125

10.2 Lucrări asupra familiilor de albine în luna OCTOMBRIE

(după ing.Nicolae Foti, ing.Ion Barac, Constantin Antonescu, Eleodor Gh.Bistriceanu, dr. Vasilică Savu, dr.Agripina Șapcaliu, Radu Vancea, ing.Vasile Deaconu, dr.ing.Eliza Căuia, prof.univ.dr.ing.Petre Iordache şi Veronica Mara

Mîndru)

Amplasarea stupinei

Examinănd ramele din cuib

Fig.10.1 Stupină în octombrie 2017 la Chilia Vecheîn Delta Dunării

ACŢIUNI PRIORITARE ÎN LUNA OCTOMBRIE: - organizarea finală a cuiburile familiilor de albine în vederea iernării și iernarea a

două familii în același stup; - efectarea tratamentelor împotriva varrozei când regina a încetat ouatul; - împachetarea cuibului famiililor de albine cu materiale termoizolatoare; - instalarea gratiilor contra șoarecilor la urdinișurile stupilor și protecția împotriva

altor dăunători; - stimularea și supravegherea zborurilor târzii de toamnă; - amenajarea elementelor de protecție a stupinelor contra vânturilor dominante și

curenților de aer reci și - executarea dezinfecției și depozitării utilajelor și uneltelor apicole.

Octombrie, numită și „brumărel”, este denumită astfel datorită condițiilor meteorologice și a

apariției brumelor de toamnă. Aceasta este o lună capricioasă, uneori cu perioade reci și ploioase care alternează cu zile calde, în special în sudul țării. Astfel, în această lună în zonele sudice ale țării de cele mai multe ori timpul se menține cald până la mijlocul lui noiembrie, astfel că dacă în septembrie nu s-a reușit să se termine pregătirile de iernare acum este momentul să se termine aceste pregătiri. Totuși, acum poate apărea riscul ca timpul să devină dintro dată foarte rece, ceea ce ar opri organizarea familiilor de albine pentru iernare. Deci, trebuiesc grăbite aceste operațiuni de pregătire pentru iernare mai ales în ferestrele de timp frumos în orele amiezii în zilele calde și însorite. Acum ponta reginelor se reduce considerabil ca până la urmă să înceteze complet și, drept urmare, creșterea puietului în toate familiile de albine se diminuează drastic. Chiar și la familiile cu regine tinere, acesta ocupă , pe 2 – 3 rame în centrul cuibului,1 – 1,5 dm2 . Acum stimularea creșterii puietului nu mai trebuie să se facă deoarece albinele doici din familii se vor uza, nefiind capabile să treacă cu bine peste iarnă sau să asigure creșterea de puiet în primăvară. Și totuși, dacă vremea este favorabilă, cu temperaturi mari și un mic cules de întreținere cum poate fi cel din Lunca Dunării și Delta Dunării (fig.10.1) și dacă avem regine tinere împerechiate în luna august sau începutul lui septembrie, pe ramele cu faguri din centrul cuibului mai pot apărea suprafețe mici cu puiet căpăcit foarte aproape de momentul eclozionării.

