11_Management Valori Religioase

8/15/2019 11_Management Valori Religioase

1/7

11. Managementul valorilor religioase în abordarea psihiatrică

Motto: “Sacrul înseamnă putere şi, în cele din urmă realitate”

( Mircea Eliade)

Deseori auzim în jurul nostru persoane care afirmă cu tărie “Cred în dreptate!” sau “ Pentru

mine este extrem de importantă cinstea şi corectitudinea!” şi ne surprindem că manifestăm un acordfaţă de această aserţiune. Ce reprezintă aceste afirmaţii şi cât de importante sunt ele pentru oameni ?

Acest lucru a suscitat mereu un interes deosebit din partea filozofilor sociolo!ilor sau psi"olo!ilor.

Aceste judecăţi de #aloare pentru că astfel sunt definite sunt prezente la ni#el indi#idual

particular moti#ând comportamentele şi justificând ale!erile făcute în #iaţă.

Ce sunt valorile şi care este natura lor? $alorile !u#ernează toate acţiunile noastre şi pot fi

interpretate ca principii călăuzitoare în lumina cărora oamenii îşi elaborează propriul scenariu de

#iaţă. Dacă ar fi să ne raportăm la definiţia oferită de filozofi şi sociolo!i #alorile e%primă preţuireaacordată unor obiecte sau fapte naturale sociale psi"olo!ice în #irtutea unor corespondenţe a

însuşirilor lor cu trebuinţele sociale ale comunităţii umane şi cu idealurile acesteia. $aloarea este “

un moti pround de a i şi de a "#ndi, de a se repre$enta pe sine sau de a ac%iona într&un sector de

actiitate”&'erron ())*+, reprezintă “o stare sau un mod de ac%iune considerate ca iind

de$ira'ile” &-amfir $lăsceanu ())+.

$alorile se constituie prin raportarea obiectelor la trebuinţe sociale şi sunt istoriceşte

determinate de practică de e%perienţă. /le sunt ataşate lucrurilor şi reprezintă întruparea unor

scopuri proiecte intenţii dorinţe cu alte cu#inte obiecti#area esenţei umane în produse ale

acti#ităţii creatoare specifice oricărei tip de atitudine umană &etică estetică teoretică politică+. 0n

#iziunea filozofilor #aloarea implică un raport între un “ce#a” demn de preţuit şi “cine#a” în

măsură să acorde această preţuire, este un raport stabilit între obiectul #alorizat şi subiectul

#alorizator şi anume omul plasat în cea mai sublimă ipostază a e%istenţei sale aceea de subiect

a%iolo!ic. 1aşterea #alorilor este determinată de educaţia dobândită în familie în şcoală prin

apartenenţa la anumite !rupuri etnice sau reli!ioase. Actul de #alorizare se constituie la ni#elul

conştiinţei sociale alorile sunt întotdeauna conştiente+ şi are prioritate faţă de actele de preferinţă

care au loc la ni#elul conştiinţei indi#iduale deşi se realizează numai prin aceasta.

'olarizarea #alorilor determină a%e2 bine3rău ade#ăr3minciună frumos3urât dreptate3

nedreptate ceea ce conduce la o disjuncţie de tipul “#alori poziti#e 4 #alori ne!ati#e”.

După Allport şi $ernon #alorile pot fi tipolo!izate în #alori teoretice economice estetice

sociale politice reli!ioase. 5.6o7eac" obser#ă că în raport cu acţiunea socială distin!em #alori

finale &libertatea pacea e!alitatea înţelepciunea bunăstarea+ şi #alori instrumentale &cinstea

politeţea curajul stăpânirea de sine+. 'otri#it aceluiaşi autor persoanele tind să inte!reze această

mare di#ersitate a #alorilor în construcţii co!niti#e coerente, este #orba de sistemul de #alori

(8)


2/7

indi#idual care prezintă două trăsături distincti#e2 or!anizarea &ierar"izarea+ în funcţie de

importanţa #alorilor şi starea de ec"ilibru ce corespunde unei ne#oi personale de coerenţă co!niti#ă

care se manifestă sub forma influenţei reciproce între elementele alorile+ sistemului.

9amenii fac di#erse ale!eri în #iaţă în funcţie de aceste #alori, în baza lor se formulează

scopuri şi se alocă resurse pentru îndeplinirea acestor scopuri. 'uterea lor rezidă din ataşarea unor emoţii puternice judecăţilor formulate. 0n lumina unei opţiuni #alorice acti#itatea este #ăzută ca

fiind e%trem de semnificati#ă pentru acea persoană. /ste un fenomen prin care o persoană atribuie o

semnificaţie particulară fenomenelor comportamentelor şi4sau conte%telor asociindu3le totodată cu

reacţii afecti#e puternice de atracţie sau respin!ere de acord sau dezacord. Aşadar #aloarea

reprezintă norma etalonul în baza căruia se apreciază propriile comportamente sau ale altora şi în

acelaşi timp se stabilesc standarde de acţiune.

