1.Izvorul tămăduirii al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria

8/7/2019 1.Izvorul tămăduirii al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria

http://slidepdf.com/reader/full/1izvorul-tamaduirii-al-preasfintei-nascatoarei-de-dumnezeu-si-pururea 1/213

Izvorul tămăduirii al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şipururea Fecioarei Maria

Vineri, în Săptămâna Luminată, ortodoxia sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un mare praznic datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin. Se ace reerire la o vindecare minunatăunui orb ce şi!a recăpătat vederea după ce şi!a udat a"a cu apa unui izvor situat într!o pădure dapropierea #onstantinopolului. $iserica zidită din ordin împărătesc pe locul unde era situat acizvor a primit %ramul &Izvorul Tămăduirii&.

La sărbătoarea de astăzi mergem cu gândul şi cu inima mai ales spre Maica Domului, cea carea dovedit izvor al dumnezeirii, prin naşterea Mântuitorulu

'n toate bisericile şi mănăstirile, după Sânta Litur(%ie, se săvârşeşte slujba de sin"ire a ap



)a(%iasma mică*, după o rânduială adecvată Săptămânii Lumina

Hristos Cel înviat, zvor nesecat de daruri pentru noi, să !ie pururi în mi"locul nostru. #min.

Index

Evanghelia şi Apostolul zilei...................................................................................Acatistul Izvorul !ămăduirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Mar..................................................................................................................................."

#ugăciune............................................................................................................$%&anon de rugăciune către Preasf'nta Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorul!ămăduirii..............................................................................................................()#ugăciuni către Maica Domnului* Izvorul !ămăduirii la vreme de necaz o+ştesc şi prigoană a ,isericii................................................................................................("Minunile făcute de Maica Domnului la Izvorul !ămăduirii.............................-$Părintele ofian ,oghiu / &uv'nt praznical la Izvorul !ămăduirii / Maica Domnului 0 Mainoastră şi vindecarea celor neputincioşi..............................................................-1Părintele Filotei 2erva3os / &uv'nt panegiric la Izvorul !ămăduirii cel primitor de via4ă povestire a minunilor Preaslăvitei tăp'nei noastre* Născătoarea de Dumnezeu* săv'rşite Izvorul ei.................................................................................................................)P 5isarion #ăşinăreanu* episcop !ulcea 0 &uv'nt la Izvorul !ămăduirii.....11Preot prof. 6heorghe/#adu ălăgian / Predică la ăr+ătoarea 7Izvorul !ămăduirii8 1%Pr. &onstantin Necula / Predică la Izvorul !ămăduirii.....................................9$Pr. Dorin :ctavian Picioruş / Predică la Izvorul tămăduirii.............................9Măicu4a Domnului 0 Izvorul !ămăduirilor şi &asa inimilor noastre...............9%

IP Irineu Pop/,istri4eanul / Predică la Izvorul !ămăduirii............................"-#ugăciune către Maica Domnului a celui copleşit de ;ntristare şi +'ntuit de ispite< 7ufletmeu se simte sf'rşit= totul ;mi este greu* chiar şi rugăciunea>8......................"%

#ugăciune către Preaf'nta Născătoare de Dumnezeu la vreme de necaz şi ;ntristaalcătuită de episcopul Nicolae 5elimirovici......................................................"%Predica Părintelui &iprian Negreanu ?,iserica tuden4ilor* &lu@ la Izvorul !ămădui?()$(<..................................................................................................................%)

!raian Dorz / !aină şi Minune.............................................................................%(7Pleacă* Mamă* zările* !inde/ i ;ndurările* Du/te* str'nge/Mi cio+urile. &io+urile* cioturile>ț

/ Maica Domnului* izvorul tămăduirii sufletelor................................................%Adrian &ocoşilă / Izvorul !ămăduirii.................................................................%"Izvorul !ămăduirii / : săr+ătoare cu vechime..................................................B$AleCandru 5alentin &răciun / Icoana praznicului Izvorul !ămăduirii8 ;n viziunea PărintelArsenie ,oca...........................................................................................................B9&onstantine avarnos / Izvorul !ămăduirii ;n iconografie............................$)-Icoana< Maicii Domnului 7Izvorul !ămăduirii8..............................................$)9

Icoana< Maicii Domnului 7Izvorul !ămăduirii8 ?pe piatră........................$$-orin Preda / Izvorul tămăduitor de la Mănăstirea 6highiu..........................$$"&omoara de la 6highiu* Maica Domnului iriaca7.......................................$(1



!eodor Danalache / ,iserica Izvorul !ămăduirii / &onstantinopol...............$-(6heorghe/&ristian Popa / Izvorul Maicii Domnului din &onstantinopol / ocul unde sdescoperit Izvorul !ămăduirii............................................................................$9Grme sfinte la Istan+ul / Minunile Maicii Domnului.......................................$1-Icoane....................................................................................................................$%1

Evanghelia şi Apostolul zilei

Evanghelia



oan $, %$-$$

%$. După aceasta &-a coborât în Capernaum, 'l şi mama &a şi !ra(ii şi ucenicii &ăi şi acolo nrămas decât pu(ine zile.%). *i erau aproape +aştile iudeilor şi isus &-a urcat la erusalim.%. *i a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe scimbătorii de bani.%. *i !ăcându-*i un bici din ştreanguri, i-a scos pe to(i a!ară din templu şi oile şi boii scimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele.

%/. *i celor ce vindeau porumbei le-a zis0 Lua(i acestea de aici. 1u !ace(i casa 2atălui Meu cade negustorie.%3. *i şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris0 45âvna casei 2ale mă mistuie4.%6. #u răspuns deci iudeii şi -au zis0 Ce semn ne ară(i că !aci acestea7%8. isus a răspuns şi le-a zis0 Dărâma(i templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.$9. *i au zis deci iudeii0 :n patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta; *i 2u îl vei ridica îtrei zile7$%. ar 'l vorbea despre templul trupului &ău.$$. Deci, când &-a sculat din mor(i, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi acrezut &cripturii şi cuvântului pe care :l spusese isus.

Apostol



Faptele Apostolilor

Ap. Fapte -* $/%

%.ar +etru şi oan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea.$.*i era un bărbat olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau şi-l puneau în !iecare zi poarta templului, zisă +oarta <rumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu,). Care, văzând că +etru şi oan vor să intre în templu, le-a cerut milostenie.. ar +etru, căutând spre el, împreună cu oan, a zis0 +riveşte noi=. ar el se uita la ei cu luare-aminte, aşteptând să primească ceva de la ei./. ar +etru a zis0 #rgint şi aur nu am= dar ce am, aceea î(i dau. :n numele lui isus Hristo1azarineanul, scoală-te şi umblă;3. *i apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat şi îndată gleznele şi tălpile picioarelor lui s-aîntărit.6. *i sărind, a stat în picioare şi umbla şi a intrat cu ei în templu, umblând şi sărind şi lăudând pDumnezeu.



Acatistul Izvorul Tămăduirii Preasfntei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea

Fecioarei Maria

#ugăciunile ;ncepătoare

:n numele 2atălui, şi al <iului şi al &!ântului Du. #min.&lavă >ie, Dumnezeul nostru, &lavă >ie ;&lavă >ie, Dumnezeul nostru, &lavă >ie ;&lavă >ie, Dumnezeul nostru, &lavă >ie ;

:mpărate ceresc, Mângâietorule, Duul #devărului, care pretutindenea eşti, şi toate le implineş?istierul bunătă(ilor şi Dătătorule de via(ă, vino şi te sălăşluieşte întru noi, şi ne cură(eşte pe nde toată intinăciunea, şi mântuieşte, @unule, su!letele noastre.

&!inte Dumnezeule, &!inte 2are, &!inte !ără de moarte, miluieşte-ne pe noi.



&!inte Dumnezeule, &!inte 2are, &!inte !ără de moarte, miluieşte-ne pe noi. &!inte Dumnezeule, &!inte 2are, &!inte !ără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

&lavă 2atălui şi <iului şi &!ântului Du. *i acum şi pururea şi în vecii vecilor. #min.

+reas!ântă 2reime, miluieşte-ne pe noi=Doamne, cură(eşte păcatele noastre=

&tăpâne, iartă !ărădelegile noastre=&!inte, cercetează şi vindecă neputin(ele noastre, pentru numele 2ău.

Doamne, miluieşte ; Doamne, miluieşte ; Doamne, miluieşte ;

&lavă 2atălui şi <iului şi &!ântului Du. *i acum şi pururea şi în vecii vecilor. #min.

2atăl nostru, Care eşti în ceruri, s!in(ească-se numele 2ău, vie împără(ia 2a, !acă-se voia 2precum în cer aşa şi pe pământ. +âinea noastră cea spre !iin(ă dă-ne-o nouă astăzi. *i ne iarnouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşi(ilor noştri. *i nu ne duce pe noi în ispită, ci nizbăveşte de cel rău. Că a 2a este :mpără(ia şi puterea şi slava, a 2atălui şi a <iului şi a &!ântulDu, acum şi pururea şi în vecii vecilor. #min.

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspunaceastă rugăciune aducem >ie, ca unui &tăpân, noi, păcătoşii robii 2ăi, miluieşte-ne pe noi.

&lavă 2atălui şi <iului şi &!ântului Du.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru 2ine am nădă"duit= nu 2e mânia pe noi !oarte, nici pome!ărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vră"maşii noştri, c2u eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul 2ău, to(i lucrul mâinilor 2ale şi numele 2ăcemăm.

*i acum şi pururea şi în vecii vecilor. #min.

Aşa milostivirii descide-o nouă,binecuvântată 1ăscătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei nădă"duim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamulcreştinesc.

Crezul Cred :ntr-Anul Dumnezeu, 2atăl #to(iitorul, <ăcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celvăzute şi nevăzute.*i întru Anul Domn isus Hristos, <iul lui Dumnezeu, Anul-1ăscut, Care din 2atăl &-a născumai înainte de to(i vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevăra1ăscut, nu !ăcut, Cel de o !iin(ă cu 2atăl, prin Care toate s-au !ăcut.



Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.&-a pogorât din ceruri *i &-a întrupat de Duul &!ânt şi din Maria <ecioara *i &-a !ăcut om.*i &-a răstignit pentru noi în zilele lui +ilat din +ont, *i a pătimit şi &-a îngropat. *i a înviattreia zi după &cripturi . *i &-a suit la ceruri şi *ade de-a dreapta 2atălui. *i iarăşi va să vină cu slavă, să "udece viii mor(ii, # cărui :mpără(ie nu va avea s!ârşit.*i întru Duul &!ânt, Domnul de via(ă <ăcătorul, Care din 2atăl purcede,

Cela ce împreună cu 2atăl şi cu <iul este încinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.:ntru-una &!ântă &obornicească şi apostolească @iserică,Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,#ştept învierea mor(ilor şi via(a veacului ce va să !ie. #min ;

&ondacul $+e ântâna cea pururea cur(ătoare şi de via"ă dătătoare, pe izvorul cel dumnezeiesc care izvorăşapele darului, mai presus de cuvânt, cu un (las să!l lăudăm cei ce cerem lui dar, ca cel ce izvorăştămăduiri în toate zilele. +entru aceasta după datorie apropiindu!ne cu dra(oste, să scoatem apă credin"ă şi să zicem ru(ămu!ne rourează!ne cu darul tău, ca să stri(ăm "ie @ucură-te, Ceea ce e

izvor de via(ă dătător; Icosul $-ăscătoare de umnezeu /ecioară, #eea ce ai născut ără de sămân"ă pe #uvântul Tatălui, #el mînainte de veci, desc%ide!mi (ura mea spre lauda ta, ca să te slăvesc stri(ând către izvorul tău uneca acestea$ucură!te, ocean în"ele(ător care asemenea norilor reverşi minuni peste toată lumea0$ucură!te, Siloame al doilea, care covârşeşti cur(erile -ilului cu revărsarea darului0$ucură!te, apă care izvorăşti ca dintr!o piatră cu prea slăvire şi a Iordanului lucrare ai primit0

$ucură!te, mană de mântuire care te aci arătată spre trebuin"a celor ce cer bo(ata ta apă cu adevărîndestulătoare0$ucură!te, izvor din care cur(e toată bunătatea şi îndestularea de tămăduire0$ucură!te, că din tine izvorăsc din destul acerile de bine0$ucură!te, că tuturor le dai celor ce cer, întărire suletelor şi sănătate trupurilor0@ucură-te, Ceea ce eşti izvor de via(ă dătător; &ondacul (Stăpânul cerului şi al pământului, lucruri minunate şi prea slăvite a săvârşit întru tine, #eea ce ecu totul ără pri%ană, pentru că de sus a picurat arătat, ca o ploaie în pântecele tău, dumnezeias

1ireasă, arătându!te pe tine izvor de tămăduiri, care vindeci pe to"i cei ce!"i cântă #liluia; Icosul (umnezeiesc izvor ai raiului, /ecioară şi 1aică cerească pe tine te numim după vrednicie, căcur(erea şi darul izvorului tău au străbătut în cele patru păr"i ale pământului, care se acoperă pururcu străine minuni, din apa ce se dă spre băutură tuturor celor ce cer. +entru aceasta bucurându!to"i creştinii, cu credin"ă aler(ăm la izvorul tău, sco"ând totdeauna apă, cu sin"enie şi cu dulceazicând$ucură!te, izvorul cur(ător de tămăduiri0

$ucură!te, că în dar reverşi din destul, bo(ate vindecări celor bolnavi0



$ucură!te, că pe cei orbi, ce alear(ă la tine, a vedea lămurit îi aci0$ucură!te, că pe mul"i şc%iopi i!ai îndreptat0$ucură!te, că pe slăbăno(i i!ai întărit0$ucură!te, că prin turnarea apei de trei ori pe cel mort, l!ai vindecat0$ucură!te, minune străină, acoperită pururea de slava #elui +reaînalt.$ucură!te, că pe tine te numim rai cu(etător0$ucură!te, căci ca o ploaie pe pământ uscat căzând adăpi suletele cele însetate de via"ă0

@ucură-te, Ceea ce eşti izvor de via(ă dătător; &ondacul -+uterile tale cele mari şi pline de minuni nedeşertate şi mai presus de ire pe care tuturor le revercine le va putea spune, o, izvorule dătător de daruri0 că nu numai că (oneşti bolile cele cumplite dla cei ce alear(ă la tine cu dra(oste, ci şi patimile cele suleteşti le speli, cură"indu!le la to"i cei cecântă "ie #liluia;

Icosul -+e norul cel ceresc cu cântări minunate să!l lăudăm credincioşii, care pe picătura 2ristos, dătător

de via"ă, pe pământ L!a plouat, pe apa cea dumnezeiască şi vie, cea săltătoare şi izvorâtoare, ără dmoarte, a dăruit!o nouă credincioşilor care cântăm$ucură!te, vasul băuturii celei dumnezeieşti, #eea ce după băutură niciodată nu se deşartă0$ucură!te, #eea ce alun(i setea care topeşte suletele0$ucură!te, că din pântecele min"ii cei ce beau în"elep"eşte, revarsă râuri dumnezeieşti0$ucură!te, că tuturor le izvorăşti darul din destul0$ucură!te, izvor de via"ă primitor care pururea izvorăşte daruri0$ucură!te, ântâna tămăduirilor, care toată tăria bolilor o arată a i slabă şi neputincioasă0$ucură!te, vedere orbilor0

$ucură!te, dumnezeiască cură"ie a celor leproşi0@ucură-te, Ceea ce eşti izvor de via(ă dătător; &ondacul Izvorăşte!mi mie -ăscătoare de umnezeu, /ecioară, darurile cuvântului, ca să laud izvorul tăcare izvorăşte via"ă şi dar credincioşilor, că tu pe #uvântul #el într!un Ipostas L!ai izvorât nouă izvor de tămăduire, de obşte, te!ai arătat tuturor celor ce!I cântă #liluia;

Icosul $iserica ta, +reacurată /ecioară, se arată tuturor casă de doctorie mai presus de ire, că din moar

văzută, ridică arătat pe credincioşii cei ce alear(ă la dânsa şi tuturor izvorăşte dulcea"ă din dest+entru care şi noi nevrednicii cu cântări du%ovniceşti, veselindu!ne, zicem$ucură!te, apa izvorului celui dătător de via"ă0$ucură!te, norul care aduci ploaie de mântuire0$ucură!te, vindecare a celor bolnavi0$ucură!te, slobozirea celor din primejdii0$ucură!te, răcoreala celor înierbânta"i de arşi"a păcatelor0$ucură!te, luminarea oc%ilor orbi"i de neştiin"ă0$ucură!te, auzirea celor surzi0

$ucură!te, că pe cei ce zăceau în pat bolnavi, numai cu atin(erea i!ai scăpat0



$ucură!te, loc de tămăduire sin"it cu adevărat0$ucură!te, că ne izvorăşti din ceruri daruri ără împu"inare0@ucură-te, Ceea ce eşti izvor de via(ă dătător;

&ondacul 1aruri din destul cur( din tine, -ăscătoare de umnezeu /ecioară, că izvorăşti apă de tămăduiri dcare se adapă suletele credincioşilor celor înseta"i de via"ă şi (oneşti arşi"a păcatelor celor ce cânt

#liluia;Icosul 1-eamul omenesc te laudă pe tine +reacinstită, că tuturor le izvorăşti din ceruri daruri ără încetaarătându!te pe tine izvor nemuritor, umnezeiască 1ireasă, celor ce!"i aduc aceste cântări de laud$ucură!te, izvorâtoarea apei, 2ristos, din care se adapă toată lumea0$ucură!te, că /ăcătorul tuturor întru tine ca o picătură s!a po(orât arătat0$ucură!te, că pe cel orb l!ai ăcut a vedea lumina0$ucură!te, izvorule care ai dezle(at prin apă irea pietrei cea înricoşată0$ucură!te, cură"irea leproşilor şi su(rumarea diavolilor0

$ucură!te, că pe împăra"i i!ai ăcut credincioşi desăvârşi"i0$ucură!te, în"elepciunea celor simpli0$ucură!te, bo(ă"ie de daruri a săracilor0$ucură!te, că prin revărsarea apei, tămăduiri de multe eluri le!ai dăruit0@ucură-te, Ceea ce eşti izvor de via(ă dătător; &ondacul 9Lucru cu adevărat necuprins şi mai presus de ire este #el ce s!a lucrat întru tine, -ăscătoare umnezeu, că apa izvorului tău este tămăduirea bolilor celor de moarte aducătoare, #eea ce irea

adevărat nu a văzut. +entru care şi noi cu umilin"ă ne ru(ăm nu ne trece cu vederea, sâr(uieşajutătoarea noastră (rabnică şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşilor ca să te lăudăm zicând aş#liluia;

Icosul 91ăririle minunilor izvorului tău, /ecioară +reacurată, cine le va putea spune, ca #eea ce cu adevărai înspăimântat (ândul omenesc prin picăturile izvorului tău, de care povestesc limpede lâna şi maşi Siloamul şi piatra #eea ce a izvorât şi pridvorul lui Solomon. arul tău este mai presus de cuvâşi de (ând0 drept aceea şi noi într!o unire de (ânduri şi (lasuri cântăm laudele acestea$ucură!te, /ecioară că din tine se revarsă apa care vindecă patimile cele de moarte aducătoare0

$ucură!te, că din izvorul tău a curs apa care a vindecat sânul emeii cel cuprins de can(renă0$ucură!te, (rabnică vindecătoare a bolilor celor cumplite0$ucură!te, că prin stropirea apei, credincioşii se sin"esc0$ucură!te, /ântâna bucuriei celei neîncetate0$ucură!te, izvorule al rumuse"ii celei ne(răite0$ucură!te, dezle(area tuturor bolilor0$ucură!te, înecarea tuturor patimilor0$ucură!te, râul cel prea limpede care aci sănătoşi pe cei credincioşi0$ucură!te, apă care dai tămăduiri celor bolnavi de elurite boli0

@ucură-te, Ceea ce eşti izvor de via(ă dătător;



&ondacul "3pa în"elepciunii şi a vie"ii izvorând lumii, pe to"i c%emi, -ăscătoare de umnezeu, să scoată apecele de mântuire şi cu ea să stin(ă cărbunii înşelăciunii şi ai necură"iei0 drept aceea şi noi credecuvintele /iului tău, Stăpână, care a zis 4că în veci nu vor înseta cei ce cu credin"ă vor bea din ezicând #liluia;

Icosul "

+ântece mai înainte sterp ai dezle(at arătat, cu cur(erile izvorului tău, că şi naşteri dăruieşti, ca #ece ai născut pe Stăpânul tuturor, pentru care şi noi bucurându!ne zicem$ucură!te, cur(erea în"elepciunii care cură"eşte necunoştin"a0$ucură!te, amestecare care picură dumnezeiască dulcea"ă inimii0$ucură!te, pa%arul manei cel de via"ă turnător0$ucură!te, baie de umnezeu izvorâtă0$ucură!te, #eea ce izvorăşti liniştea neputin"elor0$ucură!te, #eea ce stin(i văpaia bolilor0$ucură!te, #eea ce ai liniştit ri(urile şi ai stins aprinderea înocării0@ucură-te, Ceea ce eşti izvor de via(ă dătător;

&ondacul %1inunile tale cele neauzite Stăpână, ac pe to"i credincioşii cei ce le aud a se minuna de apizvorului tău0 pe cei mu"i şi surzi ca şi cum ar i (răitori îi ace, iar pe cei ce pătimesc cumplit vindecă şi tămăduieşte desăvârşit pe cei ce cântă cu credin"ă #liluia;

Icosul %+e toate apele le covârşeşte /ecioară #urată, apa izvorului tău, care dăruieşte arătat izbăvirea de bcumplite şi dă suletelor toată sănătatea, ca #eea ce se revarsă mai presus de ire tuturor celor

cântă$ucură!te, că pe cei ce alear(ă la tine îi sco"i din cuptorul necazurilor0$ucură!te, uşă prin care străbate razele luminii şi luminează oc%ii trupeşti şi suleteşti0$ucură!te, #eea ce sin(ură eşti mân(âierea pământenilor0$ucură!te, izvor prea cinstit0$ucură!te, că prin cur(erea izvorului Tău, diavolii s!au înricoşat0$ucură!te, că pe Leon l!ai ăcut călăuză orbului neştiutor spre al tău izvor0$ucură!te, că a i împărat l!ai încredin"at0$ucură!te, că el spre mul"umire $iserică în numele tău a ridicat0$ucură!te, că tu dar ăcător de minuni de la umnezeu ai primit0

$ucură!te, că pătimaşii cei cu credin"ă năzuiesc la izvorul tău se tămăduiesc0$ucură!te, vas de apă neîmpu"inată şi de boli vindecătoare0$ucură!te, că izvorul tău tuturor este îndeajuns îndestulător0@ucură-te, Ceea ce eşti izvor de via(ă dătător; &ondacul BLumină şi tămăduire tuturor mădularelor omeneşti ăcându!te, -ăscătoare de umnezeu /ecioarcare ai născut pe /ăcătorul şi 6iditorul tuturor, din amestecarea tinei şi a apei ai luminat ne(răoc%ii orbului, cel ce se născuse orb şi care nici cum nu vedea soarele cel dulce, care dobândin

vederea şi văzând lumina şi marea minune izvorâtă din milostivirea ta cea ne(răită a zis #liluia;



Icosul BSiloamul vindeca bolile, însă mai presus s!a arătat, +reasântă Stăpână, izvorul tău ăcător minuni, iindcă acesta nu numai odată într!un an şi nu numai acei ce iau mai întâi, dobândesănătate, ci de!a pururea vindecă toată rana suletească şi trupească a celor ce cu bună credin"ă şi cdra(oste vin către tine stri(ând$ucură!te, scăldătoarea în care se aundă toate durerile noastre cele suleteşti şi trupeşti0

$ucură!te, vas cu care primim bucuria şi mântuirea0$ucură!te, piatră care ai adăpat pe cei înseta"i de via"ă0$ucură!te, lemn care îndulceşti apele cele amare ale mării lumeşti.$ucură!te, izvor nesecat al apei cele dătătoare de via"ă0$ucură!te, #eea ce îndulceşti necazurile noastre cele amare0$ucură!te, apă care curăteşti spurcăciunea păcatului0$ucură!te, încetarea întristărilor noastre0$ucură!te, vindecarea bolilor noastre0@ucură-te, Ceea ce eşti izvor de via(ă dătător;

&ondacul $)Vrând să vădeşti minunile cele de la izvorul tău, ai poruncit, Stăpână lui Leon să ducă orbul partea cea mai dinlăuntru a pădurii şi să!i stin(ă setea cea trupească cu apă, iar cu tină să!i unoc%ii lui cei întuneca"i pentru ca să cunoască puterea ta şi să nu ie tăinuit izvorul vindecărilor caredai în dar tuturor celor ce au nevoie. +entru aceasta şi noi nu tăinuim minunile şi acerile tale bine către noi robii Tăi, ci cu mul"umire proslăvim pe umnezeu şi cântăm #liluia;

Icosul $)Via"a noastră pământească aundată iind în tina păcatelor, suletul de păcate îmbolnăvit, trupul

dureri c%inuit, pentru că mânia lui umnezeu pentru păcatele noastre ne pedepseşte, către tine daler(ăm, 1aica lui umnezeu şi înaintea izvorului tău cădem, ru(ându!te spală tina păcatelovindecă suletele îmbolnăvite şi trupurile c%inuite le îndreptează, ca noi cu bucurie să stri(ăm "ie$ucură!te, vindecarea patimilor suleteşti0$ucură!te, izbăvirea durerilor şi c%inurilor trupeşti0$ucură!te, voin"a cea bună a lui umnezeu către noi cei păcătoşi0$ucură!te, adevărata îndreptare a celor ce se căiesc înaintea lui umnezeu, pentru păcatele lor0$ucură!te, baie care speli cu(etele noastre murdare de ărădele(i0$ucură!te, #eea ce ai născut pe Izbăvitorul care în dar cură"ă ărădele(ile noastre0$ucură!te, că prin tine, după măsura credin"ei se dau vindecări0

$ucură!te, mijlocitoarea bucuriei celei veşnice0@ucură-te, Ceea ce eşti izvor de via(ă dătător; &ondacul $$S!a înăl"at apa izvorului tău, #urată, mai presus de ceruri, aceasta iind %rana suletului, miere dpiatră şi dăruire de mană, slobozitoare de boli şi mântuitoare, pentru aceasta mul"imea credincioşilveselindu!se saltă cântând #liluia;

Icosul $$





3poi se zice iarăşi

Icosul $-ăscătoare de umnezeu /ecioară, #eea ce ai născut ără de sămân"ă pe #uvântul Tatălui, #el mînainte de veci, desc%ide!mi (ura mea spre lauda ta, ca să te slăvesc stri(ând către izvorul tău uneca acestea$ucură!te, ocean în"ele(ător care asemenea norilor reverşi minuni peste toată lumea0

$ucură!te, Siloame al doilea, care covârşeşti cur(erile -ilului cu revărsarea darului0$ucură!te, apă care izvorăşti ca dintr!o piatră cu prea slăvire şi a Iordanului lucrare ai primit0$ucură!te, mană de mântuire care te aci arătată spre trebuin"a celor ce cer bo(ata ta apă cu adevărîndestulătoare0$ucură!te, izvor din care cur(e toată bunătatea şi îndestularea de tămăduire0$ucură!te, că din tine izvorăsc din destul acerile de bine0$ucură!te, că tuturor le dai celor ce cer, întărire suletelor şi sănătate trupurilor0@ucură-te, Ceea ce eşti izvor de via(ă dătător;

&ondacul $

+e ântâna cea pururea cur(ătoare şi de via"ă dătătoare, pe izvorul cel dumnezeiesc care izvorăşapele darului, mai presus de cuvânt, cu un (las să!l lăudăm cei ce cerem lui dar, ca cel ce izvorăştămăduiri în toate zilele. +entru aceasta după datorie apropiindu!ne cu dra(oste, să scoatem apă credin"ă şi să zicem ru(ămu!ne rourează!ne cu darul tău, ca să stri(ăm "ie @ucură-te, Ceea ce eizvor de via(ă dătător;



#ugăciune

+rea Sântă Stăpână de umnezeu -ăscătoare, ocrotitoarea neamului omenesc, căreia Stăpânulumnezeul nostru Iisus 2ristos ne!a îniat când era pe #rucea patimilor Sale, văzându!Te pe Ti1aica Sa şi pe ucenicul pe care!l iubea, a zis /emeie iată iul Tău şi ucenicului /iule iată 1ama deci prin aceasta to"i câ"i credem în patima Lui cea ăcătoare de via"ă, cei care am ost atinşi dveninul şarpelui şi de acul mor"ii şi care prin 49ana Lui ne!am vindecat5, :ie ne!a încredin"Stăpânul ca să ne ii 1aică, pentru că numai o maică adevărată poate să cunoască toate durerile suerin"ele iilor săi.

Tu +rea Sântă Stăpână, care din neamul omenesc iind ştii câte suerin"e au căzut asupra acestneam, din pricina păcatelor lui0 dăruitu!ne!ai Izvorul Tău cel dătător de multe vindecări pe careprăznuim astăzi.

Tu ai ăcut ca orbul să se rătăcească în căutarea izbăvirii, iar pe bunul şi blândul Leon să!l (ăseasşi să!i stin(ă setea cu apa izvorului Tău şi prin spălare i!ai dăruit vederea. ar nu numai orbul sîndulcit de mila Ta, ci şi Leon pentru bunătatea inimii lui i!ai dăruit împără"ia $izan"ului.

