LITERATURA ROMÂNĂ

Florin Cioban

LITERATURAROMÂNĂ

Flor

in C

ioba

n

Lite

ratu

ra ro

mân

ă

Man

ual p

entr

u cl

asel

e 9–

10

Román irodalom 9–10. osztályRomán nemzetiségi kétnyelvű gimnázium

9–109-10 Irodalom Borító1végleg.indd 1 04/07/16 12:22

R. sz.: CT-4120ISBN 978-615-5615-01-6

CT_4120_Borito_2020_ko.indd 1 2020. 04. 24. 13:32:57

Florin Cioban

Literatura românăManual pentru clasele 9–10

Oktatási Hivatal

CT_4120_Beliv_1_2old_2022_tb.indd 1 2022. 04. 11. 13:55:55

Készült a Nemzetiségi tanulók nevelésének és oktatásának segítése elnevezésű,a Társadalmi Megújulás Operatív Programon (TÁMOP-3.4.1.A-11/1-2012-0008) belül megvalósuló

Modern oktatási programok kidolgozása a magyarországi román nemzetiségi kétnyelvű és nyelvoktatóiskolák számára című projekt keretében.

A tankönyvet az Országos Nemzetiségi Tanács javaslatáraaz Oktatási Hivatal tankönyvvé nyilvánította.

Engedélyszám: TKV/3129-12/2021.

Pedagógiai szakértő: Olteanu Júlia, Cser Vera

Technológiai szakértő: Zarubay Attila

Szakmai lektor: Czeglédiné Gurzó Mária

Nyelvi lektor: Anghelina Barbu

Szerkesztő: Fábiánné Orosz Ibolya

Fotók:Wikipedia: Dennis Jarvis, Kiss Tamás, Luetcu Mircea Rarelo, Veronica Dumitrescu

Flickr: Rachel Titiriga

© Oktatási Hivatal (Croatica Nonprofit Kft.), 2015

A tankönyv megfelel az 51/2012. (XII. 21.) számú EMMI-rendelet 10.6 melléklete román nemzetiségikerettantervének, valamint a 2020-as NAT-hoz illeszkedő tartalmi szabályozók részét képező A román nemzetiségi

nevelés-oktatás kerettantervei dokumentumnak.

ISBN 978-615-5615-01-06

Oktatási Hivatal • 1055 Budapest, Szalay utca 10–14.Telefon: (+36-1) 374-2100 • E-mail: [email protected]

A kiadásért felel: Brassói Sándor mb. elnökRaktári szám: CT-4120

Tankönyvkiadási osztályvezető: Horváth Zoltán ÁkosMűszaki szerkesztő: Széll Ildikó

Felelős szerkesztő: Fábiánné Orosz IbolyaUtánnyomásra előkészítette: Elekes Gabriella

Nyomdai előkészítés: TiMac Bt.Terjedelem: 22,66 (A/5) ív

A könyv tömege: 720 gramm1. kiadás, 2022

Gyártás: Könyvtárellátó Nonpro�t K�.

Nemzeti Fej lesz tési Ügynökségwww.ujszechenyi terv.gov.hu

06 40 638 638

A projekt az Európai Unió támogatásával, az Európai Szociális Alap társfinanszírozásával valósul meg.

CT_4120_Beliv_1_2old_2022_tb.indd 2 2022. 04. 11. 13:55:56

3

Introducere

Alcătuirea manualului pentru clasele 9–10 a avut în vedere câteva cri-terii: accesibilitate, atractivitate și valoare. Deși majoritatea textelor li-terare selectate aparțin autorilor canonici, din dorința de a îndeplini și un al patrulea criteriu, varietatea, s-a apelat uneori și la texte mai puțin cunoscute ale acestora și la texte ale altor autori, cu ajutorul cărora, am considerat, se pot exersa în mod adecvat anumite competențe.

Cum paradigma studierii limbii și mai ales a literaturii române în școală, este una variată, prezentul manual propune, conform Programei, o abordare istorică a literaturii române. Această abordare este însă anti-cipată de un capitol care se dorește a � o introducere în aspectele generale ale artei cuvântului, teoriei literare și a genurilor domeniului. De aseme-nea, tot ca un preambul al periplului istoric, începuturile literaturii sunt ilustrate în două capitole tematice care urmăresc Biblia și literatura po-pulară. După aceea, capitolele următoare surprind perioade literare dis-tincte și speci�ce, ilustrate prin scriitori reprezentativi. Este vorba despre vechea literatură română a Umanismului și Iluminismului și, mai apoi, de literatura română modernă a Romantismului pașoptist. Ultimele trei capitole se focalizează pe câte un scriitor de marcă a literaturii române din perioada avută în vedere: V. Alecsandri, M. Eminescu și I. Creangă.

În măsura posibilului, �ecare capitol este realizat conform unui algo-ritm în care sunt incluse următoarele etape: Pentru început – clari�cări necesare pentru introducerea în perioada sau autorul discutat; Înainte de text – unde se urmărește o anticipare și o apropiere de atmosfera și de particularitățile creației care urmează a � receptată; Textul – reprodus în totalitate sau, cel mai adesea, fragmentar; Explorarea textului – în care se dau explicațiile necesare pentru înțelegerea acestuia și se formulează cerințe vizând competențele de receptare și de interpretare a textului; Aplicații – ce pot � efectuate atât în clasă cât și acasă; Evaluarea – în care se propun, de regulă, câte 5 aplicații care să permită deopotrivă ele-vului și profesorului, veri�carea progresului școlar dar și perspectivele de deschideri spre noi orizonturi, oferite de �ecare capitol în parte. În cazul scriitorilor abordați în capitole disctincte, Viața și opera acestora este prezentată amplu oferind cititorilor o imagine a felului în care labo-ratorul de creație a funcționat în cazul �ecăruia. Dicționarul cultural, Textul auxiliar și Vocabularul (doar în cazul acelor texte care nu sunt tratate în Antologie) – vin să aducă, �ecare în parte, punctuale și nece-sare lămuriri elevilor.

De departe, capitolul cel mai amplu al manualului este dedicat lui Mihai Eminescu – vârful piramidei valorilor noastre culturale națio-

1–176. Literatura 9-10korr8.indd 3 2016. 06. 27. 21:23

4

nale. Este menit să ofere elevilor un reper și o imagine a valorii perene pe care cel mai mare poet al românilor și ultimul mare poet romantic al Europei, a reprezentat-o și încă o mai reprezintă.

Manualul reprezintă, totodată, o invitație la lectură, premisă a des-chiderii intelectuale și, în același timp, un antrenament pentru dezvolta-rea spiritului critic. Sperăm ca manualul să ajute elevii să își de�nească opțiunile, să își clari�ce argumentele, să le faciliteze comparațiile și, mai ales, să caute soluții la chestiuni dilematice speci�ce nu numai literatu-rii, ci și lumii în care trăim.

Autorul


5

UNITATEA I

I. Literatură – artă,ficţiune şi realitate

Realitatea re�ectată literar

� � Pentru început

Literatura este un spațiu al culturii, al speci�cității, al limbajului scris sau oral, al valorilor artistice durabile, al artei cuvântului. Ea poate � privită ca text ce reunește toate tipurile de limbaje existente (artistic, jurnalistic, științi�c etc.).

În mod curent, se consideră literatură doar operele în care funcția estetică este dominantă, în care se are în vedere frumosul, arta, imagi-nația, �cțiunea. Trăirea estetică se referă, pe de o parte la creator, la sa-tisfacția încercată în fața propriei opere (fapt care poate explica procesul de creație a unei opere literare), iar, pe de altă parte, trimite la cititor, la modul în care acesta se raportează la opera citită, prin identi�carea cu personajele, valorile, acțiunile pe care le propune o anumită operă literară.

Opera literară se inspiră din realitate, dar nu o copiază. Literatura selecționează informații din realitate pe care le prelucrează în funcție de fantezia �ecărui scriitor. Realitatea este recreată de autor și dobândeș-te o nouă formă, �indcă intervine imaginația și sensibilitatea acestuia pentru a trezi emoții și sentimente în su�etul cititorilor. Datorită acestei imaginații, cititorul trăiește aceleași sentimente ca personajul literar.

Creația literară apare astfel ca un domeniu care are autonomie față de realitate, textul literar oferind, de cele mai multe ori, posibilitatea eliberării imaginației, permițându-i să cutreiere liberă prin locuri sau timpuri regăsite într-o anumită carte în timpul lecturii.

Raportul dintre realitate și imaginație (�cțiune) este diferit de la o operă la alta, în funcție de intențiile �ecărui autor.

Numeroși scriitori au oglindit artistic în operele create de ei anumite aspecte ale propriei vieți. Însă relația dintre existența personală a scriito-rului și opera sa nu este o simplă relație de la cauză la efect. Nu se poate trage nicio concluzie concretă în legătură cu biogra�a unui scriitor din diferitele a�rmații făcute în operele literare. Creațiile artistice întruchi-pează mai degrabă visul decât viața reală a autorului.

� Înainte de text

„Hronicul și cântecul vârstelor“, operă memorialistică (scrisă între 10 noiembrie 1945 și începutul lui iulie 1946) publicată postum, reprezintă cea mai interesantă operă a lui Lucian Blaga din punct de vedere biogra-�c. Raportată la universul copilăriei și al adolescenței, la școlile pe care le-a urmat Blaga, cartea prezintă modul în care s-a raportat autorul la

Constantin Brâncuși: Somnul


UNITATEA I

6

diferite experiențe, evenimente, persoane și locuri din primii ani de via-ță. Adult �ind, el revine la perioada copilăriei și rememorează diferite întâmplări. Textul este scris la persoana întâi pentru a crea impresia de credibil, de fapt trăit.

Faptele prezentate în această operă introduc cititorul în lumea ma-gică a copilăriei autorului. Gândul scriitorului nu cunoaște granițe și poate să călătorească înapoi, înspre un timp al începuturilor sale ca �-ință umană. Realitatea nu este transmisă direct, ci este trecută prin sen-sibilitatea autorului. Astfel, lumea cuvântului devine o lume magică, în care copilul reușește să pătrundă greu și în fața căreia el se simte rușinat.

Explorarea textului �

Hronicul și cântecul vârstelorde Lucian Blaga

I. 9 mai 1895

Începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului. Urmele acelei tăceri iniţiale le caut însă în zadar în amintire. Despre ne-obișnuita în�inţare a graiului meu aveam să primesc o înșirare de știri numai târziu, de la Mama și de la fraţii mei mai răsăriţi. A�ai atunci că în cei dintâi ani ai copilăriei mele cuvântul meu nu era – cuvânt. Cu-vântul meu nu semăna cu nimic. […] Adevărat e, pe de altă parte, că muţenia mea plutea oarecum în echivoc și nu îndeplinea chiar în toate privinţele condiţiile unei reale muţenii, căci lumina cu care ochii mei răspundeau la întrebări și îndemnuri era poate mai vie și mai înţelegă-toare decât la alţi copii, iar urechea mea, ispitită de cei din preajmă, se dovedea totdeauna fără scăderi. […] Totuși, împlineam aproape patru ani – și încă nu pronunţasem niciun cuvânt. Nici barem cuvintele de temelie ale vieţii: „Mamă“ și „Tată“. […]

Într-o zi Mama, cuprinsă de neliniște și îngrijorare, dar purtată și de nădejdea unei dezlegări, găsi de cuviinţă să mă ducă la oraș să mă arate unui doctor. Nu mai era nimic de ascuns. Medicul, un vechi prieten al familiei, mi-a pus mâna pe creștet, mi-a pipăit maxilarele, și pe urmă m-a cercetat ca pe o pasăre, căreia, printr-o ușoară tăiere sub limbă, i-ai putea dărui grai omenesc. „Copilul e întreg“ fu încheierea liniștitoare a doctorului.

Sosiţi acasă, Mama mai făcu o ultimă încercare să mă ademenească în sfera sunetului. Hotărâse să mă ia cu binișorul, ca pe un copil mare, și-mi vorbi. […] „Dragul mamei, tu ești copil mare de acu! Va trebui să vorbești… Asta nu se poate… Așa nu mai merge… Ne faci de rușine… Azi-mâine, copiii din sat au să spună că ești mut…“ […]

M-am uitat la Mama cu aceiași ochi, mereu limpezi, vii, înţelegători. O ascultam, dar nici după această caznă cuvântul meu nu voi să se aleagă numaidecât. A doua zi, după cine știe ce noapte de zbucium, pe care am uitat-o acolo în viaţa fără de grai, m-am dus lângă ea. Și prinsei a vorbi vor-be legate. Ţineam mâna, rușinat, peste ochi, și vorbeam. De sub strașina degetelor și a palmei, cu care mă apăram încă de lumea cuvântului, graiul

vântul meu nu semăna cu nimic. […] Adevărat e, pe de altă parte, că

vorbe

Vocabular

în zadar = degeaba, fără folosdibuire = bâjbâială, nesiguranţă(a) pre�gura = a prezenta, a schița ceva în

linii mariechivoc = care se poate interpreta în mai

multe feluri, cu două înțelesuri;neclar, confuz, ambiguuispitită = încercată, experimentatăpromt = care acționează repede și la timp nădejde = încredere că ceea ce faci ori do-

rești se va realiza; speranță (a) ademeni = a atrage, a ispiti, a momi,

a tenta pe cineva (a) căzni = a se strădui din greu, a depune

multă trudă(a) îndupleca = a face pe cineva să se su-

pună, să cedeze streșina = acoperișobștesc = comun, general, colectiv, public(a) stâlci = a deforma, a strivi, a zdrobibucuclaș = certărețdogoare = căldură arzătoare produsă de

soare, de foc sau de un obiect foarte �erbinte


7

UNITATEA Iieșea din gura mea, întreg, lămurit, picurat ca argintul strecurat. Cuvin-tele le rosteam așa cum le culesesem din sat, dialectale, netezite sau roase de-un uz obștesc, dar fără de trunchierile sau stâlcirile, pe care oricine le-ar � așteptat de la un copil încă nemuncit de niciun exerciţiu al unelte-lor comunicative. Numai teribila, buclucașa consoană „r“ avea să-mi dea de lucru, să mă înfrunte încă un an întreg, să mă trădeze ca pe un copil „întârziat“. Îmi amintesc cu satisfacţie de clipa, când stând cu toţii împre-jurul mesei, eu m-am silit să spun ceva, iar Tata m-a întrerupt cu o excla-maţie de bucurie: „Bravo !“. Izbutisem să imit întâia oară un „r“ puri�cat de orice aproximaţii. De acest eveniment, vrednic de a � însemnat în calendar, s-a luat act în chip solemn în toată familia, ca de nașterea unui nou copil. Aceasta este povestea plină de penumbre a cuvântului meu.

N-am putut niciodată să-mi lămuresc su�cient de convingător pen-tru mine însumi, strania mea detașare de „logos“ în cei dintâi patru ani ai copilăriei. Cu atât mai puţin acel sentiment de rușinare, ce m-a cople-șit, când, constrâns de împrejurări și de stăruinţele ce nu mă cruţau, ale Mamei, am ridicat mâna peste ochi, ca să-mi iau în folosinţă cuvintele. Cuvintele îmi erau știute toate, dar în mijlocul lor eram încercat de s�eli, ca și cum m-aș � împotrivit să iau în primire chiar păcatul originar al neamului omenesc.

[…]S-a întâmplat să �u în casa părintească al nouălea copil, și cel din

urmă. […] Sora mea Letiţia, cea mai mare între fraţi, se căsătorise cu un tânăr din același sat, tocmai în timpul când, lepădându-mi veșmântul muiat în liniști de-nceput, mă integram cu atâtea ocoliri și amânări în regnul uman.

Cea mai veche frază, de care îmi mai aduc precis aminte, s-a închegat în gura mea într-o împrejurare banală, într-o după-amiază de vară, nu mult după ce Letiţia se măritase. Bătea un ceas canicular. Cumnatul meu și cu sora mea s-au refugiat în grădiniţa dinspre uliţă, în umbra unor viţe sălbatice, ce săreau peste gard, din curte. Cumnatul meu, punând o mângâietoare dulceaţă în numele meu, mă chemă din curte, unde mă jucam în nisip; îmi dete un „zlot“ și-mi zise să mă duc pînă la „boldă“ (prăvălia satului), s-aduc o sticlă de bere sau, dacă nu se găsește bere, o sticlă de „sodă“ (sifon).

Am luat zlotul, i-am pipăit zimţii, l-am învârtit în mâna mea umedă și am plecat. Pe drum însă, ispitit de acel ceas de dogoare, aveam să-mi fac socotelile mele. Berea îmi făcea rău și nu înţelegeam slăbiciunea ce-lor mari pentru astă amăreală. Hotărâi deci să nu mă încarc cu sticla de bere, chiar dacă s-ar � găsit. Îmi plăcea însă siropul de zmeură cu sifon, și mă înţelesei cu mine însumi să nu aduc decât „sodă“. După o jumă-tate de ceas mă întorceam fără bere și fără sifon la tânăra pereche din grădiniţă.

Le împărtășeam foarte calm rezultatul excursiei mele: „Bere este, sodă nu-i și zlotu l-am chiert (pierdut)“.

Uluire. Sora mea se uită lung la mine fără a scoate un cuvânt. Cum-natu meu se ridică, mă ia de mână: „Haide!“ Stăruia să-i arăt întocmai pe unde am umblat pe drum, până la boldă și înapoi. Zlotul l-am găsit acoperit de praf în mijlocul uliţei la calea jumătate. La întoarcere, sora

Casa Blaga în localitatea Lancrăm


UNITATEA I

8

mea m-a luat în braţe și m-a sărutat cu putere. […] Avea Letiţia o slăbi-ciune aproape maternă faţă de mine, dintotdeauna.

S-a nimerit să �u cel mai mic și să vin între cei de același sânge ai ca-sei întîmpinat oarecum cu dor. Trebuia să umplu un gol. Acesta era sen-timentul familiei înainte de a mă naște: o nădejde �erbinte că voi putea să umplu un gol. Într-adevăr mă ivisem în lumea luminii după o tristă întîmplare, asupra căreia Mama și cu Letiţia, sfâșiindu-și �inţa, vărsau lacrimi, de câte ori inima lor se întorcea fără izbăvire spre acele timpuri.

Câteva luni înainte de a-mi lua locul hărăzit printre văzute și nevă-zute, o surioară, ultimul copil înainte de mine, pe nume Lelia, mai trăia încă. Fetiţa nu avea decît doi ani. Într-una din zile mica viaţă a fost cur-mată printr-un accident. […] Mi se povestea de multe ori că Lelia a fost o făptură dulce, vioaie și frumușică. […]

Puterea expresivă a limbajului. Limbajul artistic


Opera literară este o creație în versuri sau în proză care prezintă într-o formă aleasă, prin intermediul limbajului artistic și al �cțiunii (al ima-ginației) fapte, întâmplări, aspecte din natură, personaje, gânduri, idei și sentimente, reușind să-l emoționeze pe cititor. Prin ea autorul creează un univers imaginar propriu.

Pentru a reda aspectele din realitate într-un text literar, autorul fo-losește un limbaj artistic, prin care este ilustrată realitatea într-un mod original. Acest limbaj are valoare artistică datorită utilizării expresive a limbii.

Speci�cul operei literare este dat de limbajul estetic, expresiv. Spre de-osebire de celelalte arte care au forme și materiale speci�ce de manifesta-re, literatura se creează prin limbaj, material preexistent autorului, care are în primul rând o �nalitate comunicativă și apoi una estetică. Astfel, scriitorului îi revine misiunea de a inversa cele două �nalități, punând accentul pe funcția estetică a limbajului (pe exprimarea frumosului).

Opera literară are posibilitatea de a-și crea propriile coduri estetice și de a transmite o experiență individuală, unică. Scriitorul trebuie să permită limbajului să exprime ineditul, excepționalul, având astfel posi-bilitatea de a crea din nou lumea, în plan imaginar.

Într-o operă literară, scriitorul comunică viziunea sa despre lume. Realitatea pe care alege să o prezinte este percepută prin prisma emoţii-

APLICAŢII

1. Ce aspect al biogra�ei lui Lucian Blaga se poate deduce din acest text?

2. Găsiţi în textul dat un paragraf care ar putea reda un fapt real din viaţa autorului și unul care ar putea � �ctiv, un rezultat al imaginaţiei sale.

3. Imaginaţi-vă că sunteţi un membru din familia copilui din naraţiunea dată și încercaţi să îl con-vingeţi să vorbească. Enumeraţi câteva din argu-mentele pe care le-aţi putea folosi.

Rembrandt: Filozof în meditație


9

UNITATEA Ilor sale, a construcţiei sale spirituale. Astfel, un rol esențial în obținerea unor imagini artistice sau �guri de stil neobișnuite, surprinzătoare pen-tru cititor îl are imaginația autorului de literatură.

Utilizând un limbaj artistic, scriitorul urmărește să trezească în su�e-tul cititorului anumite stări su�etești, emoții.


Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este așe-zată în fruntea primului său volum, Poemele luminii (1919) și reprezintă o artă poetică prin care autorul își exprimă propriile păreri despre poe-zie și despre rolul poetului în lume.

Titlul poeziei, construit pe baza unei metafore, exprimă ideea cu-noașterii, autorul �ind de părere că datoria poetului este să ampli�ce (să sporească) misterele universului (corola de minuni a lumii) și nu să le explice, să le reducă (nu strivesc).

Demersul făcut de autor nu este unul teoretic, �loso�c, ci liric. Astfel, Blaga nu își motivează concepția cu argumente raționale, ci apelând la limbajul artistic (expresiv, poetic). Întreaga poezie reprezintă o înșiruire de metafore și de alte �guri de stil care au rolul de a exprima artistic conceptul de cunoaștere.


Eu nu strivesc corola de minuni a lumiide Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumiiși nu ucidcu mintea tainele, ce le-ntâlnescîn calea meaîn �ori, în ochi, pe buze ori morminte.Lumina altorasugrumă vraja nepătrunsului ascunsîn adâncimi de întuneric,dar eu,eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -și-ntocmai cum cu razele ei albe lunanu micșorează, ci tremurătoaremărește și mai tare taina nopţii,așa îmbogăţesc și eu întunecata zarecu largi �ori de sfânt misterși tot ce-i neînţelesse schimbă-n neînţelesuri și mai marisub ochii mei-căci eu iubescși �ori și ochi și buze și morminte.

Michelangelo: Sibila Del�ca

Vocabular

a strivi = a turti, a zdrobi, a omorî prin presare

corolă = totalitatea petalelor, de obicei frumos colorate, ale unei �ori, consti-tuind învelișul �oral; în text, se referă la totalitatea minunilor, a frumuseți-lor din lume

taină = ceea ce este necunoscut, neînțe-les, nedescoperit, nepătruns de min-tea omenească; mister, enigmă

nepătruns = care nu este sau nu poate � pătruns, străbătut; impenetrabil; as-cuns

�or = emoție vie provocată de un senti-ment puternic (mai ales de frică)


UNITATEA I

10

În opera lirică Eu nu strivesc corola de minuni a lumii poetul Lucian Blaga plasează accentul pe confesiunea eului liric (eu), atitudinea sa �-ind una subiectivă.

Ideea poetică exprimă atitudinea poetului-�losof de a proteja miste-rele universului, izvorâtă la el din iubire, prin iubire: „Căci eu iubesc/și �ori și ochi și buze și morminte“. Această atitudine este ilustrată de Blaga printr-un limbaj artistic, prin imagini ce redau diferența dintre gândirea rațională și cea poetică.

Metafora „corola de minuni a lumii“ – sugerează misterele univer-sului, �ind o imagine a perfecțiunii, redată prin forma sferică a co-rolei.

Florile redau natura înconjurătoare, viața, frumosul, existența însăși a universului.

Ochii – simbol al su�etului omenesc – exprimă cunoașterea, medita-ția poetică asupra lumii.

Buzele au, în poezie, o dublă semni�cație: pe de o parte, redau ideea iubirii, sărutul, iar pe de altă parte, exprimă rostirea, cuvântul – ca mij-loc de comunicare.

Termenul morminte redă ideea morții ca o componentă a existen-ței umane. La Blaga, moartea nu echivalează cu sfârșitul dramatic, ci constituie „marea trecere“ într-o lume superioară, dar și continuitatea omenirii.

Flori, ochi, buze, morminte reprezintă petalele corolei. Acestea pot � considerate, în același timp, metafore pentru cele patru etape ale exis-tenței umane: �orile semni�că vârsta copilăriei, ochii sugerează vârsta adolescenței, buzele sunt vârsta maturității, iar mormintele sunt vârsta bătrâneții și exprimă ideea morții. Cele patru elemente sugerează și re-petabilitatea (ciclicitatea), deoarece, așa cum pe morminte cresc �ori, la nivelul existenței, �ecare sfârșit e urmat de un nou început.

APLICAŢII

1. Găsiţi în textul poeziei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii două metafore și explicaţi la ce se referă ele.

2. Identi�cați în text două cuvinte, două sintagme și două structuri poetice ample, a�ate în relaţie de opoziţie.

3. Discutați despre posibilele semni�cații ale altor termeni din poezia Eu nu strivesc corola de mi-nuni a lumii, după modul de interpretare al ter-menilor �ori, ochi, buze, morminte.

Mormântul lui L. Blaga (Lancrăm)


11

UNITATEA I

GENURILE LITERARE


Genul literar reprezintă o clasă de texte literare cu proprietăți formale comune, care împărtășesc același mod de raportare a subiectului crea-tor la realitate. Atlfel spus, genul literar este o modalitate de organizare a textului literar, având trăsături proprii.

Este de remarcat faptul că de�niția genului are defectul esențial că nu permite o distincție clară între gen (epic, liric, dramatic) și specie (schi-ță, fabulă, baladă, pastel, nuvelă etc.), deoarece și specia literară ar putea � caracterizată prin existența unor trăsături formale speci�ce și a unui mod de raportare a creatorului la realitate. În ciuda acestui fapt, noțiunea de gen literar reprezintă o cheie care ajută la o mai bună înțelegere a lite-raturii. Genul literar îl ajută pe scriitor, spre exemplu, să conștientizeze modelele, să se raporteze la tipuri asemănătoare de experiență creatoare.

Originea genurilor literare nu poate � precizată cu exactitate, con-siderându-se că acestea au apărut „natural“, spontan, prin modi�carea dispozițiilor spiritului creator.

Se consideră că termenul gen provine de la grecescul ghenos (cu co-respondentul latin genus) care s-a impus încă din Antichitate, perioadă în care s-au stabilit cele trei genuri literare cunoscute și în prezent: epic, liric și dramatic.


Genul epic

Genul epic cuprinde totalitatea operelor în care un narator povestește întâmplări puse pe seama unor personaje.

Opera epică este acea creație literară în care autorul îți exprimă gân-durile, ideile și sentimentele în mod indirect, cu ajutorul personajelor, acțiunii și al naratorului.

Se desprinde, din de�nițiile formulate, faptul că orice operă epică are trei elemente de�nitorii: naratorul (cel care povestește întâmplările), acțiunea (totalitatea faptelor, a întâmplărilor) și personajele (persoane-le care săvârșesc faptele și sunt purtătoarele mesajului autorului).

Epicul reprezintă o formă fundamentală a creativității literare. La originea termenului stă grecescul „epikos“, derivat din „epos“ – zicere, spunere. Așa cum arată și etimologia termenului, caracteristica esenți-ală care întemeiază genul este spunerea, iar această caracteristică atrage de la început atenția asupra imposibilității de a concepe literatura epică în afara temporalității.

Întâmplările prezentate într-un text narativ sunt plasate într-un con-text spațio-temporal, de aici și prezența unor indici spațiali și temporali(adverbe și locuțiuni adverbiale de loc și de timp, substantive care se referă la loc sau la timp, nume de locuri etc.). Faptele povestite în operele epice au o mare mobilitate în timp, ele putându-se petrece cu multă vreme înain-

Renoir: Cititoarea


UNITATEA I

12

te, pe o perioadă lungă de timp, sau recent, pe o perioadă scurtă de timp. Locul desfășurării întâmplărilor se poate schimba, iar aceleași personaje pot acționa și se pot deplasa în spații diverse, într-un moment sau altul.

Acțiunea unei opere epice se organizează într-o succesiune de mo-mente ale subiectului: expozițiunea/ situația inițială; intriga/ cauza care declanșează acțiunea; desfășurarea acțiunii; punctul culminant; dezno-dământul/ situația �nală.

Acțiunea este pusă în mișcare de un con�ict, care reprezintă o cioc-nire de interese, valori, atitudini între personaje (con�ict exterior) sau în su�etul unui personaj (con�ict interior).

Naratorul este o convenție textuală și reprezintă vocea autoru-lui într-o operă epică. El povestește �e la persoana a III-a (narator obiectiv), �e la persoana I (narator subiectiv, implicat ca personaj saumartor).

Personajele sunt existențe �ctive (imaginare), create după modelul realității sau de imaginația autorului. Personajele participă la acțiune în grade diferite (principale, secundare, episodice).

Modul de expunere dominant este narațiunea, dar în mod obișnuit ea se împletește cu descrierea și cu dialogul. Descrierea care întrerupe o narațiune literară are mai multe funcții: creează atmosfera, particula-rizează cadrul în care au loc întâmplările, încetinește ritmul narațiunii sau conturează portretul unui personaj. Dialogul, într-o operă epică, are rolul de a dinamiza acțiunea, �ind o formă mascată de relatare a unor întâmplări sau intenții, asigură comunicarea dintre personaje și con-tribuie la caracterizarea acesora, punând în evidență atitudinile, ideile, comportamentul și limbajul lor.

Genul epic cuprinde o serie de specii literare epice: schița, balada, fabula, basmul, nuvela, povestirea, romanul.


Cum am învăţat româneștede Costache Negruzzi

Pe când uitasem că suntem români și că avem și noi o limbă, pe când ne lipseau și cărţi și tipogra�e; […] căci la școala publică se învaţă numai grecește; când, în sfârșit, literatura română era la darea su�etului, câţiva boieri, ruginiţi în romanism, […] ședeau triști și jăleau pierderea limbii, uitându-se cu dor spre Buda sau Brașov, de unde le veneau pe tot anul calendare cu povești la sfârșit, și din când în când câte o broșură învăţă-toare meșteșugului de a face zahăr din ciocalăi de cucuruzi, sau pâine și crohmală de cartofe.

Tot însă mai rămăsese o școală pre care acești buni bătrâni o priveau ca singur azilul prigonitei limbi, școala unde se învaţă încă românește, aproape de Iași, în monastirea Socola.

Tatăl meu era unul din românii aceștia. Nu ieșea niciun calendar care să nu-l aibă el întâi, nicio carte bisericească care să n-o cumpere, nicio traducţie care să nu puie să i-o pescrie.Bruegel: Jocuri de copii


13

UNITATEA IÎntr-o zi, viind de la școală, l-am găsit cu o mare carte in-folio di-

nainte.– Cetește-mi, îmi zise, o viaţă d-a s�nţilor din cartea aceasta.– Iartă-mă, părinte, eu nu pot ceti românește.– Cum! apoi dar ce înveţi tu?– Elinește, am răspuns păunindu-mă. De vrei, să-ţi cetesc toată tra-

gedia Ecubei, unde e acest frumos hor a troienelor, pre care îl știu pe dinafară: […]

– Poate să �e frumoase acele ce tu spui, zise tatăl meu, dar e rușine să nu știi limba ta! Mâine vei veni cu mine la Socolă, unde este examen. Voi vorbi pentru tine cu dascălul, care e un om preînvăţat; și nu mă îndoiesc că tu te vei sili a învăţa degrabă, pentru că știi că asta îmi face mulţămire.

