Prop edeutica fa rmaceutica

I t " 'o '

"" ' r ' ! . , ' { ' ,

' ' t i " ' L-- i r ' ; ' " I """

i r'

" ,/ .i .t d:"..'1'r" .,f-

[ ,/t.--t.., t, :'-.. '..i-. :,.

EVOL UTIA IUE DICAMEP-{T tI[, U IST A ACTULUT F'ARIVTACgUTTC

l'

*

F

!: i:,if "r,",a

Folosirea substantelor medicamentoase in medicina dateaza inca dinantichitate. Desigur si terapia medicamentoasa a oglindit totdeaunaconceptiile timpurilor. Medicina Indian4 egipteana, chineza evreiascaantica apar ca o medicina a preotilor avand legatura cu superstitiile mistico-religioase si de casta

Primele izvoare in care se vorbeste despre medicamente sunt opereleindiene (Rigveda si Atharvaveda), chineze (Pentsao) si egiptene (papyrusEbers). De la indieni arta vindecarii este imprumutata de tibetani sitransmisa chinezilor si japonezilor; in acelasi timp este imprumutata si deasirieni, medopersi si transmisa egiptenilor. De la egipeni si direct prinewei, arta vindecarii trece la arabi pe de o parte si la greci pe de alta parte;de la acestia la romani si se raspandesti odata cu dezvoltarea ImperiuluiRoman in toata Europa.

Pretutindeni arta de a vindeca a trecut prin mai multe faze:o Faza mistica religioas4 in care unicul remediu era invocarca zeilot.

Suferintele provocate de boli ca si moartea depaseau puterea deintelegere a omului primitive care le-a situate pe acelasi plan cu alte'fenomene care-l inspaimartau si pentru indepartarea carora trebuiaimblanzita furia si mania zeilor. Din aceste motive arta de a tamaduiavea un caracter religios si era in mana preotilor.

. Faza utilizarii rationale a medictrmentului cand prin experientaindelungata s-a ajuns la concluzsa ca vindecarea se poate realizanumai prin adminisfiare de substante terapeutice, iar medicina se

. separa de tagma preoteasca. Astfel s-au nascut n decursul timpuluimedicamentele.

Scriile vechi datand cu mii de ani inaintea erai noastr e citeaz:a caforma farmaceutice frecvent folosite : infuzii , decocturi, vinuri, pulberi,pilule, unguente si chiar exctracte, clismg etc.

Tehnica prepararii unor astfel de forme medicamentoase se intalnestein scrierile vechi chineze, indiene, egipene, arabe asa cum era practicata intemple . Filozofii eleni au introdus spiritul stiintific in sensul explicatieirationale a fenomenelor naturii , creand intre altele stiinta vietii adicabiolosia. Ei au cautat sa scoata medicina din temple si sa o emert'peze desuperstitie si magie dar s-au izbit de rezistenta preotilor si ignorqrlta in careera tinut poporuL Majoritatea poporului insa adora zeii si tdapputica.seaplica impreuna cu invocari si inmnuri adresate zeului sanatatii (Asclepios, olp f,'iHygeea).

;P

i{?

In Grecia antica scoala medicala cu sase sau cinci secole inaintea ereinoastre a trecut la o practica medicala mai dezvoltata''infiintandu-se scolimedicale cere concurau intre ele: scoala din Knidos (Eirifon si Ctezii) siscoala din Cos (Hippocrate), ei recunosteau patru lichide (umori) aleorganismului -sangele, mucusurile, bila neagra si cea galbena' acesteaformau baza normale a activitatii vitale a organismului iar turbularcacorelatiilor reciproce ale cantitatii si compozitiei acestor umori provoacaboala . Acest fapt aobligat pe medici a obligat pe medici sa socoteasca timpde aproape doua milenii ca medicamente active exclusiv emeticele silaxativele adaugand la ele venesectia si ventuzele.

Se tinea seama de "dieta" prin care se intelegea stabilirea regimuluialimentar administrandu-se medicamente sudorifice, diuretice, tonice,analgezice. Cu toata importanta dezvoltarii si consolidarii stiintei medicaleantice de catre reprezentantii scolii din Alexandria mai ales: Herofil siErasistat , sec. III fatamentul medicamentos nu a facut descoperiri noi.

