APA, ELEMENT AL "GEOGRAFIEI SACRE" ÎN SPATIUL GETO-DACIC ,

Paul Pupeză

Religia este un domeniu al vieţii umane alcătuit mai mult din abstracţiuni decât din elemente concrete. Un studiu privind orice segment din acest domeniu este condamnat astfel să aducă în discuţie mai multe obscurităţi decât clarităţi iar rezultatul este pe măsură. Aceasta pentru că, în cazul de faţă, punerea unor întrebări generează mai puţine răspunsuri şi mai multe Întrebări. De fapt o aserţiune care Începe cu o Întrebare are toate şansele să se sfârşească cu o alta . . .

Studiul de faţă trebuie să înceapă şi el cu o Întrebare. Este Întrebarea preferată a lui Socrates: "Asta ce este?". Adică, în cazul de faţă, mai bine formulat: "Ce este asta < <geografie sacră>>?" . Deşi mulţi interlocutori ai lui Socrates au sfârşit prin a se inerva În faţa mult repetatei sale întrebări noi trebuie să facem (cal mi!) unele precizări.

"Geografia sacră", aşa cum o arată şi numele, este un aspect al sacrului care cuprinde un segment aparte de locuri de cult. Privind religia şi sacrul, în lumea antică, din perspectiva locurilor de cult, observăm că ele n-au însemnat doar templul. Acesta nu a fost singura "casă a divinităţii" şi nici singurul loc unde divinitatea îşi manifestă prezenţa. Nu se poate pune egalitate Între religie şi templu, ultimul fiind doar un aspect apărut cândva în evoluţia vieţii religioase. Dar când templul nu exista unde se desfăşura cultul? Noi credem că răspunsul se află în natură şi că divinul s-a manifestat mai Întâi aici. Primele sale "case"

s-ar fi aflat tot în natură. Munţii, peşterile, apele, pădurile sunt forme de relief ce vor primi apelativul de "sacre" chiar din acest motiv. De această "geografie" vrem noi să vorbim În lucrarea de faţă, mai ales despre un anumit aspect al ei: apa.

La Sarmizegetusa Regia prin "zona sacră" trecea În antichitate un pârâu (ce continuă să curgă şi astăzi) . A existat vreo legătură între aceste două?

Apa a avut în antichitate un rol deosebit de important În cult. Mai mult ea a fost chiar şi divinizată. În lumea greacă acest proces de divinizare a ape� este vizibil încă din opera homerică unde apele sunt deja semipersonalizat� (există un râu în apropierea Troiei, Skamandros, ce avea un preot) . Pe marginea a numeroase râuri din poemele homerice se aflau altare unde apelor li se oficiau

33

www.cimec.ro

PAUL PUPEZĂ

sacrificii şi le erau Închinate diferite culte1 • Procesul de divinizare al apelor va fi îndelungat. Pe friza templului lui Zeus la Olympia fluviile care trec prin apropiere vor fi reprezentate antropomorfic2, este unul dintre primele asemenea reprezentări.

Folosită În cult apa are numeroase semnifica�i, cea mai importantă fiind probabil cea de element purificator3. Utilizarea apei În sanctuarele apolloniene are o · legătură cu oracolul şi profeţia4, prezenţa ei în templele dedicate lui Asklepios poate fi pusă în legătură cu procesul curativ5, mai ales când este vorba de ape termale ce au un cult special6• În sanctuarul Herei, sau Artemisei, apa poate fi pusă în legătură cu femeia7 iar În cultul lui Demeter cu misterele8. Apa nu lipseşte nici din cultele funerare sau heroice9• Îmbăierea şi fertilitatea sunt de multe ori într-o strânsă legătură10• Apa apare În numeroase legende privind originea unor populaţii sau aşezări1 1 . Aceste numeroase exemple vin mai ales din spaţiul grec, romanii Însă au acordat şi ei o aceiaşi importanţă apelor. Numeroasele sărbători "ale apelor" (Neptunalia, Fortunalia, Lucaria, Furrinalia) demonstrează acest lucru12•