– O, negreșit! am răspuns cu bucurie.[…]Ne întârziesem a doua zi căci, când am ajuns, am găsit examenul pe

la sfârșit. […] Sala era plină. Auditoriul se alcătuia mai ales din dame bătrâne, mume a băieţilor, care ascultau într-o religioasă tăcere.

Profesorul român avea un nas cu totul antiroman, căci las-că era gro-zav de mare, dar apoi era cârligat, încât semăna mai mult a proboscida decât a nas.

– Pre-evghenicoșilor boieri și cucoane, zicea el, am avut cinste a în-fățoșa d-voastră prohorisirile ucenicilor mei în istorie, cetire, scriere, aritmetică. Acum voi avea cinste a arăta că limba noastră, pre care toți socot că o știu, dar nime nu o știe cumsecade, nu este fără gramatică, fără sintaxis și fără ortogra�e; ci mai ales în acest pont al ortogra�ei întrece pe multe altele. Două pilde voi arăta.

Sfârșind, își puse ochelarii, tinse tabla neagră, și chemând un băiat ca de nouă ani, îi dete condeiul de credă.

Băiatul scrise:Fata Sarra!/ Eu ţi-am zis asară,/ Să vezi oul cum se sară.– Pre-evghenicosilor, urmă profesorul, vedeţi că toate aste frasis se

sfârșesc cu sara, dar, precum aţi văzut, au deosebire în scris. Asemene veţi videa și cu a doua paradigmă.

Băiatul mai scrise:Maică-ta de-i vie/ Bine ar � să vie/ Pân-la noi la vie.Dascălul tinse braţul spre cuvintele scrise, cu un gest măiestos. Ges-

tul acesta fu ca izbucnirea unei mine. Bărbaţi, femei, copii, toţi săriră și s-apropieră de tablă, strigând bravo de răsuna sala. Mumele uimite suspinau sub bonetele înhorbotate. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor odată frumoși poate, dar acum stânși și împregiuraţi de un cerc pur-puriu; aste lacrimi, strecurându-se pe lângă zbârciturile nasului ca pe niște uluce �rești, ajungeau sub buza dedesubt, unde barba întoarsă în năuntru le oprea ca o stavilă. Bunele bătrâne nu se puteau dumeri cum de sunt atât de învăţati drăguţii lor și, clătind din cap, priveau pe dascăl ca pe o �inţă surnaturală.

Opera literară Cum am învățat românește de Costache Negruzzi prezin-tă, după cum sugerează și titlul, modul în care autorul, copil �ind, a în-vățat limba română. Deși trăia într-o țară românească, Moldova, limbi-

tii limba ta! Mâine vei veni cu mine la Socolă, unde este examen. Voi i nu mă îndoiesc

Ne întârziesem a doua zi căci, când am ajuns, am găsit examenul pe

Vocabular

a jăli = a simți jale, a simţi durereciocalău = cocean, știuletecrohmală = materie folosită pentru a da

asprime hainelor; apretazil = loc unde cineva găsește ocrotire,

adăpost, refugiutraducţie = traducerein-folio = formatul unei cărți a cărei foaie

de tipar e îndoită în două și face patru pagini

păuni = a se îngâmfa, a se împăunahor = cuvânt care redă zgomotul produs

de cel care sforăiesili = a obliga, a forţaauditoriu = totalitatea auditorilor; asis-

tențăcârligat = în formă de cârligprohorisire = a prospera, a progresaproboscida = trompa elefantului


UNITATEA I

14

le pe care le stăpânea mai bine erau greaca și franceza. A învățat limba română citind Istoria pentru începutul românilor, scrisă de Petru Maior.

Întâmplările sunt relatate în proză, narațiunea �ind făcută la per-soana I, din punctul de vedere al copilului devenit adult. Forma operei – text epic în proză corespunde conținutului textului, care surprinde modul în care copilul ia contact cu limba strămoșilor săi.


Genul liric

Genul liric cuprinde totalitatea operelor în care predomină subiectivi-tatea, exprimarea directă a sinelui (opere lirice).

Numele acestui gen literar provine de la cuvântul grecesc „lyra“ – liră și amintește faptul că în Grecia antică recitarea era însoțită de acompa-niamentul lirei.

Lirica este o creație a momentului, a prezentului, are în centru viața oamenilor sub toate aspectele, dar compoziția operei lirice nu urmărește o succesiune de evenimente, ci o varietate de sentimente și prezentarea anumitor stări de spirit care sporesc treptat în intensitate.

Opera lirică este acea creație literară în care autorul își exprimă în mod direct gândurile, ideile și sentimentele cu ajutorul eului liric și al unui limbaj expresiv (artistic).

Structurarea textului în versuri și strofe este dominantă în genul liric, deși nu neapărat speci�că. Este valori�cată astfel muzicalitatea limbaju-lui, realizată prin elemente de prozodie (ritm, rimă, măsură), dar și prin �guri sintactice (repetiții, refrene) sau de sunet (aliterații, asonanțe).

Eul creator (poetul) își exprimă în mod nemijlocit (direct) stările su-�etești, emoțiile, reacțiile față de fenomenele lumii exterioare și față de propriile metamorfoze interioare.

Eul liric este o voce imaginară, o proiecţe a creatorului, prin care acesta își exprimă în poezie sentimente, stări, trăiri profunde etc. Deși poate � considerat o ipostază a poetului/autorului, eul liric nu se supra-pune biogra�ei acestuia. În funcţie de stările și atitudinile exprimate, eul liric poate � confesiv, visător, contemplativ, angajat, meditativ etc. În-tr-un text, mărcile eului liric sunt pronumele, adjectivele pronominale și verbele la persoana I, interjecțiile afective (în cazul lirismului confe-siv) și pronumele, adjectivele pronominale și verbele la persoana a II-a, substantivele în cazul vocativ (în cazul lirismului de tip adresativ).

APLICAŢII

1. Identi�cați, în text, persoana la care povestește naratorul, un indice temporal și unul spațial.

2. Numiți modurile de expunere folosite în text și personajele prezente în acest fragment.

3. Fragmentul dat cuprinde trei momente ale su-biectului: expozițiunea, intriga și desfășurarea acțiunii. Delimitați textul potrivit celor trei mo-mente identi�cate și rezumați oral conținutul corespunzător �ecăruia dintre ele.

Bernini: Apollo și Dafne


15

UNITATEA IEul liric poate, astfel, să vorbească în numele poporului sau al unei

întregi categorii sociale, �ind exponent al acestora, om al cetății. Alteori, trăirile exprimate direct sunt determinate de un aspect din natură, ca-re-l face să vibreze profund și statornic, sau sunt deosebit de puternice, deoarece au la bază o experiență de viață strict personală. Exprimând propriile trăiri, poetul liric re�ectă în imagini artistice, de fapt, și reali-tatea care a determinat aceste sentimente.

Limbajul este sugestiv și expresiv, folosindu-se într-o măsură mai mare imaginile artistice și �gurile de stil, cuvintele cu sens �gurat.

Modul dominant de expunere într-o operă lirică este monologul li-ric (adresat sau nu), dar poate apărea și descrierea.

Operele lirice sunt diverse și prin procedeele artistice folosite de scri-itori, pentru că acestea, �e că sunt �guri de stil, �e că sunt elemente de versi�cație, corespund stărilor su�etești exprimate. De aceea genul liric cunoaște o mare diversitate de specii: imnul, oda, psalmul, satira, elegia, meditația, pastelul, idila etc.

Dorințade Mihai Eminescu

Vino-n codru la izvorulCare tremură pe prund,Unde prispa cea de brazdeCrengi plecate o ascund.

Și în braţele-mi întinseSă alergi, pe piept să-mi cazi,Să-ţi desprind din creștet vălul,Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei ședea-vei,Vom � singuri-singurei,Iar în păr în�orateOr să-ţi cadă �ori de tei.

Fruntea albă-n părul galbenPe-al meu braţ încet s-o culci,Lăsând pradă gurii meleAle tale buze dulci…

Vom visa un vis ferice,Îngâna-ne-vor c-un cântSinguratice izvoare,Blânda batere de vânt;

Adormind de armoniaCodrului bătut de gânduri,Flori de tei deasupra noastrăOr să cadă rânduri-rânduri.


Poezia Dorința de Mihai Eminescu, publicată la 1 septembrie 1876 în re-vista Convorbiri literare, are ca temă iubirea și natura (la poetul nepereche cele două sunt contopite într-una), �ind o adevărată artă poetică („ars po-etica“) pentru lirica eminesciană. Alături de Lacul, Floare albastră, Sara pe deal, poezia Dorința proiectează aspirația unei iubiri posibile într-un plan imaginar, într-un viitor nede�nit, constituind o poezie programatică pentru această viziune erotică eminesciană, în care cuplul nu se realizează.

În opera lirică Dorința eul liric apare în ipostaza de îndrăgostit care își exprimă în mod direct sentimentele de iubire față de persoanaiubită.

Vocabular

prispă = un fel de terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești

creștet = vârful capuluivăl = aici eșarfă, baticpradă = captură, victimăferice = fericit


UNITATEA I

16

Titlul poeziei, Dorința, sugerează imaginea iubirii posibile, dar ne-împlinite. Iubirea este proiectată într-un plan imaginar, exprimând as-pirația poetului pentru un sentiment ideal, dorința profundă a acestuia de a atinge perfecțiunea trăirii acestui sentiment nobil.

Eul liric apare în ipostaza de îndrăgostit care aspiră la fericirea reali-zată prin împlinirea visului de dragoste ideală, dacă cuplul s-ar împlini.

Ca structură, poezia Dorința este alcătuită din șase catrene, dispu-se în trei secvențe lirice, care sunt delimitate prin alternanța planurilor temporale prezent-viitor, precum și prin succesiunea tablourilor de na-tură ce alternează cu scenele de iubire.

Prima secvență, corespunzătoare primei strofe, redă chemarea adre-sată de eul liric iubitei, în mijlocul naturii. Posibilul cuplu de îndrăgos-tiți este izolat de restul lumii de către elemente ale naturii ocrotitoare, sugerând un loc tainic al iubirii, al visării.

Urmăroarele trei strofe ilustrează posibila întâlnire și gesturile tan-dre, ca un joc al iubirii. Verbele la modul conjunctiv: să alergi, să-mi cazi, să-ți desprind sau la indicativ viitor: ședea-vei, vom �, or să-ți cadădevin aici un timp al dorinței, al posibilei împliniri a iubirii.

Ultima secvență lirică este alcătuită din ultimele două strofe și con-tinuă descrierea dorinței puternice a poetului pentru împlinirea iubirii ideale, care ar putea � un vis de fericire deplină: Vom visa un vis ferice. Natura este personi�cată, deoarece participă la trăirea sentimentului de dragoste, creând un fundal muzical ce ampli�că iubirea: Îngâna-ne-vor c-un cânt/ Singuratice izvoare, / Blânda batere de vânt. Cuplul de îndră-gostiți apare astfel într-o totală armonie cu natura personi�cată, suge-rând prelungirea fericirii provocate de iubire dincolo de realitate prin starea de visare.


Genul dramatic

Opera dramatică este acea creație literară scrisă pentru a � reprezentată pe scenă. Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor dramatice, de-numite și piese de teatru.

Ideea potrivit căreia genul dramatic este un gen mixt, rezultat din amestecul elementelor epice, caracterizate prin obiectivitatea actului povestirii, cu cele lirice, marcate de subiectivitate, sugerează nu numai complexitatea genului dramatic, ci și posibila lui posterioritate în raport cu cele două.

APLICAŢII

1. Comentați structura poeziei Dorința (împărți-rea pe strofe, tipul strofelor, numărul de versuri).

2. Identi�cați în ce ipostază apare eul liric în textul dat. Ce sentimente reies din poezie?


17

UNITATEA IEste un fapt aproape general admis în prezent că genul dramatic are

– față de cel epic și liric – o vechime mai mică. Dar genul dramatic se individualizează și prin alte trăsături. Poate cea mai importantă din-tre acestea este obligativitatea reprezentării scenice, în fața unui public. Textul scris nu constituie decât suportul verbal al spectacolului care se realizează independent de opera literară care i-a stat la bază.

Un text dramatic este alcătuit din acte (tablouri) și scene.Actul este o diviziune formală a unei piese de teatru. El cuprinde mai

multe scene. Scena este o diviziune a unui act, delimitată, în general, prin:– plecarea sau intrarea unui personaj în scenă;– modi�carea locului și a timpului acţiunii.În cazul operelor dramatice, ideile și sentimentele autorului sunt

transmise indirect, prin intermediul acţiunii și al personajelor. Indicaţiile scenice (de regie) sau didascaliile cuprind îndrumările

autorului referitoare la decorul sau jocul de scenă al actorilor (gesturile, mimica, intonaţia sau mișcarea lor). Indicaţiile de regie apar, de obicei, între paranteze.

Pesonajele textului dramatic comunică și se comunică prin interme-diul dialogului și al monologului, autorul intervenind doar prin indi-caţiile de regie.

Replica reprezintă �ecare intervenţie a unui personaj. Ea este unita-tea esențială de discurs și presupune contactul relațional dintre persona-je. Simpli�cat, limbajul replicilor dramatice este împrumutat din viața cotidiană. Modul de expunere speci�c operelor dramatice este dialogul, prin care personajele comunică idei, sentimente, concepţii, păreri, sta-bilesc relaţii interumane.

Speciile genului dramatic sunt:– comedia,– drama,– tragedia. În ciuda diversității formale pe care operele genului dramatic o pot

îmbrăca, există cel puțin un aspect uni�cator important: con�ictul (nu-mit uneori și con�ict dramatic), element ce presupune înfruntarea din-tre două sau mai multe personaje. Con�ictul se regăsește și în alcătuirea unor opere literare aparținând epicului sau chiar liricului, dar con�ictul dramatic este susținut aproape exclusiv de o construcție dialogată. În esență, con�ictul dramatic se caracterizează prin existența unor forțe a�ate într-o relație de opoziție, ciocnirea acestor forțe provocând o stare de dezechilibru.

Speci�c genului dramatic, legat de condițiile reprezentării scenice, este contactul viu, direct, cu spectatorul: spre deosebire de genul epic sau liric, pentru care cititorii rămân, din punctul de vedere al autorului, imaginari, în cazul operelor dramatice, dialogul cu spectatorii rămâne deschis la �ecare reprezentație, textul dramatic �ind supus constant ve-ri�cării.

A�șul spectacolului Momente și schițe(Clubul de teatru al Ateneului, Tătărași)


UNITATEA I

18


Apus de soarede Barbu Ștefănescu Delavrancea

Inspirată de evenimentul morții lui Ștefan cel Mare, opera dramati-că Apus de soare (1909), scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea este o dramă ce se inspiră din istoria Moldovei, opera �ind remarcabilă prin dimensiunile grandioase ale personajului său central, a cărui măreție conferă lucrării caracter de poem.

ACTUL IÎn stânga, o aripă a castelului din Suceava, cu ferestre cu gratii de �er, sfârșindu-se cu o terasă pusă pe tălpi de piatră. O ușă dă pe terasă. Mai departe se vede turnul castelului. În dreapta, o poartă. Ceva mai în fund, un puţ cu două roate și cu un colac de piatră, o albie cu apă de nălbit. Lângă puţ, o salcie pletoasă. Ograda domnească, cu arbori și copaci bătrâni, înconjurată cu ziduri vechi. Jeţuri, scobite în piatră, la umbra copacilor. În fund, o parte din orașul Suceava și valea râului Suceava șerpuind dinspre munte. E o zi de toamnă. Vântul su�ă. Frun-zele cad.

Scena IPersonaje: Irina, Reveca, Ilinca, Domnica, Ancuţa, Oleana, Fira, Lisandra, Neaga, Stănișoara, Oana, Dochia, Ţugulea Moghilă.(La ridicarea cortinei toate lucrează.)Irina: Cum, cum?Fira: Ei, așa… Zic, se duse, se duse, până dete d-un balaur… […]Lisandra: De un balaur… Staţi… a sărit tindechea. […]Neaga: Lasă focului basmul. La noapte vântul se um�ă. Frunzele cad.

Va � numa bine: noapte, vijelie, basm, și eu să mă ghemuiesc lângă dada Irina.(S-aud toaca și clopotele.)

Reveca: Mamă Dochio, e vremea la toacă. Adu bostanul �ert și fagurii de miere și ulciorul cu apă rece. […]

Irina (către Ţugulea): Și tu? Ce stai ca un ţap logodit?… Ești mândru… Ai sabie… Și ce-ai să faci cu ea?

Ţugulea (face cu mâna ca și cum ar tăia): Să… […]Irina: Când?…Ţugulea: Iacă ș-acuma…Irina: O! bătu-te-ar potca! (Îl mângâie.) S-ajuţi mamei Dochii. Dar,

vezi, ţine-ţi �rea, nu-ţi pune mintea cu bostanul.(Fetele râd.)Ţugulea: Apoi… dă… maică, maică! (Iese.)

Scena IICele de sus, afară de Ţugulea și Dochia.Lisandra: Am ţesut bine, dadă Reveca? […]Ancuţa: Dar eu?


19

UNITATEA IReveca: Mai bine… Nu strânge cârligele… Așa… mâinile-n voie… ca

și cum te-ai juca.Domnica: Verdele ăsta, ori ăsta, dadă Reveca?Reveca: Privește �rea… Aci, școala și învăţătura. Primăvara toate sunt

proaspete, dar nu depline, vara toate coapte și vii, toamna toate pă-lesc, prind un fel de rugină, se învechesc… și nimic murdar… Da, bine… […]

Oleana: E bine, Reveca?Reveca: A! o minune! Ai zice că de când te-ai născut ţii furca-n brâu.

Da… da… Inul curge din caier pe fus ca un �r de păr. Nicio gâlcă. Deștele tale mulg caierul, și caierul se topește, și fusul zbârnâie și plutește parc-ar avea aripi. O! ciută zglobie, tu ai să ţii casa c-un fus… Dar tu, Oană, ce ispravă mi-ai făcut?

Oana: Mai am puţintel și le nălbesc. Prea multe. Și nu mă plâng că sunt prea multe, dar pentru că sunt multe mă pui pe gânduri…

Reveca: Mă băiete că porţi părul bălan ca plăieșii, ce spui? Ce gânduri?Oana: Nu vedeţi ce de fâșii? Și încă trei cămăși de in, d-ale doamnei, să

le rup pentru slăvitul domn ăl mare…Ilinca: Fa Oană, ţie ţi-e lene.Oana: Ba… […]Reveca: Daţi pace fetei… Ce e, Oană, cu gândurile tale?Oana: Ce să �e?… Prea multe fâșii… Prea multe…Reveca: Nu-i trebuie? De ce te plângi?Oana: Da… îi trebuie… Dar de ce așa de multe?… Și buna doam-

nă, când mi le-a dat, mi-a zis: Până diseară să le faci… Și mai lun-gi, Oană, mai lungi. Și-a o�at. Și, plecând, am văzut-o făcându-șicruce.

Toate: Făcându-și cruce?Oana: Da… Mie îmi miroase a război…Toate: A!Ilinca: Război… că de mult nu fusese… Aproape de doi ani… Și se-m-

plinesc douăzeci de ani de când pârcălabii Gherman bietul tata și Oană, tovarășul lui, picară din turnul Cetăţii-Albe… Și-a zis Oană lui Gherman: „Scapă tu!“… Și-a răspuns Gherman lui Oană: „Ba tu!“… Și s-au grijit amândoi, și și-au iertat păcatele unul altuia… Și-a zis Oană lui Gherman: „Ţie-l Dumnezeu pe Ștefan!“… Și-a zis Gherman lui Oană: „Amin!“… Ș-au pierit ei cu toţi ai lor…

Irina: Sunt douăzeci și șapte de ani încheiaţi de când pieri �oarea Mol-dovei la Războieni. Trosnea cetatea ridicată-n pripă de slăvitul nos-tru voievod… Flăcările se-nălţau până la cer… Și el ţipa: „Nu vă lă-saţi!“… Și pârcălabul Dajbog, bietul tata, i-a zis: „Nu ne-om lăsa, dar du-te.“… Și comisul Huru, și postelnicul Hrâncu îl târâră afară din luptă, rupându-i vestmintele de pe el, și i-au zis: „Du-te, că Moldo-va nu piere, d-om pieri noi“… Și s-au stins și Hrâncu, și Huru, și Dajbog, cu toţi boierii mari și mici, bătrâni și tineri, până la unul, că Mohamed, văzându-i, a șoptit lăcrimând: „Oh! ţara aceasta nu va � a mea!“… Și sfântul s-a dus ș-a adunat plăieșii, și-a adulmecat pe Mohamed lovindu-l de dinapoi și din lături pân l-a trecut Dunărea… Și-a pus piatra săpată unde a stat bătălia, mărturisind lumii: „Aici, eu

B. Șt. Delavrancea: Autoportret

i a zis Oană lui

a răspuns Gherman lui Oană: „Ba tu!“… a zis

i postelnicul Hrâncu îl târâră afară din

i i tineri, până la unul,

optit lăcrimând: „Oh! ţara aceasta nu va a adulmecat pe

a trecut Dunărea… a pus piatra săpată unde a stat bătălia, mărturisind lumii: „Aici, eu

Vocabular

gratie (la uși sau la ferestre) = vergea (de �er) care se �xează în toc (sau într-o ramă) formând împreună un baraj protector; zăbrea

jeț = scaun cu spătar înalt; fotoliutindechea = bucată îngustă de lemn sau

de oțel, cu dinți la ambele capete, cu ajutorul căreia se ține întinsă pânza la război când se țese manual

gâlcă = (aici) nod sau porțiune mai îngro-șată care apare la �rele textile (toarse)

bostan = dovleacspată = bețișor peste care se petrec ochiu-

rile când se împletește o rețea sau o plasă

caier = mănunchi de lână, de in, de câne-pă sau de borangic, care se pune pe furcă pentru a � tors manual

betea = �r lung de metal auriu sau argin-tiu


UNITATEA I

20

am fost frânt, să cunoască și să știe toată su�area din ţară că a fost cu voinţa lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcatele mele, și lăudat să �e numele lui în veacul vecilor“.

Toate: Amin!

Literatura și alte arte


Arta, la nivel general, reprezintă frumosul în toate formele sale de ma-nifestare. Frumosul artistic presupune o însumare a unor etape bine sta-bilite, toate având drept scop crearea unei opere desăvârșite, �e că este vorba de un text literar bine structurat, o sculptură sau o pictură �nisată sau un spectacol dramatic în care reacția publicului prezent este cea mai bună formă de marcare a reușitei.

Dacă numim artă acel domeniu care are un obiect al creației pe care dorește să îl desăvârșească, nu pentru o utilizare imediată, practică, ci adresându-se simțirii omenești, atunci putem vorbi și de literatură ca �ind o artă. Obiectul creației este, în cazul literaturii, cuvântul, sarcina scriitorului �ind de a scoate la iveală expresivitatea sa din cât mai multe perspective.

Artistul (scriitor, pictor, compozitor etc.) poate crea, din nou, lumea – în plan imaginar – cu mijloacele speci�ce �ecărei arte: culoare (în pic-tură), sunetul (în muzică), cuvântul (în literatură). Utilizând un limbaj artistic, scriitorul urmărește să trezească în su�etul cititorului anumite stări su�etești, emoții.


Literatura reprezintă astfel o formă a artei, frumosul �ind transmis în acest caz prin intermediul cuvântului scris sau chiar rostit. Dacă ima-ginea și culoarea din pictură sunt mult mai concrete, oferindu-se privi-rii noastre, cuvântul presupune un efort intelectual, invitându-ne să ne imaginăm peisaje, forme, culori etc.

Ca domeniu artistic, literatura ne trimite și către celelalte arte. Nu putem vorbi de un peisaj în cazul Pastelurilor lui Vasile Alecsandri, spre exemplu, fără să ne vină în minte diferite picturi (imagini) ce redau as-pecte prezentate într-un anumit pastel.

APLICAŢII

1. Ce a�aţi din indicaţiile scenice din fragmentul dat?2. Vizionați ecranizarea acestei piese și precizați

cum v-ați imaginat desfășurarea piesei înainte de vizionare și cu ce impresii ați rămas după.

3. Numiți și alte opere dramatice reprezentati-ve din literatura română și din literatura ma-ghiară.

Constantin Brâncuși: Coloanain�nitului


21

UNITATEA I

Literatura și muzica

Principala diferență între literatură și muzică este aceea că nu au același obiect al creației: literatura operează cu cuvinte, iar muzica cu notele muzicale, sunetul. Prima are drept �nalitate obținerea expresivității la nivelul semni�cației în special, cea de-a doua își propune o expresivitate la nivelul tonalităților și al sonorităților.

Receptarea acestora se face diferit. Muzica presupune, de cele mai multe ori, o execuție vocală sau instrumentală pentru a ajunge la au-ditoriu, pe când literatura presupune contactul direct al cititorului cu textul.

Melodia este altceva decât muzicalitatea textului. Aceasta din urmă se bazează pe un aranjament special al grupărilor fonetice, pe evitarea folosirii mai multor consoane sau prin prezența unor efecte de ritm. Chiar poeziile scrise special pentru a � puse pe melodie nu își revendică însușirea muzicalității din sfera muzicii. Din contră, melodia va umbri valoarea versurilor pentru că este mai seducătoare și se impune mai re-pede auzului, �ind speci�că receptării auditive.

Chiar și atunci când muzica și literatura au același creator, ele sunt diferite, adresându-se în mod variat sensibilității receptorului (audito-riu, public, cititor).

Legătura dintre literatură și muzică este destul de vizibilă în zilele noastre, o serie de poezii ale unor autori celebri �ind puse de diferiți artiști pe muzică. Cu toate acestea, literatura de valoare nu cere muzică, la fel cum muzica unor compozitori celebri (Mozart, Paganini, Chopin, Ceaikovski etc.) nu are nevoie de cuvinte.

Literatura și pictura (desenul)

Au existat numeroși scriitori care în opera lor i-au făcut pe cititori să vadă ceea ce citeau. Însă în literatură imaginea nu este o suprapunere a unei imagini picturale. Există opere în care se redă o atmosferă de epocă, se descrie un personaj, un peisaj. Astfel, se apelează la această zonă de întrepătrundere cu pictura atunci când există o tematică anume (natura – descriere; personaj – realizare de portret).

După cum s-a mai spus, literatura folosește cuvinte, iar pictura ope-rează cu culoarea. Un tablou este receptat în sine, fără alte alăturări, pe când imaginea literară este întotdeauna plasată într-un text și par-te dintr-un ansamblu. De asemenea, imaginea în literatură este multmai vagă și cu deschidere către o interpretare mai variată, deoarece ochilor nu li se oferă forme gata construite, ci cuvinte care desemnea-ză forme. În receptarea imaginilor din textele literare un rol important îl are și imaginația cititorului, el putând � considerat, din punctul de vedere al descifrării sensurilor imaginilor artistice, coautor al operei.

PictopoezieExistă totuși un teren comun pentru literatură și pictură, desen. Este vorba despre acele creații aparținând unor zone ale literaturii care culti-vă combinarea materialelor artistice: culoarea și cuvântul se îmbină spre

Seri de poezie și muzică la Muzeul Literaturii Române

Revista Urmuz Nr. 4


UNITATEA I

22

a crea imagini cu rezonanță în text sau invers, text ce se proiectează în imagine. Există în acest sens caligrama și colajul.

Caligrama este un text, cel mai adesea poetic, în care cuvintele/sem-nele sunt dispuse astfel încât să reprezinte un obiect care constituie tema poeziei.

Colajul este un procedeu de compoziție ce constă în „lipirea“ pe o compoziție, pe un suport a unor materiale sau fragmente de materiale și obiecte variate, care creează împreună o operă de artă.

Literatura și teatrul (cinematografia)

Speci�cul artei teatrale și al artei cinematogra�ce constă în legătura lor strânsă cu literatura, care le oferă de cele mai multe ori un punct de re-per. Fără a intra în amănunte privind istoricul acestor arte, este evident faptul că piesele de teatru și �lmul au la bază un scenariu literar.

Problema care se ridică este următoarea: se poate pune un semn de egalitate între un �lm și o carte, între o piesă văzută și o carte citită? Este vorba de același gen de receptare? Lectura solicită imaginația, creativi-tatea, libertatea mai largă a interpretării pentru că este doar un mesaj scris, posibilitatea exprimării unor idei complexe.

Teatrul, prin relația directă cu publicul, presupune: o structurare a piesei de teatru astfel încât să placă publicului. Textul dramatic face personajul mai ușor de receptat, însă îl �xează într-o imagine greu de îndepărtat după aceea. Totodată, piesa de teatru interpretată pe o scenă este rezultatul subiectivității regizorului, deci prezintă o deviere de la opera propriu-zisă. Viziunea este în primul rând a regizorului și abia apoi a autorului operei.

Filmul, ca și teatrul, solicită vizualul în zona receptărilor mai mult decât în zona limbajului. Și el este dependent de un public pentru că este un produs care solicită cele mai multe �nanțe, și astfel trebuie să �e bine vândut.

Literatura se axează pe cuvânt. Produsul ei este cartea. Criteriul es-tetic trece pe primul plan. Teatrul și cinematogra�a uzează de cuvânt, gestică, muzică, decor, actori, scenogra� etc. Produsele lor sunt repre-zentarea piesei pe scenă, respectiv �lmul.

Literatura și artele plastice (pictura și sculptura)

În abordarea unor teme universal valabile se regăsesc suprapuneri spectaculoase între literatură și artele plastice. Astfel, imagini biblice sau ipostaze general umane ale vieții se pot regăsi atât în exprimări plastice cât și în unele literare. Sunt multe exemple de acest fel: gestul apropierii prin sărut este descris de nenumărate ori în versurile unor poeți ca Eminescu, Bolintineanu, Ion Heliade Rădulescu și mulți al-ții dar, același sărut este suprins în picturi sau sculpturi celebre din arta clasică sau contemporană. De asemenea momentul de rugăciuneal omului, de implorare a Divinității în fața greutăților vieții este în aceeși situație. Îl vedem mai jos surprins de Goga în versuri dar îl putem și imagina în reprezentări plastice precum cea a lui Brâncuși sau altele.Constantin Brâncuși: Rugăciune

A�șul �lmului La Moara cu noroc –regia Victor Iliu


23

UNITATEA IExplorarea textului �

Rugăciunede Octavian Goga

Rătăcitor, cu ochii tulburi,Cu trupul istovit de cale,Eu cad neputincios, stăpâne,În faţa strălucirii tale.În drum mi se desfac prăpăstii,Și-n negură se-mbracă zarea,Eu în genunchi spre tine caut:Părinte, – orânduie-mi cărarea!

