Click here to load reader

Evolutia medicamentului

  • View
    79

  • Download
    10

Embed Size (px)

DESCRIPTION

f bun

Text of Evolutia medicamentului

  • Prop edeutica fa rmaceutica

    I t " 'o '

    "" ' r ' ! . , ' { ' ,

    ' ' t i " ' L-- i r ' ; ' " I """

    i r'

    " ,/ .i .t d:"..'1'r"

    .,f-[ ,/t.--t.., t, :'-.. '..i-. :,.

    EVOL UTIA IUE DICAMEP-{T tI[, U IST A ACTULUT F'ARIVTACgUTTC

    l'

    *

    F

    !: i:,if "r,",a

  • Folosirea substantelor medicamentoase in medicina dateaza inca dinantichitate. Desigur si terapia medicamentoasa a oglindit totdeaunaconceptiile timpurilor. Medicina Indian4 egipteana, chineza evreiascaantica apar ca o medicina a preotilor avand legatura cu superstitiile mistico-religioase si de casta

    Primele izvoare in care se vorbeste despre medicamente sunt opereleindiene (Rigveda si Atharvaveda), chineze (Pentsao) si egiptene (papyrusEbers). De la indieni arta vindecarii este imprumutata de tibetani sitransmisa chinezilor si japonezilor; in acelasi timp este imprumutata si deasirieni, medopersi si transmisa egiptenilor. De la egipeni si direct prinewei, arta vindecarii trece la arabi pe de o parte si la greci pe de alta parte;de la acestia la romani si se raspandesti odata cu dezvoltarea ImperiuluiRoman in toata Europa.

    Pretutindeni arta de a vindeca a trecut prin mai multe faze:o Faza mistica religioas4 in care unicul remediu era invocarca zeilot.

    Suferintele provocate de boli ca si moartea depaseau puterea deintelegere a omului primitive care le-a situate pe acelasi plan cu alte'fenomene care-l inspaimartau si pentru indepartarea carora trebuiaimblanzita furia si mania zeilor. Din aceste motive arta de a tamaduiavea un caracter religios si era in mana preotilor.

    . Faza utilizarii rationale a medictrmentului cand prin experientaindelungata s-a ajuns la concluzsa ca vindecarea se poate realizanumai prin adminisfiare de substante terapeutice, iar medicina se

    .

    separa de tagma preoteasca. Astfel s-au nascut n decursul timpuluimedicamentele.

    Scriile vechi datand cu mii de ani inaintea erai noastr e citeaz:a caforma farmaceutice frecvent folosite : infuzii , decocturi, vinuri, pulberi,pilule, unguente si chiar exctracte, clismg etc.

    Tehnica prepararii unor astfel de forme medicamentoase se intalnestein scrierile vechi chineze, indiene, egipene, arabe asa cum era practicata intemple . Filozofii eleni au introdus spiritul stiintific in sensul explicatieirationale a fenomenelor naturii , creand intre altele stiinta vietii adicabiolosia. Ei au cautat sa scoata medicina din temple si sa o emert'peze desuperstitie si magie dar s-au izbit de rezistenta preotilor si ignorqrlta in careera tinut poporuL Majoritatea poporului insa adora zeii si tdapputica.seaplica impreuna cu invocari si inmnuri adresate zeului sanatatii (Asclepios, olp f,'iHygeea).

    ;P

    i{?

  • In Grecia antica scoala medicala cu sase sau cinci secole inaintea ereinoastre a trecut la o practica medicala mai dezvoltata''infiintandu-se scolimedicale cere concurau intre ele: scoala din Knidos (Eirifon si Ctezii) siscoala din Cos (Hippocrate), ei recunosteau patru lichide (umori) aleorganismului -sangele, mucusurile, bila neagra si cea galbena' acesteaformau baza normale a activitatii vitale a organismului iar turbularcacorelatiilor reciproce ale cantitatii si compozitiei acestor umori provoacaboala . Acest fapt aobligat pe medici a obligat pe medici sa socoteasca timpde aproape doua milenii ca medicamente active exclusiv emeticele silaxativele adaugand la ele venesectia si ventuzele.

    Se tinea seama de "dieta" prin care se intelegea stabilirea regimuluialimentar administrandu-se medicamente sudorifice, diuretice, tonice,analgezice. Cu toata importanta dezvoltarii si consolidarii stiintei medicaleantice de catre reprezentantii scolii din Alexandria mai ales: Herofil siErasistat , sec. III fatamentul medicamentos nu a facut descoperiri noi.

    Terapeutica Greciei antice este dominate de personalitatea luiHippocrate - "parintele medicinei" ,care s-a nascut in insula Cos (450-377i.IIt.) si prin scoala sa inaugureaza era rationalismului cu: "De ce seintampla? o', fata de care nu exista progres. Operele lui Hippocrate si aleelevilor sai au fost adunate in secolele III-tr i.lh. in timpul inflorii medicineialexandrine intr-o colectie numita Corpus hippocraticum care cuprindeaaproape 300 de medicamente. In conceptia hipocrafica acelasi medicamentpbate- avea efecte deosebite si se folosea dupa doua principii- cel allontrariilor fatade simptomele bolii (contraria contrariis curantur) sau cel cuefecte asemanatoare bolii (similia similibus curantur) principii care stau siastazi la baza terapiei medicamentoase - alopatia si homeopatia. Un aspectdeosebit de important il reprezinta preocuparile etice si deontologiceexprimate in "Juramanful lui Hippocrate" din care se constata ca cele douadiscipline medicina si farmacia erau practicate de aceeasi persoana

    Scoala stiintifica si practica medicala si cea farmaceutica apartineaumedicilor farmacisti numiti iatros (gr. iatros:medic) ; ea se desfasura inlocuinta acestora- iatreion ( oficina medicinala) iar stocul medicamentos erapastrat intr-un spatiu apothiki (camara ,depozit). Acest cuvant este laoriginea termenului latin apoticarius ajuns astazi'ca : apotheke (germana:farmacie) si apothicairie ( franceza veche farmacie) , respestiv ryothekersau apothicaire ( farmacist) . alaturi de medicii propriu zisi (iatr6s) care-sipreparau singuri remediile au existat si vindecatori care prac{bag empiricaceasta seoala pharmakopoles ( gr. farmakon=emediu, mediqame{t+ poleo ev ;t*=a vinde) cat si cei care preparau leacuri vegetale : rhizotowos ( gr. rhizrradacina * tomao -a taia) .