Lui Iustinian împăratul i!ai dăruit vindecare de boala lui cea ără de leac şi tuturor celor ce aaler(at cu credin"ă le!ai dăruit izbăvire din multe eluri de boli, prin multele minuni date d3totputernicul umnezeu prin mijlocirea Ta de 1aică, pe care cine le va putea spune dupvrednicie şi ce (rai le va putea (răi. e aceea şi noi acum cădem în (enunc%i în a"a milostivirTale, ca uneia care cunoşti cât de mare este slăbiciunea noastră, cât de (roaznică ne este căderea, cde departe suntem de adevărata cale a dreptă"ii dumnezeieşti0 am căzut, ne!am depărtat to"i ne!aabătut, împreună netrebnici ne!am ăcut. #ine ne va ajuta, cine ne va ridica pe noi, dacă nu Tu caeşti 1aica noastră cea bună şi milostivă, care totdeauna mijloceşti la /iul Tău şi umnezeul nostpentru iertarea păcatelor noastre celor multe, de aceea şi acum în această zi în care prăznuamintirea Izvorului Tău celui ăcător de minuni, cădem la Tine şi cu umilin"ă ne ru(ăm,



mijloceşti la #el 3totputernic şi 3totmilostiv, ca să trimită acestei ape Sin"ite în această zi praznic, darul Siloamului, puterea în(erului de la lacul Vitezda şi marea Ta milostivire de la izvorcel arătat lui Leon, ca să cură"ească păcatele noastre şi să tămăduiască toată boala şi toată neputinnoastră cea suletească şi trupească, ca unde s!a înmul"it păcatul să prisosească %arul şi unde lipseşsănătatea să plinească această lipsă bo(ă"ia darurilor Izvorului Tău celui ăcător de minuni.

#a totdeauna binecuvântând pe Stăpânul şi pe Tine mărindu!Te să ne învrednicim de împără

/iului Tău şi umnezeului nostru, ca să stri(ăm :ie cu mul"umire miluieşte!ne pe noi 'mpărăteasăIzvorului tămăduirii. 3min;

anon de rugăciune către Preas!"nta Născătoare de Dumnezeu la Praznicul

Izvorului Tămăduirii



&'ntarea $

Irmosul< Izvorăşte!mi acum, Izvorule, /ecioară de umnezeu -ăscătoare, dându!mi darcuvântului, ca să laud izvorul tău, care izvorăşte via"ă şi %ar credincioşilor, că tu ai izvorât p#uvântul #el într!un ipostas.

tih< Hristos a :nviat din mor(i;

Locaş de tămăduire mai presus de ire se arată tuturor biserica ta cea sântă, /ecioară; #ă din moa

vădită ridică lămurit pe credincioşii care alear(ă la dânsa şi izvorăşte tuturor mân(âierea cea dbelşu(.


in ceruri reverşi nouă daruri ără împu"inare, ceea ce eşti cu adevărat una0 căci pe cel orb îl aci vadă lumina, prin tina cea nouă, stri(ând tu de sus către Leon, mai presus de (ând.


$ucură!te, 1arie, bucură!te, ceea ce eşti lauda de obşte şi cinstită a neamului omenesc; #ă 6iditortuturor peste tine S!a po(orât vădit, ca o picătură, arătându!te izvor nemuritor, dumnezeias1ireasă.

&'ntarea a -/a

Irmosul< Luminat şi sânt locaş al Stăpânului tuturor te ştiu pe tine, /ecioară şi izvor nestricăciune, care ai izvorât pe 2ristos, apa din care ne adăpăm.




#ât de mare dar ai dat împăratului, Izvorule şi Stăpână, sărâmând prin apă tăria cea înricoşătoarepietrei, care oprea cu dureri cumplite scur(erea udului.


ar neîmpu"inat cur(e din tine, -ăscătoare de umnezeu /ecioară, izvorând din belşu(, cu ajutor

tău cei şc%iopi umblă, mul"imea celor leproşi se cură"eşte şi demonii se înăbuşă.tih< Hristos a :nviat din mor(i;

Tuturor credincioşilor le împar"i vindecare împăra"ilor şi popoarelor, sărmanilor şi ocârmuitorilosăracilor şi bo(a"ilor, revărsându!le apa îndeobşte, Izvorule, ca pe un leac ără deosebire.

&'ntarea a /a

Irmosul< #u adevărat mai mult decât nisipul şi decât picăturile ploilor au crescut mul"imi

minunilor izvorului tău, /ecioară, care neîncetat cur( din belşu( peste tot pământul, tămăduinde(rab pe tot cel ce zace de boală (rea.


3pă din izvorul tău, Stăpână /ecioară, s!a turnat peste sânul cel ros de răni c%inuitoare al emeiiîndată au încetat, prin stropire, durerile cele de moarte şi a cunoscut că s!a tămăduit de boala ei.


e neîn"eles şi mai presus de ire este cu adevărat ceea ce s!a ăcut prin tine, -ăscătoare dumnezeu. #ă apa izvorului tău se ace tămăduire alun(ătoare de bolile cele pricinuitoare moarte, ceea ce irea cu adevărat niciodată nu a văzut.


-eîncetat mă omoară vrăjmaşul cu a"â"ările desătărilor, Stăpână de umnezeu -ăscătoaIzvorule0 nu mă trece cu vederea, ci apucă înainte, ajutătoarea cea (rabnică, şi din cursele lui mizbăveşte, ca necurmat să te măresc pe tine, cea mult lăudată.

&'ntarea a 1/a

Irmosul< <răite iind cele cu adevărat minunate ale izvorului tău, #urată /ecioară, umplu de uimicu(etul oamenilor0 căci s!au ăcut peste ire, sin"ind pe to"i credincioşii.


<răit!au despre darul tău lâna, mana şi Siloamul şi stânca din care a "âşnit apă, oişorul lui Solomo

apele Iordanului şi ântâna samarinencii.




+icăturile izvorului tău, #urată /ecioară şi pe un mort au înviat, lucruri mai presus de cuvânt şi pricepere; #ă toate ale tale, +reacurată, biruiesc judecata omenească.


Vindecă patimile mele, /ecioară, ceea ce ai uscat izvorul scur(erii de sân(e, ri(urile şi ierbin"eaaprinderii şi boala oticei, oprirea udului şi cur(erea pântecelui.

&'ntarea a 9/a

Irmosul< #uvintele cântării te laudă pe tine, curată, ca pe ceea ce eşti cu adevărat izvor că ai născmai presus de cuvânt pe 3dâncul în"elepciunii, pe #el ce a spânzurat norii în văzdu% şi pământul pape.


'mpiedicat!ai prăbuşirea scărilor, care amenin"a cu zdrobirea pe zu(ravii de acolo, o, Izvorupreasânt, mântuind şi pe popor de cutremur, când s!a dărâmat locaşul.


+ântecele cel mai înainte sterp din pricina nerodirii l!ai dezle(at în c%ip vădit, prin apa izvorului tăcă tu ocroteşti şi naşterile de prunci, ca ceea ce ai născut pe Stăpânul a toate, rămânând ecioară.


-ici cuvântul, nici mintea, nici limba nu izbutesc să laude naşterea ta, curată; #i neputincioase suşi se ruşinează a"ă de tine şi în"elepciunea ilozoilor şi măiestria ritorilor.

#ondac, (lasul al =!lea. Podo+ie< 3părătoare oamnă, mul"umiri pentru biruin"ă, izbăvindu!ne dnevoi aducem "ie, -ăscătoare de umnezeu, noi robii tăi. #i ca ceea ce ai stăpânire nebiruitslobozeşte!ne pe noi dintru toate nevoile, ca să stri(ăm "ie $ucură!te 1ireasă, purururea /ecioară

in izvorul tău cel nesecat, ceea ce eşti de umnezeu dăruită, îmi dăruieşti mie, izvorând pururecur(erile %arului tău mai presus de cuvânt. #ăci ca ceea ce ai născut mai presus de cu(et p#uvântul, te ro( să mă rourezi cu darul tău, ca să (răiesc "ie $ucură!te, apă izbăvitoare;

&'ntarea a "/a

Irmosul< Scoate"i, bolnavilor, din izvor tămăduiri; #ă +reacurata ace să cur(ă, din izvorul cdumnezeiesc, îndulcirea cea adevărată, izvorând cu adevărat torentul desătării. +entru aceasta să adăpăm cu to"ii, cu credin"ă, din şuvoaiele cele îmbelşu(ate.




1inunile tale ne mai auzite, stăpână, pe to"i credincioşii care le aud îi umplu de mirare. #ăci pe cmu"i şi surzi apa ta îi arată ca pe nişte bine (răitori0 iar pe cei ce pătimesc cumplit îi tămăduieştevindecare le dăruieşte.


in văpaia durerilor sco"i pe cei ce alear(ă la tine, curată, rourându!i cu ape din izvorul cel minuncă de ulcer se izbăveşte omul şi de pela(ră, iar pe lepros îl vindeci şi cărbunele l!ai stins.


Tineri şi ecioare şi to"i oamenii, pe Stăpâna cu credin"ă din sulet să o lăudăm în c%ip luminat, căa vindecat străpun(eri de cuie şi boli de oc%i şi bubele cele rele şi umlături şi pe paralitic.

&'ntarea a %/a

Irmosul< umnezeiască şi sântă apă izvorăşte izvorul tău, /ecioară căci cur(erea idropiciloropreşte de(rab cu dumnezeiasca c%emare a %arului, pentru aceasta te cinstim, Izvorule, în veci.


Să lăudăm to"i, cu în"elepciune, apa cea sântă şi de via"ă izvorâtoare că pornirea năduului pe locopreşte şi liberă o ace spre răsulare. 8; minunile tale, #urată -ăscătoare de umnezeu;

tih< Hristos a :nviat din mor(i;#e (ură va lăuda minunea naşterii tale, +realăudată> ar şi ce minte ar putea să privească izvorminunilor tale şi în cuvinte să!? prea slăvească> -u este cu putin"ă irii să laude cele ale tale.


Toată puterea mor"ii asupra ta s!a nimicit în între(ime, împărăteasă şi oamnă că tu ai izvorât împăratul, pe Via"a cea ără de moarte, pe 2ristos, 3pa şi 1ana, în veci.

&'ntarea a B/a

Irmosul<3pa izvorului tău covârşeşte toate apele, /ecioară curată, dăruind, la vedere, izbăvire boli cumplite şi suletelor toată tăria, ca una ce se varsă mai presus de ire.


#a pe o izbăvire de boli, vedem to"i acest nou Siloam al izvorului tău, /ecioară că orbul a luvedere şi to"i dobândim, neîncetat, sănătate şi via"ă.




#ei ce căuta"i sănătate, aler(a"i la izvor; #ăci #urata /ecioară sălăşluieşte în apă. Saltă şi te bucurmul"ime a credincioşilor, precum se cuvine, că vei avea în sântul locaş împlinirea cererilor.


'năl"atu!s!a mai presus de ceruri apa izvorului tău şi cu cur(erile ei a străbătut adâncurpământului0 aceasta este ambrozie a suletului, nectar al credincioşilor, mierea cea din piatră împărtăşirea de mană.


Veseleşti, /ecioară, pe credincioşi mai presus de ire, izvorând %ar din izvorul cel veşnic, dându!lor putere asupra vrăjmaşilor, biruin"ă pururea, sănătate şi pace şi plinirea cererilor.

Sedelna, (lasul al =!lea. Podo+ie< +e 'n"elepciunea şi #uvântul în pântecele tău zămislind, lumii

născut pe #el ce "ine toate, 1aica lui umnezeu şi în bra"e ai avut pe #el ce cuprinde toate, pătătorul de %rană al tuturor şi /ăcătorul ăpturii şi omnul. +entru aceasta, te ro(, +reacura/ecioară şi cu credin"ă stri( către tine ca să mă izbăveşti de (reşeli când va i să stau înaintea e6iditorului meu. Stăpână /ecioară curată, ajutorul tău atunci să!mi dăruieşti, că toate le po"i, câte voieşti.

+e /ântâna cea pururea nesecată şi înviorătoare, pe umnezeiescul Izvor din care "âşnesc şuvoaie apă, cu un (las să!? lăudăm cei ce îi cerem darul0 că în iecare zi cur(e şi arătând tămăduirile măcca pe cur(erile râurilor. +entru aceasta, după datorie apropiindu!ne cu dra(oste, să scoatem

credin"ă din Izvor putere neîmpu"inată şi cu adevărat ără de moarte, care rourează arătat inimicelor binecredincioşi şi cu buzele să (răim Tu eşti mân(âierea credincioşilor.



#ugăciuni către Maica Domnului$ Izvorul Tămăduirii la vreme de necaz o%ştes

şi de prigoană a &isericii

+reacurată, +rea nevinovată, +rea milostivă, +rea lăudată, pururea /ecioară -ăscătoare umnezeu 1arie, izvor al dumnezeieştii tămăduiri, (rabnic ascultătoare şi eliberatoare, apărătoanebiruită a creştinilor, mijlocitoare statornică către ăcătorul, nădejdea, acoperământul şi ajutorcelor ce alear(ă la tine, î"i cer dumnezeiasca ta în"ele(ere. -imeni din cei ce au venit la tine nuieşit aară lepădat, curată /ecioară -ăscătoare de umnezeu, ci, cerând %arul, a primit darcererilor celor de olos.@i noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, intrând cu nevrednicie în prea curata ta casă, în aceasSântă mănăstire, aler(ăm către tine, scăparea noastră, apărătoarea noastră, nădejde





#ugăciune către Preasf'nta Născătoare de Dumnezeu pentru li+ertate* pentru ;ncetaream'niei Domnului şi pentru pacea ;ntregii lumi

+reasântă Stăpână, 'mpărăteasa cerului şi a pământului, 1aica lui umnezeu şi 1aidu%ovnicească a noastră, a păcătoşilor, apărătoare, acoperământ, ajutor, nădejde şi scăpare a celor alear(ă la tine. 'ntru tine îndrăznim, întru tine ne lăudăm şi către tine este toată nădejdea noastră. Ltine scăpăm şi pe tine te c%emăm din tot suletul şi din toată inima, mijloceşte +rea binecuvântată +rea lăudată, către iubitorul de oameni, /iul tău şi umnezeul nostru, şi roa(ă!L să treacă vederea multele şi nenumăratele noastre păcate.

1ărturisim că am păcătuit cu to"ii, am călcat le(ea lui umnezeu, am nedreptă"it, nimic nu am ăcprecum ni s!a poruncit nouă şi nimic bun în noi nu este. 3m păcătuit, călcând dumnezeieştporunci ale omnului şi desconsiderând dumnezeieştile aşezăminte. 3m păcătuit şi pentru aceasdupă dreptate suntem pedepsi"i. Aste aprinsă în lăcări întrea(a lume, nu doar ca în Sodoma <omora, ci dintr!o latură în alta a pământului şi în aceste înricoşătoare lăcări, pe care le!au apripe de o parte multele noastre păcate, pe de altă parte mânia lui umnezeu şi nevoia dreptă"ii sale, aceste lăcări ard oraşe şi sate, bărba"i şi emei, bătrâni, tineri şi copii. 3rd şi bo(a"ii, şi săracii, şi cmici, şi cei mariB 8, blestematule păcat, câte rele aduci în lume şi noi neerici"ii nu vrem să

lăsăm pentru că ne!am obişnuit cu tine. Iar în această vrednică de plâns stare în care ne (ăsim, doo sin(ură nădejde ne!a rămas, o sin(ură mân(âiere şi un sin(ur ajutor. Tu, +reasântă -ăscătoare dumnezeu, tu şi numai tu, ca 1aică a 6iditorului tuturor, po"i să ne aju"i şi să ne izbăveşti din acesmulte primejdii şi ispite care ne!au împresurat.

3re dreptate /iul tău şi umnezeul nostru să ne strice pe to"i, căci cu to"ii am păcătuit şi am călcle(ea Sa. ar, 1aică a milostivirii, a milei şi iubirii de oameni, dacă există oameni care te %ulescpe tine, pe /iul tău şi pe umnezeul nostru ! există însă şi oameni, pu"ini între cei aleşi, care pleacă evlavios (enunc%ii suletului şi ai trupului şi te roa(ă şi te slăvesc, te cinstesc şi se înc%ină şi /iului tău şi umnezeului nostru.



Iar noi, păcătoşii care am venit astăzi în această Sântă biserică a ta, plecându!ne (enunc%suletului şi ai trupului, te ru(ăm din tot suletul şi din toată inima noastră, pentru marea nemăsurata ta dra(oste, pentru mijlocirile şi compătimirea, pentru milostivirea şi iubirea de oamepe care le ai, Stăpână +reasântă, către noi şi către între(ul neam omenesc, pentru cei pu"ini alepentru pruncii cei ără de răutate, milostiveşte!te spre noi şi mijloceşte către Dnul -ăscut /iul Tăuumnezeul nostru, să înceteze mânia Sa, ur(ia Sa şi să ne elibereze pe noi dintre vrăjmaşii c

văzu"i şi cei nevăzu"i, să dea pace şi unire poporului nostru, pace între(ii lumi, luminare întru toaoamenilor, ca to"i să ie o sin(ură turmă şi un sin(ur păstor. @i dintr!o (ură şi o inimă să slăveasprea cinstitul şi de mare cuviin"ă nume al Tatălui şi al /iului şi al Sântului u% şi să te laude şi sămărească pe tine, +rea binecuvântată şi +rea slăvită -ăscătoare de umnezeu, /ecioară 1aracoperământul, ajutorul şi mântuirea neamului nostru. 3min.

Bîn0 <ericitul <ilotei ervaos, &!aturi, minuni, rugăciuni, 'dturile &opia şi Cartea ErtodoF@ucureşti, $99G

Minunile !ăcute de Maica Domnului la Izvorul Tămăduirii



Vineri, în Săptămâna Luminată, se prăznuieşte sEn"irea bisericii +reasintei Stăpânei noastre 1aicii lui umnezeu, a Izvorului celui de via"ă purtător. @i se mai ace şi pomenirea minunilor cemai presus de Ere, care s!au săvârşit de către 1aica lui umnezeu în acest sânt locaş.

@iserica aceasta şi-a luat începutul de la împăratul Leon cel Mare, care se mai numea Macelie. <iind acela om bun şi prea blând, mai înainte de a se sui pe tronul împără(iei, pe cânse număra încă între oamenii obişnui(i, umblând prin locurile acelea, a dat peste un orb rătăcitl-a luat de mână ca să-l călăuzească. *i a"ungând aproape de locul unde s-a ridicat mai târzibiserica, orbul a !ost cuprins de o sete arzătoare şi l-a rugat pe Leon să-i dea apă ca să-astâmpere setea. ar Leon, pătrunzând în desişul din apropiere, căuta apă= căci pe atunci locacela era acoperit cu tot !elul de arbori şi desişuri de verdea(ă creşteau pe el. *i negăsind pacolo apă, s-a întors întristat.



Dar pe când se întorcea, i-a sunat în ureci glas de sus, care i-a zis0 1u e nevoie să te osteneşLeone, căci apa este aproape;I.

Dar întorcându-se din nou, Leon căuta. *i ostenindu-se iarăşi mult, din nou a auzit glasul acelcare i-a zis0 +Jtrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta şi luând cu mâinile aptulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ocii lui cei întuneca(i şi vei cunoaşte dîndată cine sunt eu, care sălăşluiesc aici de multă vremeI.

# !ăcut deci Leon precum îi spusese glasul şi îndată orbul a început să vadă. *i a"ungând Leoîmpărat, potrivit proorociei Maicii Domnului, a zidit lângă acel izvor, cu multă celtuialbiserica ce se vede şi astăzi.

Minuni nenumărate s/au fHcut ;n acea +iserică.

După oarecare trecere de vreme şi Justinian, marele împărat al romanilor; care suferea de o boagrea, a dobândit aici vindecare; mulţumind pentru aceasta Maicii Cuvântului, a ridicat o bisericămai mare, care însă, crăpându-se de diferite cutremure, a fost reidită în cele din urmă de căt

împăratul !asile, macedoneanul şi de "ul său, #eon, înţeleptul$

+e vremea lor, izvorul de aici a şi săvârşit numeroase minuni a vindecat multe boli şi a tămădunenumărate eluri de răni, molime şi alte suerin"e.

% înviat ivorul acesta şi un mort; acesta era din &esalia şi plecând el cu corabia spre ivor, ssăvârşit pe cale$ Când era să moară şi-şi dădea du'ul, a rugat pe corăbieri să-l ducă de acolo biserica (vorului şi să-l îngroape, după ce vor turna peste dânsul trei ciuturi de apă$ )i au făcaşa, iar mortul, fiind stropit cu apă, a înviat$

upă multă trecere de vreme, când sta să cadă acea mare biserică, arătându!se -ăscătoarea umnezeu, a sprijinit!o până ce mul"imea strânsă din împrejurimi s!a scurs aară.

3pa aceea, când a ost băută, a alun(at mul"i demoni şi a slobozit pe cei le(a"i din temni"e.

*e împăratul #eon, înţeleptul l-a vindecat de piatră la rinic'i şi a potolit frigurile foarte cumpl

ale soţiei lui, &eofana şi pe fratele lui, +tefan patriar'ul, l-a ibăvit de oftică şi pe patriar'ul (oan (erusalimului l-a vindecat de surenie$

*e marele dregător &arasie l-a vindecat de nişte friguri prea cumplite, ca şi pe maica luMag'istrisa, iar pe fiul său, telian, l-a tămădut de o boală de rinic'i$

*e o femeie cu numele de 'iina a ibăvit-o de o boală de stomac$



(ar împăratul .oman #ecapenul s-a tămădut cu apă de la acest (vor de o boală de stomac; la feşi soţia lui$

/n 0aldeea, Maica Domnului a vindecat pe călugărul *eperin şi pe ucenicul lui, la rugăciunea lola fel şi pe călugărul Matei şi pe Meletie, care fuseseră pârâţi împăratului$

3 mai vindecat şi pe nişte înal"i dre(ători şi pe mul"i al"ii, pe care cine i!ar mai putea spune>

Ce limbă ar putea istorisi câte minuni a !ăcut apa aceasta şi câte continuă să !acă până astăzMai multe decât picăturile de ploaie şi decât mul(imea stelelor şi a !runzelor sunt minunile case săvârşesc acolo şi în zilele noastre.

#ăci a vindecat, mai presus de ire, ulcerul şi can(rena, perora"iile şi abcesele aducătoare moarte, cărbunele )buba nea(ră* şi lepra şi pela(ra. 3 mai vindecat apoi şi alte boli de emei şi boale suletului, lăcrimarea oc%ilor şi albea"a şi scăderea vederii.

/ncă a mai vindecat de boala idropicei pe (oan !aranga, iar pe un alt !aranga l-a tămădut buba cea rea$

+i pe ieromona'ul Marcu l-a scăpat de boala po1arului şi pe călugărul Macarie, de sufocare2astmul3 care-l c'inuia de cincispreece ani şi totodată de piatră la rinic'i$

@i alte oarte multe, pe care este cu neputin"ă să le numărăm în cuvântul acesta, pe care le!a săvârşşi le săvârşeşte ără încetare apa izvorului aceluia.

+entru rugăciunile Maicii 2ale, Hristoase Dumnezeule, milueşte-ne pe noi.

#mi



Părintele 'ofan &oghiu ( uv"nt praznical la Izvorul Tămăduirii ( MaicaDomnului ) Maica noastră şi vindecarea celor neputincioşi

/ra"i creştini, ne alăm încă în Săptămâna luminată şi în această săptamână ne întâlnim cusărbătoare deosebită, în cinstea 1aicii omnului ! 1aica omnului care ne aduce un mare dar via"a noastră pământească, născând pe 1ântuitorul 2ristos, umnezeul întrupat. Maica DomnuluMamă bună şi preas!ântă, care L-a a"utat cu multă dragoste pe Mântuitorul in via(a Lpământească şi a su!erit !oarte mult, ca o mamă lânga +runcul - DumnezeuK

Iisus a suerit oarte mult şi ca prunc, de la naşterea Lui în $etleem, până la u(a în A(ipt. Iar ea s

apropiat cu oarte multă dra(oste de Al şi în copilărie, dar şi mai târziu, când Iisus a ieşit vestească Avan(%elia Sa în mijlocul mul"imilor şi îi învă"a pe oameni ca nimeni altul.

*i odată, !ariseii şi cărturarii, !oarte invidioşi şi geloşi pe 'l, L-au scos din cetate şi L-au urcat psprânceana muntelui, cu gândul să-L arunce în prăpastie. Dar isus a trecut !oarte liniştit prmi"locul acelei mul(imi tulburate de ură şi a mers în pace, pe drumul Lui. Maica Domnului însa leşinat de durere şi de spaimă. 'a era de !a(ă şi a în(eles că duşmanii voiau să-L distrugă p<iul ei iubit.



1ai târziu, pe locul acela unde a leşinat &!ânta <ecioară s-a ridicat o mănăstire nummănăstirea roazei, în amintirea acestui moment de groază adâncă din via(a Maicii Domnulu#ceastă durere, această groază a urmărit-o toată via(a, căci a su!erit cu amar, alături de isupână la s!ârşitul vie(ii Lui pământeşti.

'n ziua 9ăsti(nirii to"i ucenicii L!au părăsit pe Iisus. #u !ugit de !rică să nu !ie aresta(i şi ei şi asa !ost o mare durere şi pentru Mântuitorul Hristos şi pentru Maica Domnului. 'a a rămas lâng'l şi L-a înso(it pe drumul Crucii, împreună cu alte !emei credincioase Lui. Aa a ost martorăatunci când Iisus a ost "intuit pe #ruce. @i a rămas acolo lân(ă #ruce, ea şi Sântul Ioevan(%elistul, ucenicul iubit al lui Iisus.

'n biserica de pe <ol(ota, în :ara Sântă, sunt două icoane mari, în mozaic. Ana :l arată pe is"os la pământ, pe Cruce şi un călău care loveşte cu ciocanul în cuiele din mâini. Cealaltă icoan

o reprezintă pe Maica Domnului cu o sabie în!iptă în inimă. 3ceastă sabie este simbolul tuturdurerilor pe care ea le!a suerit pentru Iisus, aşa cum îi spusese bătrânul Simeon în prorocie +rsu!letul tău va trece sabiaNBLuca $, ).G &abia durerii O pentru că Maica Domnului a su!erit dadânc toate durerile şi toate insultele aduse <iului ei.



e sus de pe cruce, Iisus privea la mama Sa şi la ucenicul iubit şi le!a spus acele cuvinte <emeiată <iul tăuP, iar ucenicului0 ată mama taP Boan %8, $/-$3.G 3dică, ra"i creştini, isus o lape Mama &a ca Mamă lumii întregi. :ntâi pentru apostoli, pe care ea i-a mângâiat şi i-a a"utmult şi apoi pentru to(i creştinii, cu care este întotdeauna bună şi miloasă, ca o mamă adevărată

Maica Domnului a dobândit !oarte mult ar de la <iul ei şi a !ost înzestrată cu o mare putere d

a !ace minuni. Despre o asemenea minune este vorba şi în sărbătoarea de astăzi, numită zvor2ămăduirii.

)ra pe la anul 456, în Constantinopol$ An prin( se plimba seara, în pădurea de lângă palatul săşi întâlneşte un orb însetat care voia să iasă din pădure, dar era cu totul slăbit din cauza setei. 1era nici o !ântână în apropiere şi orbul, ars de mare sete, îl roagă pe prin( să-l a"ute. *rinţul, pnume #eon, caută apă, dar caută în adar$ 7u reuşeşte să găsească nici un ivor în pădure, şi arvrut să-l a1ute pe orb$

+i cum era el în această frământare, aude un glas dulce care-i spune aşa8 Caută, Leon, pentru

izvorul nu este departe de tineP;

9imit şi surprins, prinţul continuă să caute, dar fără nici un succes$

+i iarăşi aude glasul acela dulce care-i spune8 :mpărate Leon, izvorul este !oarte aproape de tincaută în dumbravă, adapă-l pe orb şi unge ocii orbului, spală ocii lui cu această apă, ca să veputerea lui DumnezeuP; *rinţul mai face câţiva paşi şi găseşte, într-adevăr, ivorul cu apă$ a apă în pumni şi potoleşsetea orbului, apoi cu aceeaşi apă îi spală ocii şi orbul se vindecă îndată.

esi(ur că lumea a alat oarte repede de această minune şi to"i cei care aveau trebuin"ă dvindecare au aler(at la acest izvor care s!a dovedit a i oarte bo(at în minuni.

Mai târziu, prin(ul Leon a a"uns într-adevăr împărat al @izan(ului, asa cum îi spusese acolo, pădure, glasul dulce al Maicii Domnului0 împărate LeonP - aşa îi strigase ea, vestindu-i că vaîmpărat al @izan(ului.

'mpăratul Leon a ăcut în acel loc o biserică pentru creştini, pentru cei care veneau să se vindece acest izvor ăcător de minuni.

Ciar împăratul ustinian cel Mare care a urcat pe tronul @izan(ului după mul(i ani, s-a vindecde o boală !oarte grea, spălându-se şi bând din acea apă minunată. ustinian a re!ăcut biseride lângă acest izvor care a devenit !oarte popular, tămăduind bolile trupeşti şi su!leteşti.

/ra"i creştini, noi totdeauna suntem bolnavi trupeşte, dar mai ales suleteşte. +entru bolile trupene sunt la îndemână medicii, care şi ei au darul lor de la Dumnezeu. +entru bolile su!leteşti însnoi umblăm ca şi când am !i deplin sănătoşi şi nu vrem să ne gândim cât de bolnavi suntem pdinăuntru.



+entru bolile acestea suleteşti, pentru vindecarea lor, în Sânta $iserică avem trei sinte taine, lăsade 1ântuitorul 2ristos

⇒ 2aina &!ântului Maslu, mai ales pentru bolile su!leteşti=⇒ 2aina &!intei &povedanii şi 2aina &!intei : mpărtăşanii, pentru s!in(irea vie(ii noastre.

e aceea, când ne sim"im bolnavi, este oarte bine să mer(em la doctor, dar mai înainte de asta

oarte bine să venim aici, la biserică, ra"i creştini. 1ai ales 1aica omnului are un rol oarimportant în aceste vindecări ! aşa cum auzim noi cântându!se la strană F1aica omnului, (rabnajutătoare5.