În pieptul zbuciumat de doruriEu simt ispitele cum sapă,Cum vor să-mi tulbure izvorulDin care su�etul s-adapă.Din valul lumii lor mă smulgeȘi cu povaţa ta-nţeleaptă,În veci spre cei rămași în urmă,Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.

Dezleagă minţii mele tainaȘi legea farmecelor �rii,Sădește-n braţul meu de-a pururiTăria urii și-a iubirii.Dă-mi cântecul și dă-mi luminaȘi zvonul �rii-ndrăgostite,Dă-i raza soarelui de varăPleoapei mele ostenite. […]În su�et seamănă-mi furtună,Să-l simt în matca-i cum se zbate,Cum tot amarul se revarsăPe strunele în�orate;Și cum sub bolta lui aprinsă,În smalţ de fulgere albastre,Încheagă-și glasul de aramă:Cântarea pătimirii noastre.

În poeziile sale Octavian Goga (1881–1938) a dat glas suferințelor poporului român, în special celor ale românilor din Transilvania. În-treaga sa operă este închinată istoriei vitrege și îndurerate a neamului său de plugarü transilvăneni.

Poezia Rugăciune deschide volumul Poezii și reprezintă o artă po-etică a lui Goga prin care autorul cere îndurare lui Dumnezeu pentru poporul român. Titlul exprimă ruga �erbinte a poetului adresată Divi-nității pentru a salva de chinuri și suferințe pe români.

Vocabular

a tulbura = a pierde limpezimeaistovit = obositnegură = ceață densă care se formează în-

deosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea

a orândui = a se așeza, a se aranja într-o anumită ordine

a sădi = a plantaa osteni = a obosijale = durere profundăsmalţ = masă sticloasă formată din diverși

oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal

APLICAŢII

1. Împreună cu colegii de clasă faceţi o cercetare în care să căutaţi alte opere de artă – picturi, sculp-turi, poezii intitulate Rugăciune. Încercaţi să găsiţi elemente de asemănare și deosebire între aceste creaţii, având în considerare următoarele criterii:a) cui se adresează;b) care este mesajul artistului;c) în ce perioadă a fost realizată creaţia.

2. Una dintre cele mai cunoscute opere plastice pe tema cărții este lucrarea pictorului italian

Giuseppe Arcimboldo, Bibiotecarul, realizată în 1566. a) Priviți imaginea de la distanță, apoi din plan

apropiat. Ce observați?b) Studiați elementele portretului care creează

iluzia optică: chipul, corpul, barba, mantia, poziția corpului, părul, privirea, mâinile. Ce impresie vă produc?

c) Credeți că există un element care ajută la înțe-legerea sensurilor tabloului?

Giuseppe Arcimboldo: Bibliotecarul


UNITATEA I

24

Trăirea prin artă. Caracterul senzual al artei


Arta reprezintă o componentă esențială a patrimoniului nostru cultural. Ea asimilează și sistematizează prin intermediul mijloacelor sale (culoa-re, imagine, cuvânt etc.) o experiență de cunoaștere, ca formă de mani-festare a spiritului creator.

În cel mai simplu sens, arta este o formă de comunicare. Ca majori-tatea formelor de comunicare, și arta are o intenție, o sugestie adresată cuiva în special. Câteva exemple pot � picturile și desenele care sugerea-ză emoții, stări de spirit sau sentimente.

Creativitatea culturală înregistrează un număr tot mai ridicat de for-me de exprimare artistică. Sunt valori�cate diferite forme ale artei ma-teriale care până în urmă cu câteva zeci de ani erau considerate străine domeniului estetic. Anumiți artiști recurg, spre exemplu, la materiale reciclate pentru a reda diferite sentimente, idei, trăiri etc.

Ființă socială complexă, de-a lungul existenței, omul încearcă o se-rie de sentimente și trăiri, mergând de la bucuria nașterii până la tris-tețea resimțită în fața morții. Iubirea, relația cu natura și cu cei din jurul nostru și-au găsit, de asemenea, întruparea în artă. Anumiți oa-meni au căutat să-și exprime trăirile prin artă, indiferent de forma ei. Este vizibil astfel faptul că nevoia de creare a artei are un fundament antropologic.

În același timp, arta reprezintă o alternativă la realitate, având posi-bilitatea de a trece granițele concretului. Singurătatea poate � depășită cu ajutorul artei, artistul dedicându-se creării unui obiect de artă, in-diferent de natura lui, sau poate constitui subiectul unei opere de artă, imaginația autorului �ind liberă să îi dea reprezentarea pe care o consi-deră adecvată.

Prin modalități artistice proprii, arta participă la cunoașterea și la descoperirea lumii, punând în mișcare forțe de acțiune mentală, socială și morală, în planul opțiunilor individuale sau comunitare.


Piesa dramatică Moartea unui artist, scrisă de Horia Lovinescu (1917– 1983) prezintă frământările interioare ale sculptorului Manole în legă-tură cu limitele materiei. Acesta, după o carieră de succes, recunoscută la nivel global, resimte teama morții tot mai accentuat. Nu mai poate să doarmă din această cauză, începe să aibă coșmaruri, iar soluția pe care o găsește este realizarea artistică a fricii sale de moarte. Astfel, teama omului în fața morții devine subiectul sculpturii la care va munci neo-bosit până în ultima clipă a vieții.

Giovanni Bellini: Oglindă


25

UNITATEA IExplorarea textului �

Moartea unui artistde Horia Lovinescu

Personajele: Manole Crudu, 58 de ani, sculptor de renume mondial; Vlad �ii lui, 30 de ani; Toma 24 de ani; Aglaia, 40 de ani, menajeră; Cristina, �ica ei, 17 ani; Domnica, 85 de ani, dădaca lui Manole

Casa de la Snagov a sculptorului Crudu. Un hol mare. În fund, un perete aproape întreg, din sticlă mată, desparte atelierul de hol.

Aglaia: Ce v-au spus? Numai minciuni, nu-i așa? (Con�dențial.) N-au avut curajul să recunoască adevărul. O să-l strig eu, la toată lumea! E nebun de legat.

Claudia (intrigată și emoționată): Dar ce-ai văzut? Aglaia: Nu știu… Adică, erau trei sau patru oameni, bărbați și femei.

[…] De-abia ieșiți din piatră. Parcă voiau să se bage înapoi în ea. Unu-ia nu i se vedea decât obrazul. Și priveau spre mine, atât de curioși și de înspăimântați, încât m-am întors să văd ce-i în spatele meu. Iar pe jos, la picioarele lor, era o femeie uriașă […], moartă. Numai ochii îi erau vii și priveau ceva. Așa, strecurați șiret pe sub gene, spre mine. Adică tot în spatele meu. Atunci m-am întors încă o dată și-am țipat.

Claudia: De ce?Aglaia: Mi s-a părut că înțeleg la ce se uită, că văd și eu… nu știu,

moartea sau altceva. Iar el a aruncat cearșaful. E nebun! (Tresare și se ridică.) Trebuie să fug. Atelierul. Îl auzim pe Manole cioplind, îi auzim răsu�area grea, de tăietor de lemne, dar nu-l vedem, căci colțul unde lucrează e invizibil pentru spectatori. Domnica stă la ușă, pe un scaun, absentă, ca toți oamenii foarte bătrâni.

Manole (întrerupându-și lucrul, vine în scenă. Își șterge sudoarea. E istovit.) Mă lasă puterile, dadă. (Cade pe un scaun.) Dadă, n-auzi? (Respiră greu. După un timp se uită la bătrână, o vede absentă. Mai tare.) Dadă, mai este lapte?

Domnica (tresărind): L-am pus la răcit, maică. (Aduce laptele.) […]Manole: Oamenii ar spune că te-ai ramolit, dadă.Domnica: Ei, săracii, ce știu ei! Dar poate că m-am ramolit. Așa-i când

te pregătești de călătoria cea mare. […]Manole (râzând): Moartea pe care o văd oamenii mei de piatră nu sea-

mănă cu a dumitale, dadă. […]Domnica: De aceea se holbează așa spăimoși… Parcă-i mare ispravă să

mori, Manole… Așa-i regula. Ce-ai făcut tu acolo e nelegiuire curată, mai bine ai sparge-o. Să n-o vadă oamenii. Ce le trebuie? Viața e viață și moartea e moarte. De ce să le amesteci? Nu se cuvine, calci legea, Manole.

Manole (iritat): Bine, bine, du-te la culcare. […]Cristina: Mi-e milă de dumneavoastră. Sunteți atât de schimbat și de

trist…Giovanni Battista Tiepolo: 3 studii de personaje alegorice


UNITATEA I

26

Manole (o�ând plictisit): Să te vindec și de asta. […] (Arătând spre sta-tuie.) Du-te și privește. (Cristina se duce.) Dacă ai să pricepi ce-am făcut, ai să-ți dai seama că sunt dincolo și de tristețe, și de milă.

Cristina (fascinată și îngrozită, face câțiva pași de-a-ndărătelea): La ce se uită oamenii aceia, ce-au văzut?

Manole: Neantul, fetițo. Moartea. (Cristina îl privește, scoate un țipăt sugrumat și fuge, lăsând ușa deschisă.) Ce gâscă!(Se îndreaptă spre statuie, dar își duce mâna la inimă, fulgerat de durere. Cade pe un scaun, gemând. Pe ușă se strecoasă Vlad. […] Tiptil, trece, prin spatele lui Manole, spre statuie. După un timp, revi-ne. E atât de emoționat, încât aproape se bâlbâie. Vine spre Manole.)

Vlad: Iartă-mă, tată! Trebuia s-o văd! E o operă strivitoare! […]Manole (Pauză. Se uită spre statuie.) N-o s-o pot termina!Vlad: Dar e gata, tată!Manole (privindu-l, nedumerit și concentrat): Ce? Ce spui?Vlad: Orice adaos ar întina-o. (Cu adorație.) Ce sculptor mare ești, tată!

(Ducându-se spre statuie.) Acum înțeleg de ce spuneai că eu nu știu nimic despre tenebre și de ce mă avertizai să nu dansez pe frânghie. (Vine spre el.) Dar cu statuia asta a ta se întâmplă ceva: nu suportă nimic alături! E aproape dincolo de artă și de omenesc.

Manole: Nu mă așteptam să aud cuvântul ăsta din gura ta.Vlad (Arătând spre statuie.) Ea mă constrânge să-l rostesc. Prin opozi-

ție. Nu e o plăsmuire omenească, ci contrariul ei, un obiect de panică, o negație palpabilă. Însăși moartea.

Manole: Ajută-mă să mă ridic. Vreau s-o văd. (Vlad îl ajută, și-l duce în fața statuii.) Ce ciudat! Ai dreptate. Nu-mi dădeam seama că am ter-minat-o. […] În clipa asta știu însă că am terminat-o de�nitiv. Parcă de zeci de ani. (Surâde, și-apoi surâsul se prelungește chiar într-un mic râs, aproape voios.)

Vlad: De ce râzi?Manole (arătând spre statuie): Hâdă mai e!Vlad: E o capodoperă! […]Manole: De ce e atâta zgomot? Un zgomot mare, ca o vâltoare, ca un

uragan. Vlad: Ți se pare, tată. […] Tată…Manole: Taci, Vlad. Lasă-mă să vorbesc cu mine. De mult n-am mai

vorbit cu bătrânul cioplitor demodat. Nu era prost bătrânul și avea demnitate. […]

Vlad: Vreau să te întreb ceva. Pentru mine e foarte important. După… (arată spre statuie) ce se mai poate face? Ce mai poate urma? Nu pentru tine, ci în general, pentru un artist.

Manole: Nimic. Evident, nimic nu mai poate urma. Vlad: Asta înseamnă că celui care o acceptă nu-i mai rămâne decât să

arunce dalta, să se trântească la pământ și să urle de groază. Ca un animal.

Manole (după o pauză): Dar nu trebuie să accepți.Vlad (uluit): Cum? Și asta o spui tu, care ai făcut-o?Manole: N-am făcut-o eu, Vlad, ci frica mea. Acum, frica asta nu mai

e în mine, ci acolo, pe soclu, deșucheată și nerușinată. De aceea am

Imagini din piesa Moartea unui artist


27

UNITATEA Irâs înainte, pentru că am descoperit dintr-o dată… că nu-mi mai este frică. (Cu exaltare.) Niciodată n-am fost atât de liber și de puternic ca acum. (Își duce deodată mâna la piept cu o expresie de cumplită durere. Horcăind aproape.) Nu-i nimic, asta n-are nicio însemnătate. A obosit hoitul. Se cere la odihnă. Atâta tot.

Izolat, lucrând în tăcere, Manole duce o luptă cu cea mai puternică teamă umană, teama de moarte, iar rezultatul – sculptura – este unul greu de închipuit și de privit. Oamenii sculptați de meșter par a vedea moartea în fața lor, de unde și dorința lor de a se reîntorce în blocul de piatră din care au fost sculptați.

Realizând sculptura ce redă frica resimțită în fața „călătoriei celei mari“, Manole înfruntă treptat această teamă, iar, în �nal, reușește să își privească distant creația, fapt care echivalează cu victoria asupra morții.

Prin artă, eroul operei reușește să exprime ceea ce altfel nu i-ar � fost cu putință, arta devenind în acest caz un remediu pentru trăirile interi-oare negative ale creatorului.

APLICAŢII

1. Explicați titlul operei propuse în legătură cu conținutul acesteia.

2. Discutați despre modul în care ați reprezenta artistic următoarele sentimente: iubirea, triste-țea, admirația, mila. Ce formă de reprezentare artistică (muzică, dans, pictură, sculptură etc.) ați alege pentru �ecare dintre ele?

3. Imaginați-vă și alte mijloace de realizare artistică a fricii de moarte. Discutați-le cu colegii voștri.

4. Citiți următoarele gânduri ale unor artiști din domenii diferite ale artei, despre artist și meni-rea lui. Alegeți două dintre ele pe care să le expli-cați cu exemple din propriile voastre lecturi sau contacte cu arta. Pornind de la ele, dezvoltați voi înșivă o pledoarie pentru rolul artei și al artistu-lui în lumea contemporană.„Când uităm de artist privindu-i tabloul, nu este oare cel mai mare elogiu pe care îl putem aduce artistului?“ (Al. Dumas – scriitor romantic)

„Artistul este con�dentul naturii.“ (Rodin – sculptor, precursor al modernismului)„Cel ce spune artist, spune spadasin.“ (G. B. Shaw – dramaturg, laureat al Premiului Nobel)„Artistul este un receptacul pentru emoţii care vin de peste tot: din cer, din pământ, dintr-o bu-căţică de hârtie, dintr-o formă trecătoare, din-tr-o pânză de păianjen.“ (Picasso – pictor, artist complex modern)„Artiștii sunt cele mai frumoase �ori ale Creaţi-ei, cele mai dulci vise ale Creatorului, cea mai de preţ componentă a societăţii. Poate că ei nu știu cât sunt de iubiţi, adoraţi și urmaţi de spectatorii lor.“ (Devi – �lozof, militantă pentru pace)„Generic vorbind, artistul este acea persoană care prin creeaţiile sale reușește să transmită emoţi-ile și sentimentele sale publicului privitor. Sunt mulţi cântăreţi care nu transmit nimic și alţii care doar prin două cuvinte îţi mângâie su�etul.“ (Andreea Bălan – cântăreață contemporană)

Vocabular

con�dențial = secret, care se comunică în taină (în secret)

istovit = foarte obosit, epuizat, extenuata se ramoli = a slăbi din punct de vedere �-

zic și intelectual (din cauza bătrâneții) a se holba = a se uita cu ochii măriți de

curiozitate, de spaimădadă = termen de respect folosit, în gene-

ral, de oamenii de la țară pentru a se adresa unei femei mai în vârstă

neant = nimic, ne�ință, inexistențănedumerit = mirat, încurcat în fața unui

lucru; dezorientatadorație = iubire și respect fără marginia constrânge = a forța, a obligahâd = foarte urât, dezgustător


UNITATEA II

28

II. Biblia


Biblia (din grecescul biblos = carte) este baza întregii gândiri iudaice și creștine. Ea este alcătuită din 24 de cărți scrise în ebraică și repartizate în 3 grupe. Tora, prima dintre ele, este o învățătură, o cale de urmat (este sensul acestui cuvânt în ebraică). Ea cuprinde 5 părți: Facerea, Ieșirea, Leviticul, Numerii și Deuteronomul. Se găsesc aici, povestirea despre ori-ginile lumii, evenimentele întemeietoare ale Israelului (legământul lui Dumnezeu cu Avraam), apoi încercările poporului lui Israel, călăuzit de Moise. Însă Tora este mai mult decât o istorie și mai mult decât o lege, cu numeroase învățături care au ca punct central Cele Zece Porunci și perceptele iubirii de Dumnezeu și ale iubirii aproapelui. Tora este partea fundamentală a Bibliei pentru evrei.

Pentru creștini, Biblia e Cartea care cuprinde cărţile. Biblia, așadar, e Biblioteca; Biblioteca prin excelenţă, singură și singulară în dumnezeiasca ei omenitate. Orice bibliotecă din lume poate avea cuvinte despre Dum-nezeu; Biblia e însăși rostirea lui Dumnezeu, anume pentru oameni și prin oameni. Inspirată de Duhul Sfânt, ea e Cartea devenită cărţi. Cu omul adamic Creatorul vorbea într-un singur limbaj; omul căzut n-a mai înţeles graiul îngerilor, și-ntr-un târziu s-a pomenit Moise că tocmai pe el, bâlbâitul, îl trimite Dumnezeu să le grăiască oamenilor cuvintele Sale.

În canonul religios, Biblia, în întregul ei, se alcătuiește din două mari secţiuni: Vechiul Testament, care cuprinde istoria mântuirii neamului omenesc de la facerea lumii până spre secolul II î. H.: Noul Testament, care cuprinde viaţa și învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos, istoria pri-melor șase decenii ale creștinismului și istoria mântuirii universale în perspectivă eshatologică.

Totalitatea cărţilor cuprinse în Sfânta Scriptură constituie „canonul“ biblic. Cuvântul vine de la grecescul kanon, care înseamnă „normă“, „regulă“, „principiu director“. Așadar, o carte canonică este învestită cu autoritate normativ în materie de credinţă; conţinutul ei dogmatic devi-ne obligatoriu. Această asociere între cuvântul „canon“ și „Sfânta Scrip-tură“ ca tezaur al credinţei a fost făcută mai întâi de Origen (sec. III d. H.) și dusă mai departe de către S�nţii Părinţi ai Bisericii.

Pe de altă parte, cuvântul „Biblie“ vine de la grecescul biblion (cu genitivul bibliou), care la început a însemnat „hârtie (sau orice materi-al) de scris“, apoi și-a generalizat înţelesul de „carte“. Limba latină însă a preluat pluralul substantivului. Paralel cu termenul „Biblie“ a circulat și acela de „Scripturi“ sau „Scriptură“.

Revenind la canonul biblic, e evident că a învesti sau a nu învesti o carte cu autoritate normativă este un act în parte omenesc, dar el pre-

Textele biblice de la Marea Moartă


29

UNITATEA IIsupune mai întâi existenţa cărţii, respectiv, a cărţilor. Acestea însă, în foarte multe cazuri, au fost precedate de o literatură orală pe care ele au preluat-o selectiv și au consemnat-o în genuri distincte sau amestecate. E sigur că Moise, întâiul autor biblic, a relatat evenimentele de dinain-tea sa nu numai pe baza unor documente scrise, ci și pe aceea a unor tradiţii orale, care se transmiteau din generaţie în generaţie. Tot atât de sigur este că evangheliștii (mai ales cei ce n-au au fost ucenici direcţi ai Mântuitorului, cum sunt Marcu și Luca) și-au alcătuit scrierile preluând istorisirile care circulau prin viu grai.

Dacă admitem că toţi autorii Bibliei au fost teologi = „cuvântători de Dumnezei“, e bine de amintit că, prin rostire, teologia lor a devenit �lologie.

În cea de a doua jumătate a secolului II î. H. Ptolemeu al II-lea Fila-delful a patronat și �nanţat traducerea Bibliei în limba greacă. Aceasta a fost făcută în orașul Alexandria de către 72 de învăţaţi evrei, aduși din Palestina (câte șapte de �ecare trib), fapt pentru care noua versi-une a fost numită Septuaginta. După tradiţie, cei 72 au lucrat separat, sub asistenţa Duhului Sfânt, versiunile lor dovedindu-se în �nal iden-tice. Septuaginta a căpătat astfel o mare autoritate, �ind considerată ca al doilea original al Vechiului Testament. Cu peste șase sute de ani mai târziu, în secolul IV, Fericitul Ieronim avea să traducă Biblia în limba latină, pentru creștinătatea occidentală, versiune cunoscută sub numele de Vulgata. Cele mai multe din cărţile Vechiului Testament (începând cu Psalmii) au fost traduse mai întâi după Septuaginta. Apoi după Tex-tul Ebraic. Controversată, chiar de la început, de către contemporanii lui Ieronim (printre care și Fericitul Augustin), Vulgatei i-au trebuit nu mai puţin de douăsprezece secole până să devină textul acceptat al Bisericii Catolice, decretată astfel de către Papa Clement al VIII-lea în 1592 și rămasă ca atare până astăzi.

Versiunea ebraică a continuat să �e citită în sinagogă dar a rămas mai mult pe seama rabinilor și a altor învăţaţi, circulaţia ei �ind tot mai re-strânsă. a mai intervenit o di�cultate. După cum se știe, alfabetul ebraic era alcătuit numai din consoane. Pentru pronunţarea corectă a unui cu-vânt, vocalele erau intercalate de cititorul însuși, iar aceasta se făcea prin tradiţia orală transmisă de la dascăl la învăţăcel. Cu vremea însă, această tradiţie s-a tot subţiat, așa încât noile generaţii nu mai cunoașteau în aceeași măsură textul biblic.

Ca parte a lumii ortodoxe, poporul român și-a avut Biblia tradusă tot după Septuaginta. Cităm pe cele mai importante: Biblia lui Șerban, Bu-curești 1688; Biblia de Buzău, 1854–56; Biblia lui Șaguna (Sibiu), 1856–58. Dar tot după Septuaginta a fost tradusă, și Biblia lui Bob (Blaj), 1795, pentru uzul greco-catolicilor. Ultima ediţie din marea �liaţie a apărut la București în 1914, singura „ediţie a Sfântului Sinod“.

Împărţirea în versete a fost făcută de tipograful parizian Robert Ște-fan; textul a apărut astfel, pentru prima oară, în ediţia greco-latină din 1551 a Noului Testament, iar pentru a doua oară, în ediţia din 1555 a Bi-bliei latine integrale. Cade-se a se reţine însă că versetul (ca și capitolul, de altfel) e doar o unitate convenţională, iar nu o unitate dogmatică în sine; el nu se constituie într-un univers închis, ci, dimpotrivă, cu foarte multe ferestre către marele univers al S�ntei Scripturi.

Rembrandt: Moise spărgând tablele legii


UNITATEA II

30


Limbile în care a fost scrisă Biblia

Trei limbi au servit autorilor inspiraţi în scrierea textelor originale ale S�ntei Scripturi: limba ebraică, aramaică și greacă.

Limba ebraică – este o limbă semitică înrudită cu limbile arabă, etio-piana, vechea asiro-babilioniană și în special cu limba vechilor fenicieni. Ea a fost vorbită de evrei până după exil, iar apoi a fost folosită numai în rugăciunile liturgice și în compoziţiile literare; reînviată și adaptată cerinţelor epocii noastre, este folosită ca limbă o�cială în Israel.

Limba aramaică – vorbită mai întâi în regiunea Damascului și din-colo de Eufrat, s-a răspândit în special în timpul Imperiului Persan(538–330 a.C.) și a fost vorbită, sau cel puţin înţeleasă, din Babilonia până la graniţele Egiptului. A devenit limba vorbită curent de iudeii din Palestina în timpul Iui Isus. Limba aramaică mai este încă folosită în slujbele unor grupuri creștine din Orientul Mijlociu.

Limba greacă – a dat capodopere nemuritoare ale literaturii clasi-ce; ea s-a răspândit în Orient, după cuceririle lui Alexandru cel Mare (333–323 a.C.), și a devenit limba persoanelor culte în marile orașe ca: Antiohia, Alexandria etc. Cuceririle romane nu au dat lovituri acestei limbi, dimpotrivă ea a ajuns să �e folosită frecvent la Roma.

Vechiul Testament a fost scris în cea mai mare parte în limba ebraică. În limba aramaică au fost scrise unele părţi din Cartea lui Ezdra și Car-tea lui Daniel. În limba greacă au fost scrise: Cartea a II-a a Macabeilor și Cartea înţelepciunii. De asemenea unele texte din Cartea lui Daniel și din Cartea Esterei. Au ajuns până la noi numai în grecește unele cărţi ale căror originale ebraice (sau aramaice) s-au pierdut, cum sunt: Cartea lui Tobia, a Iudilei, Baruch, și o parte din Ecclesiastic.

Întreg Vechiul Testament a fost tradus în grecește între anii –300–130 a.C. Această traducere greacă a Vechiului Testament se numește «Septuaginta». Ea a fost adoptată de Biserica Creștină încă de pe timpul apostolilor și mai este încă în uz în unele Biserici Orientale.

Noul Testament a fost scris în întregime în grecește cu excepţia Evangheliei după Matei, care a fost scrisă iniţial în limba ebraică (sau aramaică), dar care a ajuns până la noi numai în limba greacă.

La sfârșitul secolului IV d.C. Sfântul Ieronim (420) a făcut o tradu-cere a Sf. Scripturi în limba latină, traducere cunoscută sub denumirea de «VULGATA», care a devenit textul o�cial biblic al Bisericii Catolice. Actualmente Sfânta Scriptură este tradusă în aproximativ 1.000 de limbi.

Biblia în limba română

În limba română, se tipăresc în sec. XVI întâi numai unele cărţi ale Scripturii. De pildă: Codicele Voroneţean (Faptele Apostolilor, Iacob și cele două scrisori ale Sf. Petru), Psaltirea Șcheiană, Psaltirea Voroneţea-nă, Psaltirea Hurmuzachi, Palia de la Orăștie (Gen. și Ex.).

Din sec. XVII sunt demne de amintit: «Noul Testament de la Bălgrad» (Alba Iulia) – 1648, Psaltirea în versuri a Mitropolitului Doso�ei – la Iași.

Bruegel: Turnul Babel

Messina: Sfântul Ieronim


31

UNITATEA IICa o continuare a acestor străduinţe, în 1688 apare la București pri-

ma Biblie completă în limba română, pe timpul domniei lui Șerban Cantacuzino, tradusă de fraţii Șerban și Radu Greceanu. Peste 100 de ani, în 1795, Samuil Micu Klein – din Școala Ardeleana prezintă o nouă traducere a Bibliei, care apare la Blaj. E demnă de amintit Biblia anglica-nă tipărită la Iași în 1874. În sfârșit, mai amintim ediţia catolică a Noului Testament – 1935 Săbăoani – Roman (traducere: Preoţii B. Vineri și Gh. Anton).

Înscriindu-se în bogata tradiţie biblică românească, de la Noul Tes-tament de la Alba Iulia (1648) la Biblia de la București (1688) și de la ediţia sinodală din 1914 la cea a lui Gala Galaction și Vasile Radu (1938), versiunea lui Bartolomeu Anania (prima ediţie în 2001) clari-�că unele aspecte esenţiale. În primul rând, potrivit titlului, ilustraţi-ile sunt o noutate absolută, în cultura biblică românească, în afară de tentativa de autor din 1936, în colaborare cu I. D. Ștefănescu, a Patri-arhului Nicodim (Munteanu), pe vremea când era încă Mitropolit al Moldovei, de a ilustra textul revelat, nu avem decât lucrări �e diminua-te la nivel de conţinut, precum Mica Biblie destinată mai ales copiilor, prima ediţie din 1913 apărând sub auspiciile aceluiași Nicodim, �e unele neasumate canonic. Este motivul pentru care Biblia cu ilustraţii este prima de acest fel în limba română. Ea reprezintă integral și ne-modi�cat textul biblic revizuit de Mitropolitul Bartolomeu și aprobat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Spre �nele anului 2010, Mitropolitul Bartolomeu, de fericită memorie, își dădea cu en-tuziasm acordul pentru ceea ce avea să �e ultimul său proiect editorial de anvergură.

Cărţile, capitolele şi versetele din biblie

Fiecare din cele 73 de cărţi ale Bibliei este împărţită în capitole. Această împărţire în capitole s-a făcut în sec. XIII d.C. Fiecare capitol, la rândul său, este împărţit în versete – adică în fraze sau perioade. Numerota-rea versetelor pentru Vechiul Testament s-a făcut în anul 1528 d.C, iar pentru Noul Testament în anul 1555. Astfel este posibilă identi�carea unei fraze din Biblie prin intermediul a trei date: titlul cărţii (de obicei prescurtat), numărul capitolului și al versetului. De pildă dacă găsim undeva adnotarea: Mt. 5, 3 – vom căuta în Evanghelia după Matei capi-tolul 5, iar în acest capitol versetul 3: «Fericiţi cei săraci cu duhul pentru că a lor este împărăţia cerurilor».

Sfânta Scriptură sau Biblia este formată din două părţi mari: Vechiul Testament (V. T.) și Noul Testament (N. T.) �ecare având în componenţa sa următoarele scrieri sau cărţi:Vechiul Testament:� Pentateuchul: Geneza / Facerea, Exodul, Leviticul, Numerii Deute-

ronomul � Cărţi istorice: Iosue, Judecătorii, Rut, I Regi, II Regi, III Regi, IV Regi,

I Cronici, II Cronici, I Ezdra, II Ezdra, Tobia, Iudith, Estera� Cărţi didactice: Iob, Psalmii, Proverbe, Eccleziastul, Cântarea Cântă-

rilor, Cartea înţelepciunii

Noul Testament de la Bălgrad


UNITATEA II

32

� Cărţi profetice: Isaia, Ieremia, Lamentaţiile, Baruch, Ezecbiel, Dani-el, Osca, Ioel, Amos, Abdia, Iona, Mihea, Nahum, Habacuc, Sofonia, Aggeu, Zaharia, Malahia

� Cărţi istorice din ultima perioadă: I Macabei, II Macabei Noul Testament:� Cărţi legale: Evanghelia după Matei, Evanghelia după Marcu, Evan-

ghelia după Luca, Evanghelia după Ioan � Carte istorică: Faptele Apostolilor � Cărţi didactice: Epistola Sf. Pavel către Romani, Epistola către Co-

rinteni, II. Epistola către Corinteni, Epistola Sf. Pavel către Gala-teni, Epistola Sf. Pavel către Efeseni, Epistola Sf. Pavel către Filipeni, Epistola Sf. Pavel către Coloseni, Epistola Sf. Pavel către Tesaloni-ceni, Epistola Sf. Pavel către Tit, Epistola Sf. Pavel către Filemon, Epistola către Evrei, Epistola Sf. Iacob, I Epistolă a Sf. Petru, II Epis-tolă a Sf. Petru, I Epistolă a Sf. Ioan, II Epistolă a Sf. Ioan, III Epistolă a Sf. Ioan, Epistola sfântului Iuda, Carte profetică: Apocalipsa Sf. Ioan Apostolul.


