu s-ar gsi otranspunere a unui adevr interior în sunetul i în ritmul elementului vorbirii. El prezint apoidrept exemple de persoane la care ar fi avut loc o astfel de transpunere doi oameni, Nietzsche iHolderlin. Acest lucru este caracteristic pentru un asemenea jeg al vieii spirituale care nu areniciun sentiment pentru faptul c stilul, atunci când trebuie prezentat o materie spiritual dificil,este ceva prin care trebuie s te transpui în acea stare a vieii prin care poate fi împiedecat, caapoi, când stilul devine ca acela al lui Holderlin i al lui Nietzsche, s ias la suprafa aceldeznodmânt tragic care s-a manifestat la cei doi. Întreaga ticloie a golului de gândire a acesteilehte de persecutori contemporani se evideniaz tocmai în asemenea pasaje; ea nu are niciunsentiment pentru tragedia unor Holderlin i Nietzsche, nici pentru necesitile unui stil obectiv,

care este necesar pentru a aduce în exprimare adevruri spirituale i fapte spirituale. Este necesar s facem referire la faptul c, dac eti pus în situaia de a purta dispute cu asemenea jeguri detipul lui Diederichs, lucrul trebuie fcut în mod energic. Trebuie vzut din ce cloac, din cedadaisme îi extrage hrana sa spiritual ceea ce, fiind adversitate împotriva antroposofiei, seînvluie în mantaua obiectivitii.

Aceste lucruri nu pot fi exprimate altfel, în acest moment, cci nu trebuie s apar prerea c oastfel de Äobiectivitate³ este altceva decât un rafinament pentru a fora substratul i fundamentul aceea ce este antroposofia i a ceea ce triete în ea. Despre acestea, persoane ca Ernst Michel, îndadaismul su religios, i de asemenea un Eugen Diederichs, în mistica sa pentru abdomen, nu au,

bineîneles, nici cel mai vag habar. Aceasta este ceea ce trebuie tiut i la care trebuie reflectat.Este nevoie de un limbaj convingtor i nu s te pierzi în aspectele care se prezint ca fiind

strdanie spiritual în faa lumii. Trebuie spus, i trebuie s se prezinte în faa lumii sub toateformele, c tocmai prin ceea ce apare ca fiind strdanie spiritual de felul acesta omenirea esteîmpins în degenerare, în mlatin i c este necesar ca antroposofia s se rezume la o munc carenu cunoate nicio comuniune cu asemenea flori de mlatin.

Pe mine nu m intereseaz dac apare ceva laudativ la adresa antroposofiei, cci nu dau doi baninici pe laudele nici pe acuzele care vin dintr-o direcie incapabil s ajung la ceea ce vrea ea

pentru mântuirea omenirii. Acest dadaism religios nu poate, natural, nici el s fac altfel decât sse exprime în fraze ca: ÄFora prin care omul evolueaz pe fundamentul credinei, spre tain, nueste, în primul rnd, cunoaterea, ci iubirea care urmeaz vederii i care conduce mai adânc înclarvedere³.

Prin aceasta îns nu se înelege decât voluptatea sufleteasc pe care o au în vedere astfel de persoane i care nu este slujit prin ceea ce apare la suprafa în creaia pur spiritual, unde nu ar trebui s fie permise aceste dadaisme religios-sexuale transformate în sufletesc-spiritual,dadaisme care, chiar dac apar sub cele mai diferite aspecte mentale, nu sunt nimic altceva decâttrire neruinat a voluptii sufleteti, ca multe altele care se prezint ca fiind religioase, dei nusunt altceva decât voluptate sufleteasc.

Fa de aceste probleme trebuie s lmurim faptul c în vremea noastr triete ceea ce apoi, dupce a rzbit toate piedicile, poate ajunge la adevrata cuprindere a vieii spirituale creatoare în viaamaterial. Trebuie s ne clarificm asupra faptului c avem nevoie de cultivarea acestor capaciti





n on , o ucrare ros t , care este o os t a aa ceva, ac nu este pre uat ezvo tat , nu este prelucrat mai departe, dac nu se lucreaz în acest sens.

Aceasta este lucrul de care avem nevoie în prezent, înainte de orice!

Nici vorb un poate fi s citim aceste lucruri într-un mod sectant în cercuri restrânse; cidimpotriv sunt în întregime chestiuni la care se poate lucra mai departe. Pretutindeni exist

puncte germinative pentru continuarea lucrului! i de ce s munceti s obii aa ceva, dac apoiel pur i simplu zace ca material tiprit i, de fapt, nimeni nu se sinchisete de el în mod serios?Dar este vorba de faptul c dac este prelucrat mai departe, putem în mod real urma mai departe

acele lucruri care au fost indicate în mod special. Acesta este necesar, s urmrim mai departe sfacem aceste lucruri; aici sunt germeni care sunt dai pe Pmânt. Aceasta înseamn cu adevrat alucra în mod energic, a scoate micarea noastr de sub semnul sectarismului, în timp ce, daclum lucrurile simplu i le îmbibm din nou cu sectarism, nu putem merge mai departe.Coninutul lucrurilor date prin tiina spiritului orientat antroposofic nu se potrivesc unei micrisectante; ci el este întru totul astfel, c poate fi introdus ca ceva care s dea impulsuri pentruaciuni cosmice.

Dar pentru aceasta este necesar ca fiecare s participe cu fora sa. Ne aflm în prezent în faanecesitii ca lucrurile s fie transpuse i în practic. Nu progresm dac acest lucru nu este luat înmod serios, dac nu este realmente recunoscut cum spiritul adevrat poate lucra i în practicaadevrat. Trebuie îns fcut ceva care s nu Äbage lucrurile în sicriu³, ci care s le preia, s le

fac s acioneze în sens viu, progresiv.

Aceasta este ce voiam s v spun în încheiere. Nimeni, dar absolut nimeni nu trebuie s se simtlezat de cele spuse. Dar într-un timp în care este posibil ceea ce deasemenea am citat aici decurând: c prin foiletoane se acioneaz împotriva tiinei spirituale antroposofice i împotriva aceea ce a fcut ea, astfel încât ea s se sting: scânteile de foc spirituale ar fi suficiente aici; ar fiacum necesar, ca în scurt timp pe acest deal de la Dornach s coboare i scânteia de foc adevrat,fizic în timpul în care din reaua-voin a subsolurilor acestea pot fi scoase la suprafa, în acesttimp chiar sunt necesare aceste cuvinte grave.

Din aceast cauz, v-am rugat azi s venii aici. S nu-mi luai în nume de ru dac am folositacest prilej pentru a v adresa un avertismnet foarte serios! Trebuia s aduc acest lucru în fatasufletelor dumneavoastr, a gândirii dumneavoastr, a dispoziiei dumneavoastr sufleteti înaintede aceast cltorie!

CONFERINA a XIII-a

Haga, 27 februarie 1921

Vremurile în care trim sunt atât de grave, încât nu se pune problema s ne gândim la eventualerelaii personale. Aa c, v rog s-mi permitei s exprim pe scurt, numai în câteva cuvinte,onorabililor care conduc edina mulumiri cordiale pentru frumoasele lor cuvinte i s trecimediat la ceea ce vreau s v spun, dup ce nu ne-am vzut de mai mult timp, aici, în Olanda.

Condiiile în care trim sunt mult mai serioase decât contientizeaz majoritatea oamenilor.Aceste condiii le putem aborda din punctele de vedere pe care ni le pune la dispoziie studiul demuli ani al tiinei spiritului. Noi tim c trim într-o epoc al crei specific s-a manifestat însecolul al XV-lea. Atunci a început s-i dezvolte încet particularitile. Iar cei care în calitate deiniiai în condiiile spirituale ale evoluiei umanitii pot superviza aceast evoluie tiu c cea dea doua parte a secolului al XIX-lea a înregistrat un nivel sczut al evoluiei umane în cadrulcivilizaiei, mai ales al celei europene. Acest nivel sczut, pe care-l putem caracteriza prin ieireala suprafa a unui val de egoism la toi membrii omenirii civilizate, a unui egoism cum nu aexistat mai înainte, i-a extins tentaculele acaparatoare în cel de al XX-lea secol, iar acestetentacule in înc omenirea pe loc.



n spun c un va e ego sm a e t a supra a n ntreaga c v za e actua eu nu vor escdespre ce se numete în sens curent egoism, ci despre egoism aa cum îl vom analiza în dimineaade azi, i cum este cunoscut celui care este iniiat în tainele evoluiei recente a umanitii.

Cunoatem mdularele naturii umane. tim c de mai mult timp mdularele sufleteti ale naturiiumane sunt prinse într-o evoluie special, într-o remodelare special. Dac ne reîntoarcem învremuri strvechi ale evoluiei umanitii, avem de-a face, în cadrul evoluiei strvechi indiene, cuo formare special a corpului eteric uman, apoi începe o formare special a corpului astral; oevoluie median a avut loc în intervalul de timp al evoluiei europene care a început în jurulanului 747 înainte de Christos în sudul Europei, i care a luat sfârit în prima treime a secolului al

XV lea. Atunci a început epoca evoluiei umane în care ne mai aflm în prezent. În anul 747,înaintea Misteriului de pe Golgota, începe acea faz a evoluiei umanitii în care s-a dezvoltataa-numitul suflet al raiunii sau al afectivitii. i tot ce preuiete in prezent omenirea dreptcultur greac s-a dezvoltat atunci pentru c în acel timp sufletul raiunii sau al afectivitii s-aaflat în faza sa cea mai înalt de evoluie. În timp ce se dezvolta minunata cultur greac, ceea cenumim sufletul raiunii sau al afectivitii se afla într-o micare ascendent. Înc nu-i atinsese

punctul su culminant Astfel de puncte culminante sunt întotdeauna, într-un anumit sens, pentruomenire i timpuri de încercare. S-ar putea spune c grecii au vieuit cu o prospeime juvenilsufletul raiunii sau afectivitii. Din aceast prospeime juvenil a unei raiuni înc neptruns deegoism, plecând de la aceast prospeime juvenil a dispoziiei sufleteti umane, a luat naterecivilizaia greac atât de admirat de lumea care a urmat. Latinitatea, romanitatea, a preluat cevadin acest caracter al sufletului raiunii. Cel care are o înelegere profund pentru ceea ce exista în

cultura roman tie c raiunea ajunge aici la un punct culminant. Din aceast cauz romanii auelaborat noiuni atât de abstracte, au elaborat ceea ce nu existase în întregul Orient, ceea ce, aacum o cunoatem, nu existase în Europa nici în cultura greac: romanii au elaborat noiunile dedrept, noiunile juridice. În prezent, lumea este studiat superficial; se consider c ceea cegândim despre ius, despre drept, ceea ce lstrete din sufletul raiunii al romanilor ar fi existatdeja în Orientul vechi, la Hamurabi sau alii. Acest lucru nu este adevrat. Decalogul, cele zece

porunci, cât i alte documente ale acelui timp erau cu totul altceva decât noiunile noastre,moderne, de drept. Acestea sunt ceva abstract, ceva ce nu mai este foarte apropiat sufletuluiomenesc. Tot ce constituie evoluie a sufletului raiunii i-a atins punctul culminant în cadrulcivilizaiei europene, într-o epoc care este puin studiat istoric, dar care pentru cel ce vrea scerceteze evoluia uman în sens spiritual este deosebit de important i semnificativ.

Anul marcant la care ne putem referi ca fiind în mod cu totul deosebit important pentru evoluiaeuropean este 333 dup Misteriul de pe Golgota. Anul 333 dup Misteriul de pe Golgota [ Nota 58

] reprezint mijlocul celei de a patra epoci postatlanteene. Este acel moment în care în Europaexista concomitent o cunoatere fluctuant a lumii i o cunoatere fluctuant a omului. Nu maieste prezent astzi nimic din cunoaterea ptrunztoare a lumii pe care o aveau grecii, în schimbexist o oscilaie între dorul dup cunoaterea lumii i dorul dup cunoaterea de sine, dupcunoaterea proprie. Sufletul uman al popoarelor europene a trecut prin multe încercri în acestinterval, al patrulea postatlanteean. Romanitatea se pregtea atunci pentru apusul su. Ea a lsatmotenire atunci limba sa, ea i-a lsat motenire omenirii europene bagajul su cultural valoros.i aa a trit apoi omenirea din cea de a doua jumtate a acestei a patra epoci postatlanteene pânîn cel de al XV lea secol, când a început epoca noastr.

Din epoca anterioar, în care cei mai muli dintre noi au parcurs una sau mai multe viei, amintrodus în cea de a cincea epoc postatlanteean parial prin ereditate fizic, dar mai ales prinaceea c am fost suflete încarnate anterior motenirea celei de a patra epoci postatlanteene. Întot ce este în prezent civilizaia noastr triete aceast motenire a celei de a patra epoci

postatlanteene.

Noi am integrat în mod activ raiunea, gândirea, în sufletul raiunii. Aceasta înseamn mult.Sufletul contienei, care aduce pe om la înelegerea propriu-zis a Eului su, a pus stpânire laînceputul acestei a cincea epoci mai întâi pe gândire, pe viaa de reprezentare, pe intelect.Omenirea a devenit îneleapt, dar îneleapt în cadrul sufletului contienei. Aceasta reprezint în







oso mo ern pret n c au o cunoatere ps t e pre u ec vor esc espre trup, pe e o parte, i de suflet, pe de alta. Despre spirit ei vorbesc într-un mod pur frazeologic, cci nu-lcunosc. Ei l-ar cunoate doar dac ar recunoate tiina spiritului de orientare antroposofic.Aceast Äfilosofie lipsit de prejudeci³ care se pred în prezent, adeseori, ce este ea de fapt? Eaeste dogma celui de al optulea Conciliu ecumenic din anul 869. i în timp ce marii filosofi aitimpului nostru afirm c fac o tiin lipsit de prejudeci, ei nu toarn, de fapt, în forme noinimic altceva decât ceea ce a impus ca dogm cel de al optulea Conciliu al cretinismului.

Acest lucru trebuie îneles. Trebuie s v fie clar c referirea la spirit în cadrul naterii civilizaieimoderne a fost considerat periculoas deja în a doua jumtate a celei de a patra epoci culturale

postatlanteene. Azi ne aflm în faa îndatoririi de a atrage din nou atenia asupra spiritului careîntr-o perioad îndelungat a civilizaiei europene a fost declarat ca fiind diavolul. În fond, dupanul 333 nu au rmas decât tradiiile vechii christologii.

Pentru ceea ce este artistic se recunoate mai uor c a rmas tradiie. Privii, de exemplu,tablourile lui Cimabue [ Nota 59 ], aici vei vedea c în ele mai tria o lume, care de îndat ce iesela iveal la Giotto [ Nota 60 ], devine alta. La Cimabue mai triete ceva, aa cum mai triete laDante, de exemplu, pe care oamenii ulteriori nici nu-l mai vieuiesc. Dar aceast aflare în lumeaspiritual care mai este prezent la Cimabue a încetat mai târziu. Pentru Cimabue era înc unlucru de la sine îneles s se fac un fundal auriu. Icoana ruseasc nu reprezint ceva care ar fi fost

pictat dup un model, ci ceva în care mai triesc tradiii vechi, tradiii rmase dintr-o clarviziunecare mai era prezent în timpul Misteriului de pe Golgota i care fcea inteligibil Misteriul de pe

Golgota. Apoi au sosit timpurile în care tradiiile au fost meninute prin mijloace exterioare, prinfor. Apoi a venit timpul celui de al XIX-lea secol, când obinuita vioiciune sufleteasc, care adat roade atât de bogate în tiina naturii i în tehnic a fost aplicat i teologiei. Dar ce a devenitea în teologie? Din Iisus Christos, din întruparea unei entiti extraterestre a rezultat Äomulmodest din Nazaret³, omul cel mai excepional, dar nu purttorul unei entiti extraterestre.

Naturalismul a devenit Teologia. Cu cât teologii moderni Îl concep mai uman pe Iisus din Nazaret, cu cât au mai puin prilejul de a face christologie cu atât mai mult le place aceasta. Ei ar vrea s se ridice i în teologie numai pân la descrierea omului Iisus din Nazaret, nu pân laînelegerea lui Christos ca o entitate extraterestr care a locuit în omul Iisus din Nazaret.

Cel ce este iniiat în prezent în evenimentele cosmice ale spiritului trebuie s vad unele lucrurialtfel decât o pot face oamenii dup judecata exterioar. Europa Central, care triete în prezent osoart atât de tragic, a suportat, printre alte lucruri care nu sunt de discutat aici, i pe acela de a-lconsidera pe Adolf Harnack [ Nota 61 ] mare crtutrar, pe acel om care a ajuns s spun c Fiul nuar aparine Evangheliei, ci numai Tatl, iar Evanghelia trebuie astfel îneleas încât s nu sevorbeasc decât despre Iisus din Nazaret i despre ceea ce acesta a predicat despre Dumnezeu-Tatl. Conform teologiei lui Harnack ar trebui eliminat înlarea privirii spre spiritualitatea luiChristos. În Europa Central, teologia lui Harnack a însemnat tgduirea cretinismului,contestarea acestuia, a însemnat întemeierea acelei concepii despre lume care declar în modexpres: Nu vrem s mai tim nimic despre spiritualitatea lui Christos. Lucrul cel mai semnificativ

pentru omenirea de astzi este faptul c peste noiunile cele mai importante pentru via sesuprapun acum cele mai ciudate concepii.

Astfel, omenirea actual tie ce este somnul de la adormire pân la trezire, dar nu este atent la ceeste cellalt somn, de la trezire pân la adormire, când ne micm în cotidian i ne druim unor iluzii, unor visuri cu privire la faptele cele mai importante. Omenirea mai nou nu doarme numainoaptea în pat acesta este cel mai bun somn , ea doarme, în egoismul ei, i când se

baricadeaz în interiorul ei, când nu înva s cunoasc trupul uman, dar nici nu vrea s se ridicela cunoaterea spiritual de sine. Este un altfel de mod de a dormi decât cel din timpul care sescurge de la adormire la trezire. Pentru a înelege acest lucru trebuie în mod obligatoriu scunoatem natura adormirii i a somnului din timpul scurs de la adormire la trezire. Ce seîntâmpl atunci, de fapt, cu omul? De ce, în concepia raional a omului modern, dormitul ar însemna pentru structura sa sufleteasc acelai lucru ca i pentru grecul din Antichitate? Grecul nuveghea, i egipteanul nici atât, cum vegheaz omul de azi, i nici nu dormea astfel. Noi trebuie s



cunoatem, pentru ecare epoc , structura su eteasc care o caracter zeaz . n su etu uman,aadar Eul i corpul astral, se desprind în somn de corpul fizic i de cel eteric, care rmân culcate,unde se afl sufletul, aadar Eul i corpul astral?

Cu descrieri exterioare cum ar fi aceea c un nor se ridic deasupra corpului fizic rspunsul nu neeste dat, dei pentru clarviziunea exterioar, pentru clarviziunea cea mai exterioar, acesta este unfapt. Trebuie privit spre interior. Trebuie privit spre ceea ce sufletul vieuiete propriu-zis întreadormire i trezire. La omul actual, sufletul triete între adormire i trezire acele experiene princare pe de alt parte trec sufletele care înc nu s-au încorporat pe Pmânt. S lum un evenimentcare mi-a fost adus la cunotin chiar acum, înainte de a fi început conferina: unui antroposof i s-

a nscut o feti. Acum un an ea se afla în lumea spiritual i încerca s coboare în lumea fizic.Aadar, ea a fost în lumea spiritual în toate deceniile anterioare cu care noi suntem mai în vârstdecât aceast fetit care s-a nscut acum. În timpul în care am dormit, i noi am trit, de laadormire pân la trezire, tot în lumea pe care a parcurs-o aceast feti înainte de concepie,respectiv înainte de natere. Aceasta este i lumea noastr. Sufletele înc neîntrupate triesc niteexperiene; împreun cu aceste trim noi în cea de a cincea epoc postatlanteean când dormim iîn toate evenimentele care sunt asemntoare cu cele pe care le vieuiesc astfel de suflete în lumeaspiritual. În schimb, cu ceea ce noi ignorm, dormind în starea de veghe de la trezire pân laadormire, noi trim în motenirile provenind de la vechea via pmântean. Ceea ce a rmas de laculturile indian, iranian, egiptean, ceea ce îns a fost vieuit spiritual pe Pmânt, cu aceastatrim cu totul încletai în mod egoist în interiorul nostru, pentru c o aducem cu noi în încarnareaactual. Cu aceast trim noi în viaa diurn, ignorând prin dormire prezentul cci acesta

conine foarte multe evenimente spirituale sesizabile , dar noi ne încletm de reprezentrile pecare le avem din trecut, pe care le meninem chiar cu încpânare în vorbirea noastr, cci pentrunoi vorbirea conine în mare parte elemente vechi de înelepciune cristalizate. Noi ne opunem caaceste bunuri de înelepciune s acioneze în vreun fel asupra sufletelor noastre. Azi vorbim, deexemplu, despre cuit i foarfece (în limba german, M esser i Schere, n.tr .) i în general nureflectm când focalizm aciunea de tiere cu foarfecele c la baza cuvântului se afl substantivultuns (în limba german, das Scheren, n.tr .) pe care-l gsii scris pe orice firm de frizerie. Iar la

baza cuvântului cuit se afl o reprezentare moral; acesta este legat de msur (în limba german,das M ass, n.tr .), de a doza, a msura (în limba german, zumessen, n.tr.). Lucrurile care se aflcristalizate în cuvinte reprezint via spiritual veche. În prezent, folosim cuvintele fr a gândi,lucrurile îns se odihnese in profunzimile fiinei noastre. Când vorbirea se desprinde din noi,vieuim timpuri pmântene vechi. De la trezire la adormire noi trim spiritual timpuri vechi,

dormind; iar de la adormire pân la trezire vieuim acele evenimente care indic coborâreasufletelor în viaa pmântean.