Asimilarea unei noi #alori nu este o simplă operaţie de adiţie ci este un proces comple% deinte!rare a cărui ţel final este acela de a menţine coerenţa. Crearea de #alori presupune întotdeauna

depăşirea prezentului şi intuirea sensului de dez#oltare personal sau social. Criteriile a%iolo!ice &în

baza cărora se formulează judecăţile de #aloare+ sunt dinamice şi sc"imbarea lor se naşte o nouă

dialectică ce determină însăşi e#oluţia sistemului psi"ic indi#idual şi în ultimă instanţă a celui

social.

De ce ar fi important ca psihiatrul să cunoască universul axiologic al pacientului aflat în

custodie? 0n mod e#ident boala psi"ică nu presupune un determinism liniar între dezor!anizarea

psi"ismului şi factorii situaţionali de natură psi"osocială şi4sau culturală. 'entru bolna#ul psi"ic

cauza desi!ur nu e%istă, ea este trăită ca atare şi resimţită în adâncurile fiinţei. 'si"ismul nu se

manifestă decât prin şi în social, bolna#ul nu este un om al altei lumi ci o fiinţă socială a cărei stare

trebuie înţeleasă interpretată ameliorată. 1u e%istă bolna# în sine ci numai în raport cu societatea

cu normele şi #alorile care o !u#ernează. 1umai societatea este aceea care îi e#aluează

comportamentul îl delimitează îl etic"etează încadrându3l într3o zonă denotată ca de#iantă. :ără

îndoială că ;nebunia” este o lume răsturnată iraţională neinteli!ibilă pentru noi dar ea îşi are &ca

orice lume+ propriile ei le!i structuri simboluri propriile sc"imburi cu mediul. 0n acest conte%t ni

se pare justificată in#itaţia noastră de a in#esti!a lumea interioară a #alorilor bolna#ului psi"ic cu

atât mai mult a celor reli!ioase. :uncţia de re!enerare spirituală de reconectare a sinelui ră#ăşit al

psi"oticului la marile ade#ăruri uni#ersale a fost îndelun! abordată de marile curente ale

psi"oterapiei.

Ar!umentul nostru "otărâtor este acela că in#esti!ând #alorile unei persoane putem a#ea acces

la scenariul său co!niti# şi de aici putem crea nenumărate oportunităţi de e%plorare a acestui

scenariu.


3/7

pacientului. 'entru acesta a fi conştient pe propriile #alori înseamnă a a#ea o mai bună focalizare

asupra problemelor stabilite ca dezirabile a şti ce are de făcut a se implica mai bine în propria sa

#indecare a fi responsabil de e#oluţia sa.

1u trebuie uitat faptul că a !estiona sistemul de #alori în folosul terapiei psi"iatrice presupune

determinarea unei sc"imbări iar sarcina terapeutului de#ine aceea de a crea strate!ii de sc"imbare. Anu ţine seama de #alorile cui#a înseamnă a ne asuma un risc al demoti#ării pacientului în timpul

psi"oterapiei. 1e alăturăm astfel concepţiei lui =ac>ues acan care ar!umenta2 ;1oţiunilor de

reeducare emoţională a pacientului &în #o!ă în anumite cercuri psi"iatrice+ noi le opunem o lo!ică a

inconştientului şi studiul a ceea ce e operant la ni#elul dorinţei. Doar de acest studiu poate depinde

ridicarea subiectului la un cu#ânt personal. Aceasta determină pe psi"iatru să se situeze la celălalt

pol decât acela al identificării cu reprezentantul ordinii morale @B”.

Psihanaliza şi religia: Sigmund Freud a fost preocupat de problema reli!iei deşi nu îi acordao autonomie !enetică. acrul era interpretat ca fiind o metamorfoză culturală a unor elemente ce ţin

de influenţele inconştientului iar reli!ia e o iradiere în plan cultural a elementelor ar"aice ale

inconştientului. Această atitudine nu trebuie înţeleasă în sens ne!ati# reducţionist, :reud #orbeşte

pe lar! în ;otem şi ta'u” ;iitorul unei ilu$ii”despre această problematică şi recunoaşte importanţa

socială a reli!iei. /l afirmă că de3a lun!ul istoriei aceasta a îndeplinit cel puţin trei funcţii majore2

protecţia omului în faţa forţelor copleşitoare ale naturii împăcarea cu condiţia de fiinţă muritoare şi

compensarea adusă frustrărilor prilejuite de e%istenţa sa în cadrul culturii &să nu uităm că :reud

interpreta dez#oltarea psi"ismului în dialectica opoziţiei dintre natură şi cultură+. /l face în acelaşi

timp referiri e%plicite la credinţa sa că reli!ia #a fi abandonată în fa#oarea ade#ărurilor absolute

rele#ate de ştiinţă.