    *

    ;frf

    d

    3f

  • 6In greaca veche era folosit cuvantul pharmakon care deriva din phero=a purta"." u dat substantivele phannra sipharmakon. Initial a insemnat "ceea ce poarta pamantul " ca apoi sa aiba sensul de medicomqnt fiind preluatin limba latina sub fotma Oe ptrarmacum care a ajuns pana la noi ; el sta labazamultor cuvinte ,farmaco fiind un element de compunere care introducein termenii medico-iarmaceutice de astazi referirea la medicament (ex.i*-urografte, farmacologie, farmacodinamie, farmacie, farmacopee, etc' ) '

    Iri perioada ,o**u Comelio Celsius sec. I trateaza problememedicale ri Uit*tol scolii medicale din Alexandria , iar in cartea a V-a dincele opt ale sale rezervaun loc special pentru tratamentul medicamentos cudescrierea medicamentelor si prlpurarra lor. tn secolul al Il-lea claudiusGalenus , medic roman imparte substantele medicamentoase dupa puterealor de urii tn. in patru grupa de h cel mai slab la cel mai activ ' A compusmai mult de 500 tnouri?" medicina in care o mare parte cuprinde clasificaremedicamentelor si conservarea acestora. Dintre acestea cele 14 carti de Ars;tg* ( metoda terapeutica) au devenit un indrumar pretios sute de-ani maitarliu, Galenus frind socotii ,'parinte al farmaciei " iar ca omagiu " stiintacare transforma drogurile in midicamente " s-a numit'o Farmacie galenica"-denumire care s-a pastrat pana in zilele noastre'

    Dezvoltarea ulterio 4ta a medicinei si tratamentului medicamentosmergea pe aceeasi cale: autoritatea medicala a lui Hippocrat si a scolji dinAleiandria , alui Celsius si Galenus a ramas neclintita in ceea ce privesteprincipiile generale ale medicinei precum si ale t1{amentului medicamentos.Un eveniment important trebuie socotit apantia lucrarii "Canonul arteimedicale" in 5 uoiu*. a lui Avicena , medic-p-glgg-glg3gl-9.q--destat-care-*atrattla sfarsitul sec. al X-lea si incepritutTirc. il x-lea. In al {oilea volumal canonului se vorbeste despre mediiamentele simple si actiunea lor iar i1ultimul volum despre medicamente complexe si antidoturi . Unii cercetatorisocotesc opera lui dupa fetul sistematic si complet in car-e sunt puseproblemele ca cea mai proeminenta lucrare din istoria medicinei'

    Se atribuie arabiior inceputul orgaruzarti farmaciilor ; ei au pus bazslenormelor pentrU prepararea sribstantelor medicamentoase. Ei prepaxa o seriede substante pe .ur. t* introduc in terapeutica: saruri de mercur, argint, acidnitric si clorhidric. Arabii sunt primii cale separa prin lege profesia defarmacist de acea de medic si care introduc alchimia in Europa'

    ".

    Diferite popoare din Europa si din insulele invechinate ddaptau sidezvoltau mosteirirea medicala din trecut in special ,'trAtameny!

    Imedicamentos. Cea mai renumita a fost scoala din Salermo cue ?*istat din

  • CI

    practic. Acolo au fost introduse prirnele retete prepararea apelor medicinale,uleiurilor , siropurilor, clisrnelor si mijloacelor extenie. De fapt prima{armaci e in_Europase_dessblde__l a"shrde-k Neapole in 1 140, la Pffi\ I - - - - - -Praga in 1278,la Basele in 1250, la Coln in 1248, la Trogir ( Iugoslavia ) in1271, Odata cu aparitia primelor , farmacii in partea sudica a Franteiprofesiunea de medic se sepala de cea de farmacist printr-o lege decretata inorasul Arles. Actul de jurisdictie care pune bazeLe legale ale farmaciei inEuropa Occidentala este dat de Frederick al ll-lea in anul 1240. De acum incolo in istorica lupta a omului pentru pastrarea sanatatii si vindecareabolnavilor farmacistul se gaseste alaturi de medic.

    In prima jumatate a sec al XVI-lea s-a evidentiat medicul TeofrastHohenhaim denumit si paraCelsius care a pus bazele extractiei vegetaleelaborand procedeele de preparare a tincturilor si a metaloterapiei si aintrodus pentru prima data ideea de prinsipju

    .activ discutand desprenecesitate cercetarii " chintesentei" din plante .

    In secolul al XV-lea cresterea populatiei oraselor , frecventaepidemiilor, cererea mare de medicamente, infiintarea farmaciilor publice,necesitatea introducerii unor noflne unitare in prepararea manipularea,,controlul si eliberarea medicamentelor au determinat aparttia primelorfannacopei ( de lu g. pharmakon:remediu, medicament + poein = a face ) .prima lucrare a fost "Compendium aro