126

Totuși, pe măsură ce vremea se răcește, cu temperaturi sub +8O C, albinele se strâng în ghemul de iernare. Acesta se afânează, desfăcându-se numai atunci când temperaturile exterioare cresc la +12o C. Este de știut că dacă nu mai este puiet, temperatura în mijloclul ghemului de iernare este în jur de 24 – 25o iar în cazul creșterii de puiet acesta se ridică la 34 – 35o C. Pentru a menține această temperatură mai ridicată albinele consumă miere, uzându-se mai mult decât atunci când nu mai există puiet. Astfel este bine ca atunci când temperaturile mediului sunt scăzute să nu mai avem rame cu ouă și larve. Se va observa că albinele depun polen numai în celulele lucrătoare deoarece pentru a îndesa polenul au nevoie de sprijin pe partea superioară a celulei, sprijin pe care nu-l oferă celulele de trântor care au dimensiunile mai mari. Este de știut ! Rezerve foarte mari de polen în cuibul familiilor de albine înaintea iernării indică că va putea apare o manifestare puternică a instinctului de roire în sezonul activ următor. Principalele oferte melifere cu pondere mare și foarte mare din această lună sunt : Facelia (Phacelia tanacefolia Benth.), Izma broaștei (Menta aquatica L.), Muștarul alb (Sinapis alba L.), Trifoiul alb ( Trifolium repens L.), Cervena (Lycopus europaleus L.), Cicoarea (Cichorium intybus L.), Cimbrul de grădină (Satureja hortensis L.), Dovleacul turcesc (Curcubita maxima L.), Lucerna (Medicago sativa L.), Păpădia (Taraxacum officinal L.), Porumbul (Zea mays L.), Porumbul zaharat (Zea mays – sacharata L.), Scaetele (Cirsum lanceolatum Scop.), Trifoiul hibrid (Trifolium hybridum L.), Urzicuța moartă (Lamium purpureum L.) ș.a.

Cimbrul de grădină

(Satureja hortensis L.)

Dovleacul turcesc

(Curcubita maxima L.)

Lucerna (Medicago sativa L.)

Păpădia

(Taraxacum officinal L.)

Porumbul

(Lycopus europaens L.)

Urzicuța moartă

(Lamium purpureum L.)

Trifoiul hibrid

(Trifolium hybridum L.)

Scaetele

(Cirsum lanceolatum Scop.)

Trifoiul alb

( Trifolium repens L.) Fig.10.2 Plante melifere cu pondere mare și mijlocie care înfloresc în octombrie

127

Referitor la toate ofertele melifere posibile se pot obține informații complete și detaliate din

cartea „Plante melifere de foarte mare și mare pondere economico-apicolă” scrisă de

Petre Iordache, Ileana Roșca și Mihai Cismaru în Editura Lumea apicolă, București 2007.

În continuare principalele acțiuni și lucrări care trebuiesc executate în această lună sunt

descrise în subcapitolele care urmează:

10.2.1 Organizarea finală a cuiburile familiilor de albine în vederea iernării și iernarea a două familii în același stup

Fig.10.3 Reorganizarea cuibului în vederea iernării

Dacă luna trecută nu s-a reușit să se definitiveze strâmtorarea și aranjarea cuiburilor familiilor de albine în vederea iernării, în această lună aceaste acțiuni trebuie definitivate. Pentru aceasta trebuiesc pândite orele din mijlocul zilei cu timp frumos și cu temperaturi peste +12o C care permit aceste operațiuni. Dispunerea ramelor cu faguri în cuiburile familiilor de albine se face ținând cont și de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală, care cer ca în partea de jos a fagurilor să existe spațiu pentru puiet, iar deasupra așa-numitele coroane de miere. Totodată, este de știut că în timpul iernii albinele compactate în ghem nu se deplasează pe fagurii laterali pentru hrană ci numai în sus pe fiecare interval dintre cei doi faguri vecini care gazduiesc albine, numai în interiorul ghemului. Ținând cont de observația de mai sus, este bine ca în partea de sus a fagurilor din cuib să facem sub speteaza superioară două, trei găuri cu diametrul de 15 – 20 mm. Astfel albinele vor trece ușor de pe un interval pe altul după hrană.