Terapeutica Greciei antice este dominate de personalitatea luiHippocrate - "parintele medicinei" ,care s-a nascut in insula Cos (450-377i.IIt.) si prin scoala sa inaugureaza era rationalismului cu: "De ce seintampla? o', fata de care nu exista progres. Operele lui Hippocrate si aleelevilor sai au fost adunate in secolele III-tr i.lh. in timpul inflorii medicineialexandrine intr-o colectie numita Corpus hippocraticum care cuprindeaaproape 300 de medicamente. In conceptia hipocrafica acelasi medicamentpbate- avea efecte deosebite si se folosea dupa doua principii- cel allontrariilor fatade simptomele bolii (contraria contrariis curantur) sau cel cuefecte asemanatoare bolii (similia similibus curantur) principii care stau siastazi la baza terapiei medicamentoase - alopatia si homeopatia. Un aspectdeosebit de important il reprezinta preocuparile etice si deontologiceexprimate in "Juramanful lui Hippocrate" din care se constata ca cele douadiscipline medicina si farmacia erau practicate de aceeasi persoana

Scoala stiintifica si practica medicala si cea farmaceutica apartineaumedicilor farmacisti numiti iatros (gr. iatros:medic) ; ea se desfasura inlocuinta acestora- iatreion ( oficina medicinala) iar stocul medicamentos erapastrat intr-un spatiu apothiki (camara ,depozit). Acest cuvant este laoriginea termenului latin apoticarius ajuns astazi'ca : apotheke (germana:farmacie) si apothicairie ( franceza veche farmacie) , respestiv ryothekersau apothicaire ( farmacist) . alaturi de medicii propriu zisi (iatr6s) care-sipreparau singuri remediile au existat si vindecatori care prac{bag empiricaceasta seoala pharmakopoles ( gr. farmakon=emediu, mediqame{t+ poleo ev ;t*=a vinde) cat si cei care preparau leacuri vegetale : rhizotowos ( gr. rhizrradacina * tomao -a taia) .

*

;f

rfd

3f

6

In greaca veche era folosit cuvantul pharmakon care deriva din phero=a purta"." u dat substantivele phannra sipharmakon. Initial a insemnat "

ceea ce poarta pamantul " ca apoi sa aiba sensul de medicomqnt fiind preluat

in limba latina sub fotma Oe ptrarmacum care a ajuns pana la noi ; el sta la

bazamultor cuvinte ,farmaco fiind un element de compunere care introduce

in termenii medico-iarmaceutice de astazi referirea la medicament (ex.

i*-urografte, farmacologie, farmacodinamie, farmacie, farmacopee, etc' ) 'Iri perioada ,o**u Comelio Celsius sec. I trateaza probleme

medicale ri Uit*tol scolii medicale din Alexandria , iar in cartea a V-a din

cele opt ale sale rezervaun loc special pentru tratamentul medicamentos cu

descrierea medicamentelor si prlpurarra lor. tn secolul al Il-lea claudius

Galenus , medic roman imparte substantele medicamentoase dupa puterea

lor de urii tn. in patru grupa de h cel mai slab la cel mai activ ' A compus

mai mult de 500 tnouri?" medicina in care o mare parte cuprinde clasificare

medicamentelor si conservarea acestora. Dintre acestea cele 14 carti de Ars

;tg* ( metoda terapeutica) au devenit un indrumar pretios sute de-ani mai

tarliu, Galenus frind socotii ,'parinte al farmaciei " iar ca omagiu " stiinta

care transforma drogurile in midicamente " s-a numit'o Farmacie galenica"-

denumire care s-a pastrat pana in zilele noastre'Dezvoltarea ulterio 4ta a medicinei si tratamentului medicamentos

mergea pe aceeasi cale: autoritatea medicala a lui Hippocrat si a scolji din

Aleiandria , alui Celsius si Galenus a ramas neclintita in ceea ce priveste

principiile generale ale medicinei precum si ale t1{amentului medicamentos.

Un eveniment important trebuie socotit apantia lucrarii "Canonul artei

medicale" in 5 uoiu*. a lui Avicena , medic-p-glgg-glg3gl-9.q--destat-care-*atrattla sfarsitul sec. al X-lea si incepritutTirc. il x-lea. In al {oilea volum

al canonului se vorbeste despre mediiamentele simple si actiunea lor iar i1

ultimul volum despre medicamente complexe si antidoturi . Unii cercetatori

socotesc opera lui dupa fetul sistematic si complet in car-e sunt puse

problemele ca cea mai proeminenta lucrare din istoria medicinei'Se atribuie arabiior inceputul orgaruzarti farmaciilor ; ei au pus bazsle

normelor pentrU prepararea sribstantelor medicamentoase. Ei prepaxa o serie

de substante pe .ur. t* introduc in terapeutica: saruri de mercur, argint, acid

nitric si clorhidric. Arabii sunt primii cale separa prin lege profesia de

farmacist de acea de medic si care introduc alchimia in Europa' "€.