Vechiul Testament

Vechiul Testament, inițial parte a literaturii antice ebraice dar devenit în timp patrimoniu universal, însumează scrieri cu un caracter foarte va-riat și datând din epoci foarte diferite. Dintre scrierile care au un carac-ter pur literar, mai importante sunt povestirile, operele lirice și Cărțile profeților.

Epica ebraică a fost scrisă, în majoritate, sub in�uența literaturii babiloniene. Dar, indiferent de in�uențe, aceste povestiri au varietate internă și atmosferă. Epicul cu caracter realist (povestea lui Iosif) stă alături de aventura fantastică din Cartea lui Iosua; fanatismul și setea de răzbunare (Cartea Esterei), alături de umorul ușor picant din Istoria Susanei. Caracterul emotiv al subiectelor, bogăția su�etească a persona-jelor și înclinația povestitorului spre notația psihologică conferă acestor povestiri o importanță deosebită în cadrul literaturii antice.

Geneza

La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și

Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.Și a zis Dumnezeu: „Să �e lumină!“ Și a fost lumină.Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina, și a despărţit Dumnezeu

lumina de întuneric.Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte.

Și a fost seară și a fost dimineaţă: ziua întâi.Și a zis Dumnezeu: „Să �e o tărie prin mijlocul apelor și să despartă

ape de ape!“ Și a fost așa.William Blake: Dumnezeu judecând pe Adam

Icoană populară, Nașterea


33

UNITATEA IIA făcut Dumnezeu tăria și a despărţit Dumnezeu apele cele de sub

tărie de apele cele de deasupra tăriei.Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și

a fost seară și a fost dimineaţă: ziua a doua.Și a zis Dumnezeu: „Să se adune apele cele de sub cer la un loc și să se

arate uscatul!“ Și a fost așa, și s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor și s-a arătat uscatul.

Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Și a văzut Dumnezeu că este bine.

Apoi a zis Dumnezeu: „Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul și asemănarea ei, și pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!“ Și a fost așa.

Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul și după asemănarea ei, și pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pă-mânt. Și a văzut Dumnezeu că este bine.

Și a fost seară și a fost dimineaţă: ziua a treia.Și a zis Dumnezeu: „Să �e luminători pe tăria cerului, ca să lumineze

pe pământ, să despartă ziua de noapte și să �e semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii,

Și să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pă-mântul“. Și a fost așa.

A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei și luminătorul cel mai mic pentru cârmui-rea nopţii, și stelele.

Și le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,Să cârmuiască ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Și

a văzut Dumnezeu că este bine.Și a fost seară și a fost dimineaţă: ziua a patra.Apoi a zis Dumnezeu: „Să mișune apele de vietăţi, �inţe cu viaţă în

ele și păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!“ Și a fost așa.A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape și toate �inţele vii,

care mișună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, și toate păsările înaripate după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că este bine.

Și le-a binecuvântat Dumnezeu și a zis: „Prăsiţi-vă și vă înmulţiţi și umpleţi apele mărilor și păsările să se înmulţească pe pământ!“

Și a fost seară și a fost dimineaţă: ziua a cincea.

Michelangelo: Crearea lui Adam

Basilica Sf. So�a din Constantinopol


UNITATEA II

34

Apoi a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul �inţe vii, după felul lor: animale, târâtoare și �are sălbatice după felul lor“. Și a fost așa.

A făcut Dumnezeu �arele sălbatice după felul lor, și animalele do-mestice după felul lor, și toate târâtoarele pământului după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că este bine.

Și a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele do-mestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!“

Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dum-nezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie.

Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creșteţi și vă înmulţiţi și umpleţi pământul și-l supuneţi; și stăpâniţi peste peștii mării, peste pă-sările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul!“

Istoria mântuirii consemnează în cărţile Vechiului Testament că Dum-nezeu cel iubitor, intenţionând și pregătind cu grijă mântuirea între-gului neam omenesc, a ales, după un plan cu totul deosebit, un popor căruia i-a încredinţat promisiunile sale. Într-adevăr, după ce a încheiat o alianţă cu Avraam, apoi, prin intermediul lui Moise, cu poporul iz-raelit, El s-a manifestat prin cuvinte și fapte, ca Dumnezeu unic, viu și adevărat, poporului pe care și-l atașase, pentru ca Izraelul să cunoască din experienţă care erau planurile lui Dumnezeu cu oamenii și vorbin-du-i Dumnezeu însuși prin gura profeţilor, să le înţeleagă din zi în zi mai profund și mai clar și să le vestească printre neamuri.

Economia mântuirii, vestită, relatată și explicată de autorii sacri, apa-re ca adevăratul cuvânt al lui Dumnezeu în cărţile Vechiului Testament; astfel, aceste cărţi, inspirate în mod divin, păstrează o valoare perpetuă; «într-adevăr, tot ceea ce a fost scris, pentru a noastră învăţătură s-a scris, pentru ca prin răbdarea și mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde» (Rom. 15, 4).

Cei 151 de Psalmi (cântece de laudă) din care se pare că o parte îl au ca autor pe regele David, restul �ind opera mai multor poeți anonimi, au un caracter foarte variat, ca temă și ca stil: imnuri, elegii, ode, cântece patriotice, cântece de nuntă, de înmormântare, etc. Psalmii sunt ade-vărate culmi de lirism, de o rară intensitate de sentiment, cu metafore foarte plastice, sugestive, pitorești sau suave.

Cântarea cântărilor este scrisă în a doua jumătate a primului mileniu î. Chr. în limba ebraică și atribuită regelui Solomon. Cântarea celebrea-ză, cu un profund lirism, iubirea dintre acesta și o păstoriță. Poemul are, pe lângă valoarea sa poetică, o valoare istorico-antropologică, evo-când vechile obiceiuri orientale legate de căsătorie. Cântarea cântărilor, împărțită în 7 capitole, este un poem de dragoste (redactat în forma sa de�nitivă în ultimele secole ale erei vechi) în care tensiunea înaltă a sentimentului se exprimă �e direct, �e prin intermediul comparațiilor și metaforelor, care aduc un puternic parfum de exotism:

„Fruntea lui este scut de aur, iară pletele-i stufoase ca �nicul, negre sunt cum este corbul. Ochii lui sunt ca acele porumbițe albe scăldate în lapte, poposind lângă limpede izvor. Obrajii lui sunt ca răzoare de

Vocabular

netocmit = (aici) care nu este pus în ordinecârmuire = stăpânire, domniea se prăsi = (despre animale) a face pui;

a se reproduce, a se înmulțitârâtor, -oare = (animal) care se târăște

Natură edenică


35

UNITATEA IItranda�ri balsamici, stoguri miresmate, iar buzele lui roșii au respirarea dulce a mirului de smirnă. Ca pârghii de aur îi sunt brațele, cu pietre nestemate împodobite; pieptul lui e ca sculptat în �ldeș, cu ușoare vine albastre de sa�r.“

„Răpește-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! Regele m-a dus în cămă-rile sale: veseli-ne-vom și ne vom bucura de tine. Preamări-ţi-vom dra-gostea mai mult decât vinul. Cine te iubește, după dreptate te iubește!“

Cărțile profeților, scrise de diferiți autori între secolele al VII-lea și al II-lea î. Chr., impresionează prin accentele vibrante de revoltă împotriva nedreptății, asupririi, lăcomiei și luxului celor bogați, revoltă mergând până la o violentă amenințare. Cărțile profeților, ridicându-se prin elo-cința lor la înalte culmi de proză literară, reprezintă un sector foarte original și cu totul inedit pentru acele timpuri.


Noul Testament

Viața lui Iisus și învățătura sa sunt cuprinse în cea de-a doua parte a Bi-bliei, Noul Testament. Viața lui Christos este povestită în patru cărți scurte, Evangheliile (din greacă = vestirea cea bună) scrise între anii 65 și 100 d. Chr. De către Matei, Marcu, Luca și Ioan.

În ceea ce privește Noul Testament, cele 27 de cărţi ale acestuia au fost scrise în limba greacă, cu excepţia Evangheliei după Matei, care a fost redactată mai întâi în aramaică (versiune care însă nu a ajuns până la noi) și rescrisă, de către același autor, în grecește. Dată �ind iuţeala cu care se răspândea creștinismul, e lesne de imaginat și repeziciunea cu care manuscrisele erau copiate în zeci și sute de exemplare pentru aria, din ce în ce mai largă, a comunităţilor creștine. Așa se explică faptul că o bună parte din ele au înfruntat secolele și că până în zilele noastre au ajuns nu mai puţin de 2500 de manuscrise, dintre care 167 cuprind Noul Testament în întregime.

APLICAŢII

1. Rezumați în șapte alienate etapele creației, așa cum sunt ele prezentate în primul capitol al Bi-bliei. Caută în acest capitol/fragment referirile la facerea omului și comentează-le.

2. În Vechiul Testament se spune: „Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţilor tale. Deșer-tăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune, afară de credinţa în Dumnezeu și de păzirea po-runcilor Lui…(Eccl. 1, 14).“ Căutați în cuprinsul

acestei părți a Bibliei cele zece porunci primite de Moise. Explicați în ce fel pot � acestea puse în relație cu citatul anterior. Care este actualitatea acestora?

3. Cum este conceput poemul de dragoste Cânta-rea cântărilor? Cu ce alte creații de acest tip poți să îl compari? Dă, cel puțin câte un exemplu din literatura română, maghiară și universală. Argu-mentează într-un eseu comparația realizată.

Michelangelo: Sfânta familie


UNITATEA II

36

Sfânta Evanghelie după Ioan: Învierea

1. Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, �ind încă întuneric, și a văzut piatra ridicată de pe mormânt.

2. Deci a alergat și a venit la Simon-Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, și le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt și noi nu știm unde L-au pus.

3. Deci a ieșit Petru și celălalt ucenic și veneau la mormânt.4. Și cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte,

mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt.5. Și, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.6. A sosit și Simon-Petru, urmând după el, și a intrat în mormânt și

a văzut giulgiurile puse jos,7. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu

giulgiurile, ci înfășurată, la o parte, într-un loc.8. Atunci a intrat și celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, și a vă-

zut și a crezut.9. Căci încă nu știau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morţi.

10. Și s-au dus ucenicii iarăși la ai lor.11. Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Și pe când plângea,

s-a aplecat spre mormânt.12. Și a văzut doi îngeri în veșminte albe șezând, unul către cap și altul

către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.13. Și aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că

au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.14. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa și a văzut pe Iisus stând, dar nu

știa că este Iisus.15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este

grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi ridica.

16. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreiește: Rabuni! (adică, Învăţătorule)

17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei și le spune: Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.

18. Și a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul și acestea i-a zis ei.

19. Și �ind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), și ușile �ind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis: Pace vouă!

Sfânta Evanghelie după Luca: Învierea

1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.

2. Și au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.3. Și intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.

Pictură bizantină – Învierea

Vocabular

ucenic = 1. apostol, discipol (al lui Iisus);2. persoană (tânără) care învață o meserie lucrând în producție sub îndrumarea unui meșter sau urmând o școală profesională; 3. adept și con-tinuator al unui savant, al unui �lozof, al unui artist

giulgiu = pânză cu care se acoperă mortul; lințoliu

mahramă (lit. maramă) = fâșie lungă de pânză, din bumbac sau borangic, îm-podobită la margini cu �ori colorate


37

UNITATEA II4. Și �ind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înain-

tea lor, în veșminte strălucitoare.5. Și, înfricoșându-se ele și plecându-și feţele la pământ, au zis aceia

către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, �ind

încă în Galileea,7. Zicând că Fiul Omului trebuie să �e dat în mâinile oamenilor păcă-

toși și să �e răstignit, iar a treia zi să învieze.8. Și ele și-au adus aminte de cuvântul Lui.9. Și întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unspre-

zece și tuturor celorlalţi.10. Iar ele erau: Maria Magdalena, și Ioana și Maria lui Iacov și celelalte

împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.[…]30. Și, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvân-

tat și, frângând, le-a dat lor.31. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut…“

Cuvântul lui Dumnezeu, care este forţa lui Dumnezeu pentru mântu-irea oricărui credincios, e înfăţișat și își arată puterea într-un mod emi-nent în scrierile Noului Testament. Căci atunci când s-a împlinit timpul, Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi, plin de har și adevăr. Cristos a întemeiat pe pământ împărăţia lui Dumnezeu, prin faptele și cuvintele sale, El l-a făcut cunoscut pe Tatăl său și s-a făcut cunoscut și pe sine în-suși; prin moartea, învierea și înălţarea sa plină de slavă, prin trimiterea Duhului Sfât, El și-a desăvârșit lucrarea. Înălţat deasupra pământului, El atrage pe toţi oamenii la sine, El care singur are cuvintele vieţii veșnice. Dar acest mister n-a fost dezvăluit altor generaţii așa cum s-a revelat apropiaților Săi, s�nţilor săi Apostoli și Profeţi în Duhul Sfânt, ca să ves-tească Evanghelia, să trezească în alţii credinţa în Isus, Cristos și Domn, și să adune într-un tot Biserica. Scrierile Noului Testament se înfăţișează ca o mărturie veșnică și dumnezeiască a tuturor acestor lucruri.

Imnul iubirii al Apostolului Pavel

1. De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător.

2. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știinţă, și de aș avea atâta credinţă încât să mut și munţii, iar dragos-te nu am, nimic nu sunt.

3. Și de aș împărţi toată avuţia mea și de aș da trupul meu ca să �e ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprin-de de mânie, nu gândește răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.

a vorbit, �ind

Vocabular

miresme = uleiuri sau substanțe aromatice folosite pentru ungerea trupului, pen-tru parfumarea aerului

nedumerit = care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neaș-teptat, neclar

răstignit = cruci�cat, pironit (pe cruce)(a) frânge = a rupe în două sau în mai mul-

te bucăți

Michelangelo: Pieta


UNITATEA II

38

8. Dragostea nu cade niciodată…[…]13. Și acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea și dragostea. Iar mai

mare dintre acestea este dragostea. (Cor. 1, 13)

Pentru că Dumnezeu vorbește în Sfânta Scriptură prin intermediari umani, în felul oamenilor, pentru a înţelege în mod clar ce schimburi a voit să aibă Dumnezeu însuși cu noi, interpretul S�ntei Scripturi tre-buie să caute ceea ce hagiogra�i au avut într-adevăr intenţia de a ne face să înţelegem, ce a plăcut lui Dumnezeu să ne facă cunoscut prin cuvân-tul lor. Pentru a descoperi gândul hagiogra�lor, trebuie, între altele, să �m atenţi și la esențele general-umane, cum este dragostea propovădu-ită în această scrisoare.

Deoarece adevărul este propus și exprimat în mod diferit în textele care sunt sub diverse titluri istorice în textele profetice, în textele poetice sau celelalte genuri de exprimare. Trebuie deci ca interpretul să cercete-ze sensul pe care hagiograful, în împrejurări determinate, în condiţiile epocii și ale culturii sale a voit să-l exprime și l-a exprimat de fapt cu ajutorul genurilor literare folosite în acea epocă.

Pentru a înţelege corect ceea ce a voit autorul să a�rme prin scris, trebuie să �m foarte atenţi la aceste moduri de a simţi, de a spune sau de a relata care erau obișnuite în mediul și pe vremea hagiografului și la acelea care erau de obicei în uz pe alocuri, în vremea aceea, în relaţiile dintre oameni, și anume epistolele.

Însă, întrucât Sfânta Scriptură trebuie să �e citită cu același spirit care a făcut să �e scrisă, pentru a descoperi corect sensul textelor sacre, nu trebuie dată atenţie mai mică conţinutului și unităţii întregii Scripturi, ţinând seama de Tradiţia vie a Bisericii întregi și de analogia credinţei.Auguste Rodin: Catedrala

Vocabular

chimval = vechi instrument muzical com-pus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; cimbal

proorocie = profeție, prezicere, prevestire; fapt prezis de un proroc

avuție = avere, bogățiea pizmui = a dușmăni, a urî pe cineva

APLICAŢII

1. Dumnezeu, autorul și inspiratorul cărţilor ce-lor două Testamente, a acţionat aici atât de în-ţelept încât Noul Testament este ascuns în cel Vechi iar cel Vechi devine clar în cel Nou (Sf. Augustin). Căci, cu toate că Cristos a înteme-iat o nouă alianţă prin Sângele său (Lc. 22, 20; I Cor. 11, 25), totuși cărţile Vechiului Testa-ment folosite în predica evanghelică prezintă și dobândesc în Noul Testament înţelesul lor de-plin și se luminează și se explică reciproc. Cum vedeți legătura între cele două Testamente, după lectura fragmentelor discutate și trecând

impresiile prin experiența de viață și religioasă proprie?

2. Comparați cele două fragmente din Evangheliile lui Ioan și Luca. Se relatează același eveniment. Care sunt asemănările și deosebirile între cele două relatări? Care este esența mesajului sur-prins în prezentarea învierii lui Iisus?

3. Epistola Apostolului Pavel către Corinteni cu-prinde și fragmentul numit Imnul iubirii. De ce a primit, în tradiția populară, acest capitol titlul respectiv? Citiți și alte epistole din Noul Testa-ment și dați-le câte un titlu sugestiv.


39

UNITATEA II

E V A L U A R E

1. In�uența „Cărții cărților“ este incomensurabilă în cultura umanității. Ilustrați cu câte 3 exemple reprezentative din arte diferite (pictură, sculptură, literatură, muzică) această in�uență.

2. Căutați două �lme care au ca izvor de inspirație istoriile Bibliei. Rezumați aceste creații artistice și comparați aceste rezumate cu textul biblic. Scrieți un eseu pe baza uneia dintre comparații.

3. Păstrarea multor tradiții biblice se realizează prin intermediul culturii populare, a folclorului. Poezia populară tradițională este un bun exemplu în acest sens. Dați două exemple de creații populare care re�ectă nemijlocit realități biblice.

4. Sărbătorile religioase marchează, desigur, evenimente relatate în Biblie. Realizați o compunere în care să descrieți obiceiuri de Crăciun sau de Paști, făcând trimitere la relatările biblice care au generat aceste sărbători.

5. În literatura română, ca și în cea maghiară și universală, există numeroase creații de inspirație biblică. Citiți, la alegere, Psalmii de Tudor Arghezi sau Iona de Marin Sorescu și descoperiți in-�uența textului biblic asupra acestor scrieri.

Mozaic bizantin și pictura lui Michelangelo: Cina cea de taină

Franco Ze�relli: Isus din Nazaret


UNITATEA III

40

III. Literatura populară


Folclorul se constituie ca parte integrantă a culturii naţionale. Prin fol-clor înţelegem totalitatea faptelor de cultură populară, transmise prin cuvânt și practici. Tot ceea ce, în aceste manifestări ale culturii populare, se organizează în text – cântat, scandat sau, pur și simplu, spus – alcă-tuiește literatura populară sau folclorul literar. Când textul e însoţit de practici și rituri, integrate, de regulă, unui ceremonial, vorbim despre folclorul obiceiurilor.

Folclorul se distinge prin câteva trăsături speci�ce: Caracterul oral pare să �e cel mai important și reprezintă trăsătu-

ra speci�că fundamentală a literaturii populare, care constă în faptul că aceasta este creată, păstrată și transmisă prin viu grai, pe cale orală deci, din generaţie în generaţie, spre deosebire de literatura cultă, care se creează, se difuzează și se păstrează prin intermediul scrisului (și al tipăritului).

Caracterul tradiţional are în vedere existenţa, în cadrul literaturii folclorice, a unui sistem prestabilit de mijloace de expresie artistică (motive, imagini, metafore, grupuri de rime, reprezentări mitice, for-mule magice) care se combină într-o diversitate nesfârșită de variante, tipuri de variante, opere folclorice noi. Crearea unor noi variante sau opere literare folclorice noi are loc în cadrul relaţiei dintre tradiţie și inovaţie.

Caracterul colectiv reprezintă particularitatea operei literare folclori-ce de a � expresia artistică a unei conștiinţe colective, spre deosebire de opera literară cultă, de�nită ca expresie a conștiinţei individuale (a auto-rului acelei opere literare). Colectivitatea dă drept de circulaţie unui bun folcloric creat de un individ talentat aparţinând ei. Fără acest gir, creaţia individului respectiv nu circulă în variante, ceea ce are drept urmare dispariţia ei. Legătura dintre individul talentat și colectivitatea din care acesta face parte este, așadar, foarte strânsă.

Caracterul anonim este direct determinat de oralitatea folclorului. Dacă o operă literară scrisă (cultă) nu poate � concepută în afara autori-lor cunoscuţi, opera literară folclorică nu e însoţită de identitatea vreu-nui autor individual decât în puţine și nesemni�cative situaţii și pentru foarte scurtă vreme.

Prin caracter sincretic înţelegem contribuţia mai multor modalităţi artistice (a mai multor arte) la realizarea unor opere folclorice: poezia se cântă (cu excepţia plugușorului și a oraţiilor de nuntă, a descântecelor și a proverbelor, a zicătorilor și ghicitorilor) sau se scandează în ritmul jocului (strigăturile); naraţiunea (basmul, legenda, snoava) bene�ciază

Nicolae Grigorescu: Ţărăncuţăcu turmă de oi


41

UNITATEA IIIde mimica și gestica povestitorului popular anume înzestrat; teatrul po-pular folosește arta măștilor, arta mimei și pantomimei, gestica, decla-maţia, muzica.

Clasi�carea literaturii populare

O clasi�care a literaturii folclorice pe categorii, pe genuri și specii îm-parte literatura populară, în primul rând, în două mari grupe:1. creaţia literară cu funcţie rituală sau ceremonială;2. creaţia literară fără funcţie rituală sau ceremonială. Prima grupă se subîmparte în alte categorii:

a) poezia obiceiurilor calendaristice: obiceiuri de Anul Nou (colin-de, Plugușorul, Capra, Ursul); obiceiuri de primăvară (Vergelul, Junii, Sîmbra oilor); rituri de invocare a ploii (Paparudele, Scaloia-nul); obiceiuri de seceriș (Cununa, Dragaica);

b) poezia ceremonialurilor de trecere (obiceiuri legate de momen-tele cruciale din viaţa omului): nașterea; nunta (oraţiile, Cântecul miresei); moartea (Cântecul bradului, Zorile, Cântecul mare de petrecut, bocetele).

A doua grupă, aceea a literaturii folclorice, fără funcţie rituală sau ceremonială, cuprinde creaţii ce se pot clasi�ca pe genuri și specii, ca în literatura cultă.Lirice – în versuri – doina: de dor, de jale, de haiducie de cătănie; de

înstrăinare, etc. – cântecul propriu-zis: cântece despre cântec, despre

relaţiile de familie, de iubire, dragoste și dor, cu temă soci-ală, de înstrăinare de muncă

– strigătura Epice – în versuri – balada: fantastică, vitejească, pastorală, despre cur-

tea feudală, familială (nuvelistică), jurnale orale

– în proză – basmul – legenda– snoava

Aforisme și enigmatice – proverbe și zicători– ghicitori

T E XT AU X I L IA R

Românul e născut poet!Înzestrat de natură cu o închipuire strălucită și cu o inimă simţitoare, el își revarsă tainele su�etului în melodii armonioase și în poezii improvizate.

De-l muncește dorul, de-l coprinde veselia, de-l minunează vreo fap-tă măreaţă, el își cântă durerile și mulţumirile, își cântă eroii, își cântă istoria, și astfel su�etul său e un izvor nesfârșit de frumoasă poezie.

Nimic dar nu poate � mai interesant decât a studia caracterul acestui

Henri Matisse: Bluză românească

Grup în costume populare românești


UNITATEA III

42

popor în cuprinsul cânticilor sale, căci ele cuprind toate pornirile inimei și toate razele geniului său.

Comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de notiţe isto-rice, de crezări superstiţioase, de datini strămoșești și mai cu seamă de frumuseţi poetice pline de originalitate și fără seamăn în literaturile străine, poeziile noastre poporale compun o avere naţională, demnă de a � scoasă la lumină ca un titlu de glorie pentru naţia română.

Aceste poezii se împart în trei clase deosebite:1. Cânticele bătrânești sau Balade;2. Doine; 3. Hore.

Baladele sunt mici poemuri asupra întâmplărilor istorice și asupra faptelor măreţe.

Doinele coprind toate cânticele de doruri, de iubire și de jale.Horele sunt cânticele de veselie ale poporului. […]Toate aceste poezii, fără dată sigură, și fără nume de autori, sunt as-

cunse de secole întregi, ca niște petre scumpe, în sânul poporului. Ele sunt expuse a se perde; prin urmare e o sfântă datorie de a le căuta și a le feri de noianul timpului și al uitărei.

Datoria aceasta am cercat să o îndeplinesc. Agiutat de câteva persoane, iar mai cu seamă de d. A. Russo, am adunat, în deosebite călătorii prin munţii și prin câmpiile în�orite ale ţărei noastre, o mare parte din poeziile poporale, și acuma săvârșind coordonarea lor, le închin patriei mele ca cea mai dreaptă avere a ei.

(V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor)


Citiţi consideraţiile despre miturile românești ale lui G. Călinescu, din pasajul de mai jos:

„Patru mituri sunt nutrite din ce în ce mai mult de mediile literare, tinzând a deveni pilonii unei tradiţii autohtone. Întâiul, Trăian și Dochia, simbolizează constituirea însăși a poporului român. El a fost formulat propriu-zis de Asachi (Dochia care împietrește cu oile sale fugind de Tră-ian), însă cu elemente populare și cu o legendă cantemiriană. Mioriţa, istoria ciobanului care voiește a � înmormântat lângă oile sale, simboli-zează existenţa pastorală a poporului român și exprimă viziunea fran-ciscan-panteistică a morţii la individul român. Acest mit a ajuns să �e socotit de unii Divina noastră Comedie.

Meșterul Manole (povestea zidarului de mănăstire care își zidește soţia ca să oprească surparea clădirii) e mitul estetic, indicând concepţia noas-tră, despre creaţie, care e rod al suferinţei.

În sfârșit, Zburătorul e mitul erotic, personi�carea invaziei instinctului puberal.

Poezia română, prin Eminescu îndeosebi, a arătat înclinări de a socoti iubirea ca o forţă implacabilă, fără vreo participare a conștiinţei. Pe lângă aceste patru mituri încearcă să se ridice și altele îmbrăţișând mai cu sea-mă domeniul religiosului.“

(G. Călinescu, Istoria literaturii române)

propriu-zis de Asachi (Dochia care împietre

puberal.

Valea Oltului

Vocabular

înzestrat = dotat, prevăzut cu cele nece-sare

închipuire = imaginație, fanteziedor = 1. dorință puternică de a vedea sau

de a revedea pe cineva sau ceva drag; 2. stare su�etească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, do-rință; 3. suferință cauzată de dragos-tea pentru cineva (care se a�ă departe)

duios = emoționant, mângâietor, blând, dulce, sentimental, afectiv, iubitor

datină = obicei păstrat din vechime, con-sacrat prin tradiție, caracteristic pen-tru o colectivitate; tradiție, uzanță

noian = nemărginire; imensitate; canti-tate, volum mare din ceva; belșug; mulțime

Vocabular

nutrit = (despre idei sau sentimente) care a fost întreținut, cultivat, purtat în su-�et sau în minte

autohton = care s-a format și s-a dezvoltat pe teritoriul unde trăiește (și în pre-zent), care este originar de aici; local

panteistic = referitor la panteism (concep-ție �lozo�că potrivit căreia divinitatea se identi�că cu întreaga natură)

surpare = (despre ziduri, clădiri) prăbușire, dărâmare

puberal = referitor la pubertate (perioadă a vieții omenești situată între copilărie și adolescență, caracterizată prin ma-turizarea glandelor sexuale și printr-o dezvoltare psihică intensă)

implacabil = care nu poate � înduplecat, atenuat, îmblânzit; neîndurător; care se produce în mod fatal


43

UNITATEA III

Dicţionar cultural

Ce sunt miturile?

După orice dicţionar explicativ, mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credinţele popoarelor antice despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari etc. Dar de�niţia din dicţionar nu acoperă în întregime complexitatea noţiunii de mit. Ca s-o înţelegem mai bine, ne vom opri asupra câtorva dintre trăsăturile ei de-�nitorii:� Mitul este o poveste al cărei subiect se referă de obicei la un eveni-

ment creator (al întregului Univers sau al unei părţi din el: un teritoriu geogra�c, o stea, o specie vegetală sau animală, un sentiment etc.) petrecut la începutul lumii.

� Faptele (sau semni�caţia lor) relatate de o astfel de poveste mitică se caracterizează prin permanenţă și repetabilitate, motiv pentru care se vorbește despre timpul mitic în deosebire de timpul istoric, în sensul că dacă ultimul se referă numai la trecut, primul conţine, deopotrivă, trecutul, prezentul și viitorul.

� Personajele mitice sunt făpturi supranaturale: zei, semizei, eroi (Făt-Frumos, Ileana Cosînzeana, Balaurul, Muma-Pădurii, Zmeul, Zbu-rătorul etc, Prometeu – în mitologia greacă, Meșterul Manole – la noi). Deși socotite �inţe sacre, personajele mitice își găsesc corespondenţe printre oameni, generalizează caractere, întâmplări, sentimente uma-ne.

� Miturile au valoare explicativă. Ele reprezintă prima treaptă a cu-noașterii, efortul dintâi al omului de a stabili, prin intuiţie, marile ade-văruri ale lumii pe care a luat-o, astfel, în stăpânire. Multe adevăruri mitice se pot explica știinţi�c. Nimeni nu poate, de exemplu, contesta adevărul exprimat de �lozo�a din Mioriţa, care transmite ideea că, murind, omul reintră în circuitul cel mare al elementelor materiale ale universului.

� Fiind o poveste, mitul se înrudește strâns cu literatura și de aceea vor-bim adesea despre substratul mitic al unei opere literare oarecare.

Care este diferența între mit și basm?

În accepţia lui Mircea Eliade, mitul povestește o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc în timpul primordial, în timpul fabulos al „înce-puturilor“. Altfel zis, mitul povesteș te cum, mulţumită isprăvilor �inţelor su-pranaturale, o realitate s-a născut, �e că e vorba de realitatea totală, Cos-mosul, sau numai un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituţie. E, așadar totdeauna povestea unei „faceri“, istoria unei geneze. Fiind considerat „adevărat“, mitul avea cu precădere o funcţie iniţiatică, conţinutul său �ind sacru, exemplar și semni�cativ. Basmul, în schimb, este o degradare a sacrului sau poate un dublet facil al mitului și al ritualului de iniţiere. El repetă pe un alt plan și cu alte mijloace scenariul exemplar de iniţiere, prelungește iniţierea la nivelul imaginarului. De altfel, multe simboluri și mituri vor � „redescoperite“ prin intermediul operelor literare.