Acestea sunt realiti, sunt adevruri. Omenirea trebuie s-i însueasc aceste adevruri dac vreas nu fac cunotin numai cu forele declinului, ci i cu forele de rsrire. Ar fi bine dac unnumr mai mare de oameni ar face seara, înainte de adormire, altceva decât fac de obicei. Gândii-v puin care este, pentru muli oameni, ultimul lucru pe care-l fac seara când se duc la culcare.Pentru omul actual ar fi corect s-i spun: A vrea s ptrund în acea lume în care exist fore dersrire, în care sunt vieuite forele care conduc sufletele spre viaa pmântean, în care acestefore sunt vieuite spiritual. În prezent, omul vieuiete între adormire i trezire fore ale viitorului.El ar trebui s-i dezvolte, din aceast cauz, o dorin vie pentru acele învturi care vorbescdespre lumea spiritual, care dezvolt o stare de contien despre ceea ce vieuiesc sufletele cândse afl într-o stare asemntoare, dar contient, cu sufletele între adormire i trezire. Din aceastlume trebuie s vin marile impulsuri care pot face s înainteze civilizaia, care pot vindecacivilizaia. De aici trebuie s vin impulsurile spirituale i cele social-economice care trebuie s sedesfoare ca fore vindectoare ale civilizaiei noastre. Cci în vremea noastr trebuie s avemdin nou posiblitatea de a înelege spiritual Misteriul de pe Golgota.

Ce este oare esenial sau s spunem lucrul esenial, cci exist multe aspecte eseniale înMisteriul de pe Golgota? Un Dumnezeu, o entitate supraterestr a coborât, a slluit în Iisus din

Nazaret. O calitate a unor astfel de entiti este aceea c ele nu mor. Toate acele entiti pe care legsii descrise în cartea mea tiina ocult în schi ca fiind entiti ale ierarhiilor superioare, ale



nger or, a e r ang e or etc., p n a ce e ma na te, era m eruv m etc., nu mor caoamenii; putei vedea care este destinul vietii lor ei nu mor cum mor oamenii. Ce a luat asuprasa Christos care a ieit în eviden dintre aceste ierarhii superioare? El a murit într-un corpomenesc. Aceasta este tranziia sa cea mai important spre adevr în cadrul omenirii. El a muritîntr-un corp uman. El a strbtut acea vieuire a morii pe care ali zei care sunt legai de Pmântnu o parcurg. Acest aspect mai era întrucâtva îneles pân în anul 333, i trebuie s învm sînelegem din nou c, în fapt, o entitate extraterestr a vieuit moartea i prin aceasta s-a integratîn evoluia Pmântului, a trit alturi de noi în evoluia terestr. Dar trebuie s avem mareasmerenie de a recunoate c aceast entitate se afl deasupra a ceea ce poate vieui structurasufleteasc uman. Aceast entitate a coborât din lumi în care nu se moare. Ce fiine slujesc

entitatea Christos? Nu toate au ajuns la acelai sacrificiu; nu toate au coborât pe Pmânt i aumurit. Entiti, începând cu Îngerii i pân la ierarhiile superioare, îl slujesc pe Christos care s-aunit cu evoluia terestr. Dar noi nu le recunoatem dac nu ne lansm în cunoatereasupraterestr a ierarhiilor superioare. Ceea ce conduce la Christos trebuie cutat prin cunoaterealumilor superioare. Avem nevoie de tiina spiritului pentru a putea ajunge din nou la cunoaterealui Christos. Cci Christos este pe Pmânt, dar ceea ce-L înconjoar este în lumea ierarhiilor superioare. A fost marea ispit a omenirii timpurilor mai noi aceea de a strbate tiina naturii cumarile ei triumfuri, de a prelua în sine exclusiv cunoaterea forelor naturale exterioare. Dar dincolo de toate aceste fore naturale triesc entitile spirituale, dincolo de aceste tiine alenaturii triesc, conducând i diriguind, entitile spirituale care-I slujesc lui Christos. Christos esteîn tot ce este evoluie terestr. Fiinele supraterestre care îl slujesc sunt cunoscute numai printiina spiritului. Din aceast cauz, tiina spiritului are fa de înnoirea cretinismului o sarcin

de o importan imens. tiina spiritului nu o putem practica în prezent dac o privim numai ca pe o problem personal. Ea este o problem a întregii lumi civilizate: i din aceast cauz a fosto necesitate interioar, înc de la început, în interiorul cercului care a pstrat denumirea Societateantroposofic, ca tiina spiritului s fie pus altfel în practic decât în Societatea teosofic.Societatea teosofic a avut înc de la începuturile ei, în întreaga ei constituiie, un caracter sectant,ceva care lua în calcul egoismul timpului mai nou. Antroposofiei i-a revenit sarcina s ia în calculcontiena modern, s ia în calcul ceea ce este cultura exterioar a contienei moderne, în caretrebuia s introduc rezultatele cercetrii spirituale. Fa de aceasta, toate micile dispute iciorovieli nu intr în discuie. Esenial era c eu trebuia s menin pur acea micare a spirituluicare ia în calcul întreaga tiin modern. În aceast privin, nu m intereseaz dac unul saualtul recunoate sau nu un lucru. Chiar dac toat lumea ar tuna i ar fulgera, chiar dac toatlumea ar critica, nu despre aceasta este vorba, ci despre faptul ca tiina spiritului pe care eu o

reprezint s fie în consonan cu mentalitatea tiinific modern i cu contiina moral modern. Eu a trebuit s dau prioritate F ilosofiei libertii i propovduirii karmei. A trebuit s audadesea cu strângere de inim în cercul teosofilor cum acetia spuneau c dac pe cineva îl atinge osuferin, sau dac cineva este, din punct de vedere social, o fiin chinuit apartinând unei clasesau caste inferioare, acest lucru se întâmpl pentru c se afl în karma lui, el a meritat aceasta. Aceasta era o tlmcire a ideei de karma pe care o fceau oamenii egoiti ai secolului al XIX-leasau al XX-lea. Aceti oameni nu reflectau la faptul c noi nu trim numai în aceast via

pmântean, ci c vom tri i în viei viitoare. i în prezent nu trebuie s privim tot timpul înapoi,la ceea ce am avut în vieile pmânteti trecute, ci trebuie s reflectm i la faptul c acel lucru pecare-l vieuim acum, în vieile pmântene viitoare va trebui s-l privim retrospectiv ca fiind ceva

pentru întâia oar. Libertatea este în deplin consonan cu ideea karmic, numai c tot ce existîn cartea de conturi a vieii se afl într-un context karmic.

Dac fac suma destinului de via potrivit activului i pasivului i apoi stabilesc diferena, ajung laun bilan al vieii, dar din aceast cauz cifrele luate separat nu sunt supuse unei necesitinaturale, tot aa cum cifrele individuale ale crii de conturi a comerciantului nu depind de aaceva, i în final redau totui cu necesitate un bilan. Astfel, libertatea poate fi perfect asociat cuideea de karm. Nu ne este îngduit s ne druim comoditii unui fatalism când prezentm ideeade karm ca pe un lucru pe deplin justificat. Tot astfel, tiina spiritului trebuie s fie în acorddeplin cu contiina modern, cu mentalitatea moral a umanitii moderne. Din aceast cauz,aproximativ când s-a produs catastrofa care se datoreaz sufletete, spiritual i fizic egoismuluiomenirii moderne a aprut necesitatea de a lucra cu tiina spiritului la scar mare.



r ost oare c nst t e un -cre n s se proc ame c t na sp r tu u ex st pentru a a utaomenirea, i apoi, în vremurile în care cerinele sociale au devenit atât de stringente cum seîntâmpl în prezent, s nu avem nicio concepie social? Nu trebuie oare s progreseze iubirea deoameni pân la stadiul de cunoatere social? Trebuie s rmânem la declamaii frazeologicedespre iubirea de oameni? Oare nu trebuie s înaintm spre impulsuri sociale reale? Priviievoluia spre impulsuri sociale reale ca fiind rezultatul tiinei spiritului, ca fiind un rezultat a ceeace v-am spus azi despre veghe i somn, despre veghea dormind i despre trezirea somnului printiina spiritului; privii-o ca fiind un rezultat al acelei cunoateri care v spune c spiriteleslujitoare ale lui Christos ne devin clare numai când privim în sus, în lumea spiritual, abia prinaceasta ne redevine prin tiina spiritului, ne redevine clar, într-un sens care corespunde omenirii

actuale, Misteriul de pe Golgota; privii ca fiind un rezultat al tuturor acestor aspecte faptul ctiinei spiritului nu-i este permis s stagneze în cadrul unor loji sau ramuri sectante oarecare, cic trebuie s-o ducem în afar atât cât putem, fiecare dup msura lui. La Dornach nu trebuia s secreeze un loc sectant, ci un loc în care s poat fi fertilizate toate tiinele, întreaga via activ,viaa social, viaa artistic. tiina spiritului de orientare antroposofic trebuie s devin o

problem a maselor largi ale umanitii, cu toate c, de ceea ce este mai important în ea, ceea cene st mai aproape de inim, ceea ce ne permite ca forele din interior s prind via, ne ocupmtotui în cercul mai restrâns al ramurii noastre. Întrucât trebuie s ne adunm forele, pentru ca s

putem cultiva o anumit cunoatere superioar, pe care s-o asimilm mai întâi în aceste ramuri.Aceast cunoatere trebuie îns s fie cultivat i format. Cci trim, în prezent, într-o epoc încare oamenii de fapt nu tiu ce vor pentru c ignor, dormind, ceea ce este mai important în viaaîn care vor îns toi o recunoatere a spiritului. Aceasta trebuie s-o simim în zona cea mai

profund a inimii, în calitate de pionieri, s spunem, ai înnoirii spirituale, ca antroposofi.

Din aceast cauz doresc din toat inima ca i în cadrul ramurilor noastre din Olanda sdomneasc o studiere serioas, activ i sârguincioas a ceea poate fi oferit micrii noastre dinlumile spirituale drept cunotine. Dar eu doresc s nu se rmân la activitatea în interiorulramurilor, astfel încât ceea ce este cultivat în ramuri s fie doar punctul de plecare al unei ieiri

printre toi oamenii, pentru ca acele doruri care triesc în întreaga umanitate s poat fi satisfcute prin concepia spiritului de orientare antroposofic. Acesta este motivul pentru care trebuie sînelegem în ce constau aceste doruri ale umanitii moderne. S nu credem c devenimmaterialiti prin faptul c spiritualizm materia. S ne fie clar faptul c o mare nenorocire se aflîn faa umanitii, dac nu este recunoscut în mod corect pentru a fi înlturat.

Cel de al optulea Conciliu ecumenic din anul 869 a eliminat din umanitate privirea asupraspiritului. Cei care sunt chiar materialiti convini ar vrea s pregteasc etapa urmtoare; ei ar vrea s pregteasc abolirea deasemenea a sufletului, i s transforme într-o cunotin generaldogmatic a vieii moderne i viitoare ideea c omul este numai trup. Anumii iniiai diabolicicuget la mijloace pentru a educa în sens materialist nu prin influene sufleteti, ci priningrediente, prin anumite sucuri extrase din natur , pentru a putea pregti în general în sensmaterialist omul ca trup. Mai mult, cu alte principii decât cele ale colii Waldorf protestelespirituale sunt împotriva materialismului modern , ali oameni gândesc la elaborarea psihologieiexperimentale, care face în prezent tot felul de experiene pentru testarea capacitilor. Aceastaeste numai treapta premergtoare a ceea ce se vrea de fapt. Nu se mai dorete educarea copilului

prin mijloace sufleteti, ci cu mijloace materiale exterioare, pentru a dezvolta capacitile încontext corporal. Vom ajunge la automatizarea omului dac nu reflectm în timp util la faptul cnu trebuie s fie fcut cale ca dup abolirea spiritul, s se ajung în plus i la abolirea sufletului,ci trebuie s fie fcut calea întoars fa de cea urmat de la al optulea conciliu, c trebuie s fiefcut calea pentru a regsi spiritul i de a cultiva ceea ce poate fi din nou aflat din el în omenireîn toate domeniile vieii umane practice.

Aceasta a vrea s fi aezat în sufletele dumneavoastr, în inimile dumneavoastr, dup ce maimult timp nu ne-am putut vedea. Cultivai tiina spiritului mai întâi ca o problem a inimii, aacum trebuie s-o cultive fiecare om luat individual, pentru a putea progresa. Apoi, cultivai ceea ceai preluat astfel în dumneavoastr, în timp ce introducei aceasta în omenire în toate domeniile





mportante e t p n ustr a , pr ntr-o g n re cu a ev rat n ustr a -soc a , enge o a ostconstruit treptat. Acest lucru apare cu deosebit claritate la lumin când vizitezi coala elementarde acolo. Am avut puin timp, dar am vizitat instituia i ne-a srit în ochi faptul c aceti copiisunt altfel decât, de exemplu, cei pe care îi primim, în prezent, s spunem, în prima clas primara colii Waldorf. Acetia ne vin pur i simplu din popor, aa cum este acesta ca rezultat alcivilizaiei actuale. La Hengelo s-au realizat mai întâi anumite amenajri de tip industrial, ioamenii care au fost adui s populeze locul au lucrat acolo din anii 70 ai secolului trecut; copiilor lucreaz acum în stabilimentele industriale construite acolo, iar copiii acestor oameni, aadar,a doua generaie, au frecventat coala de mici. Acest lucru se observ foarte clar; ei nu sunt copiiluai de pe strad, ci au fost ddcii în mod artificial de-a lungul mai multor generaii de o

civilizaie izvorât din modul de gândire de atunci, bineîneles în avantajul lor, dar pregtii întrutotul artificial, i ei poart amprenta unei civilizaii artificiale. Este greu s întâmpini prejudecatacare este în prezent atât de rspândit, tocmai când te plasezi într-un astfel de mediu. Eu m-amreferit în diferite conferine la felul în care peste Europa s-a rspândit un val de liberalism, tocmaicând începea ultima treime a secolului al XIX-lea, un val de spiritualitate liber care, dac ar fi

putut gsi o prelungire înspre partea spiritual, ar fi putut furniza realizri deosebit de importante.În loc de aceasta, am fost întori spre reaciune, pentru c aveam un spirit tiinific materialist carenu mai corespundea voinei liberale de atunci. Este uimitor modul în care se desfoar aspectelekarmice.

De exemplu, am inut în ultimele zile aceast conferin la Hengelo pentru industriaii de acolo,oameni care sunt legai de de acest loc, i am vzut cum înc mai acioneaz în prezent acel lucru

cruia de fapt i-a fost rupt vârful, cruia nu-i lipsete decât prelungirea spiritual. Când m-amîntors din nou aici, am scos întâmpltor din rafturile mele o carte care prezint un anumit interesîn legtur cu aceste aspecte. Aceast carte, care în sine nu este deosebit de important o cartecare trateaz probleme filosofice [ Nota 64 ] , este redactat de un fost filosof universitar dinBonn, Jurgen Bona Meyer; dar este un exemplar care a aparinut cunoscutului materialist ArnoldDodel, care a activat la Zürich. Rsfoind aceast carte se poate vedea în ce msur a citit-o. Pestetot, pân la pagina 114 ea are 460 de pagini , se gsesc însemnrile sale fcute cu creionul, ise poate vedea cum materialismul atac Äîn stil taurin³ ceea ce vrea s se pun în valoare dinvechea filosofie; chiar dac în maniera neîndemânatic a filosofului de la Universitatea din Bonnse poate vedea cum atac materialismul, cum ceart materialismul, pe lâng aceasta,materialismul se manifest cu o arogan de necrezut. Vedei dumneavoastr, dragi prieteni,aceasta este ceea ce atunci a frânt începutul unei voine de mai bine i ne arat c este neaprat

necesar o adâncire într-o via spiritual, dac vrem s progresm în planul civilizaiei, dac nuvrem s intrm în declinul care este atât de clar perceptibil pretutindeni, dar mai ales în domeniuleconomic, dac nu vrem s ne prbuim în decdere. Faptul c anii 60-70 nu au lsat s creasc ovia spiritual constituie cauza care a determinat, de fapt, toat nenorocirea timpului nostru.

În afara acestor conferine, inute în cele mai variate locuri, am avut spectacole de euritmie, ianume, la 20 februarie la Hilversum, la 22 februarie la Amsterdam, la 26 februarie la Rotterdam,la 27 februarie la Haga. La 27 februarie la Haga au avut loc trei manifestri culturale: dimineaa, omanifestare a ramurii, dup-amiaz un spectacol de euritmie i seara conferina oficial. Apoi, amai fost un spectacol de euritmie la 2 martie la Amsterdam, la care îns nu am putut fi prezent, lacare domnul Stuten [ Nota 65 ] a rostit cuvântul introductiv, pentru c în acea zi trebuia s inconferina mea oficial la Rotterdam.

Ceea ce este de spus aici este faptul c pretutindeni se poate observa cu claritate la oameni unanumit dor de hran sufleteasc, de ceea ce poate s fac s progreseze sufletul. Printrespectacolele de euritmie proiectate au avut loc cele de la Köln, Essen, i vor avea loc laMannheim, Karlsruhe, Freiburg i Stuttgart. Alte aspecte pe care a vrea s le menionez sunt denatura celor ce au trebuit s fie discutate adeseori aici, care însoesc ca o umbr micarea noastr:cu cât micarea noastr îi dovedete mai mult necesitatea ei interioar, cu atât devine mai mareadversitatea. Aceast adversitate se caracterizeaz prin aceea c pe msura întinderii ei, a creteriiei, devine mai josnic. Astfel, de exemplu, la 28 februarie, la Amsterdam, când am ptruns încldirea pentru concerte, un om împrea manifeste [ Nota 66 ] care cuprindeau în variante deosebit



e osn ce aprox mat v ace ea ucrur , care sunt popu ar zate a c e rev sta preotu u u y de alte publicaii asemntoare.

Vedei, aadar, c lucrurile nu sunt localizate, ci sunt rspândite în întreaga lume i se face totul pentru a le propaga. Trebuie s repet faptul c opoziia este mult mai bine organizat, mult maiactiv decât este societatea de antroposofie sau decât activitatea desfurat de ea în acest sens.Dac se începe o aciune oarecare, se gsesc muli dintre prietenii notri crora nu le placeaceasta, care vor s ne lsm plmuii i s ne purtm vântile fr a ne apra în vreun fel.

În aceast privin, întâlnim situaii nostime când observm, de exemplu, felul în care se prezint,

am spune comic, Äcoala de înelepciune³ din Darmstadt a contelui Hermann Keyserling. Aceastaa scos un fel de prospect, un caiet destul de gros, C alea ce duce la perfeciune, care a aprut cu o banderol cum poart crile în care se spune c atacurile mele ar fi fost Älichidate³: ÄAnulareaatacurilor lui Steiner³. Aceast scriere are efectiv ceva deosebit de comic. Este aproape ceea cemi-a spus acum câteva zile cineva care citise aceast scriere, c, în fapt, ea ar avea drept coninutideea c cel care nu s-a micat pe parchetul colii de înelepciune de la Darmstadt ar fi un

prostnac! Acesta este aproximativ coninutulC ii ce duce la perfeciune. Dar destul de nostimeste i urmtorul aspect. Dumneavoastr tii c în conferina oficial de la Stuttgart eu l-am numitîn mod intenionat pe contele Hermann Keyserling mincinos, pentru c el minise cu adevrat, iacest lucru el mi l-a luat în nume de ru; în timp ce spune c judecile pe care eu le-am emis cu

privire la filosofia lui le poate lua asupra sa el s le ia asupra sa! , el ia atitudine, vestind cu omotivaie îndoielnic: El spune c dac eu, Steiner, a fi spus pur i simplu c ceea ce el afirm nu

corespunde adevrului, acest lucru l-ar fi îneles; el nu are timpul necesar pentru a face o cercetarespecial a lui Steiner, din aceast cauz trebuie s se îneleag c ar putea difuza i lucruri eronate. Acest lucru este caracteristic pentru toi aceti ignorani ai prezentului care, pe lâng faptul csunt ignorani, mai sunt i lenei, îngrozitor de lenei, i din lenea lor mai deduc i un anumitdrept de a nu cunoate anumite lucruri. Dac, aadar, le reproezi c ar fi minit, ei spun c nu autimp s fac cercetri-Steiner, aceasta înseamn c ei nu ar avea timp pentru a se convinge delucrurile pe care le afirm. Evident c nu pot face cercetare-Steiner, dar atunci ar trebui s-i ingura cu privire la lucrurile pe care nu le tiu; vreau s fiu politicos. Dac îi in gura, nimeni nu leva reproa ceva, dar dac trâmbieaz lucruri incorecte i apoi spun c nu au timp s le cunoascîn mod corect, acesta este un simptom al decderii morale i intelectuale înfiortoare a aa-numiilor oameni actuali ai spiritului, a unui astfel de om de spirit cum este contele HermannKeyserling.

Cel mai demn de remarcat este faptul c din punct de vedere tiinific aceti oameni nu pot totuiface nimic, nu pot face nimic pentru c sunt prea comozi, în msura în care ocup poziiitiinifice sau se afl în oarecare poziii literare, încât s se ocupe în mod serios de tiinaspiritului. În aceast situaie se afl i profesorul Fuchs [ Nota 67 ] din Gottingen. Pentru c aceste

persoane nu tiu ce s fac cu tiina spiritului, recurg la alte mijloace, iar aceste alte mijloaceconstau în a aduce micarea la distrugere într-un mod îndoielnic. Când am ajuns la Stuttgart,revenind din Olanda, am fost surprins de articolul ziarului ÄFrankfurter Zeitung³, care între timp amers, natural, mai departe, fiind supraintitulat, din cauza msurilor noastre cu privire la problemaSileziei Superioare, ÄTrdarea germanitii³, care vorbete de trdare de ar i tot felul de altelucruri posibile. Este caracteristic faptul c se folosesc astfel de mijloace pentru a distruge atacând

ceva pe la spate.Aceste lucruri sunt o dovad a josniciei cu care reprezentanii vieii spirituale actuale recurg laasemenea mijloace, i putei deduce din aceasta c niciun cuvânt nu s-a rostit aici în modnejustificat, c am fost obligat s caracterizez într-un mod corespunztor chiar instituiile noastreformatoare, i anume facultile. Faptul c avem nevoie de o metamorfoz fundamental, c avemnevoie de o remodelare fundamental a facultilor noastre trebuie din ce în ce mai mult îneles.i, plecând de la acest punct de vedere, trebuie s salutm cu mare bucurie faptul c, în ciudaadversitii turbate care ia natere împotriva noastr, un cerc mic de tineri studeni lucreaz pentruintroducerea tiinei spiritului de orientare antroposofic în însi structura facultii. Aceasta se





Totui, s observm aceast trire a voinei care doarme, respectiv contrafortul su corporal,aceast via dormind a metabolismului i a membrelor. Omul nu se afl, cu toat fiina sa,numai în ambiana fizic, natural, ci i într-o lume spiritual. El se afl în Cosmos, indiferent degradul de contien cu care se manifest aceast fiin. Acum s observm voina. Putem sspunem aa: Dac acesta este Cosmosul spiritual (vezi, în desen, partea luminoas, albul), pe caremomentan nu vreau s-l caracterizez tii c ÄCosmos spiritual³ este foarte universal,întotdeauna poi s izolezi numai o parte din acesta atunci acesta (roul) ar fi o anumit parte aCosmosului spiritual, anume aceea cruia îi aparine în mod preferenial viaa noastr de voin,respectiv viaa membrelor i metabolismului. Astfel încât, dac gândii viaa voliional ca fiindsufleteasc, viaa metabolic, a membrelor, ca fiind corporal i v întrebai cum este aceastainserat într-un Cosmos spiritual, aceast relaie cu un Cosmos spiritual este reprezentat prinacest desen. Iar pentru noi se nate întrebarea: Ce este albul acesta? Despre rou tim c este viaade voin uman observat în plan sufletesc, sau viaa metabolic, a membrelor, observat în plancorporal; dar ce este ceea ce aparine acestei viei? A vrea s m exprim i cu alte cuvinte.