&-au alcătuit în cinstea ei şapte acatiste !oarte !rumoase şi trei paraclise. 'ste !oarte bine să citiaceste rugăciuni, atât cât putem. ar când citi"i, de pildă, 3catistul 1aicii omnului , ave"i (rijă i"i oarte aten"i la iecare cuvânt de acolo, să nu vă ie mintea în altă parte. 5ugăciunea aceasta !ie !ăcută cu luare-aminte, cu lacrimi şi cu toată încrederea, pentru că Maica Domnului este cadevărat !oarte aproape de noi şi !oarte grabnică în a ne a"uta. 'a este Mama noastră cea bunMama bătrânilor şi a tuturor celor neputincioşi, a"utorul celor !ără de a"utorP - aşa cum spune în acatistul ei. &ă nu uita(i că ea este Mama lui isus - şi are !oarte multă putere de a na"uta.

5uga(i-vă ei cu aten(ie şi cu părere de rău pentru păcatele dumneavoastră şi ve(i a!la răspun!ără îndoială, pentru că ea este cu adevărat Mama noastră a tuturor.

Bdin0 +ărintele &o!ian, 'ditura @izantină, $993, @ucureş



Părintele Filotei *erva+os ( uv"nt panegiric la Izvorul Tămăduirii cel primitorde via,ă şi povestire a minunilor Preaslăvitei 'tăp"nei noastre$ Născătoarea d

Dumnezeu$ săv"rşite la Izvorul ei

$inecuvântează părinte;

Iarăşi sărbătoare şi iarăşi praznic. @i ca să spun mai bine, în această sărbătoare s!a arătat nouă asărbătoare aducătoare de bucurie, ce umple inimile credincioşilor de veselie ne(răită. #ăci, în timce prăznuim încă purtătoarea de strălucire 'nviere a lui 2ristos, umnezeul şi 1ântuitorul nostcea de mântuire lumii, iată, a strălucit nouă alt praznic al 1aicii Sale celei #urate şi oamna noastşi Stăpâna, a Izvorului ei cel purtător de via"ă, care cu dreptate c%eamă pe to"i credincioşii, sărbătorim şi astăzi şi să ne bucurăm to"i cu veselie şi bucurie du%ovnicească, slăvind în cântăridoxolo(ii pe 2ristos umnezeul nostru, #el 'nviat din mor"i şi pe +reasânta Sa 1aică şi Stăpânatoată zidirea, pe $ineăcătoarea şi 1ijlocitoarea noastră a creştinilor, ca să primim %ar şi răspladu%ovnicească de la ea.

@i precum cei ce mer( la scăldătoare, se întorc cură"i"i de întinăciunile trupeşti, astel şi iecacredincios ce alear(ă la $iserica Izvorului oamnei noastre şi bea cu evlavie şi credin"ă şi stropeşte cu cinstita a(%iasmă a 1aicii omnului, se ace strălucitor în c%ip minunat şi se cură"ă cprea slăvită şi străină cură"ire, slobozindu!se de întinăciunile suleteşti şi de orice boală trupească



suletească. +entru aceasta, o ra"ilor, să aler(ăm to"i cu credin"ă şi evlavie astăzi la $iserica 1aic/ecioare0 să ne bucurăm, să prăznuim to"i împreună, tineri şi bătrâni şi să ne veselim du%ovniceşîn această nouă zi de vineri. #ăci în vinerea trecută, adică Vinerea 1are, omnul nostru pironit iipe #ruce şi rupând pe ea zapisul păcatelor noastre, ne!a dăruit nouă slobozire din robia diavoluliar în această vineri ne!a învrednicit Iubitorul de oameni să prăznuim nu doar biruin"a noastră, pcare a ăcut!o omnul pentru noi împrotiva iadului, înviind din mor"i, ci să prăznuim încă şi o aminunată sărbătoare, adică sin"irea $isericii 1aicii Sale +reacurate, a Izvorului primitor de via"ă

izvorâtor de %ar, care pe lân(ă multele bineaceri ăcute neamului omenesc, a dăruit nouă şi alt c%de izbăvire din durerile trupului şi patimile suleteşti prin apele acestui izvor, ce prin binecuvântase sin"esc şi primesc putere de a tămădui boli nevindecate şi patimi cumplite.

+entru această mare şi ne(răită bineacere arătată nouă de către oamna noastră şi Stăpâ-ăscătoare de umnezeu, prăznuind şi mul"umiri dând $ineăcătoarei noastre, săvârşim în iecaan această sărbătoare.rept aceea, în cele ce urmează vom arăta cum s!a arătat întâia oară aceasbineacere a 1aicii omnului către creştini şi de unde îşi are începutul acest praznic dătător bucurie, povestind pe scurt şi unele dintre minunile ăcute de -ăscătoarea de umnezeu prin apeIzvorului ei, cel purtător de via"ă şi tămăduitor.

GGG

'mpăratul Leon cel 1are, care se mai numea şi 1ac%elis, deşi se tră(ea din neam nobil, drămânând oran de mic şi neavând cine să!i poarte de (rijă, s!a năimit să lucreze ca măcelar, ca săa(onisească cele de nevoie pentru traiul de zi cu zi. ar iind un bun creştin, împodobit cu mulapte bune, era oarte milostiv a"ă de săraci, iar de la Sintele Slujbe nu lipsea în nici o zi, căciplăcea să asculte tâlcuirile la Sintele Scripturi.

Iubea tovărăşia oamenilor virtuoşi şi avea mare râvnă să asculte tâlcuirile Sintei Scripturi ascultându!le, se străduia neîncetat să împlinească şi cu lucrul poruncile lui 2ristos din SânScriptură. eci se şi smerea mai mult decât to"i şi ceea ce câşti(a, dădea cu îmbelşu(are în mâinisăracilor. #erceta pe cei înc%işi şi pe cei bolnavi, îmbrăca pe cei (oi, %rănea pe cei lămânzi, pe corbi îi călăuzea şi orice virtute şi aptă bună săvârşea cu multă bucurie.

rept aceea, trecând într!o zi prin locul unde astăzi se ală Izvorul primitor de via"ă d#onstantinopol, a alat un om orb, ce rătăcea de colo!colo, pe care apucându!l de mână, îl povă"uarătându!i calea. ar întrucât acel sărman, din pricina ostenelii ăcute pentru a alat drumul, eînsetat şi începuse să leşine )căci locul era pe atunci pustiu şi cu pădure deasă şi ără de apă*, Le

milostivindu!se, lăsă pe orb lân(ă cale şi intră în desişul acela, căutând cu dinadinsul, doar!doar (ăsi apă, ca să potolească setea acelui neericit. 'nconjurând acea pădure şi apă nealând niciunde, întorcea mâ%nit, (ândindu!se cum ar putea potoli setea celui orb. @i pe când se (ândea el astel multă durere în sulet, aude un (las că!i zice 1u !i mânit, Leone, că aici aproape este apcaută şi o vei a!la.P

eci întorcându!se cu bucurie şi înconjurând acel loc de două şi de trei ori şi nealând mult!doriapă, iarăşi căzu în mâ%nire mare, crezând că (lasul ce!l auzise usese de la cel viclean. e aceea şi întoarse în (rabă la orb, doar va putea în alt c%ip să aline suerin"a aceluia.



#um mer(ea el, auzi iarăşi un (las ca de emeie că!i zice E, iubite Leon, întrucât pentdragostea <iului şi Dumnezeului meu, <ăcătorul şi Creatorul a toată zidirea, te-ai abătut dcalea ta şi plinind porunca s!ântă a dragostei, ai călăuzit pe orb şi cu multă osteneală te nevoieşsă potoleşti setea lui, pentru aceasta, iată, se dă (ie după dorin(a ta, apa pe care o cau(i. Mergdeci la acel copac unde şade un porumbel şi la rădăcina lui vei a!la apă, din care luând adapă pcel orb şi ocii lui stropeşte-i cu ea şi îndată va vedea. *i asta va !i (ie semn că vei împără(i cputerea <iului meu şi că voi !i cu tine în toate zilele tale.P

3uzind aceasta, minunatul Leon s!a spăimântat şi ăcându!şi semnul crucii, s!a întors căutând vadă vreun copac cu un porumbel în el şi totodată cine era ceea ce (răise către el. @i nu văzu nici om0 văzu însă sus, într!un copac, un porumbel şezând. eci, aler(ând într!acolo, (ăsi pu"ină apă cur(ea. @i cu credin"ă luând din ea, s!a întors la orb bucurându!se. @i după ce îi dete să bea, aşa cuîi spusese acel (las, a stropit oc%ii lui şi îndată orbul şi!a recăpătat vederea.

Văzând această minune prea slăvită şi crezând ă(ăduin"ei /ecioarei şi -ăscătoarei de umnezeu,a mul"umit împreună cu orbul căruia i s!au desc%is oc%ii, (răind Doamnă a cerului şi pământului şi Maica Domnului şi Dumnezeului meu isus Hristos cel #totputernic, î(i mul(ume

că n-ai trecut cu vederea mânirea mea, ci şi dorin(a mi-ai împlinit şi semn minunat ai !ăcut prnecuratele mele mâini. +entru aceasta, crezând celor vestite mie de către tine, î(i !ăgăduiesc catunci când se va plini acestea şi voi a"unge împărat, dându-(i cuviincioasa mul(umire voi ridicbiserică în numele tău cel s!ânt, în acest loc unde s-a a!lat de la tine apă ce s-a arătat s!in(ită tămăduitoare, spre pomenire veşnică a minunilor tale negrăite şi spre cinstea şi slava ta. Că preslăvită eşti în vecii vecilor. #min.P

Luând apoi pe cel ce usese orb şi intrând în #onstantinopol, povesti tuturor minunea 1aicomnului, iar ei auzind, au slăvit şi lăudat pe -ăscătoarea de umnezeu cea ără de pri%ană.

upă un timp oarecare, ajun(ând împărat )iind ales de tot poporul, căci era iubit de to"i pentbunele lui obiceiuri* după ă(ăduin"a 1aicii omnului, n!a uitat să dea mul"umire ei, precum cădea, împlinind cu apta ă(ăduin"a ce!o ăcuse către ea. eci, îndată ce s!a suit la împără"iprimul lucru bun ce l!a ăcut a ost să zidească $iserica Izvorului primitor de via"ă, în nume-ăscătoarei de umnezeu, cură"ind locul unde (ăsise acea apă tămăduitoare, pe când conducea orb pe cale.

3cea biserică a ost zidită deasupra izvorului şi iind cuprins izvorul între zidurile bisericii, mijlocul ei, a ăcut acolo colimvitră sub cupolă. 'n cupolă era pictată oamna -ăscătoarea

umnezeu, F#ea mai cuprinzătoare decât cerurile5. @i se vedea un lucru minunat cu acea picturcăci dacă cineva se uita în apa din colimvitră, se vedea ca şi cum acolo se ala -ăscătoarea umnezeu pictată pe apă.

'mpăratul Leon zidind această biserică, a împodobit!o cu sinte vase, cinstite icoane şi veşminscumpe. @i a dăruit bisericii multe averi, punând mul"i preo"i şi clerici să slujească acolo şi să învepe popor să vie"uiască după poruncile lui 2ristos. @i pentru credin"a împăratului şi buna vie"uireslujitorilor bisericii, a umbrit %arul u%ului Sânt prin -ăscătoarea de umnezeu în acea bisericăîn acel izvor, unde începură să se acă minuni prea slăvite. @i se putea vedea acolo lucru străin

minunat bolnavi vindecându!se, orbi văzând, olo(i umblând, diavoli iz(oni"i din oameni şi ori



boală nevindecată cu lesnire iind tămăduită prin %arul -ăscătoarei de umnezeu, ce sălăşluia acea apă.

'n toate zilele aler(au acolo oameni de neam împărătesc, boieri, ar%ierei, preo"i şi orice credinciosnimeni nu se întorcea mâ%nit, dacă mer(ea cu credin"ă. @i era acolo bucurie şi praznic în iecare zdin pricina mul"imii mari de oameni ce aler(au acolo. @i mul"i dintre cei necredincioşi văzânminunile cele mari ce se ăceau la acel izvor, se întorceau la 2ristos cu credin"ă, botezându!se

iind număra"i în ceata credincioşilor $isericii lui 2ristos. Iar cei ce mer(eau acolo, unii pentvindecare, al"ii pentru mul"umire şi al"ii pentru doxolo(ie, mul"umeau +reacuratei -ăscătoare umnezeu, nu cum ac astăzi cei mai mul"i, cu jocuri, dansuri, cântece şi be"ii, ci cu prive(%eri dtoată noaptea în cântări şi slavoslovii neîncetate, cu străpun(ere şi petrecere du%ovnicească ru(ăciuni şi ca să spun mai pe scurt cu tot ce mul"umeşte pe umnezeu.

3şadar, multe minuni s!au ăcut acolo, nu numai în vremea împăratului Leon, ctitorul acelei bisera Izvorului purtător de via"ă, ci şi după aceea se ăceau încă şi mai multe, dintre care vrem povestim câteva spre olosul celor binecredincioşi şi spre ruşinarea celor ce nu cred în puterea%arul 1aicii lui umnezeu.

GGG

1arele Iustinian, binecinstitorul împărat al $izan"ului, odată a căzut într!o boală cumplită nevindecată a scur(erii udului şi pierzându!şi orice nădejde de la doctori şi de la tot ajutoromenesc, a aler(at către Izvorul cel prea curat şi primitor de via"ă. @i căzând la cinstita icoană1aicii omnului, s!a ru(at ierbinte pentru patima lui. 3poi îndreptându!se la izvor şi luând ccredin"ă apă, a băut şi îndată C o, minunile tale, Stăpână; C s!a tămăduit desăvârşit şi atât de sănăts!a ăcut şi atâta putere a primit, încât părea că nu usese niciodată bolnav.

rept aceea, vrând şi el să mul"umească /ăcătoarei de bine, oamnei noastre, -ăscătoarea umnezeu, a mărit biserica ei, a Izvorului Tămăduirii.

/ăcând el aceasta, i s!a arătat 1aica omnului în vis şi i!a spus E, împărate, nu este drept cuviincios să strici pomeniri altui om, ci de vrei să dai cuvenita mul(umire către <iul meu iditorul a toată !ăptura, ridică biserică în numele :n(elepciunii B&o!iaG lui Dumnezeu şi !ă-o cpo(i de mare, ca să se adune acolo cât mai mult popor şi dăruieşte-o +atriariei, ca lumeadunată să asculte cuvintele dumnezeieşti ale +atriarului şi să se !olosească şi să-(i !ie şi (pomenire veşnică. ar pentru biserica ce ai lărgit-o, nu mică plată vei avea, dar nu după mulvreme se va dărâma de la cutremur, din pricina păcatelor poporului şi a oamenilor necinsti(i

neruşina(i ce se adună acolo.P

eci, prea credinciosul împărat, împlinind porunca -ăscătoarei de umnezeu, a zidit acea aimoaşi prea rumoasă şi prea mare biserică a Sintei Soia, a cărei rumuse"e şi mărime se vesteşte toată lumea, ca una ce întrece cu mult în măre"ie templul cel zidit în Ierusalim de către Solomon. aceea şi împăratul Iustinian, văzând biserica terminată şi împodobită cu atâta rumuse"e, a exclamplin de bucurie FTe!am biruit, Solomoane;5.

Iar acea $iserică a Izvorului primitor de via"ă pe care a mărit!o Iustinian, după cum am spus, dup

trecerea a ceva vreme, ăcându!se cutremur, s!a prăbuşit0 pentru că oamenii încetând a prăznui în



cu cântări şi laude du%ovniceşti, începură )aşa cum şi astăzi ac* să sărbătorească cu dăn"uirijocuri, cântece şi be"ii, în apte de ruşine şi lucruri necuviincioase. 3semenea şi cei ce vie"uiauslujeau la acea biserică, încetând să înve"e pe popor poruncile lui 2ristos, punându!le piedică în a depărta de la deşertăciunile lumii, s!au dedat cu totul la a strân(e bani, părtaşi ăcându!se celor dalt neam0 pentru aceasta şi -ăscătoarea de umnezeu scârbindu!se, nu numai că a ridicat %arul ei acolo, dar şi biserica ei a căzut cu desăvârşire, ăcându!se una cu pământul.

GGGupă trecerea a multă vreme, împără"ind pururea!pomenitul Vasile 1acedon şi auzind de minunce se ăceau la acel izvor şi alând de pricina stricării bisericii, a pus în minte sat bun şi lumnezeu plăcut, ca să reaşeze acest loc de înc%inăciune a celor binecredincioşi la cea dintâi stadu%ovnicească. eci, a zidit biserica la mărimea şi rumuse"ea cea dintâi, împodobindu!o cu muldaruri, ca şi primul ei ctitor.

@i ale(ând bărba"i în"elep"i şi cărturari, cu multă evlavie către cele dumnezeieşti şi lucrători virtu"ii, adică preo"i, diaconi, cite"i, cântăre"i, paraclisieri, i!a pus să vie"uiască lân(ă biserică şi slujească acolo. Iar ei iind robi ai lui umnezeu, toată (rija o aveau către lucrul omnului, nu do

cu cuvântul învă"ând pe popor Sânta Avan(%elie, ci şi cu lucrul, ăcându!se c%ip de aptă bună pildă bună către to"i.

+entru aceasta şi -ăscătoarea de umnezeu a căutat iarăşi la $iserica ei şi la sin"ita a(%iasmăIzvorului şi au început să se acă minuni mari, iar oamenii să acă praznic şi sărbătoare în iecare zcu cântări, laude şi ru(ăciuni şi prive(%eri de toată noaptea, întru bucuria du%ului şi vesesuletească, atraşi iind de învă"ătura prin aptă şi cuvânt a acelor bărba"i sin"i"i, ce locuiau lânacea cinstită $iserică.

'mpăratul Vasile văzând acele minuni mai presus de ire ale 1aicii lui umnezeu, a cerut prmijlocirea acelor bărba"i sin"i ca 1ult milostiva /ecioară să!i dăruiască un copil de parbărbătească, care i s!a dat pentru credin"a lui. @i născându!se copilul, l!a numit Leon, în numeprimului ctitor al Izvorului0 adică a născut pe Leon cel 'n"elept, cel care a alcătuit FAotinaleleadică sti%irile celor unsprezece Avan(%elii de diminea"a ale 'nvierii, ce se cântă la sârşitul Dtrenîn iecare uminică.

Leon, luând împără"ia după moartea tatălui său, a arătat multă evlavie către Izvorul cel primitor via"ă0 de aceea şi minunile s!au înmul"it în vremea împără"iei lui. @i prima so"ie a lui Leon c'n"elept, sânta Teoana, căzând în boala ri(urilor, cum bău cu credin"ă din acea a(%iasm

tămăduitoare a Izvorului, s!a slobozit de cumplita boală, ăcându!se cu totul sănătoasă.

ar şi însuşi împăratul Leon se îmbolnăvi de piatră la rinic%i, din pricina căreia era în maprimejdie, căci nici doctorii nu!i mai dădeau nici o nădejde şi se apropia de moarte. @i asta întâmpla în Săptămâna Luminată. 3tunci, preabinecredincioasa împărătească Teoana, auzi%otărârea doctorilor şi văzând pe bunul ei so" abia răsulând, a crezut cu tot suletul că ceea ce oameni e cu neputin"ă, sunt cu putin"ă 1aicii +reaputernicului umnezeu0 deci căzând la preasânei icoană, s!a ru(at cu multe lacrimi şi suspine 'mpărătesei lumii, ca să dăruiască ani de viaîmpăratului celui pământesc, adică so"ului ei. 3stel, ru(ându!se buna so"ie şi împărăteasă, 1ai

cea iubitoare de milostivire a Iubitorului de oameni umnezeu, a ascultat ru(ăciunea ei şi aşa cu



se ru(a Teoana, a auzit un (las zicându!i 1u !i tristă, 2eo!ana, din pricina bolii împăratuluso(ului tău, căci astăzi vine doctoria ce-l va ridica din boală.P

eci, umplându!se de bucurie şi crezând cele auzite, a aler(at la bolnav şi a alat acolo pe doctocare se sătuiau să îl taie, ca şi cum nu mai rămăsese alt c%ip de vindecare, decât numai acprimejdios lucru.

3uzind satul lor, împărăteasa i!a împiedicat, spunându!le F3ve"i pu"ină răbdare, că iată, oammea -ăscătoarea de umnezeu, are să trimită altă doctorie minunată şi are să!l vindece.5

@i după pu"in, acolo unde aşteptau moartea împăratului, vine emeia ce în(rijea $iserica şi Izvorupe nume 3(ata, "inând în mâini un vas plin cu a(%iasmă de la izvor, care zise către împărăteasF3stăzi, în timp ce măturam $iserica Izvorului -ăscătoarei de umnezeu, am auzit o voce zicândmi #gata, ia apă în vas din izvorul meu şi grăbeşte către împăratul Leon, care se prime"duieşsă moară şi dă-i să bea şi se va tămădui, căci strigă către mine cu multe lacrimi, iubita me2eo!anaI.P

3uzind acestea împărăteasa şi crezând, a luat apa cu bucurie şi dând împăratului să bea, îndată )minunile cele mai presus de ire ale 1aicii omnului;* s!a tămăduit şi s!a sculat din pat cu totsănătos, neavând nici cea mai mică urmă din acea cumplită şi nevindecată boală. @i atuncîmpăratul Leon a aşezat să se acă praznic în Vinerea din Săptămâna Luminată, în care zi s!a ăcuttârnosire acelei biserici.

e atunci, s!a început a se prăznui această sărbătoare în ziua de Vineri din Săptămâna Luminatcântându!se, poate, doar slujba 'nvierii. 1ai târziu, după cum se pare, s!a poruncit sinodiceşte, ca se adau(e şi slujba Izvorului Tămăduirii cel primitor de via"ă, alcătuită de către -ic%ior #ali

Hantopol.

upă ce Sânta Teoana a murit, neavând ea ii, împăratul Leon cel 'n"elept şi!a luat altă emedupă le(e, cu numele de 6oe. -enăscând nici aceasta ii, au aler(at amândoi la (rabnicul ajutor 3părătoarei tuturor, -ăscătoarea de umnezeu şi +ururea /ecioara 1aria. @i mai ales, ducându!ei la $iserica Izvorului Tămăduirii, unde ăcându!se Litur(%ie, s!au împărtăşit cu +reacuratele Tainăcând multe daruri şi milostenii bisericii şi săracilor ce s!au alat acolo şi bând din cinstia(%iasmă, s!au întors astel la palatele împărăteşti. @i au postit timp de patruzeci de zile, ru(ându!

1aicii omnului să le dăruiască iu şi urmaş la împără"ie.

Iar umnezeu, #el ce ace voia celor ce se tem de Al, văzând credin"a şi smerenia lor şi plecându!mijlocirii +reasintei Sale 1aici, a plinit cererea lor. @i zămislind 6oe, a născut pe #onstant+oriro(enetul, cel ce a alcătuit apoi FAxapostilariile5 'nvierii, adică FLuminândele5 ce se cântă slujba Dtreniei, înainte de Laude.

Al a împără"it după moartea tatălui său, Leon cel 'n"elept şi iind binecinstitor şi evlavios, avpurtare de (rijă de toate sintele biserici şi mai cu seamă, de $iserica şi Izvorul primitor de via"ă,

o moştenire şi pomenire strămoşească.



'n vremea împăratului acesta, #onstantin +oriro(enetul, se ăceau din ce în ce mai multe minuni Izvorul tămăduitor al 1aicii omnului şi boli cumplite şi nevindecate ca idropica, cancerucur(erea de sân(e, can(rene, ulcer, buba nea(ră, lepra, pela(ra şi altele asemenea şi mai rele decacestea se vindecau. @i se putea vedea acolo săvârşindu!se în iecare zi praznic şi tot elul oameni, împăra"i, boieri, ar%ierei, preo"i, călu(ări şi tot omul ce era bolnav, aler(ând la Izvorprimitor de via"ă al -ăscătoarei de umnezeu şi bând cu credin"ă din a(%iasma lui, nu se întorc

mâ%nit şi ruşinat, ci vindecat de neputin"a lui.

Dn bo(at oarecare din Tesalonic, oarte evlavios şi temător de umnezeu, iind cuprins decumplită boală şi deznădăjduit de către doctori şi auzind de nenumăratele minuni ce se ăceau dumnezeiescul izvor cel cur(ător de via"ă, a dorit să mear(ă acolo, crezând că şi el va i vindecat. intrând deci în corabie, a plutit spre #onstantinopol. ar pe cale )să i ost poate iconomia lumnezeu spre încredin"area celor necredincioşi*, boala i s!a a(ravat şi se apropia de moartVăzând bunul şi credinciosul creştin că va muri şi nu se va învrednici a se înc%ina în $iseri-ăscătoarei de umnezeu şi nici să bea din a(%iasma Izvorului tămăduitor, a c%emat pe rudele sa

şi pe stăpânul corabiei şi i!a jurat pe umnezeu şi pe -ăscătoarea de umnezeu că de va muri, nu!l arunce în mare, ci să!l "ină în corabie şi aşa mort să!l ducă la izvor.

@i le zicea F'ntrucât eu nu sunt vrednic din pricina multelor mele păcate să beau, viu iind, din acapă tămăduitoare şi nici să mă înc%in oamnei mele -ăscătoarea de umnezeu în biserica ei cplină de %ar, cel pu"in măcar mort să mer(. @i înainte de a mă în(ropa acolo aproape de biserică, lua"i trei ciuturi din acea a(%iasmă cur(ătoare de via"ă şi s!o turna"i peste trupul meu mort şi aşa mă înmormânta"i.5

@i s!au ă(ăduit să acă astel. @i murind el pe cale, l!au dus acolo şi au ăcut precum le spusese şio, minune preaslăvită; C s!a sculat ca dintr!un somn, deşi murise deja de patru zile. e o aşa minus!au spăimântat to"i cei ala"i acolo, văzând că a înviat cel ce murise de patru zile. Iar cel înviamul"umind 1aicii omnului, a împăr"it săracilor toată averea sa şi s!a ăcut mona%, rămânând acosă slujească la $iserica -ăscătoarei de umnezeu până la sârşitul vie"ii lui, căci a mai trăit apîncă J de ani, ducând o via"ă plăcută lui umnezeu şi împodobit cu toate virtu"ile.

@tean, patriar%ul #onstantinopolului, iul lui Vasile 1acedon, împăratul $izan"ului şi rate cu Lecel 'n"elept, îmbolnăvindu!se de tuberculoză şi neputând ala vindecare pentru boala ce!l măcinaaler(at la $ineăcătoarea tuturor, la Stăpâna -ăscătoarea de umnezeu şi ajun(ând în sânta

biserică şi ru(ându!se cu credin"ă ierbinte şi cu multe lacrimi, a băut din a(%iasma izvorului şi svindecat.

ar şi patriar%ul Ierusalimului, ce se c%ema Ioan, îmbolnăvindu!se odată, şi!a pierdut auzul. ebând cu credin"ă şi urec%ile stropindu!şi cu acea apă tămăduitoare, îndată s!a vindecat.

3şijderea şi patriciul Tarasie şi maica lui 1a(%istrisa, iind peste măsură de nemilostivi şi iubito

de ar(in"i, pentru aceasta umnezeu a în(ăduit de au căzut în cumplita boală a ri(urilor. e



mer(ând ei la Izvorul Tămăduirii şi diavoleasca iubire de ar(in"i părăsind împreună cu tiraninemilostivire, s!au ăcut milostivi, împreună!pătimind cu cei ala"i în nevoie şi bând ei din apăcătoare de minuni, s!au alat sănătoşi.

@i un anume Stelian, iul unui oarecare boier, pătimind de o boală de rinic%i, n!a alat nici o uşurade la ajutorul doctorilor. eci, nenădăjduind vreo scăpare de la oameni, a mers şi el la ajutorul ă

de plată, la izvorul 1aicii omnului adică şi bând cu evlavie şi credin"ă din a(%iasma lui, stămăduit.

8arecare emeie, S%izena cu numele, pătimind de dizenterie şi nealând nici o vindecare de oameni, la -ăscătoarea de umnezeu scăpând, a băut apă din izvorul ei cu credin"ă şi s!a însănătope loc.

Iar împăratul 9oman Lecapenul pătimind de o boală de stomac şi primejduindu!se de moart

doctorii neputând ace nimic, s!a îndreptat cu tot suletul către Stăpâna a toată zidirea, adevăraTămăduitoare şi bând din acea a(%iasmă cu adevărat vindecătoare, pe dată s!a slobozit de patimlui.

3semenea şi mama împăratului 9oman s!a vindecat prin %arul a(%iasmei de o boală de intestine.

ar şi o emeie de neam boieresc ce era stăpânită de patima vorbirii de rău şi (reşelile alto

iscodea, iar ale ei le trecea cu vederea, din purtarea de (rijă a -ăscătoarei de umnezeu, a celeia însetează de mântuirea păcătoşilor, a căzut într!o boală (rea şi nici de la doctori, nici din altă parnu ala o oarecare mân(âiere, ci spre mai rău mer(ea.

@i iind odată cuprinsă de dureri cumplite, s!a ru(at 1aicii omnului, care a înştiin"at!o că de înceta a judeca şi vorbi de rău şi va mer(e la biserica ei, ca să bea apă din izvorul ei, se va vindeca

@i mărturisindu!se deci şi ă(ăduind să înceteze acea satanică şi rea obişnuin"ă, a mers la cinstibiserică a +reasintei /ecioare şi bând de acolo a(%iasmă cu credin"ă, s!a tămăduit de boatrupească şi dimpreună cu ea, şi de cea suletească.

ar, precum am spus, dacă ar vrea cineva să numere toate minunile prea slăvite ce s!au ăcut Izvorul purtător de via"ă al 1aicii omnului, nu i!ar ajun(e toată via"a, c%iar de ar trăi vârsta l1atusalem.

@i vrând să înc%eiem istorisirea minunilor ne(răite săvârşite la Izvorul Tămăduirii, mai adău(ăîncă câteva, nu pentru credincioşi, ci pentru cei necredincioşi, ca încredin"are şi adeverire a credinnoastre în -ăscătoarea de umnezeu şi pururea /ecioara 1aria, pe care o lăudăm şi o slăvim depururi.