'si"analiza a interpretat şi simptomul psi"ic în lumina aceleiaşi opoziţii natură3cultură,

ne#rozele sunt astfel catalo!ate ca boli de inte!rare culturală eşecuri ale încercării de a trece de la

acţiunile !u#ernate de principiul plăcerii &determinate de funcţia biolo!ică+ la principiile realităţii

care domină e%istenţa în societate şi în cultură. 1e#roza este astfel interpretată în termeni de

suspendare a subiectului între cele două realităţi una socială iar cealaltă biolo!ică iar boala psi"ică

rezidă din incapacitatea omului de a se abandona definiti# principiului plăcerii în forma sa brută şi

de a accepta principiul realităţii ce oferă plăcerea în funcţie de normele culturale.

a Alfred Adler conţinuturile inconştientului sunt eminamente sociale iar instinctele mai ales

cel se%ual atât de ipostaziat de :reud trec în plan secund. Dintre aceste conţinuturi de natură

socială cel mai important este considerat a fi sentimentul de auto3stimă sentimentul #alorii

personale indicatorul măsurii în care indi#idul poate răspunde cerinţelor mediului social. /c"ilibrul

auto3stimei reprezintă indicatorul !radului de securitate pe care indi#idul îl are in mediul său social.

entimentele şi comple%ele de inferioritate sunt indicii ale incapacităţii de a răspunde acestor

()(


4/7

solicitări.


5/7

cu eul este #itală şi în acelaşi timp problematică iar în plan simbolic ea corespunde relaţiei omului

cu Creatorul din miturile lumii. 1atura e astfel interpretată ca un sine nediferenţiat iar spiritul ca

e%presie a unirii este eul diferenţiat &înţelept+. /ului conştient i se opune un sine inconştient

&anima+ iar împreună cu cele două instanţele ale sinelui realizează acea relaţie de cuaternitate ce

trebuie restabilită pentru realizarea ec"ilibrului mistic. 'ractic este o confirmare a continuităţii între#iaţa naturii şi spirit furnizată de terminolo!ia eseului târziu “*supra naturii psi+icului”( ()FG+.

6elaţia cu lumea ar"etipală cu sufletul lumii este o #eritabilă sursă interioară a înţelepciunii

& Msterium Coniunctions)- imptomul este interpretat şi el ca simbol şi reprezintă e%presia pierderii

sufletului iar #indecarea presupune culti#area #ieţii simbolice. piritul este o dimensiune ar"etipală

#ăzut ca centru cu funcţii specifice a!ent autonom care e%istă şi se manifestă din inconştientul

colecti#. inele este un unificator al contrariilor ce permite manifestarea totalităţii a între!ului #ieţii

psi"ice a spiritului. a =un! nu este o opoziţie în termeni ci o complementaritate, !ândirea concretă are o

orientare către lumea e%terioară are mijloace şi obiecte specifice care ţin într3ade#ăr de ştiinţă şi

te"nică în timp ce !ândirea simbolică are o orientare către lumea interioară funcţia ei fiind aceea

de a face le!ătură dintre inconştient şi conştient. /a este #e"iculul care aduce inconştientul colecti#

în planul conştiinţei. “6efle%ia este o întoarcere spre interior cu rezultatul că în locul unei acţiuni

instincti#e urmează o succesiune de conţinuturi deri#ate sau stări ce pot fi denumite reflectare sau

deliberare. Astfel în locul unui act compulsi# spre un anume !rad de libertate şi în locul

predictibilităţii apare o relati#ă non3predictibilitate asupra efectului impulsului” &C.H.=un!+

Ierapiei analitice ii re#ine misiunea de a readuce în psi"icul subiecti# a ceea ce a fost proiectat

în lumina întunericului interior. 1e#roza reprezintă o splitare interioară o disociere prin

autonomizarea unora dintre comple%e. 6olul analizei este acela de a #indeca splitarea sufletului

di#izat re&li"uo re3unificarea. e ajută astfel pacientul să simtă trăirea acelei părţi care a fost

reprimată pentru a putea fi reîntre!ită reinte!rată. copul terapiei analitice este acela de a face

cunoscută subiectului funcţia transcendentă reli!ioasă a sufletului şi de a îl pune în contact cu

simbolurile cu trăirea autentică a lor. După cum mărturisea însuşi autorul nu a a#ut nici un pacient

a cărui #indecare să nu fi prilejuit o recâşti!are a #iziunii reli!ioase. 6eli!ia de#ine astfel

importantă mai ales în a doua jumătate a #ieţii când re3le!area sufletului #a ajuta la stabilirea unui

sistem de #alori care să ne orienteze în lume. Credinţa reli!ioasă şi trăirea mistică sunt esenţiale în

maturizarea indi#idului şi în indi#iduarea fiinţei. 6eli!ia modernă şi3a pierdut mult din capacitatea

transformati#ă datorită centrării e%cesi#e a opoziţiei bine3rău spirit3corp. “eriei de #irtuţi care

trebuie culti#ate i se opune o serie de #icii mai mult sau mai puţin reprimate”&5inulescu E**(+

=un! subliniază că scopul analizei nu este acela de a crea perfecţiunea ca absenţă a răului ci de a

aduce completitudine. /timolo!ic salation înseamnă a face între! a face sufletul sănătos şi între!