Când observai o component oarecare a organismului unui om, de exemplu, ficatul, vei spune:Ficatul are importan în cadrul întregului organism. La fel, putem considera în cadrul unuimare organism, a unui organism al lumii, care aici este reprezentat în alb, întregul sistem uman almetabolismului i al membrelor, sistemul voliional ca fiind un mdular. i atunci se nateîntrebarea: Care este marele organism cosmic al lumii în care sunt inserate viaa voliionaluman i viaa metabolismului i a membrelor?

Domeniul în care slluiete omul în ceea ce privete cel de al treilea mdular al su este viaacosmic a acelei entiti spirituale pe care Biblia o numete Elohim [ Nota 69 ]. Efectiv, aa cumnoi trim în natura exterioar pe care o vedem cu simurile noastre, aa trim cu cea de a treia

parte a fiinei noastre, pe care de fapt o ignorm dormind în activitatea sa, împreun cu Elohimii.

S vorbim despre aceste lucruri mai în amnunt. S observm aceast via a Elohimilor înîntreaga evoluie cosmic. Dac recitii cartea mea tiina ocult, vei afla c acestea suntSpiritele formei; ele au aprut ridicându-se de pe trepte anterioare de evoluie. Dac mergemînapoi, ajungem la treapta anterioar a evoluiei numit existena cosmic lunar. Atunci, acesteSpirite ale formei erau Arhaii, Fore primordiale, Începuturi primordiale. Dac ne întoarcem imai în urm, la existena solar, îi gsim ca Arhangheli, dac ajungem la existena saturnian, eierau Îngeri. Deci ei s-au înlat din acele timpuri i au ajuns la existena de Elohimi, la existenade Spirite ale formei.

Dac observm evoluia noastr uman, trebuie s spunem: i noi evolum. Când vom fi oare laînlimea la care se gsesc în prezent aceste spirite? Vom fi la aceast înlime dup ce vom fi



parcurs ex stene e up ter, enus, u can, ne vom a a n ceea ce v ne apo . ac s ntet zaceea ce am prezentat în tiina ocult, obinei apte trepte de evoluie succesive, s-ar putea spune

existena Saturn

existena Soare

existena Luna

existena Pamant (om) 4 8 (Elohim)

existena Jupiter

existena Venus

existena Vulcan 7

(om) 8

i apte trepte de evoluie. Spiritele formei, Elohimii, au intrat în cea de a opta sfer de evoluie.

Aceasta este ceea ce caracterizeaz situaia Elohimilor. Când s-a ajuns la perioada Pmânt, ei seaflau pe treapta pe care noi oamenii o considerm ca fiind viitoarea perioad Vulcan. Ei urc încea de a opta sfer. A existat marea întrebare cosmic: Cum stau lucrurile sau cum stteaulucrurile în timpul acestei existene pmântene cu omul? Vedei dumneavoastr, omul era însituaia în care fusese anterior o component din evoluia Elohimilor. Elohimii au evoluat de-alungul existenelor Saturn, Soare, Lun, pân la treapta pe care v-am descris-o acum. Ei au purtatîn poala lor omul aa cum am descris în tiina ocult. Dar tot ce am descris aici se afla în poalaElohimilor. Este ca i cum v-a descrie ficatul în dezvoltarea sa. Dac-l descriem în stadiile sale,el se afl în poala omului. Aceasta a fost evoluia pe care a avut-o omul, în legtur cu evoluiaElohimilor.

Când s-a trecut la etapa Pmânt se punea întrebarea: Vor rmâne oamenii pur i simplu ocomponent dependent în marele organism care urca în sfera a opta, în marele organism cosmical Elohimilor, sau se vor orienta spre libertate, vor deveni independeni? întrebarea dac vor deveni oamenii independeni s-a rezolvat printru-un anumit fapt cosmic foarte precis. Din punctde vedere al sistemului nostru voliional, sufletete, i al sistemului nostru membre-metabolism,corporal, noi suntem componente ale Elohimilor; aici doar dormim. Aici nu suntem separai de ei.

Noi suntem scoi din ei, separai de ei, doar în cazul sistemului cap.

Cum s-a fcut aceast separare a omului? Prin faptul c anumite entiti spirituaie, care dac încursul evoluiei ar fi progresat corespunztor ar fi devenit Elohimi, nu au devenit Elohimi, ci aurmas în urm pe treapta de Arhai sau Arhangheli. Putem spune c acestea sunt entiti care ar fi

putut fi Elohimi. Dar ele au rmas în urm. Dac le cercetm în mod ocult, ele aparin aceleiai

sfere creia îi aparin Îngerii, Arhanghelii; dar nu fac parte din specia Îngerilor, a Arhanghelilor sau a Arhailor, ci sunt din aceeai specie cu Elohimii, ca Spiritele formei, numai c au rmas înurm în evoluia lor i din aceast cauz au ajuns în aceeai mulime cu Îngerii, Arhanghelii, sefac cunoscui în aceeai sfer i din aceast cauz nu au putut s acioneze asupra întregului om,asupra a ceea ce a fost obinut de om în epoca Pmânt, sistemul membre-metabolism, ci au trebuits se limiteze s acioneze asupra sistemului cap al omului. Astfel încât noi putem spune: Cu

privire la sistemul cap al omului dac prezint, aadar, aceasta aici ca fiind polul opus alsistemului voliional, al sistemului membre-metabolism (vezi desenul, roz) , aici nu acioneazacest mare organism cosmic al Elohimilor pe care îi schiez în desen (galben). În interiorul acesteisfere acioneaz i Îngeri, Arhangheli i Arhai. Aceste entiti, care sunt Elohimi retardai, sunt defapt adversarii celorlali Elohimi. Ceilali Elohimi au rupt legtura cu omul; dar nu i-ar putea



acor a ertatea, pentru c e n ueneaz ntregu om. mpotr v , sp r te e retar atare a eformei se limiteaz la cap i prin aceasta îi dau omului raiunea, înelegerea. Acestea sunt spiriteleluciferice. Ele sunt, aa cum putei vedea, dttoare de voin pe o treapt inferioar. Elohimii dauvoina întregului om, ele îns îi dau capului voina sa. Altfel, capul ar fi strbtut numai dereprezentri lipsite de voin. Reprezentrile devin raionale numai prin faptul c, strbtute devoin, ele ajung fore de judecat. Aceasta provine de la aceste spirite.

Plan

a 6

[mrete imaginea]

Poate c acum vedei înc o dat, chiar din aceast prezentare, privind dintr-un anumit punct devedere, de ce nu este îngduit s se foloseasc noiuni ipocrite, mrginite, dac vrem s focalizmlegitile cosmice. Nu este permis s te uii la spiritele luciferice pur i simplu peste umr, dacîmi este îngduit aceast expresie, ci trebuie s ne fie clar c acestea sunt spirite de un ordinsuperior omului însui. În fond, ele nu sunt potrivnice omului, sunt potrivnice Elohimilor, pentruc au rmas în urm i se limiteaz la capul uman. Acest lucru trebuie s-l focalizm.

Dac v reprezentai ce ar reui, de fapt, aceste spirite dac ar avea mân liber în problemaevoluiei umane, ajungei s spunei: Când s-a ajuns la etapa Pmânt, Elohimii au fost înlai lademnitatea lor, celelalte spirite au rmas în urm, pe trepte anterioare ale evoluiei; ele sunt,aadar, purttoarele a ceea ce a impregnat pe om din trecut, în existenele Saturn, Soare, Lun,

purttoarele a ceea ce trebuie s fie introdus în om de trecutul sublim pe care l-am parcurs în celetrei metamorfoze ale evoluiei.

Prin faptul c au rmas în urm, opunându-se într-o anumit msur celor ce aveau în vedereElohimii pentru oameni, noi putem s le caracterizm spunând: Aceste spirite care sunt, de fapt,Spirite ale formei, care îns ni se îniaieaz în lumea spiritual în cetele Îngerilor, Arhanghelilor i Arhailor, aceste spirite imprim omului tot ceea ce-l împiedec s coboare într-o existendeplin pmântean. Ei ar vrea, de fapt, s-l menin deasupra regnului mineral. Cel mai mult ar dori ca omul s vieuiasc numai ce se gsete în lumea vegetal lstrind, ce triete în lumeaanimal, ce exist în însi lumea uman. Dar nu ar vrea s-l lase s coboare la lumea mineralmoart. Aceste spirite nu au nicio înclinaie de a lsa s se mijloceasc în vreun fel omului ceea ceeste în legtur cu tehnica noastr. În aceast privin sunt într-o anumit msur turbate, fanatice.Ele ar dori s-l menin pe om într-o sfer spiritual, nu ar vrea s-l lase s coboare la terestru.Din aceast cauz sunt i adversari ai Elohimilor, care l-au fixat pe om în pulberea pmântului,cum se exprim Biblia, l-au tras în jos, în domeniul mineral. Acestui fapt îi datoreaz el libertatea.Dar libertatea pe care omul trebuie s-o vieuiasc în plan terestru nu intr în calculul spiritelor,care vor s-l menin pe om liber de ceea ce este pmântesc.



mu a ost nsta at e o m n umea terestr -m nera . r n aceasta ns au o nut, a r n ulor, accesul alte spirite. Acum dai atenie deosebirii dintre spiritele despre care am vorbit ispiritele despre care voi vorbi acum. Cele despre care am vorbit sunt în sfera Îngerilor,Arhanghelilor, Arhailor. Le gsim în cetele acestor spirite i ele sunt cele care introduc în capuluman mobilitate, raiune, activitate creatoare, activitate artistic etc. Prin faptul c omul a fostîmpins în jos, în regnul mineral, c Elohimii i-au dat o independen care nu este totui oindependen deplin, deoarece el o vieuiete, dormind, în voina sa i în sistemul su membre-metabolism, prin aceasta alte spirite capt acces. Aceste alte spirite se insinueaz în evoluie.Spiritele despre care am vorbit au fost prezente în evoluie, dar au rmas în urm; ele nu au putut-o parcurge, dar sunt Elohimi rmai în urm, au fost prezente în Cosmos printre Elohimi i nu vor

s-l lase pe om s coboare cu totul pe Pmânt. El îns a coborât pe Pmânt prin Elohimi. Acum,din afar vin alte spirite. Noi le observm când ne îndreptm privirea ocult spre cetele deHeruvimi, Serafimi i Tronuri. Dintre aceste spirite care aparin acestor cete unele au rmas înurm. Ele nu au intrat în aceste cete, au devenit Spirite ale înelepciunii. Aceste entiti spiritualear vrea s înceap pe Pmânt o creaie cu totul nou, ele ar vrea s conserve pe omul Pmântului.Aa cum este încorporat în regnul mineral de Elohimi, ele ar vrea s-l ia drept un început, i

plecând de la acest început s conduc mai departe evoluia. Ele ar vrea s dispar orice trecut:Eh, ce trecut spun ele , asta nu ne mai preocup; omul a ajuns odat în regnul mineral, acumtrebuie s-l rupem de Elohimi, acetia nu au nevoie de el; s-l rupem de Elohimi i s începem onou evoluie. S-l lsm s fie el membrul începtor i apoi s evolueze mai departe i maideparte!

Acestea sunt entitile ahrimanice. Aceste entiti ahrimanice vor s distrug orice trecut i s-ilase omului numai ceea ce el a cucerit pe Pmânt.

Vedei cum se manifest Elohimii în acest context! Ei ar vrea s lege trecutul de viitor. Spiritele pe care le-am descris anterior vor s impregneze omul cu trecutul su. Celelalte spirite ar vrea sdispar trecutul, s ia de la Elohimi ceea ce este omul ca pulbere a Pmântului i s fac un nouînceput, s realizeze evoluia plecând de la Pmânt. Gata cu acest Äbalon³ al Cosmosului, cuSaturn, Soare i Luna, din toate acestea nimic nu trebuie s aib importan pentru om. CuPmântul trebuie s înceap o nou evoluie, acesta s devin un nou Saturn, apoi s vin Soareleetc. Este idealul acestor entiti. Ele intr cu fora în incontientul omului, în viaa voliional, înviaa sistemului membre-metabolism, intr vijelios. Printre entitile spirituale, ele vor s-iconfere omului un interes special pentru tot ce este mineral-material, s-l fac interesat de tot ceeste exterior-mainal, mecanic. Ele ar dori ca tot ce Pmântul a adus de pe vechea Lun s fiedistrus, ar dori s dispar lumea animal, s dispar lumea uman fizic, s dispar lumea

plantelor, din regnul mineral s rmân nurnai legile fizice, dar, mai ales, ca omul s fie luat de pePmânt; ele ar dori s formeze un nou Saturn din maini, o lume nou numai din maini. Aa ar trebui apoi s mearg lumea mai departe. Acesta este, de fapt, idealul lor. Pe plan tiinificexterior, ele ar dori s transforme totul în materie. În plan religios, noi avem clar perceptibileaceste dou opoziii.

În timpuri mai vechi tii aceasta din alte conferine pe care le-am inut în acest loc , oameniierau expui mai mult spiritelor din prima categorie, care acioneaz asupra capului. Aflm de laPlaton c, în mod cu totul special, atunci când se vorbea despre venicia sufletului uman se vorbea

despre existena prenatal, despre ceea ce omul îi amintete, de fapt, din existena sa anterioar.Aceasta dispare cu cât înaintm mai mult în Evul Mediu, pân când Biserica interzice cu totulcredina în preexisten; i în prezent credina în preexistena omului este considerat de Bisericerezie. Avem deci , pe de o parte, înclinaia de a ti ceva despre preexisten, iar pe de alt parteavem Biserica ahrimanizat, care nu concepe viaa omului decât dincolo de moarte i nu oconsider decât un rezultat a ceea ce acesta a fcut pe Pmânt.

Aici avei o mrturisire de credin: Ceea ce vieuiete omul în lumea fizic el duce prin moarte.Sufletul su se uit mereu înapoi spre aceasta.



e apt, ntreaga v a urm toare nu este ec t cont nuarea a ceea ce a ex stat a c ntre natere moarte. Este exact ceea ce vor spiritele ahrimanice. Întrebarea care se pune omenirii esteurmtoarea: S se rmân la proliferarea credinei ahrimanice ca i cum dup moarte nu maiexist decât o via, sau trebuie s se retrezeasc contiena despre preexisten i s se ajung lalegarea preexistenei de postexisten prin ceea ce este echilibrul median?

tiina spiritului trebuie s caute principiul Christos, echilibrul între luciferic i ahrimanic preexistent, pe de o parte, i, pe de alt parte, postexistena. Acestea sunt problemele importanteale prezentului. Dup ce omenirea s-a druit un timp credinei ahrimanice în postexisten, noitrebuie s adugm contiena, cunoaterea preexistenei, pentru a ajunge prin aceasta la o noiune

a umanitii depline.

CONFERINA a XV-a

Dornach, 13 martie 1921

Din prezentarea tiinei spiritului antroposofic, vedei c înelegerea modului în care se inserentitile spirituale în diferitele domenii ale existenei, dându-le direcie i întrindu-le, reprezinto problem important. Este necesar ca omenirea s se ptrund de cunoaterea modului în carediferite domenii ale existenei sunt conduse, orientate etc. de diferite entiti spirituale. Ccicivilizaia noastr a ters în cursul timpurilor contiena spiritualitii concrete din existen. Sevorbete curent despre divinitatea care ptrunde totul. Dar cu o astfel de viziune despre divinitatenu se ajunge la o înelegere a lumii de aa natur încât s constituie o baz solid pentru via.Este foarte sigur c, în final, tot ceea ce se este spiritual trebuie s tind spre ceva unitar. Îns dactindem prea repede spre ceva unitar se estompeaz, se terg toate posibilitile de înelegere amersului evenimentelor lumii. Din aceast cauz este necesar s se depeasc vorbirea generaldespre divinitate i s se cunoasc entitile spirituale concrete conductoare în natur, istorie etc.,cum am fcut noi mereu în cursul timpului. i, pornind din acest punct de vedere, a vrea astzi sv atenionez asupra unor elemente de baz foarte importante, semnificative, ale constituiei lumiinoastre.

Am atras atenia alaltieri c în construcia, în întreaga vitalizare a omului, se gsesc reuniteanumite entiti care sunt, într-o anumit msur, în lupt. Am readus în faa sufletelor noastre

adevrul, vechi pentru noi, al opoziiei dintre forele spirituale luciferice i cele ahrimanice. Astzivom contempla din alt perspectiv acest aspect.

Ceea ce este în mod special caracteristic pentru civilizaia cea mai nou, care se afl prins în procese atât de catastrofale, care manifest fore de degradare atât de puternice, const înrspândirea gândirii raionale în întreaga omenire. Trebuie realmente s dobândim un fel de

privire intuitiv în acea complet diferit structur sufleteasc a omului, incluzând i Europacivilizat, de acum apte, opt secole. Ceea ce este în prezent dttor de ton, ceea ce ptrundeîntreaga via sufleteasc a oamenilor i o va ptrunde tot mai mult este gândirea raional. De oastfel de noiune mai mult sufleteasc trebuie s legm ceva ce este tangibil exterior. Este binedac putem cuprinde i ptrunde cu adevrat existena material exterioar din punctul de vedereal spiritului. La baza gândirii se afl procesele pur minerale care au loc în organism. Aadar,

înelegei-m corect: Ceea ce în noi sunt procese ale umanitii propriu-zise, ceea ce în noi sunt procese pe care le avem în comun cu natura animal, procese pe care le avem în comun cu naturavegetal, toate acestea depind numai indirect, nu direct, de faptul c, în sensul mai nou al evoluieiumane, suntem oameni care gândesc raional. Faptul c avem i o constituie mineral consolidatne d capacitatea de a avea o gândire raional. Dac ne referim la regnurile naturii din spaiulcosmic, trebuie s spunem c ele sunt acolo, afar, i ele sunt deasemenea i în interiorul nostru.S ne referim mai întâi la fenomenele calorice, aadar, la eterul caloric [ Nota 70 ]. Noi purtmdeasemenea efectul acestui eter al cldurii în noi. Îl purtm în noi în sângele nostru. Eficienasângelui nostru const în faptul c, având sângele drept purttor, noi conducem fenomenelecalorice, înclzirea, prin întregul organism. Gândirea noastr raional nu se bazeaz pe ce se

petrece în regnul caloric. Aadar, dac ne referim la fenomenele calorice din Cosmos, putem



spune: aceste enomene ca or ce se cont nu n nter oru p e noastre, n organ smu nostru;dar ceea ce ne întâmpin în Cosmos ca fenomene calorice, ceea ce întâmpin mai ales pe cel carecontempl Cosmosul în starea în care prezint exclusiv fenomene calorice, în perioada Saturn,care sunt afar, nu reprezint nimic despre care s putem spune c stimuleaz în noi gândirearaional.

Dar nici pe ceea ce se petrece în noi datorit faptului c inspirm aer, c prelucrm aer înorganismul nostru, nu se bazeaz gândirea raional. Dac ne uitm atent la domeniul aerului,vedem c în i acest domeniu au loc procese care se continu în organismul nostru prin procesulrespiraiei. Dar nici aceasta nu are nicio legtur nemijlocit cu gândirea raional.

Ca un al treilea domeniu, am putea cerceta fenomenul apei. Observm afar, în Cosmos,fenomenele domeniului fluid. i acestea se continu în metabolismul nostru, în msura în care sedesfoar în fluid. Vedem în natur ciclul fluidelor, în noi înine vedem de asemenea un fel deciclu al lichidelor. Tot ceea ce se desfoar astfel în noi, de asemenea, nu are nimic de-a face cugândirea raional. Dac îns privim în Cosmos i vedem c apa se densific devenind ghia, canumite substane minerale se depun ca sedimente, c se formeaz roci, se formeaz cristale, pescurt, dac contemplm procesele mineralelor, ale solidelor afar în Cosmos i celecorespunztoare lor în limitele organismului nostru, atunci ce se desfoar aici ca proceseminerale are de-a face cu ceea ce culmineaz în gândirea noastr raional. Aadar, ca oameni, noisuntem încorporai în Cosmos în diferite domenii. Dac nu am fi integrai astfel, fr a fi solicitaiîntr-o msur important de regnul mineral, aadar de acele fore care ne întâmpin afar în

cristalizare, în depunerea de sare etc., nu am fi fiine gânditoare în sensul în care suntem mai alesde la mijlocul celui de al XV-lea secol. Este un fapt adevrat c, începând cu mijlocul secolului alXV-lea, aceast aciune a forelor minerale a devenit dttoare de msur, de ton, în organismuluman. Mai înainte erau alte fore, forele apei, forele aerului etc., care erau active în om în mod

predominant. Din aceast cauz gândirea raional nu era elementul cel mai important înactivitatea uman. Acum, în tot ce ne înconjoar sub forma diferitelor regnuri în care trim,terestrul solid, fluidul-apos, gazosul, aerianul, caloricul deocamdat facem abstracie deeterurile superioare , în toate acestea acioneaz i entiti spirituale divine. Aceste domenii nuconstau numai din ceea ce numim forele materiale ale lumii, entitile materiale ale lumii, ci elesunt strbtute de diferite entiti spirituale. S prezentm schematic ceea ce ne poate face

perceptibil un fapt important în legtura noastr cu lumea.