Pierre de Cortone: Romulus și Remus


UNITATEA III

44

CREAŢII EPICE

B A L A D AExplorarea textului �

Mioriţa(fragmente din varianta publicată de Vasile Alecsandri)

Mioriţa, capodopera absolută a literaturii noastre populare, este rezulta-tul unui proces de creaţie seculară, textul baladei armonizând un număr variabil de motive poetice cu existenţă independentă în folclor.

Pe-un picior de plai,Pe-o gurã de rai,Iată vin în cale,Se cobor la vale,Trei turme de miei,Cu trei ciobănei.Unu-i moldovan,Unu-i ungureanȘi unu-i vrâncean

Iar cel ungureanȘi cu ce-l vrâncean,Mări, se vorbirã,Ei se sfătuirăPe l-apus de soareCa să mi-l omoarePe cel moldovan,…Dar cea mioriţă,Cu lână plăviţă,De trei zile-ncoaceGura nu-i mai tace,Iarba nu-i mai place.…

– Drăguţule bace,Dă-ţi oile-ncoace,…Stăpâne, stăpâne,Îţi cheamă și-un câine,Cel mai bărbătescȘi cel mai frăţesc,Că l-apus de soareVreau să mi te-omoareBaciul ungureanȘi cu cel vrâncean!– Oiţă bârsană,De ești năzdrãvanã,Și de-a � sã morîn câmp de mohor,Să spui lui vrânceanȘi lui ungureanCa să mă îngroapeAice, pe-aproape,În strunga de oi,Să �u tot cu voi;…Iar tu de omorSă nu le spui lor.

Să le spui curatCă m-am însuratCu-o mândră crăiasă,A lumii mireasă;Că la nunta meaA căzut o stea;…Iar dacă-i zãri,Dacă-i întâlniMăicuţă bătrână,Cu brâul de lână,…Tu, mioara mea,Să te-nduri de eaȘi-i spune curatCă m-am însuratCu-o fată de crai,Pe-o gură de rai.Iar la cea măicuţăSă nu spui, drăguţă,Că la nunta meaA căzut o stea…

Varianta publicată de Alecsandri în 1852, în cunoscuta sa culegere de literatură populară, are următoarea structură de motive:

Motivul transhumanţeiEvocă o atmosferă calmă, luminoasă, un acord deplin între om și natură, comunicate prin cele două metafore cu valoare simbolică de la început.

Motivul complotuluiEchilibrul se strică: contrast puternic între atmosfera senină cu na-tură feerică din primul motiv și gândurile sumbre, cu motivaţie mes-chină, ale complotiștilor.Nicolae Brana: Miorița – gravură

Vocabular

plai = 1. regiune de munte sau de deal, aproape plană, acoperită în general cu pășuni; 2. drum (cărare) care face legătura între poala și creasta unui munte; potecă

ungurean = originar din transilvaniamări = cuvânt care exprimă mirare, sur-

prindere; cuvânt prin care se sublini-ază o relatare, o a�rmație

plăviță = (lână) de culoare albă-cenușiebârsană = (oaie) cu lână lungă și asprănăzdrăvan = înzestrat cu puteri miracu-

loase; care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla

mohor = plantă cu frunze liniare, ascuțite, folosită ca hrană pentru animale

strungă = țarc, îngrăditură în care se țin oile


45

UNITATEA III

Dragoș Morărescu: Miorița

Motivul mioarei năzdrăvaneÎn desfășurarea epică intervine elementul fabulos prin personi�carea mioarei, care e neliniștită și, în cele din urmă, vorbește. Este sugerată o perfectă armonie între om și natură (păstor și animal), între om și profesiunea sa.

Cu motivul mioarei năzdrăvane se epuizează partea epică a ba-ladei, de aici încolo aceasta având o evoluţie lirică, cu atât mai sem-ni�cativă cu cât pretextul lirismului este ipotetic: „Și de-a � să mor.“

Motivul testamentuluiDramatismul crește pe fondul unei seninătăţi a confruntării omului cu moartea – seninătate izvorâtă din înţelegerea profundă a alcătuirii universului, din experienţa mitică retrăită de baciul moldovean.

Motivul alegoriei moarte-nuntă Motivul conţine sensurile �lozo�ce cele mai profunde: nu dispărem în ne�inţă, ci ne contopim cu �inţa cea mare a naturii, ceea ce repre-zintă, de fapt tema fundamentală a baladei.

Motivul măicuței bătrâneMotiv cu o pronunţată funcţie estetică, menit să sensibilizeze și mai mult pe ascultător (cititor), să accentueze tragismul. Totul capătă semni�caţia unui protest împotriva morţii premature, nedrepte. Sub raport artistic, motivul se alcătuiește sub forma celor două portrete: al măicuţei bătrâne și al ciobanului tânăr.


Monastirea Argeșului(fragmente din varianta publicată de Vasile Alecsandri)

Jertfa zidirii sau jertfa pentru creaţie: cu aceste sintagme ne-am obișnuit să denumim tema baladei Mănăstirea Argeșului (Meșterul Manole sau Zidirea Mănăstirii Argeșului).

Pe Argeș în jos,Pe un mal frumos,Negru-vodă treceCu tovarăși zece,Nouă meșteri mari,Calfe și zidari,Și Manole, zece,

Care-i și întrece.Merg cu toţi pe caleSă aleagă-n valeLoc de mănăstireȘi de pomenire.…Ba, doamne, am văzut

Pe unde-am trecutUn zid părăsitȘi neisprăvit.Câinii cum îl văd,La el se repădȘi latră-a pustiuȘi urlă-a morţiu.“

APLICAŢII

1. Urmăriţi structura de motive a baladei Mioriţa și demonstraţi că, prin această structură, balada este reprezentativă pentru folclorul românesc. Comentaţi, totodată, realizarea artistică a două motive poetice, la alegere.

2. Demonstrați de ce este tragică totuși condi-ţia eroului mioritic. Concretizați sub formă de compunere meditația voastră.

Mănăstirea Argeșului – interior


UNITATEA III

46

…Iată zidul meu!Aici aleg euLoc de mănăstireȘi de pomenire.Deci voi, meșteri mari,Calfe și zidari,Curând vă siliţiLucrul de-l porniţi,Ca să-mi ridicaţi,Aici să-mi duraţiMănăstire naltăCum n-a mai fost altă,Că v-oi da averi,V-oi face boieri,Iar de nu, apoiV-oi zidi pe voi,V-oi zidi de viiChiar în temelii!“Meșterii grăbeau,Sforile-ntindeau,Locul măsurau,Șanţuri largi săpau,Și mereu lucrau,Zidul ridicau,Dar orice lucraNoaptea se surpa!A doua zi iar,A treia zi iar,A patra zi iarLucrau în zadar!…Nouă meșteri mari,Calfe și zidari!Știţi ce am visatDe când m-am culcat?O șoapta de susAievea mi-a spusCă orice-am lucraNoaptea s-a surpaPân-om hotărîÎn zid de-a zidi

Cea-ntâi soţioară,Cea-ntâi surioarăCare s-a iviMâini în zori de ziAducând bucateLa soţ ori la frate.…Când, vai! Ce zărea?Cine că venea?Soţioara lui,Floarea câmpului!…Manea mi-o vedea,Inima-i plângea,Și iar se-nchina,Și iar se ruga:Su�ă, Doamne-un vânt„Su�ă-l pe pământ,Brazii să-i despoaie,Paltini să îndoaie,Munţii să răstoarne,Mândra să-mi întoarne,Să mi-o-ntoarne-n cale,S-o ducă de vale!“Domnul se-ndura,Ruga-i ascultaȘi su�a un vântUn vânt pe pământPaltini că-ndoia,Brazi că despoia,Munţii răsturna,Iară pe AnaNici c-o înturna!Ea mereu venea,Pe drum șovăiaȘi s-apropiaȘi amar de ea,Iată c-ajungea!…„Manole, Manole,Meștere Manole!Ajungă-ţi de șagă,

Că nu-i bună, dragă.Manole, Manole,Meștere Manole!Zidul rău mă strânge,Trupușoru-mi frânge!“… „Manole, ManoleMeștere Manole!Zidul rău mă strânge,Viaţa mi se stinge!“…Domnul o priveaȘi se-nveselea…Și pe gânduri sta,Apoi porunceaSchelele să strice,Scări să le ridice.Iar pe cei zidari,Zece meșteri mari,Să mi-i părăseascăCa să putrezeascăColo pe grindiș,Sus pe coperiș.Meșterii gândeauȘi ei își făceauAripi zburătoareDe șindrili ușoare,…Manea se pierdea,Ochii-i se-nvelea,Lumea se-ntorcea,Norii se-nvârtea,Și de pe grindiș,De pe coperiș,Mort bietul cădea!Iar unde cădea,Ce se mai făcea?O fântână lină,Cu apa puţină,Cu apă săratăCu lacrimi udată!

Mănăstirea Argeșului

Vocabular

calfă = lucrător cali�cat după o perioadă de ucenicie

morțiu = (regional, în expresii) a urla lung și trist (ca o prevestire de moarte)

(a) dura = a construi, a zidi, a clădiaievea = în realitate, cu adevărat, în-

tr-adevăr, lămurit, clar; real, concret(a) înturna = a (se) înapoia, a (se) întoarce(de) șagă = (de) glumăgrindiș = substantiv colectiv format prin

derivare cu su�xul -iș de la grindă – element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc. folosit pentru asigu-rarea rezistenței unei construcții

șindrilă = scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperișul caselor


47

UNITATEA III

Ivan Torrent: Zborul lui Icar

Structura de motive a acestei capodopere folclorice se sprijină pe un număr constant de motive, dezvoltate însă în mod diferit de anonimii ei autori. Varianta Alecsandri conţine toate cele opt motive:

Motivul zidului părăsitVodă și cei zece meșteri caută Un zid părăsit / Și neisprăvit, ceea ce poate semni�ca tenacitatea cu care omul se consacră ideii construc-tive într-o succesiune ne-sfârșită de generaţii.

Motivul surpării zidurilorReprezintă intriga baladei. Variantele românești ale temei merg în direcţia con�ictului psihologic: nu atât asupra faptelor cade accentul, cât mai ales asupra suferinţelor su�etești ale lui Manole, care, pentru a zidi, e constrâns să jertfească și să se jertfească.

Motivul visuluiAduce, în potenţarea și evoluţia con�ictului, remediul eșecului, im-punând condiţia zidirii în temelii a unei �inţe omenești.

Motivul femeii destinate zidiriiEste motivul cu cele mai profunde implicaţii estetice. Prin el, faptele pun în relief două personaje puternic conturate, cu trăsături ome-nești de mare forţă generalizatoare.

Motivul zidirii treptateDezvăluie întregul zbucium su�etesc al lui Manole și suferinţele Anei. În timpul zidirii – nu întâmplător treptate – pro�lurile morale ale celor doi se desăvârșesc: delicateţea su�etească a Anei; tăria de caracter și stăpânirea de sine ale lui Manole. Zidirea treptată urcă gradat suferinţa pe culmile tragismului.

Motivul con�ictului feudalAre, în structura baladei, două funcţii principale: una compoziţio-nală, pentru că leagă motivul zidului, părăsit, care marchează înce-putul construcţiei, cu �nalul baladei, când opera e desăvârșită; alta etică, subliniind opoziţia dintre idealul artistului și egoismul îngust al conducătorului medieval.

Motivul lui IcarNu trebuie interpretat ca un deznodământ oarecare, pentru că are înţelesuri proprii derivate din desfășurarea generală a întâmplărilor: mărește coe�cientul de sacri�ciu suprem cerut de orice capodoperă, prin moartea tuturor meș terilor; dă o rezolvare mitică dragostei ce-lor doi soţi care, prin moarte, trec în nemurire.

APLICAŢII

1. Urmăriţi structura de motive a baladei Monas-tirea Argeșului și comparați-o cu Kőműves Kele-men, balada reprezentativă a folclorului maghiar. Comentaţi comparativ, totodată, realizarea ar-tistică a două motive poetice similare, la alegere.

2. Demonstrați de ce este tragică soarta eroului creator. Concretizați sub formă de compunere meditația voastră.


UNITATEA III

48

B A S M U L


Tinereţe fără bătrâneţe și viaţă fără de moarte

Prin basmul lui Petre Ispirescu, Tinereţe fără bătrâneţe și viaţă fără de moarte, vă invităm într-o călătorie în fantastic, spectaculos, feeric, spe-ci�că �cţiunii poveștilor, dar și în spaţiul mioritic, arhaic, plin de ritual folcloric, susţinut de aspiraţii spre bine și frumos, spre dorita „veșnică tinereţe“. Promisiunea neobișnuită a tatălui, la nașterea copilului, este laitmotivul deopotrivă al basmului și al vieţii. Dar să călătorim împre-ună cu �ul de împărat, al cărui plâns, la naștere, nu s-a oprit decât la promisiunea „tinereţii fără bătrâneţe și a vieţii fără de moarte“.

A fost odată un împărat mare și o împărăteasă, amândoi tineri și fru-moși, și, voind să aibă copii, a făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta; a îmblat pe la vraci și �loso�, ca să caute la stele i să le ghicească daca or să facă copii; dar în zadar.

[…]Mai-nainte de a veni ceasul nașterii, copilul se puse pe un plâns, de

n-a putut niciun vraci să-l împace. Atunci împăratul a început să-i fă-găduiască toate bunurile din lume, dar nici așa n-a fost cu putinţă să-l facă să tacă.

– Taci, dragul tatei, zice împăratul, că ţi-oi da împărăţia cutare sau cutare; taci, �ule, că ţi-oi da soţie pe cutare sau cutare fată de împărat, și alte multe d-alde astea; în sfârșit, dacă văzu și văzu că nu tace, îi mai zise: taci, fătul meu, că ţi-oi da Tinereţe fără bătrâneţe și viaţă fără de moarte.

Atunci, copilul tăcu și se născu; iar slujitorii deteră în timpine și în surle și în toată împărăţia se ţinu veselie mare o săptămână întreagă.

De ce creștea copilul, d-aceea se făcea mai isteţ și mai îndrăzneţ. Iar când fuse într-o zi, tocmai când copilul împlinea cincisprezece ani și îm-păratul se a�a la masă cu toţi boierii și slujbașii împărăţiei și se chefuiau, se sculă Făt-Frumos și zise:

– Tată, a venit vremea să-mi dai ceea ce mi-ai făgăduit la naștere.Auzind aceasta, împăratul s-a întristat foarte și i-a zis:– Dar bine, �ule, de unde pot eu să-ţi dau un astfel de lucru nemaiau-

zit? Și dacă ţi-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac.– Dacă tu, tată, nu poţi să-mi dai, apoi sunt nevoit să cutreier toată

lumea până ce voi găsi făgăduinţa pentru care m-am născut.[…]Trecând și peste hotarele Scorpiei, se duseră, se duseră și iară se mai

duseră, până ce ajunseră la un câmp numai de �ori și unde era numai primăvară; �ecare �oare era cu deosebire de mândră și cu un miros dul-ce, de te îmbăta; trăgea un vântișor care abia adia. Aicea stătură ei să se odihnească, iară calul îi zise:Val Munteanu: Tinereţe fără bătrâneţe

și viaţă fără de moarte


49

UNITATEA III– Trecurăm cum trecurăm până aci, stăpâne; mai avem un hop: avem

să dăm peste o primejdie mare; și dacă ne-o ajuta Dumnezeu să scăpăm și de dânsa, apoi suntem voinici. Mai-nainte de aci este palatul unde locuiește Tinereţe fără bătrâneţe și viaţă fără de moarte.

[…]Femeile îl rugară să locuiască de aci înainte cu dânsele, căci ziceau că

li se urâse, șezând tot singurele; iară el nu așteptă să-i mai zică o dată, ci primi cu toată mulţumirea, ca unul ce aceea și căuta.

Încet, încet, se deprinseră unii cu alţii, își spuse istoria și ce păţi până să ajungă la dânsele, și nu după multă vreme se și însoţi cu fata cea mai mică. La însoţirea lor, stăpânele casei îi deteră voie să meargă prin toate locurile de primprejur, pe unde va voi; numai pe o vale, pe care i-o și arătară, îi ziseră să nu meargă, căci nu va � bine de el; și-i și spuseră că acea vale se numea Valea Plângerii.

[…]Căutând într-o parte și în alta, cu barba albă până la genunchi, ridi-

cându-și pleoapele ochilor cu mâinile și abia umblând, nu găsi decât un tron odorogit; îl deschise, dară în el nimic nu găsi; ridică capacul chichi-ţei, și un glas slăbănogit îi zise:

– Bine ai venit, că de mai întârziai, și eu mă prăpădeam.O palmă îi trase Moartea lui, care se uscase de se făcuse cârlig în chi-

chiţă, și căzu mort, și îndată se și făcu ţărână.Iar eu încălecai p-o șea și vă spusei dumneavoastră așa.

Tinereţe fără bătrâneţe și viaţă fără de moarte e un basm mai bogat în semni�caţii decât altele, în structura lui �ind vizibile unele elemente de �lozo�e folclorică românească. Ceva din �lozo�a mioritică se trans-mite acestui basm, sensurile lui integrându-se concepţiei despre rostul omului pe pământ, despre locul lui în univers, altfel spus, despre viaţă și moarte. Omul e născut pentru a � fericit, dar fericirea nu vine de la sine, ci trebuie cucerită. Oricât de înalte ar � idealurile către care aspiră omul, acestea pot � atinse prin cutezanţă și perseverenţă. Omul nu poate însă deroga de la statutul său de �inţă muritoare. Încercarea de a exclude moartea echivalează cu depășirea omenescului; doar prin capacitatea sa de a dărui semenilor săi fericire și de a �, prin aceasta, el însuși fericit, omul devine nemuritor Asemenea semni�caţii pot deveni mai limpezi dacă urmărim evoluţia narativă a basmului:

Motivul împăratului fără urmașUn împărat dobândește în chip miraculos urmaș la tron. E un motiv larg răspândit în basmele fantastice. Copilul se dovedește năzdrăvan încă înainte de naștere, refuzând să vină pe lume. O face doar când i se promite tinereţe fără bătrâneţe și viaţă fără de moarte.

Motivul dorinţei imposibile Ceea ce înainte de naștere fusese crezut doar un capriciu se dovedeș-te a � o dorinţă imposibil de îndeplinit în lumea obișnuită. Împăra-tul nu-i poate oferi tinereţe fără bătrâneţe și viaţă fără de moarte și Făt-Frumos se hotărăște s-o caute și s-o găsească singur.

Vocabular

vraci = 1. doctor, tămăduitor; 2. vrăjitor (a) făgădui = a promite cuiva ceva sau că

va face un anumit lucruprimejdie = pericol; împrejurare, situație

care amenință liniștea, securitatea sau existența cuiva sau a ceva

chichiță = lădiță; despărțitură mică, în for-mă de cutie, în interiorul unei lăzi

Van Gogh: Câmp cu lan și chiparoși


UNITATEA III

50

Motivul probelor depășite Întotdeauna, în basmele fantastice, Făt-Frumos trebuie să-și dovedească însușirile excepţionale. De aceea, el depășește anumite probe (piedici) care se ivesc în drumul său. Și în acest basm, Făt-Frumos, ajutat de cal, învinge opreliștile simbolizate de Gheonoaie, Scorpie și �are sălbatice.

Motivul dorinţei împliniteDepășind piedicile, Făt-Frumos găsește locul unde se a�ă tinereţea fără bătrâneţe și viaţa fără de moarte. Dar tărâmul acesta se abate de la ceea ce e propriu omului: aici nu există timp, nici memorie, există doar fericire, care trebuie păstrată prin respectarea unei interdicţii: a nu pătrunde în Valea Plângerii.

Motivul dorului de părinţiVânând, Făt-Frumos încalcă interdicţia și-și recapătă brusc memo-ria. Își aduce aminte de lumea din care venise și mai ales de părinţi, pe care dorește să-i vadă. Revenirea memoriei și a dorului echivalea-ză cu un proces de reumanizare, de reintrare în limitele omenescului, cu tot ce presupune el, inclusiv moartea.

Motivul reîntoarcerii la condiţia umanăFăt-Frumos se reîntoarce, nu mai recunoaște locurile pe unde trecu-se, semn al efectului transformator al timpului scurs ireversibil, pe care eroul nu-l mai percepuse, îmbătrânește pe măsură ce se apropie de locurile natale, găsește palatul în paragină, își descoperă moartea într-o ladă veche și moare.

Omul – înţelegem – poate năzui oricât de mult și oricât de sus, poate atinge cote nebănuite de iscusinţă, perseverenţă și curaj, poate atinge forme nebănuite de fericire pentru el și semenii lui, dar toate acestea trebuie să se realizeze – nu se poate altfel – în deplină cunoștinţă a con-diţiei sale de �inţă muritoare.

Înţeles astfel, basmul devine o pledoarie strălucită, rostită în limbajul fabulos-simbolic al basmului folcloric, pentru acceptarea locului ocupat de om în lume și în univers, încetând adică să mai �e doar o poveste de divertisment și conţinând un substrat didactic-moralizator de mare profunzime �lozo�că.

Maria Pillat Brateș: Tânără cu evantai

APLICAŢII

1. Citiţi și alte basme și identi�caţi în structura lor motive narative întâlnite în Tinereţe fără bătrâ-neţe și viaţă fără de moarte.

2. Basmul acesta invită la re�ecţie. Leonardo da Vinci spunea: „Viaţa trăită cum trebuie, e lun-

gă“ sau „O viaţă trăită cum trebuie, face moartea ușoară“. Elaborați un eseu în care să vă expri-mați acordul sau dezacordul cu aceste opinii.

3. La ce alte re�ecții vă invită subiectul basmului Tinereţe fără bătrâneţe și viaţă fără de moarte?


51

UNITATEA III

D O I N A


Măi bădiţă, �oare dulce

Creația lirică populară care exprimă sentimente puternice de dor, de dragoste, de jale, etc, în mediu rural sau pastoral se numește doină. Doinele sunt creații foarte vechi iar textul lor poetic este strâns legat de o melodie improvizată pe baza unor procedee tradiționale.

Măi bădiţă, �oare dulce,Unde te-aș găsi te-aș smulge,

Și-acasă la noi te-aș duce,Și te-aș răsădi-n grădină,

Și te-aș secera cu milă;Și te-aș face stog în prag,Și te-aș îmblăti cu drag;Și te-aș măcina măruntLa morișca de argint;

Și te-aș cernePrin sprâncene,

Și te-aș frământa-n inele,Și te-aș da inimii mele

Să se stâmpere de jele…

Doina de față, cuprinsă de Lucian Blaga în Antologia sa de poezie po-pulară, re�ectă pe deplin speci�cul acestui tip de creație populară lirică. Eul liric își exprimă direct sentimentele printr-o serie de �guri de stil reprezentative, printr-o aglomerare de verbe care dobândesc în context semni�cații noi.

Vocabular

bădiță = diminutiv de la bade; termen de adresare al fetei de la țară pentru băr-batul iubit

(a) răsădi = a planta un răsad (o plantă mică) din seră sau din răsadniță, în câmp, într-un parc

stog = grămadă mare de fân, de snopi de grâu (sau de alte păioase), așezată în formă ci-lindrică și terminată printr-un vârf conic

(a) îmblăti = a bate cu îmblăciul cereale-le, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele

morișcă = moară mică pusă în mișcare de vânt, de apă sau cu mâna

(a se) stâmpăra (lit. a se astâmpăra) = 1. a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți.2. a scădea sau a face să scadă (în inten-sitate), a înceta sau a face să înceteze

jele (lit. jale) = tristețe, mâhnire, durere adâncă; jelanie

Ion Andreescu: Țărancă cu broboadă

APLICAŢII

1. Identi�cați în doină epitetele, arătați semni�ca-ția lor și creați enunțuri expresive în care epi-tetele determinate să sugereze stări emoționale diferite.

2. Citiți și alte doine populare dar și culte. Com-parați, pe de o parte, ideile și sentimentele ex-primate; pe de altă parte, modul de exprimare al acestora.


UNITATEA III

52

E V A L U A R E

1. De�niţi folclorul în general și literatura populară în special, folosind manualul școlar, Dicţiona-rul explicativ al limbii române sau un dicţionar de terminologie literară.

2. Enumeraţi trăsăturile literaturii populare și explicaţi relaţiile dintre ele.3. Clasi�caţi creaţiile populare cunoscute după genul literar și după specia literară.4. Reproduceţi, din memorie, cel puţin 6 versuri dintr-o poezie, populară care v-a plăcut mai mult

și comentaţi-le.5. Alcătuiţi planul unei compuneri și/sau un eseu structurat, alegând singuri un titlu care să pună

în valoare și idei cuprinse în următoarele texte:

„Comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de notiţe istorice, de crezări superstiţioase, de datini strămoșești și mai cu seamă de frumuseţi poetice pline de originalitate și fără seamăn în lite-raturile străine, poeziile noastre poporale compun o avere naţională, demnă de a � scoasă la lumină ca un titlu de glorie pentru naţia română.“

(Vasile Alecsandri)

„Farmecul poeziei populare îl găsesc în faptul că ea este expresia cea mai scurtă a simţământului și a gândirei… izvorul curat ca lamura și mai preţios ca aurul al poeziei noastre populare.“

(Mihai Eminescu)


53

UNITATEA IV

IV. Literatura românăîn secolele XVI – XVIII


Literatura română în limba slavonă

Slavona începe să pătrundă la noi din prima jumătate a secolului al X-lea, așa cum o dovedesc inscripţiile de pe teritoriul Dobrogei și Mun-teniei. Cele mai vechi manuscrise care s-au păstrat (copii ale unor cărţi de cult religios făcute în mănăstiri bulgărești sau sârbești) sunt însă din secolul al XII-lea.

În a doua jumătate a secolului al XIV-lea se întemeiază primele mă-năstiri românești cunoscute care devin cu timpul puternice centre cul-turale. Aici se copiază și se răspândesc, în ţară și peste hotare, nume-roase scrieri cu caracter moral-religios în limba slavonă. Spre sfârșitul secolului al XIV-lea apar și primele scrieri originale în limba slavonă: scrisori cu conţinut religios și imnuri religioase.

Paralel cu scrierile religioase se dezvoltă și o literatură istorică origi-nală în limba slavonă, mult mai importantă prin conţinut. Menţionăm, în primul rând, scrisoarea lui Ștefan cel Mare trimisă principilor creștini după victoria de la Vaslui. Ea ne atrage atenţia în mod deosebit prin arta compoziţiei. Aceasta l-a făcut pe marele istoric și critic literar Nicolae Iorga să o propună ca pagină de antologie. Din aceeași perioadă datea-ză și prima cronică domnească. Autorul-sau autorii (anonimi) consacră cea mai mare parte a Letopiseţului întinsei domnii a lui Ștefan cel Mare, glori�când mai ales luptele de apărare a ţării.

Îmbinând relatarea faptelor văzute și trăite cu exprimarea nuanţa-tă și dramatizarea situaţiilor, cronicarii curţilor domnești pun bazele naraţiunii, care a făcut din cronică genul major al literaturii noastre vechi.

Macarie, E�imie și Azarie sunt cei dintâi cronicari români de limbă slavonă.

Literatura română în limba slavonă atinge, în secolul al XVI-lea, o culme a dezvoltării sale cu Învăţăturile lui Neagoe Basarab către �ul său Teodosie. Aceasta nu mai este opera unui cleric, ci chiar a renu-mitului domnitor, personalitate politică remarcabilă prin tendinţa de centralizare a puterii în statul feudal și prin întinsa cultură pe care o acumulase.

Scrise pentru a servi la educaţia �ului său, Învăţăturile constituie o adevărată enciclopedie a cunoștinţelor moral-politice, �lozo�ce și pe-dagogice, o sinteză românească a gândirii și experienţei avansate a evu-lui mediu. Lucrarea este o capodoperă a literaturii noastre vechi, nu nu-mai prin conţinutul ei, ci și prin maniera în care a fost scrisă. Aceasta îi conferă o mare valoare artistică. Capitolele �nale, spre exemplu, con-

Text românesc cu litere slavone


UNITATEA IV

54

sacrate mamei, soţiei și copiilor, impresionează în mod deosebit prin sensibilitatea, duioșia și lirismul autorului.

Dată �ind însemnătatea practică și valoarea lor literară, Învăţăturile au fost traduse în românește încă din secolul al XVII-lea.


Începutul literaturii în limba româna

Dezvoltarea literaturilor naţionale originale necesită înlocuirea limbilor convenţionale ale evului mediu european (latina, greaca veche și slavo-na), care nu se mai vorbeau nicăieri, cu limbile vii ale popoarelor. Prile-jul acesta l-a oferit Reforma lui Huss, Luther și Calvin, care, în lupta lor împotriva bisericii catolice, a cărei limbă de cult era latina, au proclamat dreptul �ecărui popor de a avea cărţi în limba lui. Receptând această idee a Reformei, care corespundea cu aspiraţiile mai vechi ale maselor populare, cele trei ţări române au trecut cam în același timp la înlocuirea slavonei, ca limbă a culturii românești vechi, cu limba poporului.

Primul document scris în limba română – Scrisoarea lui Neacșu – da-tează din anul 1521. Dar claritatea și siguranţa cu care este scris, adap-tarea destul de bună a semnelor alfabetului chirilic la redarea sunetelor limbii noastre presupun o experienţă anterioară, ce ne face să credem că încă de pe la sfârșitul secolului al XV-lea corespondenţa particulară se scria în limba română.

Era însă necesar un efort mare pentru a ajunge de la simpla �xare în scris a graiului popular vorbit, la făurirea unei limbi literare, capabile să exprime ideile și sentimentele.

În această activitate s-au angajat cărturari, cunoscuţi sau anonimi, din toate provinciile românești. Un pas important a fost traducerea cărţilor religioase păstrate în manuscris. Aceste traduceri au fost determinate de necesitatea preoţilor și a călugărilor de a avea cărţi în limba română, pen-tru a nu se mai adresa oamenilor într-o limbă pe care nu o înţelegeau.

Dacă sintaxa folosită în aceste traduceri, este greoaie, imitând pe cea a limbii din care se făcea traducerea, lexicul este uimitor de apropiat de cel de azi, mai ales gândindu-ne că e vorba de traduceri făcute cu aproa-pe 500 de ani în urmă.

O altă etapă importantă în făurirea și impunerea limbii române lite-rare o constituie tipăriturile. Cel mai cunoscut tipograf al vremii a fost diaconul Coresi, care la Brașov (unde exista și o fabrică de hârtie) în�-inţează o tipogra�e proprie. Ieșind de sub tutela domnească, activitatea tipogra�că ia amploare. Într-un interval de două decenii și ceva, înce-pând din 1557, în tipogra�a lui Coresi apar unsprezece tipărituri în lim-ba slavonă și nouă în limba română. Acestea din urmă, deși traduceri, datorită faptului că au fost răspândite în toate cele trei ţări românești, au jucat un rol deosebit în formarea limbii noastre literare. Epilogul Psalti-rii românești, tipărit de Coresi, este în această privinţă semni�cativ. Ti-părirea de cărţi religioase în limba română, sprijinită nu numai de dom-nitori și de boierimea luminată, ci și de clerici mărunţi, de negustori,

Lupoaica, Romulus și Remus

Scrisoarea lui Neacșu


55

UNITATEA IVca o reacţie la faptul că secole în șir li se impusese o limbă și o cultură străină – limba și cultura slavonă –, depășește în această epocă limitele preocupărilor religioase. Ea devine un factor puternic de in�uenţare și orientare a dezvoltării unei culturi proprii în limba naţională.