Diferite popoare din Europa si din insulele invechinate ddaptau si

dezvoltau mosteirirea medicala din trecut in special ,'trAtameny!

I

medicamentos. Cea mai renumita a fost scoala din Salermo cue ?*istat din

CI

practic. Acolo au fost introduse prirnele retete prepararea apelor medicinale,uleiurilor , siropurilor, clisrnelor si mijloacelor extenie. De fapt prima{armaci e in_Europase_dessblde__l a"shrde-k Neapole in 1 140, la Pffi

\ I - - - - - -

Praga in 1278,la Basele in 1250, la Coln in 1248, la Trogir ( Iugoslavia ) in1271, Odata cu aparitia primelor , farmacii in partea sudica a Franteiprofesiunea de medic se sepala de cea de farmacist printr-o lege decretata inorasul Arles. Actul de jurisdictie care pune bazeLe legale ale farmaciei inEuropa Occidentala este dat de Frederick al ll-lea in anul 1240. De acum incolo in istorica lupta a omului pentru pastrarea sanatatii si vindecareabolnavilor farmacistul se gaseste alaturi de medic.

In prima jumatate a sec al XVI-lea s-a evidentiat medicul TeofrastHohenhaim denumit si paraCelsius care a pus bazele extractiei vegetaleelaborand procedeele de preparare a tincturilor si a metaloterapiei si aintrodus pentru prima data ideea de prinsipju .activ discutand desprenecesitate cercetarii " chintesentei" din plante .

In secolul al XV-lea cresterea populatiei oraselor , frecventaepidemiilor, cererea mare de medicamente, infiintarea farmaciilor publice,necesitatea introducerii unor noflne unitare in prepararea manipularea,,controlul si eliberarea medicamentelor au determinat aparttia primelorfannacopei ( de lu g. pharmakon:remediu, medicament + poein = a face ) .prima lucrare a fost "Compendium aromatariorum" a medicului italianSaladino d' Ascoli tiparita la Bologna in 1488.

In secolul al XVI-lea Valerius Cordus tipareste Dispmstoriumpharmacopolarum la Nurnberg in anul 1548 prin care se consolideazadeontologia farmaceutica. Prima farmacopee din lume rcalizata de unfarmacist este considerata lucrarea " Thesaurus aromatariorum'', Milano dinanul 1512.

Descoperirile din domeniul stiintei naturii, medicinei si farmaciei si sesucced rapid astfel in 162I a fost inventat microscopul . In 1658 estedescoperit sulfatul de sodiu , glueoza de EatE-frn#ul farmacisful sichinristul german J.R. Glauber iar in L672 tartratul de sodiu si potasiu decatre Pierre Seignette. Dupa descoperirea Americii in sec al XVI-lea infarmacii apar droguri ca : radacina de ipeca , ceaiul , cafeaua, ciocolata,tutunul, scoarta de China" balsamul de Peru, frunzele de Jaborandi, tuberculide Jalata, radacina de Polygala si altele. i"

In secolul al XWI-lea se aftmapersonalitati de mare prestigiu ca :medicul Thomas Sydenham (1628-1659) care introduce n teripeutica1Tg|"ti de opiu cei poarta numele: Laudanum liquidum sydenham ; in anul1'640 farmacistul frarrcez Lazare Riviere introduce potiunea-limonada

, "!

't

Riviere cu rol antiemetic; in anul l6T2Talbot introduce,in Anglia tinctura deChina.

ln t657 Sir Christopher Wren a injectat intravenos medicamente iarRichard Lower este cunoscut pentru experientele de transfuzie de sange.

Tot in secolul al XVII-lea se publica multe farmacopei: PharmscopeaAttgustana (1613) la Viena Codex Medicamentarius Sive PharntacopeiaParisiensis (1638), Dispensatorium Boruso-Branderburgicum (1698) laBerlin.

In primajumatate a secolulul al XVI[-lea Hof&nan a scris " Medicinasistematica si rationala" in 9 volume, el introduce in practica picafurile luiHoffinan . Tot in acest timp au loc cele mai mari descoperiri din domeniulchimiei astfel Karl Wilhelm Schete (1742-1786) descopera un mare numarde acizi organici : citric, tartric, uric, maric, lactic, benzoic, galic, cianhidriccat si glicerin4 acidul fosforic, arsenic, calomel, elemente ca: oxigen clor iardin oase -fosforul.