Schematizez domeniul terestru-mineral (vezi desenul, alb, luminos); domeniul aposului (rou);domeniul aerianului (albastru) i domeniul eterului caloric (violet-rocat ).

Plana 7

[mrete imaginea]

Particularitetea const în aceea c toate acele entiti spirituale despre care timpul precretin,evreimea precretin, i le reprezenta c s-ar afla sub conducerea lui Iahve sau Iehova, aadar totceea ce era vzut i de iniiaii evrei ca aparinând domeniului lui Iahve sau Iehova, îi extinde în





a r mas numa n v se e omenet se g sete n p n eca en . n s-a aprop at seco u aXV-lea, omenirea a devenit din ce în ce mai mult dependent de cultura intelectualist, deelementul intelectualist, i sub influena acestuia s-a înlat tiinificitatea modern.

Acum, v rog, reflectai la urmtorul aspect. Vechea religie Iahve nu trebuie s fie îneleas dincuvintele sale exterioare aceasta ar fi o concepie religioas materialist , ci este necesar s-ocuprinzi în spiritul ei interior. Ca fenomen istoric, ea ne întâmpin în aa fel încât zeul Iahve estezeul unui popor. În afara graniei poporului iudeu, zeul Iahve nu mai este zeul Jahve. Zeul Iahvenu cuprinde întreaga omenire, ci doar o parte a acesteia. Aceast receptare a zeului a ajuns pân lanoi i, mai ales în timpul rzboiului mondial, s-a putut vedea cum unii spuneau c pronia cereasc

sau chiar Christos îi ajut. Într-o anumit msur, fiecare popor voia s lupte împotriva altor popoare sub conducerea lui Christos. Dar faptul c îl numeti pe Christos nu înseamn c îl iînelegi. Îl înelegi numai dac în toat simirea te adresezi acelei fiine care are natura luiChristos. Poi spune de o mie de ori: Vreau s lupt în numele lui Christos, dac lupi numai pentruun popor dai fiinei despre care vorbeti un nume fals; o numeti ÄChristos³ dar nu-l înelegi decât

pe zeul Iahve. i în timpul catastrofei rzboiului din 1914-1918 popoarele au reczut în religia luiIahve. Numai c atunci au fost prezeni mai muli Iahve. Fiecare popor a proslvit un zeu careavea caracterul lui Iahve. În aceste evenimente catastrofale Christos a disprut în întregime dincontiena oamenilor.

Putem s vedem aceasta i din alte aspecte. Cultura tiinific modern se refer numai la fizicul-mineral. Oamenii de tiin moderni devin extrem de sceptici când sunt obligai s vorbeasc

despre altceva decât despre fizic-mineral. Când este vorba despre lumea vie, ei cer s se explicenumai ce sunt fenomenele minerale, chimice etc.; când este vorba de viaa propriu-zis nu se lasantrenai în niciun caz în explicarea aspectului sufletesc etc. tiinificitatea modern s-a dezvoltatintegral în cadrul a ceea ce nu a fost cuprins de religia Iahve. Ea s-a dezvoltat în elementul strinlui Iahve, al fizicului-mineral. Pentru a putea deveni un element al civilizaiei, aceast tiintrebuie s recepteze divinul-spiritual din alt parte.

Când vechii evrei vorbeau de o cunotin oarecare, era vorba de cunotine cu caracter de vis.Profeii care aveau cele mai înalte cunotine v sunt descrii ca purttori ai viselor profetice.Toate acestea se leag de acest aspect. Cu aceast înelepciune de vis înc se înelegea i Misteriulde pe Golgota. Dar aceast înelepciune de vis a disprut. Misteriul de pe Golgota s-a transmis înmod istoric, se vorbea despre el în comunitile cretine tradiionale, dar adevrata înelegere nu

putea fi aflat acolo. Pe de alt parte, tiina modern s-a înlat într-un element lipsit deDumnezeu, lipsit de spirit, în elementul strin de Iahve, pentru c înelegerea nu ajungea înc

pân la elementul-Christos, în elementul fizic-mineral strin spiritului.

Aceast tiin trebuie s fie din nou ptruns, pân în particulele ei individuale, de ceva spiritual.Ea este lipsit de spirit pentru c nu mai poate fi iahveic. Cultura exterioar a încercat, printr-ofraud religioas, în timp ce-i ddea lui Iahve numele de Christos în timpul catastrofei rzboiului,s continue ceva religios. Dar tiina s-a îndeprtat de spirit, d numai descrieri al fizic-sensibilului, pentru c nu s-a ajuns înc la înelegerea lui Christos, ci cel mult se mai pstreazînelegerea lui Iahve, atunci când se dezlnuie furia reciproc, cum s-a întâmplat în catastrofarzboiului, dar nu când se cerceteaz faptele naturale. Avem o tiin lipsit de spirit, o tiin

intelectualist, lipsit de spirit. Suntem, aadar, înconjurai de un domeniu în care acioneazIahve, de ceea ce este pe msura lui Iahve. Dar noi nu-l mai contientizm pentru c ne strbatemai ales în strile noastre de somn. Dac ne-am trezi brusc în afara corpului nostru am percepe cuclaritate natura spiritului care se afl sub dominaia lui Iahve; pe valurile mrii lui Iahve ne-ar aprea atunci visele, ieind din elementul iahveic.

i în voina noastr, cu privire la care v-am spus adeseori c dormim veghind, acioneaz naturaiahveic. În întregul metabolism uman acioneaz natura iahveic. În timp ce sentimentele apar din metabolism, strbat sistemul ritmic, din marea Iahve se ridic în valuri visele, i în acelaitimp apar anumite sentimente. Când trim într-un domeniu care ne poate deveni inteligibil numai

prin intelect, prin raiune, Iahve nu-i are locui. Când Luna scald tcut totul într-o lumin de vis,









m men onat aptu c organ zarea capu u omu u poate ne eas numa ac t m c n capare loc, de fapt, o moarte continu, care este contracarat numai de forele de via ale restuluicorpului uman. În clipa în care forele morii, care sunt mereu prezente în capul omului i îi fac

posibil gândirea, devin preponderente în fiina uman trectoare survine adevrata moarte. Înacest fel gândul morii este, a spune, numai cealalt fa a gândului naterii, din care cauz îngândul Patilor nu poate s se exprime gândul morii. În vremea în care cretinismul i-a gsit

prima sa form dintr-o concepie oriental, vedem cum cretinismul paulinic indic oamenilor,înainte de orice, nu moartea lui Christos, ci învierea sa, cu cuvintele atât de puternice rostite dePavel [ Nota 72 ]: ÄDac Christos nu a înviat, credina voastr este deart³.

Învierea, triumful asupra morii, depirea morii, aceasta este ceea ce a existat mai presus deorice când gândul Patilor era prezent în prima form a cretinismului determinat de înelepciuneaoriental. Mai putem vedea i cum, pe de alt parte, ne apar imagini în care Iisus Christos estereprezentat ca fiind bunul pstor care vegheaz aupra venicelor probleme ale omului adormit înexistena sa temporar. Vedem c primul cretinism este raportat la cuvintele Evangheliei: ÄCel pecare-L cutai nu mai este aici³. Voi trebuie s-L cutai, am putea aduga, în completare, în lumispirituale; nu trebuie s-L cutai în lumea fizic-sensibil; dac-L cutai în lumea fizic-sensibil,vi se poate spune : Cel pe care-L cutai nu se mai gsete în lumea fizic-sensibil.

Marea, cuprinztoarea înelepciune care s-a pregtit în primele secole ale cretinismului s ptrund Misteriul de pe Golgota cu tot ce aparine acesteia s-a scufundat în materialismulOccidentului. Acest materialism înc nu ajunsese s se impun în primele secole. El se pregtea

încet. Am putea spune c primele impulsuri materialiste, foarte slabe, ale primelor secole, careabia puteau fi percepute, s-au transformat mult mai târziu în ceea ce a devenit tot mai multmaterialism, materialismul Occidentului. Gândul religios oriental s-a legat tot mai mult de gândulstatal care se perfeciona în Occident. În secolul al IV-lea cretinismul a devenit religie de stat [

Nota 73 ], ceea ce înseamn c în cretinism a ptruns ceva care nu mai este religie.

Iulian Apostatul [ Nota 74 ], care nu era cretin, dar era un om religios, nu putea spune da la ceea cea devenit cretinismul prin constantinism. i astfel vedem cum, mai întâi foarte slab, totuiobservabil, din amestecul dintre cretinism i romanitatea în declin materialismul Occidentului îitrimite primele raze.

Sub aceast influen a luat natere i imaginea lui Iisus Christos, care la început nu era prezent,care nu se afl la originile cretinismului, imaginea lui Christos crucificat, suferind, a omului caremoare în chinuri datorit suferinei.

Prin aceasta a survenit o fisur în întreaga concepie a lumii cretine; Christos spânzurat de cruce,saturat de suferin imagine care s-a meninut de-a lungul secolelor nu mai poate fi conceputîn entitatea sa spiritual, ci numai în entitatea sa trupesc-corporal. i cu cât corpului uman i-aufost impregnate mai mult trsturile suferinei, cu cât, în diferite epoci, arta, în marea eidesvârire, a reuit s imprime Mântuitorului crucificat trsturile suferinei, cu atât mai mult aufost introdui germenii simirii materialist-cretine. Crucifixul este expresia pentru trecerea sprematerialism. Acest lucru nu este contrazis de faptul c trebuie recunoscut ceea ce a fostconcretizat prin art ca suferin a Mântuitorului în toat profunzimea i importana sa. În ciuda

acestui fapt, odat cu aceast imagine a Mântuitorului, care moare în chinuri pe cruce, s-a luatrmas-bun de la o concepie spiritual a cretinismului.

În aceast accepie a omului care sufer s-a amestecat apoi aceea a lui Christos-judectorul, careeste, de fapt, o alt expresie a lui Iahve sau Iehova i care este transformat prin adugarea unuisens juridic, pe care-l vedem reprezentat în Capela Sixtin de la Roma. Acelai spirit care dinreprezentarea mormântului din care Mântuitorul se înal triumftor, care din aceast imagine alsat s dispar spiritul triumftor, învingtorul morii, acelai spirit la cel de al optulea Conciliuecumenic de la Constantinopol [ Nota 75 ] a declarat spiritul ca ceva în care nu trebuie s crezi, adecretat c omul trebuie reprezentat numai ca fiind alctuit din trup i suflet i c spiritul nu ar consta decât din unele proprieti pe care le are sufletul.



a cum ve em sp r tua u sp r n ca su at e o a ere e pe cruc x, aa cum n z c,singurul care ajunge în prezentarea exterioar, simim sufletul saturat de durere, fr spiritultriumftor, fr spiritul purttor de grij pentru oameni, tot aa vedem disprând spiritul dinentitatea uman prin decizia Conciliului.

i srbtoarea Vinerii Mari i srbtoarea Învierii, srbtoarea Patilor au fost reunite. VinereaMare devenise o srbtoare în vremea când oamenii înc nu erau atât de seci i lucizi i raional

pustiii, în vremea în care gândul Patilor a fost transformat într-un mod cu totul egoist. Ascormoni în suferin, a-i cufunda cu voluptate inima în durere, a simi Äplcerile³ durerii acestaa fost gândul Vinerii Mari de-a lungul timpului, care într-o oarecare msur trebuia numai s

creeze fundalul pentru un gând al Patilor, pentru care facultatea înelegerii devenea tot mai slab.Aceeai omenire care a lsat principiul c omul este format din trup i suflet s urce pân la stareade credin, aceeai omenire cerea pentru propria ei simire pe Mântuitorul care murea, cereacontraimaginea propriei ei dureri fizice. Aceasta îi era necesar pentru a avea un fundal numaiîntr-o tranziie exterioar pentru ceea ce trebuia s fie simit în mod elementar drept contienac spiritul viu trebuie s ias biruitor întotdeauna asupra a tot ceea ce se intâmpl în corpul fizic.Era necesar imaginea chinului morii pentru a se ajunge, prin contrast, la gândul propriu-zis alPatilor.

Întotdeauna va trebui s se îneleag cum în modul acesta din cultura apusean a disprut treptatconcepia i sentimentul propriu-zis al spiritului i vom privi cu siguran cu admiraie, dar i cuun anumit sentiment al tragicului toate încercrile artistice de a-l reprezenta pe omul suferinei pe

cruce. Nu este suficient s te ridici cu unele gânduri rzlee i cu câteva sentimente la ceea ce estenecesar timpului nostru. Trebuie s înelegi deplin tot ce era de mult alterat în cultura occidentalcu privire la spiritual.

Astzi avem nevoie ca ceea ce aparine unui domeniu dintre cele mai mree s fie simit ca fiindceva la care omenirea trebuie s se înale. În cadrul întregii culturi occidentale este nevoie degândul Patilor. Cu alte cuvinte, avem nevoie de înlarea la spirit. Ceea ce cândva a aprut cafiind sfântul Misteriu al Naterii, Misteriul Crciunului, s-a afundat treptat, în cadrul culturiioccidentale în dezvoltare, în sentimentalismele care rzbteau din cântecele despre micuul Iisus.Era o desftare voluptuoas în simirea micului copil. În loc s se simt în Misteriul CrciunuluiMisteriul ptrunderii unui spirit supraterestru, cântecele despre Ämicuul Iisus³ au devenit treptatceea ce ddea tonul i ceea ce ddea msura.

Este un fapt caracteristic pentru evoluia cretinismului pe calea raiunii pure care a ajuns sspun, prin unii reprezentani, c Fiul nu-i are locul în Evanghelie, ci numai Tatl c aceastevoluie pstreaz totui gândul Învierii, în timp ce gândul Învierii continu s fie legat de gândulmorii. Dar odat cu evoluia modern a aprut în prim-plan, ca întotdeauna mai mult de form,gândul Vinerii Mari, aa cum am artat, i gândul Învierii, adevratul gând al Patilor, s-aestompat din ce în ce mai mult.

Un timp care s indice c este necesar ca omul s vieuiasc din nou învierea fiinei sale din spirittrebuie s pun accent pe gândul Patilor. Avem nevoie de acest gând al Patilor, avem nevoie deo înelegere deplin a sa. Pentru aceasta trebuie s ne devin clar faptul c omul suferinei, ca i

expresia pentru afundarea evoluiei apusene în materialism, este reversul judectorului lumii vzut pur i simplu în sens juridic. Noi avem nevoie de Christos ca entitate suprasensibil, ca entitate denatur extraterestr care a ptruns în evoluia terestr. Noi trebuie s ajungem la acest gând solar al oricrei reprezentri umane.

Aa cum trebuie s ptrundem cu înelegerea la faptul c gândul naterii de Crciun a atras celmai mare Misteriu în simirea comun a sentimentalismului, tot astfel este necesar s subliniem codat cu gândul Patilor ptrunde în evoluia uman ceva care este de neîneles dac se pleac dela premise terestre, dar care este inteligibil din perspectiva cunoaterii spirituale.



unoaterea sp r tua tre u e s g seasc n g n u nv er pr mu mare spr n, tre u e srecunoasc în om starea de neatingere a venicului-spiritual prin ceea ce este fizic-corporal,trebuie s vad în exprimarea paulinic ÄDac Christos nu a înviat, credina voastr este deart³o întrire care în timpul din urm trebuie obinut pe alt cale, contient , a ceea ceconstituie entitatea propriu-zis a lui Christos.

În acest fel trebuie s ne amintim în prezent de gândul Patilor. El trebuie s redevin o srbtoareinterioar în care s vedem victoria spiritului asupra corporalitii. i trebuie s-l avem în faaochilor, pentru c nu putem fi anistorici, pe Iisus chinuit de suferin pe cruce, pe omul suferinei;dar deasupra crucii trebuie s ne apar Triumftorul, neatins de natere i de moarte, care ne poate

îndrepta privirea în sus, spre venicele câmpii ale lumii spirituale. Abia prin aceasta ne vomapropia din nou de adevrata entitate a lui Christos.

Omenirea occidental l-a tras în jos, spre ea, pe Christos, l-a tras în jos sub forma pruncului, l-atras în jos fiind simit mai ales în trecere, în suferin. Am scos de mai multe ori în eviden faptulc, la un interval de timp aproximativ egal, î naintea Misteriului de pe Golgota s-a auzit din guralui Buddha c moartea constituie un ru, iar dup Misteriul de pe Golgota apare crucifixul,crucificatul, iar moartea nu mai este considerat un ru, ci ceva care în realitate nu are existen.

Dar acest sentiment care înc se mai manifest, venind dintr-o înelepciune oriental mai profunddecât budismul, este înfrânt de altul, care este strâns legat de vederea celui zdrobit de suferint.

Noi trebuie s ne înlm la ce este destinul reprezentrilor umane despre Misteriul de pe Golgota

în cursul secolelor nu numai cu gândurile noastre, cci ele constituie, în general, o sit prea deas,ci cu întreaga întindere a sentimentelor noastre. Trebuie s ajungem la clarificarea faptului ctrebuie s ne reîntoarcem la o înelegere pur, adevrat a Misteriului de pe Golgota. Trebuie sreflectm la faptul c înc în antichitatea ebraic Iahve nu era gândit ca fiind judectorul lumii însens juridic. Reprezentarea dramatic cea mai puternic sentimentului religios al antichitiiebraice, cartea care-l reprezint pe rbdtorul Hiob (în limba român, Iov, n.tr.), exclude, de fapt,sentimentul dreptii exterioare. Hiob este omul rbdtor, omul care consider ceea ce i seîntâmpl ca fiind un destin. Abia treptat ptrunde în ordinea lumii i noiunea juridic a rspltirii.Dar, într-un anumit mod, imaginea redat de altarul Capelei Sixtine datorat lui Michelangelo esteo reînviere a principiului Iehova.

Noi îns avem nevoie de Christos, pe care-l putem cuta în interiorul nostru, pentru c atunci cândîl cutm apare imediat. Noi avem nevoie de Christos care se instaleaz în voina noastr, careumple de cldur i de foc voina noastr pentru ca aceasta s devin puternic în faptele care nesunt cerute de evoluia umanitii. Avem nevoie de Christos pe care nu-l privim ca fiind celsuferind, ci care se înal deasupra crucii i se uit la ceea ce sfârete fr fiin pe cruce. Avemnevoie de contiena puternic a veniciei spiritului.

Contiena puternic a veniciei spiritului nu o putem obine dac ne pierdem în imagineacrucifixului. Când vedem cum imaginea crucifixului s-a transformat încetul cu încetul tot maimult în imaginea celui ce sufer i resimte durerea, vedem ce for a cptat aceast direcie asimirii omeneti. Este abaterea privirii omului de la spiritualul propriu-zis i întoarcerea ei sprefizicul-terestru. Acest lucru se afl exprimat uneori în mod grandios; dar acelora care au simit ca

Goethe necesitatea ca civilizaia noastr s ajung din nou la spirit, unor astfel de oameni aceastali s-a prut întotdeauna ca fiind ceva cu care ei nu intr în rezonan. Goethe a spus destul de desc Mântuitorul crucificat nu exprim ceea ce el simte în legtur cu cretinismul: înlarea omuluila spiritual.

Este necesar ca dispoziia de Vinerea Mare ca i cea de Pati s se transforme, ca dispoziia deVinerea Mare s simt c sfâritul lui Iisus este numai cealalt fa a naterii. Cel care nu vede înce este nscut ceea ce moare nu percepe lucrurile în ansamblul lor. Cine simte c în dispoziia demoarte a Vinerii Mari îi este dat numai o fa a umanului, c ceea ce îi este dat copilului laintrare în momentul naterii reprezint cellalt pol, acela este pregtit pentru dispoziia propriu-



z s e at , care const n aptu c , or care ar nve u n care se nate, omu este nen scut,aa cum este nemuritor.

Omul trebuie s se lege de ceea ce a venit în lume ca fiind Christos, care nu poate muri, care seuit la altceva decât la el însui când vede pe cruce omul suferinei. Trebuie s simi ce s-aîntâmplat prin faptul c reprezentarea spiritului de la sfâritul primului secol s-a pierdut treptat

pentru civilizaia apusean. i va fi gând de Pati al lumii, când un numr destul de mare deoameni vor simi c în cadrul lumii civilizate moderne spiritul trebuie s reînvie.

Exterior, aceasta va trebui s se exprime în aa fel încât omul s nu vrea s cerceteze numai ceea

ce îi este impus, ci i s urmreasc recunoaterea propriei sale voine, recunoaterea propriei saleliberti, s resimt natura propriu-zis a voinei, care-l poart dincolo de poarta morii, dar caretrebuie privit în mod spiritual, pentru ca ea s poat fi vzut în adevrata sa form.

Cum trebuie s obin omul fora pentru gândul Rusaliilor, al revrsrii spiritului, dup ce la celde al optulea Conciliu de la Constantinopol acesta a fost declarat în mod dogmatic a fi o simplfraz? Cum poate obine omul fora pentru gândul Rusaliilor, dac el nu poate strbate pân lagândul Patilor, la adevratul gând al Patilor, la gândul reînvierii spiritului! Omul nu trebuie sfie narcotizat prin imaginea Mântuitorului muribund, ptruns de suferin. Omul trebuie sîneleag legtura dintre a fi suferind i a fi contopit cu existena material. Acesta era un

principiu de baz al vechii înelepciuni care a rezultat din fundamentele înc instinctive alecunoaterii umane. Noi trebuie s obinem din nou aceast înelegere prin recunoatere contient.

Acesta era un principiu de baz, c suferina îi are obâria în legtura omului cu materia. Ar fiîns o inepie s se cread c Christos, pentru c a trecut ca fiin spiritual-divin prin moarte, nua suferit durere. A declara, în cazul Misteriului de pe Golgota, durerea ca fiind suferin aparentar fi o înelegere nerealist. Ea trebuie s fie gândit în toat semnificaia sa ca fiind adevrat, dar nu trebuie gândit nu ca fiind contraimaginea ei. Trebuie s recâtigm ceva din ceea ce se afl înfaa noastr când ne reprezentm Misteriul de pe Golgota împreun cu o vedere de ansambluasupra întregii evoluii a umanitii.

