10 Activele necorporale.ppt

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM

21.04.23

ADMINISTRAREA AFACERILOR ÎN TURISM

2012 - 2013

EVALUAREA FIRMEI DE TURISM

Prof. Univ. Dr. Gabriela Cecilia StănciulescuDrd. Daniel Bulin

Curs EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE

CUPRINS1. Evaluarea activelor necorporale

Definire. Clasificare.Abordări în evaluarea activelor

necorporale.

2. Marca utilizată în turismDefinire. Funcții.Metode de evaluare.

21.04.23EVALUAREA FIRMEI DE TURISM

CONCEPTE PRIVIND EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE

Definiţia imobilizării necorporaleActive necorporale identificabileEconomia de redevenţăProfitul/Cash-Flow-ul suplimentar şi sursele

sale de formareActive necorporale separateAbordarea prin piaţă (compararea vânzărilor)


EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE

„O imobilizare necorporală este o imobilizare identificabilă nemonetară fără substanţă fizică”.

(IAS 38 – Imobilizări necorporale, paragraful 8)

Prin criteriul de identificabilitate, din definiţia contabilă de mai sus, se înţelege:

(a) proprietatea activului necorporal de a putea fi separat de celelalte active şi de a fi vândut, transferat, închiriat sau schimbat, fie în mod individual, fie împreună cu un contract, un activ sau cu o datorie corespondentă;

(b) că activul necorporal provine din drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi obligaţii.


Clasificarea activelor necorporale identificabile

În GN 4, activele necorporale sunt împărţite în patru categorii:

DREPTURIcontract de închiriere;contracte de distribuţie; contracte de muncă; convenţii; acorduri de finanţare; contracte de aprovizionare; licenţe/autorizaţii/permise certificate/atestări; contracte de franşize. RELAȚII

forţa de muncă instruită;relaţii cu clienţii şi

distribuitorii.

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

brevete de invenţii;drepturi de autor;mărci comerciale;tehnologia utilizată proiecte de C-D aflate în desfăşurare

ACTIVE NECORPORALE GRUPATE

fond comercial generat intern sau goodwill


Abordări în evaluarea activelor necorporale

Ca şi în cazul evaluării activelor corporale şi în evaluarea activelor necorporale separate se pot aplica metodele înscrise în cele trei abordări clasice ale valorii:

abordarea prin piaţă (comparaţia vânzărilor); abordarea prin venit; abordarea prin cost.


Abordarea prin piaţă (1)

Abordarea prin piaţă constă în determinarea valorii de piaţă a unui activ necorporal prin referinţă:

A) fie la preţurile de tranzacţionare ale activelor necorporale identice sau similare, de pe o piaţă activă; fie

B) prin „multipli de evaluare” implicaţi în preţurile de tranzacţionare pe piaţă ale unor active necorporale identice sau similare, de pe o piaţă inactivă.



Un multiplu de evaluare este un coeficient multiplicator, care se calculează prin împărţirea preţului de tranzacţionare a unui activ necorporal la un indicator financiar, ca de exemplu:

cifra de afaceri generată de activul necorporal; profitul net generat de un activ necorporal, după

deducerea unor cheltuieli aferente utilizării acestuia; profitul brut curent (EBIT) sau profitul brut din

exploatare înainte de deducerea amortizării (EBITDA).



Cele două surse de informaţii uzuale, utilizate în abordarea prin comparaţia de piaţă, sunt:

pieţele, în cadrul cărora se comercializează interesele asupra activelor necorporale similare; precum şi

tranzacţiile anterioare, în care a fost implicat dreptul de proprietate asupra activelor necorporale în cauză.

IAS 38 – Active necorporale precizează că majoritatea acestora se tranzacţionează pe o piaţă inactivă, având un caracter de unicat, îndeosebi activele necorporale de natura proprietăţii intelectuale.

Din această cauză nu este permisă reevaluarea activelor necorporale care nu se tranzacţionează pe o piaţă activă.


Abordarea prin venit

Abordarea prin venit constă în evaluarea unui activ necorporal prin convertirea în valoare a unei forme de venit generat direct de acesta sau alocat numai acestuia.

Cele trei metode uzuale, incluse în abordarea prin venit,

sunt:

Metoda economiei de redevenţă (engl. relief-from-royalty method, royalty savings method);

Metoda capitalizării/ actualizării profitului economic (supraprofit) generat de activul necorporal (engl. premium profits or incremental income method);

Metoda actualizării cash-flow-ului alocat activului necorporal (engl. multi-period excess earnings method).


Metoda economiei de redevenţă (1)

Baza metodologică a metodei economiei de redevenţă constă în ipoteza că în lipsa proprietăţii asupra activului necorporal în cauză proprietarul acestuia ar fi nevoit să îl procure printr-un contract de licenţă sau franciză, pentru care ar trebui să plătească o redevenţă, calculată uzual ca o cotă procentuală din cifra de afaceri.

Această economie de redevenţă (netă) ipotetică (de piaţă) este transformată în valoare fie prin tehnica actualizării, fie prin cea a capitalizării.