Situaţia nu este diferită În lumea "barbară". Celţii au considerat apa ca un obiect sacru fiind văzută ca element dătător de viaţă, purificator sau curativ. I-au venerat însă şi partea "întunecată", ca element destructiv, pus în legătură cu moartea şi "lumea de dincolo", legendele celtice sunt o dovadă în acest sens13. Exemplele ce ar putea fi amintite sunt numeroase. Cel mai celebru ar fi cel al aşezării care dă numele Întregii epoci, La Tene, În Elveţia, unde s-au descoperit depuneri rituale în apele din apropiere. Sena s-a bucurat de o atenţie cultuală deosebită în lumea celtică. A fost chiar şi venerată ca Dea Sequana, la o cotitură a sa s-au găsit vase ce con�neau peste 800 de monede care îi erau

1 L. R Farnell, The Cul.ts oJGreek States, New York, 1977, vol. I, p. 421 . 2 P. E. Aries, L' arte de/la Grecia, Torino, 1997, p. 297. 3 S. Guetel Cole, în Early Greek Cult Praaice, Stockholm, 1988, p. 161 . 4 Idem, op. cit., p. 1 62. 5 Idem, op. cit., p. 1 63. 6 La Lipari, în Italia, se află amenajată o sursă termală celebră în toată antichitatea ( Diodor din Sicilia, V, 9, 10 ). Peste izvor s-a construit la un moment dat un turnul, relaţia acestuia cu apa nu se ştie în ce cadru s-a integrat O· J. Jouanna, în L' eau, la sante et la maladie dan.r le monde grec, Paris, 1994, p. 1 68-176). 7 S. Guetel Cole, op. cit., p. 1 64; Y. Morizot, în L' eau, la-sante et la maladie dan.r le mondegrec, Paris, 1 994, p. 200-214. 8 .\. Steiner, în Hesperia, 61, 1 992, p. 385-399; S. Guetel Cole, op. cit., p. 1 70. 9 Ch. Kaufman Williams, în Hesperia, 50, 1981, p. 410-421. to R B. Onians; The Origin.r of the European Thought.r. About the Bor!J, the Minti, the Soul, the World, Time and Fate, Cambridge, 1 997, p. 229-230. 11 E. Dench, în Gender & Etniciţy in Anc·ient Italy, London, 1 997, p.44-46; G. Dumezil, Mit fi epopee, Bucureşti, 1993. u G. Dumezil, Fete.r romaines d' ete et d' automme, Paris, 1970, p. 25-53. 13 M. Green, în Cel.tica Hel.ringiensis, Helsinki, 1996, p. 27.

34 www.cimec.ro

Apa, element al "geografiei sacre" în spaţiul geto-dacic

dedicate14 • La izvorul fluviului se afla chiar şi un sanctuar, dintre descoperirile cele mai remarcabile amintim doar statuietele de lemn sau inscripţiile (dovada că locul era consacrat fluviului) 15• În Britania Tamisa s-a bucurat de o atenţie asemănătoare.

Asemenea sanctuare dedicate apelor sunt destul de numeroase În spaţiul celtic. De o mare reputaţie se bucura cel de la Vemeuil-sur-Avre, în Franţa, unde depozitele rituale descoperite conţin monede ale mai multor triburi celtice (boi, biturigi, catalauni, sequani sau heduli) 16• Importantă nu era mărimea apelor., ci Încărcătura lor mitologică.

Uneori apele fac parte dintr-o amenajare de cult mai complexă (în care nu doar ele sunt elementul central) . La Glanique, În Franţa, este un asemenea loc de cult, ce conţine şi un izvor, amenajat pe mai multe terase, şi care funcţionează din Hallstatt până În epoca romană17• Dintre obiectele de cult descoperite merită amintită o masă rotundă pentru ofrande, Înconjurată de un canal de scurgere. Tot acolo s-au găsit şi o serie de pilaştrii cu o nişă în partea superioară în care se aşezau cranii umane (în alte cazuri din lumea celtică aceste nişe erau chiar în altar săpate) 18• De cele mai multe ori asemenea sanctuare sunt

A l � � 1 ul 19 puse m egatura cu cu te orac are . Apa la celţi a fost venerată şi datorită trăsăturilor sale curative şi

purificatoare. Un asemenea sanctuar este cel de la Bath, din Marea Britanie. Acesta se afla sub protecţia zeiţei Sulis şi va continua să funcţioneze şi în epocă romană20• Aceiaşi funcţie o au şi apele termale. Protecţia lor se pare că este un atribut al divinităţilor masculine conform numeroaselor dedicaţii din apropierea lor (pentru Apollo Granus, Arausio, Icanunus, Lugovius)21 • Există însă şi protectori feminini, mai ales nimfele (Nimphae Griselecinae, Nimphae Percernae, Nimphae Niskae) 22• La Duchov, În Rep. Cehă, s-au găsit peste 2000 de obiecte de bronz (fibule, brăţări) Într-un vas, tot din bronz, depuse Într-un izvor termal. Datarea coboară până în secolul II a. Chr. fiind una pe termen scurt, probabil depunerea s-a datorat unui singur evenimene3.