Când elevilor din vechime care erau supui iniierii trebuia s li se prezinte imaginea omului celmai liber, dup ce parcurseser diferitele trepte pregtitoare, dup ce trecuser prin toateexerciiile prin care îi puteau însui anumite cunotine care le erau înfiate dramatic înimagini, în final erau condui în faa imaginii omului suferind în corpul su fizic, în manta de

purpur i cu cununa de spini pe cap, în faa imaginii lui Christos. i în contemplarea acestuiChristos trebuia s rbufneasc, s se elibereze din suflet acea for prin care omul devine, de fapt,om. i picturile de sânge care i se artau privitorului ce trebuia s fie iniiat, în toate locurileimportante ale acestui vechi Christos, trebuiau s îndeprteze neputina i slbiciunea uman i scontribuie la înlarea spiritului triumftor din interiorul omenesc.

Perceperea suferinei trebuia s însemne învierea fiinei spirituale. În sensul cel mai profund, înfaa omului trebuia s se afle ceea ce se poate exprima în cuvinte simple astfel: Îi poi datora

plcerii unele lucruri din via; dac îns ai ajuns la înelegerea legturilor spirituale, aceasta odatorezi suferinei tale, durerii tale. Tu datorezi aceasta faptului c nu ai cedat suferinei, dureriitale, faptului c ai avut tria s te înali din ele. Din aceast cauz, în vechile Misterii, imaginea

lui Christos suferind era înlocuit cu celalat imagine, a lui Christos triumfator care privete spreChristos în suferin ca la ceva ce a fost depit.

Astfel trebuie regsit posibilitatea de a avea în faa sufletului i în suflet, în voin pe Christosspiritual triumftor. Aceasta este ceea ce trebuie s avem în vedere în prezent dac vrem sacionm pentru venirea unui viitor uman vindector. Dar niciodat nu vom putea cuprinde acestgând de Pati, acest adevrat gând de Pati, dac nu vom înelege c trebuie s privim spreCosmos, dac vrem mai ales s vorbim despre Christos.

Noua gândire a fcut din Cosmos un cadavru. Noi privim în prezent stelele i mersul stelelor icalculm totul. Aceasta înseamn c noi calculm ceva despre cadavrul lumii i nu vedem cum în



ste e pu seaz v aa cum n mersu ste e or ac oneaz nten e sp r tu u cosm c. r stos acoborât pe Pmânt pentru a lega sufletele omeneti cu acest spirit cosmic. i este un adevrat

propovduitor al Evangheliei lui Christos numai cel care recunoate c ceea ce apare fizic-sensibilîn Soare este expresia exterioar pentru Spiritul lumii noastre, pentru Spiritul care învie al lumiinoastre.

Apartenena a ceea ce este reflectare a Spiritului lumii în Lun i a ceea ce este acest Spirit allumii în Soare trebuie s devin ceva viu. Trebuie s redevin viu modul în care srbtoareaPatilor a fost determinat prin relaia dintre Soare i Lun primvara. Trebuie s putem lega ceeace a determinat srbtoarea Patilor din Cosmos pentru evoluia Pmântului. Trebuie s tim c

cele mai protectoare i mai treze spirite ale Cosmosului au fcut inteligibil, din acest ceasornic allumii ale crui arttoare pentru existena terestr sunt Soarele i Luna, marea, importanta or dinevoluia lumii i a umanitii în care trebuie plasat Învierea. Trebuie s învm de la spiritual, sresimim mersul acestor dou arttoare, Soarele i Luna, aa cum învm s înelegem pentru

problemele noastre fizice mersul arttoarelor ceasului. Trebuie s legm fzicul, terestrul desuperfizic, de superterstru.

Gândul Patilor suport numai interpretarea care pleac de la supraterestru. Cci cu Misteriul de pe Golgota, în msura în care este Misteriul Învierii, s-a întâmplat ceva care se deosebete de cese întâmpl cu celelalte probleme ale oamenilor. Problemele oamenilor se petrec pe Pmânt cutotul altfel decât ceea ce s-a întâmplat cu Misteriul de pe Golgota. Pmântul a preluat forelecosmice i din ceea ce a devenit el însui au lstrit în metabolismul uman forele voinei. Când

îns a avut loc Misteriul de pe Golgota a ptruns o nou confluen a voinei în viaa Pmântului.Atunci a avut loc o întâmplare cosmic pentru care Pmântul nu este decât un teatru de aciune.Omul a fost din nou legat de Cosmos.

Acest lucru trebuie s fie îneles i doar înelegerea lui red gândul Patilor în întregul su contur.Din aceast cauz, în faa sufletului nostru trebuie s apar imaginea crucifixului. i chiar dacarta a produs cel mai frumos, cel mai mare, cel mai important, cel mai elevat lucru în imagineacrucifixului, trebuie s apar gândul: ÄCel pe care-L cutai nu este aici³. Trebuie s apardeasupra crucii Acela care acum nu este aici, i care din spirit vorbete pentru spirit.

Aceasta este ceea ce trebuie s intre în evoluia umanitii ca gând de Pati; la aceasta trebuie sse înale inima uman i mintea uman. În timpul nostru nu ni se cere numai s ne putem adânci,s ne putem cufunda în ceea ce s-a creat. Noi trebuie s devenim neocreatori. Crucea, cu tot ce aufcut artitii frumos din ea, nu trebuie s o lsm în acest stadiu. Noi trebuie s auzim cuvintelefiinelor sfinte care ne strig: Cel pe care-L cutai nu este aici! i s-L cutm pe cel ce este aici.

De Pati trebuie s ne adresm Spiritului care ne poate fi dat numai în imaginea Învierii. Atuncivom putea face pasul de la dispoziia de suferin a Vinerii Mari la dispoziia spiritual a zilei dePati. Doar atunci vom deveni api s gsim in aceast dispoziie a zilei de Pati ceea ce trebuie s

preia voina noastr ca s putem aciona împotriva forelor de declin din interiorul forelor ascendente ale omenirii. i avem nevoie de astfel de fore care pot coaciona aici. Iar în clipa încare înelegem în mod corect gândul de Pati al Învierii, acest gând ne va lumina i va aprinde înnoi forele de care avem nevoie pentru evoluia viitoare a omenirii.

CONFERINA a XVII-a

Dornach, 28 martie 1921

În prezent, este important s gsim punctele de vedere de la care au plecat diferiii cuttori aispiritului în timpurile mai vechi. Aceasta nu numai pentru c o opoziie ru intenionat idiletant îndreptat împotriva tiinei spiritului îi atribuie acesteia faptul de a fi preluat pur isimplu tot felul de aspecte din timpuri mai vechi, ci înainte de toate pentru c o cunoatere a ceeace poate fi aflat în prezent din surse spirituale originare devine inteligibil când este legat cuforele pe care omenirea le deinea în vremuri mai vechi, cu diferitele moduri ale cutrii



cunoater sp r tu u n vremur ma vec , nst nct ve, a e evo u e omen r . pentru a v prezenta asemenea lucruri a vrea s vorbesc azi despre o asociere fcut frecvent între IisusChristos i un contemporan al su, Apollonius din Tyana [ Nota 76 ]. Exist chiar strdanii pentrucompararea vieii lui Apollonius din Tyana cu viaa lui Iisus Christos. Când îl compari peApollonius din Tyana cu Iisus Christos rezult un numr mare de elemente biografice exterioarecare prezint o anumit asemnare. Noi tim c povestirile evanghelice privitoare la Iisus Christosaduc ceva care cade în prezent sub incidena noiunii de minune; de asemenea, biografii luiApollonius din Tyana povestesc tot felul de minuni despre acesta. Modul în care se prezint în

prezent asemenea lucruri nu dovedete altceva dacât c se manifest o atitudine cu totul diletantfa de evoluia umanitii. Ceea ce Evangheliile numesc semne, vindecri i alte lucruri

asemntoare corespunde unei cu totul alte trepte a evoluiei umanitii decât cea în care trim în prezent. Influena psihic a unui om asupra altuia, ba chiar influena psihic a omului asupraambianei nevii au regresat foarte mult în cursul timpului. i când ni se vorbete pentru timpul deînceput al calendarului nostru cretin despre astfel de lucruri, cel care cunoate cu adevrataspectul interior al acestor lucruri tie c ceea ce se putea vieui în acele timpuri era diferit de ceeace se poate întâmpla în prezent. În prezent, trebuie plecat de la alte premise, premise care trebuierecreate prin cunoaterea tiinei spiritului. i dac trebuie s înelegem Evangheliile în modcorect, nu ne este permis s acordm o asemenea importan povestirilor despre minuni, ci trebuies clarificm faptul c ele erau un lucru cu totul de îneles pentru un om care se evidenia, pentrutimpurile despre care este vorba aici, prin sim moral. Nici nu se pune problema c ar fi putut fialtfel în cazul lui Iisus din Nazaret în care slluia Christos sau în cazul unui om cum eraApollonius din Tyana.

S ne fie clar în aceast privin: faptul c despre un astfel de om se spune c fcea minuni esteceva ce se înelege de la sine. Iar dac teologia actual se strduiete s deduc divinitatea luiIisus Christos din împrejurarea c El fcea minuni, aceasta nu se plaseaz pe punctul de vederecretin, deoarece face abstracie de faptul c o asemenea concepie este anistoric. Niciodat, încazul lui Iisus Christos, nu este vorba de svârirea minunilor, ci despre ce ni se prezint cuajutorul minunilor. Este vorba despre faptul c se atrage atenia c în timp ce oamenii de maidemult dac voiau s produc electe mari acionau cu o for a Eului mai mic, Iisus Christosaciona direct din fora Eului. De asemenea, astzi nu am înelege rugciunea Tatl nostru, dacam vrea s-o explicm prin faptul c este o rugciune veche. Cel care compar forma mai veche arugciunii Tatl nostru cu rugciunea Tatl nostru de astzi se va lmuri c înainte rugciunea nuera orientat spre Eu, iar acum se spune orientând-o spre Eu.

Tot astfel, nu ne este permis s cutm asemnri între biografia lui Iisus Christos i cea a luiApollonius. Este natural c vor aprea relatri asemntoare când este vorba de minuni. Dacvrem s clarificm alturarea lui Iisus Christos de Apollonius din Tyana aceasta trebuie privit cutotul altfel. i în acest sens trebuie s atragem atenia asupra urmtoarelor aspecte.

Se spune c înc din copilrie Apollonius din Tyana prezenta unele predispoziii care s-auamplificat dup ce a luat parte la instruiri speciale care se fceau atunci, ca, de exemplu, instruireaizvorât din coala pitagoreic. Apoi Apollonius din Tyana a fcut cltorii în vederea

perfecionrii cunoaterii, întâi unele mai mici, apoi importanta cltorie la marii înelepi indieni.Astfel el a învat s-i venereze i s-i admire pe înelepii indieni i prin ei a ajuns la anumite

surse ale cunoaterii. Ni se spune c s-a reîntors entuziasmat de ceea ce aflase de la aceti înelepiindieni, a predicat în sudul Europei, apoi a preluat din nordul Egiptului o învtur care i s-a prut mai puin important decât înelepciunea minunat a indienilor. Apoi ni se povestete cum aurcat pe cursul Nilului pân la izvoare, dar i la aezrile aa-numiilor gimnosofii [ Nota 77 ]; estevorba de comunitatea acelor înelepi care, dup brahmani, dup înelepii indieni, aveau parte decel mai mare respect în acele timpuri. Se spune c Apollonius din Tyana era atât de saturat cuînelepciune indian, încât putea face deosebire între aceasta i cea, inferioar, a gimnosofiilor.Dup ce s-a întors, a fcut mai multe cltorii minunate la Roma, unde a fost urmrit i închis.



entru no eose t e nteresant este aptu c se atr u e u po on us n yana aceste mar cltorii i c ele sunt asociate cu creterea continu a înelepciunii sale. În peregrinrile sale,Apollonius caut oameni care se aflau în posesia celei mai mari înelepciuni a acelui timp.

Prin aceasta el se deosebete de Iisus Christos, care face deplasri pe un teritoriu relativ restrîns,care nu vorbete despre înelepciunea aflat pe Pmânt, ci împrtete omenirii ceea ce a adus cusine din lumile extraterestre. S-a fcut uneori încercarea de a-I atribui i lui Iisus Christos tot felulde cltorii în India, numai c aceasta reprezint cel mai pur diletantism. Singurul adevr este cîn aceeai perioad pe Pmânt s-au aflat dou entiti, pe de o parte Iisus Christos care vorbetedin extraterestru, i, pe de alt parte, Apollonius din Tyana care adun toat înelepciunea aflat

pe Pmânt, chiar dac prin marile sale predispoziii era în situaia de a putea prelua totul însufletul propriu. Aceasta este deosebirea principial, important dintre cei doi i cine nu o vede nurecunoate ce au reprezentat pentru vremurile ulterioare existena acestor dou personaliti. Dar ceea ce se leag de persoana lui Apollonius din Tyana ne trimite la anumite particulariti aletimpurilor mai vechi. Eu m refer la timpuri care au existat cu mult înaintea Misteriului, la timpurifoarte de demult. Câte ceva s-a transmis de atunci omenirii ulterioare i vom vedea cumApollonius din Tyana întâlnete ceea ce s-a pstrat astfel atât la înelepii indieni, la brahmani, câti la gimnosofiii din Egipt. Dar se înelege despre ce este vorba dac se privete retrospectiv învremurile mai vechi cu ajutorul cercetrii spirituale caracteristice tiinei spiritului, iarApolloniusdin Tyana indic potrivit biografului su [ Nota 78 ] faptul c înelepciunea aproape denemsurat pe care a întâlnit-o la indieni este legat de influene extraterestre care iradiaz oameniide pe o anumit suprafa de Pmânt. Ni se indic astfel c omul nu este expus numai unor

influene terestre. Influenele terestre sunt uor de studiat cu toate c, în prezent, fa de alteinfluene, la om ele înc mai regreseaz. Anumite fiine organice inferioare capt coloraia a ceeace ele consum datorit metabolismului. Putem vedea la anumite fiine organice inferioare cumceea ce ele preiau ca produse metabolice le d culoarea, celelalte proprieti. V-am fcut ateni c,

plecând de la scolastic, Vincenz Knauer, vechiul meu prieten din ordinul benedictinilor aceasta nu înseamn c i eu am fost în acest ordin, ci doar c el a aparinut acestui ordin , aatras atenia asupra faptului c coninutul spiritual al noiunii este ceva real fa de existena pur sensibil a existenei materiale. El spunea, în sensul scolasticilor: Dac am închide un lup i i-amda mult timp s mânânce numai carne de miel, el nu ar deveni un miel, cu toate c a consumatnumai carne de miel. Aceasta dovedete, pentru Vincenz Knauer, c în noiunea de lup se mai afli altceva decât ceea ce este material, cci potrivit aspectului material lupul ar fi miel, dac ar mânca numai carne de miel. El îns nu devine miel. Deci la animalele superioare lucrurile se

întâmpl altfel decât la fiinele organice inferioare; acestea prezint pân i în coloraie influenelemetabolismului lor. Oamenii, într-o msur mai mare decât lupul, nu suport influenelemetabolismului; altfel ar trebui ca în inuturile unde se consum muli ardei s existe numaioameni galbeni, ori se tie c doar dac se consum anumite alimente apar stri de glbenare ialtele asemntoare. Omul este, în mare msur, independent de influenele metabolice

pmânteti. Dar în prezent, în era materialismului care are nu numai un fundament teoretic ci iunul întru totul real, el este mai puin expus influenelor lumii extraterestre, Cosmosului, decât eramai demult. i înelepciunea indian veche trebuie s fie atribuit în principal ca s neexprimm sintetic incidenei speciale a radiaiei solare în inuturile indiene. Acolo radiaiasolar cdea sub un alt unghi decât în alte pri. Aceasta înseamn c influenele extraterestre,cosmice, asupra omului erau diferite fa de alte zone. Dac un indian vechi ar fi tiut ce esteEuropa, el ar fi spus aproximativ urmtoarele: Ah, acolo în Europa oamenii nu pot ajungeniciodat la oarecare înelepciune, Soarele nu are incidena necesar ca ei s poat ajunge laînelepciune; sunt legai de ceea ce le pregtete metabolismul din ce este terestru. Despreînelepciune nu poate fi vorba în Europa. Acolo exist numai oameni inferiori, sunt semianimale,cci nu au lumina solar necesar pentru a deveni înelepri. Aa ar fi spus indianul, dac ar fivorbit despre aceste lucruri. Din cauza acestei condiii speciale create de incidena luminii solarenu ar fi putut vorbi altfel despre aduntura uman din Europa decât vorbete omul actual despreanimalele sale de cas. Nu c nu ar fi iubit acest om de un soi inferior (omul îi poate iubi foartemult animalele de cas), dar nu i-ar fi putut acorda aceeai valoare în ceea ce privete capacitateaspiritual.



r n aceasta am vrut s n c aptu c ceea ce era propr u ne epc un ma vec era epen entde locul de pe Pmânt. Acest lucru se leag i de altceva. În timpurile mai vechi ale evoluieiPmântului, omenirea s-a difereniat mult mai mult prin aceast dependen decât a fost cazul maitârziu. Diferenierea a aprut de îndat ce oamenii statornicii într-un anumit teritoriu au renunatla locul unde erau endemici i au migrat spre alte inuturi. Ei s-au schimbat, au devenit sufletetei fizic alii. De acest lucru se leag diferenierea pe întregul Pmânt. Era aadar, în esen, ceea ceavea vechiul om din ambiana Pmântului, ceea ce el reprezenta la rândul su când prelua în sineîn mod corespunztor aceste influene ale ambianei Pmântului. Astfel, putem spune: În timpurilevechi era înelept acela care tria în acel loc de pe Pmânt unde putea ajunge astfel. Din acestmotiv, btrânii priveau cu o anumit îndreptire spre acest loc. Dac în prezent s-ar crede, în

acela mod, c înelepciunea este circumscris în Asia s-ar furniza prin aceasta dovada c nu setriete în timpul actual. Exist oameni uimitori care înc mai vorbesc azi despre locuri deosebitde favorabile de pe suprafaa Pmântului; dar acestea trebuie considerate a fi, în sensul uneicunoateri autentice a spiritului, întru totul diletantism. Dar dac ne întoarcem în timpuri maivechi, trebuie s gândim omul înelept ca fiind legat de locul su. inând seama de acest lucru, neîntrebm ce fel de om era Apollonius din Tyana? Apollonius din Tyana voia s devin înelept, înciuda faptului c el nu tria într-un asemenea loc i inutul din apropierea izvoarelor Niluluiunde locuiau gimnosofitii era un loc excelent pentru a putea deveni înelept. El avea numaiimbodul pentru a deveni înelept. Din aceast cauz a pornit în cltorii ca odinioar Pitagora,care se afla în aceeai situaie.

Astfel vedem cum Apollonius din Tyana este, în vremea lui, un om care caut în deprtrile

Pmântului ceea ce poate s umple omul de satisfacie interioar, ceea ce-l aduce la situaia de a-icuceri spiritualitatea interioar. Cci acele timpuri triau în vremea lui Apollonius din Tyananumai în ecou. Mai rmsese ceva, în vechea Indie, din ceea ce fusese odat, i aceasta a învats cunoasc Apollonius din Tyana. Dar el ar fi deja exponentul unui timp mai nou, acel om careeste pus în situaia de a cuta în orice loc al Pmântului înelepciunea uman în cel mai înalt sens.

Numai c el este obligat s-o caute prin drumeii îndeprtate.

Aici se plaseaz în faa noastr, dând direcie pentru noua evoluie a umanitii mai noi, Misteriulde pe Golgota, în aa fel încât putem spune: Prin faptul c în Iisus din Nazaret s-a slluitChristos, El a devenit acea entitate dttoare de ton pentru aceast cutare, independent delocalizarea pe Pmânt. Din aceast cauz, Apollonius din Tyana i Christos sunt în opoziie.Apollonius din Tyana este întrucâtva contemporanul lui Iisus Christos, care potrivit structurii saleumane nu mai triete în timpul vechi, ci deja într-un timp nou. Dar în acest timp nu poi tridecât cu influena lui Christos. Influena lui Christos vine de la Iisus din Nazaret. Iisus din

Nazaret i Apollonius din Tyana sunt cei doi poli ai omului de la începutul calendarului nostru.

În acest fel noi suntem avizai asupra a ceea ce a ptruns în omenire prin Iisus Christos. Spuneamieri c, înainte de orice, este important s înelegem ce a intrat în omenire, ce se exprim în gândulÎnvierii. Gândul Învierii spune c omul poate gsi în sine ceva care îl ridic din condiia de fi legatde Pmânt când preia impulsul christic. Ceea ce-l chinuie pe omul rstignit pe cruce sunt forelecare, plecând de la existena pmântean, sunt integrate corpului uman i prin acesta omului îngeneral. Dac ne ridicm privirea spre crucifix, spre faa transfigurat de suferin, spre corpulsfâiat de durere, aflm cea mai profund expresie a ceea ce poate imprima existena uman

omului. Dac îns înlm privirea la ceea ce am atras ieri atenia c trebuie s vedem deasupracrucifixului devenim ateni la ce poate s învie în om, la ce se poate înla din forele telurice icare ne arat c omul este o fiin cosmic. Pmântul imprim forele sale numai unei pri din el,îns din aceste fore poate învia ceea ce este de fapt ingredientul cosmic al omului.

Aceste lucruri trebuie vzute în legtur cu gândul Învierii, sunt aspecte care trebuie s fierecunoscute, mai ales în timpul nostru în care tindem spre învierea cunoaterii spiritului. Ceea cetrebuie s înelegem înainte de orice este faptul c în timpurile mai vechi era prezent oînelepciune instinctiv. Aceast înelepciune era ceva sugestiv, care-l învingea pe om, în care elnu putea tri în libertatea sa. Natura voliional a omului era mai puin exprimat în timpurile maivechi. Ea trebuie s se dezvolte în acel timp al evoluiei Pmântului care urmeaz Misteriului de



pe o gota. u pr v re a vo na sa, omu vec tr a ntr-o stare con uz . o na ns tre u e s e ptruns de înelepciune, de for a ideii, de spiritualitate. Din aceast cauz este necesar înaintede toate ca impulsul Christos s-i fac intrarea în voina omului. Acest lucru trebuie îns s fieîneles în sens corect. În mod cu totul special este vorba de elaborarea voinei din prezent spreviitor. Omul trebuie s devin tot mai contient de puterea voinei sale. În prezent, noi vieuimreacia care s-a nscut din meninerea comod a unor prejudeci vechi, reacia împotriva voinei.În prezent, nu se dorete formarea în vreun fel a voinei. Chiar se urte elaborarea voinei. Cumse comport în aceast situaie omul?