128

Din punct de vedere al numărului de rame care ar trebui să existe în cuibul de iernare se pot lua în considerație: 7 – 8 rame cu familii puternice, 6 – 7 rame cu familii mijlocii și cel puțin 4 – 5 rame pentru familiile slabe. Aici trebuie precizat că toate ramele trebuie să fie acoperite cu albine. Referitor la familiile foarte slabe, care nu pot ocupa cel puțin 4 rame constituie o mare greșeală dacă se încercă a le introduce la iernat. Astfel din dorința de a nu micșora efectivul stupinei, mulți apicultori introduc în iarnă familii de albine slabe și foarte slabe. Din păcate, cam multe dintre aceste familii mor în timpul iernării din cauza nosemozei și astfel, se pierd nu numai o serie de regine, ci și albine însoțitoare, plus faguri murdăriți cu pete de diaree. În această situație, se pierde mai mult decât s-ar fi pierdut prin unificarea familiilor slabe între ele, sau cu familii bune. Dacă s-ar fi efectuat unificări în toamnă, s-ar fi pierdut numai un anumit număr de regine. Și, chiar dacă familiile de albine slabe ajung în primăvară, în multe dintre ele fagurii sunt pătați cu pete de fecale, deci trebuie eliminați și înlocuiți cu faguri curați, iar efectivele de albine sunt atât de mici încât necesită o atenție specială din partea apicultorului. În cazul familiilor puternice sau mijlocii se recomandă ca rezervele să fie aranjate astfel: în centrul cuibului se aşează faguri cu cel puţin 2 kg miere având în partea de jos celule goale pentru miezul ghemului, iar în lateralul acestora se aranjează fagurii în ordine crescătoare din punct de vedere al cantităţii de miere, terminând pe fiecare latură cu un fagure cu păstură şi unul plin cu miere. La familiile slabe, sau când rezervele sunt insuficiente, cuibul se organizează central pe fagurii care au cantitatea cea mai mare de miere, iar în marginea acestora se aşează fagurii cu cantităţi din ce în ce mai mici de miere.

a) bilaterală b) centrală c) laterală d) la stupii ME

Fig.10.4 Amplasarea rezervelor de hrană la stupii verticali, orizontali și multietajați (partea hașurată reprezintă miere)

Este oblgatoriu ca în cuib să avem numai fagurii acoperiți complet cu albină și care au, cel putin 1,5 kg de miere. Dacă există faguri cu miere insuficientă aceștia vor fi trecuți după diafragmă descăpăciți pentru ca albinele să transporte mierea în cuib. Privind rezervele de păstură se consideră că acestea sunt suficiente dacă sunt întro cantitate de cel puțin 1,5 – 2 kg pe fiecare familie de albine. Ramele cu miere și cele fără miere, care au rămas după rânduirea cuibului pentru iernat, se vor trece la depozitul de rame al stupinei unde vor sta până când va fi nevoie de ele. În practica apicolă la orânduirea fagurilor în cuib există trei procedee pentru stupii verticali și orizontali:

- orânduirea bilaterală a fagurilor (fig.10.4 a); - orânduirea centrală a fagurilor (fig.10.4 b); - orânduirea laterală a fagurilor (fig.10.4 c) și - orânduirea fagurilor la stupii multietajați (fig.10.4 d).

În cazul când în stupină există familii slabe sau familii ajutătoare, acestea se pot ierna câte două întrun corp de stup, la stupii orizontali, sau suprapuse, în cazul stupilor verticali. În cazul iernării a două familii întrun singur stup orizontal (fig.10.5 a), se folosesc trei diafragme de lemn și două diafragme din material termoizolant, în felul următor: în mijlocul

129

stupului se fixează o diafragmă de lemn între șipculițe pe fundul și pereții stupului, având înălțimea până la nivelul superior al scândurelelor de podișor.

a) iernare în stup orizontal

b) iernare în stup vertical

Fig.10.5 Iernarea a două familii întrun stup

Fixarea diafragmei separatoare în acest mod se impune pentru a se înlătura trecerea albinelor dintro parte în alta a stupului, fapt ce ar duce la unificarea familiilor în timpul iernării și astfel pierderea uneia dintre regine. În partea dinspre apus se trece familia mai slabă, iar în partea de răsărit, familia mai puternică. După fiecare cuib se alătură câte o diafragmă scurtă și câte una din material termoizolant. Apoi se așează scândurelele podișorului și, peste ele salteluță termoizolatoare. Familiile vor avea fiecare câte un urdiniș deschis. La stupii verticali (fig.10.5 b) ramele cuiburilor vor fi suprapuse ca ordine a ramelor și difragmelor și fiecare familiie va avea urdinișul ei.