Nu doar izvoarele sunt locuri de cult. Strabon menţionează un "lac sacru", lângă Touluse, În care erau depuse chiar şi obiecte de aur şi argint fără ca

14 J. de Vries, La religion.r de.r celts, Paris, 1963, p. 124. 15 S. Deyts, Ex-voto du sanctuar des sources de la S eine, Paris, 1966, p. 76. 16 J. de Vries, op. cit., p. 123. 17 H. Rolland, în Hommages a A. Grenier, Bruxelles, 1962, val. II, p. 1340. 18 Idem, op. cit., p. 1342. 19 F. Benoit, Le .rymbolism dan.r les sanctuaires de le Gaule, Bruxelles, 1970, p. 67-72. 20 B. Cunliffe, The Temples of Sulis. II. The Findrjrom the Samd Spring, Oxford, 1 988, p. 134-21 1 . 21 J . de Vries, op. cit., p. 123. zz Idem, op. cit., p. 124. 23 V. Kruta, Les celts. Histoire et dictionaire des origines a la romanZ:ration et au christianism, Paris, 2000, s. v. Duchov.

35 www.cimec.ro

PAUL PUPEZĂ

sacralitatea lacului să fie profanată24. Pe lângă exemplul amintit de la La Tene îl mai men�onăm şi pe cel de la Novan Fort, în Irlanda de Nord. Aici, în capitala legendarului regat al Ulsterului, un complex de cult conţinea şi un lac, unde s-au descoperit patru cranii umane plus patru trompete de bronz omate. Datarea artefactelor este făcută în jurul secolului 1 a. Chr., probabil în legătură cu un edificiu circular aflat în apropiere25•

În restul lumii "barbare" exemplele privind importanţa apei în cult sunt ·mai puţine. La germaniei trebuie ca ea să fi ocupat un loc important, Yggdrasil, copacul centru al lumii, îşi trăgea seva dintr-un izvor sacru subteran în care era ascuns destinuf6• De fapt un rol important a jucat la toate populaţiile indo­europene27.

Credem că sunt destule analogii pentru a vedea În izvorul care trece prin zona sacră de la Sarmizegetusa Regia un "izvor sacru" (ar fi fost poate suficient doar exemplul de la Glanique pentru a arata acest lucru) . Poate, ca un element suplimentar, ar trebui să amintim că, acest izvor, conţine o bogată concentraţie de argint . . . Nu ar fi singura dovadă a unor culte ce ţin de sacralitatea apelor la geto-daci. Deusara este un hidronim ce ar pleda pentru acest lucru. Analogii avem în spaţiul celtic, cu dedicaţii pentru "apa sacră" În general: Deha, Diva, Deva, Dee, Devre28• În acelaşi context ar putea fi introdus şi cazul Germisarei, hidronimul fiind de origine geto-dacică29. Dovezile ne provin mai ales din epocă romană, mai ales prezenţa printre dedicanţi a unui Decebalus30• Cu atât mai puţin ştim despre celălalt sit cu ape termale, de la Băile Herculane, unde de asemenea s-a găsit şi material geto-dacic31 . Studierea hidronimiei geto-dacice ar putea aduce la iveală elemente no?2. Dacă a existat un asemenea cult al apelor termale nu ştim însă în ce a constat el, analogiile din alte spaţii ne oferă totuşi o imagine probabilă.