Dac i se cere s fie un om întreg, un om deplin, care i în voina sa s fie cuprins de înelepciune,

el spune: La aa ceva nu m angajez, deoarece Biserica vrea s-mi conduc voina. Biserica îi arevechile ei porunci, Biserica îmi va spune cum trebuie s procedez cu voina mea. Sau, dac nuspune aceasta, omul prezint altfel lucrurile. El spune: Ah, de ce a da o direcie voinei mele,doar am statul. Statul are legile sale, statul are amenajrile sale, statul face totul. Statul preiacopilul. EI îl preia dac este trecut de greutile cele mai mari. Va veni îns i timpul când statulva prelua grija copilului la o vârst când are tot felul de probleme. Dar de ce n-ar trebui s existei oameni de curte care s schimbe scutecele i un minister al schimbrii scutecelor! Acestelucruri ar fi interesante pentru modelarea viitoare a unor instituii sau servicii.

Apoi îns, când lucrurile nu mai sunt atât de incomode, când devin mai simple cu privire ladirijarea copilului, statul nu se mai angajeaz la a mai încredina cuiva o judecat i oamenii, întotalitatea lor, sunt, în fond, mulumii cu aceasta. Ei nu trebuie s se mai gândeasc, de exemplu,

la ce le este necesar copiilor lor, cci nici statul nu se gândete cu adevrat la aceasta, dar ei aacred. A putea s continui mult timp aceast analiz. Omul ar trebui s-i transpun voina înactivitate, îns el apeleaz la altceva, care în centrul voinei sale nu radiaz lumin. Dar tocmaidespre aceasta este vorba, ca voina s preia impulsurile pline de lumin care se afl în gândul-Christos corect îneles.

Christos este acea entitate care nu ia niciodat în stpânire grupuri, care nu-i face de lucru cugrupuri. Cea mai mare nerozie este s se vorbeasc despre un Christos german sau francez sauscandinav sau olandez sau montenegrean, sau despre un Christos, s spunem, din Maroc etc.Christos este acea fiin care nu cunoate grupuri, ci numai fiine individuale i oricine crede c Elar avea vreo legtur cu anumite grupuri greete, nu înelege fiinta lui Christos.

Dar aceast înelegere a lui Christos vine odat cu înelegerea individualitii umane. Când seîntâmpl aceasta va fi prezent i gândul Învierii, cci spiritul poate învia numai în individualitateauman. Spiritul poate învia numai când se d individualitii umane posibilitatea de a sedesfura. Acest lucru se poate întâmpla numai dac se scoate viaa spiritului din restulconfiguraiei statale, aa cum o înelege tripartiia social a organismului social. Multor oameni le

poate prea forat apropierea între gândul Învierii i gândul tripartiiei. Dar cel care are simt iînelegere pentru caracterul unitar al civilizaiei umane va înelege c ceea ce este gândit pentruviaa social trebuie s reias din acea înelegere care dorete pentru om cel mai înalt lucru care-ieste accesibil. Gândul Învierii trebuie s fie îneles în sens spiritual. Acest lucru va fi posibil dacnu te bizui numai pe contemplare, adic pe intelectualism, ci dac se încearc înelegerea corecta modului în care trebuie s fie luat în stpânire voina omului.

tiina spiritului, cum este ea îneleas aici, se adreseaz voinei omului. Tot restul vorbrieitiina spiritului nu-l înelege. Vedeti ce se afl în literatura noastr. La ce ar ajunge oamenii dacar vrea s cuprind cu intelectul noiunile i conceptele care se afl în literatura noastr? Numai ladiscuii pline de poticneli! Ei ar putea purta tot felul de discuii profane asupra problemelor decare vorbete tiina spiritului. Dar gândurile i ideile coninute în tiina spiritului vor s fiecuprinse de voin, vor s devin preocuparea întregului om. Dac vrei s înelegi tiina spirituluitrebuie s vrei s-o cuprinzi în întregul ei. i astfel cultura voinei începe cu înelegerea.

Ea ar trebui s ptrund în fiina uman a celor care ader la ceea ce numim aici micarea detiin a spiritului. Aceast micare antroposofic ar trebui s se îndrepte spre tot ce este practic



n re a a e cu evo u a vremur or n t mpu ma nou. u pentru a prezenta ucrur e n morutcios acest lucru este foarte departe de mine , ci pentru a atrage atenia asupra unor aspecte v prezint cele ce urmeaz.

În ultimul timp noi am fcut tot felul de amenanajri practice. Pentru astfel de amenajri avemnevoie de oameni, trebuie s ocupm oameni în aceste activiti. Noi îi ocupm, bineîneles, pecei care îneleg ceva despre inteniile existente în micarea antroposofic, sau cel puin ar trebui sîneleag ceva. S presupunem aceasta ar putea fi numai un mod de a concepe, eu vreau s

prezint numai eventualiti c un antroposof se implic în activitile noastre practice i cacioneaz, spunându-i: Acum, când se vor face lucruri practice, lucrurile trebuie privite dintr-un

alt fundament; ca antroposof eu sunt implicat cu adevrat în toat aciunea i nu-mi trece prin caps fac mai mult decât se face în mod obinuit în vremea de azi. Eu sunt una cu ceea ce se vrea prinaceste aspecte practice. Aceasta ar fi o concepie posibil. Alt concepie pasibil ar fi a celuicare spune: Da, aici sunt tot felul de amenajri practice, exist posibilitatea de a activa. Dar eusunt antroposof, de aceea nu vreau s m las tratat cum se obinuia în vechile servicii, cândtrebuia s fii punctual, s vii i s pleci la o anumit or. Eu vin când îmi place, plec când îmi

place, uneori nu m duc, sau fac altceva decât trebuie, cci în antroposofie lucrurile trebuie s se petreac cu totul altfel decât în vechea lume ipocrit, meschin. Aceasta ar fi cealalt concepie,extrem. Acestea sunt numai eventualiti, problemele de care ne ocupm fiind mult prea serioase

pentru a continua ceea ce, din motive de la sine înelese, rspândesc cercuri mari de antroposoficare-i gsesc în aceste lucruri plcerea într-un spirit sectant. Aceste cercuri gsesc c este normals spun: Da, oamenii beau ceai de atâta vreme, la ceai oamenii vorbeau s lsm la o parte ce

vorbeau la ceai sau la cafeaua neagr de dup mas! Dar de ce s nu se vorbeasc la ceai sau lacafea i despre Saturn, Soare, Lun, de ce nu i despre reîncarnare, de ce s nu gândeti ce ar fi

putut fi cineva în încarnarea precedent? Cu alte cuvinte, de ce nu s-ar face antroposofie de salonsau altceva asemntor?

Oricum, am depit aceste situaii. Ele nu mai sunt de actualitate. În prezent, privirea trebuie scad numai asupra celorlalte dou eventualiti. Eu vreau s atrag atenia asupra faptului c s-ar

putea merge mai departe cu una dintre eventualiti, în timp ce cu cealalt, conform creiaantroposofii nu mai vor s apar la ora opt, ci la zece jumtate, pentru c pân atunci poate vor smediteze etc., de aceast eventualitate absolut sigur o cultur a voinei, aa cum am caracterizat-oacum, nu se poate lega. Timpurile sunt prea serioase pentru a nu focaliza aceste dou posibiliti

polare ale mânuirii antroposofice a lucrurilor. Eu însumi nu vreau s prezic nimic, dar v sftuiescs privii puin în jur pentru a vedea dac aceste dou eventualiti exist i s v formai dupaceea o judecat i eventual s v comportai, în funcie de aceasta, într-un fel oarecare. Estefoarte frumos s te mrturiseti ca fiind apartenent la micarea antroposofic, dar pentru timpurileactuale acest lucru nu este suficient. Timpul actual cere în mod necondiionat interveniastimulatoare a voinei în evoluia umanitii.

Este poate important s spui: Într-un anumit loc, inaccesibil, undeva ascuns, se afl un anumitÄmaestru³. Dintr-o anumit surs a fost dezvluit odat în Ungaria un astfel de loc, i uniilocuitori naivi ai Budapestei au cutat s-l afle cu ajutorul poliiei i nu au gsit reedina aceluimaestru! Când s-a povestit cuiva c s-a mers pe aceast cale pe urmele unor fore spirituale alePmântului nu s-a putut obine altceva decât un zâmbet, cci era un demers naiv s se caute

adresele potale ale conductorilor spirituali ai omenirii. Dar acest lucru prefer s nu-l comentez!Despre aceste probleme exist tot felul de preri. Astfel, de exemplu, îi fcea de lucru printre noiun anumit Grashof cum se numea el pe atunci. În crile sale el s-a numit mai târziu MaxHeindel, dar atunci el avea un alt nume, se numea Grashof. Acest om înmagazinase tot ce se putea

prelua din conferine oficiale i din cri. Din aceasta el a fcut ceva mistic, o carte numit Rosicrucian C osmos C onception i apoi, într-o a doua ediie, a preluat ceea ce se gsete înciclurile noastre de conferine, pe care i le-a notat. Apoi a povestit oamenilor din America c elar fi obinut aici prima treapt de învtur, dar pentru cea de a doua s-ar fi dus în adânculUngariei la un maestru. De la acesta, a afirmat apoi, ar fi învat ceea ce a rescris apoi folosindciclurile de conferinte pe care i le listase i a cror copiere constituia un plagiat! Unii dintredumneavoastr vor fi tiind c atunci a mai survenit i faptul, de un comic de nedescris, c acest



text a ost tra us n german , cu o serva a c aa ceva se poate g s n uropa, ar c ar ma bine s-l primeti în forma în care a putut s se nasc sub soarele liber al Americii.

Omenirea accept s i se ofere ce poate prelua fr voin. Cultura voinei, dac este realizat cuadevrat, face în mod sigur i ca aa ceva s nu mai poat fi posibil. Dac voina rmâne slabslab, atunci ea devine tot mai slab i mai slab fa de posibilitatea de a evalua ceea ce oîntâmpin din lumea exterioar. Noi trebuie s învm s legm Fiina Suprem de ceea ce trimîn viaa de toate zilele. Asupra acestor lucruri nu trebuie totui s inem o contabilitate separat.Trebuie s înelegem c dac cuprindem spiritul atunci ieim i dincolo de judecarea superficial avieii obinuite. i dac ne exprimm conform sentimentului, oricât ar prea de uimitor, suntem

aproape de elementul de credin al Învierii de care avem nevoie în prezent. Avem nevoie de primul element, a spune, cel dintâi început, care const în a prelua în voina noastr ceea ce poateveni din tiina spiritului. Apoi, în linia pe care am pornit, în direcia în care suntem îndrumai, seafl calea spre adevrata credin a Învierii. În prezent, trebuie s ajungem la o adâncire agândului Patilor. Trebuie s reunim, în prezent, ceea ce pentru noi reprezint antroposofia cuceea ce pentru un cerc mare de oameni nu este decât un cuvânt care nu are coninut. Un astfel decuvânt este cuvântul Înviere, Pati, pentru cercurile cele mai largi ale oamenilor. De aceste lucruritrebuie din nou legat un sens. Trebuie s ajungem la cunoaterea evoluiei umanitii i trebuie sînvm s înelegem din nou, plecând de la lumina clar a contienei, ce înseamn cuvântul

paulinic [ Nota 79 ]: ÄDac Christos nu a înviat, credina voastr este deart³. Deart este oricestrdanie spre cunoatere i orice strdanie uman, dac nu poate prelua în interiorul dispoziieisufleteti umane adevratul gând de Pati al Învierii.

CONFERINA a XVIII-a

Dornach, 1 aprilie 1921

Dac contemplm din afar ceea ce gsim consemnat în T eosofia, în tiina ocult i în alte crica fiind alctuirea articulat a omului, putem observa forele de înelegere, facultile de înelegereale omului. Este sigur c ceea ce reunim sub numele de faculti de înelegere cuprinde aspectelecele mai variate din ceea ce numim mdularele omului. Numai prin astfel de observaii carefocalizeaz noiuni i idei pe care le avem din diferite puncte de vedere putem avansa în discuiilenoastre. Aadar, vedem, pe de o parte, activitile destinate înelegerii vieii umane sufleteti-

spirituale, pe de alt parte, activitile determinate de viaa de dorine i de viaa voliional. Azivrem s focalizm aceste faculti din punctul de vedere al întregii umaniti, adic vrem s neîntrebm: Ce importan au forele raionale în viaa omului i ce importan au forelevoliionale? O astfel de cercetare poate da roade numai dac nu se focalizeaz omul izolat, ci caun membru al întregii planete. Faptul c avem dreptul s procedm astfel rezult din urmrireacelor expuse, de exemplu, în tiina ocult privind evoluia Pmântului nostru de-a lungul

perioadelor Saturn, Soare i Lun.

Dac v amintii ce se spune acolo despre evoluia Saturn, Soare i Lun, vei înelege c lucrurilenu trebuie abordate cum fac geologii i cercettorii actuali ai naturii, care, pe de o parte,cerceteaz geologic Pmântul, fcând abstracie de existena omului, pe de alt parte cerceteazomenirea într-un fel de antropologie închis, ca i cum aceasta s-ar mica pe un sol care-i este

complet strin. Din aceast cauz, nu poate fi vorba despre un mod de abordare cu adevratrodnic. Dac urmrii ce se spune despre evoluia Saturn, Soare i Lun, vei vedea c forele carese desfoar în umanitate i cele care se desfoar în restul planetei nu pot fi gândite separat.Faptul c omenirea a obinut o anumit independen fa de planeta pe al crei sol se deplaseazreprezint un stadiu al evoluiei; el nu poate fi îns hotrâtor. Noi trebuie s abordm omul încontextul întregii evoluii a Pmântului. i trebuie s spunem c dac focalizm capacitatea de aînelege raional i ne amintim de cele spuse despre metamorfoza Saturn, Soare i Lun a evoluieiPmântului vom descoperi c aceast interioritate, pe care o aflm în prezent în omul evoluieiînelegerii raionale, nu exista în metamorfozele anterioare ale evoluiei Pmântului. Ceea ce, în

prezent, este localizat în mare msur în capul nostru era repartizat ca o raiune general, ca oraiune legic atotcuprinztoare, pe întreaga planet. S-ar putea spune c raiunea aciona în



apte e ntreg p anete. r a ma vor espre aturn oare, omu nc nu avea pe uncontiena raionalitii, ci numai o contien de reverie. Aceast contien de reverie privea înafar, spre fenomenele lumii, i în timp ce avea aceast contien omul nu spunea: Afar se

petrec fenomenele lumii i eu nu le îneleg cu mintea mea, ci el visa în imagini.

Ceea ce noi simim a fi localizat în capul nostru ca minte el percepea ca fiind întreesut în lucrurii fapte. Noi facem deosebire între legile naturii i felul în care sunt cuprinse ele de minteanoastr. Omul preistoric tria contient sufletete numai în imagini, acesta fiind cazul i pentru

perioadele mai vechi ale evoluiei noastre pmânteti, i nu fcea deosebire între legile exterioareale naturii i mintea sa, ci însi natura avea raiune, minte, natura îi ddea ea însi legile. Afar

aciona raiunea. Reprezint un stadiu de evoluie a omenirii devenite independente faptul cspunem: Noi avem în interior raiunea, iar afar exist legile naturii. Suma acestor legi alenaturii era pentru omul preistoric raiunea.

Acum am dezvoltat deja pân la un anumit grad contiena faptului c raiunea este prezent înnoi i c afar sunt legile naturii pe care raiunea noastr doar le cuprinde. Indicând acest fapt,atingem un puternic impuls evolutiv al umanitii. Dar trebuie s fim contieni c acest impulstrebuie tot mai mult pus în eviden i dezvoltat. El nu este pe deplin dezvoltat în prezent. Noispunem în adevr c am avea în interior mintea i c afar domnesc legile naturii, dar nu neînsuim înc pe deplin mintea, raiunea. Ca omenire ne-am oprit la jumtate de drum cu privire laaceast preluare în noi a raiunii, a legitii naturii. Acest fapt, pe care l-am amintit acum, face

parte din aspectele spre care trebuie s ne îndreptm atenia din punctul de vedere al tiinei

spiritului. În prezent, suntem înc mândri când, cu privire la tot ce ine de raiune, ce recunoatema fi tiin uman, gsim ceva ce este comun i pentru om. Înc se consider a fi ceva deosebit deimportant pentru întreaga evoluie uman a naturii faptul c tiina trebuie s fie ceva ce plutetedeasupra umanitii i c oamenii, în timp ce se dedic tiinei, trebuie s-i sacrificeindividualitatea, trebuie s gândeasc cum gândete Ätoat lumea³. Este un ideal mai ales alinstituiilor noastre de învmânt de a finisa o tiin cu totul impersonal, cu totul neindividual,de a face din aceast tiin ceva în legtur cu care s se spun cât mai puin posibil Äeu³ i cât demult posibil Äse³: ÄS-a³ gsit cutare sau cutare lucru, trebuie Äs se³ considere adevrat cutare saucutare fapt! Idealul reprezentanilor oficiali ai tiinei ar fi tocmai ca diferiii confereniariuniversitari s nu poat fi deosebii cel mult prin temperament dac se merge de la ouniversitate la alt universitate foarte îndeprtat. Ar fi considerat chiar un ideal dac, s spunem,s-ar putea audia o conferin de botanic undeva în nord, apoi s-ar putea zbura cu un balon foarterapid spre sud, dac s-ar putea asculta acolo continuarea la aceast conferin i ea ar corespundecu totul la ceea ce Äse³ tie în botanic! Ceva cu totul impersonal, neindividual, aceasta este ceeace se consider a fi corect în acest domeniu i exist un fel de spaim îngrozitoare c s-ar puteastrecura ceva personal în aceast tiin, în aceast lucrare a minii omeneti. Nivelarea întregiiculturi umane este cel mai mult apreciat. Este o mare mândrie de a nu se devia de la ceea ce afost formulat într-un anumit fel o dat pentru totdeauna. Aadar, s-ar dori s se desprind tiinade om. Ea este desprins i în alt privin de om. Se pot da exemple în acest sens. Gânditi-v lafelul în care cei mai muli oameni care se implic în mod oficial în viaa tiinific îi scriudisertaiile, crile de confereniar, crile de candidatur la titlul de profesor etc. Ei particip câtse poate de puin la elaborarea lor i iau cât se poate de puin în calcul faptul c aceste cri ar ficitite de cineva. Ele sunt scrise, dar le citesc doar cei din comisia de examinare, sau cel mult lecitete unul, rsfoindu-le, i spune apoi celorlali cum trebuie s le aprecieze. Cci tiina este unlucru asupra cruia Äse³ gândete, nu unul conceput în mod personal, dup care se depoziteaz în

biblioteci. Dac cineva vrea s scrie ceva asemntor, el consult cataloagele bibliotecii i cautce s-a mai scris pe aceast tem, dup care i aceast scriere se depoziteaz i are prea puin de-aface cu ceva individual-personal. În biblioteci sunt o sumedenie de cri care nu intereseaz penimeni în mod personal. Aceasta este o stare de lucruri înspimânttoare. Dar lucrul i maiînspimânttor este c oamenii nici nu simt aceast necesitate, c ei se complac în aceast situaie,c ei cred c nu trebuie s tie nimic, deoarece în biblioteci poi gsi orice dac tii s cauirubrica potrivit în cataloage. Astfel stau lucrurile. Dar oamenii trec pe lâng tiina care este cevaatât de general. În orice caz, tiina ar trebui s arate altfel, dac oamenii ar pstra-o în capetele lor i nu în rafturile bibliotecilor.



ceasta ne n c s-ar putea povest mu te n aceast rec e c n prezent cu tura este ncneindividual, impersonal, c oamenii o vd ca pe un nor plutind deasupra lor. Îns ceea ce

produc oamenii nu aparine numai umanitii, aparine Cosmosului. Din aceast cauz am spus c pentru a ajunge la o abordare fecund trebuie s observm omul în legtur cu planetele i planetele în legtur cu întregul Univers.

Cu ceea ce omul produce folosindu-i raiunea se poate proceda în dou feluri. El poate s-isupun mintea unui efort pentnt a putea elabora cunotine care apoi se vars toate în Äsegândete³, Äse tie³, Äs-a ajuns la cutare progres³ ; apoi se introduc în cri, acestea sedepoziteaz, i aceasta este tiina pentru mai multe generaii; oamenii pot s se sclerozeze cu o

astfel de activitate a minii. Se considera c nu este important ca dup cuvântrile oficiale s se poarte discuii în cercuri mici cu privire la unele detalii tiinifice. În loc de aceasta se discut totfelul de fleacuri, foarte departe de problemele tiinifice. Iar cei care au slbiciunea de a fientuziasmai de tiina lor, i care încearc s vorbeasc, la ceai sau la cafea, despre o temfilosofic sau alt fel de tem, sunt acuzai c practic Ädiscuii tiinifice³ plicticoase, c nu auspirit monden i nu sunt luai în serios. O dat m-a impresionat într-un mod cu totul neobinuitaceast atitudine impersonal fa de tiin. Am fost la o adunare la care Helmholz a citit cuvântcu cuvânt un text [ Nota 80 ] care era de mult sub tipar. Dup conferin a venit la mine un jurnalistcare mi-a spus: Cine dorete s tie toate acestea poate foarte bine s citeasc o astfel deconferin dup ce se tiprete; de ce trebuie s-i mai fie i citit? Ar fi mult mai inteligent dacHelmholz ar trece printre auditori i ar da mâna cu fiecare; cu aceasta s-ar realiza mult mai mult. Acesta este un exemplu bun pentru situaia în care ceea ce Äzboar în jurul nostru³ este

considerat a fi tiin în mod atât de impersonal. În acest caz oamenii, se înelege de la sine, seusuc. Acesta este unul din modurile în care poate fi îneleas cultura raional.

