SARGETIA XX

1986-1987

o» � '- � _ - , ,"'-1"._ f< , '�: i'1l.

..

SUMAR - SOMMAIRE - INHAlI CONTENS

,tAFIl,A IACOB

preşedinte al Comitetului de Cultură şi Educaţie So­cialisU al judeţul ui Hunedoara

FJ�ORIN DRAŞOVEANU,

GHHORGHH

lAZAROVICI,

Z,OI A KAT4MAR,

ZOlA KALMAR,

HRISTACHE TATU,

]()AK ANDRIŢOIU,

VAU�NTIN VASII,IEV,

(�nl,U FI,OREA,

WA N GLODARIU,

1..lTl'lA MARINESCU,

SlW.GR DUMITRAŞCU,

VASJ1.1� MOGA ,

STUDU ŞI ARTlCOLF.

Cuvint illamte

Aşezarea neolitică de la Hunedoara "Dealul Sînpetru"

Die neolitische Sie dlung TDn Hunedoara "Dealul

Sînpetru" • . • . • . • . .

Tipuri de locuinţe în aşezarea ueoiitică de la Parţa

Einige \Vohnungstypen aus <ler n"lilitischen Sietlluud. von:Parţa . . . . . . . .

- Contribuţii la cunoaşterea unui grup cultural dia

epoca bronzului din Banat, răspîndit şi În sud-vestul

Transilvaniei (1) • • • • • • • • . • • • • • • • •

Beitrage zur Bekanntmachung eimer kulturellel1

Gruppe aus der Brouzezeit des Bauats die anca înt Siidwesten Siebenbiirgeus vcrbreitet war . . . • . .

Contrib\lţii la cunoaşterea culturii Wietenherg în sud-vestul Transilvaniei (1) • • • • • • . • • . • • Contributions il la connaissance de la culture Wieten­berg dans l� sudouest de la Transylvanie (I}. .

Probleme ale cronologiei Hall<;tattului pe teritoriul Rombiei (II) . . . . . . . . . . . . . . . • Quelques problemes concernant la chronoiogie du

premiere âge du fer dans la Roumanie (II). .

- Consideraţii privind unele aspecte ale !ocuitot'il dadec in Munţii Orăştiei . . . . .

Considerations on the D.�ciatl dewl1ing� in the

17 U

45 •

63

Orăştie Mountains. . . 9:1': Din nou despre "Decebalus per Scorilo" 93 De nouveau sur "Decebalns per Scorilo" g-; Consideraţii asupra artei dacice _ . . . 9:t Apercus sur l'art des get()-da�es 105

- Regele Pieporus şi acţiunea co�tobocă din sec. 1 t e. n. Un istoric al proble mei . . . . . 10·': Le roi Pieporus et l'action costobnque au ne s.n.e. Un historique du probleme . . . . . • . • • • • • 1 l')

- Amfiteatre şi lupte de gladiatori în Dacia romană 111 Amphitheâtres et luttes des gladiateurs eu Dacie romaine. . • . . . • • . . . . . • • . • • • • • M-l 'i

�.

4

RADU ARDEVAX,

RADU ARDEVAN,

ION 1'. Ul'OVAK,

SORIN COCIŞ, ADRIANA R'l'SU,

CONSTA::\TI';-;- rap,

OYIDI'l' FOl'ESUJ,

CONSTANTIN TĂNĂSESC'l',

LlGIA BOLDHA,

ADRIAN ANDREI RUSV,

IOAN DRAGAN,

IOACHIM LAZĂR,

GHEORGHE l'ETROV,

MARIA URSVŢIU,

FLORENTINA ULIANA RUSU,

CUPRIN"

Veterani şi decurioni municipali In Dacia romană Veterans et decurions municipaux dans la Dacie romaine. , ··1 · . . . . . . . . . . � . . . , \ Aediles şi quaestores la Ulpia Traiana Sarmizegetusn Aediles unu Quaestores in Ulpia Traiuna Sanni-zegetusa . . . . . . . . . . . . . .

Un praepositus auariarum la Amţeiul1l . . Ein Praepositus auariarum in AmI,<:lu11l . _

Fibule romane din colecţiile �luzeu lui Judeţean Deva (II) . . . . . . . . . . . . . . . Fibules romaines des collections du �f1.1see d'histoire Deva (II) . . . . . . . . . . . C nItui Dianei la rlpia 1'raiana Sannizegetusa Le culte de Diane il Vipia Traiana Sarmizegdusa

Politica voievozi!or români de la �ud de Carpaţi de apărare împotriva penetraţiei feuc1alit:lţii

-maghiare şi a catolicismului . . . . . . . . . • . 1'he Romanian rulers, south of the Carpathians, of defence against the panetration of the Hungarian feudalism and of catholicism . . . • . . . ;

Din trecutul municipiului Deva. De la prima ates­t,are documentară pînă în secolul al XYI-lea Aus der Vergangenheit der Stadt Deva. Von der ersten hrkundlichen Erwăhnung bi;; TInde des XVI-en J ahrhunderts . . . i' • • • •

Cîteva 'consideraţii,prlvitoal'e la fmnilia nobilă ,de Măcicaş (sec. XVI-XVI) . . . . . . . . • . .

Eip.ige Konsider,aticn, iiber die j\lăcicaş E dlcnfamilie (15':"'16 Jahrhunderten) . . . . . . . . . . . . .

Miscellanea hatzegiana. (Informaţii şi reinterpretări privitoare la istoria Ţării Haţegului în evnllllediu) (1) Miscellahea hatzegill1ia. Kotes et rdnterpreta­tiol1s c(mcemant l'historie du Pays de Haţeg au Moyen Âge., (1) • • . . . . . • . . . • . .

Gheorghe More de eiula. Lanul Sevuinului şi al llelgradului (? --1507) . . ' . . . . . . . Gheorghe More de Ciula, le Ban ce :-:HlTin t,t de Belgrad (? -1507),' . . . . . . . . . . .

Aspecte privind cultivarea viţei de vie in judeţul Hunedoara (sec. XVI-XIX) . . . . . . . . . . . Aspects en ce qili' concerne la vigne dans le depar­tement de Hunedoara (Ies XVI-eme - XI X-ll11e siecles) . . . . .' . . . . . . . . . . . . . .

Despre pribegia lui Matei Aga din Brincoveni în Ţara Haţegului (l630-16:n) . . . . . . • . . . • Uber ele Flucht (les ;.1atei Aga aus Brînco\'cni ins Hateg1and (1630-1631)' . . . . . . . . . . • •

Contribuţii privind breslele din Hunedoara şi IIaţeg în secolul al XVII-lea . . . . . . . . . . . . . . Contributions en ce qui concerne les corps de llletier d� Hunedoara et Haţeg pendant le XVII-eme Siecle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fenomene istorico:'- demografice în Ţara Haţegului din evul mediu pină la 1900 . . . . . . . . Phenomenes historiques et dcmographique du l'ays de IIaţcg ,1u 1\loyon Âge jusqu'a 1900 . . . .

117

1:!6 1:!7

l:;� t:n l:;�

1 :1,1

\47 14� ICiO

l'il

1:=;9

Hi(/

\(i�1

171

!-� il

17B

\1'9

I �l�)

'lOC;

�1;6

'2�()

'22:�

�:-\l

:.:=:)�{

�-.ţO

:J41

'�47

-

•

�JJPRINS

OI,lMPIA, l'ALAMARH},

DUMITRU ZAHARIA,

IOAN OPRI:;;.

M,AIUA BASARAB.

ELENA RODICA COLTA.

GIH,U NEA:MŢU,

-:rvI,ol}edele d�,tip Sadagura existente în colecţia Mu-zeului]\l.U!!ţean Deva ............. . Les mov.n<li.es de type ,Sadagoura qui existent dans lacolle'ctbm dU, MUI';ee de Deva. . . . . . . . . .

- Informaţii despre, ţin1!tl]:rile hunedorene in manu­scrisele Marsilli de, ela bibliotecn Universităţii din Bologna . "; '. ; . "" ' :' '': ,' • . . . . . . . . . . . .

Informa!tioniriguQrdante:la regione di Hunedoara ,n�lle , mimoscritti Marsilli trovantesi da biblioteca dell',Univers�ta dl BOldgna . . . . . . . . . . . . Cartea vedie' românească. tezaur material şi de date istorice. ::. . . . . . . . . . . . . . . .

l,e vieil livre"toumaine � tesor materiei et de don­neeshistotiqli�S. '.. . . ' . . . . . . . . . . . •

în�emnări m�nuscris�' de pe vechi tipărituri romimeşti, existente în, patEiiiloniul hunedorean, despre Iegătorie şi legători 'tledrte . . . . . . . . . . . . . . . Des annotatioiIs sur ks, ,vieux livres roumains avec la circulations dans le' Mpartament de Hunedoara, en ce qui concerne le teHure et les relieurs de livres Cîteva aspecte nle, , circulaţid ivirieuelor in judeţul H�nedo�,a " . ', ' . ' ,' . . . . , . . . . . . . Some Aspects of the Circulation of Antim lvireanu's PrintiilgsOiilt�,e Cbill�try of Hunedoara . .

Desţi,n,ul ,cărţiIot>. .. .dl$pre Horea apărute cu ocazia , " , centenarului răseoallli:,(1784-1884) . . . • . . . .

G1IEORGHENAOHI.

VASH,H IONAŞ,

VIORl�L V ÂN ktbRlJ.

IOACHIM I,AZAR,

GEl,U NEAMŢU,

RODICA ANDRUŞ,

Das Schicksal d�:Biicher iiber Horea, die anlăsslich der Hundertjahrfeier des Aufstandes erschinen (1784-i.88�) . . :'� ., ' .. . . . . . . . . . . .

Un, manuscris inedit'aJui Ştefan Moldovan privitor la Tara'Uaţeguluila::mijlocul secolului al XIX-lea (1) Un manuscritdn6dit 'de Ştefan J\Ioldo"an concernant le, yays de, H:1Jeg au milieu du XIXe si:c1e '.' Administraţia românească a comitatului Zaran,} între. anii, l.861-: 187,6 (1) • . . • • . • • . L'adminlstt'iltion rOllmaine du contre Zaral1d entre les annees IS61-t"876('I) ........... .

Dreptul de' folosire a pădurilor in comitatul HUIle­doar!\. în a doua jUInătlite a secolului al XIX-lea . . Docume'nts concet'rtimts le droit d'emploi (les hois le comitat ' '!'1e' Ifunedoara pelldent la rleuxieme moitie du XIX-eme siecle . . . . . . . . . . . . . . . Aron Densuşianu (I837-1900) promotor al luptei

, .. pentru" unitaţe naţională a poporulni român .. Aron Densuşianu (1837-1900) le promoteur de la lutte pour l'unite nationale du peuple roumain DoculllCnte privi�d �iŞcarea dacoromână la De�a în 1885 şi 1905 . . . . • . . . • . . . . . . . . . . Urkilildeti hinsichitlich der Dakisch - RumănischeIl BewegungvonDevaihden ]ahren 1885 und 1905 . Un hunedorean' in Legiunea Română din Ştefart"Oţel din Brad . . . . • . . . . Ştefan OţeL de Brad, le, deparlement de Ta, un composant de la Legion Roumaine

�------ - --,--_ ..

Italia -

Hunedoa­de I'ltalie

Ş

248

251

252

259

261

284

285

291

292

297

298 II

:305

:lO6

308

327

B35

3aS

340

342

353

354

361

366

6

RODICA ANDRUŞ,

ANCA GOTIA,

CONSTANTIN IVANEŞ,

LIVIU LAZĂR,

ANGHEl, NISTOR,

ADELA HERBAN,

TRAIAN UDREA,

STELIA:'\ )11XDRUT,

MIRCEA U().l!ORODEAN,

MIRC1U V ALEA, ANGHEl, NISTOR,

MIRAI ROTEA,

ADELA PAKI, SORIN COCIŞ,

EMIL NEMEŞ,

VICTOR OPRIŞIU,

.---.-.

CUPRINS

- Din activitatea bibliotecilor infiinţate de Astra in judeţul Hunedoara . . . . . . . . . . . . . . . De l'activites des bibliotheques inities par Astra dans le departement de Hunedoara . . . . . . . . . .

Din corespondenţa folcloristului Ion Pop Reteganul cu Astra . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . Aus der Korrespondenz des Volkskundlers Ion Pop Reteganul mit demVerein "Astra" . . . . . . . .

Opţiuni privind dezvoltarea economică a Româuid in primul deceniu interbelic, reflectate in revista "Analele statistice şi economice" . . . . . , . . . Options concernant le developpement economique de la Roumanie dans la premiere decennie de l'ente­deux -guerres refletees dans la revue "Analele statistice şi economice". . . . . . . . . • • . . .

- Antirevizionismul presei hunedorene In deceniul patru al secolului nostru. • . . . . . . . . . Antirevisionism in the Hunedoarian press iu the fourtieth of our century . . . . . . . . . . ,

Aspecte din viaţa social-politică hunedorean! tn anul 1940 . . . . . . . . • • • • . • . . . . • Aspects de la vie sociale-politique du departement de Hunedoara pendant l'annee 1940 . . . . . . . . •

- Situaţia social-economică şi politică a maselor mun­citoare hunedorene intre anii 1944 - 1947 . . . . . La situation social-economiques et politique des masses ouvrlkes de Hunedoara, cntre les annees 1944-19.7 . . . . . • • • • • • • . . . • .

Abolirea monarhiei şi proclamarea Republicii necesitate istorico-politică fundamentală. . . L'abolition de la monarchie et la procIamation de Republique - necessite historique-politique fondamentale . • • • . • . • . . . . . . . .