In anul 1733 medicul englez Thomas Dover (1660-1741) preparapulberea de opiu si ipeca numita pulberea Dover cu rol expectorant iar inanul 1786 Thomas Fowler (1736-1801) medic errylez prepaxa licuarea de"metaarsenit de potasiu fiilizat ca tonic .

Secolul XVIII este dominat de marile descoperiri in botanica CaroleLinne ; fizLca Alessandro Volta, A.M. Ampere, Luigi Galvani , R.A.Reaumur , A.Celsius , A. Baume ; chimie I. Piestley descopera oigenuldioidul de carbon si oxidul de carbon in anul 1774. Iar in anul L776 H.Cavendish descopera hidrogenul .

Epoca moderna are cativa reprezentanti de seama : Lomonosof siLavoisier c€re au pus bazsle chimiei moderne influentand direct sidezvoltarea farmaciei . Ei in 1788 au formulat:Legeaconservarii maselor.

Bertholet si Wohler prin lucrarile lor deschid sinteze organice cainebanuite. Sunt izolate elemente ca iod , brom , magneziu, si sunt preparatein stare pura principii active de origine vegetala: F.W. Sertumer in 1806 adescoperit morfina;P.J.Pelletier si J.B. Caventou auizolat in 1818 strictina; colchicina si brucina in 1819 ; emetina in 1807 . In 1819 Oersted izoleazaiperidina ; Runge izolleaza rn 1820 cafeina ; Merck in 1848 izoleazapapaverina; Nieman in 1860 izoleazacocaina.

Mijlocul secolului al XVI[-lea a dat un militant activ al dedicineistiintifice bazat pe studiul anatomiei si fiziologiei Albrecht-Halle; si o seriede alti savanti ! i

Samuel Hahnemann 1755-1843 introduce homeopatia ca| metodaterapeutica controversata si astazi . Homeopatia cu toate ca este legata deterapia medicamentoasaa fost mai put n bazatape principii p{iintifi ce .

,ff

6:

FV F.?

I

In anul t776 ia fiinta la Paris College de Pharmacje iar in anul 1796 -Societte libre des pharmaciens des Paris care creetva scoala de farmacie.

In mijlocul secolului al XIX-lea incepe sa se aplice in medicina pe oscara mare metoda experimentala astfel se introduc in practica substantecare prin inhalatie sub forma de vapori provoaca o anestezie generala.

Louise Pasteure (1822-1895) pune bazele enzimologiei si bacteorogieiceand vaccinul antirabic si infiinteaza institutul care-I pourtu numele (1881 .

In anul 1867 Lister a aplicat acidul carbolic pentru tratamentulplagilor si in interventiile chirurgicale dovedind imporianta hotaratoare aantisepticilor in. chirurgie, acestea cedand locul in cele mai mult e carunasepsiei.

In secolul al )O(-lea se descopera vitaminele , medicamentelearsenicale, antisifilitice, chimioterapice, derivatii pirazolonului, sulfamidele. Apar forme galenice noi: comprimatele , granuleie, casetg si fiolaze .

Secolul al )C(-lea se remarca prin descoperirea penicilinei care adeschis domeniul vast al antibioticelor si care constitui una din cele maiimpofiante realizari ale vremurilor noastre.

In tara noastra pana in secolul al XVI-lea nu au existat farmacii, asta 'nu inseamna ca Pana in acea epoca in tara noastra nu s-au preparat si folositmedicamente. Dupa cum atesta documentele pe teritoiiuf tarii noastreexistau ca de altfel in intreqga Europa doua posibiiitati de ingrijirri a sanatatii

' qu culta asigurata de medicii curtilor domnesti si una.*piti"u la care

ap.ela populatia . Vechii daci erau renumiti in ana de a vindeca precumreiese din izvoarele wemii si putinele cuvinte care s-au pastrat de la daci dincare cateva sunt nume de plate medicinale .

- Perioada invaziilor popoarelor migratoare precum si oranduireafeudala a stanjenit dezvoltarea medicinei sifarmaciei in tara noastra dar incursul Evului Mediu intre provinciile tarii noastre au existat stanse legaturiintre acestea.