10.2.2 Efectarea tratamentelor împotriva varrozei când regina a încetat ouatul

a) femelă și mascul

b) pe albine lucrătoare

c) pe regină

Fig.10.6 Acarienii varrozei

De obicei această lună este caracterizată ca fiind luna când, în general, nu mai există puiet în cuiburile familiilor de albine. Ori, se știe că femelele acarianului (fig.10.6 a) care produc varroza au predilecție să trăiască în celule de albină lucrătoare și trântor, acum ele au fost obligate a trece afară din celule, pe albina lucrătoare (fig.10.6 b) și chiar pe regină (fig.10.6 d). Dacă nu se intervine, pentru distrugere, rămân în stup peste iarnă, reproducându-se primăvara odată cu prima generație de albine. Acum ele (femelele de acarieni), nu mai sunt protejate de căpăcelele celulelor și sunt vulnerabile la tratamentele care se fac pentru ținerea sub control a acestei boli – varrozei. Pentru efectuarea practică a tratamentelor în vederea ținerii sub control a infestării cu varroză în această lună se va ține cont de indicațiile date în cadrul subcapitolului 3.2.10 și după efectuarea tratamentelor trebuie să se aprecieze ce grad de infestare cu varroză a rămas și pentru aceasta urmați indicațiile de la subcapitolul 7.2.5.

130

10.2.3 Împachetarea cuibului famiililor de albine cu materiale termoizolatoare

a) la stup orizontal

b) la stup vertical

Fig.10.7 Termoizolarea stupilor în vederea iernării

De la început, trebuie știut că albinele din ghemul de iernare nu încălzesc interiorul stupului și că acestea sunt în stare să se izoleze în mare parte contra pierderilor de căldură dar oricât de bine ar fi protejat, atât cuibul cât și stupul, temperatura la oarecare distanță de ghem este aproape la aceeași valoare ca cea de la exterior. Experiența practică apicolă indică că protejarea cuibului sau a stupului cu materiale termoizolatoare în timpul gerurilor mari contribuie, întro oarecare măsură, la micșorarea variațiilor de temperatură, la răcirea mai lentă a interiorul stupului și deci a ghemului de iernare. Împachetarea cuibului este avantajuasă, mai ales în perioada activă a iernării, când în ghem se crește puiet și împachetarea cuibului prezintă și un serios dezavantaj, pentru că izolează familia de căldura solară ce s-ar putea acumula în interiorul stupului în zilele însorite din timpul iernii, mai ales în stupinele bine adăpostite contra curenților de aer și a vânturilor. În condițiile din România se recomandă iernarea albinelor în aer liber, pe vatra stupinei. Se va folosi o împachetare mai atentă la familiile slabe și mijlocii și o împachetare moderată la familiile puternice.

a) împachetarea stupilor verticali

și orizontali cu familii slabe și mijlocii

b) împachetarea stupilor

multietajați

c) împachetarea stupilor orizontali în care iernează

două familii

Fig.10.8 Diverse tipuri de împachetări (zonele înegrite sunt cu miere)

La familiile din stupii orizontali precum și la cele cu stupii verticali, la care cuibul se va așeza către peretele expus razelor solare și se va termina în partea opusă cu o diafragmă. Dacă mai rămâne spațiu în stup acesta trebuie completat cu material termoizolant.