Silviu Dragomir despre Alexandru Lapedatu Silviu Dragomir sur Alexandru Lapedatu

Toponimele Piuele (Piva) . . . . . . . Les toponymes Piuele (Piva) . . . . . .

Nume de localităţi hunedorene referitoare la de­frişarea pădurii . . . . . . . . . . . • . I,cs nomes de localites de Hunedoarca coneernsnt au defrichement du bois. . . . . . . . . . . . . . .

MISCELLANEA

Locuirea Coţofeni de la Deva, -" Strada l.l'nill" L'habitat Coţofeni de Deva, "La Rue Leniu"

Teracote de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. . Terre- cuites d'Ulpia Traiana Sarmizegetusa . .

O teracotă cu Venera descoperită la l;lpia Traian ... Ssrmizegetusa . . . . . . . . . . Une terre-cuit<! avec Venera decouverte il. Ulpb Traiana Sal'lnizegetusa . . . . . .

Un sprijinitor din Fiume al Astrei Un protecteur de Fiume de I'Astra

389

396

397

402

403

413

417

424

425

429

430

445

447

458 459 462 465 468

469

474

475 479 411() 4i1'7

4fm

490 491 492

..

-<.:VPRINS -' --------------_ .. ------_._---------------------

CĂLIN FARIAN, MIHAHLA FABIAN,

MARIN BAICOANA, SILVlA BUR""AZ,

VAT,HR TRUFAŞ, ADRIANA POP-BADEA, MARCELA BALAZS,

EUGEN KESSI,ER,

ŞTIINTELE NATURII - Sciences naturelles-

Abordarea fenomenelor geologice din perspectiva teoriei sistemelor, cu aplicaţii la teritoriul hunedorean

Les phcnomenes geologiques abordces de la pers­pective de la theQrie des systemes avec des applica­tiones au territorire de Hunedoara . . . . •

Contribuţii la cunoaşterea zonei caTstice Ponorid­Cioclovina (Munţii Şureanu) . . . . . . . . . . •

Des contributions it la connaissance de la zone carsti­que Ponorici-Cioclovina (I,es Monts de Şureanu).

Apele subterane din culoarul Streiului

Ground waters in the corridor of Strei river

Moluşte din puncte fosilifere hunedorene aflate în colecţia Muzeului Judeţean Hunedoara-Deva . .

Des mollusqUl;g provenant des zones fossiliferes de Hunedoara qui se trot1vent dans la co llection du 1fusee de HUlle(}n:lra . . . . . . . . . • •

Materiale fosile de păsiiri de pe t"ritoriul judeţului hunedoara . . . . . . . . . . . . . . . •

Des materiaux fossiles des oiscaux sur le tenitoire

7

493

500

501

506

501

531

534

540

541

du departement de Hunedoara . . . • . 542

DAN GRIGORlţSCU,

STHUAN RADU,

Cel mai vechi mamifer fosil din România Le plus vieux mamifere fossile de la Roumanie

Rezultatele cercetărilor privind extinderea În cul-tura forestieră a arborelui de plută din Amur (Phello-­dendron amurense Rupr.) . . . . . . . . . . . . Results of researches concerning the extention of Amur Cork Tree (Phellodendron amurense Rupr.)

543 545

546

in forestry culture . . . . . . . . . . . . 5Sn HUGEN CERNELEA, Implicaţii ecologice ale activităţii pastorale în Par­

cul Naţional Retezat. . . . . . . 551

Ecological i mplications of pastoral activity in the National Park Retezat. . . . . . . . . . . . . . 556

IOAN VAT,HRIU GIURA,

JlOGDAN STUGRHN,

Contribuţii la cunoaşterea faunei de lepidoptere a Platformei Luncan1ior (Munţii Şureanu) . . . . . . Des contributions 11 la connaissance ,le la faune des lt�pidopteres du plateau de I,uncan i (Les Monts de Şureanu)· . . . . . . . . • . . . . . . • • . .

Contribuţii la cunoaşterea herpetofaunei din Retezatul calcaros. . . . . . . . . . . . . . . Des contributions 11 la connaissance de l'herpetofaune du Retezat calcaire . . . . . . . . .

Zoogeografia comparată a herpetofaunei din Car­paţi şi Pir inei . . . . . . . . . . . . . . . . . . Comparative Anima l Geography of the Herpeto­fauna of the Carpatian and the Pyrenees . . . . .

l'ETER WEBER, Notă preliminară privind cintecul speciei Emberiza citrinella în Transilvani a • . . . . • . . . • . . Note preliminaire <:oncernant la ehant de l'espece Emberiza citrinella en Transslvanie . . . . . . .

- - -_._--- -- - --------- �-----

55i

56�

563

566

567

570

571

575

I -iil

��

�

8 CUl'RINS'

BIBLIOGRAFIA volumelor I-XIX (seria istorie) şi indicele de autori (Rodica Andruş) 57() JlIBLIOGRAFIA volumelor I-XIII (secţia ştiinţele naturii) şi indicele de autori

(Si lvia Burnaz) . . • . . . . . . . . . . . . . . 599

Ioan Andriţoiu

SATUL MIHĂILENI (COMUNA BUCEŞ) - STUDIU MONOGRAFIC

Olimpia Palamariu şi Ioachim I.azăr

Rodica Andruş

Adela Herban

Maria Basarab

Mihai David . Marce1a Jlalasz

Silvia Burnaz .

Ioan Valeriu Ghira

ABI(EVIERI BIBLIOGRAFICE - Abreviatons bibliographiljues .

H07 (ilO 638 655 678 690 721 728 737 740

-

CONSIDERAŢII PRIVIND UNELE ASPECTE

ALE LOCUIRII DACICE IN MUNŢII ORAş TIEI

GELU FLOREA

Cercetările de anvergură întreprinse în ultimele d�cenii în zona ca­pitalei statului dacI au oferit materiale importante pentru întregirea cu­noştinţelor în ceea ce priveşte problematica civilizaţiei dacice în faza sa "clasică". Au fost relevate, în acest sens, nu immai forme concrete, parti­culare ale culturii materiale ci şi complexe arhitectonice civile, militare şi sacre care au permis structurarea unor teorii de ordin istoric, generJ.­lizant, altfel imposibil de schiţat din priCina surselor istorice lacunare. Treptat, atheologia a pus în evidenţă o zonă de ample construcţii şi amenajări de teren aflale în legătură, pe de-o parte, cu un sistem de con­cepţie unitar, emanaţie a unei puteri centrale consolidate suficient pentru a le demara, iar, pe de altă parte, cu o concentrare demografică implicată direct în acest program de construcţie şi atestab'i arheologic în zona res­pectivă prin prezenţa urmelor aşezărilor civile.

Problema aşezărilor civile dacice rămîne deocamdată insuficient cu­noscută (ne referiin mai cu seamă ,la' spaţiul geografic pus' în discuţie) dată fiind vizareR în mai mare măsură a complexelor arheologice militare şi religioase de c{ltre cercetările de pină acum, ariile de locuire civilă s-c'u bucurat de un interes sett;ndar. Cu toate acestea, recunoaşterile de teren, sondajele ptilejuite de acestea, uneori' săpături de oarecare amploare pfeduate în această direcţie 'au ridicat probleme de natură să atragă aten­ţin specialiştilor.

I. Vom încerca să urmărim prezenţa urmelor dacice, atît cît ele au fost puse în evidenţă pînă acum, avind în vedere mai ales urmele con­crde care indică puncte cu locuire dacică�. Pînă a ajunge, urcind pe valea

1 Din vasta bibliografie consacrată vestigiilor dacice din M-ţii Orăştiei ne oprim doar la cîteva.titlurţ ale unor lucrări cu caracter sintetic sau studii care ating probleme generale: pentru cercetările arheologice de la începutul secolului XIX vezi S. Jako, Date privitoare la cercetările arheologice de la Grădiştea Mun­celului în anul 1802, in ActaMN, V, 1968, p . . 433-443; idem, în ActaMN, III; 1966, p. 103-120; D. M. Theoclorescu şi M, Roska\ Cercetări arheologice în Munţii Hune­doarei, Cluj, 1923; V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucureşti, 1982, p. 473-481; D. M. Theodorescu, Cetatea dacă de la Costeşti, Cluj, 1930j Idem. Ce­tatea dacă de la Grădiştea Mzmcelului, Cluj, 1932; C, Daicoviciu, Al. Ferenczi, Aşezârile dacice din Munţii Orăştiei (în continuare Aşezările . . . ), Bucure'iti, Hl51; H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj, 1972; J. H. Cri�an, Burebista şi epoca sa (in continuare Burebista), Bucure<;:ti, 1977, p, 339-382; J. Gla­dariu, Arhitectura dacilor (civilă şi militară), Cluj , 1983, idem, Civilizaţia dacică i'n zona capitalei statului dat:, mss. (în continuare Civilizaţia), (Mulţumim şi pe i!eeastii cale lui 1. Glodariu pentru facilitarea accesului 'la unele date inedite).

6 .- Slirgetia XX

liP'

..- .. -

82 G. FLORllA

Apei Grădiştii la Costeşti, un prim punct care s-a făcut remarcat a fost hotarul satului Bucium - locul Cărpeniş3 unde au fost puse în evidenţă fragmente ceramice dacice (chiup roşu, alte categ. de vase), strat de ar­sură, cărbune, cenuşă, iar în apropiere urme indicînd prezenţa unui val de pămînt ipotetic. Cercetările nu au luat amploare mai mare decît obiş­nuitele sondaje. Profesorul II. Daicoviciu presupunea existenţa aici a unei aşezări "ce pare să ocupe un şes destul de întins, un veritabil sat de cîmpie"4. De asemenea, în aceeaşi arie circumscrisă satului Bucium, în punctul "Valea Ţiganilor"5 - spre S, SE de hotarul satului, s-au desco­perit fragmente de cărămizi de tip dacic şi ţigle de asemenea fragmentare, de tip nedeterminat (grecesc sau roman). Urmele prezente par să indice vestigii ale unui turn sau ale unei gospodării de dimensiuni mai mari. Prezenţa relativ apropiată a celor două urme, chiar fiind vorba de desco­periri disparate, a îndemnat spre punerea lor în relaţie - cu atît mai mult cu cît în zona respectivă terenul rămîne deschis, favorabil unor aşezări mai întinse, propice practicării agriculturii.

.

Continuînd drumul spre S pe valea Apei Oraşului - o nouă con­centraţie de urme dacice a fost constatată în hotarul satului Ludeşti: în locul Vadu Rău6 s-au găsit două fragmente de teracotă (chiup sau con­ductă de apă) lucru care l-a determinat pe autorul citat să presupună existenţa unei aşezări - părere nevalidată deocamdată de cercetările ce au urmat7, apoi o nouă descoperire întîmplătoare în punctul Zăvoaiet! (frgm. de chiup roşu), iar ulterior O ştanţă monetară de bronz pentru re­versul unui denar roman republican (81-69 î.e.n.)9 găsită într-un punct neprecizat.

O zonă cu vestigii dacice, apărute şi ele întîmplător, pare să fie teri­toriul situat pe malul stîng al Apei Grădiştii - unde au fost semnalate urme dacice în punctul La FeregarPO (la 3 km SV de com. Orăştioara de Jos) unde sondaje superficiale în cîteva movile care au atras atenţia prin dimensiunile lor relativ· mari, au scos la iveală ceramică dacică, zgură de fier şi chirpic ars. Ne aflăm, probabil, în faţa unei gospodării dacice. De asemenea, pe malul stîng al Apei Grădiştii, în hotarul satului Ocolişu Mic s-au descoperit în două rînduri fragmente de conductă de apă de tip dacicll şi s-au semnalat fragmente ceramice. In aceeaşi zonă, puţin mai

2 Vom respecta doar în linii mari raionarea zonei stabilită de C. Daicoviciu (Aşezările, p. 6) şi reluată de H. Daicoviciu, in Addenda la Aşezările dacice din M-ţii Orăştiei, în ActaMN, 1, 1964, p. 1 11-112 (in continuare Addenda). Menţionăm că ne vom opri doar la aglomerările de puncte care par semnificative şi absolut certe in stadiul actual al cercetărilor.

3 H. Daicoviciu; Addenda, p. 112; idem, Probleme şi perspective ale săpătu­rilor arheologice din M-ţii Orăştiei, în SCIV, XIII, 1. 1962, p. 9-191 Idem, Mate­riale, VII, 1961, p. 316-317; 1. Glodariu, Civilizaţia.

• H. Daicoviciu, SCIV, XIII, 1, 1962, p. 12. 5 Idem, Addenda, p. 1 12; 1. Glodariu, op. cit. fi C. Daicoviciu, Aşezările, p. 7. 7 H. Daicoviciu, op. cit., p. 1 13. 8 Idem, Materiale, X, 1973, p. 81. 9 H. DaicoviciU, I. Glodariu, ActaMN, XIII, 1976, p. 73; 1. Ferenczi, ActaMN.

XIV, 1971, p. 75. 10 H. Daicoviciu, Materiale, X, 1973, p. 81.

11 C. DaicoviciU, Aşezările, p. 7, respectiv H. Daicoviciu. Addenda, p. 113.

.

· f.OCUIRE DACICA IN MUNŢII ORĂŞTIEI 83

la Nord, în punctul Bodiu12, lîngă pîrîul cu acclaşi nume, s-au semnalat alte vestigii.

