Alcoolismul ca psihoza toxicaPsihozele toxice reprezinta boli cu etiologie toxica (apar ca urmare a ingerarii unei cantitati importante de substante toxice). Aceste substante toxice pot fi ingerate accidental, involuntar, din greseala sau voluntar, in scop suicidal. Aceste substante toxice au cel mai adesea efect euforizant, hipnotic, analgezic, stimulant. Administrarea lor are ca efect acumularea lenta, progresiva, la nivel hepatic de toxine. Pe langa ingerarea acestor substante toxice se observa in cadrul bolilor psihice manifestari determinate de inhalarea voluntara sau involuntara de substante chimice. Toate aceste manifestari determina boli psihice ireversibile.Alcoolismul: intoxicatie acuta (de moment, ocazional) si intoxicatie cronica (pe o perioada nedeterminata)Alcoolismul este un sindrom care se stabileste in functie de gradul de alcoolemie si se manifesta progresiv, de la simplul acces maniacal (exacerbarea gesturilor sau a capacitatilor psihice logoree, euforie) si poate ajunge pana la tulburari psihice majore (coma alcoolica). Exista alcoolism patologic care apare la indivizii care consuma o cantitate foarte mica de alcool, dar care prezinta tare organice, care sunt epuizati, care prezinta boli neurologice de tip epilepsie.Alcoolismul periodic se intalneste la indivizii care consuma periodic si brusc alcool, ca o necesitate imperioasa, irezistibila de a consuma alcool. Episodul se incheie printr un somn profund urmat de o stare de disconfort general. Alcoolismul cronic este aceea stare intalnita la persoanele care consuma timp indelungat, permanent, cantitati foarte mari de alcool, la care se adauga tulburari cronice in functionarea organelor interne. Alcoolismul se poate asocia cu boli severe: delir, dementa, psihoza alcoolica.Semne si simptome: Agitatie, anxietate Tulburari de mers, de vedere, de auz Halucinatii tactile Cefalee, vertij, varsaturi Transformari bruste in starea acuta Tulburari de vorbire, de statica, de echilibru Logoree Tulburari psihice, euforie, depresie Contracturi musculare Tulburari de memorie, de gandire, de afectivitate Semne si simptome legate de patologia bolilor de baza (boli cardio-vasculare, boli hepatice, boli renale, boli endocrine, boli metabolice si boli pulmonare).Interventiile asistentei medicale in fata alcoolistului: Asigurarea unui microclimat corespunzator atat din punct de vedere termic cat si din punct de vedere familial. Efectuarea unei medicatii continue atat la pacient spitalizat, cat si la pacient cronic, ingrijit in ambulator. Asigurarea unui regim de viata corespunzator care sa induca stima de sine, de familie si de apartinatori. Respectarea unui regim alimentar corespunzator varstei, corespunzator indicatiei terapeutice ale bolii de baza cu evitarea expresa a excitantelor nervoase. Asigurarea igienei patului, la pacientul spitalizat pe o perioada indelungata de timp in sectia de psihiatrie in vederea aplicarii curelor de dezintoxicare alcoolica. Urmarirea functiilor vitale si vegetative in mod special ale celor care dau informatii despre boala de baza. Evitarea repausului timp indelungat la pat pt prevenirea complicatiilor pulmonare, complicatiilor abdominale si a leziunilor cutanate. Aplicarea la indicatia medicului a tratamentului simptomatic specific si cel indicat pt boala de baza tratament simptomatic = tratament curativInainte de a instala tratamentul curativ, un rol important revine asistentului medical in aplicarea tratamentului preventiv. Preventia in alcoolism se face cu preponderenta in cadrul medicinii primare si consta in informarea individului privind degradarea la care se expune prin consumul la inceput ocazional ce continua in mod cronic in cantitati din ce in ce mai mari.Educatia medicala se realizeaza prin asigurarea informatiilor, prin mass-media, prin conferinte sau direct prin expunerea individuala acolo unde cazul este cunoscut. Indrumarea individului catre medicul specialist combate credinta cum ca alcoolul diminua durerea fizica, ca da putere. Asistenta medicala are rol in educatia adultilor, a parintilor in general, educandu i pe acestia in ceea ce priveste consecinta nefasta