Curentul de opinie în favoarea scrierii în limba română devine din ce în ce mai puternic. El continuă, după tipăriturile lui Coresi, cu traduce-rea de cărţi populare apocrife și legende hagiogra�ce, menite să cultive respectul față de cler, să stimuleze donaţiile către biserici și să răspân-dească plăcerea lecturii.

Monumentul cultural al epocii, de o însemnătate excepţională pen-tru dezvoltarea limbii literare, l-a constituit Cazania sau Carte româ-nească de învăţătură (1643) a mitropolitului Varlaam. Marele cărturar a dat în această lucrare nu o simplă traducere, ci o operă de cultură într-o compilaţie originală, prin care limba română scrisă dobândește, pe baza limbii populare, un stil propriu, complet emancipat de schemele și modelele limbii slavone. Această carte, tipărită în numeroase ediţii și difuzată pe teritoriul ţării, este așa de cursiv scrisă, încât a putut � citită ca un roman. Limba ei, ascultată de-a lungul a trei secole în biserică, a putut exercita o in�uenţă apreciabilă asupra limbii populare, pe carese întemeiase la rându-i. Mitropolitului Varlaam îi datorăm și primele versuri scrise în limba română.

În același timp cu Varlaam, mitropolitul Simion Ștefan aducea, în Transilvania, o nouă contribuţie remarcabilă la dezvoltarea limbii lite-rare, prin cea dintâi traducere integrală a Noului Testament, făcută cu o deosebită grijă de a evita regionalismele, pentru că, așa cum el însuși spunea, „…cuvintele acele sunt bune, carele le înţeleg toţi…“.

Efortul celorlalţi cărturari de a introduce limba română în biserică a fost continuat, prin traducera cărţilor religioase, de către Doso�ei, mi-tropolitul Moldovei.

Dacă mitropolitul Doso�ei, în secolul al XVII-lea, pătrunde în isto-ria literaturii române prin meșteșugul versi�caţiei, în secolul următor, un alt cleric, Antim Ivireanul, se integrează mai adânc în sfera literatu-rii propriu-zise prin arta oratorică pe care a folosit-o în predicile sale. Istoria literaturii și a limbii noastre literare înregistrează cu aceste pre-dici, cunoscute sub numele de învăţături, primele modele de discursuri, alcătuite după arta elocinţei. Tematica lor, circumscrisă, în bună parte, problemelor religioase, relevă adesea aspecte sociale de interes general.

Apariţia în 1688 a primei ediţii românești integrale a Bibliei – cunos-cută sub titlul de Biblia de la București – este apreciată drept momentul biruinţei depline a limbii române, ca limbă a cultului ortodox. Încunu-narea eforturilor depuse pe întinderea a peste un secol de numeroși căr-turari, clerici și mireni, din ţările române, pentru traducerea și tipărirea în limba română a principalelor texte religioase, Biblia de la București, prin claritatea textului, acurateţea frazei, consecvenţa folosirii acelorași termeni (neaoși sau de împrumut) cu aceleași înţelesuri este considerată actul de consacrare a limbii române ca limbă literară.

După caracterul scrierilor din secolele XVI și XVIII, limba română făcuse, în acest răstimp, progrese însemnate în dezvoltarea capacităţii sale de exprimare a ideilor, a atitudinilor și sentimentelor.

Școală veche

Biblia de la București


UNITATEA IV

56


Dimitrie Cantemir

Coordonate ale vieţii şi operei

Dimitrie Cantemir (1673–1723) Personalitate enciclopedică, „Inoro-gul alb“ al gândirii românești, cum îl considera Lucian Blaga, Dimitrie Cantemir, s-a a�rmat ca scriitor, istoric, geograf, �lozof, teolog, lingvist, etnolog, folclorist și om politic. Era �ul cel mic al lui Constantin Can-temir, oștean experimentat, care urcase în ierarhia rangurilor boierești prin merite personale, devenind domn al Moldovei la sfârșitul veacului al XVII-lea. Om simplu dar voievod-patriot, el și-a apărat ţara de atacu-rile concertate ale turcilor, tătarilor și ale polonilor, educându-și �ii în același spirit. Conform uzanţelor vremii, mezinul familiei domnitoare a fost trimis la Constantinopol ca ostatic, trăind mulţi ani în capitala Imperiului Otoman.

Tânărul Dimitrie a cunoscut în profunzime mediul musulman, învăţând, pe lângă limbile occidentale, și pe cele orientale (turca, per-sana și araba), adăugând, la instrucţia deja amplă, și cunoștinţe de logi-că, medicină, știinţele naturii, astronomie și de muzică. Solid informat în variate domenii, politolog, diplomat înnăscut, beizadeaua creștină a câștigat încrederea sultanului Ahmed al III-lea, de la care a obţinut favoarea de a consulta documentele istoriei imperiale, pe care le-a uzi-tat în realizarea celebrei opere Creșterea și descreșterea Curţii otomane, rămase și astăzi o lucrare de referinţă în bibliogra�a de specialitate. În 1710, Poarta otomană i-a încredinţat domnia Moldovei, în speranţa că îi va � supus credincios după atâţia ani petrecuţi în Turcia. Domnia sa a durat, însă, numai opt luni de zile.

Adevărat patriot – ca și tatăl său –, Dimitrie Cantemir a dorit să-și elibereze ţara, intuind decăderea iminentă a forţei militare otomane. Cu ajutorul marelui său hatman – omul politic și cronicarul Ion Neculce –, el a intenţionat scoaterea Moldovei de sub in�uenţa turcească și apro-pierea ei de Rusia, noua putere europeană. Înfrângerea de la Stănilești, unde fusese aliat cu Petru cel Mare, a însemnat nu numai încheierea cari-erei sale politice, dar și începutul domniilor fanariote în Ţările Române.

A�at de atunci în exil, și-a dedicat viaţa studiilor umaniste și re-dactării principalelor sale opere istorico-literare. În 1714 a fost ales

APLICAŢII

1. Enumeraţi limbile de cultură folosite în evul me-diu pe teritoriul românesc.

2. Identi�caţi trei trăsături esențiale ale scrieri-lor în limba slavonă din secolele al XV-lea și al XVI-lea.

3. Relevaţi interesul Învăţăturilor lui Neagoe Basa-rab pentru istoria culturii și literaturii române.

4. Ce însemnătate are pentru istoria culturii noas-tre Scrisoarea lui Neacșu?

5. Care este contribuţia textelor în limba română din secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea la dezvoltarea limbii și literaturii române?

Dimitrie Cantemir


57

UNITATEA IVmembru al Academiei din Berlin, ca recunoaștere a spiritului său progresist și a calităţii de cel mai bun specialist în problemele de ori-entalistică.

Creaţia sa este diversă, de la studiile de logică la literatura de �cţiu-ne. Un loc important ocupă în opera lui Cantemir Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, lucrare redactată între 1719–1722. Este ul-tima lui scriere și cea mai erudită, unde tratează – critic și sistematic – istoria românilor de la originile sale, privind cronologic evenimentele și dispunând informaţia în jurul temei centrale, aceea a continuităţii existenţei poporului nostru în Dacia. Cantemir este un spirit conti-nuator, preluând a�rmaţiile cronicarilor moldoveni, dar exagerând în susţinerea originii pur latine a neamului românesc, idee regăsită apoi și în operele istoricilor Școlii Ardelene. Hronicul vechimei… repre-zintă o sinteză între tradiţia cronicărească în limba română și rigorile istoriogra�ei europene la nivelul vremii sale. Superioritatea concepţiei istorice a lui Cantemir se vădește în disocierea de predecesorii care explicau simplist fenomenele petrecute, graţie intervenţiei voinţei di-vine, în timp ce el le interpreta prin analiza atentă a cauzalităţilor lo-gice care le-au declanșat: „Niciun lucru fără pricină să se facă nu se poate“. Dimitrie Cantemir a susţinut originea romanică a naţiunii și a limbii noastre în spiritul ideilor umanismului, pledând în favoarea a�rmaţiei sintetice că „suntem urmașii unui popor care a creat o civili-zaţie și o cultură clasică“.


Descrierea Moldoveide Dimitrie Cantemir

Capitolul al XVII-lea Despre năravurile moldovenilor (fragmente)

[…] Arcul îl întind foarte bine, asemenea se pricep să poarte suliţa; dar totdeauna au izbândit mai mult cu spada. Numai vânătorii poartă puști și moldovenii socotesc că e un lucru de ocară să folosească această unealtă împotriva dușmanului la care nu ajungi nici prin meșteșugul războiului și nici prin vitejie. […] Faţă de cei învinși se arată când blân-zi, când cruzi, după �rea lor cea nestatornică. Ei socotesc că este o da-torie creștinească să ia viaţa unui turc sau tătar și pe acela care se arată blând cu aceștia îl socotesc că nu este bun creștin. […]

[…] Chipul cu care primesc oaspeţi străini și drumeţi e vrednic de cea mai mare laudă; căci deși foarte săraci din pricina învecinării cu tă-tarii, totuși nu se dau înapoi niciodată să dea mâncare și găzduire unui oaspe și-l adăpostesc fără plată timp de trei zile, împreună cu calul său. Pe străin îl primesc cu faţa voioasă, ca și când le-ar � frate sau altă ru-denie. Unii așteaptă cu masa de prânz până la al nouălea ceas din zi și, ca să nu mănânce singuri, își trimit slugile pe uliţe și le poruncesc să po�ească la masă drumeţii pe care îi întâlnesc. […] Coperta unei ediții a cărții


UNITATEA IV

58

[…] Jocurile sunt la moldoveni cu totul altfel decât la celelalte nea-muri. Ei nu joacă doi sau patru inși laolaltă, ca la franţuji și leși, ci mai mulţi roată sau într-un șir lung. Altminteri, ei nu joacă prea lesne decât la nunţi. Când se prind unul pe altul de mână și joacă roată, mergând de la dreapta spre stânga cu aceiași pași potriviţi, atunci zic că joacă hora; când stau însă într-un șir lung și se ţin de mâini așa fel că fruntea și coa-da șirului rămân slobode și merg împrejur făcând felurite întorsături, atunci acesta se numește, cu un cuvânt luat de la Ieși, „danţ“. La nunţi, înainte de cununie au obicei să joace în ogrăzi și pe uliţe în două șiruri, unul de bărbaţi, iar celălalt de femei. La amândouă se alege o căpetenie, un om bătrân și cinstit de toţi, care poartă în mână un toiag poleit cu aur sau unul pestriţ, legat la capăt cu o năframă cusută frumos.

Până la urmă, însă, cele două rânduri se amestecă și joacă roată, în așa chip că �ecare bărbat însurat ţine de mâna dreaptă pe nevasta lui, iar holteii ţin �ecare de mână câte o fată de seama lor și le învârtesc împre-jur. Uneori hora se învârtește în trei colţuri, în patru colţuri sau în forma unui ou, după voia și iscusinţa căpeteniei.

Deși Cantemir era concentrat mai ales asupra operelor sale istorice de anvergură, dedicate Imperiului Otoman și naţiei sale, totuși, cea mai cunoscută lucrare a sa rămâne Descrierea Moldovei (Descriptio Molda-viae), redactată în limba latină și publicată în 1716, la cererea Academiei de Știinţe din Berlin, condusă atunci de prestigiosul �lozof G.W. Leib-niz – fondatorul și primul ei președinte. De-abia în 1825 a fost publica-tă – întâia oară în limba naţională –, spiritualitatea românească redo-bândind – abia după un secol de la moartea autorului – scrierea sa cea mai modernă. Nicolae Iorga aprecia, în Istoria literaturii românești că această operă sintetică, informată și clarvăzătoare inaugura prima carte de idei în mijlocul unei literaturi a faptelor cronologice. O altă moti-vaţie a prestigiului de care s-a bucurat lucrarea lui Dimitrie Cantemir a constat în informaţia bogată, referitoare la domenii precum istoria, geogra�a, știinţele naturii, arheologia, folcloristica și etnogra�a, ling-vistica comparată, dialectologia, stilistica și chiar psihologia socială. Așadar, modernitatea scrierii ei, forma succintă și documentată în care a fost redactată, bogăţia informativă, pionieratul știinţi�c, încercarea de a caracteriza modul de a � și de a se situa în lume al românilor, intere-sul pentru discipline ignorate sau puţin cunoscute până atunci sunt tot atâtea însușiri care dau preţ estetic Descrierii Moldovei.

Structura tripărtită a operei

Dimitrie Cantemir și-a conceput lucrarea în trei părţi distincte: cea geogra�că, cea politică și cea consacrată organizării bisericești și în-văţăturii în Moldova. Partea geogra�că este prezentată în șapte capi-tole care tratează despre numele vechi și nou al ţării, așezarea Mol-dovei, hotarele ei, condiţiile climatice, principalele cursuri de ape ce o străbat, ţinuturile și târgurile mai importante, munţii și bogăţiile subsolului, câmpiile și pădurile, precum și fauna sălbatica și domes-tică a Moldovei; partea politică este cea mai amplă, cuprinzând no-

jur. Uneori hora se învârte

vaţie a prestigiului de care s

vistica comparată, dialectologia, stilistica

Vocabular

nărav = obicei, deprindere rea; cusur, viciuspadă = sabie, armă formată dintr-o lamă

dreaptă cu două tăișuri, din gardă și mâner, cu care se poate tăia și împun-ge

suliţă = armă de atac formată dintr-o pră-jină de lemn terminată cu un vârf de �er ascuțit, folosită mai ales în Anti-chitate și în Evul Mediu; lance

ocară = vorbă sau faptă care mustră, cear-tă, rușinează pe cineva; ocărâre; umi-lire, jignire, insultă

a izbândi = a învinge (în luptă), a � victo-rios; a birui

nestatornic = schimbător, inconstantvrednic = demn de…, care merită să…,

căruia i se cuvine pe drept cevains = el, ea, dânsul, dânsa; omlesne = ușor, cu ușurință, facilslobod = liber, independentogradă = curte, bătătură, loc îngrădit în

jurul unei caseuliță = drum îngust care străbate un sat

(rar un oraș), mărginit de o parte și de alta de case

laolaltă = împreună, la un loc.iscusință = îndemânare, pricepere, abili-

tate


59

UNITATEA IVuăsprezece capitole. Interesul faţă de istoria veche și medievală a ţării se explică și prin fosta calitate a lui Cantemir, cea de domnitor, to-tul �ind analizat din perspectiva lucidă a suveranului responsabil de soarta ţării lui.

Autorul descrie orânduirea de stat, ceremonialul folosit pentru ale-gerea domnilor, obiceiurile de înscăunare a voievodului, con�rmarea sau, dimpotrivă, mazilirea domnilor de către sultanii turci; ulterior, prezintă clasa boierească și rangurile speci�ce, cu îndatoririle lor, oas-tea moldovenească și maniera de recrutare a soldaţilor, ritualurile de la curţile voievodale, modul de desfășurare fastuoasă a vânătorilor domnești, ceremonialul de îngropare a conducătorilor de ţară, legile și modul lor de aplicare de către divanul de judecată prezidat de domni,

Harta din Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir


UNITATEA IV

60

veniturile, tributurile și peșcheșurile ce alcătuiesc laolaltă sistemul de impozite interne și externe, originea etnică a locuitorilor Moldovei, schiţa de caracterizare psihosocială a acestora cuprinsă în capitolul „Despre năravurile moldovenilor“, credinţele populare și eresurile spe-ci�ce mediului folcloric, obiceiurile de logodnă și de nuntă, precum și riturile funerare. Partea �nală este și cea mai succintă, �ind rezumată în cinci capitole dedicate religiei și ritualurilor creștine moldovenești, organizării bisericești și rangurilor ecleziastice, mănăstirilor din Mol-dova, graiului și literelor ce alcătuiesc exprimarea speci�că poporului nostru.

Moldova – un topos ideal

Moldova lui Cantemir este descrisă ca un spaţiu edenic, ca o matrice a spiritualităţii românești: „Nu se poate a�a nicăieri în vreo altă ţară cât Moldova de mică atâtea ape și natura împodobită de asemenea lo-curi minunate ca aici“. Natura Moldovei este marcată de fertilitate și de o abundenţă hiperbolizată: apele clocotesc de peștii pe care oștenii îi prind cu suliţa, aducându-i vii la masa domnească; oile pasc o iarbă grasă ca untul; pământul mustește de �erberea mineralelor care ţâș-nesc la suprafaţa sa; câmpiile oferă însutit plugarilor roadele seminţe-lor îngropate; din struguri se obţin vinurile atât de parfumate și de tari precum cele de Cotnari; pomii roditori nu cresc în livezi, ci în adevă-rate păduri fructifere. Moldova este și un paradis al speciilor de faună, peste care domnește zimbrul, �ara hieratică și voievodală, aleasă să �e imortalizată pe emblema ţării.

Întâia schiţă de portret moral al poporului român

Dimitrie Cantemir este primul scriitor român preocupat să schiţeze portretul moral, cu valoare generalizatoare, al poporului din care face parte. El descrie un neam vital și spontan capabil, deopotrivă, să păstre-ze formele vechi ale mentalităţii obștești și să caute, dintr-un spirit curi-os, noutatea. El surprinde, la pământeni, semeţia, locvacitatea (plăcerea de a vorbi mult), impulsivitatea și spiritul de gâlceavă, faptul că erau băutori grozavi, iubind ospeţele întinse ca-n basme, pe durata unor zile întregi. Moldoveanul, care l-a întrecut pe muntean într-un celebru ră-mășag bahic, a fost înnobilat de un voievod și, astfel, rezistenţa la libaţie a fost consacrată drept o virtute naţională. Autohtonii acestor pămân-turi sunt generoși și ospitalieri, primindu-i pe străini în casele lor, oricât de modeste, ca să-i omenească. Ei sunt comunicativi, sentimentali, dar și exigenţi până la extreme în prietenie, precum și în dușmănie. Ca un paradox, în ciuda impulsurilor nestatornice, moldovenii apar drept un miracol de rezistenţă și de existenţă perenă în mijlocul atâtor împreju-rări vitrege și agresiuni militare. Moldovenii preţuiesc în mică măsură prudenţa, manifestă capacitate de premoniţie în faţa morţii, devenind fataliști și neîncrezători în soartă. Iubesc nespus viaţa, dar au generozi-tatea de a și-o dărui cu ușurinţă, comportându-se cu o vrednicie ului-toare în războaiele necurmate.

Dimitrie Cantemir


61

UNITATEA IV

APLICAŢII

1. Citiţi și prezentaţi în clasă – la alegere – un sub-capitol aparţinând uneia dintre părţile ample ale lucrării, motivând și alegerea făcută.

2. Prezentaţi, oral, capitolele cu valenţe etnogra�ce din operă, și anume al XVIII-lea și al XIX-lea din „Partea politică“, reliefând caracterul speci-�c, solemn și fastuos al obiceiurilor de nuntă și de înmormântare la moldoveni.

3. Evidenţiaţi trăsăturile religioase ale moldoveni-lor, așa cum rezultă ele din capitolul întâi al părţii a treia din lucrare; insistaţi asupra schiţei explicative din �nalul capitolului, despre eresu-rile, zeii locali, practicile magice care constituie, de fapt, primul dicţionar mitologic din cultura noastră naţională.

Secvenţa prodigioasă a cărţii o formează descrierea exactă a obiceiu-rilor de nuntă și a riturilor funerare, moștenite de la romani, dicţionarul mitologic, referinţele la practicile magice, prezentarea călușarilor, ca joc iniţiatic și cu efecte curative, a horelor, a „danţului“, evidenţiind înclina-rea spre artă, spre organizarea spectaculoasă care individualizează orice manifestare spirituală a poporului român.

Dicționar cultural

UMANISMUL ÎN CULTURA EUROPEANĂ

Începând cu secolul al XlV-lea, în Europa Occidentală începe o epocă de în�orire economică, socială și culturală fără precedent, care a fost denu-mită ulterior prin cuvântul „Renaștere“. Concurenţa dintre două orașe, Roma și Florenţa, a generat o impresionantă întrecere creatoare, ceea ce a făcut din Italia patria Renașterii. Perioada dintre 1450 și 1550 a marcat în Italia un moment de maximă efervescenţă în domeniul artelor, când papi, regi sau duci își făceau un titlu de glorie din a invita la palatele și curţile lor pe poeţi, pictori, sculptori și arhitecţi, pentru ca aceștia, sub protecţia suveranilor, să își pună talentul în slujba unui nou ideal, omul. Astfel, în timpul Renașterii, se cristalizează un curent cultural, umanis-mul, care se bazează pe redescoperirea valorilor Antichităţii.

Trăsăturile umanismuluiÎn sens strict, umanismul reprezintă studiul specializat al umanioarelor, adică al limbilor clasice, greaca și latina, precum și al literaturii și �lozo�ei acestor civilizaţii. În sens larg, umaniștii sunt animaţi de idealul omului universal (uomo universale), de�nit ca individ cu o vastă cultură, stăpân pe limbile greacă și latină, pe domeniul muzicii și al �lozo�ei, pe desco-peririle știinţei.

Avându-i ca precursori pe Dante, Petrarca și Boccaccio, umanismul s-a răspândit din Italia, ţara de origine, în toată Europa Occidentală. Cu-rentul umanist devine în felul acesta o formă a universalismului cultural, care îi făcea pe umaniști să considere că alcătuiesc o republică a cărtu-rarilor, formată din cetăţeni ai diferitelor state și popoare. Cei mai mulţi Leonardo da Vinci: Omul Vitruvian


UNITATEA IV

62

au două patrii: cea în care s-au născut și „Europa“. Călătoriile dintr-o ţară în alta și corespondenţa intensă între ei, în spiritul unei remarcabile so-lidarităţi de breaslă, explică rapida difuzare a umanismului în întreaga Europă.

Cei mai importanţi reprezentanţi ai curentului umanist sunt Pico de-lla Mirandola, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarotti, Niccolo Ma-chiavelli (în Italia), Erasmus din Rotterdam (în Olanda), François Rabelais, Michel de Montaigne (în Franţa), Thomas Morus și Francis Bacon (în An-glia), Nicolaus Cusanus (în Germania).

ILUMINISMUL ÎN CULTURA EUROPEANĂ

Iluminismul este un curent cultural cristalizat în Franţa secolului al XVIII-lea (numit secolul luminilor), care se caracterizează prin supremaţia raţi-unii și a știinţei. Pregătit încă din veacul precedent printr-o serie de ope-re �lozo�ce, juridice și economice dominate de o altă concepţie asupra omului și a drepturilor sale, Iluminismul reprezintă manifestarea ideolo-gică a unei burghezii a�ate în plină ascensiune. Ideea de bază a curentu-lui este aceea că prin luminare, prin cultură și știinţă omul poate ajunge la o percepţie raţională a universului și chiar la stăpânirea lui.

Doctrină �lozo�că burgheză, Iluminismul a culminat cu marea operă colectivă care este Enciclopedia franceză (editată între 1751 și 1780) și s-a răspândit apoi spre centrul și răsăritul Europei prin ideile promovate de monarhi luminaţi (Iosif al II-lea în Austria, Ecaterina a II-a în Rusia), care au încercat modernizarea statelor lor printr-o politică de reforme.

Trăsăturile IluminismuluiConsiderând că �inţa umană este înzestrată cu facultatea raţiunii, Ilumi-nismul pledează pentru egalitatea naturală a oamenilor. Ierarhia socia-lă nu mai reprezintă – ca în gândirea medievală – expresia unei ierarhii divine, ci o pervertire a stării originare de egalitate. Monarhul nu mai este „unsul lui Dumnezeu“, ci „primul slujitor“ al ţării, învestit cu funcţia sa pentru apărarea legii.

Cărturarul iluminist se simte un „cetăţean al universului“ care trăiește în Cosmopolis („Cetatea universului“), o patrie ideală, obsedat de ideea fericirii. „Filozoful“ sau „înţeleptul“ ia acum locul modelelor umane medi-evale („sfântul“, „cavalerul“), având menirea de a � un ghid al umanităţii în calea ei spre fericire.

Opunându-se prin caracterul său de ideologie raţionalistă gândirii religioase de tip medieval, Iluminismul a fost reprezentat cu strălucire de Voltaire, Diderot, Jean-Jacques Rousseau, Montesquieu, D’Alembert, Helvetius, D’Holbach (în Franţa), de Gotthold Ephraim Lessing, Immanu-el Kant și Johann Gottfried Herder (în Germania), de John Locke și Da-vid Hume (în Anglia) Bessenyei György, Batsányi János, Kazinczy Ferenc, Csokonai Vitéz Mihály, Berzsenyi Dániel (în Ungaria).

Enciclopedia franceză

lea (numit unii re �lozo�ce, juridice omului gică a unei burghezii a�ate în plină ascensiune. Ideea de bază a curentului este aceea că prin la o per

colectivă care este s-a răspândit apoi spre centrul de


63

UNITATEA IV

ILUMINISMUL ÎN CULTURA ROMÂNĂ

Cu slabe ecouri în Ţara Românească și Moldova, unde contactul cu ide-ile iluministe s-a produs prin �lieră franceză sau grecească, Iluminismul apusean își găsește în Transilvania o coordonată speci�că.


Iluminismul românesc și Școala Ardeleană

Cel dintâi nucleu iluminist din cultura română l-a constituit Școala Ar-deleană, mișcare a intelectualităţii din Transilvania de la sfârșitul secolu-lui al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Burghezia românească din Transilvania, mai dezvoltată decât în Ţara Românească și Moldova, era nemulţumită de lipsa de drepturi sociale și politice ale poporului român din Transilvania.

Programul politic al Școlii Ardelene este prezentat în memoriul din 1791, intitulat Supplex libellus valachorum Transsilvaniae, trimis împă-ratului Leopold II, prin care se cerea recunoașterea românilor din Tran-silvania ca naţiune egală în drepturi cu celelalte.

Școala Ardeleană este deci, în primul rând, o mișcare de eliberare na-ţională și socială, care a găsit în patrimoniul de gândire al iluminismului european principii, argumente, idei ce slujeau năzuinţele poporului ro-mân în acel moment istoric.

Din punct de vedere cultural, Școala Ardeleană a avut un rol im-portant în stimularea studiului istoriei și limbii române, a dezvoltării știinţelor naturii și a învăţământului.

Acţiunea politică și culturală a Școlii Ardelene este îndrumatăde operele istorice și �lologice ale lui Samuil Micu (1745–1806), Ghe-orghe Șincai (1754–1816), Petru Maior (1761–1821), Ion Budai-De-leanu (1760–1820). Toţi patru au făcut studii superioare la Viena sau Roma.

În ansamblu, activitatea Școlii Ardelene cunoaște două direcţii fundamentale. Prima are un pronunţat caracter iluminist, urmărind emanciparea poporului, mai ales a ţăranilor. În acest scop, s-au în-�inţat numeroase școli în limba română (numit director al școlilor române, Gheorghe Șincai a iniţiat în�inţarea a nu mai puţin de 300 de școli), s-au scris abecedare, aritmetici, catehisme, cărţi de populariza-re știinţi�că, manuale de economie practică, s-au publicat calendare și cărţi populare etc.

Cealaltă direcţie este erudită și cuprinde tratatele de istorie și �lolo-gie. Cele mai importante lucrări sunt: Istoria și lucrurile și întâmplările românilor de Samuil Micu, Hronica românilor și a mai multor neamuri de Gheorghe Șincai, Istoria pentru începutul românilor în Dachia de Petru Maior, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae de Samuil Micu și Gheorghe Șincai, Disertaţie pentru începutul limbii române de Petru Maior și Lexiconul de la Buda, primul dicţionar etimologic al lim-bii române.

Samuil Micu

Gheorghe Șincai


UNITATEA IV

64

Studiile de istorie, prin care se continuă activitatea cronicarilor, acordă un interes deosebit mai ales procesului formării poporului ro-mân, contestându-se a�rmaţiile tendenţioase ale celor care falsi�cau istoria pentru a justi�ca inechitatea care se făcea românilor. Repre-zentanţii Școlii Ardelene au adus argumente istorice, �lologice și de-mogra�ce privind originea latină a limbii și a poporului român, con-tinuitatea și unitatea sa etnică. În același scop – al dobândirii libertăţii naţionale – erau folosite și argumente de factură iluministă (principi-ile libertăţii, egalităţii, ale dreptului natural și ale contractului social). Istoricii Școlii Ardelene au jucat un rol esenţial în acumularea dovezi-lor și argumentelor pentru susţinerea egalităţii în drepturi a românilor din Transilvania cu celelalte naţionalităţi ale Imperiului Habsburgic.

Studiile de limbă urmăresc să dovedească latinitatea limbii române, ca argument fundamental al romanităţii poporului român. În plan strict știinţi�c, lui Petru Maior îi revine meritul de a � a�rmat primul că limba română derivă din latina populară, adică din latina vorbită de marile mase, și nu din cea clasică, limbă a culturii și știinţei antice:

„…..se știe că mulţimea cea nemărginită a romanilor,… au venit din Italia în Dachia; și au venit cu acea limbă lătinească carea în vremea aceaia stăpânea în Italia. Așa dară, limba românească e acea limbă lati-nească comună, care… era în gura romanilor și a tuturor italianilor“.

Aportul Școlii Ardelene la dezvoltarea limbii este deosebit de preţios. În această epocă s-a pus problema adoptării alfabetului latin în locul ce-lui chirilic, a �xării normelor gramaticale ale limbii, a îmbogăţirii voca-bularului cu neologisme luate din limbile romanice. În ciuda unor idei exagerate (se propunea o ortogra�e etimologică și se cerea eliminarea elementelor nelatine din limbă) – care vor � reluate în secolul următor de curentul latinist, Școala Ardeleană are meritul de a � pus bazele cer-cetării știinţi�ce a limbii române.

Idei exagerate au apărut și în lucrările istorice, cum ar �, de exemplu, avansarea unei ipoteze pur romane a originii poporului român, dar exa-gerările Școlii Ardelene se explică prin caracterul polemic al activităţii știinţi�ce, care a continuat – în alt scop, în același spirit – procesul for-mării conștiinţei naţionale început de cronicari.

Reprezentanţii Școlii Ardelene au fost mai ales istorici și �lologi, căr-turari străluciţi și animatori ai culturii. Ei nu pot � însă socotiţi și scrii-tori. Sub raport strict literar, operele lor nu ating decât pe alocuri nivelul cronicarilor.

Totuși, Școala Ardeleană a creat un climat favorabil literaturii și a dat, prin Ion Budai-Deleanu, pe cel dintâi mare poet român de talie europeană. Opera literară fundamentală a acestuia – Ţiganiada – este o sinteză artistică a ideilor iluministe ale epocii și reprezintă prima de-monstraţie de valoare a posibilităţilor poetice ale limbii române, �ind sub acest aspect o neașteptată capodoperă.