GGG



La mul"i istorici este scris şi se spune că odată, această $iserică a Izvorului primitor de via"ă la ucutremur era (ata să cadă. 3tunci înăuntru se alau oarte mul"i oameni. *i s-a arătat acolo &tăpâniubitoare de oameni şi 1ăscătoarea de Dumnezeu Maria, care (inea cu amândouă mâinile acoperişul bisericii, până ce to(i cei a!la(i înăuntru au ieşit a!ară. *i apoi a lăsat biserica să cadarătând ast!el că, deşi ura !aptele rele ce se !ăceau acolo, după cum am mai spus şi nu vroia cbiserica ei să !ie locaş unde se lucrează răutatea, totuşi este iubitoare de oameni şi însetează pocăin(a păcătoşilor, ca una ce este Maica iubitorului de oameni Dumnezeu, care nu vr

moartea păcătosului, ci întoarcerea tuturor aşteaptă. e aceea, a lăsat să cadă biserica, dar oameni i!a izbăvit de moarte prin minune prea slăvită, dându!le astel timp de pocăin"ă.

@i un oarecare mona% ce se numea +epirin şi ucenicul lui iind birui"i de lăcomia pântecelui şi mâncăruri alese dedându!se, neavând ei nicicum vie"uire călu(ărească, a în(ăduit umnezeu, #el toate spre olosul nostru le ace, de s!au îmbolnăvit amândoi cumplit. eci, venindu!şi ei în sim"irs!au ru(at 1aicii omnului, de la care au auzit că de se vor mărturisi şi îşi vor îndrepta via"lepădând mâncărurile cele multe şi alese şi pota (âtlejului, trăind ca adevăra"ii călu(ări, doar cpâine şi apă, nu numai că se vor slobozi de acea (rea boală, ci şi moştenirii 'mpără"iei #erurilor

vor învrednici.

*i dacă !ăgădui(i că păzi(i acestea, le zicea, merge(i la biserica mea şi be(i din agiasmizvorului meu şi vă ve(i vindeca.P

Iar ei, auzind acestea, au mers şi au băut din apa cea tămăduitoare, vindecându!se cu prea slăvminune. @i au trăit restul zilelor lor vie"uire plăcută lui umnezeu, potrivit rânduielii călu(ăreş%rănindu!se doar cu pâine şi apă.

@i al"i doi călu(ări, 1atei şi 1eletie, ra"i de!o mamă, lenevindu!se ei la pravila lor, au căzut boală şi cunoscându!şi (reşeala, au aler(at la mila -ăscătoarei de umnezeu, ă(ăduindu!se să mai ie aşa cu nebă(are de seamă a"ă de slujba lor. eci bând ei din cinstita a(%iasmă, s!au slobode neputin"a lor.

e atunci, s!au în"elep"it, nelăsându!şi niciodată pravila şi canonul lor, căci aveau mereu înaintoc%ilor certarea omnului, ce usese asupra lor. @i astel trăind ei via"ă cu apte bune, s!au săvâravând bune nădejdi.

Dn ipodiacon @tean, suerind de dureri de mijloc, cumplite şi prea (rozave, a aler(at la ceea ce esmereu (ata a sta întru ajutorul nostru şi bând din a(%iasma izvorului ei cu credin"ă neclătită stropindu!se acolo unde îl durea, îndată l!au lăsat durerile.

@i un ostaş din ceata varan(ilor, pe nume Ioan, suerind de idropică, se apropia de!acum de moart#ăutând el scăpare la mila prea milostivei 1aici a lui umnezeu şi cu lacrimi ru(ându!se, bău credin"ă din a(%iasma ei, ăcându!se cu totul sănătos. @i întorcându!se într!ale sale, vestea la to

mila 1aicii omnului arătată către el.



ar şi un altul oarecare, iind bolnav de cancer, iar un altul având can(renă şi al"ii răni nevindecaavând pe tot trupul şi nenumăra"i al"i oameni, pătimind de el de el de boli, unele mai rele ca altes!au vindecat în dierite vremi, prin %arul a(%iasmei Stăpânei noastre -ăscătoarea de umnezeu. nu numai atunci, ci şi până astăzi vedem minuni ără de număr ăcându!se credincioşilor prin %ara(%iasmei Izvorului Tămăduirii, cel primitor de via"ă, drept pentru care redăm mai jos una d

multele minuni mai noi ăcute de Izvorul 1aicii omnului1itropolitul de -apaKtos şi 3rta, -eoit, ce era de ori(ine din insula +aros, pătimea de o boacumplită şi nevindecată, din pricina căreia pătimi multe de la doctori, dar ără nici un olos. edeznădăjduindu!se ei în cele din urmă, au ajuns la concluzia că nu mai poate scăpa, ci ne(reşit muri. Iar el, în aşa nenorocită stare iind, aler(ă la mila -ăscătoarei de umnezeu. @i mai alecăzând la ru(ăciune cu lacrimi, cerea ajutorul ei cel nebiruit. @i cu multă nevoie s!a pornit C iinpurtat de al"ii C către prea cinstita biserică a -ăscătoarei de umnezeu, unde căzând înaintea sinsale icoane, s!a ru(at +ururea /ecioarei, ocrotitoarea tuturor celor mâ%ni"i, cu sulet îndurerat. 3pluând cu credin"ă din a(%iasma izvorului ei, bău şi se stropi şi îndată C o, minunile tale cele ne(ră

şi mai presus de ire, Stăpână +reacurată; C s!a tămăduit, ne mai rămânând nici cel mai mic semdin acea nesuerită şi înricoşătoare boală. eci, mul"umind (rabnicei sale ajutătoare, s!a întors ale sale, vestind tuturor acea mare minune şi acere de bine arătată către el de 1aica lui umnezeu

GGG

3ceastă biserică istorică şi slăvită a Izvorului primitor de via"ă, care întâia oară a ost zidită împăratul Leon cel 1are, numit şi 1ac%elis şi apoi lăr(ită de împăratul Iustinian cel 1are şi a oîmpodobită şi dăruită cu multe bo(ă"ii de către împăratul Vasile 1acedon şi iul său Leon c'n"elept şi de către al"i împăra"i, a dăinuit până în anul ?M7 când #onstantinopolul a ost cucerit

turci. 3tunci împreună cu alte biserici măre"e, a ost distrusă şi această biserică a Izvorului. apele lui cele tămăduitoare şi izvorâtoare de via"ă au continuat să cur(ă în linişte şi %arul ce umbracel loc sânt nu s!a depărtat niciodată de acolo.

e aceea, mul"imile de credincioşi au continuat să vină cu credin"ă şi evlavie acolo, iar tămăduiricelor ce veneau se dădeau cu îmbelşu(are de către apele izvorului. 3stel s!a sim"it nevoreconstruirii bisericii pe acel loc sânt.

'ntâi mitropolitul -icodim al erconului, după trecerea a trei veacuri de la distru(erea bisericvec%i, a zidit la anul ?NN o mică biserică a Izvorului Tămăduirii şi începu să se săvârşească sinte

slujbe )Litur(%ii, Vecernii, Dtrenii*. 3sta a durat până în ?=?, când iarăşi acea mică biserică a odistrusă de către ienicerii anatici, iar izvorul a ost acoperit în între(ime. #u toate acestea, în acloc sânt, credincioşii veneau în continuare şi tămăduirile nu încetau.

'n zilele sultanului 1a%mud, când supuşii săi se bucurau de libertate reli(ioasă, i s!a cerut de cătcei de un neam cu el să dea voie să se reconstruiască iarăşi bisericu"a Izvorului. 3cest sultandesiin"at armata ienicerilor şi în timpul stăpânirii lui, <recia şi!a dobândit independen"a în ?=7eliberându!se de sub stăpânirea turcească. e aceea şi exista o oarecare libertate reli(ioasă şi i scerut încuviin"area de a se rezidi biserica Izvorului. @i lucrul s!a început pe N iulie ?=77 şi ăcând

se săpăturile, au ost alate temeliile vec%ii biserici. @i s!a reăcut nu doar paraclisul a(%iasmei m



strălucit decât primul, dar şi altă biserică mai mare, mai rumoasă şi mai mărea"ă decât cea vec%e, a cărei unda"ie s!a şi reconstruit noua biserică. @i piatra ei de temelie s!a pus pe ? septembr?=77, iar biserica a ost (ata la 7J decembrie ?=7, iar sin"irea s!a ăcut pe ebruarie ?=7M.

Iată ce scrie pururea!pomenitul scriitor din #onstantinopol, Scarlat, despre construirea noii biseri:!enind eu la Constantinopol în anul <=5, am mers să mă înc'in la acel loc sfânt, dar n-am afladecât dărâmături, iar în mi1locul lor stând un preot sub cerul liber şi citind *araclisul pentrcredincioşii aflaţi de faţă$ /nsă apele cele tămăduitoare ale (vorului continuau să curgă molcomiar 'arul ce umbrea nevăut acel loc sfânt niciodată nu s-a depărtat de acolo$ De atunci trecură =de ani şi revenind iarăşi acolo în <4> cu barba de1a albită, am aflat aceeaşi pădure deasă umbroasă, iar ivorul curgând molcom şi liniştit$ Dar în loc de ruine, văui o biserică impunătoarîmpodobită cu marmură şi coloane? şi n-am putut să nu-mi stăpânesc lacrimile ce mă podidiserDar aceste lacrimi erau lacrimi de bucurie şi străpungere$ +i luându-mi carneţelul cu însemnăam scris la sfârşitul acestei istorisiri, @aceasta este sc'imbarea dreptei Celui *reaînaltA$B

espre a(%iasma ce ăcea minuni de sub mormanul de pietre şi pământ, un preot sau un epitrop labinecredincios "inea însemnări spre aducerea!aminte veşnică a acestor minuni ale -ăscătoarei

umnezeu, scriindu!le cu multă evlavie pe o tăbli"ă de lemn, în special pe cele săvârşite între an?=!?=O. Ale au ost publicate într!o broşură separată, într!o versiune prescurtată. Spcompletarea minunilor din acea broşură şi a celor istorisite de #alist Hantopol, redăm mai josminune ăcută de Izvorul Tămăduirii, publicată în ?==O de către preotul Av(%enie, responsabilbisericii Izvorului Tămăduirii, unde un oarecare -eoit 1avromati s!a vindecat.

Iată cum povesteşte el însuşi despre cele petrecute :*e la vârsta de > ani mi-au apărut nişte răcu puroi, foarte rele, numite îndeobşte fistule şi aproape că am rămas ăcând$ C'eltuind multe doctori încercaţi, care s-au străduit să facă ceva spre uşurarea suferinţei mele, am rămas fără ni

o năde1de din partea lor, căci n-am putut face nimic$ %m rămas deci plângând şi suferind tânguindu-mă la toţi cei ce mă cercetau, spunându-le de necaul meu$ /ntr-una din ile, un pre7icolae, ce slu1ea la biserica *atriar'iei şi care era de loc din insula 0ios, mi-a is8 @(ubiprieten, vrei să vii cu mine la ivorul cel primitor de viaţăA (ar eu i-am răspuns că din pricinbolii şc'iopăte şi nu pot merge, dar el m-a luat de braţ şi spri1inindu-mă, am pornit încet cu pamărunţi, până ce cu multă osteneală am a1uns la ivor$ Dând el binecuvântarea, începurăm scântăm *araclisul Maicii Domnului şi slu1ba ag'iasmei$ %poi luând în mână un vas, după sfârşitslu1bei, l-am umplut cu ag'iasmă din ivor şi vărsându-o pe trupul meu, mi-am spălat de mai mulori rănile, căci încă erau proaspete atunci tăieturile ce mi le făcuseră doctorii şi, o, minunile tatăpână, m-am pomenit sănătos dintr-o dată, rămânând numai semnele unde fuseseră rănile

tăieturile, spre adeverire că fusesem c'inuit de acea cumplită boală$ %stfel, fără de năde1dvindecându-mă de către Maica lui Dumneeu, m-am întors cu totul sănătos, împreună cu preotul la *atriar'ie, propovăduind tuturor măririle lui Dumneeu şi ale *reasfintei 7ăscătoarei Dumneeu$B

GGG3cesta este, ra"ilor, istoricul Izvorului Tămăduirii, de la început, cum s!a construit prima oabiserica -ăscătoarei de umnezeu din #onstantinopol, deasupra izvorului, apoi de către caîmpăra"i a ost reăcută şi lăr(ită. 3cestea sunt minunile cele mai presus de ire, care covârşesc toa

mintea, ale 1aicii omnului, săvârşite prin %arul şi mijlocirea ei, la izvorul ei cel primitor de via"ă



@i aici au ost istorisite doar câteva ce s!au păstrat şi au ajuns până la noi, căci numărul minunilor s!au ăcut la acel izvor tămăduitor, cine!l poate spune> eci, mul"umind +reasintei -ăscătoarei umnezeu şi +ururea /ecioarei 1aria, 1aica +reacurată a lui umnezeu, pentru iubirea de oameşi milostivirea ce a arătat!o neamului nostru, să slăvim pe +reasânta Treime, umnezeul nostru, Tatăl, pe /iul şi pe u%ul Sânt, totdeauna şi în vecii nesârşi"i. 3min;

P' -isarion #ăşinăreanu$ episcop Tulcea ) uv"nt la Izvorul Tămăduirii



'n prima vineri din Săptămâna Luminată, $iserica 8rtodoxă ace prăznuirea Izvorului Tămăduir'ste o sărbătoare încinată Maicii Domnului, amintind de minunea petrecută în sec. ? ptimpul împăratului Leon Macelie al @izan(ului, minune ce a !ost săvârşită de către &!ân<ecioară Maria.

Sărbătoarea aceasta este deci de dată mai recentă dar cu toate acestea este adânc înrădăcinată conştiin"a popoarelor ortodoxe din $alcani, de limbă (reacă, slavonă sau latină.

– Erecii o numesc :Foodo'os *ig'iB adică : zvorul purtător de via(ăB şi o cinstesc cu un fadeosebit$ /n %tena, 'iar în centrul oraşului eGistă o măreaţă biserică înc'inată Maic

Domnului şi care poartă numele acestui pranic, ba mai mult, un întreg cartier de periferia %tenei poartă numele de Foodo'os *ig'i$

– :n Constantinopol se află până astăi ivorul unde s-a petrecut minunea aceasta, Mănăstirea Halucli, unde se găsesc şi mormintele patriar'ilor ecumenici$

– +i la slavi sărbătoarea este ţinută ca atare, ei împrumutându-o mai târiu prin filiera greacă– /n Hiserica noastră, deci la români, (vorul &ămăduirii este prănuit cu o solemnita

deosebită mai ales în Muntenia şi cu osebire în %rdeal$ Feci de mănăstiri de pe cuprins ţării şi mai ales din &ransilvania au ca al doilea 'ram al lor (vorul &ămăduirii$ Feci de mde pelerini sosesc în această i de pranic la marile mănăstiri de la âmbăta de us, .âme

.o'ia, .ecea, (buc, Irăsinei, Maglavit, unde participă la fânta #iturg'ie precum şi sfinţirea apelor din ivoarele tămăduitoare de acolo şi prea măresc pe Maica Domnului, cecare a devenit în conştiinţa rtodoGiei cu adevărat :(vor de tămăduiriB prim minunile pcare le săvârşeşte asupra celor credincioşi$

ate asupra acestei sărbători, asupra semniica"iei ei avem în +enticostar, unde, pe lân(ă sinaxarei, alăm şi o slujbă a ei alcătuită de către -ic%ior #alist Hantopol ! demnitar de la curtea bizantin

3stel, din sinaxarul zilei alăm că împăratul Leon Macelie, înainte de a a"unge pe tronimperial al @izan(ului, !iind într-una din zile la vânătoare, a găsit un orb rătăcit prin pădure şi pcare l-a luat să-l călăuzească. Erbul, !iind cuprins de sete, l-a rugat pe Leon să-i caute apă sbea, acesta negăsind prin apropiere, deşi căutase !oarte mult, era cuprins de întristare.

Deodată a auzit un glas care-i zicea0 1u e nevoie să te osteneşti Leone, căci apa este aproappătrunde Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta şi luând cu mâinile apă tulburpotoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ocii lui cei întuneca(i şi vei cunoaşte de îndată cinsunt eu care sălăşluiesc aici de multă vreme.P

*i !ăcând aşa, orbul s-a tămăduit de su!erin(a sa prea mărind pe Dumnezeu. După ce a a"unpotrivit proorociei Maicii Domnului, împărat, Leon a zidit lângă acel izvor o biserică încinaMaicii Domnului, cea care !ăcuse minunea vindecării orbului în acel loc.

Multe minuni s-au petrecut apoi în decursul vremurilor la acea biserică prin puterea s!in(itoareapei tămăduitoare din acest izvor.



3stel numeroşi oameni bolnavi şi!au redobândit sănătatea, atât trupească dar mai ales suletească

Tradi"ia spune că izvorul ar i înviat şi un mort din Tesalia, după ce au ost turnate trei ciuturi de apeste el. 1ul"i împăra"i şi împărătese ale $izan"ului au ost vindeca"i de apa izvorului, la el, mudre(ători ai cur"ii imperiale au dobândit tămăduire aici, numele lor iind men"ionate pe lar( sinaxarul sărbătorii.

9eăcută de mai multe ori din cauza vremurilor şi a cutremurelor, biserica PIzvorul TămăduiriiQrămas până în zilele noastre în #onstantinopol, păstrându!se şi izvorul care şi astăzi săvârşeştămăduiri celor care cu credin"ă alear(ă la ocrotirea şi olosin"a 1aicii omnului.Lângă izvor eFistă până astăzi, în mănăstirea @alucli din Constantinopol, o inscrip(ie din vrembizantină ce are următorul con(inut0 NIP:N AN:NIMA!A MI M:NAN :PIN8* adiFspală/4i nu numai fa4a ci spală/4i şi păcatele5.

'n această zi, în bisericile unde există %ramul FIzvorul Tămăduirii5, dar şi în celelalte biserici mânăstiri, după Sânta Litur(%ie se ace sin"irea cea mică a apei, după rânduiala specială dSăptămâna luminată, iar în unele păr"i, tot în această zi, se ac ru(ăciuni pentru vreme de secetă

neploaie, înconjurându!se biserica în procesiune la el ca în Vinerea Sintei +atimi.#redincioşii ortodocşi români cinstesc aşa cum se cuvine acest praznic al 1aicii omnului, luâparte în număr mare la sintele slujbe săvârşite în mănăstiri şi biserici înc%inate Sintei /ecioa1aria, 1aica omnului, 1aica $isericii şi 1aica tuturor celor necăji"i şi întrista"i.

zvorul 2ămăduiriiP este o sărbătoare dragă creştinului ortodoF, prin ea cinstindu-L pMântuitorul Hristos Cel ce &-a întrupat din pântecele preacurat al &!intei <ecioare.



Preot pro!. /heorghe(#adu 'ălăgian ( Predică la 'ăr%ătoarea 0Izvorul

Tămăduirii1

2ristos a înviat; Iubi"i ra"i întru 2ristos;

'n această Vineri din Săptămâna Luminată prăznuim pe 1aica omnului, izvorul nemuririi din caizvorăsc ape pururea vii şi din care se revarsă toată bunătatea şi mul"imea de tămăduiri peste cepatru laturi ale pământului şi anume, sărbătorim sin"irea bisericii 4Izvorul Tămăduirii5 a +rSintei Stăpânei noastre -ăscătoare de umnezeu şi pururea /ecioara 1aria.

#ceastă biserică şi-a luat începutul de la împăratul Leon cel Mare. #cesta, înainte de a devesuveran, pe când încă trăia între oamenii obişnui(i şi se cema Macelie, umblând prin nişlocuri pustii, a dat peste un orb rătăcit şi l-a luat de mână să-l călăuzească. Erbul a !ost cuprinde o sete arzătoare şi l-a rugat pe Leon să-i dea apă ca să-şi astâmpere setea.

Leon, pătrunzând într-un desiş din apropiere, căuta apa, dar negăsind se întoarce întristat, îndeodată îi răsună în ureci un glas0 N1u e nevoie să te osteneşti, Leone, că apa este aproap+ătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşti setea orbului şi apoi unge cu ea ocii lui cei întuneca(i şi vei cunoaşte îndată cine sueu care sălăşluiesc aiciP.

Leon a !ăcut cum i-a poruncit glasul şi îndată orbul a început să vadă. lasul era al <ecioarMaria. #"ungând Leon împărat potrivit proorociei Maicii Domnului a zidit lângă acel izvorbiserică ce se vede şi astăzi şi care se numeşte @iserica zvorului 2ămăduirii.



Multe minuni s-au !ăcut în această biserică dintre care amintim0– (ustinian împăratul s-a vindecat de o boală grea;– un mort din &esalia a înviat;– împăratul #eon, înţeleptul s-a vindecat de piatră la rinic'i, iar fratele lui +tefan K patriar'

Constantinopolului s-a vindecat de oftică;– (oan, patriar'ul (erusalimului s-a vindecat de surenie;– dregătorul &arasie a fost vindecat de friguri cumplite, iar fiul său telian de o boală d

rinic'i;– /mpăratul .oman #ecapenul a fost vindecat de boală de stomac, la fel şi soţia lui$

1ai multe decât picăturile de ploaie, decât mul"imea stelelor şi a runzelor sunt minunile ce se acolo până astăzi, prin acel izvor, toate prin mila (eneroasă a 1aicii omnului.

rept slăvitorilor creştini, ori de câte ori sărbătorim pe 1aica omnului ne aducem aminte cuvintele ar%an(%elului <avriil N@ucură-te, ceea ce eşti plină de ar, Domnul este cu tin@inecuvântată eşti tu între !emei;P BLuca %,$6G. -ici o emeie de pe pământ n!a primit de la în(eun astel de oma(iu.

8ri de câte ori o sărbătorim pe 9e(ina în(erilor şi a oamenilor ne aducem aminte de cuvinteAlisabetei, care plină de u%ul Sânt a (răit cu venera"ie zicând N@inecuvântată eşti tu între !emşi binecuvântat este rodul pântecelui tăuP BLuca %,$G.

& !ântul rineu BQ$9$G scrie0 N+recum !emeia lui #dam, încă !ecioară, s-a !ăcut neascultătoare a atras moartea peste ea şi peste întreg neamul omenesc, tot ast!el Maria, logodită, dar <ecioarprin ascultarea ei a adus pentru ea şi pentru întregul neam omenesc mântuireaP.

<ra(i creştini, Nzvorul 2ămăduiriiP nu este altceva decât arul Domnului nostru isus Hristocare se revarsă peste noi în cip deosebit în această &ăptămână Luminată, prin mi"locirea Mai&ale . 'l izvorăşte din mormântul gol.

Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii este prin urmare o recunoaştere a $isericii Dniversale cu privirerostul pe care l!a avut şi pe care îl are 1aica omnului în lumea $isericii şi al oamenilbinecredincioşi. +rin -aşterea lui 2ristos ca 8m din Sânta /ecioară 1aria şi în mod implicit, pr+atimile, 1oartea şi 'nvierea omnului, Stăpânul cerurilor a săvârşit lucruri minunate şi prea slăvcu 1aica omnului.

+rin calitatea ei de -ăscătoare de umnezeu, de pururea ecioară şi mai sântă decât to"i sin"Maica Domnului a devenit pentru întreaga lume, zvorul cel de via(ă primitor, care pururrourează daruri s!inte, !ântâna tămăduirilor, care toată tăria su!erin(elor o arată slabă neputincioasă.

'n sens du%ovnicesc, dar şi concret, material, izic, 1aica omnului este

vederea orbilor şi dumneeiasca curăţire a celor leproşi;

întărire a celor paralitici;



tămăduire a celor canceroşi şi a tuturor celor la care, numai iscusinţa minţii omeneşti, nu mai poate fi de nici un folos$

Să nu uităm căci +rea Sânta Treime a încununat!o pe Sânta /ecioară ca 9e(ină a între(ii creaaşa cum este reprezentată în icono(raia $isericii 8rtodoxe. Trebuie să proităm de puterea ei şi avem îndrăzneala irească de a i ne adresa ei ca unei mame adevărate0 căci Maica Domnulumama noastră din ceruri pe care ără îndoială o putem încununa cu mizeriile noastre puriica

neavând nici pietre pre"ioase şi nici virtu"i.<ie ca <iul :nviat şi @iruitor al Maicii +reacurate, pentru rugăciunile celeia ce L-a născut să napere de ispitele şi de prime"diile ce ne încon"oară pe acest pământ bogat în capcane, să nbinecuvânteze şi să ne ierte păcatele, !ăcându-ne parte tuturor numai de bucurii, iar noi săaducem cântare, ast!el0 NCeea ce reverşi ape pururea vii din izvor, Curată <ecioară, nu încetate ruga totdeauna pentru robii tăiP. Amin.

Pr. onstantin Necula ( Predică la Izvorul Tămăduirii

:n numele 2atălui şi al <iului şi al &!ântului Du; #min.

Iubi"i credincioşi, +rea #uvioase 1aici, 2ristos a înviat;

upă o slujbă atât de intensă în ru(ăciune, cu o Sântă Litur(%ie şi cu toată minunata alcătuireslujbei 3(%iasmei, va i (reu să mai adău(ăm ceva în cuvânt omenesc. 1ai ales că prăznuirea astăzi urmează unei săptămâni întregi de rodire în lumină a @isericii, pe deplin meritat numi&ăptămâna luminată.



Iată, aşadar, borna de lumină care ne ace trecerea dinspre Săptămâna Luminată în anul aşteptăceluilalt +aşte, al celui care, o dată trecută 'nvierea din anul acesta, se pre(ăteşte deja. 3semebobului de (râu aşezat sub %aina de lumină şi căldură a zăpezii pentru ca în anul ce vine izbucnească în sute de alte boabe, măr(ăritare de pre" prinse!n aurul prescurilor ce vor i ridicate p3ltare.

esi(ur, a(i re(inut că semni!ica(ia pe care dintâi o are sărbătoarea aceasta este legată dridicarea unei biserici de către Leon cel Mare, împărat bizantin supranumit Macelie, care mînainte de a urca pe tronul împără(iei s-a întâlnit cu un orb care, în timp ce Leon îl conducea!ară din pădure, cuprins de sete şi bând din apa unui izvor, îşi recapătă vederea. zvorudescoperit lui Leon de către Maica Domnului, a constituit miezul in "urul căruia s-a zidit, mapoi rezidit de către Rustinian, biserica, locaşul numit zvor al 2ămăduirii.

ar în"elesul prăznuirii este cu mult mai înalt. A drept că întotdeauna izvoarele au constituit locualese pentru înăl"are mai ales de mănăstiri, cum oricărui sânt îi e dat să ie ocrotitorul unei surse dapă, izvor sau pârâu, semn distinctiv al pre"uirii lor minunate. 9âme" sau #ozia, #urtea de 3r(eş s

Tismana )în ond, Sântul -icodim căuta un astel de loc pe ape* şi câte alte mănăstiri au în temellor apa unui izvor; #um Sântul <%elasie sau Sântul #alinic, Sântul 3ntonie de la Izvorul Vâlsau mul"i al"ii dintre Sin"ii români, )+ărintele 3rsenie, de exemplu, la Sâmbăta* au un astel de lo@i câte nu le!om şti;

ar aşa cum am spus, dacă acesta este motivul primar al prăznuirii, cei care a"i ost şi la Dtrenie, aascultat cu prisosin"ă cântări adresate 1aicii omnului. Iată, să vedem începutul cântării a O!FCuvintele cântării te laudă pe tine, curată, ca pe ceea ce eşti cu adevărat izvor= că ai născut mpresus de cuvânt pe #dâncul în(elepciunii, pe Cel Ce a spânzurat norii în văzdu şi pământul p

ape5. Iar condacul, cântarea care esen"ializează praznicul, spune astel F Din izvorul tău cel nesecat, cece eşti de Dumnezeu dăruită, îmi dăruieşti mie, izvorând pururea curgerile arului tău mpresus de cuvânt. Ca ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cdarul tău, ca să grăiesc (ie0 @ucură-te, apă izbăvitoare;4

Iată de unde adâncimea prăznuirii de astăzi; in acest statut de $iserică!Izvor al Tămăduirii pe carl împlineşte până!n veacul veacului cea care a născut pe Tămăduitorul.

+ărintele Heruvim Sarambelas, citând pe unii din @ătrânii #tonului, spune că dacă rugăciuncătre Mântuitorul e mântuitoare, îndumnezeitoare, rugăciunea spre Maica &a, +ururea <ecioaMaria, este ducătoare la îndumnezeire, ne îndreaptă către dumnezeire.

3stăzi, prăznuind $iserica şi 1aica, am căpătat, o dată în plus, bucuria sorbirii din IzvorTămăduirilor. -u!i boală adusă la 2ristos care să nu se întoarcă vindecată, anulată, omorâtă dputerea lui 2ristos, ătătorul Tămăduirilor. -euitând nici o clipă că apa <ecioarei întăreşsu!letele. &ă alergăm deci cei ce suntem în întunericurile patimilor la <ecioara şi să ni cură(im;P





Iubi"i ra"i şi surori întru omnul, dacă +rea #urată /ecioară 1aria nu este -ăscătoare umnezeu atunci nu există nici înviere a omnului, pentru că astel nu L!a născut pe umnezeîntrupat ci pe un om oarecare. 'nsă credin(a noastră, credin(a ortodoFă o mărturiseşte pe Mailui Dumnezeu ca pe 1ăscătoarea de Dumnezeu şi ca pe +ururea <ecioară, ca pe Maică Mireasa <iului ei.

@i prin praznicul de astăzi, al Izvorului tămăduirii, auxiliat praznicului celui mare al învierii Sale dmor"i, $iserica lui umnezeu mărturiseşte încă odată realitatea unirii ipostatice, adică a unidumnezeirii cu umanitatea în persoana /iului lui umnezeu întrupat şi a realită"ii tuturor actelmântuitoare ale lui 2ristos, umnezeul nostru.

3dică mântuirea noastră nu e un mit ci o realitate divino!umană, pentru că s!a petrecut în persoanlui 2ristos umnezeu, a /iului lui umnezeu întrupat din /ecioara 1aria, potrivit proe"iilmesianice.