()


6/7

nu perfect ci complet. 0n acest sens scopul terapiei este acela de a inte!ra “răul” &Jmbra în

terminolo!ia jun!iană+ mai ales acelor aspecte puternice şi poziti#e ale acesteia.

erspectiva umanistă a de!voltării persoanei 2 Hordon Allport /ric" :romm Heor!e KellL

Abra"am 5asloM NenrL NussaL 6allo 5aL Carl 6o!ers sunt câţi#a din terapeuţii care au trasat un

drum distinct în abordarea psi"oterapeutică a persoanei pornind de la premisa că e%perienţa personală este o sursă de în#ăţare şi postulând responsabilizarea persoanei în raport cu ceea ce i se

întâmplă. inele este conceput de terapeuţii umanişti ca fiind potenţialul creşterii şi dez#oltării

optime. Conceptele c"eie cu care operează psi"oterapia umanistă sunt acelea de iubire creati#itate

sine creştere !ratificarea trebuinţelor bazale actualizarea sinelui #alori superioare fiinţare

de#enire e%perienţe transcedentale e%perienţe de #ârf & pea. experience+. 9rientarea umanistă

#ăzută ca o a treia forţă a psi"olo!iei anilor OG* se bazează şi ea pe #aloarea persoanei pe

e%tinderea conştientizării şi desc"iderea &trezirea+ mentalului pentru e%perimentarea unor noiaspecte ale comportamentului uman &5itrofan E***+.


7/7

nemăcinat de conflicte abisale ca la psi"analişti, în sc"imb afirmă ne#oia de împlinire prin sine şi

unificarea ca sal#are restructurare sursă auto3transformati#ă ca atribut al adaptării creati#e.

De!voltarea transpersonală şi terapiile spirituale% Conceptul de bază este acela că dincolo de

indi#id mai este o realitate şi anume cea transpersonală. 'ersonalitatea este o faţetă a identităţii

personale dar inter#enţia terapeutică are drept scop punerea în corespondenţă a a personalităţii cuself3ul total. Abordarea transpersonală are o perspecti#ă e%tinsă asupra persoanei incorporând

contribuţiile esenţiale ale psi"analizei abordării co!niti#e be"a#ioristă şi forţa umanistă preluând în

acelaşi timp concepte din Qo!a -en Rudd"ism Iaoism şi structurată pe ar!umentaţia lui C.H. =un!

Allan Sats Abra"am 5asloM 6oberto Assa!ioli. 'si"oterapia transpersonală presupune în#ăţarea

acceptării iubirea tutor părţilor sinelui e%plorarea noilor teritorii ce transcend e!o3ul şi inte!rarea

persoanei într3un micro şi macrouni#ers.

Deseori s3a #orbit despre psi"iatru în termeni analo!i preotului şamanului #indecătorului desuflete. /ste pro#ocarea secolului < de a îmbo!ăţi această #iziune cu aceea alc"imistului care re3

unifică spiritul restabileşte ec"ilibrul psi"ic prin accesarea #alorilor reli!ioase. 5ircea /liade

spunea2 “/mul reli"ios al societă%ilor moderne este +rănit şi a0utat de actiitatea inconştientului

său, ără să atin"ă o experien%ă şi o i$iune a lumii cu adeărat reli"ioase- S&ar putea spune că

într&o anumită măsură, la oamenii areli"ioşi, reli"ia şi mitolo"ia s&au “cui'ărit” undea în

noaptea inconştientului, ceea ce înseamnă că posi'ilitatea de a a0un"e la o experien%ă reli"ioasă a

ie%ii $ac ascunsă undea în străundurile iin%ei lor- 1in perspectiă iudeo&creştină, s&ar părea că

non&reli"ia e o nouă “cădere” a omului-

1upă prima cădere, reli"io$itatea se pră'uşeşte la nielul conştiin%ei s#şiate2 după cea de&a

doua, s&a pră'uşit şi mai 0os, în străundurile inconştientului şi a ost uitată- *ici se opresc

considera%iile istoricului reli"iilor, de aici începe misiunea ilo$oului, a psi+olo"ului si a

teolo"ului”.

Documents

11_Management Valori Religioase