131

Familiile slabe și mijlocii (fig.10.8 a) se împachetează din ambele părți. Vom da o deosebită atenție bunei izolări a cuibului în partea superioară lui: în acest scop se așează perne groase de 8 – 10 cm umplute cu material termoizolator sau cu saltele învelite în pânză. La stupii verticali, la care capacul nu permite așezarea unui strat din material termoizolator, se așează și se potrivește deasupra câte un magazin cu materiale termoizolatoare. Trebuie ținut cont odată cu ocazia împachetării termoizolante a stupilor, să se realizeze posibilitatea de ventilație a ghemului de iernare astfel că acesta să nu fie afectat de umiditate excesivă. Excesul de umiditate din stupi poate fi îndepărtat prin lăsarea unei deschideri între scândurelele podișorului de 2 – 3 mm la stupii orizontali sau prin urdinișul podișorului la stupii multietajați (fig.10.9), iar pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupului, acesta va fi ușor înclinat către urdiniș. În figură sunt trasate cu săgeți: 1 – ghemul de albine, 2 – sensul circuitului de aer proaspăt și 3 – sensul circuitului de aer viciat.

Fig.10.9 Realizarea ventilației

ghemului de iernare

Termoizolația stupilor, după organizarea finală a cuiburilor pentru iernare, va trebui să îndeplinească următoarele condiții:

- preîntâmpinarea pierderilor și păstrarea de căldură în interiorul stupului; - asigurarea unei ventilații corespunzătoare în scopul eliminării umidității în exces din stupi

și - asigurarea imposibilității acumulărilor de apă pe fundurile stupilor. Pentru a fi îndeplinite condițiile de mai sus materialul termoizolant trebuie să fie ușor, ca să

nu mărească greutatea stupului, și fibros, fiindcă materialul cu structură grăunțoasă se bătătorește repede și astfel i se micșorează propietatea: de a fi rău conducător de căldură. El trebuie să fie uscat, fiindcă, absorbind umiditatea, își pierde mult din calitățile de material termoizolant.

Practic cele mai bune materiale termoizolante folosite la împachetarea stupilor pot fi: materiale textile, pâslă, câlți, vată minerală (bazaltică), paie, papură, trestie, strujeni sau numai frunze de porumb, polistiren de înaltă densitate ( polistirenul de mică densitate este ros de albine): ș.a.m.d. După necesități, inițial, aceste materiale se vor folosi la realizarea unor saltele adecvate locurilor unde se vor așeza în stupi.

10.2.4 Instalarea gratiilor contra șoarecilor la urdinișurile stupilor și protecția împotriva altor dăunători

Fig.10.10 Șoarice pătruns în stup

Fig.10.11 Gratie instalată la urdiniș

Nemontarea la urdinișuri a gratiilor pentru șoareci după ce zborul albinelor devine din ce în ce mai slab reprezintă o mare greșeală pentru apicultorii care gestionează stupinele. Ei trebuie să se asigure că șoarecii nu pot pătrunde în interiorul stupilor și acest aspect nu trebuie neglijat. În caz contrar, șoarecii putând să producă stupilor pagube însemnate în sezonul rece:

132

faguri distruși, regine pierdute, familii care se îmbolnăvesc de diaree și, mai grav, familii omorâte în totalitate. În timpul sezonului cald, dacă un șoarece pătrunde în stup va fi imediat ucis prin înțepături de către albine, apoi „îmbălsămat”, adică învelit întrun strat de ceară și propolis. Protejarea urdinișurilor trebuie completată cu astuparea oricăror crăpături ce ar exista în pereții stupilor preîntâmpinând astfel posibilitățile intrării șoarecilor în stupi și prin alte părți în afară de urdiniș. Alți dăunători periculoși pentru integritatea stupilor îl reprezintă ciocănitorile și pițigoii care pot perfora iarna pereții stupilor, în special a celor amplasați în apropierea pădurilor sau chiar în perimetrul lor. În astfel de cazuri se impune amplasarea de sperietori, montarea atât în fața cât și în spatele stupilor a unei folii de polietilenă, lăsând urdinișurile libere și montarea la 10 cm de stupi a unei plase metalice (rabiț) prin care albinele pot zbura pentru a efectua zborul de curățire, dar ciocănitorile și pițigoii nu ajung la pereții stupilor.