@i praznicul de astăzi, ca şi cel al $otezului omnului, vine după un praznic oarte mare şi vederealitatea şi consecin"ele iconomiei mântuirii lui 2ristos concretizate în sin"irea apei.

upă praznicul -aşterii omnului avem praznicul $otezul omnului şi sin"irea mare a apei de laianuarie.

3cum, după praznicul :nvierii Domnului şi în &ăptămâna Luminată, în ?inerea &ăptămânLuminate, a săptămânii pline de lumina şi de bucuria &a, avem s!in(irea mică a apei, Maica lDumnezeu !iind cinstită astăzi ca cea din care ne izvorăsc curgerile aruluiP ei cel mai presde cuvântP R+enticostar, ed. $89 ?, p. =.

:nsă praznicul zvorului tămăduirii nu o singularizează pe Maica lui Dumnezeu şi nici nvorbeşte despre ea separat de <iul ei, ci dimpotrivă ea ne umple cu arul ei tocmai pentru că1ăscătoare de Dumnezeu, pentru că arul ei este arul <iului ei.



-umai că %arul ei este %arul pe care îl primim prin intermediul persoanei ei îndumnezeite prin eopersonal şi de aceea %arul ei poartă amprenta vie"ii ei asumate pentru umnezeu.

acă poemul Luceaărul poartă amprenta lui 1i%ail Aminescu, iar #oloana ără sârşit poaramprenta lui #onstantin $râncuşi cu atât mai mult mijlocirile şi minunile 1aicii lui umnezeu, diubire pentru noi, poartă amprenta ei, a cură"iei, a rumuse"ii, a maternită"ii ei pline de sensibilitatesimplitate dumnezeiască.

3vem în limba română cule(eri cu minuni ale 1aicii omnului dar şi cule(eri de minuni ale altSin"i. @i observăm cum 1aica lui umnezeu şi Sin"ii şi Sin"ii 'n(eri a lucrat şi lucrează într!uanume el la mântuirea oamenilor.

ar acest !el personal prin care Maica lui Dumnezeu şi &!in(ii lucrează în via(a oamenilor nvorbeşte despre unicitatea !iecărei persoane umane şi despre modul particular în care !iecadintre noi ac(ionăm şi ne s!in(im via(a.

e aceea unirea noastră cu %arul lui umnezeu şi maniestarea acestei intimită"i cu Al în ap

(esturi, cuvinte, scrieri are întotdeauna prospe"imea noută"ii personale, pentru că iecare ac"ionămelul nostru deşi ne bucurăm de aceeaşi intimitate cu Al, prin %ar, pe care o au to"i cei boteza"i întAl.

*i astăzi, cu to(ii, vom bea din apa s!in(ită de către noi aici, în @iserică. *i deşi to(i vom bea dea !iecare o vom resim(i într-un mod personal şi va lucra în noi urmări arice, s!in(itoare îmăsura în care noi tindem spre Dumnezeu şi spre anumite lucruri într-un anume mod personal

'nsă praznicul de astăzi ne spune altceva şi mai pround că actele /iului lui umnezeu întrupat su

unice dar cu noutate sin"itoare veşnică.Al S!a întrupat dintr!o sin(ură /ecioară, care e -ăscătoare de umnezeu )pentru că 1aica lumnezeu L!a născut pe /iul lui umnezeu şi nu o persoană umană*, S!a născut, a trăit, a vorboamenilor, a murit, a ost în(ropat, a înviat din mor"i doar o sin(ură dată.

2ot ce a !ăcut Hristos pentru noi a !ăcut doar odată şi această singură dată are o putemântuitoare continuă, nescimbată, nediminuată, prin care trans-!igurează pe tot omul care vinîn lume T:n. %, 8U.

@i via"a noastră pământească e tot una sin(ură, pentru că nu există reîntrupări succesive şi de ace

via"a noastră este extrem de valoroasă.

Murind şi înviind cu Hristos Dumnezeu prin @otez, !iecare clipă a vie(ii noastre are încărcătuduovnicească şi măre(ia mântuirii. <iecare clipă a vie(ii noastre e clipă a mântuirii.

e aici şi continua încordare pentru cură"ire, sin"ire, adică pentru a lupta cu patimile din noi.

@i ru(ăciunea de sin"ire a apei mici ne vorbeşte despre rostul ei ascetic în via"a noastră F *i prgustarea şi stropirea cu apa aceasta, trimite-ne nouă binecuvântarea 2a, care spală întinăciune



patimilor. #şa ne rugăm, cercetează neputin(a noastră, @unule şi tămăduieşte cu mila 2a bolinoastre cele su!leteşti şi trupeşti 5 R1olitelnic, ed. $89 JJ, p. ?O.

+entru că, la el ca la O ianuarie, prin apa s!in(ită primim arul lui Dumnezeu, se rea!irmă !aptcă materia poate !i umplută de ar şi că !iin(a umană, implicit, nu numai că se poate umple dar ci că a !i plin de ar înseamnă a !i om deplin.1ăscătoarea de Dumnezeu e cea plină de ade arul <iului ei şi de toată virtutea şi !rumuse(ea ascetică şi mistică.

ar noi suntem cema(i spre aceeaşi !rumuse(e dumnezeiască, adică spre a deveni !ăclii pline lumina &a, locaşuri ale &tăpânului, !ecioare în(elepte, sare a în(elepciunii dumnezeieşti, !ii ai lDumnezeu după ar, pentru că ast!el arătăm că am înviat cu Hristos şi ne-am umplut de sla&a.

-u mul"i au ost la 1ormântul omnului ca să vadă şi să se spele pe a"ă şi mâini cu lumina aceasminunată, care coboară anual în 1ormântul Său, în Sâmbăta 1are, ca semn al realită"ii 'nvierii Sadin mor"i. e aceea, pentru to"i, avem apa această s!in(ită astăzi, care tămăduieşte su!letul trupul tot ca semn al realită(ii :nvierii Lui şi al statutului <ecioarei Maria de 1ăscătoare d

Dumnezeu.

*i cu aceeaşi evlavie, încinându-ne Celui înviat din mor(i şi +rea &!intei Maicii &ale, să luăm să gustăm acestă apă dumnezeiască, pentru ca să ne umplem de lumina &a în mintea, în inima în trupul nostru, căci e plină de arul Lui.

#mi



Măicu,a Domnului ) Izvorul Tămăduirilor şi asa inimilor noastre

Bicoana de oan +opa, &iastria +utneiG

:n vinerea din &ăptămâna Luminată se sărbătoreşte zvorul 2ămăduirii, praznic încinat MaicDomnului, menit să arate rolul <ecioarei Maria în lucrarea mântuirii.

Izvorul Tămăduirii aminteşte o minune. Cu pu(in timp înainte de a a"unge împărat, Leon cel ma

B3-3G se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. La un moment dat



întâlnit un orb rătăcit, care l-a rugat să-i dea apă şi să-l călăuzească pe drumul spre cetate. Leoa pătruns în desişul din apropiere după apă, dar nu a găsit. +e când se întorcea, se precizează +enticostar, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i0 7 1u este nevoie să te osteneşti, căci apeste aproape; +ătrunde Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbupotoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ocii lui cei întuneca(iP . Leon a !ăcut întocmai îndată orbul a început să vadă. După ce a a"uns împărat, Leon a construit lângă acel izvorbiserică. La rândul său împăratul Rustinian B$3-/G care su!erea de o boală grea, s-a vindec

după ce a băut apa din izvor, a construit o biserică şi mai mare.e!a lun(ul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit dierite răni, molimealte suerin"e. La sărbătoarea de astăzi mergem cu gândul şi cu inima mai ales spre MaiDomnului, ea care s-a dovedit izvor al Dumnezeirii prin naşterea Mântuitorului.

:n toate bisericile şi mănăstirile, după &!ânta Liturgie, se săvârşeşte slu"ba de s!in(ire a apBageasma micăG.

41i!aduc aminte, a ost odatU la noi la mânUstire o împrejurare mai (rea şi mama a zis :%poi, da

nu mai poţi sta aici, sL vii acasL, cL doar tu ai unde veniB$ A ceva atât de înduioşătorB ?ede(i înseamnJ inima de mamJ7 1u te lasJ niciodatJ. 2e lasJ al(ii, nu te vor, te ocolesc, te resping, marginalizeazJ, te împing, te asupresc. 3şa ceva nu poate ace mama; +ot ace strUinii, dar ciare inimJ de mamJ, nu poate$ :%poi tu, dacL nu mai poţi sta aici, sL vii acasL cL doar tu ai undveni?4. DacJ mama cea pJmânteascJ poate !ace aşa ceva, gândi(i-vă la Maica DomnuluMaica Domnului sJ ne pJrJseascJ vreodatJ7 &e poate cumva sJ ne pJrJseascJ MaiDomnului7 1u se poate; De ce nu se poate7 +entru cJ este mamJ, pentru cJ are inimJ de mamJ

-oi zicem :Maica DomnuluiB ca şi când am zice un titlu. 8r, noi trebuie sU ştim cU 1aiomnului este mamU. @i nu este mamJ numai pentru Domnul Hristos, este mamJ pentru to(i ccare vrem s-o avem de mamJ. 1aica omnului ne c%eamU la omnul 2ristos, ne c%eamU sU aproape de omnul 2ristos. Domnul Hristos ne este binevoitor, vrea sJ ne ocroteascJ aşa cu



gJina îşi întinde aripile peste puii ei. 3"i vUzut cloştile, cum îşi adunU, seara, puişorii în jurul locum îi acoperU şi le dau cUldurU din trupurile lor> 3şa ace mama cloşcU, aşa ace mama mamU aşa ace 1aica omnului ne duce la omnul 2ristos şi ne recomandU şi pe noi, cum irecomandat pe cei de la -unta din #ana <alileii, care nu mai aveau vin şi cUrora omnul 2ristos a Ucut vin din apU )c. Ioan *. e ce> +entru cU a mijlocit 1aica omnului.

&igur cJ ne a"utJ Dumnezeu în primul rând. Dar, de multe ori ne gândim cJ suntem păcătoşi

cJ nu suntem vrednici sJ se ocupe Dumnezeu de noi. Dumnezeu nu ne lasJ niciodatJ; 1u ne laniciodatJ, prin oricât de grele împre"urJri am trece. Eri de-am !i bolnavi, ori de-am !i in!irmi, ode-am !i neputincioşi, Dumnezeu nu ne lasJ. 1u ne lasJ nici Maica Domnului. Maica Domnuleste cu noi şi ne a"utJ, ne întăreşte, se roagJ pentru noi, ne ocroteşte şi ne mângâie.

4 Lumina întunecatului meu su!let, nJde"dea, acoperJmântul, scJparea, mângâierea şi bucurmea4.

3ceasta este 1aica omnului pentru noi ne duce la omnul 2ristos, #are a vrut şi vrea sU ocroteascU, sU ne ajute şi sU ne acopere cum acoperU (Uina puii sUi. V!aş ru(a, când mai vede"i câte

cloşcă întinzându!şi aripile peste puişorii sUi, sU vU (ândi"i cU omnul 2ristos a zis De câte oam voit sJ adun pe !iii tJi, cum adunJ pasJrea puii sJi sub aripi 8 ? Luca %), ).

NiciodatH nu putem fi singuri c'nd Jl avem pe Dumnezeu.

NiciodatH nu suntem singuri c'nd o avem pe Maica Domnului.

NiciodatH nu suntem singuri c'nd ;i avem pe sfin4ii lui Dumnezeu.

NiciodatH nu suntem părăsi4i c'nd Dumnezeu este cu noi* c'nd Maica Domnului este cu noi.@ti"i cine este pUrUsit> 3cela care vrea sU ie pUrUsit, acela care înjurU, acela care minte, acela caurU, acela care ace scandal, acela care bea, care se îmbatU şi ace rele!n casU. 3cela nu este darul lui umnezeu şi aceluia i!ar putea zice omnul 2ristos F De câte ori voit-am sJ vJ adun cuadunJ gJina puii sJi sub aripi, dar n-a(i vrut 4.

Cine vrea sJ !ie cu Dumnezeu, :l are pe Dumnezeu. Cuvintele lui sunt cuvintele lui Dumnezegândurile lui sunt gândurile lui Dumnezeu, sim(irea lui este sim(irea lui Dumnezeu.

&J ave(i mai multJ încredere în Dumnezeu, mai multJ încredere în Maica Domnului, mai mulîncredere în bunJtatea lui Dumnezeu şi în bunJtatea Maicii Domnului.

F +e 1JscJtoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântJri cinstind-o sJ o mJrim4.

– L o mLrim cum a mLrit-o Dumneeu când a ales-o$– L o mLrim cum a mLrit-o Iiul sLu când -a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc$– L o mLrim cum a mLrit-o îngerul binevestitor care i-a is8 @inecuvântatJ eşti tu înt

!emeiP BLuca %, $6G.



– L o mLrim cum a mLrit-o )lisabeta, plinL de Du'ul fânt, care a is8 @inecuvântatJ eşti între !emei şi binecuvântat este rodul pântecelui tJuP BLuca %, $G.

– L o mLrim cum a mLrit-o femeia care a ridicat glas din popor şi a is cLtre Domnul 0risto <ericit este pântecele care 2e-a purtat şi !erici(i sunt sânii pe care i-ai suptP BLuca %%, $3

– L o mLrim cum au mLrit-o îngerii şi toţi sfinţii, cum a mLrit-o Hiserica în toatL vremea şi nu ne lLsLm încurcaţi în gândurile noastre şi în simţirile noastre de oameni care nu sucinstitori ai Maicii Domnului$ L-i lLsLm în pace, sL ne rugLm pentru ei, sL-i ocolim când n

spun cL nu facem bine când o cinstim pe Maica Domnului$

Sârşesc aceste (ânduri şi aceste cuvinte pe care vi le!am spus vouU şi mi le!am spus şi mie, din cam!am bucurat şi eu şi din care v!a"i bucurat şi voi şi vU mai zic încU o datU cum a zis mamumnezeu s!o odi%neascU 2u, dacJ nu mai po(i sta aici, sJ vii acasJ, cJ ai unde veni N . #poi şti(i cJ Maica Domnului zice tot aşa cJtre noi.Dumnezeu sH ne a@ute* Maica Domnului sH ne ocroteascH şi sH ne ;n4elep4ească* pentru ca avem +ucuria pe care o dH Maica preacuratH* Maica +ucuriei.

Amin



IP' Irineu Pop(&istri,eanul ( Predică la Izvorul Tămăduirii

Sărbătoarea de astăzi ne aminteşte de o minune săvârşită prin apa unui izvor, prin mijlocirea 1ailui umnezeu. +este acel izvor, s!a construit o biserică numită FIzvorul Tămăduirii5 şi multe minus!au săvârşit acolo spre bucuria celor bolnavi şi îndurera"i.

1aica omnului este Izvorul 3pei vie"ii.

reptmăritori creştini, astăzi este sărbătoarea luminată numită FIzvorul Tămăduirii5. 3ceasărbătoare dedicată 1aicii omnului este strâns le(ată de sărbătoarea 'nvierii. Aste oa

importantă, întrucât ne arată pozi"ia şi rolul 1aicii omnului în lucrarea mântuirii.8dată cu primul +aşte, 1aica durerii devine 1aica bucuriei sinte, care răspândeşte pretutindesămân"a vie"ii şi a învierii.

Sărbătoarea de astăzi ne aminteşte de o minune săvârşită prin apa unui izvor, prin mijlocirea 1ailui umnezeu. +este acel izvor, s!a construit o biserică numită FIzvorul Tămăduirii5 şi multe minus!au săvârşit acolo spre bucuria celor bolnavi şi îndurera"i.

3cest izvor material ne arată Izvorul cel viu al mântuirii noastre, pe 1aica omnului, la ca

(ăseşte speran"ă, mân(âiere şi încurajare tot suletul întristat şi necăjit.

Iubi"i credincioşi, zadarnic au dorit drep"ii Vec%iului Testament să!L vadă pe Izbăvitorul #ă(ăduit, #are să zdrobească pe şarpele cel cumplit. 6adarnic a curs sân(ele "apilor şi vi"eilor cur"ile templului lui Solomon. +ământul se putea tân(ui pentru umnezeul pierdut FL!am căutdar nu L!am alat. L!am stri(at, dar nu mi!a răspuns5 )#ânt. M, O*.

'nsă, aşteptarea şi nădejdea patriar%ilor, drep"ilor şi proorocilor se împlineşte, pentru că zorimântuirii se arată prin +reacurata /ecioară 1aria din -azaretul <alileei. e aceea, o numeş



$iserica Fluceaăr de diminea"ă5, căci precum luceaărul vesteşte apropiata venire a soarelui, tot anaşterea /ecioarei a vestit apropiata venire în lume a Soarelui dreptă"ii, 2ristos omnul.

La praznicul -aşterii +reacuratei, creştinii cântă aşa F-aşterea ta, de umnezeu -ăscătoa/ecioară, bucurie a vestit la toată lumea0 că din tine a răsărit Soarele dreptă"ii, 2ristos umnezenostru0 şi dezle(ând blestemul, a dat binecuvântare0 şi stricând moartea, ne!a dăruit nouă viaveşnică5.

1aica omnului este aceea care prin via"a ei nepri%ănită a pre(ătit ospă"ul împăcării noastre umnezeu. Aa este 1ireasa u%ului Sânt, care L!a purtat în pântece pe 3cela #are ne!a desc%9aiul, pe 2ristos #are cu însuşi sân(ele Său ne!a cură"it ca să slujim umnezeului #elui viu )cAvr. , ?!?*.

+entru că este 1ama lui Iisus, a putut deveni şi 1ama noastră. @i precum şi!a îndeplinit bine rolde 1amă a"ă de /iul ei dumnezeiesc, tot aşa îşi îndeplineşte acum datoria de 1amă a"ă de noi toiii ei. 3ceasta o ace în $iserică, unde 1aica omnului ocupă locul central, aşa cum s!a întâmplîn ziua de 9usalii, când, u%ul Sânt po(orându!Se, ea se ala în mijlocul 3postolilor.

acă $iserica e Trupul lui 2ristos, ea e inima lui 2ristos, e centrul vie"ii create, punctul de întâlnia cerului cu pământul. +rezen"a 1aicii Sinte în $iserică ne coneră calitatea de prunci ai ei şi raai omnului, Fcă dacă omnul nu Se ruşinează să ne numească ra"i ai Săi, oare se va ruşina 1aiomnului să ne numească iii ei>5 C întreabă -icolae, mitropolitul ruti"elor.

Icoana Sintei Treimi o are în a"ă pe /ecioara 1aria, care rămâne de!a pururi nedespăr"ită de /iei, #el slăvit împreună cu Tatăl şi cu u%ul Sânt, iar pe bolta bisericilor sunt reprezentate cele domari scaune împărăteşti, al /iului în cupola turlei, al 1ariei în cupola 3ltarului, al +antocratorului

al +ana(%iei. #ăci /ecioara 1aria este steaua ce vesteşte Soarele dreptă"ii C 2ristos.3tâta vreme cât Al păstrează trupul luat din /ecioara 1aria, această 1amă a Lui participă alături /iul ei la suerin"a omenirii, uşurându!o. Spre a ne convin(e de puterea ormidabilă pe care o are în a"a tronului umnezeirii, este suicient să!l ascultăm pe Sântul Ioan amasc%in, care zice FT+reasântă /ecioară, eşti mai de pre" decât întrea(a crea"ie, că doar din tine sin(ură #reatorulprimit pâr(a irii noastre omeneşti. Trupul Său l!a ăcut din trupul tău, sân(ele Său din sân(ele tăuumnezeu S!a %rănit cu laptele tău, iar buzele tale au ost atinse de buzele lui umnezeu5. aceea, pe pământ pentru credincioşi, 1aica omnului este F%aina celor (oi de îndrăzneală5, iinînsă şi Fpodul care trece la cer pe cei de pe pământ5.

'ntre cer şi pământ, între umnezeu şi om, 1aica omnului este Fbunăvoirea lui umnezeu cătnoi cei muritori..., îndrăznirea celor muritori către umnezeu5. Iar sus la tronul slavei dumnezeieşaceeaşi 1aică Sântă este Fîmblânzirea Wudecătorului #elui drept, iertarea multor (reşi"i şi adevărapicătură care risipeşte mânia lui umnezeu5 a"ă de cei păcătoşi. 'n ziua Wudecă"ii, 1aica omnulva sta în (enunc%i înaintea /iului ei şi va zice Foamne, umnezeule şi /iul meu, acest sulnecăjit, c%iar de a (reşit, dar pururea a cerut să mă ro( :ie0 deci iartă!l şi ă cu el milă;5.



reptul Wudecător o va asculta pentru că Fmult poate ru(ăciunea 1aicii spre îmblânzirStăpânului5. +ărin"ii Sinodului ecumenic din Aes )7?* ne!au învă"at să ne adresăm +reacuratastel F+reasântă 1arie, 1aica lui umnezeu, roa(ă!te pentru noi păcătoşii;5.

'ncă din primele veacuri, 1aica omnului se bucură de o cinstire deosebită în lumea creştină, caresocoteşte cea dintâi ru(ătoare şi mijlocitoare înaintea +reasintei Treimi. +ictorii se inspiră din cmai ideală rumuse"e pentru ca s!o zu(răvească şi în(enunc%ează când îi pictează a"a. +oe"ii

dedică cele mai adânci şi mai sublime versuri. 8ratorii şi scriitorii bisericeşti, precum şi Sin+ărin"i, în scrierile şi cuvântările lor, se întrec spre a!i împleti cele mai rumoase cununi de laudă.

-a"iunile, "ările, oraşele, cetele călu(ăreşti, amiliile creştine, credincioşii o ale( ocrotitoare a lor aceea care este Fplină de %ar5 şi Fbinecuvântată între emei5. Se cuvine să o iubim pe 1aica Sântconştien"i că, în taina plină de bucurie a maternită"ii sale, noi, iii ei, alăm izvorul încrederii şisperan"ei noastre.

+oporul român, care s!a născut creştin, aduce la picioarele 1aicii omnului cele mai sinsentimente de recunoştin"ă pentru elul în care a lucrat ea în mijlocul acestui neam. 9omân

adevăra"i simt în +reacurata /ecioară o adevărată 1aică, la care pot să!şi plân(ă durerea şi să!spună toată nevoia şi necazul. 'n această privin"ă, părintele <ala <alaction (răieşte astel F3ceaseste mana du%ovnicească cu care s!a %rănit neamul nostru, în veacurile zbuciumatei sale epopei.

+e -ăscătoarea de umnezeu cu dumnezeiescul +runc la sân au zu(răvit!o de!a pururi iconanoştri, au învăluit!o în nori de tămâie şi de ru(ăciune preo"ii noştri, au privit!o în catapeteasmpărin"ii noştri, au "inut!o sub căpătâi mamele noaste, au iubit!o şi au sărutat!o copiii noştri, implorat!o şi au prea cinstit!o neam de neamul nostru.

3şa ne!au dat!o 3postolii străvec%i, care ne!au venit de peste unăre şi din $izan". 3şa ne!a învă$iserica dreptmăritoare a 9ăsăritului. 3şa s!a înc%e(at psi%olo(ia noastră şi evlavia noastră5.

'n aceste vremuri tulburi, +reasânta /ecioară este pentru noi creştinii 1aica iubirii, iertării şi mileacă omenirea este incapabilă să!şi (ăsească drumul de întoarcere la umnezeu, dacă în lume acumulează or"ele distru(ătoare ale răului şi ale mor"ii, dacă nesi(uran"a şi rica marc%eascur(erea zilelor noastre, să privim încrezători la 1aica noastră din ceruri.

Aa se apleacă astăzi asupra acestei (enera"ii bolnave, cu iubirea pe care o mamă o are a"ă de iii cmai neajutora"i şi expuşi pericolelor. Aa priveşte astăzi cu durere la mul"imea nesârşită a cel

păcătoşi, la tinerii amă(i"i şi trăda"i de societatea actuală, la adul"ii deveni"i sclavi ai e(oismului şiurii, la iii $isericii deveni"i căldicei din cauza indieren"ei şi a necredin"ei, şi tuturor le spune FAsunt 1ama speran"ei voastre;5.

#u mâinile sale nepri%ănite adună toate suerin"ele şi imensa mizerie a omenirii şi le prezintă la /iei dulce, ca 3cesta să coboare asupra lumii luviul iubirii Sale îndurătoare.

$inecuvântată să ie +reasânta /ecioară, care ni L!a adus pe omnul în lume, al cărei pântece curs!a ăcut vas al ininită"ii dumnezeieşti. Slăvit să ie /iul ei biruitor, #are a rânduit!o pe -ăscătoar

de umnezeu ca 1amă bună şi iubitoare a tuturor creştinilor. Să ne bucurăm că omnul 'nviat



luat!o lân(ă Sine pe 1aica Sa, care este o adevărată 3părătoare în nevoi şi un adevărat Izvor dbineaceri.

e aceea, $iserica îi cântă F3părătoare oamnă, pentru biruin"ă mul"umiri aducem noi robii tăi. #una ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte!ne din toate nevoile, ca să!"i cântăm "ie $ucură!te, 1ireapururea /ecioară;5. Iar în această zi de sărbătoare, $iserica îi cântă F#u adevărat tu eşti izvor apă vie, Stăpână; #ă bolile cele cumplite ale suletelor şi ale trupurilor le speli numai cu atin(er

ta, ceea ce ai izvorât pe 2ristos, apa de mântuire5.Iubi"ii mei, să nu ne descurajeze uscăciunea care cuprinde astăzi lumea păcătoasă, că 1aiomnului răspândeşte pretutindeni roua iubirii sale materne. acă ura însân(erează străzile noastrdacă păcatul în(%ea"ă inimile multora, iar lumea se răzvrăteşte împotriva lui umnezeu, să privispre omnul 'nviat şi spre 1aica 'nvierii.

+oetul Ioan 3lexandru spune F1aica şi +runcul sunt de ajunsX3cest pământ în veci să ie uns3ceastă un(ere cerească am primit!o to"i care ne!am adunat astăzi în acest locaş de înc%inare, luânparte la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. 3m adus la picioarele +reacuratei toate nevoile, durerile

lacrimile noastre. 1aica omnului, care este bucuria celor necăji"i, cu si(uran"ă ne!a auzit şi vmijloci pentru noi înaintea 3ltarului ceresc.

e aceea, îi mul"umim pentru ocrotirea ei şi!i zicem F$ucură!te, Stăpână, ceea ce eşti Izvorul apvie"ii cel nesecat;5. 3min.



#ugăciune către Maica Domnului a celui copleşit de 3ntristare şi %"ntuit de

ispite4 0'u5etul meu se simte s!"rşit6 totul 3mi este greu$ chiar şi rugăciunea7

4Toate ru(ăciunile 1aicii omnului sunt pentru suletele întristate, pentru suletele deznădăjduicele care nu pot purta povara (reută"ii, care sunt rupte în două, sunt cu inimile rânteB5

#ugăciune către Preaf'nta Născătoare de Dumnezeu la vreme de necaz şi ;ntristare alcătuide episcopul Nicolae 5elimirovici

Valuri de patimi mă împresoară0 mare necaz şi strâmtorare îmi umplu suletul o, Intru!tot Sân1aică, linişteşte suletul meu cu pacea /iului tău şi alun(ă deznădejdea şi întristarea suletului mcu %arul Său.

+otoleşte urtuna păcatelor mele care mă ri( precum un vierme în oc şi stin(e!i lăcările.

Dmple!mi inima de bucurie, +reacurată 1aică, şi împrăştie cea"a nele(iuirilor mele de la a"a mecăci acestea mă împresoară şi mă tulbură.Luminează!mă cu lumina /iului tău. Suletul meu se simte sârşit0 totul îmi este (reu, c%iar ru(ăciunea.

Iată!mă, rece ca piatra. $uzele mele şoptesc o ru(ăciune, dar inima mea nu tresaltă. -ecazurile m!împresurat de pretutindenea.





RB <ândi"i!vă că 1aica lui umnezeu L!a cunoscut pe 2ristos, 1aica!omnului nouă luavându!L în pântece. @i sân(ele lui umnezeu era şi sân(ele ei, şi (ândul lui umnezeu era (ândul ei, toată dumnezeirea era în pântecele ei şi într!un el sau altul îl respira pe umnezeu. @după aceea treizeci de ani, treizeci şi trei de ani, c%iar dacă după aceea n!a mai ajuns să ie atât apropiată trupeşte de Al, dar treizeci de ani a ost alături de Al ziua şi noaptea. #um trebuie ea să!i cunoscut pe umnezeu, cum trebuie să!L i în"eles, şi câtă încredere avea în mila lui umnezeudra(ostea lui umnezeu, încât şi la nunta din #ana <alileii a zis 4să ace"i ceea ce vă va spune4. -

era impresionată, nu o dureau, nu o tulburau cuvintele 1ântuitorului 4ce este 1ie şi "ie emeVremea 1ea n!a sosit încă4. Aa ştia dra(ostea Lui, îl cunoştea oarte bine, mai bine ca oricine. -in!a stat pe (ânduri. Aa ştia ce va ace, aşa că a zis 4ace"i ce vă va spune4. 3dică îl cunoştea aşa bine, mai bine ca orice om de pe pământ.