Un alt mod este acela de a te interesa de toate detaliile pe care le sesizeaz dispoziia entuziast icare anim tiina, pe care o retopete în noiuni vii, încât tot ceea ce noi înelegem, cuprindem,este luat în primire de viaa interioar a sufletescului. În felul acesta, tot ceea ce ofer tiina poatefi întreesut cu focul interior, aa este posibil ca în timp ce cuprinzi tiinele individuale s

ptrunzi treptat în întreaga via a lumii, în felul acesta poi modela ceva care devine problem personal specific pentru om. Acesta este cellalt mod de a înelege cultura raional. Tot ce seface numai parial este impersonal, este rupt de om. Cel mai bine ar fi ca oamenii s inventezeautomate pentru activitatea tiinific, astfel încât s nu mai aib nimic de gândit cu capetele

proprii. Îns ceea ce realizeaz activitatea tiinific fcut plenar, cu temeritate, nu aparinenumai omului, ci reprezint problema întregii planete, i prin aceasta a întregului Cosmos. Cciceea ce face omul în timp ce gândete, în timp ce formuleaz în capul su ceva raional este un

proces asemntor cu drumul apei unui izvor spre mare sau cu ce se întâmpl când plou i apa seevapor. Ceea ce se întâmpl exterior material când plou, ce se întâmpl când lstrete plantaetc. reprezint evenimente de un fel. Ceea ce se întâmpl prin aciunea omului reprezintevenimente de alt fel. Nu este numai o problem uman, este o problem a întregii planete. itocmai aceasta este sarcina omului în evoluia sa pe Pmânt, s preia în sine raiunea care erarspândit pe toat planeta, s se uneasc cu ea. Aadar, este un impuls de evoluie al omului sfac din tiin o problem personal, s-o poat întreese cu entuziasm, ca ea s poat ptrunde înel astfel încât s fie cuprins de focul inimii sale. Dac acest lucru nu se întâmpl, dacacumuleaz tiina în mod impersonal, atunci lucrurile nu merg în sensul evoluiei pmântene.Atunci cultura raional nu cuprinde dispoziia sufleteasc a omului. Cultura raional se dezvoltnumai în cap i plutete prea departe de suprafaa Pmântului; ea se dezvolt numai în capete, deiar trebui s coboare în inimi. Spiritele luciferice ateapt ceea ce nu este cuprins de inimi, ceea ce,aadar, nu este cuprins de dispoziia sufleteasc. i acest lucru pe care-l ateapt atât de multspiritele luciferice dumneavoastr putei s-l receptai atunci când plutete într-un mod atât deimpersonal deasupra Pmântului. Singura posibilitate de a smulge de la spiritele luciferice ceea ceeste lumea raiunii const în a o ptrunde cu cldur sufleteasc, de a o transforma în problem

personal. Iar ceea ce se întâmpl în vremea noastr, ceea ce se întâmpl de mult trebuie sînceteze. De aceea nu trebuie s lsm ca existena pmântean s devin prad a lumii luciferice,

pe calea ocolit a uscciunii raionale lucide. Prin aceasta Pmântul este oprit în evoluia sa într-un stadiu anterior. El nu ajunge la desvârire. Dac oamenii vor accepta mult timp



mpersona tatea aa-num te t ne, vor p er e nsu e rea. ceast t n mpersona esteucigaa a ceea ce este sufletesc i spiritual în om; ea usuc omul, îl pustiete. În final, ea va facedin Prnânt o planet moart, cu automate în loc de oameni, cu indivizi care i-au pierdutcomponenta spiritual-sufleteasc. Lucrurile trebuie privite cu seriozitate. Nu este permis sasistm la acest asasinat cosmic realizat de activitatea abstract, de activitatea impersonal atiinei pe Pmânt. Acesta este un aspect.

Alt aspect se refer la capacitatea de dorin a omului. Aceasta este legat de voin. Ceea ce estelegat de voin poate merge la rândul su pe dou ci. În primul rând, ceea ce este voliionaltrebuie s se subordoneze unor porunci sau legi statale etc. i s se integreze în ceea ce este

legitate general, astfel încât aceasta s existe alturi de dorina pur instinctiv a omului. În aldoilea rând, ceea ce se oglindete în om drept facultate de a dori, ceea ce este prezent ca facultatea voinei trebuie s se ridice treptat pân la gândire pur, s îi triasc viaa individual, astfelîncât s se revarse în viaa social ca iubire. Este acel mod în care se epuizeaz voina i facultateade a dori descris în F ilosofia libertii . Acolo am artat c ceea ce este legitate general umantrebuie s reias din fiecare individualitate i c atunci când ceea ce apare din individualitateauman se ridic pân la gândirea pur, prin consonana ulterioar a ceea ce fac oamenii, d natereordinii sociale. Oamenii se tem de orice ordine social. Ei ar vrea s organizeze ceea ce oameniitrebuie s vrea. Ei ar vrea s instituie Äimperative categorice³ în locul iubirii care se revars dinfiecare om. Dar deoarece exist asemenea porunci abstracte fie c sunt fasonate dup modeluldecalogului, fie c sunt legi ale unor state unitare nu se manifest decât dorinele instinctive dinom, dorine care au devenit singurul ingredient social al timpului prezent. La rândul su, faptul c

omul nu-i modeleaz voina pân la nivel individual, pân la gândirea pur, acest fapt nu maieste ceva care-l privete numai pe om, ci întreaga planet i întregul Cosmos. Iar spiriteleahrimanice ateapt cu nerbdare ce se întâmpl când voina omului nu se poate forma în modindividual. Ele folosesc toate dorinele ce nu triesc în om în scopul iubirii, ceea ce trietevoliional, pentru a le transfera unor entiti demonice individuale. Aa cum prin ceea ce esteactivitate de înelegere care plutete deasupra omenirii ia natere o entitate general, tot astfel iaunatere entiti formate individual prin capacitatea de dorin netransformat în iubire a diferitelor individualiti. Dac în ordinea social nu se va nzui spre o modelare a convieuirii libere,Pmântul se va umple de entiti individuale, dar care duc o existen ahrimanic-fantomatic icare i-ar rpi posibilitatea de a se transforma în Jupiter în metamorfoza planetar urmtoare.Aceasta ar însemna c ceea ce ine de raiunea abstract ar modela planeta noastr într-o direcie(vezi desenul, stânga), nu ar lsa-o s ajung la împlinire, iar ceea ce ia natere din voina

netransformat în iubire ar zmisli în cealalt directie (dreapta) entiti individuale. Astfel am prezentat schematic ce vede cel care privete începuturile unei civilizaii integrate în procesulevolutiv al planetei Pmânt ca fiind ceea ce se modeleaz când impulsurile care lstresc atât de

puternic în lumea vestic se manifest nestingherite i ceea ce se dezvolt atât de puternic înlumea estic (vezi desenul ) i apare aici din subiectivitate uman în cultura statal ajuns îndecaden; aceasta este de fapt ceea ce vrea s orienteze evoluia Pmântului spre demoniindividuali. Ceea ce se dezvolt în Vest ne conduce la o raionalitate general i vrea s fac,treptat, din oameni automate.

Plana 8



[mrete imaginea]

Aceste lucruri pot fi perceptibile, chiar dac doar în structurile acestor automate, care astzi parial exist deja spun în mod cu totul contient Äparial³, cci ele sunt, ce-i drept, înc cevafoarte individual. În multe privine, automatismul poate fi deja vzut. Dar mai este prezent ceva înaceste automate într-un mod înc foarte individual, care apare ca un apendice al acestor automate,o anex care, dac lucrurile nu sunt transformate direct în bancnote, are clinchetul aurului i alargintului. Dar automatismul ar aciona în aa fel încât i portofelele individuale s devin

portofele comuniste, generale.

Dar aceasta este ceva ce nu trebuie perceput cu simpatii sau antipatii, ci cu acea privire careîntrevede mersul lumii, care poate contempla ce se întâmpl între oameni, care poate face olegtur cu mersul Cosmosului. Dac priveti lucrurile în felul acesta vei spune: Oamenilor le estedat s duc planeta mai departe în evolutia sa. Dac omenirea nu încearc s transforme tiinaîn înelepciune, ceea ce se poate întâmpla doar dac omul face din tiin o problem personal idac o leag cu ceea ce, pe calea ocolit a iubirii, devine o problem general a omenirii plecândde la facultatea de a dori, acest mod de a percepe existena ar amenina omenirea. Cu o nuan

puternic de înelegere raional interioar aceste lucruri pot fi preluate din tiina spiritului. Înfond, aceasta ne-o arat, în prezent, planeta care a rmas un simbol cosmic, Luna.

Când Luna se afl în primul sau în ultimul ptrar, avem o imagine a ceea ce ar putea deveniPmântul; în partea mai întunecat ea arat celui care poate vedea suprasensibilul aceste mici

siluete demonice care se mic spre curbura concav a semilunii. Aa încât este corect când sespune c omul trebuie s fereasc Pmântul de existena lunar.

Luna ne arat ce poate deveni Pmântul într-o imagine cosmic ce ne este pus în fa. Trebuie sne obinuim deja cu ceea ce vedem afar, în Cosmos. Trebuie s vedem c Luna ne prezint ocaricatur a existenei terestre, ne indic ce ar putea deveni Pmântul dac omul nu înva s facdin tiina impersonal o problem personal, s transforme prin incandescen dorineleindividuale în iubire, prin care ea ar deveni în viaa social asociativ o problem general aîntregii umaniti. Se poate înelege mai bine ce se întâmpl în întregul Cosmos când se privetela ceea ce se întâmpl în om, i, invers, se poate vedea în mod corect care este sarcin uman cândse pot percepe în mod corect condiiile Cosmosului. Apoi întorcei-v i la ceea ce trebuie sexiste în omenire ca moralitate, ca eticism.

Lucrurile care se spun despre Lucifer i Ahriman nu trebuie înelese în sensul c trebuie teoretizatasupra lor, c trebuie vorbit numai despre faptul c Lucifer este ceva i Ahriman altceva, citrebuie preluate în aa fel încât s se perceap influenele spiritelor luciferice care vor s reinPmântul în stadii anterioare, i s se îneleag c Ahriman vrea s menin stadiul actual alPmântului pentru ca acesta s nu progreseze spre stadii viitoare; dar aceste lucruri trebuie vzuteîn detaliile lor. Aspectele morale trebuie s fie valorizate prin legile naturii, iar ceea ce ine delegile naturii trebuie valorizat în sens moral. Dac se întâmpl acest lucru, se va arunca punteaîntre concepia moral despre lume i concepia teoretic despre lume, punte despre care amvorbit de mai multe ori chiar în acest loc.

Din acest punct de vedere trebuie s fie abordat i ce se întâmpl în prezent. Cci numai dacintervine voina liber a omului în mersul lumii se poate întâmpla ceea ce eu v-am prezentatschematic aici. Evoluia Pmântului este întru totul sarcina omului i a umanitii. Acest lucru nueste permis s-l trecem cu vederea. Cel care vrea doar s teoretizeze, care, de exemplu, vrea saud doar: Dup atâtea i atâtea secole se mai întâmpl..., nu ia în considerare faptul c noi trimdeja într-o epoc în care umanitii îi revine sarcina de a fi prta la metamorfozele evoluieiPmântului, c trebuie preluat în dispoziia sufleteasc uman ceea ce este raiune general a lumiii c din om trebuie s se reverse sub forma iubirii umane generale, care îns poate fi atins numaiîn gândirea pur, liber, ceea ce triete individual ca facultate de a dori.



u aceasta v-am a us n aa oc u u su etesc ou curente cu tura e mportante am ncercat sv art, din alt punct de vedere, care este sarcina tiinei spiritului. Sarcina tiinei spiritului estede a interveni în evoluia umanitii, astfel încât mersul lumii s decurg din esena însi aomenirii.

NOTE

1. Euclid : aprox. 300 î.Ch, Elementele sale ofer învturile de baz pentru întreaga matematic.2. Var una: zeu vedic. Imnurile închinate lui fac parte din cele mai sublime ale Rig Vedei, partea cea maiveche a Vedei. Vezi textul corespunztor în conferina lui Rudolf Steiner din 26 decembrie 1920, în

Spiritualitatea cosmic i fizicul uman, GA 202.3. Sucul de Soma (în sanscrit): sucul plantei Soma, o specie de Sacrostemma, amestecat cu lapte sau orz ifermentat, a crei for de a produce extazul era venerat ca fiind zeul Soma comparabil zeului grecDionysos.4. Pi at ra înelepil or : vezi Rudolf Steiner, E lemente de baz ale esotericii GA 93a, 1976, pp. 39-41(prezentarea procesului carbonului de la expiraie, prin asimilaia plantelor, pân la carbon i la diamant).Crbunele este piatra înelepilor.5. Nov alis: Cine nu pune mâna pe o carte de matematic cu evlavie i n-o citete ca pe cuvântul luiDumnezeu, acela nu o înelege (F ragmente matematice).6. coli de înelepciune: Contele Hermann Keyserling (1880-1946), filosof al culturii i al istoriei, a fondat în1920 la Darmstadt o coal de înelepciune care s-a manifestat ca adversar a antroposofiei.7. Pr edicat or misi onar cu numele F r ohnmeyer : D.L. Joh. Frohnmeyer, 1850-1921. Pasajul se gsete în

Micar ea teosof ic. Ist or i a, pr ezent ar ea i cr itica ei , Stuttgart i Basel 1920, p. 107: În prezent, se cizeleaz ostatuie de 9 m a omului ideal: sus cu trsturi «luciferice», jos cu trsturi animalice (în ediia a doua acestpasaj a fost eliminat). Frohnmeyer a preluat aceast descriere, fr nicio verificare, dintr-un articol al preotuluiHeinrich Nidekker-Roos, fr indicarea sursei, ca i cum ar fi fost propria-i constatare.8. Ast f el de cat ast r of : aluzie la Primul Rzboi Mondial i la urmrile acestuia.9. Rabind ranat h T agor e (1861-1945), poet, filosof i lupttor indian.10. Un om de tiin din Zür ich: vezi Neue Zurcher Zeitung, 1920, nr. 2158, 1, Morgenblatt (29 dec.),tiin a spi r itului ant r o posof ic semnat M.Sz. (dr. Mieczyslaw Sztern). Analiza celor dou conferine ale luiRudolf Steiner din 6 i 8 decembrie 1920 de la Zürich, tiin a spi r itului ant r o posof ic , r ezult atele i

f und ament ar ea ei tiini f ic, sun cuvânt cu cuvânt astfel: Steiner i-a început caracterizarea sa a tiinei spiritului de orientare antroposofic prin aceea c a pus-o încea mai strâns legtur cu cea mai sigur dintre tiine, matematica. [. .. ] Aceast analogie oarecum frapant

este imediat strvzut în motivaia ei ubred de îndat ce afli mai departe instana pe care se sprijinîn finalpentru precizia cunoaterii antroposofice: este «trirea», «înelegerea intuitiv», «vederea suprasensibil».Adevrurile matematice nu-i deduc îns precizia din niciun fel din «intuiie» sau din «trire»; este vorba multmai mult de înelegerea pur raional în lanul închis fr goluri al deduciilor logice care dau valoare excelentsiguranei «dovezii matematice». [...] «Punctul matematic», «linia dreapt», «spaiul n-dimensional»,«diferenialul», pe scurt, toate noiunile fundamentale i axiomele matematicii nu sunt cu nimic «mai puinadevrate», cu nimic mai precise decât «atomul», «energia» etc. [...] Axiomele nu sunt «absolut», ci numairelativ «adevrate»... Dr. Sztern a tinut mai târziu o conferin împotriva antroposofiei, la 28 mai 1921, cutitlul: Pl at on , Goet he i ant r o posof i a (vezi Neue Ziircher Zeitung, 1921, nr. 805 (2 iunie).11. coal a noast r W ald or f : fondat în 1919 de Rudolf Steiner i de Emil Molt ca coal pentru copiii iangajaii Fabricii de igri Waldorf Astoria din Stuttgart. În prezent (1989), pe glob lucreaz în sensulpedagogiei de coal Waldorf mai mult de 200 de coli.

12.

Pozii a pr eotului i pr of esor ului T raub:

poziia amintit se gsete în cartea prof. dr. Friedrich Traub,Rud ol f Steiner ca f il osof i teosof , Tubingen, 1919, p. 34: Acele adevruri care în viaa zilnic le accepi pe încredere sunt detalii ale tiinei de valoare limitat. În teosofie este vorba despre valori ultime i supreme aleconcepiei despre lume. Dac acolo este suficient recunoaterea autoritativ a adevrului, înc nu s-a spus ceste la locul ei i aici. Dimpotriv, trebuie s cerem ca în problemele de concepie asupra lumii fiecare s steape picioarele proprii i s nu accepte pur i simplu ceea ce-i prevestesc alii. Dac a ajunge vreodat în situaiade a trebui s îndrznesc ceva mare în domeniul adevrurilor de coal, de exemplu faptul c Alexandru celMare a distrus regatul Persiei sau c Hanibal a trecut Alpii, dac a ajunge la convingerea c de un asemeneaadevr depind viaa i fericirea, nu m-a mai mulumi cu acea acceptare bazat pe autoritate strin, ci aapela la totul pentru a obine o certitudine independent.13. Ad am Smit h, 1723-1790, filosof i sociolog englez.



. Jo ann ott e F c te, 7 - .F r ied r ich Wil helm Joseph von Schelling, 1775-1854.Georg Wil helm Hegel , 1770-1831.15. Schiller , Scr isor i despr e educai a estetic a omului : adresate baronului Friedrich Christian von Schleswig-Holstein-Sonderburg Augustenburg, pierdute la incendiul castelului Christianburg din Copenhaga în februarie1794, reconstituite de Schiller i publicate de acesta într-o prelucrare largit în 1795, în revista Horen.16. Ralph W ald o T r ine, 1866-1958, scriitor i filosof american: aici, referirea se face la serierea sa cea mairspândit, Î n ar monie cu in f initul , New York, 1897.17. C hr isti an Science: micare fondat de Mrs. Mary Baker-Eddy, form religios-bisericeasc care a fostacceptat i în Germania.18. coli de înelepciune: vezi nota 6. i Tagore a fondat o coal de înelepciune i a fost invitat laDarnstadt în 1921.19. Legea conser v r ii mater iei : formulat în 1789 de Antoine Laurent Lavoisier, 1743-1794, chimist francezi fondatorul chimiei noi.Legea conser v r ii energiei : stabilit de Julius Robert Meyer, 1814-1878, în anul 1842, medic i cercettor alnaturii, la care trebuie s observm c lucrul nu a trecut în sufletele oamenilor în mod fin spiritual, cum a fosttratat de Meyer, ci într-un mod mult mai grosolan (Joule, Helmholz). Vezi Rudolf Steiner, conferina din 16aprilie 1918, în Moartea pmântean i viaa cosmic, GA 181.20. Al f r ed Russel W all ace, 1823-1913, zoolog englez: T he W onder f ull C entur y , its Successes and its F ailur es,New York, 1898. Citatul nu este textual, ci este un rezumat al gândurilor acestei cri.21. Î nt r e d ou a f i r maii o puse adev r ul se a f l undev a l a mijl oc: vezi Aristotel, Etica nicomahic, II/8.22. O ist or i oar d r gu: este vorba de o aniversare a Institutului de stomatologie al Universitii Zürich,inut la 14 ianuarie 1921 în aula Universitii, cu care prilej dr. Alfred Gysi a confereniat despre Cariiledentare, prevenirea i urmrile neglijrii lor. În aceast conferin antroposofia nu a fost pomenit i nici nu aavut loc vreo discuie despre ea. La bachetul care a urmat, la casa de întâlnire a membrilor breslei, prof. dr.Oskar Romer, directorul Institutului de stomatologie al Universitii din Leipzig, a rostit totui o cuvântare, careprezentant al acestui institut, dedicat merituosului conductor al Institutului din Zürich, dr. A. Gysi (devenitcurând dup aceea profesor-lector), în care a fcut referire la studiile antroposofice ale acestuia. Observaiamenionat de Rudolf Steiner ar putea fi legat de aceast cuvântare. La rândul su, prof. Romer a inut oconferin Despre caria dentar fr putrezirea dintelui. În legtur cu rezultatele cercetrii spiritului luiRudolf Steiner (Stuttgart 1921). Citatul În inteiorul naturii nu ptrunde niciun spirit creat provine dintr-opoezie a medicului elveian, botanist i poet, Haller (1708-1777) i este respins de Goethe într-o poezie-protest : În orice caz. Fizicianului (1820).23. Panteismul este un r epr o pr e f erat : vezi Otto Zimmermann, Rtciri antroposofice, în Stimmen der iZeit, vol. 95, caiet 4, pp. 335 i urm.: Antroposofia, în msura în care a ieit la lumin în tiprituri, este

panteist. Neclar este cel mult ce fel de panteism prefer ea etc.24. K ommender T ag i F utur um : Der Kommender Tag, Societate pe aciuni pentru încurajarea valoriloreconomice i spirituale, fondat la 13 martie 19201a Stuttgart; vezi prospectul de fondare a SA. KommenderTag din martie 1920. Vezi i Ideea K ommender T ag de Emil Leinhas, Stuttgart, 1921. Futurum SA, Societateeconomic pentru impulsionarea internaional a valorilor economce i spirituale, fondat la 16 iunie 1920 laDornach/Solothurn.25. Am fost o pt ani l a rând educat or : la recomandarea profesorului Karl Julius Schroer, profesorului su deistoria literaturii de la Universitatea tehnic din Viena 1884-1890, Rudolf Steiner a fost activ între anii 1884-1890 în casa importatorului de bumbac Ladislau Specht, Viena, ca educator al celor patru fii ai acestuia.26. P oarta iniierii (Iniierea): Un Mister iu r osicr uci an, în GA 14.27. Post aciunile mar ii cr ize a anului 1873: criza mondial din 1873, care a plecat de la Bursa vienez i s-aextins ulterior la ramurile comerului i industriei mondiale, a fost provocat de evoluia tehnic (mecanizarea

întreprinderilor), care a condus la creterea comerului mondial, la stabilizarea capitalului i la supraproducie.28. Eugene Bont oux , 1820 sau 1824-1904, om al finanelor francez, director general al Grii de Sud, maitârziu fabricant i constructor de trenuri (Ungaria, Serbia etc.). Fondator al Union générale, Paris, cu baniilegitimitilor i clericilor, care a falimentat în 1882. Printre altele, el a scris: Etude sur l a C ompagnie du cher nins

de f er Sud Aut r ichiens-Lombar ds , ra ppor t au C onseil d administ rati on , Par is 1866. La Hongr ie et

l aliment ati on de lEur o pe , Par is, 1862-1869, 2 vol.29. C elebr ul crah Bont oux : criza de burs din anul 1882 care a fost legat de un numr de fundaii ale luiBontoux, mai ales Union générale Banque de Lyon et de la Loire i de speculaii de burs. Vezi Fr. Perrot,C azul Bont oux i cea mai nou cr iz de bur s inter nai onal, Heidelberg; vezi i Eugene Bontoux, L Uni on

generale sa v ie , sa mor t , son pr ogramme, Paris, 1888.



. Leo T r o , 7 - , o ev c, con uc tor a revo u e o ev ce mpreun cu a m r I c Len n(1870-1924).31. Despr e Goet heanumul lui Steiner de l a Dor nach... : cele ase citate care urmeaz au fost preluate deconfereniar din cartea O pr i v i r e spr e v iit or? Pr ietenil or ast r ol ogiei tiini f ice de Elsbeth Ebertin, Freiburg(Baden) 1921, pp. 62-63. Primul, al treilea i al aselea citat sunt luate dintr-un articol intitulat Templul de laDornach, din revista Der Leuchtturm, Lorch (Wurttemberg), octombrie 1920. Citatele al doilea, al patrulea ial cincilea se afl în textul original al Elsbethei Ebertin.32. Generali deosebit de in f lueni : aluzie a confereniarului la exploatarea grotesc a prieteniei salepersonale cu eful Statului Major Generalul Helmuth von Moltke care a dus la afirmaia absurd a adversarilorc el ar fi prta la pierderea btliei de pe Marna din 1914.33. A f i un mason deosebit de per icul os: nu se cunoate o dovad documentar pentru acest zvon. VeziP ovestea vieii mele, GA 28, capitolul XXXVI. Afirmaia c Rudolf Steiner ar fi iezuit (mai târziu elev iezuit) aaprut în 1901. În conferina din 24 mai 1920, în Filosofia lui Toma din Aquino, GA 74, 1967, pp. 106-107 sespune: Eu am scris atunci Concepii despre lume i despre via în secolul al XIX-lea (în prezent E nigme ale

filosofiei , GA 18). Aici, la p. 172 gsii urmtoarea fraz: Aceti gânditori tiau într-adevr s se mite în lumeaideilor fr a-i încorpora aceast lume într-o form grosolan-sensibil. Astfel am vorbit despre scolastic iapoi i despre gânditorii catolici, care reluaser atunci studiul scolasticii: gânditorii catolici care se strduiesc,

în prezent, s înnoiasc aceast art a gândirii sunt, în aceast privin, demni de toat atenia. Întotdeauna vafi valabil ceea ce spune unul dintre ei, preotul iezuit Joseph Kleugten, în cartea sa F il osof i a pr eist or iei (Innsbruck, 1878): Totui aceasta a avut ca urmare c s-a spus atunci c eu însumi a fi un iezuit camuflat. C.S. Picht spune: La München s-a rspândit la sfâritul primului deceniu al secolului zvonul c Rudolf Steiner arfi fost educat în mnstirea iezuit Kalcksburg de lâng Viena, apoi s-a spus c ar fi fost vzut la colegiul iezuitmorav Bojkovitz, la rsrit de Brünn; în final, teosoful Franz Hartmann a mrturisit Anniei Besant, preedintaSocietii teosofice, c el îl consider pe Rudolf Steiner iezuit, ceea ce Besant i-a repetat lui Rudolf Steiner în1909, în timp ce, pentru a sublinia cât o înveselete aceast afirmaie, a adugat c Hartmann a considerat-o ipe ea iezuit. Cu toate acestea, Annie Besant nu a pregetat la adunarea general a Societtii ei de la Adyar, în1912, s-l numeasc pe Rudolf Steiner în mod oficial elev iezuit, ceea ce l-a determinat s resping aceastafirmaie realizând o schi a vieii sale sub forma unei conferine (tiprit în C ont r i buii l a edii a complet

Rud ol f Steiner , nr. 83/84, Pati, 1984).34. Este necesar s existe o anumit gr ij: colaboratorii Goetheanumului au organizat preventiv o pazproprie contra incendiilor. S-a înfiinat un serviciu de paz permanent. Cu toate acestea, Goetheanumul, ocldire construit din lemn, a czut prad flcrilor în noaptea de Anul Nou, ca urmare a unei incendieripremeditate. În acelai loc a fost ridicat un al doilea Goetheanum, dup modelul-machet fcut de Rudolf Steiner (m. 1925), o construcie din beton i cu forme corespunztoare pentru acest material.35. Entitile luci f er ice i ahr imanice: privitor la ierarhii (Angeloi, Arhangheli, Arhai, Exusiai, Dynamis,

Kyriotetes, Tronuri, Heruvimi, Serafimi), vezi Rudolf Steiner Ierarhiile spirituale i oglindirea lor în lumea

fizic. Zodiac, P lanete, Cosmos, GA 110. Privitor la forele active în evoluia umanitii, vezi Rudolf Steiner,tiina ocult în schi (1910), GA 13; vezi i Rudolf Steiner, Luci f er ic i ahr imanic în r el ai a l or cu omul , înFilosofie i antroposofie, GA 35 etc.36. Ni r v ana (stingerea): este denumirea indian pentru scopul suprem al nzuinei i strdaniei omului icel mai înalt lca care poate fi atins numai de alei, prin obinerea cunoaterii supreme i prin desprindereade orice dorin pmântean.37. Rzboiul car e a av ut l oc înt r e C hina i Ja poni a: rzboiul, izbucnit în 1894, s-a terminat în 1895 prin Paceade la Schimonseki. China s-a obligat s plteasc Japoniei o despgubire de rzboi de 200 taeli (600 milioanede mrci), în apte rate anuale.38. Regul a de aur a tiinei moder ne a spi r itului de or ient ar e ant r o posof ic : în baza regulii de aur amecanicii, care exprim faptul c nu se poate economisi travaliul prin niciun mecanism. De exemplu, dac

printr-un scripete se poate reduce fora, aceasta trebuie s acioneze, în schimb, timp mai îndelungat.39. C r eier ul pr oduce gândur i : vezi Carl Vogt, Scr isor i f il osof ice pent r u oamenii culti v ai din t oate oraele,Stuttgart i Tübingen, 1845, p. 206: Orice cercettor al naturii va ajunge, cred eu, conform unei gândiriconsecvente, la prerea c toate capacitile pe care noi le cuprindem sub numele de activiti sufleteti suntdoar funcii ale substanei creierului, sau, pentru a m exprima puin mai grosolan, c gândurile se afl cucreierul în acelai raport în care se afl fierea cu ficatul sau urina cu rinichii. A admite un suflet care sefolosete de creier ca de un instrument cu care poate lucra aa cum îi place este o aberaie. În cea de a douaediie, augmentat i îmbuntit, Giessen, 1854, p. 323, acest pasaj este repetat, cu adugarea unui citat dinJacob Moleschott, C i r cuitul v ieii , Mainz, 1852, p. 402: Comparaia este inacceptabil când se înelege în cesens transpune Vogt punctul de comparat. Creierul este tot atât de indispensabil pentru elaborarea gândurilorca i ficatul pentru secreia fierii i rinichiul pentru excreia urinei.



. Despr e une e st r ne u oase v ec : a uz e a teor a ant Lap ace.41. Ad ol f Har nack : F iin a cr etinismului , Leipzig, 1900.42. Nicol aus C o per nicus, 1473-1543, astronom, fondatorul imaginii heliocentrice a lumii.43. C ânt-mi , o , Muz... : vers introductiv la Ili ad a lui Homer.Eschil , 525-456 î.Ch., clasic al tragediei greceti.44. E r nst Haeckel : Eni gmele lumii. Studii asupra f il osof iei moniste, 1899.45. Eugen K ühnemann, 1868-1946, filosof, autorul crii Deutschl and und Amer ik a.46. F ranz X av ier , 1506-1552, cofondator al ordinului iezuiilor, misionar în India i Japonia. Declarat sfânt în1622.47. Ar ist ar h din Samos, aprox. 320-250 î.Ch., astronom grec.48. Galileo Galilei , 1564-1642, cercettor italian al naturii. La procesul din faa tribunalului inchizitorial dinRoma 1632, Galilei a trebuit s se dezic de învtura lui Copernic despre sistemul heliocentric.49. Ma x Dessoi r , 1867-1947, filosof.50. F r ied r ich Gogar ten, 1889-1931, teolog evanghelic: tiin a spi r itului a lui Rud ol f Steiner i cr etinismul ,Stuttgart, 1920.Wil helm Br uhns, preot lic.: Ant r o posof ie teosof ic. Din natura i tiin a spi r itului , vol. 775, Leipzig i Berlin,1921.K ur t Leese, preot lic.: Teosof i a moder n i îneleger ea cur entel or spi r ituale ale pr ezentului , Berlin, 1921.51. Î n car tea mea E nigmele sufletului : 1917, GA 21. În capitolul al doilea al crii Ma x Dessoi r despr e

ant r o posof ie, De dincolo de suflet, tiinele oculte în perspectiv critic, Rudolf Steiner analizeaz concepialui Max Dessoir. Episodul menionat se gsete la pp. 32 i urm. ale crii lui Dessoir i este citat de Rudolf Steiner i la p. 66 în E nigmele filosofiei .52. Ma x Scheler , filosof, 1874-1928.53. C eea ce vorbim este înelepciunea lui Dumnezeu: 1 Corinteni 2, 7-12.54. Acestea, desi gur, sunt cit ate din Goet he!: din poezia C uv inte pr imor di ale. Or f icele.55. Î n cunoscutul zi ar Ber liner T agebl att se public un ar ticol : este vorba de un articol al lui ChristianBouchholtz, intitulat Berlinul superstiios. coli oculte populare i laboratoare spiritiste, din nr. 39 de mari25 ianuarie 1921 al ziarului Berliner Tageblatt. Deja la 26 ianuarie a aprut un extras din acesta înenglezescul Daily Telegraph. Dr. Roman Boss a scris atunci o replic, Rudolf Steiner i Goetheanumul, pecare a încercat s-o strecoare în presa elveian (vezi, de exemplu, Der Rheinthaler, Alstatten, 28 februarie1921).56. Ar e înd at or i r ea de a-i cut a sur sele: în cele ce urmeaz este vorba despre primele dou articole dinnumrul din februarie al ziarului Die Tat: J.W. Hauer, Antroposofia ca o cale spre spirit, i Walter JohannesStein, Antroposofia ca monism i ca teosofie. În legtur cu acestea, Rudalf Steiner a spus urmtoarele :

A vrea s v mai comunic, tot din acest caiet al lui Die Tat, o mic drglenie privitoare la simpla aprare.

Dragul nostru prieten dr. Stein a publicat într-un articol scris cu mult sens i râvn aceast replic decontestare a articolului lui Hauer. Dar ce se obine cu astfel de contestri? Acest Hauer a obinut înconferinele anterioare miestria de a spune c între prima i a doua ediie a Filosofiei libertii s-ar gsideosebiri care-i fac prul mciuc. Acest lucru îl afirm în legtur cu disertaia prietenului nostru dr. Stein i-ireproeaz c nu ar fi inut seama de faptul c exist o astfel de deosebire între prima i a doua ediie aFilosofiei libertii . Dr. Stein, bineîneles, ar fi putut replica c atunci când i-a scris disertaia ediia a doua încnu apruse. Se reproeaz dr. Stein c i-a scris textul pe baza ediiei nemodificate a Filosofiei libertii . Da,dar Filosofia libertii nici nu apruse în noua ediie. Oricum, dr. Stein a citat numai dup prima ediie, i tot cespune se refer la prima ediie i aceasta o precizeaz în articolul su. J.W. Hauer, care de altfel trece i dreptun învtor al tineretului, dup câte mi se spune, afirm urmtoarele : Oricine poate verifica dac concepia

mea este just, dac îi d osteneala s citeasc în întregime articolul lui Steiner despre Büchner. De ce spunedr. Stein (p. 831 din articolul su) c eu «repet dup el» c ar fi pus la baza crii sale a doua ediie a Filosofiei

libertii i c acest lucru este «neadevrat»? La înelegeri greite neintenionate se spune îndeobte«nepotrivit».

Vedei, în anumite condiii aceti oameni sunt chiar sensibili! i este oare o calomnie rutcioas dac fac oastfel de afirmaie, când dr. Stein indic la citatele sale numai numrul paginii celei de a doua ediii, fr notde subsol? Nu este un obicei tiinific acela de a reda textul unei prime ediii punând numerele paginilor dinediia a doua, fr nici o meniune.

În realitate, acest om a fcut ticloia de a spune c dr. Stein i-a scris cartea numai pe baza primei ediii a



F oso e ert . Dr. J. . auer reproeaz r. te n c nu ana zeaz ceea ce nc nu ar antroposo e nprima ediie a Filosofiei libertii , ci s-a orientat în mod incorect numai dup ediia a doua, fapt prin care el seface vinovat de omisiune: el a citat numai prima ediie; abia dup ce cartea lui Stein a fost gata i trebuia sintre la tipar a aprut a doua ediie a Filosofiei libertii i el a inserat paginile ediiei a doua, dar nu amodificat nimic în citate. Hauer i-a reproat dr. Stein c ar fi pus la baza crii sale cea de a doua ediie aFilosofiei libertii care a inserat paginile dup ediia a doua, pe care eu numai a fi recoafat-o. Stein îns acitat dup ediia întâia, numai c a uitat s fac, dup apariia celei de a doua ediii, meniunea c citatele suntdin prima ediie i numai numrul paginilor este luat din ediia a doua. Hauer conchide îns din aceastomisiune a lui Stein c acesta trece sub tcere faptul c în aceast ediie a Filosofiei libertii eu mi-a fischimbat total concepia despre lume, i spune cititorilor c este corect ceea ce se afl în cea dea doua ediie,nu ceea ce se gsete în prima ediie. Aadar, un astfel de jeg nu intr în problema de fond, ci se eschiveazprin astfel de subterfugii. Aceasta este ceea ce se obine prin astfel de aprri. Astfel de oameni pot

întotdeauna s gseasc subterfugii pentru c oricând se pot ivi asemenea situaii. Cu astfel de lucruri îi poiirosi timpul. La ce ar folosi, de exemplu, dac a respinge ceea ce este scris la sfâritul articolului acestui J.W.Hauer: Dr. Steiner el însui (Memoriu asupra despririi Societii antroposofice de Societatea teosofic,publicat de dr. Hubbe-Scleiden, Leipzig, 1913, p. 64), preluat prin doamna Besant la 24 octombrie 1902 încoala esoteric a Societii teosofice.

Faptul c aceast coal esoteric nu are nicio valoare i c nu ofer nimic putea spune numai cineva care acunoscut-o! Pentru a discuta toate aceste aspecte ar trebui fcute tot felul de dezbateri, ceea ce ar duce ladiscuii fr sfârit.57. Este impor t ant s se pun înt r -o lumina cor ect: întrucât blocul stenogramei se termin aici, sfâritulconferinei nu este lipsit de lacune.58. Anul 333 dup Mister iul de pe Gol got a: potrivit datelor furnizate de Rudolf Steiner, cea de a patracultur, cea greco-latin, a durat de la 747 î.Ch. pân la 1413 d.Ch. Astfel, 333 este exact mijlocul acestuiinterval.59. C imabue, 1240-1302, pictor italian60. Gi ott o di Bond one, aproximativ 1266-1337, pictor italian.61. Ad ol f Har nack , 1851-1930, teolog: vezi Esen a cr etinismului , 16 conferine, Berlin, 1899-1900.62. Dr . Roman Boos, 1889-1952, specialist în tiine sociale, scriitor i orator.63. Am inut o con f er in l a Hengel o: o brour, Gebr. Storck & Co. Maschinenfabrick Hengelo/Holland, seafl înc în biblioteca lui Rudolf Steiner.64. O car te car e t rateaz pr obleme f il osof ice: Jurgen Bona Meyer , 1829-1897, profesor de filosofie la Bonn,Pr obleme f il osof ice ale timpului . Ediia a doua adugit i îmbuntit, Bonn, 1874, XVIII, p. 466. Ar nold Dodel ,1843-1908, profesor de botanic la Universitatea din Zürich i scriitor. Exemplarul de carte menionat de

Rudolf Steiner exist în biblioteca lsat de acesta. Dodel a prelucrat-o pân la pagina 114 i a fcut observaiide cele mai multe ori sarcastice pe marginea ei. Întrucât în conferin se menioneaz caracterul lorsimptomatic, s amintim câteva dintre acestea: Fraz frumoas? Filosofii se refugiaz întotdeauna îndomeniul de neapropiat al metafizicii, atunci când ajung în conflict cu cel f izic, i r et ? Rtcire? Aici,autorul a trecut fr îndoial peste Darwin Insolent, drag domnule! Miroase a sofism! Pe noi,materialitii, cu siguran c nu! Aadar, lumea exterioar totui exist! Aadar, niciunul dintrematerialiti nu a gândit profund? Flcul vorbete ca un pap! Eu cred c unii materialiti sunt capetemai clare decât acest profesor de filosofie dogmatizator i care blesteam! Autorul sporovietetâmpenii! Totui, dragul meu! Inepie! Sufletele florilor lui Fechner m îngrozesc! Autorul facepreviziuni! Profesorul de filosofie vrea s ne dscleasc! Biatul se smiorcie!??? Ce infailibileste filosoful! S-l ia dracul pe critic! Aa! Aici filosoful îi întoarce mânecile pe dos! Ia s vedem! Drag domnule, la aceast întrebare eti incapabil s rspunzi. Aha, palida invidie te-a orbit! Aliluia

critic! De mult tu vei fi fost uitat, când opera monumental a lui Darwin înc va fi admirat! Prelucrarea setermin la pagina 114 cu notaia: Salut et bénédicti on là-dessus! Bucuros am fi renunat la aceasta. Zürich, 30septembrie 1874, A.D.65. Jan Stuten, 1890-1948, muzician, plastician, scenograf i actor olandez: pe lâng multe alte compoziiimuzicale a scris muzic pentru F austul lui Goethe, pentru reprezentaiile întregului F aust inut la Goetheanum,Dornach/Elveia.66. Un om împr ea mani f este: este vorba de un manifest al învatului i adversarului olandez dr. H.K.E. DeJong, de la Haga, parial reprodus în scrierea aâtoare a lui M. Kully Secr etele templului de l a Dor nach, parteaa doua, Basel 1921, p.4.67. Pr of . d r . med. Hugo F uchs: director al Institutului de Anatomie din Göttingen. În Göttinger Tagesblatt,1920 (26, 27 mai), el a încercat s discrediteze la maximum tiina spiritului de orientare antroposofic i



str an e asoc a e pentru tr part a organ smu u soc a , -a o os t pre eger e pentru a- a a n acestsens asculttorii, ceea ce a fcut necesar pregtirea de urgen a unei conferine explicative organizate deSocietatea antroposofic i de asociaia mai sus amintit. La 25 februarie 1921 avusese loc la Göttingen, înlegtur cu aârile prof. Fuchs în problema Sileziei Superioare, o adunare de protest împotriva asociaiei.Adunarea de rspuns prevzut de asociaie a fost interzis înmod sigur sub influena exercitat de cei dinGöttingen (vezi revista sptmânal Tripartiia organismului social, Stuttgart, 1920, nr. 4, 1921, nr. 36 i 40).68. Gr upul st atuar din punctul cent ral al cldi r ii noast r e: grupul plastic realizat în lemn de Rudolf Steiner,

înfiând pe reprezentantul omenirii între Lucifer i Ahriman, grup plastic care a supravieuit primuluiGoetheanum i este amplasat în prezent în cel de al doilea Goetheanum, la Dornach, Elveia.69. El ohim: în textul ebraic al Genezei, Luther a folosit în locul acestui cuvânt expresia Dumnezeu îngeneral. Cuvântul ebraic El ohim trezea în vechii înelepi ebraici reprezentarea unui grup de entiti spiritualecare îi uneau activitile în vederea unui scop comun, omul Pmântului actual.70. Eter ul cal or ic: trebuie deosebite eterurile caloric, luminos, sonor (chimic) i al vieii. Vezi Rudolf SteinerM isterul bibilic al Genezei , GA 122.71. Nephesch: vezi M isterul bibilic al Genezei , GA 122, 1976, p. 180, i Antropologia tiinei spiritului , GA107, 1973, p. 271.72. C uv intele at ât de puter nice r ostite de Pav el : 1 Cor. 15, 14.

73. C r etinismul a dev enit r eli gie de st at : în 324, prin împratul Constantin I.74. Iuli an A post atul : împrat roman, 361-363: vezi Rudolf Steiner, P ietre de construcie pentru înelegerea

M isteriului de pe Golgota, GA 175, conferina din 19 aprilie 1917.75. C el de al o ptulea C onciliu de l a C onst antino pol : vezi Ist or i a idealismului de Otto Willmann, ed. 1, 1894,vol. II, par. 54, p. III.

76. A poll onius din Ty ana: magician, sec. I d.Chr.77. Gimnosof iti : nume dat de greci filosofilor indieni care îi impuneau contemplaia i asceza cea maisever. Ei dispreuiau orice fel de îmbrcminte.78. Pot r i v it bi ogra f ului su: Philostratus, Flavius cel Btrân, sofist i retor grec.79. C e înseamn cuv ântul paulinic: Cor. I, 15, 14.80. Helmholz a citit cuv ânt cu cuv ânt un text : la Adunarea general de la Weimar din 1892 a SocietiiGoethe, Presimirile lui Goethe cu privire la ideile tiinei naturii. Textul conferinei a fost tiprit în caietul peluna iulie al revistei Deutsche Rundschau, Berlin, i a aprut apoi ca brour, Berlin 1892. Vezi i Rudolf Steiner V iaa mea, GA 28, 1962, p. 200.



Documents

36787853 Rudolf Steiner Responsabilitatea Omului Pentru Evolutia Lumii