Inainte de secolul al )ilIl-lea nu exista datascrise despre farmacisti sifarrnacii dar au existat preocupari in acest sens- culegatori i si vanzatorii deleacuri vegetale empirice la care recurgea populatia. Domnitorii tarilorronrsne aduceau medici din Venetia, Constantinopol sau din Austro-Un gariacare preparau si medicamente. Fiind preparate de doctori ele s-au numitidoctorii .In lucrarile lui Dimitrie Cantemir apare numele de dofiorfi uiulin sec XWII si )ilX a ajuns si pana azi sub numele de doetortu:ionlomitentse folosea si termenul de leqc. ,

Medicina calugareasca practicata in manastiri se baza tot pe inateriamedicala populara : Tismana sec XIV Neamt sec XIV , prisloprs.. xtv.

rt\b :s^

Infiintarea spitalelor ( Coltea 1715, Pantelimon 1fi2 in Bucuresti; Sf.Spiridon 1757 Iasi si altele) aduce dupa sine infiintarea farmaciilor de spitaldeservite insa de farmacisti straini. Dupa cativa ani de la intemeiereaspitalelor apar farmaciile particulare.

Prima farmacie publica s-a infiintat in Sibiu in sec. al XIV-lea siexistenta ei o atesta un document din anul 1494. Primul farmacist romanapare in documente deabia in 1818 la Iasi Ulterior farmacistii seorganizeaza intr-o corporatie a "spiterilor" in 1836 in Muntenia si in 1854 inMoldova . In documentele vechi din Transilvania farmacistul este inscris cudenumirea "apothicarius" iar medicamentele sunt indicate prin termenii oomedicamentum" sau " arztrraei" . In provinciile romane in sec al XVII-lea nuse utiliza inca termenul de farmacist ci acela de "spiciar" ( 1651, consemnatin timpul domniei lui Matei Basarab ) sau de " spicear" ( din vremea luiConstantin Brancoveanu) prin intermediul unor termeni neogrecesti de lacuvantul italienesc speziale respectiv spezieria deriva vechile cuvinteromanesti de spiter ( farmacist ) si spiterie ( farrracie) .

Termenii de farmacist si farmacie sub influenta franceza apar pentruprirna data mentionati in Tarile Romane n Oranduirea pentru farmacisti n-anul 1819 in 20 de articole indrumar dat sub domnitorul Alexandru Sutu inMuntenia.

In 1860 se infiinteaza de catre doctor Crirol Davila invatamantulmedical si farmaceutic superior care initial a organuat serviciul medicalmilitar in Romania in 1857 , iar in 1862 Scoala natioana de medicina sifarmacie , Scoala superioara de farmacie cu durata studiilor de 5 ani laBucuresti si in anul 1879la Iasi .' La numai cativa ani de la Unirea Principatelo Moldova si taraRomaneasca in statul unitar Rpmania s-a editat prima Farmacopee Romanaaparuta in 1863 si radactata de farmacistul Constantin Hepites in limbileromana si latina.

Farmacopeea Romana este codul oficial al normativelor care asiguracalitatea medicamentului in tara noasffa, stabileste normele de preparare sicontrol ale medicamentelor oficinale , conditiile de puritate a materiilorprime, conservarea medicamentelor, etc. Prevederile facmacopeii aucaracter de lege ele trebuie sa fie respectate de farmacist de industria demedicamente si de rnedic. In general fiecare stat isi are farmacopeeafroprie.

Ultima Farmacopee Romana editia a X-a este rezultatul cgicetarilorintreprinse in Institutul pentru Control de Stat al Medicaslenfului. siCercatarii Farmaceutice "Petre Ionescu Stoian " cu colaborarda unorspecialisti cu preocupari in domeniul medicamentuluicercetare, invatamant si productie.

fr

, iI

it r,o!. Ii i.,i

ijit' 1

fv F,

din alte,*

jf

i,I ''lI

unitati de

Pe parcursul timpului , rolul farmacistului de preBarator al remediilors-a diminuat, odata cu aparitia industriei farmaceutiCe care produce pe scaralarga medicamente tipizate conform unor norme si standarte internationale.Aceasta a permis ca in activitatea sa farmacistul sa dedice mai mult timppacientilor fiindu-le un consilier apropiat in ceea ce priveste medicamentul ,modul de administrare al acestuia" posibilele reactii adverse, sau noutatilelerapeutice aparute ,de care, sub recomandarea medicului curant, poatebeneficia

{

",n iI fY #+

7!

gn

fi

?I9