@i cu atât mai mult un om care îl cunoaşte astel pe umnezeu, cât de (reu îi este să se desprindă umnezeu, sau cât de (reu îi este să!L vadă C este iu, dar în acelaşi timp este umnezeu pe carecunoaşte atât de bine C cât de (reu este să!L vadă răsti(nit, batjocorit, scuipat, %ulit, ucis, pus mormânt, pecetluit, puşi străjeri la uşa la mormântului. Toate acestea au ost pentru ea mult m(rele, c%iar decât pentru 3postoli. @i de aceea zice şi Sântul Siluan, şi bine zice, în consonan"ă

toată Tradi"ia, că n!a mai ost durere asemenea nicicând, şi n!a mai ost inima prin care să treaasemenea săbii nicicând. @i de aceea Simeon încă de când a ost adus în Templu la patruzeci de zii!a zis 4sabie va trece prin inima ta4. I!a amintit încă de la început, când era mare bucurie şi 2ristse născuse şi totuşi această bucurie avea parcă un lin"oliu al mor"ii aşezat peste suletul ei, cel pu"pentru că i!a amintit de atuncea Simeon 4sabie va trece peste inima ta4, adică i!a amintit de naşterea 1ântuitorului ce durere va trăi ea atunci. @i nu e întâmplător că u%ul Sânt i!a pus inima lui Simeon, că nu de la el a zis aceste cuvinte, ci de la u%ul Sânt a zis această durere pe cao va sim"i 1aica omnului atunci când 1ântuitorul va i răsti(nit pe cruce. @i sabie a trecut prinima 1aicii omnului, sabie mai mare decât orice altă sabie, sau mai (rea de purtat decât orice a

(reutate.e aceea, adevăr zice Sântul Siluan şi, de aceea, poate că în durerile şi în suerin"ele noastre, şi rupturile noastre, şi în despăr"irile noastre, şi în lepădările de către oameni C că ne leapădă oamenicând ne leapădă apropia"ii, când ne despăr"im ără voie, când celălalt nu!"i dăruieşte dra(ostea pcare tu ai vrea să "i!o dăruiască, când tu nu îi dăruieşti dra(otea pe care tu ar trebui să i!o dăruieştinu po"i să i!o dăruieşti, cred că mai apropiat ca 1aica omnului, ca să ne audă ru(ăciunile nu poai. Aa este în primul rând un izvor al tămăduirilor aici, adică c%emată în ru(ăciune aici, unde suleomului este întristat.

-u întâmplător +araclisul 1aicii omnului se spune pentru suletele întristate, care se ală întristare. 3şa este. Toate ru(ăciunile 1aicii omnului sunt pentru suletele întristate, pentsuletele deznădăjduite, cele care nu pot purta povara (reută"ii, care sunt rupte în două, sunt inimile rânte. 3celea să se roa(e 1aicii lui umnezeu că nu este om care să în"elea(ă mai bine prce trăi"i şi prin ce trece"i voi. 'n aară de umnezeu nu este nimeni să în"elea(ă mai bine.

@i poate că cu asta să plecăm de la această sărbătoare a Izvorului Tămăduirii al 1aicii omnului, întristările noastre, în durerile noastre, în despăr"irile noastre, în aşteptările noastre pe care nu putem împlini şi care ne dor, în dorurile noastre, să c%emăm pe 1aica lui umnezeu prin care,

prin naşterea căreia s!a şters lacrima de pe a"a tuturor. 3min;



Traian Dorz ( Taină şi Minune

&aină şi Minune e viaţa ta,Maică şi Iecioară, cine-o va cerca$Dac-o-ncerci cu lacrimi, o vei imn divin,dac-o-ncerci cu cântec, e profund suspin$

&aină şi Minunece n-o ştie spunenimeni pe pământ,Maică şi Mireasă,tu lumini frumoasă7oul #egământ$

&aina şi Minunea nu ţi-au delegat nici cei dinainte, nici cei ce-au urmat;

şi-acei care-o caută şi-acei care-o ştiu



mai mult tac şi-acopăr decât spun şi scriu$

&aina şi Minunea toţi ţi-o tac mereu,au lăsat s-o ştie numai Dumneeu;magii ori păstorii, ai ca şi-n trecut,spun numai cu oc'ii, graiul lor e mut$

Maică şi Iecioară, ce-ai fost şi ce nu,.oabă şi .egină nu eşti decât tu$&aină şi Minune eşti şi 1os şi us$*lecăciune ţie, Maica lui (isus





i rămân doar cioburile,Ș

#ioburile, cioturileB

9isipite!s de urtună.u!Te, 1amă, i le!adună.ș

#ioburile te!or tăia,1âinile i!or sâ ia.ț ș

Tu de de milă plân(e!lei în poală strân(e!le.Ș

Strân(e!1i, 1amă, cioburile,#ioburile, cioturileB

Au, atunci, cu sântul %ar,1amă, ace!1!a olar.ș

Lutul vec%i, topi!l!a tot,ș

Să lipesc iar ciot cu ciot.

Lutul vec%i, cu sântul %ar,1amă, ace!l!a cle tar ș ș

Să păstrez în el mereu,Trupul 1eu, Sân(ele 1eu.

+leacă, 1amă, zările,Tinde! i îndurările,ț

u!te, strân(e!1i cioburile

#ioburile, cioturileBasă lacrimile mele

de Forica #aț

Lasă lacrimile mele, lasă!le să cur(ă, oamnă,+entru to i aceia care sânt numele tău nu!l c%eamăț

Lasă oc%ii mei să ardă, lasă mâna să se rân(ă+entru to i aceia care nu te vor pe tine 1amă.ț

Lasă!mi suletul să ie stors de ori ice mireasmăș

Ve tejit să cadă, 1aică, spre icoana ta cea sântă,ș+entru to i aceia care risipesc prea mult din daruriț

i izvorul tău de %aruri, oamnă, nu!l binecuvântă.Ș

Lasă rana să!nlorească în (enunc%ii mei, StăpânăSă stropesc cu sân(e proaspăt lespezile #asei tale+entru to i aceia care nu se pleacă sintei Slaveț

i!ntorcându! i a a aspră, trec alăturea pe cale.Ș ș ț

Lasă!mă să!mi torn iubirea peste a a ta cea sântăț



Să te!mpodobesc cu slavă i cu ru(ă ne!ncetată,ș

+entru to i aceia care pân(ăresc cu vorbe!amareț

i lovesc cu ic%i de %ulă peste c%ipul tău, #urată.Ș ș

Lasă!mă să ard în taină, ca o tainică ăcliei să mă topesc în ocul ru(ăciunii către tine.Ș

+entru to i aceia care te îneacă!n val de urăț

i de (rijile vie ii au uitat să se înc%ine.Ș ț

Lasă!mă să! i dau via a, să i!o pun în palme ie,ț ț ț ț

i să mi se scur(ă, oamnă, vla(a ceas de ceas din vineȘ

+entru to i aceia care rătăci i de vraja vie iiț ț ț

-u mai cată, +reacurată, să se!ntoarcă către tine.

acă via a mea săracă, încă nu s!ajun(e Sântăț

Lipsa lor, a multor inimi, cu iubirea s!o!mplineascăTu trimite!mi %ar din ceruri i cu mila ta cea multăș

/ă ca biata mea iubire (olul lor să!l covâr ească.ș

Bdin0 orica La cu O 2eodosia, +oezii, 'ditura &opia, $99ț

Adrian ocoşilă ( Izvorul Tămăduirii



Izvorul Tămăduirii ! praznic înc%inat 1aicii omnului

'n iecare an, în prima vineri după +aşti, $iserica 8rtodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Aste praznic înc%inat 1aicii omnului, menit să arate rolul /ecioarei 1aria în lucrarea mântuioamenilor. -umele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor alîn apropierea #onstantinopolului.

+otrivit tradi"iei, Leon cel 1are, cu pu"in timp înainte de a ajun(e împărat, se plimba printr!o pădudin apropierea #onstantinopolului. 'ntâlneşte un bătrân orb care îi cere să!i dea apă şi să!l ducă cetate. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu va (ăsi.

La un moment dat, a auzit!o pe 1aica omnului spunându!i &-u este nevoie să te osteneşti, căapa este aproape; +ătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbupotoleşte setea orbului şi apoi un(e cu ea oc%ii lui cei întuneca"i&. Leon va ace ascultare şi astel, (ăsi un izvor din care îi va da orbului să bea. 'i va spăla a"a cu această apă, iar orbul va începe vadă.

upă ce a ajuns împărat, Leon a construit lân(ă acel izvor o biserică.1ai târziu, împăratul Wustinian )MN!MOM*, care suerea de o boală (rea, s!a vindecat după ce a băapa din acest izvor. #a semn de mul"umire a construit o biserică şi mai mare. 3ceastă biserică a o

distrusă de turci în anul ?M7.

e!a lun(ul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit dierite răni şi suerin"eIzvorul Tămăduirii

#redincioşii care mer( la Istanbul )numele nou al vec%ii cetă"i a #onstantinopolului*, se pot înc%inîn biserica Izvorului Tămăduirii. 3ctuala construc"ie este din secolul al HIH!lea, dar la subsolacesteia se ală un paraclis din secolul al V!lea unde există până astăzi izvorul cu apă tămăduitoadin trecut.







Izvorul Tămăduirii ( 2 săr%ătoare cu vechime

Vineri, în Săptămâna Luminată, ortodoxia sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un mare praznic datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin. Izvorul Tămăduirii, această mare sărbătoaa creştinătă"ii ortodoxe, are o istorie vec%e de ?.MJJ de ani, avându!şi ori(inea în perioada domniîmpăratului bizantin Leon cel 1are, evlavios şi binecredincios.

+e când încă nu era pe tronul @izan(ului, Leon a întâlnit un orb, pe care l-a luat de mână spre l călăuzi. #cest bătrân însă era un om luminat de Dumnezeu şi neîncetat predica creştinilor c



în pădurile imperiale, sunt izvoare şi lacuri ce sunt ocrotite de Maica Domnului, apărătoaresiaştrilor din acele locuri.

2radi(ia spune că cei doi, a!unda(i în discu(iile lor teologice despre marele praznic al :nvierDomnului, s-au rătăcit în acele sălbatice împre"urimi împădurite. @ătrânul i-a cerut lui Leon apde băut, dar negăsind, s-a întristat. #tunci, un glas de sus i-a spus0 1u este nevoie să te osteneşLeon, căci apa este aproape. +ătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea acesta; *i luân

cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi udă cu ea ocii cei nevăzători şi se vcunoaşte de îndată cine sunt 'u4. Minunea s-a petrecut în clipa în care tânărul a !ăcut întocmcum i s-a relevat de sus şi a descoperit într-o poiană un izvor miraculos cu apă dumnezeiască4

F1aica omnului, eşti aici; Te!am (ăsit;&

După ce şi-au potolit setea, Leon i-a atins cu apă ocii orbului, care şi-a recăpătat lumina.

Maica Domnului, eşti aici; 2e-am găsit;4, a strigat bătrânul cu lacrimi în oci.

Copleşit de minune, Leon a căzut în genunci şi a rostit0 #m văzut lumina cea adevărată, p

Maica +reacurată... #ici este zvorul 2ămăduirii... !ântâna dătătoare de sănătate4.

@ătrânul în(elept i-a prezis lui Leon că, nu după multă vreme, va a"unge împărat.

+rima (rijă a noului împărat a ost să ridice o biserică în cinstea 1aicii omnului, lân(ă izvordătător de tămăduiri, cu apă miraculoasă.

$oboteaza mică

$iserica ridicată de Leon se vede şi azi la #onstantinopole, oraş cunoscut acum ca Istanbul.+u(in mai târziu, spune legenda, ciar împăratul Rustinian B$3-/G, împăratul cel mare @izan(ului, care su!erea de o boală grea, a dobândit de la izvor vindecare. Mul(umind pentraceasta <ecioarei Maria, el a ridicat o biserică şi mai mare. ar în vremea urmaşilor lui, izvoruşi-a continuat darul de minuni.

Iar după al"i mul"i ani, la izvor s!a arătat un semn încă şi mai mare; Căci s-a stârnit atunci ucutremur crunt, iar biserica cea mare a început să se surpe cu totul, pe mul(imea strânsînăuntru. &-a arătat atunci ciar <ecioara Maria, care a (inut cu mâinile 'i de aer biserica, pân

ce oamenii s-au salvat to(i, spune cartea cu vie(ile s!in(ilor.

'n amintirea acelui izvor miraculos de la #onstantinopole, izvor ce dăinuieşte şi azi şi mai săvârşeşîncă minuni, Vinerea Izvorului Tămăduirii a devenit o sărbătoare a 1aicii omnului ! iubită ca uFizvor& bineăcător revărsat peste oameni. 1aica revărsându!se peste noi, prin mijlocirea apei.

'ncă o minune

e acest izvor ăcător de minuni mai sunt le(ate şi alte povestiri. &e spune că izvorul a înviat şi u

mort. Emul era din 2esalia şi plecând el cu corabia în pelerina" la izvor, a murit pe drum. Da



înainte să-şi dea duul, i-a rugat pe corăbieri să nu-l arunce în mare, ci să-l ducă să-l îngroapla biserica izvorului şi acolo să toarne pe el de trei ori din apa tămăduitoare. Corăbierii au !ăcîntocmai, iar mortul, stropit cu apă, a înviat.

Tradi"ie şi continuitate

Secolele au trecut unul după altul şi în ciuda vitre(iilor istoriei, Izvorul Tămăduirii de

#onstantinopol nu a secat niciodată, aducând celor credincioşi bucurie şi vindecare suleteascătrupească. upă primul 9ăzboi 1ondial, statul turc, pe teritoriul căruia se ală acest binecuvântizvor, a reamenajat zona, transormând!o într!o adevărată oază de odi%nă şi tratament, păstrânduînsă numele de Izvorul Tămăduirii.

La noi în "ară, Apar%ia 9omanului are un astel de loc presărat cu izvoare tămăduitoare, la Slăn1oldova, unde, în luna iulie ?=J?, a ost descoperit primul izvor mineral, iar de atunci pelerinii dîntrea(a lume poposesc temporar, pentru vindecarea unor aec"iuni.

'n Vinerea de după +aşte, la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, este un rumos obicei la creştini să

sin"ească apa, apoi cu aceasta se stropesc întâi casele, ântânile, troi"ele, precum şi creştinii, amintirea evenimentului petrecut în jurul anului M la #onstantinopol, când acel orb a primit, de 1aica omnului, tămăduire prin intermediul apei sin"ite.

@i noi serbăm cu mare evlavie şi bucurie această zi, ru(ându!ne 1aicii omnului, cum zicecântare bisericească. FIzvor eşti cu adevărat Stăpână, al apei celei vii, că Tu speli bolile cecumplite, #ea ce ai izvorât pe 2ristos, apa cea de mântuire...&.

Sărbătoare la mănăstirea FSâmbătă de Sus&

1ănăstirea FSâmbătă de Sus& are %ramul FIzvorul Tămăduirii&, care este una dintre cele mai msărbători creştine ale 3rdealului. #a în iecare an, la această sărbătoare se adună la mănăstire mii dcredincioşi şi soboare mari, de câte 7J de preo"i. 1ănăstirea este un crâmpei de pământ derumuse"e ma(ică. Aste un loc unde urmele lăsate de părintele 3rsenie $oca, sântul necanonizat 3rdealului, dăinuiesc peste tot, prin păduri şi în memoria oamenilor, impre(nate în amintiri, sin"enie, ca într!o cămaşă curată, de mir şi de lacrimi.

1ănăstirea tămăduită

3colo unde astăzi se înal"ă 1ănăstirea Sâmbăta a ost mai întâi izvorul. #u mult mai vec%i şi decbiserica şi decât mănăstirea. Izvorul (ăsit de oameni acum MJJ de ani într!o poiană un paradis verde şi vis, la poalele /ă(ăraşului. @i izvorul era binecuvântat şi vindecător. #ăci de cum l!au (ăsau început tămăduirile, multe miraculoase, pentru cei ce i!au băut apă. @i i s!a spus IzvorTămăduirii. 3bia ?JJ de ani mai târziu, uimit de puterile apei, #onstantin $rîncoveanu a ridicat aiîn ?OO, o splendidă bisericu"ă în piatră şi o mănăstire, c%iar lân(ă izvorul miraculos. Iar vodă a madus de peste mun"i călu(ări şi dascăli. @i a ăcut o şcoală de (rămatici, alta de zu(ravi şi o tiparni3ici, pe moşia lui din /ă(ăraş, unde #onstantin $rîncoveanu îşi ridicase şi un palat în satul Sâmbăde Sus. +e moşia lui de peste mun"i, unde îşi pre(ătise ultima redută, ba c%iar ob"inuse de la împăr



şi promisiunea unui titlu de noble"e, dacă se retră(ea aici. ar n!a mai apucat, căci a ost trădattăiat la #onstantinopole, în ?N?, cu to"i cei patru ii ai săi.

1artiriul bisericii

Imediat după martiriul ctitorului, a început şi cel al bisericii. #ăci tot atunci a căzut ca o urtunpeste românii ortodocşi din 3rdeal catolicizarea cu sila şi cu armele, impusă de imperiali. #urân

(eneralul $uKoY avea să radă cu tunurile ?MJ de mănăstiri ortodoxe )? numai în /ă(ăraş*, lăsân3rdealul, pentru JJ de ani, (olit de mănăstiri româneşti. 1ănăstirea FSâmbăta&, ultima, a mscăpat o vreme. #ăci era mănăstire domnească. 3bia în ?N=M, împăratul a mai trimis un (eneral. Tca până atunci, c%iliile şi biserica au ost spulberate cu tunurile sau ăcute ruine. +ustiită prăbuşită, cu turla spartă, biserica lui $râncoveanu a rămas descoperită în bătaia vânturilor, a ploilşi zăpezii aproape ?MJ de ani. @i doar credincioşii din satele vecine, cu preo"ii lor în runte, aveau mai vină în continuare, cu încăpă"ânare, la ruinele ei, an de an, de Izvorul Tămăduirii, să se roa(e.

6idite pe ascuns

e!abia după 1area Dnire, în ?O, mitropolitul -icolae $ălan avea să devină cel de!al doilea ctital mănăstirii. Al, dar mai ales părintele 3rsenie $oca, primul stare" al mănăstirii reînviate. biserica reăcută a putut i sin"ită la ?M au(ust ?O, după război. Iar al treilea ctitor a ost, în anZ=J, mitropolitul 3ntonie +lămădeală.

6idirea actualei minuni de la Sâmbăta a ost şi ea, cu cântec. @tiind că sub #eauşescu o aprobapentru ridicarea unei mănăstiri era de ne(ândit, mitropolitul a ales un ocoliş. #um în ?=M urma se împlinească JJ de ani de la dărâmarea mănăstirii de către austriecii catolici, mitropolitulpretextat construirea unui lăcaş care să adăpostească obiecte de patrimoniu din :ara /ă(ăraşului

$raşov. @i astel, mănăstirea cea mare, dar mai ales biserica nouă au ost zidite pe ascuns, rescele pictate şi ascunse ca de un Iuda sub pânză de sac. +ână s!a terminat ur(ia "ării şimănăstirii dalbe, odată cu ea.

8biceiuri din popor

'n această zi, la biserici se oiciază slujba de sin"ire a apei sau 3(%easma mică, pe care oameniibeau diminea"a, pentru întărire trupească şi suletească. 1ul"i creştini mer( astăzi la mormintecelor dra(i pentru a da de pomană, a în(riji locurile de veci şi a!şi aminti că ceea ce au ost cândcei mor"i vor ajun(e şi ei atunci când lumânarea vie"ii se va stin(e. 3stăzi se ace sin"irea apei mi

în biserici sau în ântâni şi izvoare, iar în unele păr"i, preo"ii ac şi botezarea caselor credincioşilcu apă sin"ită.















onstantine ;avarnos ( Izvorul Tămăduirii 3n iconografe







+rototipul descris de ionisie şi de onto(lou nu este potrivit din două motive. +rimul este acela se pune accent pe apa materială, izică, mai mult decât pe apa vie a u%ului Sânt pe care a adus2ristos. 3l doilea motiv este acela că prototipul este nejustiicat de complex, distra(e aten"ia de esen"ial. #omple!xitatea nejustiicată este străină tradi"iei icono(raice a spiritualită"ii bizantinInscrip"ia icoanei este &1aica omnului, Izvorul tămăduirii&. 'n partea superioară a icoanei apaprima parte a inscrip"iei0 lân(ă bra"ele sau umerii 1aicii omnului, a doua parte.

Icoana4 Maicii Domnului 0Izvorul Tămăduirii1







înarma"i se plimbau pe uli"ele oraşului şi ucideau orice (rec pe care îl întâlneau în cale. imineaîn ziua 'nvierii omnului )?J aprilie* +atriar%ul, după obicei, a oiciat Sânta Litur(%ie, înso"it între(ul Sinod. La slujbă au participat câteva sute de creştini de prin împrejurimi şi s!au aduncâteva mii de (reci pentru a auzi din buzele întâiului Ierar% du%ovnicesc, vestea de bucurie desp'nvierea lui 2ristos 1ântuitorul. Totodată s!a răspândit vestea că turcii au %otărât să!i nimicească (reci în timpulslujbei pascale. 'n timpul slujbei, în altar a intrat dele(atul turc, transmi"ând +atriar%ului să

prezinte (rabnic în +ort. +atriar%ul a adresat ru(ămintea de a i lăsat să termine în linişte Sânslujbă.

'mpărtăşindu!se cu Sintele Taine şi inalizând Sânta Litur(%ie, +atriar%ul <ri(ore al V!lea însoiind de Sinod şi înalte e"e bisericeşti a părăsit biserica în linişte deplină, împăr"ind cu mâna sa oroşii. @i!a luat iertare de la cei prezen"i şi cu o credin"ă de mucenic l!a urmat pe dele(atul turc.

upă îndelun(i străduin"e şi c%inuri la care a ost supus, +atriar%ului i s!a propuslepădarea de credin"a creştină.Fe(eba mă c%inui"i;5, le răspundea sântul mucenic. 4+atriar%ul creştinilor, moare

creştineşte;5

in locul unde se ala, +atriar%ul <ri(ore al V!lea a ost dus cu barca la +atriar%ie. 3ici, în tăcere, lua rămas bun de la turma lui rămasă orană. 8arecum se temea să!şi lase ultima privire de păstcătre acei creştini care erau martorii mor"ii lui, pentru a nu da imboldul turmei împrăştiate declanşeze masacrul.

#ât mai concis, a solicitat păzitorilor săi să aştepte câteva minute pentru a se însemna cu semnSintei #ruci, apoi, aşezându!se în (enunc%i şi îndreptându!şi privirea spre biserica +atriar%iei, ş

ăcut ultima ru(ăciune pământească. upă câteva minute, (âdele a sărit ca o iară peste por"ile cur+atriar%iei, a aruncatunia asupra +atriar%ului, apoi a împins trupul lui, care a rămas atârnat în văzdu%.

'n #onstantinopol au început distru(erile. 1ai întâi s!a dărâmat biserica FIzvorul Tămăduiri#reştinii au cură"at ruinele şi desc%izând!se Izvorul, veneau aici să ia apă, deoarece 1aiomnului şi în biserica dărâmată nu a încetat să!şi arate minunile.

+rintre dărâmături, într!una din erestre s!a (ăsit un sul de %ârtie aproape putrezită datorită umezeşi ploilor, pe care erau consemnate zece noi minuni ale Izvorului Tămăduirii ce s!au petrecut

perioada ?=!?=.

'n ultimii ani de domnie ai sultanului 1a%omed, când (recii au beneiciat de o mare libertate pentîndreptarea slujbelor dumnezeieşti li s!a permis reconstruirea bisericii FIzvorul Tămăduirii5.

'n ziua de ebruarie anul ?=7M, această biserică a ost siin"ită de către +atriar%ul#onstantin împreună cu douăzeci de ar%ierei, în prezen"a a numeroşi înc%inători. 3ceastă biseridăinuie până astăzi. 'n a"a bisericii se ală un spital. e jur împrejur sunt amenajate locuri specialunde bolnavii sunt stropi"i cu apă sin"ită.





.Dn pietrar se ala la înăl"ime deasupra pridvorului bisericii şi lucra la instalareaSintei #ruci. La un moment dat omul s!a dezec%ilibrat şi a căzut de la înăl"ime pe o scară de piatînsă a rămas între( şi nevătămat.

@i numeroase alte minuni s!au săvârşit la Izvorul Tămăduirii asupra re(ilor, patriar%ilor şi asupoamenilor cu dierite titluri. @i până în zilele noastre, puterea

binecuvântată a Izvorului Tămăduirii nu se împu"inează. Aa nu se revarsă numai asupra creştiniortodocşi, ci şi asupra catolicilor, armenilor şi turcilor.

'n iecare an în ziua de vineri din Săptămâna Luminată, biserica prăznuieşte înoireabisericii din #onstantinopol FIzvorul Tămăduirii5 în amintirea numeroaselor minuni proslăvite ce au petrecut în această biserică.

Slujba Izvorului Tămăduirii s!a %otărât în veacul HIV de către istoricul bisericesc-ic%ior allist care a consemnat şi descris apari"ia Izvorului Tămăduirii şi primele minusăvârşite.

+e icoanele ce poartă denumirea FIzvorul Tămăduirii5 este înă"işată 1aica omnului +reaveşnicul +runc ce se ală într!o cupă mare, asemenea celor în care se botează pruncii. +recueste denumirea F1aica omnului, Izvor de via"ă sau Izvor primitor de via"ă5 aşa este şi înă"işarei în vas, destinată pentru apă, care exprimă simbolic că ea este Izvor care izvorăşte Via"a 1ântuirea lumii şi deasemenea ea, prin nemăr(inita milă, nici până astăzi nu încetează să izvorasajutorul Său minunat, credincioşilor.

+răznuirea icoanei 1aicii omnului FIzvorul Tămăduirii5 are loc în ziua de vineri din Săptămâ

Luminată.



Icoana< Maicii Domnului 7Izvorul !ămăduirii8 ?pe piatră



$iserica din azan, după cum este numită de către oamenii simpli, această minunată bisericreprezintă un loc deosebit de pre"uit din anul ?, timp în care ea a dobândit minunata sin"enicoana ăcătoare de minuni a 1aicii omnului FIzvorul Tămăduirii5 )pe piatră*.

$iserica aceasta se numără în rândul celor mai vec%i biserici ale oraşului 8dessa. 'n anul JJ=, va împlini ?O de ani. 3ici a dăinuit una dintre cele mai bune şcoli bisericeşti din oraşul 8dessa.

$iserica a ost sin"ită în anul ?=O în ziua prăznuirii FIntrarea 1aicii omnului în$iserică5, apoi s!a extins şi inalizat în totalitate în anul ?=M.

'n anii (rei, anii 7J ai veacului HH, biserica a ost înc%isă. 'n vremea ocupa"iei romano!(erma)??!?* se redesc%ide şi astel este vizitată de între(ul +eresip şi Iarmarocinaia.

'n anii ?OJ, biserica este înc%isă din nou şi transormată apoi în ma(azin de mobilă.3bia la începutul anilor ?J, la solicitarea sutelor de locuitori ai 8dessei, această minunată biseris!a redesc%is.

'n anul ?, cu binecuvântarea 'naltpreasin"itului 3(atan(%el, mitropolitul 8dessei şi Izmailuludupă moartea mona%iei +antelimona )^?=*, în biserică este adus mult pre"uitul c%ip al 1aicomnului FIzvorul Tămpduirii5 )pe piatră*.

1ultă vreme icoana s!a alat la cucernica stare"ă, mona%ia +antelimona. 1ii delocuitori din 8dessa şi împrejurimi, veneau pentru a se ru(a la icoana ăcătoare de minuni )pe stra$o(ătaşului ?M*, unde locuia mona%ia +antelimona, în vârstă de J ani.



eocamdată istoria acestei icoane nu este cunoscută în între(ime, iar unii dintre mireni se ocupă cadunarea evenimentelor despre icoana ăcătoare de minuni.

3 ost (ăsită la începutul veacului HH. +ână în revolu"ie, un oarecare mirean cucernic, a %otărât sşi cure"e (rajdul de (unoi şi a lovit într!o oarecare cremene. +e piatră a apărut c%ipul din două părIcoana a ost adusă cu mare evlavie în casă. 'n vremurile tulburi ale războiului civil, stăpânii a%otărât să u(ă din 8dessa, uitând de icoană.

'n ziua plecării a răsunat vocea FVoi cui mă lăsa"i>5. 3ceste cuvinte s!au ăcute auzite de întrea(amilie şi c%iar şi de cei din curte.

Speriat, stăpânul a luat icoana şi a dus!o în mănăstirea de maici F3r%an%elul 1i%ail5 şi în acest los!a păstrat până în anii OJ ai veacului HH.

'n vremea pri(oanei lui 2ruşciov, cu binecuvântarea du%ovnicească, icoana 1aiciiomnului a ost adusă în casa mona%iei +antelimona )în lume 3(aea*. 3desea, în timpmolebenului de noapte şi citirea acatistului 1aicii omnului, stare"a auzea cântare în(erească i

camera era inundată de lumină. 3ici se adunau prin anii =J !J mul"i nevoitori pentru ajutorul ocrotirea 1ijlocitoarei miloase.

#u binecuvântarea 'nalt +reasin"itului 1itropolit 3(atan(%el, în ultimii ani, în iecare zi de vinde la ora ? până la O diminea"a icoana era purtată în procesiune prin 8dessa, în toate mănăstirile maici şi călu(ări, unde se săvârşea moleben, cântări şi citirea acatistului.

Icoana FIzvorul Tămăduirii5 )pe piatră* a revărsat multe minuni. e câteva ori a curs mir din icoaniar copiile acesteia au revărsat de asemenea un puternic miros de mir.

La începutul veacului HH, icoana s!a bucurat de o nespusă pre"uire din partea credincioşilor.

in constatările specialiştilor reiese că o particularitate aparte a icoanei o constituie partlito(raică )sec.HVIII!HIH*. +e latura din spate a icoanei se ală o altă reprezentare în miniaturăFIzvorului Tămăduirii5.

upă mutarea icoanei 1aicii omnului în biserica din azan s!a trecut la desăşurar+rocesiunilor de noapte cu participarea acestor icoane ăcătoare de minuni din 9usia şi Dcraina.

'n mod deosebit îşi aduc aminte locuitorii 8dessei de procesiunea ce s!a ăcut cu icoa1ântuitorului izvorâtoare de sân(e şi icoana ăcătoare de minuni a 1aicii omnului FIzvorTămăduirii5 )pe piatră*.

Sub suprave(%erea protoiereului <ri(ore ainna în biserica din azan, s!au executat lucrări restaurare. e asemenea, în sântul altar s!au introdus de către -icolae +otiji, înscrieri de aduceaminte a veacului HIH. 'n multe locuri zidurile bisericii s!au deteriorat, iar în vremuri precare,parte din înscrieri au pierit. 'n zilele noastre, înscrisurile s!au restaurat de către Vladimir $udaKoI(or Stoianov şi -icolae +otuji.