Iluminismul Școlii Ardelene, animat de ideea propășirii prin cultu-ră, acordând textului scris o pronunţată funcţie socială, preocupat de formarea temeliilor moderne ale civilizaţiei românești reprezintă prima etapă de modernizare a culturii noastre, înscriindu-se în felul acesta, prin aspectele lui speci�ce, în iluminismul european.

Petru Maior


65

UNITATEA IV

Ion Budai-Deleanu


Ion Budai Deleanu

Ion Budai-Deleanu (1760–1820) a fost scriitor, �lolog, istoric. Fiual unui preot greco-catolic, învaţă la seminarul de la Blaj, apoi ur-mează cursuri de �lozo�e la Viena și este absolvent al Facultăţii de Teologie. Reîntors în Transilvania, este o perioadă profesor la Blaj,dar în urma unui con�ict cu episcopul Ioan Bob se stabilește la Lem-berg, în capitala Galiţiei (azi Lvov, în Ucraina). Aici este secretar de tribunal și consilier de curte. Rămâne la Lemberg până la sfârșitul vie-ţii, dar păstrează o strânsă legătură cu intelectualii români din Tran-silvania.

Opera sa capitală este epopeea eroi-comică Ţiganiada, păstrată în două versiuni: prima, din jurul anului 1800, cealaltă, din jurul lui 1812. Din păcate, a rămas nepublicată vreme de șapte decenii și nu a putut in�uenţa evoluţia literaturii române.

Pe plan �lologic, este autorul unei gramatici și al câtorva dicţionare. Are meritul de a � preconizat studiul comparativ al limbilor romanice și de a � introdus o terminologie gramaticală modernă. În domeniul istoriogra�ei, a scris o lucrare în care susţine latinitatea românilor și continuitatea elementului roman în Dacia. Prin întreaga sa activitate culturală este unul dintre cărturarii de frunte ai Școlii Ardelene.

Manuscrisul Ţiganiadei a fost adus în ţară de către Gh. Asachi în anul 1869, �ind publicat parţial, mai întâi în revista Buciumul român în-tre 1875 și 1877. Au urmat numeroase reeditări, mai mult sau mai puţin reușite, ultima �ind ediţia critică din anul 1999 a lui Florea Fugariu, cu un studiu introductiv de Gh. Tohăneanu.


Ţiganiadade Ion Budai-Deleanu

Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor este un poemation eroi – comico – sa-tiric alcătuit în doaosprezece cântece de Leonache Dianeu [anagrama numelui Budai-Deleanu], îmbogăţit cu multe însemnări și luări-aminte de către Mitru Perea [Petru Maior] și alţii mai mulţi în anul 1800. În „Prolog“, autorul își justi�că alcătuirea poeticească, pe care o numește jucărea, prin dorinţa de a forma și a introduce un gust nou de poezie ro-mânească, pregătindu-i pe tinerii cei de limbă iubitori a cerca și cele mai rădicate și mai ascunse desișuri ale Parnasului, unde lăcuiesc muzele lui Omer și a lui Virghil. Este de subliniat caracterul programatic al acestei declaraţii, căci numele de jucărea nu trebuie înţeles ad litteram, ci doar ca un gest de protocolară modestie.

O Epistolie închinătoare către Mitru Perea, așezată înaintea textului, aduce precizări legate de conţinut: …toată povestea mi se pare că-i nu-mai o alegorie (s.n.) în multe locuri, unde prin ţigani să înţeleg ș-alţii, Ţiganiada, Teatrul Oradea


UNITATEA IV

66

carii tocma așa au făcut și fac, ca și ţiganii oarecând. Cel înţălept va înţă-lege! Cât privește modalitatea narativă, am mestecat întru adins lucruri de șagă, ca mai lesne să înţeleagă și să placă. Trebuie remarcat orgoliul autorului care a�rmă tranșant cum că această operă nu este furată, nici împrumutată de la vreo altă limbă, ci chiar izvoditură noao și orighinală românească. Deci, bună sau rea cum este, aduce în limba aceasta un pro-duct nou.

Izvoarele sunt amintite chiar de autor: Omer cel vestit, moșul tuturor poeţilor (Iliada, Odiseea și, în special, Batrahomiomahia – Războiul șoa-recilor cu broaștele), Tassoni (La secchia rapita, adecă vadra răpită) și Casti (Gli animali parlanti, adecă jivinele vorbitoare). Modelul, evident chiar și din alegerea titlului, rămâne însă Iliada „altoită“ pe trunchiul comic al Batrahomiomahiei.

La începutul secolului al XIX-lea, în literatura europeană, epopeea de tip clasic, caracterizată prin prezenţa sublimului, intrase în declin. Conștient de acest fapt, Budai-Deleanu încearcă să revitalizeze specia tocmai prin suprapunerea comicului și a satirei, care devin dominante în Ţiganiada. „Invenţia“ nu aparţine scriitorului ardelean, dar în lite-ratura română situaţia este rarisimă (o vom reîntâlni doar în anii ‘80 înLevantul lui Mircea Cărtărescu, o altă epopee „de sertar“, unde, din feri-cire, a rămas nu un secol, ci doar un deceniu) și echivalează cu acţiunea de salvare a unei specii pe cale de dispariţie, din păcate fără a produce efect în epocă, pentru că textul nu a fost cunoscut de scriitorii timpului, �ind tipărit integral abia în anul 1925.

Fundalul este eroic – lupta pentru independenţă condusă de Vlad Ţepeș. În prim-plan se a�ă însă peripeţiile comice ale ţiganilor care, pentru obţinerea libertăţii, dar și a mâncării, promise de domn în schimbul angajării în luptă, călătoresc de la Flămânda la Inimoasa. Mulţumirea este totuși mai mare pentru mălai și clisă (slănină) decât pentru slobozie. Fiindcă mersul este anevoios prin sfadă multă și hodini dese, ţiganii se hotărăsc să pună înainte carele cu merinde. Cum nici în acest caz nu obţin efectul scontat, trimit solie lui vodă, solicitându-i să ordone ca distanţa dintre cele două localităţi să nu depășească un mii, …Apoi să dea sloboziei De a face trii hodini câte o dată. Armata ţiganilor mai dorește și …pă drum v-o pază, […] / Ca la primejdie să ne ajute;/ Dă ar � măcar numa doao sute. Lucrurile se complică prin amestecul s�nţilor, de partea românilor, și al diavolilor, de partea tur-cilor. Satana o fura pe Romica, logodnica viteazului Parpangel, oprind iar călătoria, căci îndrăgostitul o caută pretutindeni, ajungând chiar și în Iad și în Rai. Totul se sfârșește cu încăierarea ţiganilor și cu hotă-rârea lui Dumnezeu de a prelungi încă vreme lungă jugul turcesc, prin plecarea lui Vlad în urgie.

Elementul satiric este dat de alegorie, căci, să nu uităm, prin ţigani să înţeleg ș-alţii, iar comicul rezultă, cu precădere, din comportamentul „eroilor“.

Convingerea scriitorului este că �ecare subiect tratat presupune un limbaj pe măsură: …poetul în voroava sa deobște […] întrebuinţează cu-vinte obișnuite între ţărani, afară de tâmplari când vorbește altcuiva, căci atunci așa-și chibzuiește voroava ca să �e cuviincioasă persoanei care vor-

Țiganiada, pagină manuscris


67

UNITATEA IV

Vocabular

pogăci = turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de făină de grâu, pre-parată de obicei cu jumări de porc

pită (pl. pite) = pâinetocmeală = organizare, aranjamentșipot = izvor a cărui apă țâșnește cu putere

(și care este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă)

mursă = băutură fermentată preparată din miere amestecată cu apă sau cu lapte; suc, must (de fructe, de �ori etc.)

(a) îmbia = a ademeni, a atrage, a ispiti, a pofti

bește. Or, cum dominanta textului este dată de intenţia comico-satirică, limbajul, ca și comportamentul personajelor, indiferent de zona din care provin, i se adaptează pe deplin.

Totul respectă însă limitele prescrise încă din Antichitate, de Aristo-tel, care cerea ca poetul să vorbească pe cât se poate de puţin în nume propriu. De aceea, autorul recurge la un procedeu original, plasând în subsolul paginii note și comentarii ale unor presupuși cititori, având nume ce sugerează �rea sau preocupările �ecăruia: Mândrilă, Idioti-seanul, Coantreș, Onochefalos, Erudiţian, Filologos etc. Idiotiseanul, de exemplu, nu pricepe că prezenţa ecoului în lamentaţia îndrăgostitului Parpangel, nemângâiat de pierderea Ro-micăi, este doar o metaforă: Ce ţigan nebun! Dar nu putea el să cunoască că nimini nu-i răspunde, ci nu-mai sunetul vorbelor lui să răzbate. Contribuţia lui Mitru Perea este pre-dominant �lologică: Aurariu – explică el – cuvânt adevărat românesc; adecă se numesc așa cei ce spală aurul. Pe unele locuri să zic băieși, de la baie, adecă aurărie unde să sapă din pământ aurul. Uneori comentariul capătă un aspect colocvial, prin intervenţia mai multor „cititori“, ca în schimbul de replici legat de portretul ironic al judelui Neagu, iubitorul de dreptate, ce numai de o parte aude: Oarecum nu să lovește!… Zice că Neagul a fost iubitoriu de dreptate și apoi zice că n-auzea numai de-o parte. Dacă asculta el numa pe o parte, vai de judecata lui! – Mândrilă; Ei! Dacă nu auzea de o parte, atuncea, dar, trebuia să-i vorbească de cea parte de care auzea. – Onochefalos.

De altfel, limbajul constituie una dintre reușitele lui Budai-Deleanu care, deși recurge de obicei la varianta vorbită, nu ocolește nici expre-sia savant-neologică. Vom întâlni, așadar, alăturate neologisme precum antișambră, melancolie, himeră, intrigant și regionalisme, băiaș, bală, cioarsă ori creaţii proprii, obţinute mai ales prin derivare: bogătate, go-lătate, păgânie, a obrăzui (a desena un portret) etc. Asemenea bogăţie lexicală îi permite îndrăzneli prozodice pe care le vom mai întâlni doar în lirica modernă, la Tudor Arghezi, de exemplu, sau la Nichita Stă-nescu. El face să rimeze substantive precum poartă ori sară cu forme verbale omonime; adjective și pronume cu nume proprii: mișel – Corco-del, el – Aristotel; chiar dacă mai rar, se folosește și de procedeul numit „încălecare“, combinând verbul cu o altă formă verbală incompletă, ce se continuă în versul următor: zisă – ca să mi să…

O astfel de ţesătură subtilă de inovaţii este unică în literatura româ-nă a momentului. Tocmai de aceea este cu atât mai regretabil faptul că opera lui Budai-Deleanu nu a fost cunoscută de contemporani ori de scriitorii generaţiei următoare, pașoptiștii.


UNITATEA IV

68

APLICAŢII

1. Precizați, folosind doar informaţiile oferite de strofele următoare, care este cea mai mare ferici-re pe care o poate oferi raiul.

„Râuri dă lapte dulce pă vale Curg acolo și dă unt păraie,Ţărmuri-s dă mămăligă moale, Dă pogaci, dă pite și mălaie!…O, ce sântă și bună tocmeală!Mânci cât vrei și bei far’ osteneală.

Colea vezi un șipot dă rachie, Ici dă proaspătă mursă-un izvor,Dincolea balta dă vin te-mbie, Iară căuș, pahar sau urciorZăcând a�i-îndată lângă tine,Oricând cheful dă băut îţi vine.“

2. Argumentați intenţia comică a autorului, ape-lând numai la exemple furnizate în textul de mai sus.

3. În grupe de trei-patru colegi, discutaţi despre întâmplări legate de viaţa și de domnia lui Vlad Ţepeș, pe care le-aţi a�at din diferite surse (isto-rie, literatură, cinematogra�e etc). Comunicaţi și celorlalţi colegi de clasă informaţiile voastre. Discutaţi despre imaginea de azi a lui Vlad Ţe-peș. Consideraţi că ea îi re�ectă cu adevărat per-sonalitatea?

4. Ce tip de texte literare – epice, lirice, dramatice, comice, tragice etc. – consideraţi că ar � mai po-trivite pentru a-1 avea ca personaj pe Vlad Ţe-peș? Motivaţi-vă opiniile.

E V A L U A R E

1. Prezentaţi continuitatea ideilor umaniste despre latinitatea poporului și a limbii noastre naţio-nale, din operele cronicarilor moldoveni ai secolului al XII-lea în scrierile lui Dimitrie Cantemir.

2. Alegeţi un fragment din creaţia studiată și relevaţi modernitatea scriiturii lui D. Cantemir, ur-mărind: �uenţa stilului, precizia informaţiei, logica argumentării știinţi�ce, metoda comparativă în abordarea oricărui domeniu. Argumentaţi, într-un eseu structurat, cele patru trăsături funda-mentale care fac din Descrierea Moldovei prima carte de idei din cultura română: dubla moderni-tate a viziunii asupra conţinutului și a formei lui de exprimare, caracterul sintetic al metodelor de abordare, bogăţia informaţiilor știinţi�ce oferite, varietatea domeniilor în care autorul – savant a fost un strălucit precursor: geogra�e, știinţele naturii, arheologie, mitologie, folcloristică și et-nogra�e, psihologie, lingvistică și dialectologie, stilistică.

3. Enumerați câteva dintre trăsăturile caracteristice ale iluminismului; identi�cați trăsăturile speci-�ce ale iluminismului românesc față de cele generale ale iluminismului european.

4. Scrieţ un eseu liber de tip argumentativ de două-trei pagini, în care să demonstraţi că epopeea Ţiganiada este o scriere de factură iluministă. Ţineţi seama că un eseu argumentativ trebuie să aibă ca punct de plecare o ipoteză; dezvoltarea eseului trebuie să conţină argumente pro și, even-tual, contra, exemple etc, iar concluzia este necesar să întărească ipoteza prin reluarea ei în mod nuanţat.


69

UNITATEA V

Liceul Sf. Sava din București

V. Literatura românăîn prima jumătate

a secolului al XIX-lea


Organizarea învăţământului în limba română

Primele școli de un grad mai înalt în limba română au fost în�inţate la Iași de Gheorghe Asachi și la București de Gheorghe Lazăr. La Blaj existau școli cu limba de predare română încă din anul 1754; la Arad se în�inţează prima școală pentru pregătirea învăţătorilor (Preparandia) în 1812.

În Moldova, Gh. Asachi a introdus limba română în învăţământul de la Trei-Ierarhi, în�inţând în 1814 un curs de inginerie, a cărui primă promoţie a absolvit școala în 1818.

Tot Asachi reorganizează în 1828 Seminarul de la Socola și în�inţează Școala Vasiliană de la Trei-Ierarhi cu un ciclu elementar de trei clase, unul normal de doi ani și altul gimnazial de patru ani, având ca limbă de predare la toate materiile, limba română.

În 1835, prin strădania lui Gheorghe Asachi, ia �inţă Academia Mihăileană, numită astfel după numele lui Mihai Sturdza, domnul de atunci al Moldovei. Această școală avea toate gradele de învăţământ, de la cel elementar, până la cel superior.

În Ţara Românească, sub conducerea cărturarului Gh. Lazăr, se des-chide în martie 1818 Școala română de la „Sfântul Sava“ prin transfor-marea Academiei domnești. În înștiinţarea către „de toată cinstea vred-nică tinerime“, din august 1818, dascălul transilvănean arată că poporul nostru, „care este așa de vechi, așa de vestit, proslăvit și înzestrat cu toate darurile duhovnicești, are nevoie de o școală mai de treabă, o Academie, cu știinţă chiar în limba maicii sale“. Această școală a funcţionat cinci ani, cu o întrerupere în 1821. Lazăr a murit tânăr, în 1823, dar școala în-�inţată de el a continuat să funcţioneze până în 1828, condusă de elevii săi: Ion Heliade Rădulescu, Eufrosin Poteca, etc.

Numărul școlilor în limba română crește în Moldova și Ţara Ro-mânească. Dinicu Golescu în�inţează pe moșia sa din Golești în 1826 o școală unde puteau învăţa și �ii de ţărani.

În Transilvania se menţine tradiţia culturală a școlilor din Blaj. Noii organizatori ai învăţământului sunt Timotei Cipariu la Blaj și Gheorghe Bariţiu la Brașov. În 1834 se în�inţează la Brașov prima școală comer-cială. Printre profesorii acestei școli s-a numărat și Gh. Bariţiu, �gură proeminentă, a revoluţiei de la 1848 din Transilvania.


UNITATEA V

70

Literatura română pașoptistă

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, civilizaţia și cultura din ţările române au început să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, pe de altă parte, trezirea conștiinţei naţionale.

Epoca pașoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar și o nouă stare de spirit.

Funcţia literaturii nu mai rămâne doar aceea de a răspândi cultura, de a „lumina“. Conceptul de literatură include noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului naţional, educaţia morală, me-sianismul social.

Epoca pașoptistă este situată între anii 1830 și 1860. Legată de importante evenimente politice și sociale, această delimitare nu are nimic rigid: debutul perioadei este legat de ieșirea ţărilor române de sub dominaţia otomană, de începutul unei energizări economice și al dobândirii libertăţilor politice.

În epoca pașoptistă, cultura trecutului este regândită în totalitate, din perspectiva modernizării. Punerea în acord cu evoluţia literaturii europene se manifestă prin faptul că operele scriitorilor pașoptiști vor � create în spiritul esteticii romantice, adică în spiritul curentului literar dominant în Europa acelei vremi.

Scriitorii pașoptiști, născuţi în primele două decenii ale secolului al XIX-lea, provin, de obicei, din clasele de sus și sunt promotorii renașterii naţionale. Tineri și plini de elan, pașoptiștii au încercat o sincronizare cu Europa Occidentală, �ind deopotrivă scriitori, istorici și oameni politici.

Gustul este unul comun: toţi sunt romantici, iar Parisul devine pen-tru o jumătate de veac polul intelectualităţii românești. Teme, motive sau concepte literare cultivate în Franţa ajung rapid la modă și în Principate. Chiar dacă romantismul este curentul literar dominant, în paralel cu el se manifestă (cu ecouri mai estompate) tendinţe clasice, preromantice și realiste. Din graba „recuperării“ și din dorinţa sincronizării, literatura pașoptistă amestecă încontinuu „vârstele“ literare.

Romantismul românesc s-a înfăţișat, în general, în două ipostaze: una plină de tumult, patetică și declamatoare în Muntenia, alta mai se-nină și mai temperată în Moldova. Caracteristice îi sunt angajarea în istorie și descoperirea folclorului.

Ca prima generaţie a literaturii noastre moderne, scriitorii pașoptiști au intrat în conștiinţa românească drept oamenii începutului de drum.

Teatrul

Primele reprezentaţii teatrale în Ţările române au fost date de trupe străine, cu deosebire franceze, care ne vizitau ţara. În timpul domnilor fanarioţi, reprezentaţiile teatrale aveau loc în limba greacă.

La București, prima piesă jucată în limba română a fost Hecuba de Euripide, în 1819. Cu acest prilej, Iancu Văcărescu a compus un prolog în versuri, în care subliniază rolul educativ al teatrului:Teatrul Național din Iași


71

UNITATEA V

C. D. Rosenthal: Ion Heliade-Rădulescu

Mihail Kogălniceanu

„V-am dat teatru, vi-l păziţiCa un, locaș de muze.

Cu el curând veţi � vestiţiPrin vești departe duse.

Prin el năravuri îndreptaţi,Daţi ascuţiri la minte,

Podoabe limbei voastre daţiCa românești cuvinte.“

Un pas mai departe îl face teatrul românesc, în Moldova, prin nu-mirea în 1840 a scriitorilor Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi și Vasile Alecsandri ca directori ai Teatrului Naţional din lași.

În această calitate ei au contribuit la îmbogăţirea repertoriului dramaturgiei românești.

Dicționar cultural

Ion Heliade-Rădulescu (1802–1872) a fost scriitor, �lolog, îndrumător cultural și literar. Face școală grecească, urmată de studii la școala ro-mânească de la „Sf. Sava“, în�inţată de Gheorghe Lazăr, al cărui discipol devine. După plecarea lui Lazăr, conduce singur școala, până în 1828, când se închide sub ocupaţie rusească. Rod al activităţii de aici, publică Gramatica românească (1828), tipărită la Sibiu.

Participă la întemeierea Societăţii literare (1822), scoate Curierul ro-mânesc (1829), cel dintâi ziar din Muntenia, căruia îi adaugă Curierul de ambe sexe (1837) în care publică lucrări ale tinerilor scriitori, încurajân-du-i: Nu e vreme de critică, copii; e vreme de scris; să scrieţi cât veţi putea și cum veţi putea.

Este autorul unor lucrări originale, traducător neobosit din literatura universală, tipograf și editor, sprijinitor al teatrului românesc, om politic plin de iniţiativă. În timpul Revoluţiei de la 1848, joacă un rol precum-pănitor, redactând faimoasa proclamaţie de la Izlaz și făcând parte din guvernul provizoriu.

După înfrângerea revoluţiei, pleacă în exil vreme de 11 ani, dar con-tinuă să scrie, în franţuzește și în românește. Reîntors în ţară, neconectat la noile realităţi, se singularizează prin scrieri într-o limbă arti�cială și se izolează ca om politic. În 1866, este unul dintre membrii întemeietori ai Societăţii Academice Române, devenită apoi Academia Română.

Mihail Kogălniceanu (1817–1891), prozator, memorialist, îndrumător cultural și literar. Se naște la Iași. Studiază în particular în pensioanele franceze din capitala Moldovei, apoi în Franţa și Germania.

La vârsta de 20 de ani, când se reîntoarce de la studii, este numit aghiotant domnesc și începe o intensă activitate cultural-literară, cu �nalitate politică. Profesor la Academia Mihăileană din Iași, ţine me-morabilul Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie naţională (1843). Este cel dintâi care adună cronicile moldovenești (Letopiseţele Ţării


UNITATEA V

72

Moldovei) și le tipărește, într-o a doua ediţie, le integrează și pe cele muntenești.

În anul 1840 scoate revista Dacia literară, al cărei program este deci-siv pentru orientarea literaturii timpului. În 1848 participă la miș carea revoluţionară de la Iași și trebuie să se refugieze în Bucovina. După în-ceperea războiului Crimeei, simţind momentul favorabil, tipărește ziarul Steaua Dunării, care face propagandă pentru unirea Principatelor și are un mare răsunet în rândul tinerilor. Deputat în Divanul Ad-hoc (1857), domină adunarea prin energia, cultura și strălucitul talent oratoric.

După înfăptuirea Unirii, este prim-ministru în timpul domniei lui Al. I. Cuza. Ca ministru de externe pledează pentru cauza României la Con-gresul de la Berlin (1878). În ultima parte a vieţii este ambasador pleni-potenţiar la Paris, și președinte al Academiei Române.


Rolul de îndrumător al lui Ion Heliade-Rădulescu

Curierul românesc

Primul care a schiţat un program teoretic având ca scop modernizarea literaturii române a fost Ion Heliade-Rădulescu. Marea in�uenţă pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele teoretice publicate în ziarul Curierul românesc, începând cu anul 1829, prin care autorul îndemna în primul rând la scris și mai puţin la spirit critic. Datorită atmosferei create de îndemnurile lui Heliade-Rădulescu, între 1830 și 1840, a debutat o întreagă generaţie, din care s-au remar-cat Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac.

Rolul de îndrumător al lui Mihail Kogălniceanu

Dacia literară

Constituirea deplină a romantismului pașoptist a fost marcată de pro-gramul teoretic al articolului Introducţie, redactat de Mihail Kogălni-ceanu, care a apărut în revista ieșeană Dacia literară (1840). Așezat în fruntea primului număr al revistei, Introducţie sintetizează o nouă fază a pașoptismului care s-ar putea numi „etapa critică“.

Revista publică scrieri originale, din oricare parte a provinciilor ro-mânești, pentru a � un repertoriu general al literaturii românești. Dând o asemenea perspectivă de ansamblu naţional, Kogălniceanu stabilește atât ţinuta redacţiei, cât și rostul criticii care se va practica: Critica noas-tră va � nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana.

Polemizând cu tipul de literatură care se scria atunci, bazată în spe-cial pe traduceri și imitaţii după modele străine, autorul articolului-pro-gram consideră că trebuie declanșat potenţialul de creaţie literară româ-nească din cele trei ţări, cu tot speci�cul lui. Astfel, se condamnă ferm Dacia literară nr. 1


73

UNITATEA Vmania imitaţiilor și a traducerilor, pentru că acestea omoară originali-tatea. În schimb, Kogălniceanu trasează direcţiile pe care ar trebui să se dezvolte literatura autentică și sugerează posibile surse de inspiraţie, în manieră romantică, pentru scriitorii români – istoria naţională, natura și obiceiurile, tradiţiile noastre.


O foaie dar carea, părăsind politica s-ar îndeletnici numai cu literatura naţională, foaie carea, făcând abnegaţie de loc, ar � numai o foaie româ-nească, și prin urmare s-ar îndeletnici cu producţiile românești, �e din orice parte a Daciei vom sili ca să �e Dacia literară; ne vom sili, pentru că nu avem sumeaţa pretenţie să facem mai bine decât predecesorii noștri. Insă urmând unui drum bătut de dânșii, folosindu-ne de cercările și de ispita lor, vom ave mai puţine greutăţi și mai mari înlesniri în lucrările noastre, Dacia, afară de compunerile originale a redacţiei și a conlucră-torilor săi, va primi în coloanele sale cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri românești. Așadar foaia noastră va � un repertoriu general a literaturei românești, în carele ca într-o oglindă se vor vede scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bănăţeni, bucovineni, �ește-carele cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul său. […]

Dorul imitaţiei s-au făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional. Această manie este mai ales covârșitoare în literatură. Mai în toate zilele ies de subt teasc cărţi în limba românească. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi, și încă și acele de ar � bune. Traducţiile însă nu fac o literatură. Noi vom prigoni cât vom pute această manie ucigătoare a gustului original, însușirea cea mai preţioasă a unii literaturi. Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noas-tre ţări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și de poetice pentru ca să putem găsi și la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii. Foaia noastră va primi cât se poate mai rar traduceri din alte limbi; compuneri originale îi vor umple mai toate coloanele.

(Dacia literară, nr. 1, 1840)

Rolul de îndrumător cultural și literar pe care l-au avut Ion Heliade-Rădu-lescu, în Muntenia, și Mihail Kogălniceanu, în Moldova, a avut o impor-tanţă majoră în modernizarea literaturii noastre în perioada pașoptistă.

În domeniul prozei, își scriu operele fundamentale autori precum Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Russo și Nicolae Bălcescu. Unii, în spiritul impus de revista Dacia literară, vor cultiva �lonul is-toric: nuvela Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi, Românii supt Mihai-voievod Viteazul de Nicolae Bălcescu, Cântarea României de Alecu Russo etc. Alţii vor merge pe linia memorialisticii, a faptului trăit (Costache Negruzzi, Negru pe alb), ori pe cea a însemnărilor de călătorie, precum Vasile Alecsandri în O plimbare la munţi, Călătorie în Africa sau Grigore Alexandrescu în Memorial de călătorie. Există însă și o altă zonă a prozei, critică, ironică, acidă, plină de luciditate, în-

torilor săi, va primi în coloanele sale cele mai bune scrieri originale ce

ti, în carele ca într-o oglindă se vor

Dorul imitaţiei s-au făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că itoare în

literatură. Mai în toate zilele ies de subt teasc cărţi în limba românească. i acele de ar

� bune. Traducţiile însă nu fac o literatură. Noi vom prigoni cât vom pute

i la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii. Foaia noastră

Vocabular

abnegație = devotament (dus până la sa-cri�ciu); renunțare; sacri�ciu voluntar

(a se) îndeletnici = a se ocupa cu ceva, a-și petrece vremea cu ceva

sumeț = foarte mândru, trufaș, plin de în-credere în sine

înlesnire = acțiunea de a înlesni și rezulta-tul ei; facilitare, ușurare

�eștecarele = �ecareimitație = acțiunea de a imita și rezultatul

ei; imitaremanie = preocupare exagerată pentru

cevateasc = mașină de imprimat; tipar(a) prigoni = a provoca cuiva în mod per-

manent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta

Georghe Petrașcu: Veneţia


UNITATEA V

74

tâlnită la Vasile Alecsandri, scriitorul cel mai complex al epocii. Acesta surprinde multe dintre de�cienţele unei societăţi în plină transformare în Balta-Albă, Borsec, dar mai ales în Istoria unui galbân, gen de proză în care situaţiile și personajele, la limita caricaturii, stârnesc râsul.

Poezia pașoptistă pune bazele liricii moderne românești. Tematica se lărgește enorm faţă de epoca premodernă. După anul 1830, me-lancolia adâncă, organică, va învălui versurile tuturor poeţilor. Se cul-tivă meditaţia pe teme romantice (ruine, morminte, nestatornicia soartei), evocarea trecutului glorios, descrierile de natură, se face apel la folclor.

Speciile clasice (epistola, satira, fabula) coexistă cu cele romantice (meditaţia, elegia). Turnarea în tiparele secolului precedent a noutăţilor de natură romantică se explică prin faptul că literatura noastră nu a avut un clasicism profund și individualizat. Pe de altă parte, majoritatea ro-manticilor pașoptiști au primit o educaţie clasică.

Atmosfera poeziei „noi“ este prezentă într-o serie de creaţii precum cele ale lui Grigore Alexandrescu (Anul 1840, Meditaţie, Umbra lui Mircea. La Cozia), Ion Heliade-Rădulescu (Zburătorul), Vasile Alec-sandri (Doine), Dimitrie Bolintineanu (Legende istorice). Fără această etapă, ar � fost mai greu de imaginat apariţia lui Mihai Eminescu.


Zburătorulde Ion Heliade Rădulescu

Opera literară a lui Heliade cuprinde versuri și proză artistică.Tema folclorică de intensă circulaţie în literatura noastră se referă la o �-inţă misterioasă care, după credinţa populară, este pentru tinerele fete cauza frământărilor erotice. Ea a mai fost tratată în literatura noastră și de Cezar Bolliac, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu.

„Vezi, mamă, ce mă doare! și pieptul mi se bate,Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc;Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!

Ah! inima-mi zvâcnește!… și zboară de la mine!Îmi cere… nu-ș’ ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da:Și cald, și rece, uite, că-mi furnică prin vine,În braţe n-am nimica și parcă am ceva;[…]

APLICAŢII

1. Enumeră trei dintre principiile pe care dorește să le respecte revista Dacia literară, așa cum pot � ele deduse din Introducţie.

2. Numește două dintre sursele de inspiraţie pe care Mihail Kogălniceanu le propune colabora-torilor revistei.


75

UNITATEA VOar’ ce să �e asta? Întreabă pe bunica:O ști vrun leac ea doară… o � vrun zburător.Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,Ori du-te la moș popa, ori mergi la vrăjitor.