a consumului de alcool inca din copilarie. Psihoterapia ramane deci terapia de baza in alcoolism. Daca simptomele apar rand pe rand si psihoterapia nu da rezultate, starea individului modificandu se atat din punct de vedere psihic cat si fizic, se impune administrarea tratamentului curativ.Oricare ar fi tipul de alcoolism se suprima in primul rand toxicul alcoolul. Alcoolismul acut beneficiaza de tratament specific in regim de urgenta. La indicatia medicului se administreaza solutii perfuzabile cu glucoza, sedative (Diazepam IM), vitamine din grupul B. la indicatia medicului se pot administra si tranchilizante (Meprobamat, Stricnina), tonicardice, daca starea pacientului indica acest lucru.Alcoolismul cronic beneficiaza de tratament curativ. Acesta este reprezentat de cura de dezintoxicare care se face obligatoriu in spital sub stricta supraveghere medicala si se continua in ambulator. Cura de dezintoxicare se face sub stricta coordonare a medicului specialist, neuro-psihiatru, intr o unitate specializata in boli neuro-psihice si consta in administrarea de medicamente care combat dependenta (Antalcool, Esperal).Tratamentul trebuie administrat atent pt a preveni efectele secundare specifice (colaps, infarct de miocard, HDS cu hematemeza, exitus).Tratamentul medicamentos se continua pe o perioada deterimanta de timp in spital, aprox 3 saptamani, dupa care la domiciliu se continua tratament psiho-curativ. Pe toata perioada spitalizarii se monitorizeaza probele de laborator: Probe de toxicologie care dozeaza cantitatea de alcool Probe hematologice (hematocrit, hemoleucograma, probe de coagulare) Probe de biochimie (glicemie, uree, creatinina, transaminaze, amilaza, fosfataza alcalina, electroforeza) Examen de urinaToxicomaniileToxicomaniile = necesitatea imperioasa de a consuma o substanta toxica.Exista atatea toxicomanii, cate substante toxice exista. Exista dependenta in administrarea de substante toxice (cocaina, heroina, hasis), dar dependenta se creeaza si in cazul medicamentelor (morfina). Substantele toxice pot fi utilizate si sub forma de cocktail ca si substantele psiho tonice, iar consumul acestora catalogheaza individul ca politoxicoman. Debutul acestei stari este de obicei ocazional determinat de un soc psiho emotional, individual isi administreaza 2,3 doze repetat dupa care se instaleaza obisnuinta. Aceasta stare dureaza aprox 4 sapt (luna de miere a toxicomanilor). Dupa aceasta stare se instaleaza dependenta. Individul simte imperios nevoia de a si administra doze cat mai frecvent si din ce in ce mai mari din punct de vedere cantitativ. Dorinta rapida de a si administra toxicul il determina pe toxicoman sa si injecteze substante fara a aplica nici macar cele mai elementare norme de dezinfectie. Treptat activitatea psihica se diminueaza, individual se degradeaza din punct de vedere moral, psihic si fizic.De cele mai multe ori necesita ingrijiri medicale datorita aparitiei afectiunilor intercurente (afectiuni respiratorii, sepsis). Tratamentul este foarte greu de dirijat, iar medicul specialist are ca prim deziderat intreruperea treptata a administrarii deoarece suprimarea brusca a drogurilor provoaca fenomene carentiale greu de suportat (agitatie, anxietate, durere, cefalee, vertij, durere abdominal, tulburari de mers, tulburari respiratorii, tulburari circulatorii, diaree versus constipatie).Tratamentul curativ consta in administrarea de doze de vitamine si insulina. Este o combinatie specifica.Tratamentul este indelungat si se face sub stricta supraveghere medicala. Asistentului medical ii revine sarcina de a educa atat pacientul cat si apartinatorii, familia acestuia. Pacientul trebuie urmarit atent 24 de ore. Se evaluaza permanent functiile vitale si vegetative si probe de laborator. Se administreaza un regim alimentar lipsit de excitante nervoase, bogat in glucide. Dupa atenta evaluare a starii pacientului se pregateste si se insoteste acesta la investigatiile paraclinice care stabilesc functia neurologice (EEG).Se educa apartinatorii, familia, in privinta respectarii regulilor de ingrijire, atat in perioada de spitalizare cat si in ambulator.