+rintre izvoarele pre"uite ale epar%iei din 8dessa!Izmail, o mare cinstire o atribuie Izvorului +araclisului înăl"at în cinstea icoanei 1aicii omnului FIzvorul Tămăduirii5, alată pe teritorimănăstirii de călu(ări F3dormirea 1aicii omnului5.

'n ziua de vineri din Săptămâna Luminată, pe teritoriul mănăstirii se desăşoară +rocesiune şi are lsin"irea apei mici. La acest praznic se adună pelerini de prin alte oraşe şi locuitori ai 8dessei.

La +rocesiunea care se desăşoară în această zi în mănăstire, participă şi icoana ăcătoare de minua 1aicii omnului din asperov )asperovsKaia*.

+rintre alte icoane ăcătoare de minuni din 9usia şi Dcraina se numără şi icoana1aicii omnului FIzvorul Tămăduirii5 din mănăstirea de maici F3lexie 3Katov5, din oraşVoronej. +rin denumirea sa, mănăstirea este strâns le(ată de sântul 3lexie, mitropolitul 1oscov)?7JJ!?7N=*, )pomenirea ?!?M ebruarie*. 'n ziua prăznuirii lui, în anul ?OJ, au ost iz(onlituanieinii şi cerc%ezii. A(umenul iril a întemeiat F+ustia sântului 3lexie5. Sin"ită în anul ?ONbiserica sântului 3lexie din Vladimir, a devenit prima construc"ie din piatră din Voronej. #lopotnacestei biserici este cea mai vec%e din oraş. 'n sântul locaş, se (ăsesc următoarele icoane ce

bucură de înaltă cinstire icoana 1aicii omnului FIzvorul Tămăduirii5, )c%ipul din 3t%os* careizvorât mir, icoana sântului mucenic F+antelimon5, icoana 1aicii omnului din asperov şi icoa1aicii omnuluiFLiniştirea în necazuri şi suerin"e5.

Icoana 5Izvorul Tămăduirii5 din mănăstirea sântului 3lexie a ost dăruită #atedraF3coperământul 1aicii omnului5. Seara, pe data de N septembrie anul ?, icoana a izvorât mşi de atunci, această minune s!a repetat în câteva rânduri.1irul se scur(e din mâna şi sceptrStăpânei şi din sulul de %ârtie care este "inut de +runcul!umnezeu.

'n epar%ia din Voronej se ală cîteva izvoare Tămăduitoare. Dn alt Izvor se (ăseşte pe teritorimănăstirii de maici FSc%imbarea la a"ă5, a Sântului Ti%on. Izvorul a ost săpat c%iar de SântTi%on. 1ai există şi alte Izvoare sinte în cinstea icoanei 1aicii omnului FIzvorul Tămăduirii+ână în revolu"ie se numărau J Izvoare.

+răznuirea icoanei 1aicii omnului FIzvorul Tămăduirii5 are loc în ziua de vineri din SăpămâLuminată.





orb căzut la pământ. Mai mult mort decât viu, omul cerea cu glas abia şoptit ca cineva să-l a"uşi să-i răcorească buzele cu pu(ină apă. Milos din !ire, Leon a început să caute un izvor, dar nua găsit. De trei ori a încercat şi când de"a îşi pierduse orice năde"de, a auzit din cer glasul MaicDomnului0 41u mai osteni, Leoane, căci apa e lângă tine. +otoleşte buzele şi ocii orbului şi vcunoaşte cine sunt eu4. :ntr-adevăr, nu departe, ciar la rădăcina unui ste"ar, clipocea un izvrece şi curat, din care împăratul a luat cum a putut câteva picături şi umezind ocnevăzătorului, acesta a început de îndată să vadă şi să dea slavă lui Dumnezeu.

3şa a ridicat Leon cel mare o alnică mănăstire ce dăinuie până în zilele noastre şi, tot aşa, bucului s!a transormat într!o mare sărbătoare creştină, pe care maicile de la <%i(%iu o păstrează sin"enie &Izvorul Tămăduirii&.

#pa e s!ântă prin ea însăşi, e toată un miracol şi nu întâmplător, (ăranii o respectă ca pe o icoanaparte, !ără cip.

0uţulii din nordul Hucovinei o sărbătoresc într-un fel anume, aruncând într-o apă curgătoaco1ile de ouă inc'istrite 2încondeiate3 de la *aşti, în timp ce bătrânul cel mai bătrâ

2patriar'ul satului3 se adreseaă ritualic celor morţi, spunându-le că toate rubedeniile amai trăit o dată bucuria /nvierii, că toţi sătenii sunt sănătoşi şi s-au veselit în noapt

pascală, dar nu i-au uitat nici o clipă pe cei ce au murit şi acum se odi'nesc intru Domnul$ 9nii consideră că apa desparte şi uneşte deopotrivă două lumi 2cea văută şi nevăută

ridicând ivoare şi fântâni în amintirea părinţilor, aşa cum se întâmplă şi astăi în Eor1$ %lţii aruncă apa primei scăldări a pruncului la rădăcina unui păr, pentru sporul întreg

gospodării sau îşi clătesc faţa a doua i de *aşti cu apă în care se află aşeate, în c'ip mist şi solemn, un ou roşu şi un bănuţ de argint$

+rin apă, primim via(ă şi cură(irea de păcate, botezul şi binecuvântarea Bs!eştaniaG casei. #peste începutul şi s!ârşitul a toate câte sunt, e ciar Hristos - izvorul nesecat din care cine bea nmai însetează niciodată.

coana !ăcătoare de minuni a Maicii Domnului



8 dată în an, de ziua Tămăduirii, <%i(%iu se (ăteşte în straie albe şi curate de sărbătoare. #urtmănăstirii e ca o stupină. /ără excep"ie, toate măicu"ele trebăluiesc la 3(%easmatar sau în jurbisericii, sădind iecare în dreptul c%iliei sale brâuri multicolore de irişi, păscălu"e, butonapansele, violete sau măr(ăritar. 'n spatele zidurilor înalte ale mănăstirii, turlele ume(oase z(omotul asurzitor al +loieştiului dispar miraculos.

@iserica dintre !lori



1area lavră <%i(%iu pare aşezată sub un clopot de linişte, deşi por"ile mari, de stejar, nu ajun( veci să se odi%nească, din pricina numărului mare de credincioşi care trec într!una prin ele. 8amense abat din drumul lor obişnuit, cer binecuvântare maicii Lavrentia şi aceasta, zorită de pre(ătir%ramului, îşi zăvorăşte buzele, îndemnându!i poruncitor să intre în biserică şi să se înc%ine icoana !ăcătoare de minuni, Maica Domnului &iriaca, cea care i-a cerut cândva, în vepiscopului ?asilios &amaa să o aducă din &iria ciar la igiu. ' o icoană apartulburătoare. Din orice col( ai privi-o, Măicu(a Domnului te urmăreşte cu oci plânşi, îngreuna

de durere. :i sim(i prezen(a aproape materială. :i sim(i triste(ea, dar şi îndemnul de năde"de. Cea alături, nu te mai găseşti singur. #i cu cine vorbi, ai cui cere s!at şi a"utor.

9etrasă într!un col" de strană, maica 1aria priveşte mul"imea credincioşilor aduna"i în jurul icoanşi zâmbeşte uşor, purtată parcă de un (ând doar de ea ştiut. A puternică Siriaca, într!adevăr, dpu"ini ştiu că cel mai mare miracol al icoanei este izvorul din spatele mănăstirii. #a două suleperec%i, icoana şi izvorul între(esc aceeaşi lucrare. 'ntr!un caiet cu scoar"e în(ălbenite de vrem1aica Lavrentia a păstrat multe din minunile împlinite la <%i(%iu, apoi caietul a dispărut. -imenu l!a mai (ăsit vreodată. +arcă ar i intrat în pământ. in toate, a mai rămas doar amintirea unîntâmplări miraculoase, despre care maica 1aria vorbeşte cumva cu teamă şi ereală.

&iriaca e o icoană smerită, căreia nu-i place !ala deşartă - acoperământ cu pietre pre(ioase sacuvinte eFagerate de laudă. De cele mai multe ori, re!uză să !ie !otogra!iată, aşa cum re!uză !ie mutată de la locul ei, îngreunându-se peste !ire, dacă cel ce se apropie de ea nu se a!lă în pocurat şi rugăciune.<ără nici o eFplica(ie şi !ără legătură cu momentul zilei, uneori înnegurează la cip, încât nu-i mai zăreşti nici o trăsătură= alteori, !a(a i se lumineazdumnezeieşte, dezvăluind o piele cati!elată şi curată, de !emeie tânără şi !ără priană. ?indedemoniza(i şi paralitici, dezleagă zămislirea de prunci şi aduce pace în casă, dar îşi ia darînapoi, dacă cei însănătoşi(i uită să mul(umească şi să !acă la rândul lor milostenie.

Maica Lavren(ia

4coana are via(a ei4, zice maica. 4#re oci şi voin(ă. ?ede cugetul omului aşezat în !a(a ei, sîntristează sau surâde, după credin(a şi pocăin(a !iecăruia.



+rin viu (rai, am pomenit de la maicile cele bătrâne să nu vorbim prea mult despre minuni. #%isăvârşite sub privirea noastră, să le uităm pe dată, dacă se poate. 1ulte din ele s!au pierdut, dar asnu înseamnă că nu au ost.

Cea mai minunată dintre ele s-a petrecut ciar la aducerea ei din &iria, în $ !ebruarie %8De"a, alaiul ariereilor, în !runte cu patriarul ustinian, intrase în biserică, când brusc şi !ăvreun motiv anume, oaspetele sirian, episcopul &amaa, a început să plângă în oote. C

lacrimile şiroind pe obraz, a căzut în !a(a icoanei şi a început să-şi ceară iertare Maicii Domnulcă a luat-o de la locul ei din #sia, că necredin(a oamenilor a alungat-o din &iria, din biserica eCei de !a(ă au amu(it, ştiind că lacrimile nu sunt numai roua su!letului, ci şi un semn, prevestire. *i într-adevăr, a doua zi măicu(ele aveau să descopere minunea - izvorul lui #gapiacoperit de comunişti cu o dală imensă de beton, începuse să picure strop cu strop, ca lacrimiepiscopului sirian - semn că puterea lui Dumnezeu era de neoprit, că ura şi vră"măşia celor !ărde credin(ă nu puteau în veci să dăinuie.4

zvorul întemni(at

1aica 1aria otează, dar nu se tulbură. Aa este cea care in(ijeşte izvorul, îl cură"ă şi!i aşterne jîmprejur delicate veşminte lorale. 3colo îşi ace pravila şi se roa(ă. 3colo plân(e când e necăjitătot acolo îşi (ăseşte liniştea. #a nimeni altcineva, maica 1aria cunoaşte puterea acestei ape. @tprea bine că izvorul pustnicului 3(apie e unic şi miraculos, că adeseori, se poartă de parcă ar avvoin"ă proprie ! ie se prelin(e în picături leneşe, ie se înal"ă într!o coloană acvatică, de până la ?metri înăl"ime. -u e o apă obişnuită. 7J de ani a stat erecată într!o temni"ă de beton, aşteptânmâna salvatoare a altui întemni"at, părintele +antelimon ! care a suerit în beciurile comuniste băşi c%inuri de neima(inat. Vârât în sac şi cu (ura acoperită de cârpe ca să nu se mai audă "ipetele lupărintele a ost de mai multe ori la un pas de moarte.

+arintele +antelimon prisacarul Dltima oară a ost dus ără sulare la spital şi medicii nici nu au vrut să se apropie de el, spunân&-u are nici unu la sută şanse să trăiască&. 3bia licărind ca lumina iravă a unei candele, via



părintelui a ost salvată de o asistentă miloasă şi cu rică de umnezeu, care l!a în(rijit zi şi noapzicând în sinea ei că &unu la sută e mai mult şi mai bo(at decât nimicul mor"ii&. +rin nădejde speran"ă, părintele mai trăieşte şi astăzi aceeaşi nădejde care l!a ăcut ca la =J de ani să dez(roapsin(ur şi să cure"e, de multe ori doar cu mâinile (oale, izvorul tămăduitor al lui 3(apie.

Duovnicul albinelor

#ând vorbeşte despre părintele +antelimon, oc%ii maicii 1aria se umezesc de lacrimi. -u poate în"elea(ă cum după atâtea sc%in(iuiri şi suerin"e, părintele mai poate avea atâta râvnă. +osteşte nimeni altul, mâncând o dată în zi. Spovedeşte neîntrerupt, zeci şi zeci de oameni. :ine cu sin"enslujbele în biserică şi adeseori, se culcă mult după miezul nop"ii. iminea"a la trei e din nou picioare, citind din /ilocalie şi ăcându!şi pravila călu(ărească. estinul său a ost neodi%na.

Dcenic al marelui du%ovnic 3rsenie $oca şi întemni"at odată cu el, a învă"at să îndure, cu (ândveşnic la umnezeu. Toată via"a lui a ost o jertă, dar niciodată nu a cârtit. #ând comuniştii l!a

alun(at din mănăstire, a devenit albinar, ridicând multe mănăstiri şi turle, cu mierea lui vândută pia"ă.

&@i acum se ocupă de stupi&, zice maica 1aria. &La =J de ani, (rijeşte de râme şi matcă, dar ca ucopil zvăpăiat, la el de bine îl po"i vedea urcând în copac, după un roi scăpat din stupină... La =J ani, nu stă o clipă locului. Sapă la (rădină, cură"ă livada şi coseşte vârtos, ca un lăcău. -ipărintele Itimie, mult mai tânăr şi în putere, nu poate ce poate du%ovnicul nostru +antelimon... 3e părintele. Tace mereu, aundat în ru(ăciune, ascultă necazul iecăruia şi zâmbeşte oricui

bunătate. Suerin"ele lui au rămas undeva, departe ! parcă ar i ost trăite de altcineva. 3 uitat răul şi a iertat pe toată lumea.&



zvorul tămăduitor de la igiu

8 dată în an, mănăstirea <%i(%iu se (ăteşte în straie albe şi curate de sărbătoare. 6iua Tămăduiriaproape şi maica 1aria se (răbeşte, cu mâinile ei ostenite de muncă, să între(ească rândul de loce duce spre izvor. #u o privire uşor adumbrită de triste"e, priveşte straturile de albăstrele, salviepetunii, ştiind că a doua zi, de %ramul mănăstirii, oamenii vor călca totul în picioare, (răbindu!se

ia apă şi să se înc%ine la icoană. 1aica nu se supără, caută să ierte. e iecare dată se întâmpacelaşi lucru pu%oiul mul"imii distru(e iarba şi lorile, iar a doua zi începe o ploaie binecuvântace reace întrea(a rumuse"e a naturii. #u sticle şi bidoane în mână, oamenii se roa(ă şi aşteaptăminune. #şteaptă, !iecare după credin(a lui, !ără să bănuiască măcar că minunea se a!lă ciar !a(a lor - izvorul cuviosului #gapie şi dragostea Maicii Domnului &iriaca.

#pa şi iubirea reprezintă începutul şi s!ârşitul a toate câte sunt= îl reprezintă ciar pe Hristosizvorul nesecat din care cine bea nu mai însetează niciodată.

omoara de la /highiu$ Maica Domnului :'iriaca0



La câ"iva paşi de +loieşti, 1ănăstirea <%i(%iu ascunde o mare comoară spirituală icoana MaiDomnului 4&iriaca4, icoană grabnic a"utătoare, ce nu încetează nici astăzi a !ace minuni vindecare şi de întoarcere la credin(ă. +ovestea acestui mare dar ăcut de ra"ii noştri ortodocşi dSiria se întretaie mistic şi lucrător cu o altă bo(ă"ie tainică a mănăstirii zvorul 2ămăduirii, izvce a străpuns învelişul de beton, turnat din ordinul comuniştilor, ciar în clipa aducerii icoanîn mănăstire, iar astăzi picură sau izbucneşte în coloane înalte de câ(iva metri, după credin

!iecărui om în parte.

'n orice moment al zilei, 1ănăstirea <%i(%iu e înc%isă sub un clopot transparent de linişt1ăicu"ele sunt la c%ilie, ăcându!şi pravila de peste zi. #ând şi când, în dreptul por"ilor de stejmasiv, opreşte câte o maşină. 8amenii se abat din drum şi intră curioşi în biserică, atraşi de aimără e(al a icoanei 1aicii omnului &Siriaca&. ' o icoană aparte, tulburătoare şi plină de !or(Din orice col( ai privi-o, Măicu(a Domnului pare că te urmăreşte cu ocii ei plânşi, îngreuna(i durere şi brusc, !ără să în(elegi prea bine ce se întâmplă, nu te mai sim(i singur. #i cu cine vorb#i cui cere s!at şi a"utor.

coana pe lemn din santal

Icoana ăcătoare de minuni de la <%i(%iu este aparte. ' una din pu(inele reprezentări în caMăicu(a su!eră, pare întristată amarnic de su!erin(ele <iului şi păcatele oamenilor. Ros, la bagâtului Bdupă o străvece modă atonităG, se înşiruie puzderie de lăn(işoare şi inele de aur, csemn de mul(umire şi recunoştin(ă pentru toate minunile săvârşite prin mila şi rugăciuni&!intei <ecioare.



3lături, în strana din dreapta, discretă ca o umbră, o maică îşi ace canonul de ru(ăciune. Vec%e mănăstire cum este, la cei =J de ani ai săi, maica a văzut cu oc%ii ei nu numai vindecări şi împliniminunate, dar peste toate, a apucat să trăiască, în toată intensitatea clipei, momentul intrării SintIcoane în biserica <%i(%iului.

2otul s-a întâmplat în %86. #dusă din &iria şi dăruită mănăstirii de episcopul ?asilios &amaicoana zugrăvită pe lemn de santal săvârşise de"a prima minune, cerând în vis să !ie adusă î

5omânia, ciar la igiu, nu în altă parte. +ovestind şi amintindu!şi toate câte au ost în acperioadă, maica cea bătrână cade pe (ânduri. A limpede că nimic, dar absolut nimic nuîntâmplător. +e vremuri, în spatele mănăstirii era un izvor tămăduitor, cu apă rece şi bogată, ca(âşnea ciar pe locul unde, se zice, ar !i călcat Maica Domnului, poruncind logo!ătului Coresi ridice din nou mănăstire, cea vece !iind în ruină. Izvorul mai este şi astăzi, dar parcă pe măsucredin"ei noastre, a mai sleit, abia picură, cam cât s!ar umple o sticlă într!o oră.

a, orice ar i şi orice s!ar întâmpla, maica nu poate să uite. +e $ !ebruarie %86, când alai

ariereilor, în !runte cu patriarul Rustinian, a intrat în biserică, monaiile au încremenit duimire. 1u numai că procesiunea era de o mare trăire emo(ională, dar la un moment dat, !ărnici o eFplica(ie, oaspetele sirian, episcopul &amaa, a izbucnit în plâns. Cu lacrimile şiroinamarnic pe obra"i, a căzut în !a(a icoanei şi a început să-şi ceară iertare Maicii Domnului căluat-o de la locul ei, că necredin(a oamenilor a alungat-o din &iria, din biserica ei. Cei de !a(ă aamu(it.

Din toate minunile, cea mai grea şi mai răscolitoare este pocăin(a şi darul lacrimilor, rousu!letului şi rugăciunea cea adevărată a inimii. De !apt, numai prin lacrimi putem discuta c

Dumnezeu. >âşnite din stră!undurile necazurilor sau ale bucuriei, lacrimile vorbesc singure. &urcă slobode direct la cer.

Cum i-a !ost salvat de la moarte copilul lui 1inel 2oma din +loieşti

3şa l!am cunoscut, în(enunc%eat şi cu oc%ii în lacrimi. 'ncă tânăr, abia trecut de J de ani, -inToma stătea (%emuit în a"a icoanei şi plân(ea cu suspine. 'ntr!un târziu, când s!a ridicat, un zâmbîi strălucea discret pe buze. in durerea lui de altă dată nu!i mai rămăsese decât o cută adâncă mijlocul run"ii şi părul albit într!o sin(ură noapte. La început, când l!am întrebat ce i se întâmplade ce plân(ea, a reuzat să vorbească. 3poi, privind din nou la icoană, s!a răz(ândit, (răbindu!se adau(e că toată mărturia lui e dată doar spre mărirea 1aicii omnului şi spre întărirea celor ala"i disperare şi nevoi.

2ulburătoarea lui poveste începe cu ani în urmă, pe timpul comuniştilor, când, în ciudvremurilor grele, 1inel 2oma era de"a un om aran"at. #vea casă la curte, maşină, o !amil

minunată şi ca !otogra! pro!esionist, câştiga destui bani ca să trăiască liniştit şi !ără problem





mâinile s-au ridicat şi am sim(it pe cap o mângâiere pe care nu o voi uita toată via(a, mângâieînso(ită de o voce caldă, învăluitoare0 4Du-te acasă, omuleK Copilul tău se va !ace bine4.

M-am ridicat şi am privit în "ur. 1u era nimeni, doar maicile care se rugau la câ(iva medistan(ă în genunci, cu mâinile împreunate. lasul şi rostirea erau doar pentru min

învăluindu-mă într-o linişte de necuprins. &enin şi luminat la !a(ă, ca şi cum nimic nu i s-ar întâmplat copilului, mi-am luat so(ia de mână şi am mers direct la spital, spunându-i0 #ureliDănu( al nostru va !i bine - !ără să ştiu că minunea se săvârşise de"a, că Dănu( al nostru naştepta însănătoşit să-l luăm acasă. &e dăduse "os din pat, alerga prin salon, cerea de mâncare, "uca vesel cu asistentele.

1imeni nu ştia ce anume se petrecuse - nici medicii de salon, nici specialiştii în neurologie, ca

l-au consultat imediat cu mare uimire. Dănu( se vindecase de la sine, !ără medica(ie, !ără niciinterven(ie cirurgicală. Când l-am dus pe copil la @ucureşti, pentru un consult mai apro!undala tomogra!ie rezultatul a ieşit per!ect. <isura prelungă din craniu dispăruse, ca şi cum n-ar !ost vreodată. #şa, m-am întors acasă cu copilul sănătos, bucurându-mă şi strângându-l în braca un nebun. :n acelaşi timp, am căzut uşor pe gânduri şi mi-am amintit că, atunci când am dubăiatul la spital, în salon mai era o !emeie uşor lovită la cap, ce se internase pentru nişte analisimple, de rutină. Câteva zile mai târziu, în timp ce completam ârtiile de eFternare a copilulurudele !emeii tocmai îi (ineau lumânarea. Cu o leziune minoră la cap, !emeia murise, în timp c

copilul meu, considerat de doctori irecuperabil şi !ără şansă, trăia.4

zvorul întemni(at de comunişti

1ănăstirea e rumoasă mereu, dar, o dată în an, de 6iua Tămăduirii, <%i(%iu se (ăteşte aparte, straie albe şi curate de sărbătoare. #urtea mănăstirii e ca o stupină. /ără excep"ie, toată măicu"etrebăluiesc la a(%eazmatar sau în jurul bisericii, sădind iecare în dreptul c%iliei sale brâu

multicolore de irişi, păscălu"e, butonaşi, pansele, violete sau măr(ăritar. -imic nu mai răzbate dc%ipul posomorât al oraşului, care pândeşte undeva, în zare.

'n spatele zidurilor înalte ale mănăstirii, turlele ume(oase şi z(omotul asurzitor al +loieştiuldispar miraculos. Marea lavră igiu e apărată din două păr(i - icoana !ăcătoare de minuni izvorul tămăduirii ce susură în spatele grădinii. Ca două su!lete-perece, icoana şi izvorîntregesc aceeaşi lucrare. 'ntr!un caiet cu scoar"e în(ălbenite de vreme, s!au păstrat multe dminunile împlinite la <%i(%iu, apoi caietul a dispărut. -imeni nu l!a mai (ăsit vreodată. +arcă arintrat în pământ. in toate, a mai rămas doar amintirea unor întâmplări miraculoase, despre ca



maica 1aria, în(rijitoarea (rădinii, vorbeşte cumva cu teamă şi ereală. 4&iriaca4 e o icoansmerită, căreia nu-i place !ala deşartă - acoperământ cu pietre pre(ioase sau cuvinte eFagerate dlaudă. De cele mai multe ori, re!uză să !ie pozată în albume, aşa cum re!uză să !ie mutată de locul ei, îngreunându-se peste !ire, dacă cel ce se apropie de ea nu se a!lă în post curat rugăciune.

<ără nici o eFplica(ie şi !ără legătură cu momentul zilei, uneori Măicu(a se înnegurează la ciîncât nu-i mai zăreşti nici o trăsătură= alteori, !a(a i se luminează dumnezeieşte, dezvăluindpiele cati!elată şi curată de !emeie tânără şi !ără priană. Vindecă demoniza"i şi paralitidezlea(ă zămislirea de prunci şi aduce pace în casă, dar îşi ia darul înapoi dacă cei însănătoşi"i usă mul"umească şi să acă la rândul lor milostenie. 4coana are oci şi voin(ă - zice maica. coanvede cugetul omului aşezat în !a(a ei şi se întristează sau surâde, după credin(a şi pocăin!iecăruia. +rin viu (rai, am pomenit de maicile cele bătrâne să nu vorbim prea mult despre minun

#%iar săvârşite sub privirea noastră, să le uităm pe dată, dacă se poate&.

1ulte din întâmplările trecute s!au pierdut, dar asta nu înseamnă că nu au ost. Cea mai minunadintre ele s-a petrecut ciar la aducerea icoanei din &iria, când episcopul &amaa a lăcrimat, acum a doua zi avea să lăcrimeze, strop cu stop, din izvorul acoperit de comunişti cu o dală imende beton - semn că puterea lui Dumnezeu era de neoprit, că ura şi vră"măşia celor !ără dcredin(ă nu puteau în veci să dăinuie.

1aica 1aria otează, dar nu se tulbură. Aa este cea care în(rijeşte izvorul, îl cură"ă şi!i aşterne juîmprejur delicate veşminte lorale. 3colo îşi ace pravila şi se roa(ă. 3colo plân(e când e necăjitătot acolo îşi (ăseşte liniştea. #a nimeni altcineva, maica 1aria cunoaşte puterea acestei ape. @tprea bine că izvorul pustnicului 3(apie e unic şi miraculos, că adeseori, se poartă de parcă ar avvoin"ă proprie ! ie se prelin(e în picături leneşe, ie se înal"ă într!o coloană acvatică, de până la ?metri înăl"ime.

8 dată în an, maica 1aria se (răbeşte cu mâinile ei ostenite de muncă să între(ească rândul de lo

ce duce spre izvor. #u o privire uşor adumbrită de triste"e, priveşte straturile de albăstrele, salvăpetunii, ştiind că a doua zi, de %ramul mănăstirii, oamenii vor călca totul în picioare, (răbindu!se ia apă şi să se înc%ine la icoană. 1aica nu se supără, caută să ierte. e iecare dată se întâmpacelaşi lucru ! pu%oiul mul"imii distru(e lorile, iar a doua zi începe o ploaie binecuvântată ce reaîntrea(a rumuse"e a naturii. #u sticle şi bidoane în mână, oamenii se roa(ă şi aşteaptă o minun3şteaptă, iecare după credin"a lui, ără să bănuiască măcar că minunea se ală c%iar în a"a lorizvorul cuviosului 3(apie şi dra(ostea 1aicii omnului &Siriaca&. #pa şi dragostea reprezin



începutul şi s!ârşitul a toate câte sunt, îl reprezintă ciar pe Hristos - izvorul nesecat din carcine bea nu mai însetează niciodată.

coanele sunt vii, ne mângâie în întristări

La igiu, Maica Domnului 4&iriaca4 vegează necontenit $ eparte de zarva publicitară sau spectacolul strident al vreunui posedat, icoana lucrează după credin"a şi râvna iecăruia. #ând când, în(ăduie câte o mărturie spre luare!aminte, spre întărirea celor slabi. La <%i(%iu nu vorbeşte de icoana ăcătoare de minuni.

+e peretele din pridvor nu (ăseşti decât un scurt istoric &1ănăstire ridicată pe terenul donat de D9âoveanca prin sâr(uin"a călu(ărului 3(apie, cu c%eltuiala ctitoriei şi din a(oniseala cuvioşilcălu(ări părin"i, în timpul lui Ioan #ara(ea Voievod&.

-icăieri nu se ace vreo reerire la icoana adusă cu atâta zbucium din îndepărtata Sirie. La <%i(%istoria cea adevărată a locului se scrie în memoria măicu"elor. Sunt apte şi întâmplări pe care nu poate şter(e nimeni şi nimic. /iecare a văzut şi a trăit ceva peste ire o lacrimă cur(ând din oc%

+reasintei /ecioare, un tămăduit de cancer sau de epilepsie.

1aica Lavrentia, de pildă, îşi aminteşte cum, în timpul lui #eauşescu, un bolnav de rinic%i plân(la icoană că nu i se dădea paşaport să plece în <ermania pentru un transplant. 1ult a plâns omacela, de diminea"ă până după Vecernie, când a ajuns acasă, cineva de la Securitate l!a sunspunându!i cu reproş &+e unde umbli, tovarăşe> Te!am căutat toată ziua. Vino să!"i iei paşaportul8mul a ajuns în <ermania, şi!a ăcut transplantul şi trăieşte şi acum.

3ltă maică, 3rsenia, e convinsă că icoanele sunt vii. iscu"i cu ele, î"i spui necazul şi ele î"i da

răspuns. Te mân(âie, te întăresc, te scot din disperare. 1aica 3rsenia ar putea vorbi despre cum svindecat o demonizată doar atin(ând rama icoanei sau despre cum o emeie şi!a recăpătat banura"i c%iar în biserică.

+entru ea, minune adevărată e altceva, e c%iar vie"uirea ei la <%i(%iu, alături de amilia ei, dsurorile ei după trup )Avlampia şi 3tanasia* şi mama lor, mutată la cele veşnice, 1acrina. 3lun(adin $asarabia încă din ?J, alun(ate şi din mănăstire de comunişti, cele trei surori au revenit mănăstire şi continuă să trăiască la <%i(%iu, în casa lor, în casa omnului şi a 1aicii omnul









in pricina aşezării ei în aara zidurilor cetă"ii #onstantinopol, această biserică a ost adesea olospentru exilarea anumitor persoane de seamă.