Izvoarele antice ne spun foarte puţin despre asemenea culte. De amintit aici menţionarea "gurii sacre" a Istrului de către Strabon33 sau a faptului ca "înainte de a lupta dacii beau apă din Istru ca dintr-un vin sfânt"34• Băutul dintr-o apă sacră are o varietate de simboluri, de cele mai multe ori simbolistica lui este

24 Strabon, Geografia, VI, 7. 25 V. Kruta, op. cit., s. v. Novan Fort. 26 M. Eliade, Iston·a idei/.or fi a mdinţe/.or religioase, Chişinău, 1 992, voi. I I , p. 1 35. 27 Ch. Puech, Storia de/le re!igioni, Roma, 1 984, p. 147-159. 2s J. de Vries, op. cit., p. 124. 29 Encic!.opedia arheo!.ogiei fi a istoriei vechi a României, Bucureşti, 1996, s. v. Germz:rara. 30 1. Pisa, A. Rusu, în RMI, 1 , 1993, p. 23-32. 31 Encic!.opedia arheo!.ogiei fi a i.ftoriei vechi a României, Bucureşti, 1996, s. v. BăiLe Hercufane. 32 A. Pârvulescu, în Thracians and Myceneans, Koln, 1989, p. 290-294. Studiul de faţă nu se ocupă de hidronirnia sacră dar deschide un drum de urmat în această direc�e. 33 Strabon, Geografia, VII, 5 1 . 34 Comentariile gramaticului Servius la Vergiliu, Georgicefe, I I , 497.

36 www.cimec.ro

Apa, element al "geografiei sacre" în spaţiul geto-dacic

legată de fertilitate35_ Nu cunoaştem vreun exemplu care sa relaţioneze acest gest de război. Ceva asemănător ştim despre Darius (poate şi Xerxes) care în toate campaniile, indiferent cât de departe a ajuns, a băut apa doar dintr-un izvor sacru de la Susa36. Este singurul exemplu de care dispunem.

Dovezile arheologice ale unor asemenea practici nu sunt nici ele foarte multe. Un posibil exemplu de depuneri de ofrande lângă ape provine din apropierea unui lac, de la Conţeşti Gud. Argeş)37• Aici, pe o platforma ovală de cenuşă, s-au descoperit oase calcinate şi fragmente ceramice mai ales, dar şi obiecte din fier (fibule), sticlă sau chiar o monedă (drahmă de argint Dyrrachium) . Datarea sitului este în sec. 11-1 a. Chr.38 • Atribuirea practicilor cultuale desfăşurate în acest loc unor ritualuri legate de apa lacului nu poate fi însă foarte sigură în lipsa altor dovezi.

În legătură cu un cult al apelor poate fi pus Însă cu siguranţă puţul votiv descoperit la Ciolănestii din Deal Gud. Teleormant în care s-au descoperit numeroase vase depuse ritual. Alte asemenea puţuri votive ar putea fi cele descoperite la Brad40, Ghermăneşti41 sau Străuleşti42, dar fără a avea certitudinea primului sit menţionat. Toate aceste exemple ar putea fi legate de culte închinate apelor subterane, la Roma acestora le era dedicată o sărbătoare, Furrinalia43 •

Exemplele din spaţiu geto-dacic nu sunt la fel de spectaculoase ca cele din spaţiul greco-roman sau celtic dar sunt suficiente pentru a demonstra că apa a jucat un rol important şi în cadrul religiei geto-dacice.

35 R. B. Onians, op. cit., p. 230. 36 Herodot, Iswrii, 1, 1 88. Un alt eveniment interesant, persan, în legătură cu apa este celebra "bătaie" dată apelor Hellespontului de către Xerxes după ce o furtună i-a distrus podul construit! (M. Rocchi, în Patemita.r. Studi in onon diA. Bn!ich, Roma, 1980, p. 417-429). 37 A. Vulpe, E. Popescu, în Thraco-Dacica, 1 , 1976, p. 221 . 3 8 Idem, op. cit., p. 222-224. 39 M. Petrescu-Dîmboviţa, S. Sanie, în Arheo!ogia Moldovei, VII, 1972, p. 241-258; M. Petrescu­Dîmboviţa, în Memoriam C. Dricoviciu, Cluj-Napoca, 1 974, p. 285-299. 40 V. Urs achi, Zar;gidava: Cetatea dacică de la Brad, Bucureşti, 1 995. 41 V. Palade, în SCW A, 29, 3, 1 978, p. 407-402. 42 M. Constantinescu, în SCW A, 31 , 1, 1980, p. 1 49-151 . 43 G. Dumezil, op. cit., p. 49-52.

37 www.cimec.ro

www.cimec.ro