10.2.5 Stimularea și supravegherea zborurilor târzii de toamnă

Zborurile târzii de curățire ale albinelor, din lunile octombrie, noiembrie și chiar decembrie, au o influență binefăcătoare asupra iernării și stării de sănătate a familiilor de albine pe timpul iernării. Pentru ca familiile de albine să aibă posibilitatea de a efectua zboruri de curățire trebuie ca locul destinat iernării să fie însorit, uscat și protejat de vânt și de accesul animalelor. Așa, albinele au posibilitatea de a efectua zboruri de curățire (defecație) chiar în timpul iernii, profitând astfel de scurtele perioade cu valori termice favorabile ce apar (30 – 60 minute), cu care ocazie ele elimină conținutul rectal. După efectuarea zborului de curățire, albinele pot să consume o cantitate mai mare de hrană pe timpul iernii, în special de polen, ceea ce se repercutează pozitiv asupra intensificării ritmului de dezvoltare a familiilor, iar vitalitatea albinelor se menține ridicată.

Fig.10.12 Stimularea zborului de curățire

Fig.10.13 Începe zborul de curățire

Supravegherea familiilor de albine în timpul zborului de curățire este foarte importantă și este recomandabil ca, imediat după începerea zborului de curățire, apicultorul să verifice caurdinișurile să nu fie opturate de albine moarte și murdărie de pe fundul stupilor. În caz de nevoie urdinișurile se vor curăța eliberând zborul albinelor. De asemenea, dacă anumite familii de albine refuză să iasă afară din stup trebuie căutată cauza acestui fenomen. Poate urdinişul este înfundat de albine moarte, sau poate stupul este mai slăbuţ etc. În aceste situaţii trebuie eliminată cauza ce provoacă lipsa zborului de curățire. Dacă soarele “dogoreşte”, iar albinele stau la umbră în stup, se poate deschide capacul stupului, se îndepărtează salteluţele, astfel încat soarele să încalzească stupul, iar albinele să iasă afară pentru zborul de curățire. Pentru a pregăti albinele pentru acest eveniment, este bine să se lărgească în ziua respectivă urdinişurile stupilor, iar în cazul în care există zăpadă în stupină, aceasta să fie

133

înlăturată de pe capace şi scândurile de zbor. În faţa stupilor, pe zăpadă, este obligatoriu să se pună saci, cartoane, ziare sau paie, acestea având rolul de a împiedica albinele să vină în contact cu zăpada, care le-ar amorţi.

10.2.6 Amenajarea elementelor de protecție a stupinelor contra vânturilor dominante și curenților de aer reci

a) protecție cu garduri

b) protecție cu șopron

Fig.10.14 Protectia stupinelor împotriva curenților de aer și vânturilor

Familiile de albine normale, cărora li s-au asigurat provizii suficiente și de calitate superioară, cu cuiburile restrânse și reorganizate corespunzător, care sunt protejate contra curenților și dăunătorilor, pot ierna în condiții optime în aer liber, pe locurile ocupate în vatra stupinei pe timpul sezonului cald. Avantajul acestui sistem de iernare se justifică și sub aspect economic, întrucât intervențiile pe timpul iernii sunt minime, nu sunt necesare amenajări speciale, iar producția de miere realizată în sezonul următor este mai mare cu circa 15%. Sunt și cazuri când vatra stupinei poate fi supusă în timpul iernii unor vânturi și curenți de aer rece caz în care se impune realizarea unor perdele de protecție a stupinelor sau a unor adăposturi ș.a.m.d. Pentru protecție se mai pot folosi adăpostul unor clădiri sau garduri permanente suficient de înalte, garduri provizorii (fig.10.14 a) din tulpini de floarea-soarelui, coceni de porumb, stuf ect.

Fig.10.15 Pavilion apicol

Fig.10.16 Cojoc de iernare

Există și construcții sub formă de șoproane (fig.10.14b), pavilioane (fig.10.15) sau pivnițe. Cazuri în care iernarea decurge în bune condiți și cu consum mai mic de hrană numai dacă se

134

asigură un regim termic relativ constant în jurul valorii de +4oC. Pentru realizarea acestor condiții se cer multe intervenții din partea apicultorului și cu toate acestea , la sfârșitul iernii, datorită apariției puietului în familii, temperatura din adăpost crește, albinele se neliniștesc, consumă foarte multă hrană și chiar părăsesc stupii. De asemenea, albinele care iernează în adăpost nu au posibilitatea să efectueze zboruri timpurii de curățire, se uzează, iar ca urmare iernarea decurge defectuos. O altă modalitate de iernare o reprezintă iernarea în cojoc (fig.10.16) care este un sistem utilizat în regiunile cu vânturi puternice și cu temperature scăzute. El constă în gruparea stupilor și protejarea lor cu paie, coceni de porumb etc., după care se acoperă cu folie de polietilenă sau cartonasfaltat. În față, stupii sunt protejați de paravane, care în zilele cu temperature de +12oC se îndepărtează pentru a ușura zborul de curățire. Acestă modalitate de iernare are dezavantajul că în interiorul împachetajului se pot adăposti numeroși dăunători, în special șoareci, care deranjează albinele, iar primăvara devreme, după efectuarea zborului de curățire, stupii vor fi transportați la locurile lor din stupină în mod treptat, în decurs de câteva zile.

10.2.7 Executarea dezifecției și depozitării utilajelor și uneltelor apicole În cadrul orcărei stupine cu pretenții trebuie să existe posibilități de depozitare a:

- stupilor și componetelor noi și recondiționați necesari eventualelor înlocuiri sau extinderi; - uneltelor și echipamentelor pentru îngrijirea familiilor de albine; - unelte și utilaje pentru procesat produsele apicole; - ramelor cu faguri de rezervă și faguri artificiali și - utilaje, aparate, unelte și material pentru producerea reginelor. Dacă examinăm categoriile de elemente enumerate mai sus, este evident că pentru fiecare

categorie trebuie să existe condiții specifice de stocare, păstrare și pregătire prealabilă înainte de stocare. Ca o chestiune generală foarte importantă întro stupină este de a lua toate măsurile care duc la menținerea stării de sănătate a familiilor de albine ceea ce impune imperios ca în stupină să se asigure, prin decontaminări aplicate corect, un grad de protecție sanitară veterinară minimal. Decontaminarea este un ansamblu de metode și mijloace întreprinse pentru prevenirea și combaterea îmbolnăvirilor provocate de microorganisme, virusuri și paraziți în stupină. Dezinfecția presupune distrugerea prin orice mijloace a agenților infecțioși din mediul extern, în vederea asigurării condiților optime de igienă. Este evident că la introducerea în locurile de depozitare a elementelor mai sus enumerate trebuiesc aplicate acțiunile de dezinfecție care includ două etape, respective: curățenia mecanică și curățenia sanitară. Curățenia mecanică se referă la îndepărtarea resturilor de ceară, propolis, produse apicole și de albine sau alți dăunători care au pătruns în stupi. Pentru a preveni ridicarea prafului și, drept urmare, răspândirea agenților patogeni, înainte de începerea îndepărtării suprafețele stupilor sau utilajelor se umectează. De ținut cont, resturile provenite de la îndepărtare este bine să se distrugă prin ardere. Curățenia sanitară se obține prin spălarea abundentă cu apă la care se pot adăuga agenți chimici sau detergenți de curățire. Astfel se va proceda la îndepărtarea unor pete de pe pereții stupilor, utilajelor sau a ramelor cu faguri, de exemplu: petele de diaree, pentru îndepărtarea lor se vor folosi perii și răzuitoare. Aplicarea soluțiilor dezinfectante se va face în mod diferit în funcție de natura suprafețelor și de scopul urmărit, respectând înstrucțiunile de utilizare a produsului. Totodată, alegerea tipului substanțelor dezinfectante ( vezi Tabelul nr.10.1) se va face pe baza recomandărilor specialiștilor, în funcție de scopul urmărit, de calitate și de preț. Un mijloc de decontaminare mecanică foarte eficient care se aplică lăzilor de stupi și componentelor lor este flambarea care se aplică cu ajutorul unor dispozitive adecvate cum ar fi: generatoare de flacără cu gaz sau generatoare de căldură fără flacără (300 și 600oC).