Intreg acest şir de descoperiri care marchează teritoriul din apropie­rea Apei Grădiştii pînă în dreptul satului Costeşti l-au f!Ieut pe H. Daico­

viciu să remarce pe bună dreptate că "noi descoperiri care ar duce către lV[ureş şi Deva unde material dacic e cunoscut mai de demult ar fi extrem de interesante şi valoroase"13. Aceste descoperiri sînt, în aceeaşi ordine fl� idei, o prelungire a locuirii întregii axe a Văii Grădiştii de către daci. relevată doar prin urme sporadice supuse atenţiei specialiştilor prin jocul întîmplării, Însă extrem de semnificative pentru prezenţa populaţiei de' rînd în zona capitalei statului dac. Vestigii sînt prezente în număr destul dE' mare şi după îngustarea văii Apei Grădiştii în amonte de Cos­teşti. Ele sînt d0 presupus însă în număr însemnat în aval de respectiva localitate unde terenurile agricole sînt mai întinse. Din analiza obiecte­lor găsite în condiţiile descrise mai sus - chirpic ars, zgură de fier, pre­cum şi faptul că au existat amenajări de captare şi de conducere a apei izvoarelor - se poate deduce existenţa unor grupuri de locuinţe stabile. iac prezenţa ştcmţci monetare din prima jumătate a secolului 1 i.e.n. , deşi greu interpretabiLl datorită aflării ei întîmplător, nu poate decît să spn­jine aceastel idee. Menţionăm că punctele cu descoperiri dacice din sec­

torul Orăştioar:1 de Jos - Costeşti sînt mai multe, dar aici au fost rele­vate numai cele care s-au dovedit mai semnificative.

Zona satului Costeşti indică o locuire dacică de o densitate sporită faţă de ceea ce am întîlnit pînă aici. Fenomenul se explică, poate, şi prin faptul că regiunea aceasta a fost mai bine cunoscută fiind în imediata �lpropiere a cetăţii, ea însăşi intens cercetată de-a lungul anilor. Această zon;'i cuprinde vatra actuală a satului, malurile şi terasele fluviatile ale Apei Grădiştii, inclusiv m amonte spre Blidaru, de asemenea poienile şi terasele din apropiere. Au fost constatate peste 30 de puncte, mai mult �'au mai puţin apropiate, atestînd o locuire pe care o bănuim compactă, stabilă, aflîndu-se în relaţie cu cetatea din preajmă14. Menţionăm cîteva din ek'scoperirile din zona Costeşti : în punctul Coşman15, pe malul sting ,:l rîului, În urma unui sondaj s-au constatat 'fragmente de ţigle de tip grecesc "cu nervură" , cioburi dacice şi un strat gros de arsură; Costeşti -- biserică (aprox . 1 50 m N de biserica satului) s-au aflat tuburi de conductă de factură dacică16; locul Lazl1 aflat la cca 300 m de Apa Gră­diştii - s-a cercetat una din movile1e ce se găsesc acolo şi au apărut vestigiile unei locuinţe dacice rectangulare conţinînd puţine

piese de fier, ceramică şi cereale arse - urme databile la jumătatea sec

12 H. Daicoviciu, op. cit., p. 1 13. 13 Idem, Materiale, VII, 1961, p. 317. H Idem. Dacia de la Burebista la cucerirea romană (în continuare Dacia).

p. 150; 1. Ferenczi, în Studii Dacice, Cluj, 1981, p. 59; I. Glodariu, Arhitectura dacilor - civilă şi militară. (în continuare Arhitectura), p. 90; pentru opinia con­harif' ef. I. IL Crişan, B nrebista, p. 345.

t:: H. Ddicoviciu, Addenda, p. 113. 16 Jurnalul de şantier, ms - apud J. Glodariu, Civilizaţia ms. 17 IL Daicoviciu, Materiale, X, 1973, p. 7fi-77.

11111111111111 ............. 11111111111111111111111111111111111111··· · _ II:

84 G. FLOREA

1 e.n.; în poiana Năpărţi18, ce se găseşte la S de satul actual, s-a cercetat o locuinţă dacică cu inventar obişnuit, în alte cîteva locuri din apropiere s-au aflat urme care dovedesc prezenţa altor locuinţe de acelaşi fel; pe terasa Apei Grădiştii, în apropiere de Valea Stînişoarei, s-au cercetat ur­mele unor locuinţe şi traseul unei conducte de apă ce se îndrepta spre actualul canton silvic (locul La Ţuţurău19). Urme concrete de locuire s-au mai pus în evidenţă în următoarele puncte: La CurtF° (în apropierea canton ului silivic· Costeşti), La Bocşitură21 (pe locul actualei cabane tu­ristice se afla o locuinţă dacică: s-a găsit chirpic, ţiglă, ceramică; în ime­diata apropiere altele distruse de un incendiu); Poiana RădăciniF2 (la 450 m de obîrşia Văii Stînişoarei) -- urme de locuinţe pe o terasă înalt;"!, de asemenea s-au descoperit şapte lupe de fier avînd practicată o tăie­tură în formă de ic.

Acestea ar fi numai cîtev9 puncte semnificative pentru locuirea da­cică din aria actualului sat Costeşti. Este de subliniat însă faptul că permanent sînt scoase la lumină fragmente ceramice, lipitură de perete arsă,mici obiecte de fier sau alte urme în tot cuprinsul zonei aflate în discuţie, iar perieghezele efectuate îmbogăţesc an de an repertoriul de dc�c()pl'riri.

Locuirea pare să se întindă mai apoi şi în zonele din dreptul cetăţii Blidaru, al căii de acces spre aceasta aflată pe culmea Făeragului, prin descoperirile de la Pîrîul Scurtele (tuburi de apeduct dacic); punctul Căprioarele, sau Arsuri23; locurile La Cioburi şi Grădina Făeragului:24.

Punînd în discuţie situaţia arheologică a zonei Costeşti, 1. Glodariu subliniază densitatea locuirii in lunea Apei Grădiştii dar şi pe terasele şi versantele orientate spre V ale înălţimilor de pe malul drept al r1u­lui2;;. Imaginea pe care o sugerează întreaga suită de vestigii, fie centrate în zona satului actual, fie dispersate, în funcţie de locurile prielnice 10-cuirii, este fără îndoială incompletă, însă poate contura un nucleu de locui re mai densă favorizată de zona largă a luncii Văii Grădiştii, de apropierea cetăţii - centru administrativ şi religios, precum şi de dis-punerea sa pe drumul care lega regiunea capitalei dacice de centrul Tran­silvaniei, pe direcţia. N - spre Orăştie şi valea Mureşului. Această calc de acces a fost evident mult folosită în antichitate de negustori atesta ţi prin prezenţa importurilor în aşezările şi cetăţile din regiune, fiind Va­lea Grădiştii suficient de largă pentru a facilita pătrunderea carelor şi

18 Tdem, op. cit. , p. 75-76, 82; Jurnalul de şantier, ms, 1953, apud I. Glodariu,

op. cit. 19 C. Daicoviciu, Aşezările, p. 28; H. Daicoviciu, O]). cit., p. 82. 20 I. Glodariu, O]). cit. 21 H. DaicoviciU, op. cit., p. 82, 83; jurnalul ms de !;'anticr, 1%:1, apud I. Glo-

dariu, O]). cit. 22 C. Daicoviciu, Aşezăl'ile, p. 28; H. Daicoviciu, op. cit., p. 83. 23 C. Daicoviciu, op. cit., p. 29; H. Daicoviciu, op. cit., p. 116.

24 Jurnalul de săpături, 1944, ms - apud I. Glodariu, op. cit. 23 I. Glodariu, op. cit., pentru alte puncte cu descoperiri dacice din regiunea

satului �i cetăţii de la Costeşti vezi şi H. Daicoviciu, Addenda, p. 113-116; ic1em, MeA, X. 1973.

LOCUIRE DACICĂ IN MUNŢII ORĂŞTIEI 85

avînd traseu accesibil şi după îngustarea ei mai sus de Costeşti. Evident, principala ocupaţie a locuitorilor a fost agricultura urmată complementar de creşterea animalelor. Erau folosite ca şi astăzi, de altfel, terenurile pro­pice' din lunca Apei Grădiştii precum şi păşunile prezente pe înălţimile domoale care o străjuiesc. Faptul rămîne valabil chiar dacă nu s-au des-'coperit masiv unelte agricole în zonă. Să nu uităm că arheologic s-a sur­prins momentul cuceririi romane cînd mecanismele economice au fost puternic disturbate, populaţia împreună ,cu avutul era probabil retrasă, iar statul îşi folosea ultimele resurse - este momentul îngropării depo­zitelor de la Valea Largă27 şi Strîmbu!?s.

Sectorul cuprins între satul Costeşti şi Grădiştea Muncelului - Sar­mizegetusa prezintă şi el urme concludente de locui re dacică. In general gospodăriile s-au adaptat şi aici condiţiilor terenului. După îngustarea văii în zona cetăţii Costeşti şi pînă înspre satul Grădiştea lVluncelului ea Jşi păstrează lărgimea aproape constant însă "se formează sporadic mici bazinete cu tera se de luncă, prielnice pentru aşezări omeneşti"29. De la respectivul sat în amonte, pînă la Lunca Grădiştii, valea se deschide din BOU, pantele devin mai dulci - este mai prielnică locuirii, iar de la con­fluenţa Văii Albe cu Apa Godecmului, valea este din nou gîtuită şi Întor­tocheată, cu pante abrupte şi înălţimi ostile; o relativă lărgire a văii se mai constată la Tîmpu30• Au fost folosite terasele adecvate locuirii cum a fost cazul În punctul Dealul lui COCOş31, pe malul drept nI Apei Gră­diştii (mici sondaje au evidenţiat multă lipitură de perete şi frgm. de chiup roşu.) sau la Curmătura Văii Rele32. Datorită probabil unor cerce­tări mai intense, zona satului Grădişte::t Muncelului înregistrează o serie de semnalări de puncte cu locuire dacică: Vîrtoape, masiv stîncos ce se 'înalţă Jn dreapta Apei Grădiştii, unde s-au găsit urmele a trei gospodă­di dacice, sau locul Cioaca cu Frasini (pămînt ars şi ceramică)33. De ase­menea, au prezentat urme de locuire prospecţiunile de la Lupoaia34 cu împrejurimile sale, cele din zona Gerosu şi Pustîiosu35 etc ...

Locuirea dacică în acest sector se supune rigorii terenului lăsînd im­presia unui cătun de munte răsfirat pe tera se unele antropogene, altele naturale. Este deosebit de greu a face aprecieri valorice de ordin demo­r;rafic datorită insufidcnţci cercetărilor riguroase, estimări - bazate Însă pe impresiile formate în ani şi ani de periegheze s-au făcut (chiar dacă ele nu pot fi considerate dovezi absolute, sînt de luat în seamă): "în

�r, I. Glodariu, Importuri romane în cetăţile' dacice din M-ţii, Orăştiei, în Apulurn, VII, 1963, p. 353-367; idem, Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea ele­nistici! şi romană, Cluj, 1974, p. 125.

27 H. Daicoviciu. Addenda, p, 117. 23 1. H. Crişan. StComSibiu, XII, 1965, p. 213-222. 2') 1. Glodariu, Civilizaţia ms. :ln 1 dem, op. cit. 3l H. Daicoviciu, Addenda, p. 117. 32 Irlem, op. cit., jJ. 119-120. , j;) C. Daicoviciu, Aşezi!r'ile, p. 30; C. Daicoviciu şi colab" SCIV, IV, 1-2, 1953,

P 2 ��{). , 31 C. Daicoviriu, Asezările, p. 29; H. Daicoviciu, MeA, x, 1973, p. 35, 3,; H. Daicoviciu, Addenda, p. 117 (pt. Pustîiosu v. C. Daicoviciu, Aşezările.

p. 29 - presupune existenţa unui turn în pcest punctl..

-

86 G. FLOREI\. -------------------------------------------------

gc'neral se poate spune că toate poienile şi tăpşanele din aceste locuri (zona Muncelului n.n.) au fost locuite dens pe vremea dacilor, într-o ma­sură chiar mai mare decît există astăzi gospodăriile moderne "36. Locurile aici încep să fie mai puţin prielnice agriculturii - ea desigur se va fi practicat însă pe suprafeţe mai puţin întinse decît în zona Costeştilor. de pildă, accentul deplasîndu-se pe păstorit. Avem dovezi concrete despre· practicarea meşteşugului fierăriei - în apropierea Sarmizegctusd - la Gura TîmpuluP7 s-au descoperit în asociere cu zgură de fier şi pămînt. ars cîteva mari lupe de fier (40 kg fiecare şi diametru de 0,35-0,45 m) m[lrturisind existenţa unor forje în apropiere alimenbte de cuptoare dc� redus minereu de fier de dimensiuni neobişnuite. De remarcat existenţ�l în apropiere a zăcămintelor de fier3S în a căror exploatare erau probabil angrenaţi şi locuitorii din preajmă. Cantitatea de minereu trebuie să fi fost destul de importantă şi prelucrarea lui destul de complicată avînd în vedere dimensiunile cuptoarelor, respectiv a lupelor găsite.

In acest sector, în apropierea Sarmizegetusei se află aşezarea civil<:i de la Feţele Albe, oarecum ieşită din comun faţă de ceea ce cunoaştem despre celelalte de această natură: pe de-o parte ea este cercetată siste­matic, pe de altă parte, prin caracterul ei deosebit dat de vestigiilc pe care le adăposteşte. Aşezarea respectivă se întinde la peste 20 de tera se din care cinci erau apărate de ziduri de susţinere construite în tehnica obişnuită în M-ţii Orăştiei. Terasele sprijinite de ziduri au fost amena­j ate pentru construirea unui sanctuar circular, o locuinţă circulară, con­strucţii gospodăreşti şi anexe, precum şi un complex de captare a apei de izvor cu bazin de acumulare şi canale de conducţie. Inventarul măr­turiseşte o aşezare bogată, înfloritoare, ce cunoştea produse fine, de im­port, ceramică pictată. Au fost investigate şi o suită de alte terase nespri­jinite de ziduri cunoscînd şi ele un material abundent. Cei ce au cerce­tat-o conchid că este vorba de o locuire aparte, aristocratică, pentru a!nenajarea căreia s-au investit eforturi şi material de construcţie im­portante39•

Oricum, prezenţa sanctuarului şi a zidurilor ce nu prezintă aspect şi funcţionalitate de fortificaţie conferă aşezării un caracter eminamente civil şi religios, diferit de tot ce se cunoştea pînă la data dezvelirii ei în lVi-ţii Orăştici; de regulă. sanctuarele, locuinţele civile (vezi Costeşti res­pectiv valea Apei Grădiştii) se află în apropierea unor fortificaţii sau tur­nuri - la Sarmizegetusa există de asemenea asocierea: incintă sacră, in­cinte! !'lilitară, aşezare civilă.

Un alt complex interesant, de astă dată prea puţin cunoscut încă. esic­cel circumscris înălţimii fortificate Vîrful lui Hulpe - aşezarea de la Faţa Cetei40 (aflată la NE de respectiva citadelă) . Locuirea de aici gru­peaz�i pe cea 40-50 de terase, din care au fost sondate cîteva cu rezul­tate demne de interes, urme de locuinţe marcate prin chirpic ars cu am-

36 C. Daicoviciu, op. cit., p. 43. 37 1. Glodariu, E. Iaroslavschi, Civilizaţia fierului la claei, Cluj, 1919, p. 22. 38 Idem, op. cit., p. 17. 39 H. Daicoviciu, 1. Piso, 1 . . Glodariu, Un complex de construcţii dacice de la

Feţele Albe, în ActaMN, X, 1973, p. 73-80. 'o H. Daicoviciu, Addenda, p. 119.

----

!.OCUIRE DACICA IN �!lJNnI ORĂŞTIEI 87

prente de nuiele şi stîlpi, un ciob de vas pictat, fragmente de chiupuri roşii etc. Se pare că aşezarea era în legătură cu fortificaţia puternică de pe Vf. Lui Hulpe (necercetată) sau cu una nedescoperită încă de pe Co­mărnicdul Cetei, din apropiere. Complexul Faţa Cetei - Vf. lui Hulpe a fost apreciat drept "una din cele mai mari aşezări dacice după Sarmi­zegetusa şi care reprezintă un interes deosebit datorită aşezării compacte it gospodăriilor [ . . . ] n-ar fi exclus să fie vorba de un oppiduml(41.

Un alt sector, după cum se va vedea oarecum particular în contextul aşezărilor din M-ţii Orăştiei, îl reprezintă platoul Luncanilor, un plai înalt care face legătura între valea Apei Grădiştii şi aripa de SV a com­plexului menit s::} apere Sarmizegetusa: cetatea de la Piatra Roşie şi sis­temul fortificat Cioclovina-Ponorid42• In zona Luncani - Piatra Roşie, pe un spaţiu destul de vast, s-au descoperit urme de case dacice. Men­ţionăm în acest sens doar cîteva descoperiri: urme abundente de locuire în jurul şcolii din centrul platoului Luncani-Tîrsa43� un grup de locuinţe a fost cercetat parţial de C. Daicoviciu în punctul Dealul Grosului. In jurul acestui punct s-au constatat urme de alte locuinţe la diferite dis­tanţe44; o altă locui re gospodărească a fost investigată pe Dealul Voi­neagului45•

De la C. Daicoviciu, platforma Luncanilor a mai fost cercetată sis­tematic, de St. Fer('nczi, dar este încă dificil de apreciat care a fost caracterul locuirii dacice din zonă. Este totuşi de presupus că din nou terenul a fost determinant pentru amplasarea locuinţelor - ca şi astăzi, cînd există grupuri de case ţărăneşti în mijlocul unor grădini cultivate şi mici parcele arabile, sau cătune împrăştiate pe plaiuri înalte, casele avînd, de asemenea, acareturi împrejur.

Am ţinut să rezervăm o poziţie aparte în s'tudiul acesta Sarmizege­tusei care reprezintă un complex aparte de locuire decît fiecare din cele trecute în revistă, fiind mai bine cunoscută şi cercetată :relativ mai mult. Ea se constituie în centrul întregului sistem de f�rtificaţii din M-ţii Orăş­tiei, după cum acest sistem a fost realizat pentru ca să protejeze acest punct important. In UrIna săpăturilor efectuate pînă' azi o primă apre­ciere se cuvine amplorii deosebite a ruinelor, vestigiilor de locuire. A fost denominată aşezare proto-urbană46, sau oraş47, s-au pus în evidenţă elemente de sistematizare, ateliere, terase cu locuinţe, complexul religios şi incinta de apărare, elemente de captare şi filtrare a apei potabile etc.

Aşa numita "aşezare civilă" grupează o serie de terase locuite, ame­najate pentru construcţii gospodăreşti sau ateliere meşteşugăreşti. Ih 1952 C. Daicoviciu consemna un număr de "vreo 50 terase locui bile din care au fost verificate 29-30 care s-au dovedit locuite, dar e sigur că nu am reuşit să stabilim absolut toate terasele locuibile, numărul lor fiind mult

n Idem, MCA, VII, 1961, 317. 42 C. Daieoviciu, Cetatea dacieă de la Piatra Roşie.,' Bucureşti, 1954, p. 72-74,

!-,lall�a IV. 43 Idem, AşezăriZe, p. 49. u Idem, op. cit., p. 49-50. 45 Idem, op. cit., p. 52. 46 I. H. Crişan, Burebista, p. 368. ' 47 1. Glodariu, Arhitectura, p. 48.

-'-

88 " G, FLOREA_

mai mare"48, după ' cum 1. Glodariu subliniază "au fost evaluate. ' 70 de terase din: care au . fost cercetate peste 20"49. După ultimele estimări încă nepublicate ' se poate constata "încă de la baza sa (a dealului lVIuncelu­lui - n.n.) incep terasele antropogene (peste 200 carta te) [ . . . ] oraşul se întindea cu locuinţele sale şi amenajările gospodăreşti anexe atît la V cît şi la E de cetate şi sanctuare"50�

Au fost cercetate o serie de terase ce s-au dovedit a adăposti ateliere metalurgice; terasa VIII conţinînd ruinele unui important atelier de fie­rar precum şi un atelier de dulgherie51 . . Urmele unui asemenea atelier (metalurgic) au fost cercetate şi pe terasa II ce conţinea şi locuinţe52, un altul a fost investigat în punctul "Căprăreaţa" aflat din nou pe o terasă amenajată5,3 scoţînd la' lumină -resturile unei activităţi fervente şi de ample proporţii (s-au găsit obiecte în cantitate de aproape o tonă de fier) . De asemenea, pe una din terase s-a descoperit locul a opt cuptoare de redus minereul de fier şi obţinere a bronzului alături de o seamă de con­strucţii şi amenajări de apeduct54• Pe mai toate terasele cercetate s-au aflat urme de locuire însă relativ puţine au fost cercetate sistematic; amintim aici cîteva : terasa ,155, aşa numita "terasă a oalelor pictate"56, sau "terasa depozitului de vase"57. "Tîrnăcopul descoper.'i aproape întotdeauna urme de locuinţe mai modeste sau de turnuri de veghe ce supravegheau pătrunderea mai uşoară , din Valea Godeanului"58.

II., In urma · acestei trecerţ în revistă a vestigiilor dacice din ,lVI-ţii Orăştiei, accentuîndu-se pe locuirea civilă, se desprinde un set de pro­bleme care se r�dică în legătură cu anumite aspecte j11e acesteia. Cercetă­rile au relevat anumite elemente de cronologie care converg spre pe­rioada clasică (în majoritate), secolul 1 Î.e.n. - secolul 1 e.n. lVIai puţin cetatea de la Costeşti care tinde spre primele decenii ale secolului r, î.e.n . poate chiar sfîrşitul secolului II î.e.n., de asemenea nivdul inferior de pe terasele r şi I I de la Feţele Albe şi nivelul mijlociu al terasei II care datează cel mai tîrziu din prima jumătate a sec. 1 Î.e.n. Cu toate acestea elementele cheie ale complexului fortificat din lVIc-ţii Orăştiei trebuie puse pe seama activităţii lui Burebista, amplificarea şi consolidarea lui s-a desfăşurat sub urmaşii lui culminînd cu gesturile ferme ale lui Decebal a cărui forţă internă îi îngăduia acest lucru59• Deşi cercetări sistematice

(8 C. Daicoviciu, în SCIV, III, 1952, p. 304. 49 Idem, op. cit., p. 303; 1. Glodariu, op. cit., p. 47. 50 Idem, Civilizaţia ms. 51 C. Daicoviciu, în SC/V, IV, ' 1953, .p. 172. 52 IdeJŢl, jn SCIV, IU, 1952, p. 306. sa 1. Glbdariu, Un atelier de fierărie la Sarmizegetusa dacică, în ActaMN,

XII, 1975, p. 107-120. 54 C. Daicoviciu şi colab., SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 208-209 ; 1. Glodariu, E. Ia�

roslavschi, op. cit., p. 21; I. Glodariu, Arhitectura, p. 33; S. Cociş, Ateliere de bronzieri în Dacia preromană (sec. 1 Le.n. -- sec. 1 e.n.), in Sargetia, XVI-XVII,

1982-1983, p. 140. -

55 C. Daicoviciu şi colab., SCIV, III, 1952, p. 303. 56 Idem, în SCIV, IV, 1953, p. 181-182. 57 Palk6 Attila, Materiale, 1961, p. 305-307. 58 C. Daicoviciu, Studiul traiului dacilor in M-ţii Orăştiei, in SCIV, 1, 1951,

p. 123. 59 H. Daicoviciu, I. Glodariu, Puncte de reper pentru cronologia cetăţilor şi

aşezărilor dacice din M-ţii Orăştiei, în ActaMN, XIII, 1976, p. 77-78.

! .()UJIRE'f)ACICA IN MUNŢII ORAŞTlEI 8fJ

în legătură cu aşezarea civilă de la Costeşti nu s-au făcut pentru a-i pn'ciza cel puţin orientativ cronologia - ea fiind în legătură cu cetatea, t' foarte probabil că exista pe vremea cînd aceasta era o reşedinţă -centru de uniune tribală, datînd dintr-o perioadă puţin anterioară ascen­siunii lui Burebista60• Amploarea acestei aşezări care se întrevede din descoperirile întîmplătoare de pînă acum, (ne referim la sectorul Cos­teşti), implică o densitate demografică relativ mare care, desigur, s-a acu­mulat într-o perioad�l mai lungă de timp.

Sistemul de fortificaţii din M-ţii Orăştiei în forma actuală cu urmele de aşezări civile adiacente datează de la sfirşitul Daciei preromane, astfel încît decel'area unui stadiu premergător lui Decebal întîmpină unele greu­tăţi ce se datoresc lipsei cercetărilor îndreptate în acest scop. Este ris­cant a avansa ipoteze menite să surprindă începuturile locuirii civile pornind doar de la elementele disparate oferite de descoperirile de pîni'!. <lcum, cu toate acestea se poate încerca schiţarea cîtorva linii în acest sens. Vestigiile de pe terasele locuite ale Sarmizegetusei se datează în majoritate în perioada finală a civilizaţiei dacice. Vine în sprijin corobo­r"drea informaţiilor, e drept sărace, din operele antici10r - s-a remarcat existenţa a două stadii61 surprinse la Strabo respectiv Ptolemaeus potri­vit cărora la epoca în care primul scria despre Dacia pomeneşte doar exis­tenţa muntelui sfînt Kogaionon62 identificat cu complexul sacru de pe dealul Grădiştii, iar în opera celui de-al doilea există informaţii privind "Sarmizegetusa regală"63 - deci o altă dirnensiune pe care o bănuim amplificată prin activităţi edilitare.

Construcţiile de mari proporţii prin concepţia şi eforturile pe care le-au presupus au implicat mobilizarea unui mare nurvăr de lucrători chiar dacă ele au fost eşalonate într-un timp mai îndelungat. Ele au im ­plicat o aprovizionare ritmică a şantierelor cu piatră de construcţii şi ali­mente pentru lucrători, asigurarea fluxului transportului calcarului de la distanţe destul de mari (Măgura Călanului) şi a frontului de lucru în carieră. Iată deci o organizare complexă ce presupunea o supraveghere strictă, poate chiar opresivă. Cantităţile de cereale şi alte alimente ce au luat drumul şantierelor din M-ţii Orăştiei în timpul construcţiei cetăţi­lor şi amemijărilor de teren care s-au executat trebuie să fi fost Îndestu­lătoare pentru mulţimea de lucrători angrenaţi aici. Ele trebuie să fi constituit unul din obiectivele contribuţiilor la Care stăpînirea a impus populaţia supusă, după cum chiar munca la cetăţi făcea parte din siste­mul de obligaţii impus de regalitate. Acceptînd existenţa cetăţii şi �1ge­zării civile de la Costeşti în prima sa fază în epoca lui Burebista, este greu de presupus că populaţia existentă de aici ar fi putut acoperi nece-

60 H. Daicoviciu, în SC/V, III, 1, 1952, p. 11; 1. H. Crişan, op. cit., p. 3441 1. Glodariu, op. cit., p. 90; vezi şi H. ' Daicoviciu. 1. Glodariu, Puncte de reper • • • , fn flctaMN, XIII, 1976.

61 H. Daicoviciu, în Dacia, p. 53-54, ef. 1. H. Crişan, op. cit., p.' 368-369. 62 Strabo, Geografia, VII, 3, 5. 63 Ptolemaeus, Geografia, III, 8, 4. 6\ 1. H. Crişan, op. cit" p, 14l. 6:; Cf. 1 . Fercnczi. Contribuţii la soluţionarea problemei formării oraşului la

daci, în Studii dacice, p, 61.

.--

....

90 G. FLORI!A

sităţile expuse mai sus. Atunci care a fost sistemul adoptat de puterea centrală în aplicarea programului său de construcţii'? Poate o colonizare de lucrători cu familiile lor, nu pentru toţi permanentă şi aşezarea lor în zona şantierelor. Este. dificil a răspunde la o asemenea întrebare în lipsa oricăror informaţii contemporane. Oricum, această posibilitate nu distonează cu prezenţa unor aşezări civile într-o zonă in care agricultura se practica într-o măsură insuficientă, într-o zonă montană în care · te­renul trebuie terasat pentru a putea fi locuit. Regiunea prezenta, desigur, o protecţie militară şi prezenţa centrului religios în vecinătate au fost în măsură să stabilizeze locuirea în M-ţii Orăştiei odată cu conturarea în real a planurilor edili tare ale stăpînirii (cu atît mai mult cu cît şi comerţul începea să polarizeze spre această zonă).

Sarmizegetusa prezintă şi ea o serie de probll'me care au apărut in urma cercetărilor de 'pînă în prezent. S-au făcut rcmarcate în primul rînd pe terasele aşezării civile atelierele metalurgice care produceau mari cantităţi de fier şi unelte de fier. Pe terasa a VlIl-a atelie rul de făurărie a fost însoţit cu descoperirea unor depozite de unelte de fierar şi agricole în mari cantităţi, îngropate desigur sub presiune romană. Această desco­perire împreună cu celelalte de acelaşi gen denotă ocupaţiile celor ce locuiau teraseţe de la Grădişte - favorizate de pn.>zenţa minC'rcurilor de fier66• Prezenţa uneltelor agricole într-o aşezare în apropierea căreia agri ­cultura era greu de pr;'l<;ticat, de altfel , cu rezultate insuficiente, este ex­plicabilă prin contextul descoperirii : covîrşitourea lor majoritate s-au gă­sit în ateliere unde ele erau confecţionate sau în curs de reparare, aceste unelte aprovizionau întreaga regiune. (De exemplu la Sarmizegctusa s-au descoperit 6 fiare de plug din care unul în cu1:'s de prelucrare67.) O obser ­vaţie interesantă s-a făcut tot pe terasa a VlII-a unde s-au constatat o serie de indicii privind depozitarea aici a unei mari cantităţi de cereale6� în chiupuri sau vase de lemn precum şi în hambare. Grînele (mei, grîu, bob) în urma incendierii construcţiilor s-au împrăşti at pe întreaga supra­faţă a . terasei. Asemenea depozite de cereale s-au descoperit şi în aşezarea de la Feţele Albe69 şi la Sarmizegetusa pe terasa a IX-alO, la fel şi pe "terasa cu depozitul de vase" tot de la Grădişte71 • în cantităţi mari. Pre ­zenţa unor cereale de cultură în proporţii însemnate în aceste aşezări în apropierea cărora agricultura era dificil de practicat pe largi suprafeţe denotă existenţa unui schimb în cadrul unei diviziuni teri toriale a pro, ducţiei (amintim faptul că metalurgia practicată în atelierele grădiştene atestă o mare specializare a acestei ocupaţii). Aceste schimburi fie că el'au patronate de puterea centrală (dacă admitem că deţinea monopolul ex ­tracţiei şi prelucrării Iierului mai ales pentru epoca războaielor dacic(72) fie se desfăşurau spontan în funcţie de necesităţi.

66 S.au descoperit asemenea zăcăminte în punctele "Dealul Vîrtoapelor", "Sub Cununi", "Dealul Strîmbu", .. Tîmpu" şi muntele "Bătrîna - 1. Glodariu, E. Ia­roslavschi, Civilizaţia fierului la daci, p. 17.

/l7 Idem, op. cit.; p. 60, nota 236. 6' C. Daicoviciu, şi colaboratorii, în se/v, IV, 1953, p. 172. 69 H. Daicoviciu, 1. Glodariu, I. Piso, op. cit., p. 71 ; 1. Glodariu, Arhitectura�

p. 2I. 70 1 . H. Crişan, op. cit., p. 366; 1. Glodariu, op. cit., p. 31, (cercetări inedite). "TI Attila Palk6. op. cit., p. 307.

\.OCUIRE DACICĂ IN MUNŢII ORĂŞTIEI 9 1

Locuirea de pe dealul Grădiştii pare a fi e:x;:rem de extinsă şi de (:omplexă. Se ridică problema ocupaţiilor celor ce s-au grupat pe tera­sele Sarmizegetusei {sînt atestate pînă acum, deci, atelierele metalurgiCe -şi dulgherie). Cu toate cele expuse mai sus nu este exclus ca unii din cei ce îşi aveau aici locuinţele să posede loturi sau proprietăţi, probabil nu foarte extinse, amenajate în apropiere sau smulse prin defrişare73 (s-au descoperit unelte agricole cum ar fi secerile de la Grădiştc74, piesele mc­talice de la trei îmblăde7;;, din care două în aşezarea civilă de aici) . Evi­dent, păstqritul (mai ales. oi) trebuie să fi· fost foarte răspîndit avînd în vedere abundenţa păşunilor şi fîneţelor,. aşa. cum el de fapt se practică -şi astăzi în zonă. O parte a " locuitorilor din preajmă şi din aşezar� tre­buie să fi participat la lucrările ample .de construcţie din vremea urma­şilor lui Burebista şi în epoca lui Decebal din incinta sucră, incinta II de la Blidaru sau Piatra Roşie, refacerile de la Feţele Albe, toate implicînd, din nou, un mare volum de muncă. Este de presupus caracterul nedife­renţiat al ocupaţiilor dacă avem în vedere gospodăriile izolate sau chiar cele mai grupate din valea Grădiştii de la Costeşti pînă la Sarmizegetusa. Agricultura neavînd un caracter masiv probabil schimbul fie el chiar spontan deţinea un rol mare în acoperirea necesităţilor de trai. In cazul aşezării de la Grădişte probabil activităţile erau mai diferenţiate, avînd în' vedere caracterul proto-urban dat în parte de considerentele expuse mai sus, de faptul că aşezarea era dependentă din punct ' de vedere agricol dţ! o zonă agricolă mai fertnă76. tn legătură cu Sarmizegetusa ar mai fi de remarcat prezenţa olarilor, atestaţi prin mulţimea de cioburi pictate l?i comune, la fel funcţionarea unui atelier de sticlărie78•

Locuirea destul de densă a unei populaţii de rînd în zona capitalei regilor daci implică o formă q. relaţiilor de producţie ce s-a stabilit, cu atît mai mult cu cît vecinătatea puterii centrale a catalizat cristalizare a unor forme concrete, mai complexe şi diferenţiate faţă de ' alte regiuni <11e Dac�ei. In analizele modului de producţie tributal s-a convenit asupra faptului că acesta implica obligaţia muncii în folosul puterii centrale, {)bligaţia de il participa la războaie şi impozitele interne79• Aplicarea aces­tui model pentru zona restrînsă a M-ţilor Orăştiei în perspectiva expusă pînă acum impune o deplasare de accent pe forma obligaţiei în muncă (premisa este însăşi existenţa complexului fortificat). Evident nu se poate elimina sau minimaliza aspectul impozitelor, însă forme cît de cît con­�rete nu pot fi surprinse decît în urma unei cunoaşteri suficiente a siste­mului de proprietate. Abordarea unui asemenea subiect impune însă cer­cetări sistematice, extinse şi omogene ce ar viza direct ariile de locuire dvilă, dispoziţia locuinţelor, inventarul lor, aproximindu-se astfel ocu-

72 I. Glodariu, 1. Iaroslavschi, op. cit., p. 19. 73 L Ferenczi, în ActaMN, XIV, 1977. p. 79. 71 1. Glodariu, E. Iaroslavschi, op. cit., p. 71-72. 7:; Ibidem, p. 74. 76 1. Ferenczi, op. cit., p. 77 ; I. Glodariu, Arhitectura, p. 47. 77 C. Daicoviciu şi colab., în SCIV, IV, 1953, p. 181-183. 78 E. Iaroslavschi, Au prelucrat dacii sticla?, în Studii dacice, p. 166-173. 79 1 . H. Crişan, Burebista, p. 216 ; pentru reconstituirea formaţiunii sociale

vezi capitolul IV, p. 209-229 1 A. Bodor. Structura societăţii geto-dacice. in Studii lt(lciee, p. 18 şi următoarele.

,JiIII li"

92 G. FLPREA

paţiile, eventualele raporturi de însemnătate ale difeJ;"itelor ocupaţii ce ar putea fi surprinse cu acest prilej. Asemenea cercetări de maximă im­portanţă pentru restituirea cît mai adecvată a resorturilor ce acţionau chiar structura unei formaţiuni sociale rămîn obiectivul unor viitoare campanii arheologice.

CONSIDERATIONS ON THE DACIAN DWELLINGS IN THE

ORAŞTIE MOUNTAINS

A b s t r a c t

The study investigates the civil Dacian dwellings in the Orăştie MountairL� in order to point .�t the areas highly inhabjted by the Dacians in relation to the land they adapted to. If we tl;!ke into consideration the archeological data we know so far, we can state that the area (with the exception of Costeşti citadel and the settlement around it - belonging t6 an earlier period) was inhabited since the first half of the IsI century B.C., at the same time, perhaps, with the building of the fortified pileJn the Orăştie Mountains. The fortified dtadels on thc peaks brought s�urity in the areas around, thus facilitating tradc relations and the colonization of manpower. The Iack of farming land along thc Grădiste valley and around Sarmizegctusa come to support the idea of an artificial conc!'ntration of dwelling5. A great number of farming implements have been unearthed in thc workshops of Sarmizegetusa, aIso Iarge. cereaI reserves. We believc in the i existcnce of a terri­torial division of labour, with two areas at Ieast: the Grădi!jte valley, highIy popu­lated and rich in iron reserves, and another area with more fertile land (tlw Mureş valley, maybe) on which the first one depended for agricultura� produ�A�.

AlI these theories have to get the archeologist's approval, which one can givf­only after systematic investigation in the civil dwellings of the Dacians that lived ţn the Orăştie Mountains.

la

CONSIDERAŢII ASUPRA ARTEI GETO-DACICE*

LlJCIA 'fEPO�lJ MAIHNLSC:U

Eforturile arheologilor şi istoricilor români pentru cunoaşterea cit m�i aprofundată a istoriei şi civilizaţiei strămoşilor noştri geto-daCi sint cu totul meritorii. Ele s-au materializat în valoroase lucrări monografice, �tudii şi articole, expoziţii organizate în ţară şi peste hotare. Fără să fi fost neglij at, domeniul artei rămîne în continuare o sursă bog;lti:'i de in ­vestigat pentru înţelegerea culturii spirituale a geto-dacilor1 •

In comunicarea de faţă ne propunem să facem unele consideraţii privind repertoriul ornamental al artei geto-dacice, referindu-ne în e x · clusivitate la motivele antropomorfe.

Din capul locului ţinem să precizăm faptul că piesele de artă dacÎcct nu pot fi interpretate separat de cele descoperite la sud de Dunăre2, cu atît mai mult, cu cît multe datează dintr-o perioadă în care terit,1riul din­tre Balcani şi Dunăre era indus în statul lui Burebista. De asemene'a .�o ­cotim c ă pentr u înţelegerea fenomenului artistic, a opţiunii pentru ,1 11" ­mitt� forme, ca şi a modalităţilor de exprimare artistică trebuie avut(' ln vedere in primul rînd temele sau figurile care se repetă şi nu des( opc ­ririle izolate. Făr:l să ne îndoim de faptul că a fost lucrat pe loc, mcdalb · nul de lut cu reprezentarea Dianei de la Grădiştea Muncelului rămîn.:..! 1) piesă izolată, iar bustul lui Bendis de la Piatra Roşie, ca şi masca de 1:1 OCniţ:l par de factură celtică, deoarece este prea frapantă asemănarea lor stilistică CU celebrul " zeu de la Bouvay", datat în sec. 1 e.n. şi expus la Muzeul Antichitzlţilor Naţionale de la Snint-Germain on Laye3.

• Comunicare prezentată la simpozionul "Judeţul Hunedoara - permanenţă şi continuitate în istoria României" - Deva 16 octombrie 1 987.

1 Vezi monografiile: D. Berciu, Arta traco-getică, Bueure5ti 1969 ; idem, Con · tribution il l'etude de l'art Thraco-Gete, Bucure.'jti, 1974; H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană. ClUj 1 972; F. Florescu, L'art des Daces, BucureştI 1968 ; idem, L'art de l'antiquite daco-romaine, Bucureşti 1986 ; M. Oppermann, Thraker zwischen Karpathenbogen und Agais, Leipzig - Jena - Berlin , 1 984; V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucureşti 1926 ; Al. Vulpe, M. Zahariade, Geto-dacii in istoria militară a lumii antice, Bucureşti 1987.

2 Pentru descoperirile din sudul Dunării vezi : I. Vened ikov, T. Gerasimov, Trakijskoto Izkustvo, Sofia 1 973 1 Gerda v. Biilow, Schătze a us Thralden, Hanau ] 985 şi cataloagele expoziţiilor Goldschiitze der Thraker. Thrakische Ku'ltur unit Kunst auf bulgarischem Boden, Wien 1975 ; Arta şi cultura tracă pe pâmîntul'ile b ulgare, Bucureşti, 1979.

3 J. Moreau, Die Welt der Kelten, Stuttgart 196 1 ; D. Berdu, L uml'a celţUor. Bucureşti 1970, fig. 1 0 ; catalogul expoziţiei Arta şi civilizaţia eelticâ în Gallia. BUcureşti 1977, nI'. 1 17.

ARTA GETO-DACICĂ 99

In schimb există o serie de piese care nu pot fi atribuite decît geto ­dacilor4• Deşi materialul din care sînt confecţionate influenţează stilul operelor de artă după modul în care este redată figura umană în arta geto-dacică piesele se pot grupa în două mari categorii : reprezentări de figuri umane fără atribute şi eroi-cavaleri. Figura umană-simbol, înfăţişînd probabil o divinitate este re dată în trei maniere : figura î n ­treagă (phea de l a Săliştea, falera de la LUpU)5, bust (falerele d e l a He­răstrău cu analogiile de la lakimovo şi Galice)6 şi numai capul (fibulde de la Coada Malului, BăIăneşti şi fibula descoperită într-un loc nepre­cizat din Transilvania, păstrată la Muzeul din Budapestap. Fa lerele şi �ibl1l(>le cu reprezentări antropomorfe au fost considerate de cercetători ca �iind contemporanp, datînd din sec. 1 î.e.n. sau, eventual de la sfîr­şitul sec. II e.n.8. Analiza iconografică duce însă la concluzia că fibulele cu mască sînt un tip iconografie derivat şi, implicit, mai tîrziu9, deoarece numai figura de pe fibula din muzeul budapestan mai seamănă cu repre­�3entare:1 cvasi grotească de pe falerele de la Herestrău. Pe fibulele de la Coada Malului şi Bălăneşti este redată figura unui personaj tînăr cu trăsături chiar dacă nu frumoase, cel puţin obişnuite. După cunoştinţel e noastre acest tip de fibulă cu mască umană apare doar la nordul Du­nării, fiind o creaţie a meşterilor locali. Desigur că nu este vorba despre un orn:1mcnt ales la întîmplare, ci despre un ornament cu caracter de simbol.

In ceea ce priveşte figura umană re dată în întregime, cum este pe pL1Cd de la Cioara (azi Săliştea, jud. Alba), în ciuda unOr sintilitudini !'til istice cu una din figurile mici de pe celebrul cazan de la Gundestrup

4 Pentru tez<lurele de argint geto-dacice vezi lucrările dtate supra nota 1 'ii D. Popescu, in BMI, XL, 1971, p. 19-32 ; idem, în BMI, XLI, 1972, p. 5-22 ; idem, în Dacia,. NS, II. 1953 .. p. 157-206; N. Fettich, în Acta Archaeologica Budapest, 3, 1952, p. 1 2 7- 1 7G ; K. J Ioredt, În Dacia, NS, XVII, 1973, p. 127-167 ; L. Mărghitan. '1'ezaure d" argint dace. Muzeul de Istorie al R. S. România, Bucureşti 1976; P. Alexandrescu, In Dacia, NS, XXVII, 1983, p. 45-66.

5 Tezaurul de la Lupu, j ud. Alba este inedit şi Urmează să fie publicat de 1. Glodariu, J. Al. i\ldea, V. Moga. Datele privind unele piese din componenţa acestui tt'zaur le avem de la I. H. Crişan, Spiritualitatea geto-dacilor, Bucureşti 1986. Pentru placa de la Săliştea (Cioara) vezi L. Mărghitan , în se/v, 21, 1969, �, p. 325 ; R. Florescu, L Miclea, Tezaure transilvane la Kunsthistorlsches Museum din Viena, B ucure;;ti 1979, p. 15-18, pl. I ; catalogul expoziţiei Die Daker. Archăo­logische Funde aus Rumănien, Viena 1981, p. 228 sq.

6 D. Popescu; în Dacia, XI-XII, 1945-'1947, p. 35-51 ; idem Inventaria A l'chaeologica, fase. 3, R 17, Bucureşti 1967; L. Mărghitan, op. cit., p. 31, pl. V si VI (Herestrău) ; N. 'Fettieh, op. cit.; Arta şi cultura tracă . • . , p. 77, nI'. 389 (Ga­J !ee) ; A. Mileev, în Archaeologia - Sofia, '1973, 1, p. 1-14; Arta şi cultura tracă . • .• jJ. 79, Qr. 414; G. V. Biilow, op. cit., nr. 2-12, fig. 20 (Iakimovo).

7 D. Popescu, în Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 198 ; idem, Inventaria Archaeo­iOf/ica, fase. 3, R 1 7 ; L. Mărghitan, op. cit., p. 32, pl. II şi III (Coada Malului); E. Popescu, in Studii şi comunicări, 2, 1969, Piteşti, p. 109-116 (BăIăneşti); N. Fet­tich, op. cit., p. 146, fig. 17 (fibula cu loc de provenienţă necunoscut din Transil­vania).

8 K. Horedt, op. cit.; N. Fettich, op. cit. 9 Vezi paralela intre falere şi fibule la Siegmar v. Schnurbein, în Germania

- Anzeiger, 64, 1986, p. 420-431.

1 00

FiE;. 1 - Placă de argint de la Să1iştea, jud. Alba. Viena. �Iuzeul de Istoria Artei.

L. MARINESCi!

(aceeaşi poziţie a mîinilor şi picioarelor) IO ni se pare că piesele provin elin ateliere diferite. Pentru confecţionarea plăcii de la Săliştea la nordu l. Dun[trii pledează nu numai compoziţia tezaurului din care faca parte, Ci şi faptul că în jurul figurilor sînt incizate puncte, un motiv care se re­găseşte pe falerele de la Herestrău sau pe fibulele-falere de la Surcea tot aşa precum frunza de iederă incizată în partea stîngă a plăcii de la Să1iştea se regăseşte pe vasele de la Sîncrăeniu . Ar fi, deci, o rezolvare: specifică a "ororii de gol".

Mai semnificativă din punctul de vedere al iconografiei ni se pare imaginea eroului-cavaler, deoarece reprezintă alături de motivele cu caracter pur decorativ (motive geometrice sau zoomorfe), dar care se în-­tîlnesc pe largi spaţii geografice, un element de continuitate între arb din sec. V-IV Le.n. şi cea din sec. I î.e.n.-I e.n. Imaginea eroului­

cavaler, care deşi diferit gîndită şi realizată, este în fond o imagine cu

10 Din bogata literatură arheoJogică referitoare la cazanul de Gun clestrup .�;i analogia cu placa de la Săliştea vezi: K. Horedt, în Dacia, NS, XVII, 1973, p. 14�:i. nota 50 ; R. Florescu, 1 . Miclea, op. cit., p. 15; Siegmar v. Schnurbein, in Germania -Anzeiger, 64, 1986, 2, p. 418, nota 18.

1 1 D. Popescu, în Dacia, NS, II, 1958, p. 157-206.

ARTA GETO·DACJCA 101

]':':g. 2 . - Falere elin argint d e l a Bucureşti - Herestrău. Muzeul d e Istorie a l R.S.România

earacter apotropaic, se întîlneşte atît pe obiecte de lux, cît şi pe obiecte de uz curent. Preluată iniţial din arta greacă reprezentarea eroului­cavaler a fost repede integrată în repertoriul decorativ al artei traco-geto­dacice şi s-a perpetuat în anumite forme şi după ce teritoriile locuite de: aceştia au fost în parte cucerite de romani, fapt de o deosebită importanţei pentru demonstrarea continuităţii dacice în domeniul vieţii spirituale.

In 1 5 localităţi de la nordul şi sudul Dunării s-au descoperit piese pe care este înfăţişat eroul-cavaler12. Obiectele respective, încadrate

cronologic din sec. V î.e.n. pînă în sec. I î.e.n. sînt părţi compOlwnte ale unor tezaure sau inventare funerare sau sînt piese izolate. Sînt da tate în sec. V-IV î .e.n. şapte aplice de harnaşament din tezaurul de la Let­niţa, o cană din tezaurul de la Rogozen şi o placă de centură de la Loveci. iar în sec. IV î.e.n. coiful şi cnemida nr. 1 de la Agighiol, douEl aplice de harnaşament din tezaurul de la Lukovit, două inele de aur păstrate la Muzeul din Sofia, unul de la Glozene şi altul cu loc de provenienţă ne­cunoscut şi un vas de argint din colecţia Severeanu. In sec. III-II este datat un vas de provizii de la Zimnicea. Din sec. Il-I Î .e.n. datează fa­lerele din tezaur ele de la Surcea şi Galice, iar din sec. I î.e.n . vasul de argint aurit de la Iakimovo, două falere din tezaurul de la Lupu, un can­tharos din lut fragmentar de la Răcătău şi placa de bronz de la Polo­vragi.

Analizînd piesele datate în sec. V-IV î.e.n. constatăm că, în gene­ral, cavalerul este reprezentat în scene de vînătoare, însoţit de arcaşi (Rogozcn, Loveci)13, de un cîine (Rogozen), atacînd un urs (Letniţa) 14 sau un leu (Lukovit) l5. In general este îmbrăcat cu armură. Doar pe o cană

12 Un repertoriu al descoperirilor de obiecte de artă geto-dacice se găseşte la 1. H. Crişan, op. cit., p. 215-243.

13 Izkustvo - Sofia, 6/1986 ; P. Alexandrescu, in Se/VA, 38, 1987, 3, p. 233-244 (H.ogozen) ; Arta şi cultura tracă . . . , p. 46, nr. 202 (Loveci).

14 O anal i ză exemplară a modului în care este reprezentat eroul pe plăcile de la Letniţa face P. Alexandrescu în Dada, NS, XXVII, 1983, p. 45-66.

15 Arta şi cultura tl·acă . . . , p. 67.

102 L . MARINESCU

Fig. 3 - Fibule din argint de la Coada Malului, jud. Prahova. Muzeul de Istorie al R.S.Ro­mânia

de la Hogozen, creaţie a unui meşter grec, şi pe un inel cu loc de prove­nienţă necunoscut cavalerul poartă hlamidă fluturîndă. Ca atribute are aproape întotdeauna lancea. Doar la Agighiol ţine şi un arc, iar pe o aplică de la Letniţa, o fială.

Este de reţinut faptul că în aria culturii tracj ) -[� 2 t i cc cavalerul ('ste reprezentat la vînătoare, îmbrăcat cu armură, dar că apare şi hlarnida ca piesă vestimentară. că, in genera l , cC1vell erul este reprezentat căLirind �pre stinga la galop. Este vorba despre galopul alu ngit, caracteristic mo­dului elp exprimare din i-lrta greac':i16, mi şcare redatil mai mult s a u m,J i pUl)!) corect.

O notă aparte aduce vasul de provizii de la Zi mnicea, pe cCln� C,1Vd­lerui este reprezentat cu capul descoperit, imberb , călărind spre dreapta şi ţinînd o ramură în mîna ridicată. Reprezentare::1, ca şi cea de pc inelul cu loc de provpnienţă necunoscut din 1\lIuzeui din Sofia, se inspiră din reversul tetradrahmelor macedonene1i .

In s e c . 1 Le.n. figura eroului-cavaler revine mai des .Î n reper-tor'iul decorativ nI artei dacice. Deosebit de semnificativă este falera de 1a Sur-

16 P. Petsas, în Pulpudeva, 2, 1 9 78, p. 192-204; B. Ranz, in P.u[pud1o"va, 4, 1983, p. 200--2H).

17 H. Gaebler, Die antilcen Munzen Nordgrieche'L land,�. Makedonia und Pa:iorâa. voI. 1, Berlin , 1906; voI. II , Berl in, 1935.

ART A GETO·DACrcA

Fig. 4 - Fibu J ă - falerE' din argint de la Surcea, jud. Covasna. lIIuzeul de Istorie al R.S.România

1 03

ceat8 pe C<lre unii cercetători au fost tentaţi să vadă reproducerea col[ului celtic de la Ciumeşti1B. În realitate şi aici este vorba despre eroul-ca­valer în i postaza de Vîll,Hor. Cu capul descoperit , păr l u n g s t r î ns la ceafel, imberb, îm brăcat cu cămaşă de zale cu mîncci scurte �i î n piclodre cu o' înc;llţămintc uşoar;l prins�l deasupra gcnunchilor cu cu rele, v in ,'ltorul ci"t­lăreşt.e LI pas spre dreapb. Ţine în mina stingă hăţurile :'ii în dr(�apt.a o sabi e. Deasupra capu lui se a flă o pasăre de prad{l, iar sub picioarele C;:I­lului un. ciine . Ca accesori i are două torques în j urul gîtului. Ce:'!. mal: apropiată a nalogie o constituie falera de la Galice, datată în sec. U- -I Le n. şi pe care este reprezentat un cavaler spre stinga , cu capul descoperi t, păI' lung, imberb, învelit într-o manta, cu patru torques la gît. Calul merge

1B Z. SzekcJ yi , Contribuţii la cultura dacilor în epoca fierului, Miercureil Ciuc, ll);)4, p. 5 sqq l D. Popescu, în BM 1, XLI, 1972, p. 16 sqq ; L. Mărghitan, np. cit .• )1. !J4, p1 . xx.

]9 Vezi n ota lfL

ill.

1 04 L. MARINESCU

la pas. Brîul torsionat care înconjoară imaginea, ornamentele geometrice cu care este decorat chenarul, spaţiul umplut cu puncte care se regăsesc şi pe falem de la Surcea l-au făcut pe N. Fettich20 să le considere ca provenind din acelaşi atelier. Din punctul nostru de vedere este semni­ficativ faptul că la Galice eroul apare fără atribute. Pe două din falerele de la Lupu eroul-cavaler este reprezentat cu un scut oval într-o mînă şi cu cealaltă ridicată. Este, deci, imaginea unui războinic şi nu a unui vînător.

Pe un vas de argint aurit de la Iakimov021 este reprezentat un că­lăreţ cu corpul din profil şi capul din faţă. Cea mai bună analogie a licestei reprezentări se găseşte pe vasul de la Răcătău22•

Cu totul deosebită este placa de bronz de la Polovragi23, pe care este reprezentat un cavaler spre stînga, îmbrăcat cu o tunică, pantaloni strîmţi şi hlamidă fluturînd la spate. Are barbă şi pe cap pileus. Este flancat de doi acoliţi înfăşuraţi în pallium care ridică mîna dreaptă în semn de salut. Aici este evident că avem de a face cu o divinitate. Semnificaţia imaginii eroului-cavaler a fost corect interpretată de E. Will după care zeul, vînător sau războinic, este benefic, alungă răul, este salvator şi protector24•

Imaginea eroului-cavaler se perpetuează şi în epoca romană. Cava­lerul la vînătoare din arta traco-geto-dacică devine "Heros trac" repre­zentat în cele trei ipostaze : vînînd, mergînd la vînătoare sau întorCÎn­du-se de la vînătoare, iar cavalerul fără atribute, avînd ca accesoriu bo:" neta, devine la nordul Dunării "cavalerul danubian"25.

Chiar dacă unele din motivele antropomorfe din arta geto-d;lC'icCt sînt greceşti la origine, chiar dacă unele au pătruns prin intermediul tracilor din sud sau au fost vehiculate de celţi, este sigur că ele au fost preluate, asimilate, reluate cu modificările de rigoare şi avînd o altă individualitate. Dar, indiferent de originea lor, de filiera prin care au pătruns în mediul geto-dacic, manifestările şi produsele de artă au corespuns unui gust al comanditarilor, unor credinţe. Important este ca ele să fie situate la locul lor în cadrul unei civilizaţii superioare şi de necontestat cum este civili­zaţia geto-dacică.

20 N. Fettich, in Acta Archaeologica, III, 1953, p. 143. 21 Vezi supra nota 6. 22 V. Căpitanu, in Carpica, 8, 1976, p. 66, fig. 46-47 şi cataloagele eXpoziţiilor

j nternaţionale "Dacii" ca 1 Daci, Roma 1979, nr. 356; Die Daker. Archăologie in Rumănien, Mainz 1981, p. 204, nr. 389.

23 FI. Marinescu, in SMIM, X, 1977, p. 30 sq, fig. 8 şi 9. 24 Le relief cultuel greco-romain. Contribution iz l'histoire de Z'art de l'empire

romain, Paris 1955, p. 124 ; M. Oppermann, op. cit., crede că reprezentarea de pe falera de la SUrcea ar 'putea să semnifice legătura dintre zeul cerului, simbolizat prin vultur, şi eroul cavaler.

25 Vezi L. Teposu-Marinescu, in Muzeul Naţional, VII, 1983, p. 75-81.

ARTA CE-ro-DAcrcĂ 105

APERCUS SUR L'ART DES GETO-DACES

R e s u m e

L'auteur y bit quelques reflexions SUr l'anthropomorphisme de l'art geto­dacique. Il s'agit de la maniere dont la figure humaine est representee : corps entier (plaque de Săli�tea, dep. d'Alba; phalere de Lupu, dep. d'Alba), buste (phaleres de Bucarest - Herestrău) tete (fibules de Coada Malului, dep. de Prahova; BăIă­neşti, dep. d'Argeş ; Transylvanie - !ieu de decouverte imprecis).

L'image du heros - cavalier est plus significative du point de vue icono­graphique. Elle se trouve du IV-eme siecle av.n.e. jusqu'au I-er siecle aV.n.e. sur des pieces en argent, or, terre cui te, bronze (environ 15 lieux de decouverte au Nord et au Sud du Danube). Generalement le heros - cavalier est represente ă la chasse, comme SUr la casque et la cnemide d'Agighiol, dep. de Tulcea ou la flbule - phaJere de Surcea, dep. de Covasna. Exception, la representation sur un vase de Zimnicea, dep. de Teleorman, inspiree du revers des monnaies macedo­niennes et la plaque de polovragi, deP. de Gorj sur laquelle le heros est repre­sente sans armes, avec deux acolythes.

L'image du heros - cavalier se retrouve il l'epoque romaine. Le cavalier chasseur de l'art thraco-geto-dacique devient le Cavalier thrace tandis que le ca­valier sans attributs, ayant comme accesoires le bonnet phrygien et la chlamyde devient le Cavalier danubien.

Fig. 1 - Plaque cn argcnt de Săliştea, dep. d'Alba, Vienne. Musee de l'Histoire de l'Art. Fig. 2 - Phaleres en argent de Bucarest - Herestrău. :Mufee d'Histoire de la Rcpublique Socialiste de Roumanie Fig. 3 - Fibules en argent de Coada Malului, dep. Prahov a . Musee d'Histoire de la Repu­b1ique de Roumanie Fig. 4 - Fibule - phalhe en argent de Surcea , dep. de Covasna. Musee d'Histoire de la Republique Socialiste de Roumanie

" .....

IL

REGELE PIEPORUS ŞI ACŢIUNEA COSTOBOCA DIN SEC. II KN.

UN ISTORIC AL PROBLEMEI

SEVEU DUMITRAŞCU

Memoriei Prof. Nicolae Gostar

Un celebru epitaf rom;111, cunoscut, studiat şi publicat Încă în sec()­]ul trecut, aminteşte de PiepoTu8 regele costobocilor1 • H,,'gele costoboci­'lor Pieporus este căsătorit, ne spune limpede inscripţia, cu princip:;s:l dacă Zi ai TiaU, ajunsă, prin căsătorie, regină a costobocilor3• Paralel au fost publicate <J ltc inscripţii romane 2.mintindu-i pe costoboci3, mai ales în legătură cu pătrunderea lor în Imperiul roman în anul 1 70 e.n. cînd au fost afectate de 2cţiunile lor militare patru provincii rom::me : I\1oesia Inferior, Thracia, Macedonia şi Grecia. De aici firescul interes istoric pentru costoboci, regele lor Pieporus şi acţiunea mili Llră antiimlx'ri::::, din anul 1 70 c .n .

1 . A fost intîi interesul istoricilor antici, atît pentru localizare;} cosh­bocilor , cit şi pentnl prezentarea participării acestora la luptele cu ro­manii din vremea războaielor marcomanice, stăruindu-se, mai i :păsat, asupra lor, în legătură cu incursiune militară din sud-estul Europei. Sînt pomeniţi de Pliniu cel Bătrîn4 ca locuind undeva între vecinătatea sar­maţilor �j tiragcţilor. Ptolcmcu, scriind în secolul II c.n . îl arat} direct ca locuitori ai DacieP, în nord, avîndu-i vecini spre vest JW teurlscii şi anarţii de neam celtic şi ci locuitori ai Daciei septentrion:.:k.

1 CIL, VI, 1801 = ILS, 854 : D(is) M(anibus) Zi ai Tiati filliac) Dacae, LI:0ri Plepori regis Coistobocensis. Nataporus et Drilgisa aviac cariss(imae) b(cne} m(e­

renti) fecer(unt). 2 Cf. I. 1. Russu, Les Costoboces, în Dacia, III, 1959, p. :14 1 "Il n;sulL" d9

l'expression Ziai Ti ati, fil (iai:) Dacae uxori Piepori regis Cuistoooeensis que l'on ctabIi une distinetion enll'l' «Dace» et «Costoboces», qui �tait'nt en tout cas deux tribus thraces distinctes, ayant chacune Un nom ethnique (tribal) propre".

3 CIL, VIII, 14667; CIL, III, 4421,12 = ILS, 850 1 ; CIL, VI, 31856 = ILS, 1327; ef. Em. Popescu, Epigraphische Beitrăge zur Geschichte dcr Stadt Tropae-ufn Traiani, în StCl, 6, 1964, p. 192-200; Istoria militară a poporului român, I, Buc., 1984, p. 199-201, p. 199 : "În Dacia în anul 170, Claudius Fronlo a eăzut în luptă cu dacii revoltaţi, vandalii germaniei şi iazygii. Gravitatea situ:lţi('j este reliefată şi de faptul că în anul 174 împelratul Mareus Aurelius a V,-':1 1t în Dacia unele a restabilit cu greu situaţia".

4 Pliniu eel Bătrîn, Istoria Naturală, VI, 7(7), 19 : "apoi riul Tanais cu d:mă guri este locuit de sarmaţi, . . . cme sunt împărţiţi în mai multe neamuri . . . apoi costobocii . " tirageţii . . . , FHD, I, p. 403.

5 Ptolemeu, Geografia, III, 5, 9: "Mai spre răsărit de cei pomeniţi ca fiind aşe­zaţi mai j os de venedi, sunt galillC'hii, sudin i i şi si ava!lii . pina LI alani. Mai jos de aceştia, igilionii, apoi costobocii 7i transmontanii, pînă la Munţii Pcuc:ini.;

AC"rrm-:,.,A COSTOBOCĂ DIN �EC. IT E.N. 1 0 7

Nfai apropint Î!1. timJ de acţiunea militară din 1 70 e.n., din R:Jlcani, e Paus:miar�, care sc··'ic chiar elin intimitatea fierbinte a cvenimentdor, cînd costobocii au pătruns " pe timpul meu [a lui Pa usania, sec. Il e.n. n.n.s.D.] în Grecia", dindu-ne şi !1umele unui erou local Mnesibulos care a căzut in luptă în Elateia.

Dio Cassius, l a rîl�dul silu, cunoaşte evenimentele şi lumea din preajma gn'l1iţelor romanC', din Carpaţi şi de pe cursul mijlociu al Dunilrii, unde il fnst guvernator al P:il1noniC:'i Superioare. El scrie, în patru-cinci fraze teribile, cum ::;i-<ll1 pierdut costobocii pămînturile (ţara) pe seama asdin­gilor germaniei (vandali) care amcninţau provincia romană Dacia guver­natt! de Scxtw.: Cornelius Clemens ( 1 70-1 72 e.n.), care obţine astfel O intn'it:l, dar indirectă victorie : Înlătură pe costoboci, salvează provincia ele pericolul v and'll şi l'xc1nck\ definitiv (?) amC'ninţarea asdingă, folo­�;jnd u-se de rudele asdingilor, lacringii germaniei (tot de nemn vandal)7.

Două izvoare tîrzii, o istorie scrisă de un "colectiv" de ş :lse autori8, C;lrt� a generat întinse discuţii şi controverse în ce-i priveşte paternitatea"

fii rlu scrisă pare-se numai de unul, şi, uneori limpezimea faptelor, deşi conţine relatări preţioase, şi o frază a celui mai mare istoric din acelaşi secol al IV-lea, Ammianus Mareellinus, îi mai amintesc pe costoboci prin­tre neamurile ce au participat la acţiunile antiimperiale din secolul II e.n. în timpul războaielor marcomanice, sau chiar direct la războaie, şi, res­pectiv, ca locuind (în vremea marelui istoric al Imperiului roman tîrziu. deci în sec. IV e.n.?) în vecinătatea alaniloT eUTopeni9•

III, 8, 3: "Locuiesc Dacia în partea cea mai de miazănoapte, dacă începem de la apus: anarţii şi teuriscii .�i costobocii, iar dedesubtul lor /vinj predavensii �i rata­('vn"ii ,;i caucoensii . . . " ; FHD, 1, p. 539, 54'3.

6 Pausania, Descrierea Greciei, X, 34,5 : ,,/Neamul/ costobocilor, cu apucătu­rile lui tilhăreşti, a năvălit pe timpul meu în Grecia, ajungînd pînă la Elateia. Acolo, un bărbat leu numele/ Mnesibulos a strîns în j uru-i o ceată de oameni şi, după ce a omorît pe mulţi dintre barbari, a căzut şi el în l uptă."; FHD, I, p. 621 şi n. 13 : "In anul 170 e.n. Pentru cauzele posibile ale invaziei ci. Dio Cassius, LXXII, 3, 3". (?).

7 Dio Cassius, Istoria Romană, LXXI, 12,1: "Asdingii, sub comanda lui Rhaos şi Rhaptos, au venit să se aşeze în Dacia, în nădejdea că vor primi ca prC'ţ al alianţei lor bani şi pămînt. Fiindcă n-au obţinut aceste lucruri, au lăsat zălog lui Clemens femeile şi c opiii, punîndu-şi în minte să cucerească prin arme pămîntu­rile costobocilor. După ce i-au biruit pe aceştia, nu au lăsat nici Dacia liniştită. Lacringii, însă tem în du-se ca nu cumva Clemens să se înspăimînte şi să-i aducă pe asdingi în ţinutul locuit de ei înşişi. îi atacară de aceea pe neaşteptate şi dobîn­diră o mare izbîndă. Urmarea a fost că asdingii n-au mai pornit să se războiască niciodată cu romanii."; FHD, I, p. 701.

8 SHA, I V, 22, 1 : "Toate neamurile, începînd de la graniţa Illyriei şi pînă in Gallia, au conspirat împotriva imperiului, cum ar fi marcomanii, variştii, hermun­durii şi cvazii, suevii . sarmaţii, Iacringii şi burii ; ace5tia şi alţii împreună cu vic­tm�lii, sosibii, sicobiţii. roxolanii, bastarnii, alanii, pencinii, costobocii" ; FHD, II, p. 99 !şi n . lB "in anul 167 incep atacurile la Dunăre, combinate în Dacia şi cu oarecare mi'jdri ale populaţiei locale. In cursul luptelor din anul 170 cade şi gu­vernatorul provinciei M. Claudius Franta (CIL, VI, 13377)".

9. Ammianus Marcellinus, Istoria Romană, XXII, 8,42 : "Iar in spaţiul de la miY;,;(· al arcului, care are rotunjime impunătoare, cum am mai spus, putînd fi străb:,tut de un călcltor încercat în cincisprezece zile, se află al anii europeni, costo­borjj şi numeroase triburi scitice r ăsfirate pină în ţinuturi îndepărtate fără să li s e ştie de capăt." ; FIID, II, p. 117 .

�""""""""""""--�Q31111

108 S. DUMITRAŞCU

II . Istoriografia modernă şi contemporană se înscrie în cercetarea is­toriei costobocilor în două etape-maniere:

- A. folosind drept temei izvoarele epigrafice şi literare (deci scrie­rile istoricilor antici) şi

- B. adăugîndu-le acestora, critic, de diverse temeiuri şi izvoarele arheologice.

A. Au fost întîi studiile, rămase clasice, din secolul al XIX-lea pu­blicate de istoricii germani K. Zeuss (1837)10, K. Milllenhoff ( 1887)11 şi W. Tomaschek (1 893-1894)12.

Acestora le urmează o serie mai lungă de cercetători, a căror studii acopăr, fără grabă, fiecare deceniu al secolului nostru : De Ruggiero (1910)13, A. premerstein (1912, 1 921)14, G. G. Mateescu (1923)15, V. Pârvan (1926)16, A. Plassart ( 1932)17, O. V. Kudriavţev (1 950)18, D. Tudor (1 956, 1957)19, N. Gostar (1 956, 1970)20, 1. 1. Russu, (1959)21. Reiese o preocupare relativ constantă faţă de istoria costobocilor, impunîndu-se două subli­nieri : sistematizarea studiilor anterioare printr-o sinteză micro-monogra­fică publicată în 1921 (RE) de către A. Premerstein şi prezenţa masivă în studierea istoriei Daciei nordice, în antichitate, prin costoboci, de către istoricii români de la G. G. Mateescu şi V. Pârvan înainte. N. Gostar, prin cele două lucrări, a deschis drumul larg acestei problematici în istorio­grafia română contemporană, iar 1. 1. Russu prin studiul său monografie a înfăţişat întreaga gamă a întrebărilor rămase deschise asupra acestui subiect. Amîndoi au legat studiul istoriei costobocilor de cultura Lipiţa.

B. Publicarea rezultatelor săpăturilor arheologice de la Lipicka Gor­na, în anul 1 932 de către arheologul M. Smiszko22 a ocupat şi continuă să ocupe un loc de seamă în judecarea istoriei costoboci1or în lumina, de astădată, a trei fascicule de izvoare : istorice, epigrafice şi arheologice. Noile cercetări din aria descoperirilor de tip Lipiţa au condus la o nouă serie de studii şi cercetări, unele monografice, în care, vechilor informaţii

10 K. Zeuss, Die Deutschen und die Nachbarstămme, 1837 (reimprimată), Hei­delberg, 1925, p. 696-697.

11 K. Miillenhoff, Deutsehe Altertumskunde, 1, Berlin, 1887, p. 83-87. 12 W. Tomaschek, Die alten Thraker, I-II, Wien, 1893-1894, I, p. 1Q7, II/2,

p. 86. 13 De Ruggiero, Dizionario epigrafieo, II, Spoleto, 1910, p. 1253-1254. 14 A. Premerstein, în Klio, XII, 1912, p. 145-146; idem, în RE, XI (1921), col.

1504-1507. 15 G. G., Mateescu, în ED, 1, 1923, p. 99-105. 16 V. Pârvan, Getica, Buc., 1926, p. 240-242. 17 A. Plassart, Une levee de volontaires Thespiens sous Mare Aurele, în

Melanges Gustave Glotz. II, Paris, 1932, p. 731-738. 18 O. V. Kudriavţev, BmOpJlCeHUe Kocmo6oK06 6 6allKaHCKHe np06UHmUH. PUMCKOU

uMnepuH, în VDI, 3, 1950, p. 56-70. 1� D. Tudor, Cohors 1 Cilieum în Seythia Minor şi Taurida, în AUB, Seria

Ştiinţe Sociale, Istorie, 5, 1956, p. 561 idem, Răscoale şi atacuri «barbare .. în Dacia romană, Buc., 1957, p. 74-75.

20 N. Gostar, Ramura nordică a dacilor - costobocii, în Buletinul Universi­tăţilor V. Babeş şi Bolyai, Seria Ştiinţe Sociale, Cluj, Tom 1, fasc. 1-2, 1956, p. 183-199 ; idem, Numele şi originea costobocilor, CI, 1, 1970, p. 109-117.

21 I. 1. Russu, op. cit., loc. cit., p. 341-352. 22 M. Smiszko, Kultury wczesnego okresu epoki eesarstva rzymskiego w Malo­

polsce Wsehodniej, Lvov, 1932, passim.

f

t-.CŢIUNEA COSTOBOCĂ DIN SEC. II E.N. 109

5storice şi epigrafice li s-au adăugat cele arheologice : V. M. Ciglik (1975)23, 1::. E. Balahuri (1975)24; L. V. Vakulenko (1977)25 şi Gh. Bichir (1983)26.

Aceste noi cercetări, ne referim cu deosebire la cele arheologice, au ; ondus la conturarea arealului şi conţinutului descoperirilor de tip Lipiţa din nordul Daciei, ele fiind atribuite, pe baza inventarelor de descope­riri, din nou, după o perioadă de ezitări fade care au durat un anume ;lumăr de ani după 1945, de către cercetătorul ucrainean V. M. Ciglik, ;?şa cum stabilise M. Smiszko în 1932, dacilor. In acelaşi context trebuie :-;,1 subliniem că au fost puse în valoare şi elementele dacice din cadrul descoperirilor "culturii tumulilor carpatici" de către alţi doi arheo10gi dcraineni E. E. Balahuri şi L. V. Vakulenko26•

Noile descoperiri şi cercetări impun cu pregnanţă istoria culturii ma­teriale şi spirituale a dacilor din nordul Carpaţilor, nu numai sub as­pectul Lipiţa, ci Iărgind sfera de cunoaştere şi în cadrul tumulilor trans­carpatici şi a altor fenomene culturale şi arheologice din Dacia nordică şi nord-estică. Rotunjirea sferei de cunoaştere mereu prin noi aspecte, i'lduce în discuţie o prezenţă multiplă a dacilor în această parte nordică <1 Daciei şi ridică cu acuitate faţete noi şi deschideri mai largi spre cu­noaşterea istoriei dacilor nord-nord-estici şi implicit a relaţiei27 ce se poate face între ştirile literare şi unul sau altul dintre aspectele culturale ;,rheologice din Dacia nordică. Işi fac loc - în orizontul noilor desluşiri i lrheologice - noi întrebări28, a raporturilor dintre arealele de descope­riri dacice29 din spaţiul întins din nordul şi nord-estul Daciei (sud-vestul

23 V. M. Ciglik, Naselenn;a verchn'ogo Podnistrov';a porsich stolit nasoi eri (Plemena lipic'koi kul'turi), Kiev, 1975, passim; ef. şi I. Ioniţă, în ArchMold, IX, ] 980, p. 144-145.

24 E. E. Balahuri, Untersuchung archiiologischer Fundstellen in der Karpato­ukraine in der J ahren der Sowjetmacht, în SlovArch, XXIII, 2, Bratislava, 1975, p. 262-282.

25 L. V. Vakulenko, Pam'iatki- pidgir'ia Ukrainskih Karpat perşoi polovini i tisiaciolittia n.e., Kiev, 1977, passim.

26 Cf. S. Dumitraşcu, Descoperiri dacice de epocă romană de la Biharea, în Muzeul Naţional, V, Buc., 1981, p. 115-122.

217 Se ştie că o serie de cercetători (K. Milllenhoff, H. Kiepert, R. Much, L. SChmidt) îi plasau pe costoboci pe cursul superior al Tisei ; alţii în nordul M. Negre (Th. Mommsen) de unde vin spre vest, în prispa Carpaţilor în timpul războaielor marcomanice (A. V. Domaszewski), în sudul Poloniei pe Vistula ,;>1 în nordul Moldovei (G. SchUtte) sau în Galiţia orientală, Rusia carpatică şi Moldova nordică (V. Pârvan). Originea etnică a costobocilor a fost şi ea discutată, fiind consideraţi de origine tracică (K. Zeuss, W. Tomaschek, V. Pârvan, 1. 1. Russu), celtică (A. Reinach, G. Seure) sau slavă (P. S. Schafarik, L Niederle - această părere fiind azi cu totul abandonată), v. întreaga discuţie la 1. 1. Russu, op. cit., loc. cit., P. 240-242.

28 Cf. N. Gostar, Numele şi originea costobocilor, in CI, 1, 1970, p. 109-117. 29 Dio Cassius, Istoria Romană, LXXII, 3,3 : "Acelaşi Sabinianus [legatul celor

trei Dacii in anul 180 e.n. n.n. S.D.] a supus şi douăsprezece mii de daci dintre cei din vecinătate, care fuseseră alungaţi din ţara lor de baştină şi erau gata să dea ajutor celorlalţi (cf. L. Schmidt, Die Ostgermanen, MUnchen, 1934, p. 200, plecarea dacilor din Ucraina apuseană datorită migraţiei goţi1or, care provoca se şi pătrun­derea costobocă in spre sud, Pansania, X, 34,5 ; n.n. S.D.), făgăduind că le va da pămînt in Dacia noastră" ; FHD, I, p. 705; n. 197-1981 Oracolele sibiline, XII, 180, care pomenesc pe "dacii mari .. din regiunile de miazănoapte; cf. şi SHA, IV, 14,1 "Totuşi, imbrăcaţi in haine de oştean amîndoi împăraţii [Marcus Aurelius şi fratele său Verus] au plecat la război, de vreme ce şi victualii şi marcomanii dezorgani-

. ... ........

illl." _----------------� .. a�j.

1 10 S. DUMITRAŞCU

Ucrainei, nordul R. S . S . Moldoveneşti, sudul Poloniei şi nordul Rom[l­niei), în contextul realităţilor multiple care se impun în urma vastei miş­cări etnodcmografice implicate în şi după războaiele marcomanice, deci implicit raporturilor cu alte neamuri30•

Nici vechea aserţiune pârvaniană a existenţei unui "regat cliente­Iar la N provinciei Dacia" nu a fost cu totul epuizată, cîtă vreme argu­mentul său că "inscripţia de la Roma (CIL, VI, 1 801) pomenind pe des­eendenţii lui Pieporus rex Coistobocensis, nu poate să se rapoarte (după cum a relevat şi Tomaschek, I, 108) decît la nişte ostateci ai casei regale costoboce, ţinuţi la Roma spre a garanta cu viaţa lor pacea la graniţele Daciei"31 şi deci mai este încă de luat în discuţie cu toată atenţia.

Sînt numai cîteva din aspectele istorico-arheologice ce impun efec­tuarea în continuare de noi cercetări arheologice în regiunea septentrio­nală a Daciei în întregime şi noi studii, în lumina noilor deschideri ofe­rite de cercetarea istoriei contemporană românească şi europeană, asupra regelui Pieporus şi a regatului costobocilor nord-carpatici.

LE ROI PIEPORUS ET L'ACTION COSTOBOQUE AU IIe S. N.E.

UN IIISTORIQUE DU PROBLEME

R e s u m e>

L'nuteur prcsente brievement l'historique des recherches historiQues et archeo­Jogiques concernant l'etude de l'histoire, de la civilisation et de la culture det Costobocae (les Costoboces), qui habitaient la zone septentriQnale de la Dacie, y compris l'action entreprise dans les quatre provinces romaines : Moesia Inferior. Thracia, Macedonia et Grecia en 170 n.e.

an insiste sur les recherches entreprises dans les dernieres quatre decennies par les historiens et les archeologues roumains et ukrainiens.

zau totul provocînd stric,lciuni, şi chiar şi alte neamuri, care fugiseră, împinse fiin(L de barbm'ii susnumiţi, şi atacau, dacă nu erau primite 'În imperii (s,.n. S.D.)" ; FHD, II, p. 99,

"il In cercetările pe care le-am întreprins, în oct. 1971, în Muzeul de Arheologie din Cracouia (R. P. Polonă) am studiat şi inventarul cimitirului de la Lipicka Gorna săpat de 1\1:. Smiszko, în întregime (Inv, nr. 3422). Materialul dacic (vase borcan, ceşti dacice şi 14 fructiere cu piciorul gol in interior) din această descoperire din nordul Daciei este masiv şi limpede conturat. în cadrul său există însă şi cera­micil de ol'igine şi factură celtică, cîteva vase de factură "bastarnică" (-- ,.pO!1l'c'­raniene") �i elemente Przeworsk. Ceramica reflectă maniera complexă a acesto;' descoperiri dacice şi totodată raporturile cu neamurile celtice şi germanice eli n. zonă, de diferite nuanţe şi intensităţi. Piesele de metal (locale sau importuri t' -mane) au aspectul general al acestor tipuri de descoperi r i de la graniţa Wlrcl:C.i a Imperiului roman şi nu se preteazii la consicleraţii e lno-culturale.

31 V. 1';3rvan, Gct.ica, p. 241.