Metoda economiei de redevenţă (2)

Aplicarea acestei metode se face în 5 etape:

estimarea duratei de viaţă economică rămasă a activului necorporal;

previziunea cifrei de afaceri realizabile pe baza utilizării activului necorporal;

determinarea ratei redevenţei adecvate (de piaţă);

determinarea ratei de actualizare specifice activului necorporal supus evaluării;

calcularea valorii actualizate a economiei de redevenţă netă;


Metoda capitalizării/ actualizării profitului economic (supraprofit) generat de activul necorporal

Baza metodologică a metodei profitului/ cash flow-ului suplimentar (supraprofitului sau profitului economic) constă în estimarea și actualizarea/capitalizarea profitului sau cash flow-ului suplimentar (premium profit) pe care îl pot obţine participanţii pe piaţă, care utilizează un activ necorporal, faţă de cele obtenabile în lipsa utilizării acelui activ necorporal.


Metoda actualizării cash-flow-ului alocat activului necorporal (1)

Baza metodologică a metodei profitului net/cash flow-ului net periodic excedentar constă în previziunea profitului net/cash-flow-ului net din exploatare al entităţii care utilizează activul necorporal supus evaluării, din care se extrage profitul net/cash flow-ul net alocat asigurării rentabilităţii cerute de investiţiile în celelalte active, corporale şi necorporale, care contribuie la generarea cash flow-ului net total al entităţii.


Metoda actualizării cash-flow-ului alocat activului necorporal (2)

Cele 7 etape ale aplicării acestei metode sunt: previziunea profitului net/cash flow-ului net obtenabil de entitatea în care se

utilizează activul necorporal în cauză; identificarea tuturor categoriilor de active, corporale şi necorporale, care

contribuie la generarea profitului net/ cash flow-ului net total; determinarea valorii de piaţă a categoriilor de active identificate, prin

evaluarea lor separată; stabilirea ratelor rentabilităţii cerute de investiţiile în categoriile de active

identificate; determinarea profitului net/ cash-flow-ului net alocat fiecărei categorii de

active identificate, pe baza indicatorilor financiari rezultaţi în cele două etape precedente;

calcularea profitului net/ cash-flow-ului net rezidual care revine activului necorporal supus evaluării;

determinarea ratei de actualizare specifică fluxului de venit generat de activul necorporal supus evaluării şi calcularea valorii acestuia prin tehnica actualizării;


Concluzii la abordarea prin venit

Anumite active necorporale pot fi evaluate numai prin metode înscrise în abordarea prin venit, ca de exemplu: contractele avantajoase de aprovizionare, închiriere, asigurare, publicitate, de muncă şi acordurile de neconcurenţă ;

Câteva reguli în aplicarea abordării prin venit a evaluării activelor necorporale: manifestarea prudenţei în previzionarea veniturilor viitoare; evitarea dublei înregistrări a fluxului de venit alocat unui activ

necorporal; altfel spus, evaluatorul trebuie să “separe” fluxul de venit alocat unui activ necorporal identificabil şi să nu îl mai atribuie altui activ necorporal;

stabilirea cu atenţie a duratei de previziune a fluxului de venit, în funcţie de durata de viaţă rămasă a activului necorporal

adecvarea ratei de capitalizare şi a celei de actualizare, atât cu forma venitului previzionat (în termeni reali sau în termeni nominali, cât şi cu mărimea riscurilor de nerealizare a veniturilor viitoare generate de activelor necorporale sau alocate acestora.


Abordarea prin cost (1)

Abordarea prin costul de înlocuire conţine două proceduri de determinare a acestuia:

fie costul achiziţionării de pe piaţă a unui activ necorporal identic sau similar;

fie costul curent necesar pentru crearea unui activ necorporal cu aceeaşi capacitate de producţie sau servicii şi care să exprime costurile de piaţă normale pentru un activ identic sau similar.


Abordarea prin cost (2)

Dezavantajele abordării prin cost sunt: costul de înlocuire, determinat fără a fi luate în considerare

nivelurile de piaţă, nu este o reflectare fidelă a valorii de piaţă a activelor necorporale, deoarece nu încorporează esenţa valorii acestora – beneficiile economice generabile sub diferite forme (profit net, cash-flow net, redevenţe, etc.);

determinarea costului de înlocuire a majorităţii activelor necorporale nu poate fi preluat de pe piaţă din cauza penuriei unor astfel de informaţii.

Totuşi, abordarea prin cost are relevanţa cea mai mare (deci este metoda de evaluare principală) pentru evaluarea următoarelor active necorporale: - forţa de muncă instruită; - programe informatice de gestiune internă; - reţeaua de distribuţie;


Exemple de active necorporale dobândite într-o combinare de întreprinderi (1)

A. Active necorporale legate de marketingMărci comerciale, mărci de servicii, mărci colective şi mărci de certificareNume de domenii de InternetMărci de tipare (culoare, formă sau ambalaj unicat)Titluri de ziarAcorduri de neconcurenţă

B. Active necorporale legate de clienţiListe de clienţiPortofoliul de producţie sau comenzi încă neonorateContracte cu clienţii şi relaţiile cu clienţii aferente acestoraRelaţii necontractuale cu clienţii

C. Active necorporale din domeniul artisticPiese de teatru, spectacole de operă şi de baletCărţi, reviste, ziare şi alte opere literareLucrări muzicale cum ar fi compoziţii, texte de cântece, reclameTablouri şi fotografiiMateriale video şi audiovizuale, incluzând filme de cinematograf, clipuri

muzicale şi programe de televiziune21.04.23EVALUAREA FIRMEI DE TURISM

Exemple de active necorporale dobândite într-o combinare de întreprinderi (2)

D. Active necorporale de natură contractualăLicenţe, drepturi de autor şi acorduri de novaţieContracte de publicitate, construire, management, servicii sau aprovizionareContracte de închiriere/ leasing/ arendareAutorizaţii de construireContracte de franşizăDrepturi de operare şi de emisieDrepturi de folosinţă (de exploatare minieră, forestieră ,a apelor, de survol)Contracte de servicii, cum ar fi contractele de servicii ipotecareContracte de muncă care sunt avantajoase pentru angajator din cauza unui

salariu contractual situat sub nivelul salariului pe piaţăE. Active necorporale de natură tehnologică

Tehnologia brevetatăPrograme pentru calculator şi circuite integrateTehnologia nebrevetatăBaze de dateSecrete comerciale cum ar fi: formule, procedee, reţete secrete.


MARCA UTILIZATĂ ÎN TURISM

Marca reprezintă acel semn susceptibil de reprezentare grafica, menit sa deosebească produsele sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane

Marca oferă claritate, garanţie, consistenţă, status, apartenenţa.

Marca reprezintă identitate


FUNCȚIILE MĂRCII

funcţia de diferenţiere a produselor (identificare ) funcţia de calitate funcţia de publicitate funcţia de concurenta

Condiţiile pentru protecţia juridica a mărcii sunt impartite in 2 categorii:

• condiţii de fond (privind disponibilitatea, distinctivitatea)

• condiţii de forma referitoare la modul de folosire a acesteia


Evaluarea mărcii

Evaluarea unei mărci reprezintă o măsurare a avuţiei reale a acesteia, atât în prezent cât şi capacitatea viitoare de a-şi mări această bogăţie.

Conform Standardelor internaţionale de evaluare nu exista o definiţie generala a conceptului de valoare, deoarece nu exista o noţiune generala de valoare, ci numai tipuri de valoare:

Valoarea de piaţă este definita ca suma estimata pentru care un activ ar putea fi schimbat, la data evaluării, intre un cumparator hotărât sa cumpere si un vânzător hotărât sa vanda, intr-o tranzacţie libera, nepărtinitoare, după un marketing adecvat, in care fiecare parte a acţionat in cunoştinţa de cauza, prudent si fara constrângeri.(IVSC)

Valoarea de lichidare Valoarea de investiţie Valoare de asigurare


Medode de evaluare

1. Abordarea prin piaţă (prin comparaţia vânzărilor ) compara subiectul evaluat cu alte active necorporale similare, vândute sau oferite spre vânzare pe piaţă libera, la o data apropiată de cea a efectuării evaluării.

2. Abordarea prin venit estimează valoarea unui activ necorporal sau a dreptului de proprietate asupra acestuia prin calcularea valorii actualizate a beneficiilor anticipate. Cele doua metode uzuale incluse in acest tip de abordare sunt :

a) Capitalizarea directa a venitului (potrivita investitorului care are bani lichizi si este interesat numai de veniturile viitoare pe care le poate obţine din exploatarea mărcii). b) analiza fluxului de numerar actualizat (DCF) - mai complexa si mai moderna fata de metoda de mai sus; baza ei este reprezentata de analiza eficientei economice a investiţiilor.

3. Abordarea prin cost este bazata pe principiul substituţiei, adică un activ nu valorează mai mult decât ar costa înlocuirea fiecărei parţi componente a sa


Marca în turism

Factorii care creează valoarea

- Utilitatea - Dorinţa

- Raritatea - Puterea efectiva de cumpărare

Reconcilierea valorilor are ca regulă de bază selectarea unei valori care corespunde metodei sau metodelor cele mai adecvate tipului activului necorporal avut în vedere (mărcii) și scopului pentru care a fost evaluată.


Marca în turism

Evaluarea financiară a unui brand este astăzi o practică frecventă şi indispensabila în evaluarea patrimoniului unei companii

Marca face parte din patrimoniul firmelor; marile brand-uri depăşesc valoarea companiei.

Mărcile generate intern nu pot fi recunoscute in bilanţ; sunt recunoscute ca activ necorporal numai mărcile achiziţionate de la terţi la costul lor de achiziţie.

Mărcile puternice tind sa le înglobeze pe cele mai mici. Hotelierii independenţi au performante moderate in vânzări. Viitorul industriei este legat deci de familiile de mărci.


VĂ MULȚUMESC!


Documents

10 Activele necorporale.ppt