'n anul ?JN=, <%eor(%e 1onoma%ul a ost exilat în acest loc. 'n anul ?J=, pentru teoriile lneoplatonice, ilosoul Ioan Italus a ost exilat tot în această mănăstire, de către împăratul 3lexie#omneanul.

upă invazia latinilor, în anul ?J, această biserică a ost ocupată de clerul latin şi potrivit surselbizantine, apa sin"ită nu a mai săvârşit minunile cu care erau obişnui"i deja cei credincioşi.

'n anul ?7=, împăratul 3ndronic al III!lea, paleolo(ul a olosit 1ănăstirea Izvorul Tămăduirii dre

bază, în lupta sa pentru cucerirea #onstantinopolului. oi ani mai târziu, pe când se ala pe patul moarte, în oraşul idimoteico, împăratul a băut apa din acest izvor şi s!a însănătoşit îndată.

'n anul ?, în timpul asediului otoman asupra cetă"ii, sultanul 1urad al II!lea s!a cazat în aceasbiserică. -u se ştie dacă bizantinii au mai renovat biserica până în anul ?M7, când cetatea a ocucerită de otomani.

$iserica ori(inală a ost demolată de otomani, în prima jumătate a secolului al HV!lea.

+elerinii ruşi din secolului al HV!lea nu men"ionează nimic despre mănăstire sau biserică, ci dodespre un izvor cercetat de creştini. 'n anul ?MN, rancezul +ierre <illes notează că biserica nu mexistă, dar bolnavii încă mai vin la acest izvor.

'n anul ?NN, episcopul -icodim, mitropolit de ercos şi -eoc%orion, a construit deasupra izvoruo micu"ă capelă. 8 vec%e icoană, descoperită sub dărâmăturile bisericii ori(inale, a ost aşezată capelă, spre înc%inare. 3rmenii au incercat în repetate rânduri să ia această capelă, dar mai mulirmane otomane au întărit stăpânirea (recilor asupra acestui loc sânt.



Locul era păzit de solda"i turci, care strân(eau de la pelerini o taxă oarecare, pe care o oloseau mapoi pentru între"inerea înc%isorilor. 'n cele din urmă, locul a ajuns în posesia +atriar%atului. +ânăanul ?=? când ienicerii au dărâmat însă capela şi au otrăvit izvorul.

Izvorul Tămăduirii din #onstantinopol

'n epoca bizantină, acest locaş se număra printre cele mai importante ale cetă"ii. /iicare viitoa

împărăteasă care venea în #onstantinopol se întâlnea cu viitorul împărat bizantin în $iserica IzvorTămăduirii.

'n ziua de 'năl"area omnului, împăratul poposea cu barca, în portul de la +oarta de 3ur şi de aipe jos, până la biserică. Al era întâmpinat de preo"i cu o Sântă #ruce. upă ce se îmbrăca veşmintele împărăteşti, el era înso"it de patriar% spre biserică, unde avea loc slujba Sintei Litur(%La sârşit, împăratul îl potea pe patriar% la masă.

$iserica Izvorul Tămăduirii îşi prăznuia %ramul în ziua de iulie, dar cunoştea ceremonii deosebişi în următoarele zile Vineri, în Săptămâna Luminată0 'năl"area omnului0 -unta din #ana ianuarie*0 1inunea din vremea împăratului Leon )X?N aprilie*.



'ntre timp tot mai multe biserici au ost înc%inate Izvorului Tămăduirii. #ele mai multe au început ie zidite după căderea imperiului bizantin.

'n anul ?=77, un irman a permis patriar%ului #onstantius I să reconstruiască biserica. $iserica a oterminată de zidit în data de 7J decembrie ?=7, iar patriar%ul ecumenic #onstantiul al II!leasin"it!o în ziua de ebruarie ?=7M. $iserica a ost incendiată în data de O septembrie ?MM,

timpul po(ramului din Istanbul. Stare"ul a ost martirizat, împreună cu ar%imandritul 2risa1antas, în vârstă de J de ani.

'ntre timp, biserica a ost reparată. 1ănăstirea Izvorul Tămăduirii este condusă astăzi de un episco

Aste unul dintre cele mai populare locuri de înc%inare din zonă.

8 serie de M de trepte din piatră coboară până la izvorul cel tămăduitor. 1ai ales în ziua de Vineîn Săptămâna Luminată, când este prăznuit Izvorul Tămăduirii şi în ziua de ? septembrimănăstirea este vizitată de un număr însemnat de pelerini.



stanbul - ntrarea în @iserica zvorul 2ămăduirii

stanbul - curtea interioară la @iserica zvorul 2ămăduirii



stanbul - @iserica zvorul 2ămăduirii O curtea

stanbul - @iserica zvorul 2ămăduirii - icoanele de lângă izvor



stanbul - @iserica zvorul 2ămăduirii - icoana deasupra izvorului





stanbul - @iserica zvorul 2ămăduirii - ieşirea de la izvor

stanbul - @iserica zvorul 2ămăduirii



stanbul - @iserica zvorul 2ămăduirii - olul bisericii

stanbul - @iserica zvorul 2ămăduirii - altarul



stanbul - @iserica zvorul 2ămăduirii - candelabru din cristal





/heorghe(ristian Popa ( Izvorul Maicii Domnului din onstantinopol ( <ocul

unde s(a descoperit Izvorul Tămăduirii



'n #onstantinopol, Istanbulul de astăzi, dincolo de zidurile vec%ii cetă"i a Sântului #onstantin, apropierea +or"ii Silivri, se ascunde cu smerenie sub pământ, în taini"a unui paraclis din veacul cincilea, o apă binecuvântată de 1aica omnului care a dat 8rtodoxiei una dintre cele mstrălucitoare şi mai iubite sărbători Izvorul Tămăduirii.

'năptuirea binelui naşte recunoştin"ă, iar recunoştin"a îmbracă, în căutarea ei irească de a exprima nu doar în planul suletesc, ci şi în cel material, elurite orme.

9ecunoştin"a împăratului Leon cel 1are )MN!N* a"ă de minunea pe care 1aica omnuluiăcut!o în via"a lui a îmbrăcat orma unei rumoase biserici care avea să ocrotească peste veacuIzvorul Tămăduirii.



&radiţia Hisericii ne spune că, înainte de a a1unge împărat al Hianţului, pe când era încă solda#eon obişnuia să se plimbe în pădurile din afara idurilor Constantinopolului$ /ntr-o i a întâlnit pădurea de dincolo de poarta ilivri un orb rătăcit$ Iăcându-i-se milă de el, #eon a 'otărât să-l de mână şi să-l călăuească spre cetate$ #a un moment dat, orbului i se făcuse foarte sete şi lrugat pe viitorul împărat să-i dea puţină apă$ %tunci #eon a intrat în desişul din apropierea loculîn care s-au oprit în speranţa că va găsi apă, dar fiind greu de pătruns printre arbuştii foarte deşs-a întors întristat$

%tunci a auit un glas dulce care i-a is8 :7u e nevoie să te osteneşti, #eone, căci apa este aproap*ătrunde mai adânc în pădurea aceasta şi luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte setea orbuluiapoi unge cu ea oc'ii lui întunecaţi şi vei cunoaşte de îndată cine sunt eu, care sălăşluiesc aici multă vremeO$

#eon a făcut aşa cum îi spusese glasul şi îndată orbul a început să vadă$ %dânc pătruns în suflet dcele întâmplate, el a 'otărât să ridice aici o biserică în amintirea minunii făcute de MaicDomnului, lucru pe care l-a şi înfăptuit după ce a a1uns împărat$

*este câţiva ani, împăratul Justinian 25=-5P53 s-a vindecat de o boală grea după ce a băut apă divor, motiv pentru care a reconstruit biserica, făcând-o şi mai mare$ Din păcate, biserica avea sfie distrusă de turci în 45N, anul căderii Constantinopolului$

e!a lun(ul timpului, şi!au primit vindecare de la acest izvor numeroşi creştini, aminti"i în Sinaxaîmpăratul Leon, în"eleptul şi so"ia sa, Teoana, patriar%ul @tean, ratele împăratului, patriar%ul Ioal Ierusalimului, împăratul 9oman Lecapenul şi mul"i al"ii. atorită acestor vindecări miraculoasîn acest loc s!a născut sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, care s!a răspândit în scurt timp în toalumea ortodoxă.

3stăzi, deşi alat în inima islamului, izvorul este adăpostit între zidurile înalte ale unui ansambmona%al, în(rijit de +atriar%ia Acumenică. 1ănăstirea poartă pe c%ipu!i alb urmele suerin"ei lăsade pustiirea otomană. #urtea aşezământului este pavată cu dale mari de marmură, pietre unerare pe mormintele (recilor din oraş, proanate şi distruse de turcii otomani. Toate se aştern ca un covde jertă sub picioarele ostenite ale pelerinilor către intrarea în paraclisul subteran ce tăinuieşizvorul vindecător. #u iecare pas pe treptele abrupte şi măcinate de timp ce duc spre izvor, pelerincoboară în istoria veacului al cincilea, când împăratul Leon cel 1are a construit paraclisul.

Izvorul este împrejmuit de un ediiciu realizat în marmură albă, străjuit de o icoană în care es

reprezentată 1aica omnului cu +runcul în bra"e, înconjurată de în(eri, stând deasupra unei ântâe asemenea, sunt reprezenta"i împăratul cu (arda sa şi patriar%ul înso"it de al"i episcopi, soldatLeon şi orbul în undal, iar la baza ântânii, un paralitic ce îşi primeşte vindecarea.

'n bazinet înoată câ"iva peşti aurii despre care se spune că sunt acolo de sute ani, iind întotdeauaceiaşi la număr şi de aceeaşi mărime. -imeni nu ştie să explice cum rezistă în aceste condi"ii sacu ce se %rănesc.

vec'e legendă spune că, la 45N, în momentul cuceririi Constantinopolului de către turci, u

călugăr pră1ea câţiva peşti în tigaie în apropierea ivorului$ Când un alt părinte a venit să-l anun



de căderea oraşului sub stăpânire otomană, călugărul a răspuns că va crede acest fapt doar dacpeştii revin la viaţă, moment în care peştii au sărit din tigaie în ivor şi au început să înoate$ Dupaceastă legendă şi-a luat numele şi cartierul HaliQli, în care se află astăi Mănăstirea :(vor&ămăduiriiO, :baliQliO însemnând în limba turcă :locul unde înoată peştiiO$

Tot în paraclisul subteran se ală minunata icoană a praznicului Izvorul Tămăduirii, a cărei vec%imatin(e perioada de aur a $izan"ului şi despre care se spune că Fse cură"ă sin(ură4. 8rice interven"

asupra ei în vederea restaurării este Frespinsă4 de icoană. 'n ciuda umezelii din biserică şi a vec%imei, şi!a păstrat nealterate calită"ile, iar analizele ăcute asupra ei au dovedit calită"i de reaceinexplicabile ştiin"iic.

3nsamblul mona%al mai cuprinde o biserică impunătoare construită în secolul al HIH!lea cimitirul în care sunt înmormânta"i peste J dintre patriar%ii ortodocşi ai #onstantinopolului, întrealându!se şi patriar%ii ecumenici care au sus"inut demersul $isericii 8rtodoxe 9omâne pentob"inerea autocealiei în anul ?==M şi pentru ridicarea la ran(ul de +atriar%ie în anul ?M.







coana care se cură(ă singurăN

=rme sfnte la Istan%ul ( Minunile Maicii Domnului



'n Turcia, dincolo de zidurile vec%iului #onstantinopol, se ală două biserici ortodoxe în care întâmplă minuni Vla%erne şi Izvorul Tămăduirii. #onstruite în vremea împăratului bizantin Leode ori(ine tracă, ele sunt vizitate de mii de oameni, în căutare de ajutor divin.

#ălătoria mea către izvor

Lumina venea din apă. #oborâsem trepte albe din marmură şi ajuns într!o bisericu"ă săpată pământ, am privit Izvorul. 8 apă cumva altel, aurie, datorită stâncilor din care izvora şi în care aprivit, o vreme, cum înotau câ"iva peşti, deopotrivă aurii. 3poi m!am ru(at în a"a altarului acope

de icoane, simplu, în tăcere. Au nu ştiu ru(ăciuni şi nu aveam o cărticică anume. 3cum am învă"at &Izvorăşte!mi mie, -ăscătoare de umnezeu /ecioară, darurile cuvântului, ca să lauizvorul tău, care izvorăşte via"ă şi dar credincioşilor, că tu pe #uvântul #el într!un Ipostas L!izvorât nouă şi izvor de tămăduire, de obşte, te!ai arătat tuturor celor ce!I cântă...&. 3tunci m!aru(at însă după cum m!am priceput, să mă ajute 1aica să învin( boala pentru care mersesem acopatimile şi păcatul truiei mele.

Se mai alau în biserică încă trei emei în(enunc%eate0 tăcerea nu era tulburată de nimic. 3erîncremenise şi sim"eam doar o uşoară vibra"ie, parcă cea a apei izvorând. S!a desc%is în cele d

urmă o uşă. Dn bărbat încă tânăr ne!a întins tuturor câte două sticlu"e cu apă din acel izvor. 3 mdesc%is un robinet în ormă de cruce.-e!am înc%inat icoanei 1aicii omnului, înă"işată deasupacelui Izvor, sărutând!o şi apoi am băut. 3m sim"it un tremur oarte puternic pe dinăuntru.

Seara, am adormit (reu. /oarte (reu. -oaptea m!am trezit. Visasem că mă alam într!o pădure mar(inea unei prăpăstii, alături cu o potecă prea strâmtă, peste care mi!era rică să trec. 3m rău înăl"ime. 3colo, în pădure, era şi o sală de clasă, cu treizeci de bănci şi în iecare bancă era câte ucopil unul a spus &o să săpăm şi o să cărăm pământul, iecare pe cât este banca lui de mare şi votrece&. 3tunci m!am sim"it uşurat şi am trecut poteca. 3m adormit la loc, căzând într!un somn (reiminea"a, perna şi plapuma erau murdare de sân(e amestecat cu puroi. 1aica omnului m



izbăvise de boală. 3sta s!a întâmplat, de atunci încoace, pentru ultima oară. @i tot de atunci încoacvăd lumea printr!o altă lumină. 3ceea din apă. 3ceasta este mărturia mea.

$iserica din pădurea de pini

Locul în care am ost, 1ănăstirea 1aicii omnului la Izvor, cunoscută mai simplu drept IzvorTămăduirii, se ală în Turcia, în districtul 6e]tinburnu, în cartierul $aliKli ! un cartier modern d

blocuri, în aara zidurilor vec%iului #onstantinopole. 3m ajuns acolo ieşind pe +oarta Silivrivec%iului oraş şi după două ore de rătăcire prin acel cartier, am ajuns la mar(inea sa, lân(ă ucimitir musulman, la intrarea căruia câ"iva pietrari turci ciopleau plăci unerare în soarele cruddimine"ii. 3m întrebat de &1er]em 3na 9um 1anastiri&, numele dat de localnici Izvorului şi îndemnul lor, am apucat înainte, pe un drum de la mar(inea acelui cimitir. 3m ajuns într!o pădurară, de pini printre care erau risipite mormintele unui vec%i cimitir armenesc şi dintr!o dată, azărit locul.

&trada in <anar

1ănăstirea este înconjurată de ziduri înalte de piatră, deasupra cărora se înşiră suluri de sârm

(%impată, ca de altel la toate lăcaşurile de cult bizantin care nu au ost transormate de sultani, delun(ul timpului, în mosc%ei şi în care se slujeşte, încă, necontenit din vremea vec%ilor împăra"i$izan"ului.

La Istanbul, creştinii nu au parte de linişte. 3ici, credin"a trece lesne pra(ul spre politică, oricând poate întâmpla ceva, în orice moment un partid extremist poate îndemna la distru(eri, un (rup anatici poate ataca bisericile şi mănăstirile. 3m trecut pra(ul cu pu"ină sială şi mai mucuriozitate, ajun(ând într!o curte interioară pavată cu dale dreptun(%iulare oarte mari, din marmualbă, cu inscrip"ii şi însemne (receşti din secolul HIH. Toate sunt pietre unerare şi pe iecare exiso incizie care indică meseria celui în(ropat acolo o oarecă, un cântar, un ciocan şi un cleşte sau



mistrie. S!au în(ropat acolo, între zidurile mănăstirii, în vremuri în care cimitirele ortodoxe ersistematic proanate de turci.

'n mijlocul cur"ii este o biserică joasă, nu oarte mare, lân(ă care se ala un mic paraclis, înăl"at şi abia vreo doi metri deasupra pământului. La uşa acestui paraclis, un preot între două vârste miăcut murmurând o cruce pe runte şi mi!a întins mâna, pe care i!am sărutat!o, apoi tot cu acea mâmi!a arătat o uşă desc%isă. 3m coborât treptele. 'mi sim"eam dintr!o dată picioarele tremurân

#uriozitatea dispăruse, rămânând numai sială. 9estul îl şti"i deja.Leon şi orbul

zvorul rumurile, s!ar spune, au un rost comun, ie că e o cărare în munte sau o autostradă, ele înlesnesccălătorie. ar un drum spre o mănăstire sau o biserică e altel0 el este o cale pe care căutardispare, ca şi (raba de a ajun(e. La capăt, se ală întotdeauna un Izvor. 'ntotdeauna 3colo. -umacolo. 3m învă"at asta abia acum. #alea pe care eu am străbătut!o în zorii unei zile de ebruarie aşi ea, o poveste a ei.

Se spune că un anume /lavius Valerius Leon, supranumit, după ori(inea sa, Leon Tracul, un manobil al $izan"ului, om trecut de cincizeci de ani, ieşise cândva după jumătatea veacului al V!lea



aceeaşi +oartă Silivri, într!o plimbare în aara zidurilor oraşului. 'ntr!o pădure de pini, aidomaceleia prin care am trecut, a întâlnit în cale un orb, care i!a cerut apă şi l!a ru(at să!i ie călăuspre cetate.

#ăutând un izvor, căci nu avea apă asupra sa, a ost pe cale să renun"e la a!i alina setea acelui or(ândind poate, că va (ăsi apa în cetate0 dar a auzit în sine vocea 1aicii omnului, spunându!i &-este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape; +ătrunde, Leon, mai adânc în această pădure

luând cu mâinile apa tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi un(e cu ea oc%ii lui cei întuneca"i&.Leon va asculta şi curând, (ăseşte un izvor, din care a luat apă şi i!a dat orbului să bea, spălânduapoi şi a"a, cu milă. #a prin minune, orbul începu să vadă.

+ovestea este cuprinsă în al zecelea condac din 3catistul Izvorul Tămăduirii R!rând să vădeminunile cele de la ivorul tău, ai poruncit, tăpână, lui #eon să ducă orbul în partea cea mdinlăuntru a pădurii şi să-i stingă setea cea trupească cu apă; iar cu tină să-i ungă oc'ii lui cîntunecaţi, pentru ca să cunoască puterea ta şi să nu fie tăinuit ivorul vindecărilor, care îl dai dar tuturor celor ce au nevoieR$

+u"in după aceea, la începutul lunii ebruarie a anului MN, a ost uns împărat, sub numele de Leocel mare. 'ntre primele sale apte a ost aceea de a clădi în apropierea acelui izvor, unde a dat dbăut orbului, o biserică şi un paraclis în jurul izvorului.

Leon a ost unul dintre cei mai lon(evivi împăra"i bizantini, murind la N7 de ani. Se mai spune cmai târziu, împăratul Wustinian )MN!MOM*, care suerea de o boală (rea, s!a vindecat şi el, după cebăut apa din izvor. #a semn de mul"umire, a construit o biserică şi mai mare, în locul celei zidite Leon, care avea să ie distrusă de turci în ?M7, anul căderii #onstantinopolului.

@tiam toate acestea când am coborât treptele micului paraclis clădit de împăratul Leon. Ieşit în aerzilei, sc%imbată între timp în amiază, sub cerul dintr!o dată oarte adânc, pe care nori sub"iri şi alse rânduiau asemenea unui drum, mai alasem încă ceva, cu totul netrăit de mine până atunci. 'malasem liniştea. <ândeam şi mă ru(am, cumva amestecat, dar în acelaşi c%ip pe care aveam să(ăsesc mai apoi în cuvintele rânduite într!un alt condac al 3catistului Izvorul TămăduirRDumneeiesc (vor al raiului, Iecioară şi Maică Cerească, pe tine te numim după vrednicie, căcurgerea şi darul (vorului tău au străbătut în cele patru părţi ale pământului, care se acoperpururea cu străine minuni, din apa ce se dă spre băutură tuturor celor ce cer$$$ *uterile tale cemari şi pline de minuni nedeşertate şi mai presus de fire, pe care tuturor le reverşi, cine le va pute

spune, o, ivorule dătător de daruri; că nu numai că goneşti bolile cele cumplite de la cei aleargă la tine cu dragoste, ci şi patimile cele sufleteşti le speli$ *e toate apele le covârşeştIecioară Curată, apa ivorului tău$$$R$

#ură"it în asemenea c%ip, am pornit, la amiaza acelei zile, pe calea către un nou Izvor.1aica omnului din Vla%erne



Maica Domnului din ?laerne3 doua călătorie

'ndreptându!mă spre +oarta Silivri, nu am mai intrat în oraş0 am luat calea de!a lun(ul zidurilocătre vec%iul )şi de tristă aimă pentru români* cartier al /anarului. Tot de!a lun(ul acestui zid, avăzut nu departe de locul unde am ieşit din pădurea de pini, turnurile rotunde, din piatră de calcasonată, ale înc%isorii AdiKule, unde şi!a alat durerosul sârşit, văzându!şi înainte propriii copdecapita"i, vodă #onstantin $râncoveanu.

'ntre mare şi zidurile vec%ii cetă"i, o şosea lar(ă ace mai uşoară calea spre +alatul Vla%erneloreşedin"a din aara zidurilor, a împăra"ilor bizantini. Străzile /anarului, cale de trei ceasuri bune mers pe jos din pădurea de pini, sunt strâmte, în(%esuite băcânii, mici ateliere auto, case de lempărăsite de vec%i ce sunt, iar în locurile unde strada se lăr(eşte, sunt blocuri placate cu mozaprecum în oraşele muncitoreşti ale 9omâniei.

Sin(ura excep"ie o reprezintă ruinele impunătoare ale +alatului Vla%ernelor, cu multe din turnuîncă în picioare, cu încăperi întunecoase, în care nu se poate intra din pricina (unoaielor aruncaacolo. easupra ruinelor lutura însă un stea( imens, cu semilună, care aduce în mine spaim

durerea, ura, (emetele muribunzilor şi uralele învin(ătorilor, că"ăra"i pe aceste ziduri, cu şase sute ani în urmă.

Trec mai departe şi îndrumat de un bătrân turc ştirb şi binevoitor, care însă vorbea o (ermaluentă, ajun( în $ostan SoKaKi, la numărul N, unde dincolo de o poartă masivă de ier şi ziduînalte, cu şiruri de sârmă (%impată deasupra, aidoma celor de la Izvorul Tămăduirii, se ală capătacestui al doilea drum al meu către un nou Izvor 3]a Vla%erna 3]azmas ve +ana]ia 9um, adi$iserica 3coperământului 1aicii omnului din Vla%erne, zidită în apropierea unui alt izvor ăcătde minuni.



3ici s!a alat o icoană care o înă"işează pe 1aica omnului în între(ime, stând în picioare, mâinile ridicate spre ru(ăciune şi mijlocire. #%ipul lui 2ristos, binecuvântând, este pictat într!umedalion, pe pieptul /ecioarei. espre Icoana 1aicii omnului din Vla%erne se spune că în anOO, când oraşul a ost asediat de către avari şi împăratul cu trupele sale erau pleca"i la lupta perşii în 3sia 1ică, a ost scoasă în procesiune pe câmpul de luptă, de către iul împăratului şi către +atriar%, iar avarii au încetat asediul0 mul"imile oraşului s!au adunat la $iserica din Vla%ernunde au ăcut prive(%ere în toată acea noapte de vineri, cântând Imnul 3catist al 1aicii omnulu

+oarta bisericii este însă acum înc%isă şi de dincolo de ea nu străbate nici un sunet. oar vecimnuri de slavă, într!o limbă neîn"eleasă, îmi răsună în minte, din acel trecut ascuns între ziduri.

Istorii şi minuni

#a mijloc de prevedere, de la patru şi jumătate după amiază, la Istanbul, mănăstirile şi bisericiortodoxe ale $izan"ului îşi înc%id por"ile. Inclusiv +atriar%ia ecumenică. +rivesc soarele apunâpeste turnuri şi aud din nou, aievea, din mijlocul ruinelor +alatului Vla%ernelor, sunetele asediuluDn altul, nu cel în urma căruia cetatea a căzut, ci acela în vremea căruia s!a petrecut minunea.

Ara în anul ??, tot într!o zi de vineri, la ? octombrie0 oraşul era împresurat, iar cei din aazidurilor, strânşi în $iserica Vla%erne, la câteva sute de metri de palatul imperial, cereau ajut1aicii omnului, în ru(i şi lacrimi necontenite. $iserica era împodobită pentru slujba de vineri, în care de obicei se înc%ina aici însuşi $azileul, împăratul $izan"ului.

#ltarul bisericii din ?laerne

Se spune că în mijlocul vaietelor şi ru(ăciunilor, cam la patru ceasuri după miezul nop"ii, 1aiomnului însăşi a intrat prin uşile bisericii, înso"ită de către Sântul Ioan $otezătorul şi Sântul IoTeolo(ul, împreună cu cetele în(ereşti. 1aica omnului s!a oprit sub policandrul care cobora dturla mare a bisericii, a în(enunc%eat şi a început a se ru(a cu lacrimi. 3poi, în liniştea lăsată,



intrat în Sântul 3ltar şi s!a ru(at din nou. @i!a scos nărama cu care îşi acoperea capul, devenidintr!o dată mare cât cuprinsul bisericii şi a întins!o peste to"i credincioşii ala"i acolo, în sântlăcaş din Vla%erne, în vreme ce se înăl"a de la ei, spre cer.

Istoria este înă"işată astel în 3catistul Sântului 3coperământ al 1aicii omnului R/mpărătescelei alese mai înainte de veci, /mpărătesei celei mai înalte decât toată făptura cerului şi pământului, care a venit oarecând la rugăciune în Hiserica din !la'erne şi se ruga pentru cei dîntuneric$$$ Minunate a arătat Domnul faptele ale întru tine, *reacurată Maica a, când s-a arătprea minunatul %coperământ în mâinile tale, luminând mai mult decât raele soarelui, acoperind ppoporul ce era în Hiserica din !la'erne$

eci, văzând ei acest semn al milostivei tale apărări, cuprinşi de spaimă şi de bucurie, to"i au cânt"ie RHucură-te, %coperământ nefăcut de mână, care ca norul te-ai întins peste toată lumea$$$RR$

'n $iserica Vla%ernelor, numită a Sântului 3coperământ, căutasem în amiaza zilei de ebruaradăpost şi eu.

Sub 3coperământ

3 doua zi diminea"ă, poarta este desc%isă, dar nu lar(. oar uşor crăpată. incolo de ea, la capăunei (rădini de smoc%ini sălbatici, am văzut o biserică aidoma celei de la Izvorul Tămăduirii, tot pe la începutul secolului HIH0 căci din vec%ea biserică a Vla%ernelor, după cucerirea $izan"ului?M7, nu au mai rămas decât mormane de piatră şi cel de!al doilea Izvor al călătoriei mele. Locuintrat şi a rămas în posesia turcilor până în anul ?=ON, când a ost cedat (recilor, care au construpeste izvor o micu"ă biserică ! %a(iasmă.

#a şi la 1ănăstirea Izvorului Tămăduirii, din măre"ia bisericii de odinioară, doar izvorul a rămurma vie a bisericii din Vla%erne, unde slujeau în iecare vineri, în a"a împăra"ilor $izan"ului, venaici de la +alat, pe o scară şi o poartă ăcute anume pentru această împrejurare, doisprezece preo"ioptsprezece diaconi. 1ul"i împăra"i purtau după ei, în luptă, o replică a icoanei 1aicii omnului dVla%erne, iar apa izvorului tămăduitor de aici o beau în toată vremea.

?ecea biserică trans!ormată în ruine

'n (rădina în care acum înmu(uresc smoc%inii, începuse zidirea unei biserici pe la anul MJ, vremea împărătesei 3u(usta +ulc%eria, în apropierea unui izvor cu apa sin"ită. I!a ost dat t



împăratului Leon, cel ce vindecase orbul la Izvorul Tămăduirii, să termine şi prima biserică a acestizvor.

Dn tânăr mătură aleea care duce spre bisericu"a care îl adăposteşte, mai mare decât aceea dpădurea de pini, dar nu cu mult mai mare decât o biserică de "ară de pe la noi. Intru. #u o sială mmare, după o noapte (rea, sub 3coperământul unei noi şi luminoase zile. 'ntr!un nou Izvor.

R*reasfântă /mpărăteasă, cu îngerii stai împreună şi te rogi icând8 R/mpărate ceresc, primeşte ptot omul ce se roagă Sie şi c'eamă numele meu în a1utor, ca să nu plece nimeni de la faţa menea1utat şi neascultat$$$R (ar tu, ca aceea ce ai putere nebiruită, ibăveşte-ne pe noi din toanevoile, ca să strigăm ţie 8 RHucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstittău %coperământ$$$RR$































cemeterW o! +atriarcs

&hurch of t. MarL of the pring ,al3l MerLem Ana #um Manastr* 2eLtin+urnu*Istan+ul















Icoane





































































<rescă - Mănăstirea &!ântului 1ectarie, 'gina, recia



coana din Mănăstirea 4+anagia &oumela4, recia



coana din biserica &!ântului 2eodora :mpărăteasa, Cor!u



































@ucură-te, Ceea ce eşti izvor de via(ă dătător;



Documents

1.Izvorul tămăduirii al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria