година MACEDONEANUL ărul 66 25 25 Ianuarie 2007 … · Страна 2 - Pagina 2 MACEDONEANUL - МАКЕДОНЕЦОТ Божиќ - Crăciunul Постојаното опстојување

25 Ноембри 2002 25 Noiembrie 2002

Asociaţia Macedonenilor din România Друштвото на Македонците од Романија

MACEDONEANUL МАКЕДОНЕЦОТ

Седма година 66 број

Anul 7, Numărul 66

25 Јануари 2007 25 Ianuarie 2007

MACEDONEANUL - МАКЕДОНЕЦОТ Страна 2 - Pagina 2

Божиќ - Crăciunul

Постојаното опстојување на романскиот народ на територијата која е формирана помеѓу среден и долни Дунав, Карпатите и Црно Море, ја нагласува забележливоста и истражувањето на природата, космосот во целина, така што се појавиле различни обичаи и народни традиции, кои се пренесуваат од генерација на генерација и нормално дека попримили влијание од народите со кои стапиле во директен контакт, но и благодарение на промените настанати во животот. Помеѓу зимските празници најзначајни се Божиќ и Нова Година. Зимските празници започнуваат со Свети Никола, старецот кој им става во обувките на децата, но и кои ги казнува, тогаш кога е потребно. Со текот на времето, денот Свети Никола постана повод да се примаат и даваат подароци и помеѓу возрасните. Пред Божиќната вечер, ден пред Божиќ, традицијата вели дека дека доѓа Мош Ажун, братот на Мош Крачиун, тој кој носи благослови и искрени желби за годината која доаѓа. Утрото сите членови на фамилијата но и сите гости кои ќе дојдат се поздравуваваат со поздравот Добро Утро на Мош Ажун, но подобар е Мош Крачун! Потоа се оди во плевната со слама се зема еден грст слама и се доаѓа со се него в куќи, а пак додека се става сламата на земја и в оган си посакуваат: дебели свињи, млечни крави, големи и несливи птици, кокошкови пилиња, шаткини, гускини, мисиркини, телиња дебели и убави, богата реколта, дрва натоварени со плодови, лозниците натоварени со грозје кои да бидат господарувани од убави и вредни девојки, здравје и напредок во целата фамилија. Се вели дека Богородица, тогаш кога ја опфатиле породилните болки, му побарала засолниште на Мош Ажун, но овој, со изговор дека е сиромав, ја испратил кај неговиот постар и побогат брат, Мош Крачун, кај кого според некои легенди работел како овчар. Најзначајниот зимски празник е Божиќ, кој директо е поврзан со Мош Крачун, овој не ја примил дома и ја испратил во засолништето за доботикот, каде била помогната да се породи од неговата старица. Ова не му се допаднало на Мош Крачун кој наредил казна за старицата негова, неговата сопруга која ја казнил со отсекување на ртацете од лактот. Кога дознал дека во засолништето се родил малиот Исус, Мош Крачун се покајал и му побарал прошка на Господ, постанувајќи на тој начин првиот Христијанин. Толклу големо било покајанието на Мош Крачун што следниот ден го поделил сето свое богатство на сиромашните деца, од таму и традицијата да им се даваат подароци на децата на Божиќ. Толку значаен бил празникот Божиќ, посветен на рождението на Господ Исус, што скоро еден милениум христијаните славеле Нова Година на Божиќ. Секоја година кога се празнува Рождение Господово, овој настан е одбележан од коледарите кои тргнуваат низ сите куќи започнувајќи уште рано изутрина за да го навестат рождението на Спасителот.

Locuirea neîntreruptă a teritoriului, pe care s-a format şi a trăit poporul român, din spaţiul cuprins între Dunărea mijlocie şi de jos, munţii Carpaţi şi Marea

Neagră, a facilitat observarea şi cercetarea naturii, cosmosului, în ansamblu, astfel că au apărut diferite obiceiuri şi tradiţii populare, care, transmise din generaţie în generaţie, au primit influenţe de la popoarele cu care au intrat în contact direct, dar şi

БОЖИЌ, НАЈГОЛЕМИОТ ХРИСТИЈАНСКИ

ПРАЗНИК

CRĂCIUNUL, CEA MAI MARE SĂRBĂTOARE

A CREŞTINILOR

Pagina 3 - Страна 3 Anul şapte, Numărul 66


Божиќните денови се шета со звезда, една коледарка која го оживува сеќавањето за звездата која го навести рождението на Исус Христос и ги советува тројцата големци. Исто така за време на Божиќните празници се шета со борови гранчиња, едно сценарио кое ја претставува мистеријата за рождението Господово, коледарка многу атрактивна за да се види преку наивноста со која младите коледари го претставуваат големиот настан. Коледарите вообичаено по традицијата, од домаќинот добиваат ореви, јаболка, сушени сливи,

колачиња, козинак или пари. Започнувајќи од 16 век, за Божиќ се накитува една елка, под која вообичаено Дедо Мраз доаѓа и ги остава подароците. Секако дека Божиќната елка не постоела од секогаш, но со самото одминување на

datorită schimbărilor intervenite în viaţă. Printre sărbătorile de iarnă, cele mai importante

sunt Crăciunul şi Anul Nou. Sărbătorile de iarnă încep odată cu Moş

Nicolae, moşul care pune daruri în ghetuţele frumos lustruite ale copiilor, dar pe care îi şi pedepseşte, atunci când este cazul, cu proverbiala nuieluşă. În decursul timpului, ziua de Moş Nicolae a devenit un prilej de a oferi şi primi daruri şi între persoanele adulte.

În ajun de Crăciun, cu o zi înainte de Crăciun, tradiţia spune că vine Moş Ajun, fratele lui Moş Crăciun, cel care aduce urările de belşug pentru anul care vine.

În dimineaţa de Moş Ajun, membrii familiei, dar şi toţi musafirii care vin în acea zi, se salută cu „Bună dimineaţa la Moş Ajun, dar mai bun este Moş Crăciun !”, după care merg la şura de paie, unde iau un braţ de paie şi vin cu el în casă, iar, în timp ce pun paiele pe jos şi pe vatră, îşi urează: porci graşi, vaci lăptoase, păsări mari şi ouătoare, pui de găină, de gâscă, de curcă, viţei graşi şi frumoşi, belşug la recoltă, pomi încărcaţi cu fructe, vii încărcate cu struguri, care să fie stăpânite de fete frumoase şi harnice, flăcăi mândri şi gospodari, sănătate şi prosperitate întregii familii.

Se spune că Maica Domnului, atunci când au cuprins-o durerile facerii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun, însă acesta, sub pretext că este sărac, a trimis-o la fratele său mai mare şi mai bogat, la Moş Crăciun, la care, după unele legende, lucra ca cioban la turmele de oi.

Cea mai importantă sărbătoare de iarnă este Crăciunul, care este legată direct de personajul Moş Crăciun, acesta nu a primit-o în casă şi a mers în grajdul pentru vite, unde a fost ajutată să nască de către Crăciuneasă. Acest fapt nu i-a plăcut lui Moş Crăciun care a poruncit pedepsirea Crăciunesei, soţia sa prin tăierea mâinilor din coate.

Aflând că în grajdul său s-a născut pruncul Iisus, Moş Crăciun s-a căit şi i-a cerut iertare lui Dumnezeu, devenind astfel „primul creştin”. Atât de mare a fost căinţa lui Moş Crăciun pentru ceea ce făcuse încât a doua zi şi-a împărţit toată averea copiilor săraci, de unde şi tradiţia de a se face daruri copiilor în ziua de Crăciun.

Atât de importantă a fost sărbătoarea de Crăciun, dedicată naşterii Domnului Iisus, încât, mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun.

În fiecare an când este sărbătorită naşterea lui Isus Cristos, acest eveniment este marcat de colindători, care pornesc pe la casele oamenilor începând din noaptea de Ajun, pentru a vesti naşterea Mântuitorului.

În zilele Crăciunului „se umblă” cu steaua, un colind ce ţine trează amintirea astrului care a vestit naşterea lui Iisus Cristos şi i-a călăuzit pe cei trei magi.

Tot în zilele Crăciunului se umblă cu brazii, un scenariu care prezintă misterul naşterii Domnului Iisus, colind destul de atractiv pentru asistenţă prin naivitatea cu care tinerii colindători prezintă marele eveniment.

Colindătorilor, de obicei, după tradiţie, gazda le împarte nuci, mere, prune uscate, covrigi, prăjituri, cozonac sau bani.

Începând din secolul al XVI-lea, de Crăciun se



времето добива нови валенции и се прилагодува на обичаите од најразлични зони, во најразлични временски периоди. На тој начин уште од 12 век луѓето ги закачувале своите елки за таванот со врвот надолу, на тој начин постанувајќи симбол на Христијанството. Ако околу 1500 година луѓето ги китеа елките со црвени јаболка, како симбол на почетниот грев, започнувајќи од 16 век, Христијанските фамилии почнале да ги китат елките со разнобојна хартија, со овошки, благи работи и друго. Првиот запис на украсувањето за Божиќната елка датира уште од 1510 година од Рига Летонија. Еден друг доказ за постоењето на Божиќната елка датира од 1601 година кога еден посетител од Стразбур вели дека ја накитил елката со бисквити, со позлатени лижавчиња, и цвеќиња од хартија, во сите бои. Во САД, Божиќната елка била донесена од германските колонијалисти околу 1804 година, кога војници од фортот Деарбом (Чикаго) донеле елки на Божиќната ноќ во нивните куќарки. Во Англија, Божиќната елка се појавува 1841 година, кога сопругот на Кралицата Викторија, Принцот Алберт донел елка во замокот Виндзор. На почеток Божиќните елки биле осветлувани со свеќи. За прв пат една Божиќна елка била украсена со светло од страна на Мартин Лутер кој употребил свеќници. Во 1850 година, германската компанија Лауша почнала да произведува стаклени украси наменети за украсување на елките, кои во Англија започнале да се користат во 1870 година, а пак во Северна Америка во 1880. Игрите со различни светилки, кои во денешно време се генерализирани, за прв пат биле употребени за украсување на Божиќните елки од страна на Едвард Џонсон во 1882. Константин Кашлару

împodobeşte un brad, sub care, de obicei, Moşul vine şi pune darurile. Bineînţeles că bradul de Crăciun n-a existat dintodeauna, însă odată cu trecerea timpului a căpătat noi valenţe şi s-a adaptat obiceiurilor din zone diferite, în vremuri diferite.

Astfel, încă din secolul al XII-lea, oamenii atârnau brazii de Crăciun, de tavan cu vârful în jos, ei devenind astfel un simbol al creştinătăţii. Dacă în jurul anului 1500 oamenii atârnau în bradul de Crăciun mere

roşii, ca simbol al păcatului originar, începând cu secolul al XVI-lea, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, bucate, fructe şi dulciuri. Prima referire la împodobirea bradului de Crăciun datează din jurul anului 1510 de la Riga în Letonia. O altă dovadă a existenţei bradului de Crăciun datează din anul 1601, când un vizitator din Strasbourg spunea că a împodobit un brad cu „biscuiţi, cu acadele aurite şi flori de hârtie, în toate culorile”. În Statele Unite, bradul de Crăciun a fost adus de coloniştii germani prin anul 1804, când soldaţii din fortul Dearbom (Chicago) au adus brazi în noaptea de Crăciun în barăcile lor. În Anglia, bradul de Crăciun a fost

introdus în anul 1841, când soţul reginei Victoria, prinţul Albert a adus un brad la castelul Windsor.

La început brazii de Crăciun au fost luminaţi cu lumânări. Pentru prima dată un brad de Crăciun a fost decorat cu lumină de către Martin Luther, care a folosit sfeşnice.

În anul 1850, compania germană Lauscha a început să producă ghirlande de sticlă destinate împodobirii bradului, care în Marea Britanie au început să fie folosite începând cu anul 1870, iar în America de Nord abia de la 1880.

Jocurile de luminiţe electrice, variat colorate, care în timpul de azi au fost generalizate, au fost folosite pentru pentru prima dată la ornatul brazilor de Crăciun în anul 1882 de către Edward Johnson.

Constantin Câşlaru

Божиќ; Школа- Crăciunul; Tabără


Веќе постаната традиција ова е третото издание, „Школа за јазик, култура и македонски ора“ ги собра на едно место правнуците на тие кои дошле од Македонија, на територијата на Романија, со цел да најдат едно подобро место за живот за нив и за нивните наследници. Ви претставуваме неколку впечатоци на учесниците од месноста Урзикуца, Баилешт и Крајова.

Devenită deja tradiţie şi aflată deja la cea de a treia edi-ţie, “Tabăra de limbă, cultură şi dansuri macedonene” a strâns laolaltă ca de fiecare dată pe strănepoţii acelora care au venit din Macedonia pe teritoriul românesc în căutarea unui trai decent şi a unei vieţi mai bune pentru ei şi odraslele lor. Vă prezentăm câteva impresii ale participanţilor din localitaţile Urzicuţa, Băileşti şi Craiova.

Во 2007 година, на 3 јануари во доцните вечерни часови, се сместивме во еден прекрасен автобус, децата македонци од Крајова, Урзикуца, Баилешти, инструктори, возрасни мали и големи сите тргнавме кон Монеаса, општина Арад. На оваа школа учествуваа лица со најразлична возраст, но ова со ништо не попречи да се одвива нашата програма во најдобар ред туку спротивно беше од корист. Програмата се одвиваше во најдобар ред и многу пријатно за сите македонци присутни таму и секако и нашите поканети гости, близу 100 лица, не ни осетивме како одминува времето. Останатите македонци, дојдени од Мотру, Куртеа де Арџеш, Темишвар, Таргу Жиу, Арад и Брад пристигнаа во Монеаса со други транспортни средства, преку посредство на Друштвото на Македонците од Романија, внимателно како и секогаш

се да биде во најдобар ред. Во еден момент, излегувајќи надвор од детскиот џагор, кои секако дека постојано имаа што да разговараат опфатени од видлива радост, забележав дека влегуваме во Филијаш, мојот роден град и постанав многу внимателна. И покрај тоа што беше три часот по полноќ, посакував да видам некој од

În anul 2007, ianuarie trei, după miezul nopţii, ne-am îmbarcat într-un autocar arătos, copiii etnicilor macedoneni din Craiova, Urzicuţa, Băileşti, instructori, adulţi, cu mic cu mare cu destinaţia Moneasa, judeţul Arad. La această tabără au participat persoane cuprinse într-o variată gamă a vârstelor, dar acest lucru n-a împiedicat cu nimic, ba din contră, programul nostru. Acest program s-a derulat într-un mod foarte plăcut şi armonios antrenându-ne pe toţi macedonenii prezenţi acolo şi pe invitaţi, în jur de 100 de persoane cu toţii, nelăsându-ne nici măcar o clipă să ne gândim la cum se scurge timpul. Ceilalţi macedoneni participanţi la această tabără, veniţi şi ei din Bucureşti, Băileşti, Urzicuţa, Craiova, Severin, Iaşi, Motru, Curtea de Argeş,

Timişoara, Târgu Jiu, Arad şi Brad, au ajuns la Moneasa cu alte mijloace de transport, prin grija conducerii Asociaţiei Macedonenilor din România, atentă ca totul să iasă bine, să nu se omită nimic. La un moment dat, ieşind în afara zumzetului glasurilor de copii, care tot timpul aveau câte ceva de vorbit, cuprinşi fiind de o firească bucurie, am observat

ШКОЛА ЗА ЈАЗИК, КУЛТУРА И МАКЕДОНСКИ ОРА

TABĂRA DE LIMBĂ, CULTURĂ ŞI DANSURI MACEDONENE

... şi toţi macedonenii s-au prins în horă ... И сите македонци се фатија на оро


Школа - Tabără

моите, но тоа не се случи лесно разбирливо зошто. Паднав жртва на мислите и се радував и јас како моите помали сопатници гледав како километрите поминуваат проголтани од нашето возило кое благодарение на добрите услови ми причинуваше да се чуствувам како во лулка од моето детство. Мислам дека сонував со отворени очи и чуствував како насмевката на моите усни ми го краде

моето внимание, и одеднаш се будам по течението на Жиу. Останав со челото потпрено на прозорецот и останав украдена од погледот на масивните стебла и наметливата планина која со своите карпи стражареше над сребрените води на Жиу. Реката се брануваше раскошно во една прекрасна сина ноќ осветлена од јасната месечина, апсолутен господар на планинскиот проток на патот, тонејќи во мисли, соништа, дела и човечки мистерии. По една освежувачка пауза во раните утрински зори, продолживме со патувањето и внимателни за време на патувањето затоа што за многумина од нас беше тоа прво пминување низ тие зони. Пристигнавме околу пладне и после добар ручек, и заслужен одмор, раководството на Д.М.Р заедно со нас сите, ја одлучивме програмата според која треба да се одвиваат сите наши активности. За време на нашиот престој цело време бев активно вклучена во сите активности, и сведочам дека

că intram în Filiaşi, oraşul meu natal şi am devenit foarte atentă la drum. Cu toate că era ora trei noaptea, îmi doream să văd pe careva dintre ai mei, dar acest lucru nu s-a întâmplat fiind lesne de înţeles de ce.

M-am lăsat pradă gândurilor şi ,bucurându-mă şi eu ca şi companionii mei mai mici de drum, priveam cum kilometrii erau înghiţiţi în viteză de mulţii cai putere ai autocarului, care datorită bunei suspensii mă făcea

să mă simt legănată ca într-un carusel din frumoasa-mi copilărie.

Cred că visam cu ochii deschişi şi îmi simţeam colţurile gurii trase într-un abia perceptibil zâmbet, când mi-am dat seama că intrasem deja în defileul Jiului. Stăteam cu fruntea lipită de geam şi zăream printre genele copacilor impunători şi masivi munţii de piatră care străjuiau apele de argint ale Jiului. Râul se rostogolea vijelios într-o noapte de catifea albăstruie, tivită cu o lună clară şi luminoasă, stăpân absolut pe cărările meandrate, ducând la vale gândurile, visurile, faptele şi misterele oamenilor.

După un popas revigorant făptuit în zori de zi, ne-am aşezat la drum cercetând cu priviri curioase traseul, care pentru majoritatea dintre noi era o premieră.

Am ajuns la destinaţie în jurul prânzului şi după o masă foarte bună şi o odihnă binemeritată, conducerea A.M.R. împreună cu noi toţi a stabilit forma

Unul dintre sărbătoriţii serii a fost şi deputata din partea comunităţii macedonene - Liana Dumitrescu Еден од славениците таа вечер беше и пратеничката на македонската заедница Лиана

Думитреску

MACEDONEANUL - МАКЕДОНЕЦОТ Шеста страница - Pagina 6

Школа - Tabără

не ми беше воопшто тешко, затоа што постојано имав чуство на среќа и радост. Мислам дека не бев единствената која ги има овие чуства затоа што можев да забележам колку многу работи успеаја да придобијат за време на еднонеделниот престој, неможат да ги придобијат и научат во текот на целата година, истата работа важи и за повозрасните македонци. Помеѓу присутните таму се разви едно пријателство и поврзаност многу силна, ги наблудував за време на курсовите по македонски јазик беа толку срекни што го изучуваат јазикот, се забележуваше нивната силна желба да научат, сите се обидуваа да бидат добри ученици. Може да им се објаснува цела година на училиште, најдобриот, најпознатиот педагог дека „планините се така или онака“, дека историјата е напишана на „овој или обој начин“ но нема да се оствари таа поврзаност помеѓу децата дојдени од различни средини, на различна возраст, така како што се случи во Монеаса помеѓу малите македонци. Кога го прославувавме Божиќ по стар ритам – според јулианскиот календар – Лиана Думитреску, потпретседател на Д.М.Р и пратеник во Парламентот на Романија од страна на македонската заедница во нејзиниот говор помеѓу другото се наврати и на нашите предци македонци. Се создаде топла атмосфера, слушајќи го текот на настаните низ кои се поминале нашите предци се до нивното конечно заседнување на овие пространства, и горди се поради нивната вера, работливоста, одлучноста и домаќинскотот во нив. Со оваа прилика се создаде „Рара Авис“ или хармонија помеѓу генерациите и уште еднаш ни се покажа по којзнае кој пат дека низ нашите вени тече македонска крв и дека гласот на крвта говори. Радоста беше на највисоко ниво за време на целиот наш престој, Друштвото на Македонците од Романија, како и секогаш и овој пат ги прослави сите родени во месец јануари, вккупно седуммина, помеѓу кои и нашата гордост, нашето мило цвеќе македонско, таа кои за сите е еден пример кој треба да се следи, еден патоказ за нас – Лиана Думитреску. Прославивме еден Божиќ за незаборав, децата наздравија со шампањско за деца, возрасните со шампањско за возрасни и си посакавме се најдобро, танцувавме македонски ора пресно научени, таму со нашиот инструктор Горан. Волшебното стапче на настаните одвивани со многу љубов и од срце и со многу дарба придонесе уште еднаш да се појави Дедо Мраз, кој со подароци ја награди активноста, подеднакво за секого и за помали и за поголеми, а пак овие за возврат му покажаа што тие знаат на македонски јазик. Нормално Дедо Мраз беше радосен од тоа што можеше да го види и слушне колку успеале да научат македонски за време на ова дружење. Поминувајќи преку лошотијата на некои кои не саката да прифатат дека ние македонците сме присутни на овие простори стотици години, и тешкотиите на едно малцинство, понекогаш видени со друг поглед од незначителните луѓе кои се обидуваат на најразличен начин да ни наштетат, сепак за нас најзначајно е што сепак за само неколку години луѓето дознаа, кои се, од каде е нивното потекло, се пронајдоа себеси. Голема е гордоста и ентузијазмот

finală a programului activităţilor ce urma să le desfăşurăm.

Pe parcusul întregului sejur am fost implicată cu mare drag în activităţile taberei şi am făcut-o,trebuie să recunosc, fără prea mare efort, deoarece mă invada în permanenţă un sentiment de bunăstare şi de fericire. Cred că nu eram singura care avea aceste trăiri, pentru că am făcut o constatare pe viu, cum s-ar spune, şi anume : cât de multe lucruri au acumulat copii macedoneni într-o săptămână de tabără, nu o pot face într-un an întreg, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru noi macedonenii adulţi.

Între cei prezenţi acolo s-a creat o legătură foarte puternică, priveam la ei în timpul cursului de limbă macedoneană şi simţeam bucuria lor de a învăţa limba, silinţa pe care şi-o dădeau să înveţe, abnegaţia cu care toţi încercau să fie elevi buni.

Poate să explice copiilor la şcoală un an întreg, pedagogul cel mai bun dintre cei buni şi cel mai renumit dintre cei renumiţi, că munţii sunt „aşa”, că istoria s-a scris „aşa”, şi nu s-ar realiza acea trainică conexiune între copii provenind din medii diferite, localităţi diferite, având vârste diferite, aşa cum s-a întâmplat la Moneasa între micuţii macedoneni.

Când am sărbătorit Crăciunul pe stil vechi – conform calendarului iulian – Liana Dumitrescu, vicepreşedintele A.M.R. şi deputat în Parlamentul României din partea comunităţii macedonene, a vorbit printre altele şi despre strămoşii noştri macedoneni. S-a creat o atmosferă caldă, cu toţi ascultând marcaţi de un vădit interes etapele parcurse de înaintaşii noştri în drumul stabilirii lor pe aceste meleaguri şi mândri fiind de credinţa, hărnicia, hotărârea şi determinarea de care cu toţii au dat dovadă. Cu această ocazie s-a creat o „rara avis”, adică armonia dintre generaţii, şi ni s-a demonstrat pentru a nu ştiu câta oară că prin vene ne curge sânge macedonean, iar glasul sângelui îşi face datoria.

Bucuria a fost la cote maxime pe tot parcursul taberei, Asociaţia Macedonenilor din România sărbătorind, ca de fiecare dată, cu ocazia taberei pe cei născuţi în luna ianuarie, în număr de şapte anul acesta, printre care şi mândria noastră, draga noastră floare macedoneană, cea care este pentru toţi un exemplu demn de urmat, un deschizător de drumuri – Liana Dumitrescu.

Am sărbătorit un Crăciun de neuitat, copiii au ciocnit cupe cu şampanie pentru copii, adulţii cu şampanie pentru adulţi şi ne-am făcut urări şi am dansat dansurile macedonene proaspăt învăţate, chiar acolo în tabără, sub îndrumarea lui Goran, instructorul nostru.Bagheta magică a lucrurilor făcute din dragoste pentru oameni şi cu suflet plin de dăruire a mai acţionat o dată şi a făcut să apară dragul de Moş Crăciun, care a răsplătit cu cadouri considerabile munca în egală măsură a celor mici, dar şi a adulţilor, care i-au arătat acestuia cunoştinţele de limbă şi cultură macedoneană acumulate în tabără. Moşul, după cum era şi firesc, s-a arătat fericit şi deopotrivă încântat de etalarea de cunoştinţe proaspăt căpătate.

Trecând peste greutăţile soartei noastre de macedoneni, de minoritari, uneori priviţi cu răutate de oamenii mărunţi, important pentru noi este că în numai



Школа ; Прва средба - Tabără ; Prima întâlnire;

Дојде моментот кога ќе имам можност да ѓи запознаам тие кои се по крв од мојата крв и по род од мојот народ. 3 – ти јануари 2007 година ми се исполни сонот, и тоа да ги запознам луѓето од раководството и членовите на Друштвото на Македонците од Романија. 00 : 00 е почеток на еден нов ден, а пак за мене и за мојата фамилија, почеток на еден живот, поубав и поисполнет. Во ова време беше договорена средба со тие кои требаше да тргнеме на зимување во Монеаса. Пристигнаме помеѓу првите во канцеларијата на друштвото и со нетрпение фо очекувавме пристигнувањето на останатите. Тогаш за прв пат се запознавме со првиот човек на Д.М.Р госпоѓа Константина Думитреску и нејзината ќерка госпоѓица Лиана Думитреску. Срцето ми трепереше од радост и имав многу емоции. Бевме примени со голема топлина и искреност која извираше од нивните души. Тргнувањето беше неколку моменти подоцна, а пак цел пат се додека да пристигнеме во одморалиштето во мојата глава ми се вртеа најразлични мисли, кои чиниш сакаа да ми кажат колку убаво ќе поминеме на ова зимување помеѓу големото македонско семејство. Близу до одморалиштето малку подзаспав, а пак кога се разбудив веќе се наоѓавме пред хотел Монеаса каде што требаше да се сместиме. По неколку часа одмор излеговме надвор да ги пречекаме децата кои требаше да пристигнат со автобусот. Бев изненадена од големиот број деца од Урзикуца и Баилешти наследници на нашите македонци. И покрај тоа што беа уморни, нивните очиња блескаа од радост знаејќи дека ќе другаруваат седум дена. За сево ова време поминато во Монеаса, децата имаа добро организирана програма, сите учествуваа на крсовите за македонски јазик и култура, и на часовите за македонски народни ора кои беа предводени од инструкторот Горан. На децата им се придружи и мојата ќерка Марина која што учествуваше

A sosit şi clipa mult aşteptată când aveam să-i cunosc pe cei ce sunt sânge din sângele meu şi neam din neamul meu. Ziua de 3 ianuarie 2007 avea să-mi împlinească visul de mult dorit, şi anume, să cunosc conducerea şi membrii Asociaţiei Macedonenilor din România.

Ora zero era începutul unei noi zi, iar pentru mine şi familia mea, începutul unei noi vieţi, mai frumoasă şi mai împlinită. La acea oră era stabilită

întâlnirea cu cei ce aveau să plece în tabără la Moneasa. Am ajuns printre primii la sediul Asociaţiei şi aşteptam cu nerăbdare sosirea celorlalţi. Atunci, pentru întâia oară, am făcut cunoştinţă cu prima doamnă a A.M.R., preşedinta Constantina Dumitrescu, şi încântătoarea fiică a dânsei, d-şoara Liana Dumitrescu. Inima mi s-a zbătut de bucurie şi am avut foarte mari emoţii. Am fost primiţi cu o mare căldură ce radia din

ПРВАТА СРЕДБА PRIMA ÎNTÂLNIRE

câţiva ani macedonenii au conştientizat în număr din ce în ce mai mare rădăcina lor strămoşească, s-au redescoperit. Entuziasmul şi mândria copiilor lor, când afirmă cu tărie că sunt urmaşii lui Alexandru Macedon, personalitate emblematică a poporului macedonean, îi fericeşte şi-i împlineşte pe părinţii lor, pe noi toţi.

Suntem, existăm de când s-a scris Biblia, pentru că alături de poporul lui Israel, în Sfânta Scriptură este menţionat poporul macedonean. Şi asta spune multe despre noi — cine suntem şi despre spiritul nostru. Ana Luminiţa Irimia - Urzicuţa

на децата кога тие велат дека се наследници на Александар Македонски, емблемична личност на македонскиот народ, нешто кое неможе а да не ги радува и исполнува нивните родители и сите нас. Сме и постоиме од кога се пишувала Библијата затоа што покрај народот на Израел, во Светото Писмое напоменат и македонскиот народ. Ова кажува многу за нас— за нашиот дух и кои сме.

Ана Луминица Иримиа - Урзикуца

MACEDONEANUL - МАКЕДОНЕЦОТ Шеста страница - Pagina 6

Прва средба - Prima întâlnire;

во сите активности и која е пресреќна поради се што научи, со помош на нејзините другарки кои ги запозна таму и со кои многу се зближи. Сите деца беа премногу среќни затоа што во овие седум дена стекнаа многу нови познанства. Новите ораа успеаја да ги научат за многу кратко време. Тие многу работеа а нивната работа даде резултат. На овој начин ансамблот СОНЦЕ секоја година учествува на многу национални и интернационални фестивали заземајќи челни места. Сиве овие работи и се должат на госпоѓа Думитреску, која има како цел задржување и продолжување на македоснките традиции и обичаи, за да овие не се изгубат со текот на времето. Нејзе и се надоврзува и госпоѓица Лиана обете работејќи напорно за овие незаборавни мигови, да ги постелат на хартија. Благодарение ним, Д.М.Р го китат списание, книги со специјалитети, знаменца и многу други информативни материјали. Највозбудливиот момент кој во нас пробуди голема радост и среќа и истовремено носталгија за

нашите прадедовци, беше вечерта на 7 јануари, Божиќната вечер. Таа вечер беше специјална, беше како еден исполнет сон, вечер која успеа да ги соедини нашите македонски души во една праведна и чиста душа. Церемонијата беше отворена од говорот на госпоѓица Лиана Думитреску, која преку нејзините топли зборови ни прегрна сите и ни ги збогати познавањата

sufletele lor şi cu o strălucire limpede în ochi. Plecarea a avut loc după puţin timp, iar pe întregul drum până la staţiune în mintea mea rulau diverse filmuleţe, care parcă aveau să-mi spună cât de frumos voi petrece aceaste zile în mijlocul marii familii de macedoneni. Aproape de staţiune am adormit uşor, iar când m-am trezit, ne aflam deja în faţa hotelului Moneasa, unde urma să ne cazăm. După câteva ore de odihnă am ieşit afară, ca să-i întâmpinăm pe copiii ce urmau să ajungă cu autocarul. Am fost surprinsă de faptul ca foarte mulţi copii din Urzicuţa şi Băileşti sunt urmaşii strămoşilor noştri macedoneni. Cu toate că erau obosiţi, ochii lor sclipeau de bucuria că vor petrece şapte zile minunate împreună.

În tot acest timp petrecut în tabără la Moneasa, copiii au avut un program foarte bine organizat. Cu toţii au participat la cursurile de limbă şi cultură macedoneană şi la orele de dans popular care au fost conduse de instructorul Goran. Copiilor li s-a alăturat şi fiica mea Marina, care a participat la toate activităţile şi care este încântată de tot ce a învăţat, ajutată foarte mult de prietenele ei, pe care le-a îndrăgit nespus de mult.

Toţi copiii erau fericiţi că în aceste şapte zile şi-au însuşit multe cunoştinţe. Dansurile noi au reuşit să le înveţe în foarte scurt timp. Ei au muncit mult, iar munca lor a dat roade. Astfel, grupa de dansuri "SONŢE" participă în fiecare an la festivaluri naţionale şi internaţionale obţinând locuri fruntaşe.

Toate aceste rezultate deosebite se datorează doamnei Dumitrescu, care are ca scop păstrarea şi continuarea obiceiurilor şi tradiţiilor macedonene, pentru ca acestea să nu se stingă de-a lungul timpului. Dânsei i se alătură şi d-şoara Liana, acestea două împreună muncind cu drag, pentru ca toate aceste clipe minunate petrecute laolaltă să le aştearnă pe hârtie. Datorită lor, A.M.R. este înzestrată cu presă, cărţi de bucate, steguleţe şi multe alte materiale informative.

Momentul culminant, care a stârnit în noi o mare bucurie şi, totodată, nostalgia bunicilor şi străbunicilor noştri, a fost seara de 7 ianuarie, ajunul Crăciunului. Noaptea aceea a fost specială, a fost ca un vis împlinit, deosebit de frumoasă, care a reuşit să unească sufletele noastre de macedoneni într-un singur suflet drept şi curat.

Ceremonia a fost iniţiată de cuvântarea d-şoarei Liana Dumitrescu, care, prin cuvintele ei calde, ne-a îmbrăţişat pe toţi şi ne-a îmbogăţit cunoştinţele cu lucruri minunate despre istoria strămoşilor noştri. Cel puţin pentru mine, asta a însemnat nespus de mult,


со прекрасни работи за историјата на нашите предци. За мене ова беше од огромно значење, затоа што овие историски податоци за мите предци за мене до сега беа засенети. Потоа беа доделени дипломи за учество на курсови за македонски ора, јазик и култура на сите поканети и членови на Д.М.Р. Потоа следуваше многу очекуваниот момент од децата, симболот на овој голем празник, и тоа пристигнувањето на Дедо Мраз. Дедо Мраз беше натоварен со одбрани подароци не само за најмалите туку и за поголемите. Секој од нас беше повикан до прекрасно накитената елка и добивавме подароци кажувајќи по неколку збора на македонски јазик, желби за здравје, среќа и успех кон сите присутни во салата. Децата испеаја и една коледарска песна на македонски јазик, после што во 00:00 часот се наздрави со шампањско во чест на големиот празник. Во очите на сите се читаше една длабока радост и можеби и протече по некоја скриена солза радосница и силни емоции. Прославата траеше до раните утрински часови и остави во нашите сеќавања моменти за незаборав. Можам да посведочам од се срце дека во моиве 36 години, не сум имала можност да учествувам на настан како што беше прославата на Божиќ, уште повеќе што таа ноќ беа празнувани сите кои се родени во месец јануари, помеѓу кои и г-ѓа Лиана. Песната „За многу години“ ечеше во целата сала, потоа се играше и пееше до рани зори. Но се што е кратко трае кратко, деновите одминаа набрзина и на 11 јануари со тажно срце го напуштивме хотелот, но со надеж дека и идната година на почетокот на јануари ќе се сретнеме повторно и ќе го прославиме заедно Божиќ. На враќање беше ден, и се восхитувавме на природата околу нас и која остана како една врамена фотографија, едно табло кое остана закачено на зид и кое го гледаш постојано со многу љубов. Вечерта стигнавме во Крајова, се поздравивме со сите и си ветивме дека ќе се видиме наскоро. Моментот на разделбата беше многу тежок затоа што се зближивме сите и поминавме заедно незаборавни моменти и денови. За се што се случуваше таму треба да и заблагодариме на г-ѓа Константина и г-ѓица Лиана, две

deoarece aceste izvoare istorice au stat până acum în umbra cunoştinţelor mele despre neamul nostru. Apoi s-au înmânat diplome de participare la tabăra de limbă, cultură şi dansuri macedonene tuturor invitaţilor şi membrilor AMR.

A urmat apoi clipa mult aşteptată de copii, simbolul acestei mari Sărbători, şi anume, sosirea lui Moş Crăciun. Moşul a fost încărcat cu daruri alese, nu numai pentru cei mici, ci şi pentru cei mari. Fiecare dintre noi am fost chemaţi lângă bradul frumos împodobit, unde am primit darul şi am rostit câteva cuvinte în limba macedoneană, urări de sănătate, fericire şi succes adresate tuturor celor prezenţi în sală. Copiii au cântat şi un colind în limba macedoneană, după care la ora zero au pocnit şampaniile şi cu toţii am ciocnit paharele în cinstea Marii Sărbători.

În ochii tuturor se citea o adâncă bucurie sufletească şi poate chiar s-a vărsat şi câte o lacrimă ascunsă de fericire şi emoţii puternice. Petrecerea a durat până dimineaţa şi a lăsat în amintirea noastră clipe de neuitat. Pot să menţionez cu toată inima că, în aceşti 36 de ani de viaţă, nu am avut ocazia să particip la un asemenea eveniment, cum a fost acest Crăciun, mai ales că în acea noapte au fost sărbătoriţi toţi cei care sunt născuţi în luna ianuarie, printre care şi d-şoara Liana. Cântecul "La Mulţi Ani !" a răsunat în toată sala, apoi s-a cântat şi dansat până în zorii zilei.

Dar ce este frumos este trecător, zilele s-au scurs cu repeziciune şi în ziua de 11 ianuarie am părăsit staţiunea cu tristeţe în suflet, dar cu speranţa că şi anul ce vine ne vom reîntâlni la

început de ianuarie şi vom sărbători din nou Crăciunul împreună. La întoarcere, fiind ziuă, am admirat priveliştea minunată, natura ce se perinda în jurul nostru şi care a rămas ca o fotografie înrămată, un tablou ce atârnă pe perete şi pe care îl priveşti mereu cu dragoste. Spre seară am ajuns la Craiova, ne-am luat rămas bun de la toţi şi ne-am promis că o să ne revedem în curând. Clipa despărţirii a fost foarte grea, deoarece i-am îndrăgit pe toţi foarte mult şi am petrecut împreună clipe de neuitat. Tot ce s-a întâmplat frumos acolo, se datorează d-nei Constantina şi d-şoarei Liana, două eroine care luptă pentru ca tradiţia şi cultura


Прва средба - Prima întâlnire;

Autoarea articolului Автор на текстот

Прва средба ; Незаборавен распуст - Prima întâlnire; Vacanţă de neuitat

Pagina 7 - Седма страница Anul şase, Numărul 58

хероини кои се борат за македонската култура и традиција да бидат пренесени од генерација на генерација, а пак ние да знаеме кои се нашите корења и да не заборавиме дека сме имале дедовци и прадедовци македонци. Од се срце им благодариме што постојат и им посакуваме светол пат и многу успех и понатаму. Преку нив дознавме што значи за нас Д.М.Р. Овде завршува една мала епизода од мојот живот која никогаш нема да се избрише од моите сеќавања и секогаш радо ќе се потсеќам на овие моменти. ЗА МНОГУ ГОДИНИ МАКЕДОНЦИ ОД ЦЕЛ СВЕТ ! ПАСК]ОВСКА Ирина – Крајова

macedoneană să fie transmise din generaţie în generaţie, iar noi să ştim care sunt rădăcinile noastre şi să nu uităm că am avut bunici şi străbunici macedoneni.

Le mulţumim din suflet că există şi le urăm cale luminată şi mult succes în continuare. Prin ele am înţeles ce înseamnă A.M.R. pentru noi.

Aici se sfârşeşte un mic episod din viaţa mea, care nu se va şterge niciodată din amintiri şi cu drag mă voi gândi la el în fiecare clipă.

LA MULŢI ANI MACEDONENI DE PRETUTINDENI !

PASKOVSKA Irina - Craiova

ЕДЕН ПРЕКРАСЕН КРАЈ НА РАСПУСТ

UN SFÂRŞIT DE VACANŢĂ DE NEUITAT


Зимскиот распуст! Долго очекуван...... Помислив дека нема да пристигне Никогаш!!! Но еве пристигна ! Можеби не така богато со снег, но полно радости, љубов и душевна топлина. Беше тоа најубавиот зимски распост во мојот живот. Уште летото, од летната школа во Македонија, во Охрид почнавме да правиме планови за оваа прекрасна манифестација во Монеаса. Беше толку убаво што кога сум сама в соба посакувам да ги доживеам повторно сите моменти и повторно, и повторно!! Само штом ќе ги затворам очите и мојот ум е обземан од тие магични моменти а пак во душата ми се процедува носталгија ... Мојот прекрасен зимски сон започна 2 часот по полноќ на 4 јануари 2007 кога сите се сретнавме подготвени за патување. Имав големи емоции, затоа што јас не ги бев видела планините отколку еднаш до тогаш, а тогаш бев премногу мала да им ја осознаам големината. Во автобусот се сретнавме со госпоѓа Константина Думитреску претседател на Друштвото на Македонците од Романија и госпоѓица Лиана Думитреску, пратеник и потпретседател на Д.М.Р кои не очекуваа со раширени раце и дека се ќе биде прекрасно ... Иако сум член на друштвото повеќе од една година сеуште се прашувам како можат овие две госпоѓи да прават среќни толку многу луѓе посакувајќи само тие кои се помогнати да бидат горди поради нивното потекло. Во автобусот се сретнавме со старите другари од летната школа во Македонија кои ми недостасуваа многу. Но исто така запознав уште многу друѓи деца, кои можеби имаа исто како и мене а можеби и повеќе емоции од мене, бевме 80 деца на сите возрасни граници: деца, адолесценти, млади и возрасни. Ова покажувајќи како што вели госпоѓа Думитреску. „Сите имаме детска душа“. Патувајќи ноќе поголем дел од патувањето го поминавме во спиење. Имаше групи кои се собраа и си пипомнуваа за случките од претходните години. кога

Vacanţa de iarnă ! Cea de mult aşteptată ... Credeam că nu va mai sosi Vreodată !!!

Dar iată că a sosit ! Poate nu aşa bogată în zăpadă, dar plină cu veselie, dragoste şi căldură sufletească. A fost cea mai frumoasă vacanţă de iarnă de până acum.

Încă din vară, din tabăra din Macedonia, de la Ohrid, începuserăm să facem planuri pentru această minunată manifestare de la Moneasa. A fost atât de frumos, încât acum, când sunt singură în cameră, mi-aş dori să retrăiesc totul iar şi iar !! Închid ochii şi deja mintea mea este pătrunsă de acele magice momente, iar în sufletul meu se strecoară nostalgia ...

Visul meu frumos de iarnă a început la ora 2 noaptea pe data de 4 ianuarie 2007, când ne-am întâlnit cu toţii pregătiţi de drum. Eram foarte emoţionată, deoarece eu nu mai văzusem munţii decât o singură dată, iar atunci eram prea mică pentru a le recunoaşte măreţia.

În autocar ne-am întâlnit cu d-na Gina Dumitrescu, preşedinte al Asociaţiei Macedonenilor din România, şi d-şoara Liana Dumitrescu, deputat şi vicepreşedinte al A.M.R., care ne aşteptau cu braţele deschise şi promisiunea că totul va fi minunat ... Deşi sunt membru al aceastei asociaţii de mai bine de un an, încă mă întreb cum pot face aceste doamne speciale atât de mulţi oameni fericiţi, dorind numai ca cei ajutaţi să fie mândri de originile lor.

În autocar ne-am întâlnit cu vechi prieteni din tabăra din vară în Macedonia, de care îmi era foarte dor. Am făcut însă cunoştinţă cu alţi copii la fel, sau poate chiar mult mai emoţionaţi decât mine. Am fost 80 de copii, de toate vârstele, dar si tineri si adulţi. Acestea însemnând, după cum spune doamna Dumitrescu: „cu toţii purtăm un suflet de copil”.

Fiind noapte, majoritatea drumului am dormit. S-au format grupuleţe, care îşi aminteau şi povesteau în linişte întâmplări din anii trecuţi. Când am traversat

поминувавме низ долината на Жиу пејсажот беше прекрасен. Сигурно нема да ги заборавам тие мигови. Ми се чинеше дека тоа е една откината страна од некоја зимска бајка каде што јас бев еден дух изгубен во чудесната земја. Се чуствував дека сум толку мала и незначителна покрај овие пејсажи... Имавме мала пауза некаде на излезот од градот Хунедоара каде што се игравме со снег. Беше прв пат оваа година кога го видов сребрениот сјај на снегот. Немаше многу снег но ние бевме среќни со толку колку што имаше. Бевме сместени во Монеаса. За жал таму немаше снег и ниту пак имаше знаци дека би можело да заврне, бевме малку туристи но не знаевме какво изненадување не очекува. Првиот ден беше послободен, бидејќи сите бевме уморни од патувањето. Вториот ден по доручекот, ги започнавме курсовите по македонски јазик со Елена Првулеску, студента 1 ва година на Филолошки Факултет во Скопје Македонија. Некои од нас веќе бевме во напредната група, поради што требаше да решаваме потешки вежби. Но часовите поминуваа многу брзо, сите бевме мирни, послушни и амбициозни. Следуваше ручекот а потоа ора со нашиот инструктор Горан ... Сите сакавме да постанеме подобри играорци како нашите другари кои играат во ансамблот Сонце. Исто така имавме на располагање и базент со топла вода во хотелот. Повеќето имаа со нив и костими за капење, а пак тие кои немаа останаа покрај базентот и не наблудуваа со тажни очи како ние се забавувавме во водата. Навечер пишувавме домашна работа по македонски јазик и ако имавме време ги повторувавме ново научените чекори. Треба да признаам дека во решавањето на домашните задачи ни помагаа нашите поголеми другарќи: Александра Рауци и Адријана Григоре кои имаа часови кај еден македонски лектор. Програмата беше добро позната за сите а пак госпоѓите Думитреску Константина и Думитреску Лиана ни простуваа кога ќе закасневме или ќе направевме некоја детска гршка. Најубавата вечер беша вечерта кога го прославивме Божиќ по стар ритам, така како што го славеле нашите предци но ги прославивме и

Valea Jiului, peisajul era minunat. Cu siguranţă nu voi uita acele imagini. Părea o filă ruptă dintr-o poveste de iarnă, unde eu eram un spiriduş pierdut într-o ţară feerică. Mă simţeam atât de mică şi de neînsemnată pe lângă măreţia acelor privelişti ...

Am oprit în zorii zilei de 3 ianuarie undeva la ieşire din judeţul Hunedoara, unde ne-am bătut cu zăpadă. A fost pentru prima oară când am văzut sclipirile de argint ale zăpezii în acest an. Nu era foarte multă, dar noi am fost fericiţi cu câtă am avut.

Am fost cazaţi la Moneasa. Din păcate acolo nu era zăpadă şi nici nu erau semne că ar putea să ningă. Am fost puţin trişti, dar nu ştiam ce surprize ne aşteaptă. Prima zi a fost mai liberă, cu toţii fiind obosiţi după drum. A doua zi de dimineaţă, după micul dejun, am început cursurile de limbă macedoneană cu Elena Pîrvulescu, studentă în anul I la Facultatea de Limbă Macedoneană din Skopje. Unii dintre noi eram deja la nivelul de avansaţi, din care cauză trebuia să facem exerciţii mai grele. Dar orele decurgeau minunat, cu toţii eram cuminţi, ascultători şi ambiţioşi. Aveam masa de prânz, apoi dansuri cu instructorul nostru, Goran ... Cu toţii vroiam să ajungem buni dansatori, precum colegii noştri din ansamblul „Sonţe - Soare”. Aveam, de asemenea, şi bazin cu apă caldă în incinta hotelului. Majoritatea şi-au luat costumele de baie, iar cei care au uitat, stăteau pe marginea bazinului privindu-ne cu ochi trişti cum ne distram în apă. Seara ne făceam temele la limba macedoneană şi, dacă mai aveam timp, mai exersam paşii de dans. Trebuie să recunosc că la teme ne ajutau colegele mai mari: Alexandra Răuţi şi Adriana Grigorie, care luaseră lecţii de la un lector macedonean.

Programul era unul bine stabilit, dar doamnele Dumitrescu Constantina şi Dumitrescu Liana nu se supărau prea tare şi ne iertau, atunci când noi mai întârziam sau făceam o năzbâtie.

Cea mai frumoasă seară a fost atunci când am sărbătorit Crăciunul pe stil vechi, aşa cum îl sărbătoreau strămoşii noştri, dar şi zilele de naştere ale celor născuţi în luna ianuarie. În acea seară am fost mai aproape de sufletul şi amintirea strămoşilor noştri macedoneni. Deşi

Незаборавен распуст - Vacanţă de neuitat

Pagina 12 - Страна 12 Anul şase, Numărul 58

În fiecare zi, orele de limbă macedoneană Секојдневно, часови по македонски јазик

родендените на сите родени во месец јануари. Таа вечер бевме поблизу до душите и споменот на нашите предци македонци. И покрај тоа што немаше снег, Дедо Мраз не не заборави и ни донесе подароци на сите ... а пак ние, за да му заблагодариме требаше да му кажеме по една поезија на македонски јазик. Помош добивме од страна на Марјан Михајлов кој ни ги преведе поезиите. Бевме задоволни од самите себе затоа што и другите беа задоволни од нас. Всушност во тоа се состои зимската магија: да даруваш без да очекуваш нешто за возврат и од задоволството да ги направиш твоите ближни и останатите среќни. Друга прекрасна вечер беше кога дојде да не види сопственикот на хотелот. Ние имавме подготвено артистичка програма со песни и ора. Ја испеавме химната Д.М.Р, малата Адрина Трифу пееше прекрасно а пак играорците на Сонце не воспееаа сите со нивниот настап. Сопственикот остана импресиониран. Денот кога треба да заминеме се наближуваше – а пак ние се обидувавме разделбата неосетна. Заминавме од Монеаса на 11 јануари околу 10 часот сите заедно со автобусот. Погледот ни беше полн со тага но нашата душа и ум беа полни со пријатни незаборавни мигови. Сега повторно се враќам дома, во мојата соба и ги слушам како во сон извиците на среќа, го гледам веселиот поглед на сите. Д.М.Р ти благодариме за се штно ни нудиш! Луѓе сте кои покажавте многу добрина и разбирање. Ви посакувам македонци, на сите, една многу успешна и среќна година, и со многу повеќе успеси од претходната. Исто така и посакувам на оваа цела фамилија која што е Д.М.Р многу успех, просперитет во се што ќе реализира од сега натаму. На фамилијата Думитреску и посакувам многу здравје, среќа и сила за работа ... Не заборавајте дека ние, децата кои ве сакаме сме покрај вас! Близу овие луѓе се чуствувам сакана и почитувана затоа што сум и претставувам вистинска македонка. Македонци од целиот свет, бидете горди од вашите предци, од самите вас но особено од луѓето кои денес ве претставуваат! За многу години Д.М.Р.!

Дениса Чепреги-Баилешти

nu a fost zăpadă, Moş Crăciun nu ne-a uitat şi ne-a adus tuturor daruri ..., iar noi, pentru a-i mulţumi, a trebuit să-i spunem o poezie în macedoneană. Am beneficiat de puţin ajutor din partea tânărului Marjan Mihajlov, care ne-a tradus poeziile. Am fost foarte mulţumiţi de noi înşine, deoarece reuşiserăm să-i mulţumim pe ceilalţi. De fapt, în aceasta constă magia sărbătorilor de iarnă: a dărui fără a aştepta ceva în schimb şi în plăcerea de a-i face pe apropiaţi, dar şi pe toţi ceilalţi fericiţi.

O altă seară frumoasă a fost atunci când proprietarul hotelului a venit să ne cunoască. Noi am pregătit un program artistic cu dansuri şi cântece. Am cântat imnul Asociaţiei Macedonenilor din România, micuţa Adriana Trifu a cântat foarte frumos, iar dansatorii soarelui, aşa cum îi numim noi, ne-au încântat pe toţi cu un nou dans. Proprietarul a fost foarte impresionat.

Dar ziua plecării se apropia – iar noi încercam să facem despărţirea cât mai dulce. Am părăsit staţiunea Moneasa pe 11 ianuarie în jurul orei 10. Ne-am urcat cu toţii în autocar. Aveam privirea plină de tristeţe, dar sufletul şi mintea erau săgetate de amintiri plăcute.

Acum mă întorc din nou acasă, în camera mea, şi aud ca printr-un vis strigătele de bucurie, văd privirea jucăuşă a tuturor.

Vă mulţumim A.M.R. pentru tot ce ne oferiţi ! Sunteţi nişte oameni care dau dovadă de multă bunătate şi înţelepciune. Vă urez un An Nou mai bun, mai fericit şi cu mult mai multe împliniri tuturor macedonenilor ! Urez, de asemenea, întregii familii care este această Asociaţie a Macedonenilor din România multă prosperitate, mult succes în tot ceea ce va realiza de acum încolo. Familiei Dumitrescu urez multă sănătate, fericire şi putere de muncă ... Nu uitaţi că noi, copiii care vă iubesc, suntem alături de dumneavoastră !

În preajma acestor persoane m-am simţit iubită şi apreciată pentru cea ce sunt şi reprezint, o adevărată macedoneancă.

Macedoneni de pretutindeni, fiţi mândri de strămoşii voştri, de voi înşivă, dar mai ales de oamenii care vă reprezintă astăzi !

La mulţi ani A.M.R. !

Denisa CSEPREGI-Băileşti

Незаборавен распуст - Vacanţă de neuitat

Pagina 7 - Седма страница Anul şase, Numărul 58 Pagina 13 - Страна 13 Anul şapte, Numărul 66

Moş Crăciun a cîntat colinde alături de copii Деда Мраз пееше коледарски песни заедно со децата

БОЖЕСТВЕН БЛАГОСЛОВ BINECUVÂNTARE DIVINĂ

Божествен благослов ; Православен календар - Binecuvântare divină; Calendar ortodox

Pagina14 - Страна 14 Anul şase, Numărul 58

Во периодот 19 – 22 јануари 2007 година учествувавме на една манифестација омилена нам „ БОГОЈАВЛЕНИЕ – ВОДИЦИ “ манифестација која се однесува на христијанските празници зачувани по стар календар од страна на македонската заедница од Романија, организирана под егидата на Друштвото на Македонците од Романија, во канцеларијата на Д.М.Р на улица Томас Масарик во Букурешт. Сакам да се знае дека на сите манифестации кои ги организираме, учествуваме со големо задоволство, дури и ние повозрасните македонци, го чуствуваме истиот ентузијазм како адолесцентите. Што значи оваа ртабота? Ова значи дека секој од нас, без разлика на возраста ќе се информира за разговорот и разговорите стигнуваат далеку од почетната тема. Денешните македонци, сите знаеме и сакаме да биде зачувана вековната традиција покрај нашите други душевни идеали. Сметам дека сме привелигирани од фактот што како добри Христијани ги празнуваме сите празници од календарот и по Јулијанскиот календар. На тој начин имаме можност два пати да се радуваме на празнувањето на овие празници на интервал од 13 дена. Ана Луминица Иримиа

În perioada 19-22 ianuarie 2007 am participat la o manifestaţie de suflet „BOGOIAVLENIE-VODIŢI”, care viza sărbătorile creştine pe rit vechi păstrate şi conservate în cadrul comunităţii macedonene din România, organizată sub egida Asociaţiei Macedonenilor din România, la sediul Asociaţiei Macedonenilor din România de pe strada Thomas Masaryk în Bucureşti.

Doresc să se ştie că, la toate acţiunile pe care le organizăm, participăm cu mare drag, animaţi, chiar şi noi, macedonenii adulţi, de un entuziasm adolescentin. Ce înseamnă acest lucru? Aceasta înseamnă că fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, ne documentăm şi, astfel, discuţia devine interesantă şi capată dimensiuni nebănuite iniţial.

Macedoneni de azi, cu toţii am înţeles şi dorim să fie păstrată tradiţia seculară alături de celelalte idealuri ale noastre în suflet şi în inimă.

Consider că suntem privilegiaţi de faptul că sărbătorim ca buni creştini toate sărbătorile atunci când sunt orânduite, dar le sărbătorim şi conform calendarului iulian. Astfel, avem ocazia să ne bucurăm de două ori la interval de 13 zile.

Ana Luminiţa Irimia

РОЖДЕНИЕ ГОСПОДОВО NAŞTEREA DOMNULUI

Настани на месецот ; Некролог ; Рождение Господово - Evenimentele lunii; Necrolog; Naşterea Domnului

Pagina 7 - Седма страница Anul şase, Numărul 58

Затоа што се наоѓаме во време на празнување на Рождението на Исус Христос, Спасителот и Господ наш, треба да кажеме неколку збора поврзани со овој пресвет и господов празник на спасението на целиот свет. Видовте дека тогаш кога доаѓа пролет, прво започнува со затоплување на времето, Сонцето почнува да гори многу посилно, неговите зраци стигнувајќи до нас. Потоа почнува да никнува тревата, земјата се исполнува со зелена трева и со цвеќиња, птичјиот род почнува да пее весело во горите, во шумите, низ полиња и ридови. Добитокот излегува на паша, овчарите свират на кавали од радоста за пролет, сонцето силно продира низ шуми и ливади, горада се разлистува и целата и целиот земен дар се подмладува и се претвора во земен рај. И секој има душевно задоволство кога ќе ја види

Fiindcă ne aflăm în vremea de prăznuire a Naşterii lui Iisus Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, trebuie să spunem câteva cuvinte în legătură cu acest prealuminat şi dumnezeiesc praznic al mântuirii întregii lumi.

Aţi văzut că, atunci când vine primăvara, mai întâi începe să se încălzească vremea, soarele începe să ardă mai cu putere, să străbată cu razele sale până la noi. Apoi începe a încolţi iarba, pământul se umple de iarbă verde şi de flori; neamul păsărilor începe să cânte frumos în codri, în dumbrăvi, în câmpii şi pe dealuri. Dobitoacele ies la păşune, păstorii cântă din fluiere de bucuria primăverii, soarele străbate cu putere printre vii şi livezi, codri înfrunzesc şi toată podoaba pământului se schimbă spre înnoire şi se face un fel de rai pe pământ. Şi fiecare are o mulţumire sufletească, ajungând să vadă această împodobire şi înnoire a


НАСТАНИ НА МЕСЕЦОТ EVENIMENTELE LUNII ►Празнувачите на стари ритуали, македонците од Романија го прославија Божиќ и Нова Година на почетокот на јануари (7-14) во сите филијали на Д.М.Р од земјава ►Од 04 - 11 јануари, во Монеаса се одржа третото издание на школата за македонски јазк и култура и македонски ора, настан организиран од Д.М.Р ►Во периодот 12 - 15 јануари во Урзикуца се одржа манифестацијата „Школување на македонски јазик - утопија ли реалност?“, посветена на појавувањето на македонскиот јазик во училиштата како мајчин јазик.►Во периодот 19 - 21 јануари 2007, во централната канцеларија на Д.М.Р се одржа манифестацијата „Богојавленије - Водици“ - Христијански празници празнувани по стар стил зачувани во кадарот на македонската заедница.► Од 25 - 28 јануари во ецнтралната канцеларија во Букурешт се одржа манифестацијата „Д.М.Р перспективи во 2007“ и предлози за организирање на манифестации во 2007 и напредок на друштвото како на културен така и на социјален и јавен план. ► Во периодот 25 - 27 јануари во Баилешт се оджа манифестацијата „Македонците од Баилешт“ - присутна повеќе од 150 години. ► Во кадарот ан обете манифестации беше објавен конкурс во собирање на стари документи поврзани со доаѓањето на македонците во обете месности, на победниците следувајќи им пријатни изненадувања.

► Prăznuitori de vechi ritualuri, macedonenii din România au celebrat Crăciunul şi Anul Nou la începutul lunii ianuarie (7-14) la toate filialele din ţară ale A.M.R.► În săptămâna 04-11 ianuarie, la Moneasa s-a desfăşurat cea de a treia ediţie a taberei de cultură macedoneană, eveniment patronat de conducerea A.M.R.► În perioada 12-15, la Urzicuţa a avut loc manifestarea “Şcoala în limba macedoneană - utopie sau realitate?”, consacrată apariţiei în şcolile româneşti a limbii macedonene ca limbă maternă.► În perioada 19-21 ianuarie 2007, la sediul central al A.M.R. s-a desfăşurat acţiunea “Bogoiavlenie-Vodiţi” - sărbători creştine de rit vechi păstrate şi conservate în cadrul comunităţii macedonene.► În perioada 25-28, la Bucureşti, la sediul central al AMR are loc manifestarea “AMR-perspective în anul 2007”, manifestare care a avut ca principal obiectiv prezentarea de propuneri de organizare de manifestări în anul 2007 şi de dezvoltare, atât a activităţii culturale a asociaţiei, cât şi socială sau publică.► În perioada 25-27 ianuarie, la Băileşti, are loc manifestarea “Macedonenii din Băileşti - prezenţă continuă de mai bine de 150 de ani” .► În cadrul celor două manifestări se va lansa şi un concurs de cules documente vechi legate de aşezarea macedonenilor în cele două localităţi, urmând să se acorde premii consistente celor care vor câştiga concursul.

ЦЕНТРАЛНОТО РАКОВОДСТВО НА ДРУШТВОТО НА МАКЕДОНЦИТЕ ОД РОМАНИЈА ИЗРАЗИ СОЧУСТВО И ПОДРШКА НА ФАМИЛИИТЕ ВОИНЕА И ВЛАДУЦ ВО ПЕРИОДОТ НА ТЕШКАТА ЗАГУБА ПРИЧИНЕТА ОД ПРЕМИНУВАЊЕТО ВО ВЕЧНИТЕ НА ВОИНЕА КОНСТАНТИН - СОПРУГ И ТАТКО КОЈ ЗНАЕШЕ ДА САКА.

CONDUCEREA CENTRALĂ A ASOCIAŢIEI MACEDONENILOR DIN ROMÂNIA ESTE ALĂTURI DE FAMILIILE VOINEA ŞI VLĂDUŢ ÎN GREAU PIERDERE SUFERITĂ DE TRECEREA ÎN NEFIINŢĂ A CELUI CE A FOST VOINEA CONSTANTIN - SOŢ ŞI TATĂ IUBITOR.


Рождение Господово - Naşterea Domnului

оваа дарба и обновување на временската стихија, и од радост и благодарност оддава слава на Господ. Така се случи и кога кај нас пристигна исполнувањето на времето, духовната пролет на Рождението Господово, Господ и Спасителот наш Исус Христос. Таа сите ги израдува, така како што рече Архангел Гаврил кон пасторите: Еве ви благовестувам вам голема радост (Лука 2,10). Се радуват небото и земјата од оваа пролет и обновувањето на човечкиот род. Но од кога дојде кај нас оваа пролет ? Уште од кога пророчи Господ Таткото, дека преку жена ќе падне родот човечки, и пак преку жена , на доаѓањето на времето, ќе се здроби главата на змијата, на сатаната. Зошто Христос е семе на жената ? Апостолите велат дека Христос од женско семе Се родил. Зошто ? Затоа што Тој не е семе од маж по тело. Со околу илјада и петстотини години пред Неговото доѓање, живеел во Месопотамија, во земјата помеѓу две реки Тигар и Еуфрат, која се викала уште „Господова порта“, еден голем гатач кој го викале Валаам. Тој бил од едно место наречено Петор. Исто така во тоа време, народот на Израел бил во четириесет годишната голема несреќа, во пустината, и стигна на земјата на амореите. Откако го победил Сихон, императорот на амореите, преминал на земјата на васаните. Таму го победил Ог, нивниот император, и голем терор и гнев внел во народите од другата страна на реката Јордан и од земјата на Моаб, која била на оваа страна од Јордан, иако народот сеуште не го беше преминал Јордан. Империјата на Моаб, која била во подножјето на планината Кармел и до Јерихон имала тогаш император по име Балак. И овој кога го видел народот на Израел кој во тоа време бил помогнат од Господ, затоа што бил единствениот народ кој се поклонувал на вистинскиот Господ – тргнува од земја в земја и од народ до народ, и стигнал до неговата земја, бил обземан од голем страв и трепет. Затоа императорот Балак ги собрал големците од својот дворец од Мадијам и рекол: Овој народ сега јаде се околу нас како што ја пасе волот тревата в полјана. Значи, тие советувајќи се и пресметувајќи дека нема да можат да му се спротивстават на еден така силен народ, одлучиле дека нема ништо подобро отколку да го повикаат на помош Валаам од Петор. Затоа што кај паганските народи во тоа време имале голема верба во овој гатач. Верувале дотолку во него што го сметале за Господ. Испратил императорот Балак една делегација преку Еуфрат во Месопотамија, со големи дарови и со голема чест за Валаам од Петор, да дојде да им помогне со неговите магии, подобро речено со гаволската сила, да го победи народот израелит, а доколку не нивната земја ќе биде изгубена. И го донеле на врвот на планината Пеор и таму му принесувале секојдневно жртви. Но Валаам откако му зборувал Господ преку устата на мулката,

stihiilor vremii, şi de bucurie şi mulţumire dă slavă lui Dumnezeu.

Aşa s-a întâmplat şi când a ajuns la noi împlinirea vremii, primăvara cea duhovnicească a naşterii Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ea pe toate le-a bucurat, cum a zis Arhanghelul Gavriil către păstori: “Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare” (Luca 2,10). S-au bucurat cerul şi pământul de această primăvară şi înnoire a neamului omenesc.

Dar oare de când a venit la noi această primăvară? Încă de când a zis Dumnezeu Tatăl, că prin femeie a căzut neamul omenesc, şi tot prin femeie, la împlinirea vremii, se va zdrobi capul şarpelui, adică al Satanei.

Dar de ce se cheamă Hristos sămânţa femeii? Apostolii spun că Hristos din sămânţa femeii S-a născut. Pentru ce? Pentru că El nu este sămânţă de bărbat după trup.

Cam cu o mie cinci sute de ani înainte de venirea Domnului în trup, trăia în Mesopotamia, în ţara cea dintre două râuri, Tigru şi Eufrat, care se mai chema pe atunci "Poarta lui Dumnezeu", un mare vrăjitor pe care-l chema Valaam. El era dintr-o regiune numită Petor.

Tot în vremea aceea, poporul lui Israel era în nemernicia lui cea de patruzeci de ani, în pustie, şi ajunsese în pământul amoreilor. După ce l-a bătut pe Sihon, împăratul amoreilor, trecuse în pământul Vasanului. Acolo l-a bătut pe Og, împăratul lor, şi mare groază a băgat în popoarele de dincolo de Iordan şi din pământul lui Moab, care era dincoace de Iordan, deşi poporul încă nu trecuse Iordanul. Împărăţia lui Moab, care era lângă poalele Muntelui Carmel şi lângă Ierihon, avea pe atunci un împărat cu numele Balac.

Şi acesta, când a văzut că poporul lui Israel - căruia îi ajuta Dumnezeu în vremea aceea, că era singurul popor ce se închina adevăratului Dumnezeu - ia ţară după ţară şi popor după popor, şi a ajuns lângă hotarele lui, a fost cuprins de mare spaimă şi grijă. De aceea, împăratul Balac a strâns boierii curţii sale din Madiam şi a zis: “Poporul acesta mănâncă acum totul împrejurul nostru, cum mănâncă boul iarba câmpului.”

Deci, sfătuindu-se ei şi socotind că nu vor putea ţine piept unui popor care se arată aşa de puternic, au hotărât că nu este altceva mai bun de făcut, decât să cheme în ajutor pe Valaam din Petor. Că la popoarele păgâne era mare credinţă în acest vrăjitor pe vremea aceea. Atâta credinţă aveau în acel mare vrăjitor, încât îl socoteau ca pe un dumnezeu.

Şi a trimis Balac împăratul o delegaţie peste Eufrat în Mesopotamia, cu mari daruri şi cu mare cinste la Valaam din Petor, să vină să-i ajute cu farmecele sale, mai bine zis, cu puterea drăcească, să bată pe poporul lui Israel, că dacă nu, ţara lor va fi pierdută.

Şi l-a dus pe vârful muntelui Petor şi acolo i-a făcut jertfe zilnice. Dar Valaam, după ce i-a vorbit Dumnezeu prin gura asinei, în loc să blesteme poporul lui Israel, a început să proorocească cele despre naşterea lui Iisus, zicând: “Cât sunt de frumoase sălaşurile tale, Iacove, corturile tale, Israele!... o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel şi va lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi.

Pagina 9 - Деветта страница Anul şase, Numărul 58


наместо да го проколнува народот израелит почнал да проречува за Рождението Господово велејќи: Колку се убави засолништата твои, Јакове, шаторите твои, израеле ! .... една звезда изгрева од Јаков, едно сечило се крева од Израел и ќе удри по капетаните на Моаб и сите синови на Сет ќе ги здроби. Од Јакоб ќе стане Тој кој ќе владее со моќта ... И така Валаам три пати прорече за доброто на Изреал, за звездата која треба да се појави во времето на раѓањето на Спасителот, и дека Овој ќе го зададе уништувачкиот удар на паганскиот свет и идолопоклониците и ќе подели на сите народи во светот, се до векови. Потоа станувајќи се упатил кон својата земја. Овој пророчил дека Духот Господов го засенил Варлаам гатачот. Сево ова се случило пред 1500 години пред доаѓањето на Спасителот, во времето на Моисе, кога бил жив Балак, императорот на Моаб. Од тогаш на целата опфатнина на Персија и на територијата каде што денес се наоѓа Ирак и Иран. И така од традиција в традиција, постана ова пророштво, кое го потврдува Господовото писмо, се до времето на раѓањето на Исус Христос. И се пјави звездата во Египет, во Персија и на дуги места две години претходно. Кога големците виделе толку голема звезда, која не си правела пат како и останатите, од изгрејсонце на зајдисонце, туку доѓала од југ на север, знаејќи го и пророштвото на Валаам, можеле да осознаат за звездата која ќе изгрее од Јаков, од Израел, од протоотецот на Израел, императорот кој ќе ги здроби сите императорства во светот и ќе го подели за навек духовното императорство и бескрајно (Лука 1, 33). Дали не би се уплашил да видиш една звезда која изгрева од југ на север? Сега би рекол дека е сателит, затоа што личи на звездите, но тогаш не постоеле сателити. Значи се знаело дека ова е едеб прекрасен досега несретнат знак. „Што се случува со оваа звезда? Можеби е звездата за која говореше Валаам од Петор ! “. И зошто се појави звездата две години пред Рождението? Било тоа Божји ред да се појави две години порано, за да имаат тие време да се подготват за долгото патување, од Персија до Ерусалим, значи требало да поминат повеќе од 1000км, и во тоа време не било толку лесно како денес. Четири тргнаа но само тројца пристигнаа. Еден од нив по име Артаван, бил спречен од гаволот, не можел да стигне да му се поклони на Спасителот во Витлеем, туку пристигнал подоцна , кога Христос бил растегнат на Крст. Но откако се сврши оваа духовна тајна на рождението Господово? Нам ни го пренесува тоа Евангелистот Матеј кој вели: А пак рождението на Исус Христос беше така: Марија неговата мајка беше верена, со Јосиф, пред да бидат тие заедно, се најде да има во својата утроба зачеток од Светиот Дух (Матеј 1, 18). Но зошто требало Пресветата и Пречистата Девица да се сврши со еден маж, кога роди од

Din Iacov se va scula Cel ce va stăpâni cu putere...” Şi astfel, Valaam a proorocit de trei ori bine

pentru Israel, despre steaua care trebuia să se arate în vremea naşterii Mântuitorului, şi că Acesta va da lovitura de moarte lumii păgâne şi idolatre şi va împărăţi peste toate popoarele lumii, până în veac. Apoi, a proorocit că Duhul lui Dumnezeu a umbrit pe Valaam vrăjitorul.

Toate acestea s-au întâmplat cu 1500 de ani

înainte de venirea Mântuitorului, pe vremea lui Moise, când trăia Balac, împăratul Moabului. De atunci tradiţia aceasta era în tot pământul Persiei şi în pământul unde se află astăzi Irakul şi Iranul.

Şi aşa, din tradiţie în tradiţie, a ajuns proorocia aceasta, pe care o istoriseşte dumnezeiasca Scriptură, până în vremea naşterii lui Iisus Hristos. Şi s-a arătat steaua în Egipt, în Persia şi în alte părţi cu doi ani mai înainte.

Când au văzut magii o stea atât de mare, care nu-şi mai făcea drumul ca şi celelalte, de la răsărit la apus, ci venea de la miazăzi la miazănoapte -, ştiind şi proorocia lui Valaam, au putut cunoaşte despre steaua care va răsări din Iacov, din Israel, din protopărintele neamului evreiesc, Împăratul care va zdrobi toate împărăţiile lumii şi va împărăţi în veac în împărăţia cea duhovnicească şi fără de sfârşit (conf. Luca 1, 33).

Oare nu te-ai speria să vezi acum o stea că vine de la miazăzi spre miazănoapte? Acum ai zice că e satelit, că seamănă cu stelele, dar atunci nu erau sateliţi. Deci, se ştia că acesta este un semn minunat nemaiîntâlnit. "Oare ce-i cu steaua aceasta? O fi steaua despre care a spus Valaam din Petor!"

Şi de ce a apărut steaua cu doi ani mai înainte de naştere? A fost o rânduială dumnezeiască să se arate cu doi ani mai înainte, ca să aibă ei când a se pregăti pentru o călătorie lungă, din Persia până în Ierusalim, căci trebuiau să meargă peste 1000 de km, şi pe atunci nu era atât de uşor ca acum.

Patru au pornit, dar numai trei au ajuns. Unul din ei cu numele Artavan, fiind împiedicat de diavolul, n-a putut să vină să se închine Mântuitorului în Betleem, ci a ajuns mai târziu, când Hristos era răstignit pe Cruce.

Dar cum s-a săvârşit această taină




Светиот Дух и одајата била полна со дарови од Светиот Дух? Како што кажуваат господовите Родители, Мајката Божја била свршена поради две причини. Првата причина, затоа што требало да се измами гаволот. 700 години пред доаѓањето на Господ, Пророкот Исаија, Евангелистот на Стариот Тестамент, кажаува во 7 глава, 14 версет: Еве, Девицата во утробата ќе земе и ќе роди син кој ќе го носи името на Еманоил, што се подразбирало, Господ е со нас. Сатаната разбрал, преку устата на овој пророк А пак втората причина била уште потајна. Свети Григорие Теологот и Големиот Василе велат дека и се дал свршеник на Девицата, да не случајно сатаната, знае од почеток за тајното спасение, и влезе во борба со Христос. Затоа што Христос требало да страда, да биде исмеван, клеветен, измачуван и распнат и на крајот убиен, сатаната знаел дека ние преку Неговите рани ќе се излечиме. Сево ова било предскажано од Исаија, кој рекол: Тој Ги зеде нашите болки врз себе и со нашите страдања се натоварил ... и преку раните Негови ние сите се излечивме. Еве низ какви страдања требаше да помине Тој, предводникот на светот, од човекот! И доколку знаел сатаната дека оваа Девица треба да го роди Христос, дали немало да се одалечи од Него? Би ја користел секоја прилика да го клевети да си поигрува и да го убие, замо да не се исолни на овој начин спасението на светот, кое требало да дојде преку Крстот. Тогаш сатаната немаше да ги наговара евреите, фарисеите и картурарите. Немаше да го претвори во предавник Јуда, немаше да се повика кај Пилат и Ирод, да Го прогонуваат. Но зошто? Да не победи Христос и да не стигнеме ние до нашето спасение! Но така, непознавајќи ја тајната, започнал да го прогонува уште по неговото раѓање, сметајќи дека е еден праведник или пророк. Да продолжиме со Евангелието понатаму. И Јосиф, кога видел дека Богородица има зачеток во својата утроба, се натажил. Тој знаел дека ја зел како Девица од рацете на пророкот Захарија, да и го задржи девството неповредено и да ја зачува со се според учењето на Светото Писмо. И кога ја видел бремена, почнал да се плаши, да се згрозува од мислата. Се згрозил Јосиф, од помислата како е можно една девица од 15 години, чиста и пресвета, која ја зел од Свети Светци, која ја хранел Архангел Гаврил 12 години, доверена нему како на еден стар и вдовец, како е можно оваа одаја на тајни, ова цвеќе на рајот и на небото, да биде сега бремена? Кој ја прелажа Марија? Кој погреши со нејзе? Како некој се осмелил да се доближи до еден сад на Светиот Дух? Ова биле прашањата кои си ги поставувал праведниот Јосиф, огорчен за вистина. Имал право да биде огорчен, затоа што целата грижа за нејзе била кај него. „Се плашам – помислувал тој – дека ако му кажам на Захарија за ова, ќе ме прекорува, зошто не сум ја пазел, а пак ако најде народот, нејзе ќе ја каменува. Да си велел тој, подобро ќе ја оставам во тајност и да продолжам“. И размислувајќи тој за ова, еве го Господовиот ангел му се појавил во сон, велејќи:

duhovnicească? Nouă ne istoriseşte Evanghelistul Matei aşa: “Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: că logodită fiind Maria, mama Lui, cu Iosif, mai înainte de a fi ei împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 18).

Dar de ce a trebuit să se logodească cu bărbat cea Preasfântă şi Preacurată Fecioară, dacă a născut de la Duhul Sfânt şi a fost cămara plină de toate darurile Sfântului Duh?

După cum arată dumnezeieştii Părinţi, Maica Domnului a fost logodită pentru două pricini. Prima, pentru că trebuia să fie minţit Satana. Cu 700 de ani înainte de venirea Domnului, Proorocul Isaia, evan-ghelistul Vechiului Testament, a spus la capitolul 7, versetul 14: “Iată, fecioara în pântece va lua şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel, ce se tâlcuieşte, cu noi este Dumnezeu.”

Iar a doua pricină a fost si mai tainică. Sfântul Grigorie Teologul şi Marele Vasile spun că s-a dat logodnic Fecioarei, ca nu cumva Satana, cunoscând de la început taina mântuirii, să nu intre în luptă cu Hristos. Căci Hristos trebuia să pătimească, să fie batjocorit, ocărât, schingiuit, răstignit şi la urmă să fie omorât, şi Satana ştia că noi, prin rănile Lui ne vom vindeca. Toate acestea erau prezise de Isaia, care a zis: “Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat... şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.” Iată ce trebuia să pătimească El, conducătorul lumii, de la om! Şi dacă ar fi ştiut Satana că această fecioară are să nască pe Hristos, nu avea oare să fugă departe de El? Ar fi luat lui Hristos orice prilej de a fi ocărât şi batjocorit şi omorât, ca să nu se plinească în felul acesta mântuirea lumii, care trebuia să vină prin Cruce. Atunci Satana n-avea să mai întărâte pe evrei, pe farisei, pe cărturari. N-avea să-l mai facă vânzător pe Iuda; nu apela la Pilat, nici la Irod, să-L prigonească. Dar de ce? Ca nu cumva să biruie Hristos şi să ne mântuim noi! Dar aşa, necunoscând taina, a început să-L prigonească, chiar după botez, socotind că-i un drept sau un prooroc.

Dar să mergem cu Evanghelia mai departe. Şi Iosif, când a văzut că Maica Domnului are în pântece, s-a întristat. El ştia că a luat pe această fecioară din mâna proorocului Zaharia, să-i păzească fecioria nestricată şi s-o păzească cu totul în învăţătura Sfintelor Scripturi. Şi când a văzut-o grea, a început a se spăimânta, a se mâhni cu gândul. S-a mâhnit Iosif, gândind cum se poate ca o fecioară de 15 ani, curată si preasfântă, pe care a luat-o din Sfânta Sfintelor, pe care a hrănit-o Arhanghelul Gavriil 12 ani, încredinţată lui ca unui om bătrân şi văduv, cum se poate deci, ca această cămară a tainelor, această floare a raiului şi a cerului, să fie acum grea? Cine a înşelat-o pe Maria? Cine a greşit cu dânsa? Cum de s-a încumetat cineva să se apropie de un vas al Duhului Sfânt? Acestea erau întrebările pe care bietul şi dreptul Iosif şi le punea, mâhnindu-se după dreptate. Avea dreptul să se mâhnească, fiindcă toată grija de a o păzi era asupra sa. "Mă tem - gândea el - că de voi spune lui Zaharia aceasta, o să mă mustre, că de ce n-am păzit-o; iar dacă va afla poporul, pe dânsa o va ucide cu pietre. Da - îşi zicea el -, mai bine am s-o las în taină şi mă duc". Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: “Iosife, fiul lui David, nu te teme a


Јосифе, сину давидов, немој да се плашиш да ја земеш Марија за твоја свршеница, тоа што е зачнато кај нејзе е од Светиот Дух. А пак Јосиф ги примил овие зборови исто како да му ги кажал Бога: „Не плаши се дека некој ја измамил! Не плаши се дека некој ја допрел оваа ризница на Светиот Дух и дека ќе ти ја украде! Не. Пресвета е, пречесна е! За нејзе го направив небото и змејата и ја изѕидав целава творба! Земи ја и не се плаши! И така охрабрен од ангелот, Јосиф ја зел! И вели понатаму писмото: И не ја запознал нејзе додека не го родила Неговиот Син Едно – Роден, Кому му го ставил името Исус (Матеј 1, 25) “. Што вели Евангелието понатаму? Ја зел Јосиф Марија, неговата свршеница, дека дошол заповед од цезарот Август, кога господарувал во Сирија Квириниус, да оди секој да се запише. Каде? Во неговата тврдина. И дошол Јосиф со Марија во тврдината Витлеем. Зошто дошле во тврдината Витлеем? Витлеем била тврдината на Давид, и бидејќи и Јосиф и Богородица биле од родот и од куќата на Давид, по правдина дошле во Витлеем да се запишат, и покрај тоа што сега живеат на друго место. Витлеем, наречен во постаро време и Ефрата, се нарекува и уште тврдината на Давид, затоа што овде се родил и прераснал во голем император наследник на Спасителот, по тело. Но уште бил наречен и „Куќа на лебот“, од страна на патријархот Јаков, кој пасејќи си ги стадата овци на тие места, видел и пророчил дека таму ќе се спушти и Ќе се роди Лебот жив кој Се симна од небото, Господ наш Исус Христос. Но зошто се роди Спасителот во Витлеем? Било тоа некакво пророштво да Витлеем биде

lua pe Maria, logodnica ta, că ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt”. Iar Iosif a primit aceste cuvinte ca şi cum Însuşi Dumnezeu i-ar fi spus: "Nu te teme că a înşelat-o cineva! Nu te teme că de comoara aceasta a Duhului Sfânt s-a atins cineva să ţi-o fure!

Nu. Este preasfântă, preacurată! Pentru dânsa am făcut cerul şi pământul şi am zidit toată făptura! Ia-o, şi nu te teme!" Şi aşa, întărit de înger, Iosif a luat-o! Şi zice mai încolo Scriptura: “Şi n-a cunoscut-o pe ea până când a născut pe Fiul Său cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus” (Matei 1, 25). Ce spune dumnezeiasca Evanghelie mai departe? “Şi a luat Iosif pe Maria, logodnica sa, că a venit poruncă de la Cezarul August, când domnea în Siria Quirinius, să meargă fiecare să se înscrie. Unde? În cetatea sa. Şi a venit Iosif cu Maria în cetatea Betleem. De ce au venit în

Betleem? Betleemul era cetatea lui David, căci aţi auzit mai sus ce i-a spus îngerul lui Iosif, logodnicul Fecioarei: “Iosife, fiul lui David...”. Şi, fiindcă şi Iosif şi Maica Domnului se trăgeau din neamul şi din casa lui David, după dreptate au venit în Betleem să se înscrie, cu toate că acum locuiau în altă parte.

Betleemul, numit în vechime şi Efrata, se mai chema şi cetatea lui David, căci într-însa s-a născut şi s-a uns ca împărat marele strămoş al Mântuitorului, după trup. Dar s-a mai numit şi "Casa Pâinii", de către fericitul patriarh Iacov, care, păscându-şi turmele oilor sale pe acele locuri, mai înainte a văzut şi a proorocit că acolo avea să Se pogoare şi să Se nască Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos.

Dar de ce S-a născut Mântuitorul în Betleem? Era vreo proorocie că Betleemul va fi locul de naştere al lui Iisus Hristos? Era. Proorocul Miheia a spus mai înainte cu vreo 4-500 de ani de venirea lui Hristos în lume: “Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu


Bucureşti strada Thomas Masarik, nr. 29 A sector 2

Telefon : 212.09.22 Telefon/Fax : 212.09.23 Email :[email protected]

Asociaţia Macedonenilor din România Друштвото на Македонците од Романија

VIZITAŢI www.macedoneni.ro

Publicaţie editată de Asociaţia Mace-donenilor din România, cu sprijinul Guvernului României - Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României ISSN : 1582-831x Directorul ziarului Liana Dumitrescu Redactor Şef Constantina Dumitrescu Redactor Laura Rogobete Tehnoredactare computerizată Laura Rogobete Traducere Marјan Mihajlov Colaboratori : Constantin Câşlaru, Marina Spirovska Ana Irimia şi alţii


A.M.R. - Д.М.Р.

Asociaţia Macedonenilor din România

Друштвото на Македонците од Романија

CONŢINUT : СОДРЖИНА Crăciunul şi creştinii 2-5 Божиќ и Христијаните 2-5

Tabăra de limbă, cultură şi dan-suri macedonene

5-8 Школа за јазик, култура и македонски ора

5-8

Prima întâlnire 8-11 Прва средба 8-11

Vacanţă de neuitat 11-13 Незаборавен распуст 11-13

Binecuvântare divină 14 Божествен благослов 14

Calendar ortodox 14 Православен календар 14

Evenimentele lunii 15 Настани на месецот 15

Naşterea Domnului 15-20 Рождение Господово 15-20

Necrolog 15 Некролог 15

местото на раѓање на Исус Христос? Било. Пророк Михеја 4 – 500 години пред доаѓањето на Исус Христос на светот кажал: И ти, Витлеему, земјата на Јуда, никако не си помал од војводствата на Јуда, затоа што од тебе ќе излезе Учителот, Кој ќе го напаси Мојот род Израелов. Ова пророштво го дознале и архиереите и картурарите, затоа што тогаш кога ги прашал Ирод: „Каде да се роди Христос“, тие одговориле: „Во Јудиниот Витлеем“. И го кажале ова пророштво. Значи кога дошол Јосиф со Мајката Божја во Јудиниот Витлеем, навршувајќи се девет месеци, токму тогаш стигнале времето за рождение. И тогаш, наоѓајќи се во Витлеем, барале едно место каде ќе може да се породи, местото кое го нашле било едноставни јасли во една пештера. Било тоа пештера со јасли за добитокот, кое имало 20 -30 стапки широчина, каде што се засолнувале говедата од топлина. Тоа било пештерата каде што Давид ги затворал овците кога тој бил овчар. Но знаете во кој ден од неделата се родил Христос? Недела Се роди Христос, недела Е крштеван Христос, недела Воскреснува од мртвите (Матеј 28, 1). Недела полеа Христос од Светиот Дух врз Светите Негови ученици и Апостоли. Затоа Господ го осветил ден Недела и со Неговото Рождение, затоа што овој ден, како што ви кажав, Господ дал Светлина. И на тој начин било Рождението Негово.

esti mai mic între voievodatele lui Iuda, căci din tine va ieşi Povăţuitorul, care va paşte pe poporul Meu Israel”. Această proorocie au cunoscut-o şi arhiereii şi cărturarii, căci atunci când i-a întrebat Irod: "Unde va să se nască Hristosul", ei au răspuns: "În Betleemul Iudeii". Şi i-au spus proorocia aceasta.

Deci, când a venit Iosif în Betleemul Iudeii cu Maica Domnului, împlinindu-se nouă luni, tocmai atunci a sosit vremea de naştere. Şi atunci, aflându-se în Betleem, căutau un loc unde să poată naşte, într-o iesle simplă, într-o peşteră. Era o peşteră cu iesle pentru vite, care avea cam 20-30 de picioare lăţime, unde se adăposteau vitele de căldura mare. Era peştera unde David închidea oile când era păstor.

Dar de ce S-a născut într-o peşteră? Pentru că ea este simbolul întunericului. El a venit să aducă lumină şi în temniţa iadului, şi în lumea care era în noapte. Veacul de acum, şi mai ales cel până la Hristos, era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stătea în întunericul slujirii de idoli şi al păcatului. Şi S-a născut Hristos noaptea, la miezul nopţii şi în peşteră, ca să arate că El a venit să aducă lumină, să risipească întunericul.

Dar ştiţi în care zi a săptămânii S-a născut Hristos? Duminica S-a născut Hristos; Duminica S-a botezat, cum arată Sfinţii Părinţi de la Soborul IV Ecumenic. Duminica a înviat din morţi. De aceea a sfinţit Dumnezeu ziua Duminicii şi cu naşterea Sa, pentru că în ziua aceasta, cum v-am spus, a făcut Dumnezeu lumina.

Şi astfel s-a făptuit Naşterea Domnului

Coperta I:Pomul de Crăciun împodobit la sediul central al A.M.R. de către copii din Craiova, Urzicuţa, Băileşti şi Bucureşti. Корица 1: Новогодишна елка украсена од децата од Крајова, Урзикуца, Баилешт и Букурешт во централната канцеларија на Д.М.Р Букурешт.

Documents

година MACEDONEANUL ărul 66 25 25 Ianuarie 2007 … · Страна 2 - Pagina 2 MACEDONEANUL - МАКЕДОНЕЦОТ Божиќ - Crăciunul Постојаното опстојување