135

Dezinsecția se poate aplica și prin incinerarea obiectelor și materialelor fără valoare sau cu valoare redusă cum ar fi ramele cu faguri distruși aproape total de găselniță, cadavrelor de albine etc.

Tabelul Nr.10.1

Tabel cu substanțele dezinfectante recomandate a fi folosite în stupine Denum.

Comerci-ală

Aldezin Catiorom 40% Decontaminol Deo-vet Forsept Geromostop

Recoman-dări

Dezinfecții 0,25-1%

pulverizare, ștergere sau

Dezinfecții 1% 0,5 l/m2 Dezinfecții

0,5% 0,5 l/m2

Dezinfecții 2,5% 0,5

l/m2

Dezinfecții 1-1,5% 0,5

l/m2

Dezinfecții 0,5% 0,5 l/m

2

imersie

Denumire comerci-

ală

Alcool Javel 70% Hipoclorit de sodiu

Clorură de var

Acid peracetic

Apă oxigenată

3%

Recoman-dări

Dezinfecție mâini și

instrumentar prin imersie

1 comp/ 10l apă Dezinfecție 3-5% clor

active 0,5l/m2

Terenuri contaminate

2-5kg/m2

Dezinfecție 1-5%clor

activ

Aerosoli 140-280

mg/litru aer

Aerosoli 5% (0,3 ml m

3

aer)

Denum. Comerci-

ală

Sodă caustică

Sodă de rufe

Recoman-dări

Dezinfecție 2-5%

Spălare/Decontaminare echipament 1%

De asemenea, fierberea se folosește pentru decontaminarea echipamentului din material textile,iar ca să crească efectul de dezinfecție la apa de fierbere se adaugă carbonat de sodium 1-2%. Substanțele chimice folosite la decontaminare sunt foarte numeroase dar acestea trebuie alese cu mult discernământ ținând cont de ușurința la manipulare, să nu fie periculoase pentru om și mediul înconjurător, să fie puțin corosive, să nu lase reziduri și mirosuri, să fie eficace indiferent de temperatură și calitatea apei și să aibă un cost convenabil. În continuare se va face o suscintă prezentare a principalelor substanțe care pot fi folosite ca dezinfectanți în stupine:

- clorura de var folosită pentru dezinfecții sub formă de soluții limpezi, 3-5% clor activ, este considerată foarte puternică și eficientă;

- acidul peracetic are un efect antimicrobian foarte bun în concentrații 2% când omoară toate bacteriile sporulente în 30 de secunde, nu este toxic și este puțin corosiv.

- soda caustică posedă însușiri dezinfectante puternice, este dificil de manipulat necesitând ca operatorul să poarte mănuși și ochelari de protecție, ea nu distruge toate microorganizmele și nu acționează eficient asupra fungilor, degradează vopselele, este corosivă pentru metale și necesită neutralizarea suprafețelor tratate

ATENȚIE ! se toarnă soda caustică în apă în cantități mici și nu invers ;

- sărurile de amoniu, dezinfectanți cationici, au acțune antimicrobiană netă și rapidă, nu sunt corosive, neiritante și au grad redus de toxicitate și

- amestecurile complexe sunt bazate pe săruri de amoniu cuaternar, pe combinații stabile de peroxid de hidrogen și acid peracetic sau pe un amestec de acid peracetic, peroxid de hidrogen, acid acetic și surfactant, în soluție apoasă. ATENȚIE ! Pentru apicultura ecologică (organic) produsele de mai sus nu sunt utilizabile. Lista pentru această apicultură se aprobă de MADR

136