Și unul să se roage, că poate mă dezleagă;Mătușile cu bobii fac multe și desfac;Și vrăjitorul ăla și apele încheagă;Aleargă la ei, mamă, că doar mi-or da de leac.[…]Așa plângea Florica și, biet, își spunea dorulPe prispă lângă mă-sa, ș-obida o neca;Junicea-n bătătură mugea, căta oborul,Și mă-sa sta pe gânduri, și fata suspina.

Era în murgul serii și soarele s�nţise;A puţurilor cumpeni ţipând parcă chemauA satului cireadă, ce greu, mereu sosise,Și vitele muginde la jgheab întins pășeau.[…]E noapte naltă, naltă; din mijlocul tărieiVeșmântul său cel negru, de stele semănat,Destins cuprinde lumea, ce-n braţele somnieiVisează câte-aievea deșteaptă n-a visat.

Tăcere este totul și nemișcare plină:Încântec sau descântec pe lume s-a lăsat;Nici frunza nu se mișcă, nici vântul nu suspină, Și apele dorm duse, și morile au stat.[…]„Dar ce lumină iute ca fulger trecătoareDin miazănoapte scapă cu urme de scântei?Vro stea mai cade iară? vrun împărat mai moare?Ori e – să nu mai �e! – vro pacoste de zmei?[…]Pândește, bată-l crucea! și-n somn colea mi-ţi vineCa brad un �ăcăiandru, și tras ca prin inel,Bălai, cu părul d-aur! dar slabele lui vineN-au niciun pic de sânge, ș-un nas – ca vai de el!

O! biata fetișoară! mi-e milă de FloricaCum o � chinuind-o! vezi, d-aia a slăbitȘi s-a pălit copila! ce bine-a zis bunica:Să fugă fata mare de focul de iubit!

Că-ncepe de visează, și visu-n lipiturăÎncepe-a se preface, și lipitura-n zmeu,Și ce-i mai faci pe urmă? că nici descântătură,Nici rugi nu te mai scapă, ferească Dumnezeu!“

Gra�că anonimă: Zburător

Vocabular

răcori = �or(a) zvâcni = (despre inimă, tâmple) a bate

repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.)

aide = haide, exclamație care exprimă un îndemn (la o acțiune)

(a) închega =a se strânge la un loc, a se uni, a se lipi

leac = mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament

oborul = loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curții unde se țin unelte agricole

jgheab = canal de scurgere pentru apă sau adăpătoare pentru vite

lipitură = strat de lut lipit pe pereți, sobedescântătură = descântec, farmec, magie,

vrajă, vrăjitorie


UNITATEA V

76

În literatura română din prima jumătate a secolului al XIX-lea Zbu-rătorul aduce elemente de o incontestabilă originalitate. Interesul pe care-l deșteaptă poezia este sporit de explicarea unui mit popular. Pi-toreasca descriere a înserării formează cadrul în care sunt plasate ele-mentele erotice și cele folclorice. Structura poeziei conţine trei părţi.

În prima parte o tânără fată surprinsă de �orii primei iubiri îi mărtu-risește mamei suferinţele. Frământările vârstei sunt descrise amănunţit de Florica în sincera ei confesiune. Din ele apare caracterul contradic-toriu al erotismului tinerei fete: „Mă sperii, clar îmi plac“. Sunt căutate și cauzele fenomenului (,,O � vreun zburător“) împreună cu remediile lor: descântecele babelor, vrăjite, rugăciunile preoţilor.

Partea a doua a poeziei este un pastel al înserării, care întrerupe brusc starea de agitaţie produsă de suferinţele Floricăi. Peste mugetele vitelor care se lasă mulse de „fecioreasca mână“, coboară treptat noaptea cu liniștea ei, întreruptă doar de lătratul câinilor.

Pastelul este remarcabil prin surprinderea atmosferei de agitaţie laborioasă, caracteristică vieţii satului la căderea serii (ţipătul cumpene-lor de la fântâni, mugetul vitelor etc.), și prin tranziţia gradată la liniștea solemnă a nopţii.

În ultima parte a poeziei, apare, prezentată din convorbirea a două femei, credinţa în zburător și descrierea acestuia, în care gingășia con-trastează cu umorul.

Zburătorul este un �ăcăiandru „tras ca prin inel,/ Bălai cu părul de aur, dar slabele lui vine / N-au niciun pic de sânge, ș-un nas – ca vai de el!“

Efectul cu totul deosebit al poeziei rezultă din interpretarea magică a unui sentiment natural, din contrastul realizat prin întreruperea zbu-ciumului erotic din partea întâi de către solemnitatea patriarhală a tablo-ului din partea a doua și prin atmosfera generală de mister nedezlegat.


Grigore Alexandrescu

Opera lui Grigore Alexandrescu are un conţinut variat. Ea cuprinde poezii lirice: meditaţii, elegii, satire, epistole. Nici poeziile epice nu lip-sesc din scrierile poetului. Specia preferată este fabula. Cu toate acestea Alexandrescu a compus și unele balade: Cîinele soldatului, Ucigașul fără voie. În proză Alexandrescu scrie, cu prilejul vizitei pe care a făcut-o în Oltenia cu prietenul său Ion Ghica, Memorial de călătorie.

APLICAŢII

1. Mitul erotic al zburătorului este unul din mi-turile fundamentale ale literaturii române. Identi�cați și alte texte din literatura romantică română, maghiară sau universală care prezin-tă apariția trăirilor erotice. Comparați aceste

texte, identi�când asemănări și deosebiri rele-vante.

2. Scrieți o compunere liberă cu titlul „Zburătorul“ în care să conturați o poveste de dragoste ado-lescentină.


77

UNITATEA VÎn opera lui Grigore Alexandrescu, romantismul și clasicismul co-

există. Meditaţiile, lirica patriotică și cea erotică sunt romantice. Fabule-le, satirele, epistolele sunt clasice.

Unele poezii ale lui Grigore Alexandrescu se resimt de in�uenţa pre-romantismului și a romantismului contemplativ, melancolic. Adio. La Târgoviște aduce un su�u de tristeţe. Pe ruinele Târgoviștei, poetul me-ditează la gloria trecătoare a tuturor lucrurilor omenești. Faima vechii cetăţi de scaun a pierit, așa cum a trecut și cea a orașului sirian Palmira, distrus de Aurelian în 273 e.n., sau cea a Romei.

În ultima parte a poeziei, Alexandrescu este copleșit de amintiri. Viaţa lui tristă de copil orfan îi apare în faţa ochilor și îl determină să re�ecteze asupra morţii. Această parte a poeziei este scrisă sub in�uenţa romanticului francez Lamartine și a poetului român Vasile Cârlova. Tot sub in�uenţa lui Lamartine este scrisă și poezia Meditaţie.

Poetul părăsește însă curând această atitudine melancolică, depre-sivă, caracteristică elegiilor din prima perioadă a activităţii sale, �ind înlocuită cu un romantism militant, activ, ce vibrează de un puternic sentiment patriotic.

Poezii ca Anul 1840, Răsăritul lunei, La Tismana, Mormintele, La Dră-gășani, Umbra lui Mircea. La Cozia sunt elocvente în această privinţă.

Grigore Alexandrescu rămâne cel mai de seamă reprezentant al fabu-lei în literatura noastră.

Unele din fabulele lui Grigore Alexandrescu sunt traduceri din La Fontaine (Catârul ce-și laudă nobililatea, Măgarul răsfăţat) și Florian (Privighetoarea și păunul, Vulpoiul predicator, Papagalul și celelalte pă-sări). Dar Alexandrescu creează multe fabule originale: Câinele izgonit, Privighetoarea în colivie, Boul și viţelul, Mierla și bufniţa, Pisica sălbatică și tigrul, Iepurele, ogarul și copoiul, Corbii și barza etc.

Concepţia burgheză despre egalitate, meschinăria ce se ascunde în dosul vorbelor um�ate sunt dezvăluite cu subtilă ironie în Câineleși căţelul. Boul și viţelul demască parvenitismul. Viţelul este dat afară de unchiul său, care, ajuns în post mare, nu-și mai cunoaște ruda să-racă.


Umbra lui Mircea. La Coziade Grigore Alexandrescu

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate;Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,Ș-ale valurilor mândre generații spumegateZidul vechi al mănăstirei în cadență îl izbesc.

Dintr-o peșteră, din râpa, noaptea iese, mă-mpresoară:De pe muche, de pe stânca, chipuri negre se cobor;Mușchiul zidului se mișcă… pântre iarbă se strecoarăO su�are, care trece ca prin vine un �or.

Grigore Alexandrescu

Mănăstirea Cozia


UNITATEA V

78

Este ceasul nălucirei: un mormânt se desvelește,O fantomă-ncoronată din el iese… o zăresc…Iese… vine către țărmuri… stă… în preajma ei privește…Râul înapoi se trage… munții vârful își clătesc.

Ascultați…! marea fantomă face semn… dă o poruncă…Oștiri, taberi fără numar împrejuru-i înviez…Glasul ei se-ntinde, crește, repetat din stâncă-n stâncă,Transilvania-l aude, ungurii se înarmez.

Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecuteȘi puternici legioane p-a ta margine-ai privit,Virtuți mari, fapte cumplite îți sunt ție cunoscute,Cine oar’ poate să �e omul care te-a-ngrozit? […]

Poezia, reprezentativă creație romantică adună o mulțime de cuvinte care aparţin câmpului semantic al naturii: iarba, râul, munţii, stânca, râpa, etc. Sunt de remarcat, așadar cele două teme / motive literare spe-ci�ce romantismului, prezente în poezie: natura și istoria.

Dar, creația lui Alexandrescu atrage atenția și prin alte numeroase realizări artistice.

Comentează, în 6–10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea rela-ţiei dintre ideea poetică și mijloacele artistice.

Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exem-plu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, re�exivitate), prezentă în textul dat.

Remarcabile. Enumeraţia din strofa a doua: „De pe muche, de pe stân-că chipuri negre se cobor“ redă în mod gradat venirea nopţii, urmată de apariţia fantomelor. Verbele din prima strofă sunt la prezent deoarece poetul descrie un colţ din natura în mijlocul căreia se a�ă. În ultima strofă verbele la perfect compus: „ai fost“, „ai privit“, evocă anii de glorie din istoria românilor, la care Oltul a fost martor.

În ultima strofă a poeziei apare invocaţia retorică „Oltule, care ai fost martor vitejiilor trecute“. Râul apare personi�cat, sugestive în acest sens �ind formele verbale și pronominale de persoana a doua singular: „Îţi sunt ţie cunoscute“ sau „p-a ta margine ai privit“. Oltul devine interlo-cutorul poetului. Interogaţia retorică: „Cine oar’poate să �e omul care te-a îngrozit?“ creează o stare de tensiune pregătind apariţia fantomei încoronate a lui Mircea cel Bătrân.

Una dintre caracteristicile limbajului poetic este expresivitatea. În textul dat expresivitatea se realizează, la nivel fonetic, prin succesiunea armonioasă a sunetelor în frazarea poetică (eufonie); alături de asonan-ţă –�gură sonoră ce denumește repetarea sub accent a unei vocale unice, de pildă „U“ în versul „ale turnurilor umbre peste unde stau culcate“ –,aceasta imprimă un ritm vibrant ce servește tonalităţii solemne a unui mesaj de factură patriotică.

Vocabular

spumegate = a se acoperi de spumăcadență = mișcare ritmică și uniformă;

ritmizbesc = a (se) lovi cu putere (de ceva, de

cineva sau cu ceva)râpă = coastă abruptă a unui deal; surpă-

tură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie

împresoară = a înconjura din toate părțile; a încadra

nălucirei = a i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări

desvelește = a descoperi: a desvălui un secret

legioane = legiune

Mircea cel Bătrân – frescăde la Mănăstirea Cozia


79

UNITATEA V


Toporul și pădureade Grigore Alexandrescu

Scrisă în perioada 1839–1841, fabula Toporul și pădurea re�ectă o stare de spirit existentă în unele pături sociale înainte de revoluţia de la 1848.

[…]Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă,Un ţăran se dusese să-și ia lemne de casă.Trebuie să știţi, însă, și pot să dau dovadă,Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă.

Astfel se încep toate: vremea desăvârșașteOrice inventa omul și orice duhul naște.Așa ţăranul nostru numai cu �eru-n mânăÎncepu să sluţească pădurea cea bătrână.Tufani, palteni, ghindarii se îngroziră foarte:„Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte,Începură să zică, toporul e aproape!În fundul unei sobe ţăranu-o să ne-ngroape!“

– „E vreunul de-ai noștri cu ei să le ajute?“Zise un stejar mare, ce avea ani trei suteȘi care era singur ceva mai la o parte.„Nu.“ – „Așa �ţi în pace: astă dată-avem parte;Toporul și țăranul alt n-o să izbutească,Decât să ostenească.“

Stejaru-avu dreptate:După multă silinţă, cercări îndelungate,Dând în dreapta și-n stânga, cu puţina sporire,Ţăranul se întoarse fără de izbutire.

Dar când avu toporul o coadă de lemn tare,Puteți judeca singuri ce tristă întâmplare.Istoria aceasta, de-o � adevărată,Îmi pare că aratăCă în �ece ţarăCele mai multe rele nu vin de pe afară,Nu le aduc străinii, ci ni le face toateUn pământean de-ai noștri, o rudă sau un frate.

Fabula începe printr-o disertaţie de un neîntrecut umor asupra ve-chimii întâmplării pe care o are de povestit autorul. Este persi�area pre-tenţiei de a cerceta cauzele cele mai îndepărtate ale unui fenomen. În asemenea împrejurări, vom constata că ele sunt de natură mitică. Este

Vocabular

desăvârși = cu totul, în întregime, pe de-plin

sluţi = a face să devină schilod, in�rm, des�gurat; a mutila; a ciopârți

tufan = specie de stejarpalten = paltin, arbore înalt, cu frunzele

crestate adânc, cu �orile mici și fructe-le prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale

ghindar = arbore cu tulpina înaltă și groa-să, având scoarța adânc brăzdată, coroană larg rami�cată, frunze nere-gulat crestate, fructul-ghindă și lemn foarte dur, întrebuințat în industrie și pentru construcții; stejar

izbuti = a duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi

silinţă = stăruință îndelungată, osteneală pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort susținut în muncă sau la învățătură; sârguință, străduință, strădanie


UNITATEA V

80

o prevenire a contemporanilor de a nu căuta similitudini între întâmpla-rea din fabulă și situaţiile cunoscute în viaţa reală, deși este evident că tocmai la asemenea fapte se face aluzie.

Urmează naraţiunea propriu-zisă, care deșteaptă interesul prin felul în care autorul știe să facă atractivă o întâmplare banală.

Faptul că toporul nu avea coadă poate � comunicat în câteva cuvinte. El este exprimat totuși printr-un comentariu asupra evoluţiei lucrurilor elaborate de mâna omului, pe care vremea le desăvârșește. Inutilitatea eforturilor toporului fără coadă este reliefată printr-un dialog între ar-bori, în care concluzia este subliniată de un bătrân stejar: Toporul și ţă-ranul alt n-o să izbutească, / Decât să ostenească.

Fabula Toporul și pădurea conţine aluzii transparente la adresa trădă-torilor și face apel la demnitatea patriotică a poporului român. Poetul îi condamnă pe aceia care se fac uneltele dușmanilor poporului împotriva intereselor ţării.

Costache Negruzzi


Scrierile publicate de C. Negruzzi în periodicele vremii: Albina româ-nească, Curierul de ambe sexe, Foaie pentru minte, inimă și literatură, Dacia literară, Propășirea etc. au fost adunate în 1857 în volumul intitu-lat Păcatele tinereţelor.

Acest volum cuprinde atât poezii, cât și lucrări în proză, opere ori-ginale și traduceri. Scrierile publicate în acest volum sunt împărţite de autor în patru cicluri:

Primul ciclu, Amintiri de juneţe, cuprinde schiţa Cum am învăţat ro-mânește, nuvelele romantice: Zoe, O alergare de cai, etc.

În ciclul al doilea, Fragmente istorice, se găsesc scrieri inspirate din cronicile și legendele Moldovei: Aprodul Purice, primul poem eroic în literatura română, Alexandru Lăpușneanul, Sobieski și românii, Regele Poloniei și domnul Moldaviei.

Neghină și Pălamidă, al treilea ciclu, conţine poezii. Cele mai multe dintre acestea sunt prelucrări (Potopul, Melancolie, Gelozie) și traduceri.

În sfârșit, al patrulea ciclu, Negru pe alb, conţine treizeci de „scrisori la un prietin“.

Cele mai valoroase scrieri ale lui Costache Negruzzi sunt cele cu subiect istoric. Mihai Eminescu caracterizează în Epigonii pe Costache Negruzzi lapidar și expresiv:

Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrîne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române.

Costache Negruzzi


81

UNITATEA VExplorarea textului �

Alexandru Lăpușneanulde Costache Negruzzi

Subiectul nuvelei are ca punct de plecare un fragment din cronica lui Grigore Ureche privitor la a doua domnie a lui Alexandru Vodă Lăpuș-neanul (1564–1569).

Povestirea este împărţită în patru capitole, �ecare având câte un mo-tto: I. „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…“, II. „Ai să dai samă, doam-nă!..“, III. „Capul lui Moţoc vrem..“, IV. „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc și eu…“.

I. Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…

Venit cu ajutor turcesc pentru a ocupa tronul Moldovei, Lăpușneanul este întâmpinat aproape de Tecuci de trimișii lui Ștefan Tomșa.

Curând intrară, sub cortul unde el ședea încungiurat de boieriiși căpitanii săi, patru boieri, din care doi mai bătrîni, iar doi juni. Aceștia erau vornicul Moțoc, postelnicul Veveriţă, spătarul Spancioc și Stroici.

Apropiindu-se de Alexandru-vodă, se închinară până la pământ, fără a-i săruta poala, după obicei…

– Am auzit, urmă Alexandru, de mântuirile ţării și am venit s-o mân-tui; știu că ţara m-așteaptă cu bucurie.

– Să nu bănuiești, măria-ta, zise Moțoc, ţara este liniștită, și poate că măria-ta ai auzit lucrurile precum nu sunt; căci așa este obiceiul no-rodului nostru, să facă din ţânţar, armăsar. Pentru aceea obștia ne-au trimis pre noi să-ţi spunem că norodul nu te vrea, nici te iubește, și m[ăria]-ta să te întorci înapoi ca…

– Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu, răspunse Lăpușneanul, a căruia ochi scânteiră ca un fulger, și dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi, și voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră. Să mă-ntorc? Mai degra-bă-și va întoarce Dunărea cursul îndărăpt. A! Nu mă vrea ţara? Nu mă vreţi voi, cum înţăleg?

[…]Râdea; mușchii i se suceau în râsul acesta, și ochii lui hojma

clipeau.– Cu voia măriii-tale, zise Stroici, vedem că moșia noastră o să cadă

de isnoavă în călcarea păgânilor. Când astă negură de turci va prăda și va pustii ţara, pe ce vei domni măria-ta?

– Și cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgâni ce aduci cu mă-ria-ta? adăogi Spancioc.

– Cu averile voastre, nu cu banii ţăranilor pre care-i jupiţi voi. Voi mulgeţi laptele ţării, dar a venit vremea să vă mulg și eu pre voi. – Des-tul, boieri! întoarceţi-vă și spuneţi celui ce v-au trimis, ca să se ferească să nu dau peste el, de nu vrea să fac din ciolanile lui surle, și din pelea lui căptușeală dobelor mele.

Boierii ieșiră mâhniţi; Moțoc rămase.


UNITATEA V

82

– Ce-ai rămas? întrebă Lăpușneanul.– Doamne! Doamne! zise Moțoc, căzând în genuchi, nu ne pedep-

si pre noi după fărădelegile noastre! Adă-ţi aminte că ești pământean, adă-ţi aminte de zisa scripturei și iartă greșiţilor tăi! Cruţă pre biata ţară. Doamne! sloboade oștile aceste de păgâni; vină numai cu câţi moldo-veni ai pe lângă măria-ta, și noi chizeșluim că un �r de păr nu se va clăti din capul înălţimei-tale; și de-ţi vor trebui oști, ne vom înarma noi cu femei și copii, vom rădica ţara în picioare, vom rădica slugile și vecinii noștri. Încredi-te în noi!

– Să mă-ncred în voi? zise Lăpușneanul înţelegând planul lor. Pe-semne gândești că eu nu știu zicătoarea moldovenească: «Lupul părul schimbă, iar năravul ba?» Pesemne nu vă cunosc eu, și pre tine mai vâr-tos? …

II. …Ai să dai samă, doamnă…

Ajuns pe tronul Moldovei, după fuga lui Tomșa, Lăpușneanul începe o crâncenă campanie de exterminare a boierilor. Ieșindu-i înainte în sala palatului, doamna Ruxanda îl roagă să pună capăt omorurilor.

Stăpânindu-și impulsul primei furii, Lăpușneanul îi promite că în curând nu va mai vedea curgând sânge, iar pentru a doua zi îi făgădu-iește un leac de frică.

III. …Capul lui Moţoc vrem…

Cu prilejul slujbei religioase care a avut loc în ziua următoare, domnul, cu vorbe smerite, cere iertare boierilor și îi po�ește să vină la palat pen-tru a se ospăta împreună.

Toţi primesc invitaţia domnitorului, cu excepţia a doi tineri boieri, Spancioc și Stroici.

– Acum era aproape a se scula de la masă, când Veveriţă ridică paha-rul și închinând zise:

– Să trăiești întru mulţi ani, măria-ta! să stăpânești ţara în pace, și milostivul Dumnezeu să te întărească în gândul ce ai pus de a nu mai strica pre boieri și a bântui norodul…

N-apucă să sfârșească, căci buzduganul armașului lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pământ.

– A! voi ocăriţi pre domnul vostru! strigă acesta; la ei, �ăcăi! în mi-nut, toţi slujitorii de pe la spatele boierilor, scoţând junghiurile, îi loviră; și alţi ostași, aduși de căpitanul de lefecii, intrară și năpustiră cu săbiile în ei. Cât pentru Lăpușneanul, el luasă pre Moţoc de mână și se trăse-să lângă o fereastră deschisă, de unde privea măcelăria ce începuse. El râdea; iar Moţoc, silindu-se a râde ca să placă stăpânului, simţea părul zburlindu-i-se pe cap și dinţii săi clănţăind. […]

Întrebaţi de armaș, din porunca lui Lăpușneanul, ce doresc, oamenii cer la început micșorarea birurilor, iar apoi capul vornicului Moţoc, cel care îi jupoaie de ultimul ban.

Moţoc este predat mulţimii, care într-o clipă îl sfâșie. Lăpușneanul taie capetele boierilor omorâţi, din care face o piramidă, iar apoi cheamă

Scenă din �lmulAlexandru Lăpușneanu


83

UNITATEA Vpe doamna Ruxanda, pentru a-i da leacul de frică promis. La vederea groaznicului spectacol, soţia domnitorului își pierde cunoștinţa.

Spancioc și Stroici au fugit în Polonia și nu au putut � ajunși de tri-mișii domnului.

IV. „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu…“

Domnitorul se mută în cetatea Hotinului pentru a supraveghea pe Span-cioc și Stroici, care unelteau dincolo de hotare.

Îmbolnăvindu-se grav și �ind în pragul morţii, Alexandru Lăpuș-neanul cere să �e călugărit, apoi, revenindu-și, alungă și ameninţă pe călugării care îl vegheau. În delirul cauzat de boală, domnitorul cere apă. Spancioc și Stroici, sosiţi de curând, determină pe doamna Ruxan-da – cu consimţământul mitropolitului Teofan – să toarne otravă în apa Lăpușneanului.

Domnitorul moare în groaznice chinuri, iar ultimele lui clipe sunt vegheate de cei doi dușmani, care nu l-au iertat niciodată.

Păstrând �rul principal al întâmplărilor din cronică, Negruzzi a intro-dus în desfășurarea acţiunii unele modi�cări faţă de relatările lui Ureche.

Tema pe care o dezvoltă Negruzzi în nuvela sa este politica de îngră-dire a marii boierimi de către domnitor. Numai prin existenţa unei auto-rităţi centrale a fost posibilă menţinerea statului feudal unitar. În această luptă, domnul folosea împotriva boierimii represiunea sângeroasă, care era considerată o raţiune de stat. Replica lui Lăpușneanul „proști, dar mulţi“ exprimă atitudinea democratică a autorului.

Alexandru Lăpușneanul este un personaj romantic, construit pe baza antitezei dintre calităţile și defectele sale extreme. Această opo-ziţie nu duce însă la schematism, psihologia eroului �ind caracteri-zată prin complexitate. Spre deosebire de Ureche, care vedea în Lă-pușneanul un monstru însetat de sânge, după Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul e un monarh absolut, care nu tolerează opoziţia boieri-lor. Politica antiboierească a lui Lăpușneanul este evidentă încă de la începutul nuvelei.

Întrebat de Spancioc cu ce va sătura lăcomia cetelor de păgâni ce-l însoţeau în ţară, domnul răspunde:

„– Cu averile voastre, nu cu banii ţăranilor pre care-i jupiţi voi.“Cu toate acestea, sub in�uenţa cronicii și a unor procedee romantice,

autorul își împinge eroul la acte de cruzime inutile:„Scotea ochi, tăia mâni, ciuntea și seca pe care avea prepus: însă prepu-

surile lui erau părelnice, căci nime nu mai cuteza a cârti cât de puţin.“O altă trăsătură caracteristică lui Lăpușneanul este fermitatea, voin-

ţa in�exibilă. La sfatul boierilor de a se întoarce la Poartă, el răspunde hotărât:

…,,Să mă-ntorc? Mai degrabă-și va întoarce Dunărea cursul îndărăpt. A! Nu mă vrea ţara? Nu mă vreţi voi, cum înţăleg?“

Voievodul este și un neîntrecut diplomat, el știe să folosească pe oa-meni în vederea îndeplinirii scopului său. Pe Moţoc îl păstrează știind că îi va � util, apoi, când nu mai are nevoie de el, îl sacri�că pentru a li-niști mulţimea. Biserica Trei Ierarhi din Iași


UNITATEA V

84

Eroul lui Negruzzi este un maestru al disimulaţiei. Scena din biseri-că, când, cu vorbe smerite, îi invită pe boieri la ospăţ, este elocventă în această privinţă.

Domnul are simţul protocolului. El se supune normelor curţii feuda-le mergând la biserică și se exprimă în pilde: „lupul părul schimbă, iar năravul ba“, „(nu) toate paserile ce zboară se mânâncă“, „sunt alţi trântori de care trebuie curăţit stupul“.

Alexandru Lăpușneanul trăiește prin mobilitatea sentimentelor, atât de caracteristică naturii umane. În scena bolii și a otrăvirii de la sfârșitul nuvelei, Lăpușneanul trece succesiv de la umilinţă la revoltă împotriva celor care l-au călugărit, apoi la cumplită groază în faţa morţii.

Moţoc reprezintă ipocrizia și lașitatea, lipsa de demnitate umană. După ce, lângă Tecuci, îi spune lui Lăpușneanul că norodul nu-l vrea, văzând voinţa hotărâtă a acestuia de a ocupa tronul, se târăște la pi-cioarele lui sărutându-i mâna „…asemenea câinelui care, în loc să muște, linge mâna care-l bate“.

Culmea lașităţii bătrânului boier apare în scena în care, târât de armaș, este predat poporului din porunca lui Lăpușneanul. Asupritor al popo-rului, Moţoc era și un trădător înveterat. A trădat pe Lăpușneanul în pri-ma domnie, apoi pe Despot și, în cele din urmă, trădează și pe Tomșa.

Celelalte personaje sunt înfăţișate pe baza antitezei romantice. Aceas-tă antiteză este evidentă în contrastul dintre asprimea și caracterul sân-geros al domnitorului, în comparaţie cu blândeţea și bunătatea doamnei Ruxanda.

Același contrast romantic apare între naivitatea boierilor, care pri-mesc invitaţia și merg la ospăţ, spre deosebire de luciditatea tinerilor Spancioc și Stroici, care fug în Polonia.

Caracterizat printr-o trăsătură fugară, dar semni�cativă, mitropoli-tul Teofan, cu ipocrizie, sugerează doamnei, ce stătea în cumpănă, otră-virea lui Lăpușneanul:

„– Crud și cumplit este omul acesta, �ica mea; Domnul Dumnezeu să te povăţuiască. Iar eu mă dac să gătesc tot pentru purcederea noastră cu noul nostru domn; și pre cel vechi. Dumnezeu să-l ierte, și să te ierte și pre tine.“

În partea a treia este prezentat poporul ca personaj colectiv. Cu ne-întrecută intuiţie artistică este prezentată psihologia maselor populare. Mulţimea adunată în faţa porţilor curţii domnești este dezorientată. E su�cient ca un singur om să ceară capul lui Moţoc, pentru ca toţi să se asocieze acestui gând.

Nuvela Alexandru Lăpușneanul se distinge prin unitatea și gradarea perfectă a con�ictului, ca și prin economia mijloacelor de expresie. Fie-care motto rezumă un moment din desfășurarea con�ictului.

Cele patru părţi ale nuvelei sunt actele unei drame. Prima, prin cu-vintele semni�cative ale domnului („Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu“) prezintă cele două forţe care stau faţă în faţă gata a se înfrunta: domni-torul și boierii.

În a doua, con�ictul s-a pronunţat, Lăpușneanul începe să omoare pe boieri, iar soţia uneia dintre victime îi spune Ruxandei: „Ai să dai samă, doamnă!…“.

virea lui Lăpu

vintele semni�cative ale domnului

Vocabular

încungiurat = a se învârti împreună îm-prejur

june = tânăr(a) bântui = a pedepsi, a batenorod = popor, națiune, neam; grup de

oameni care face parte dintr-un anu-mit popor, dintr-o anumită națiune

îndărăpt = întors, pe doshojma = continuu, încontinuu, întruna,

mereu, necontenit, necurmat, neînce-tat, neîntrerupt

isnoavă = glumă, ghidușie; minciună(a) jupi = a lua cuiva tot ce are; a jefui,

a prăda(a) slobozi = a pune în libertate; a elibera(a) chizeșlui = garantajunghi = pumnal mare, jungher, săgeatăbir = impozitul principal perceput în sta-

tele feudale românești de la țărani și meșteșugari,

(a) popi = a hirotonisi, a (se) preoți


85

UNITATEA VPunctul culminant apare în partea a treia, când Lăpușneanul omoară

pe cei patruzeci și șapte de boieri, iar poporul răsculat strigă: „…Capul lui Moţoc vrem!“. Aici găsim un al doilea con�ict, acela dintre popor și boieri.

Chiar pe patul de moarte, Lăpușneanul nu-și pierde dârzenia, stri-gând celor din jur: „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc și eu…“ Pentru păstrarea unităţii con�ictului este omorât de doamna Ruxanda, la îndemnul reprezentanţilor celor pe care i-a urmărit cu cruzimea sa tot timpul celei de-a doua domnii.

Desfășurarea acţiunii este concentrată, nimic nu este de prisos, totul servește, în cel mai înalt grad, prezentării con�ictului, personajelor și atmosferei.

Nuvela este romantică nu numai prin caracterul contrastant al per-sonajelor, dar și prin prezentarea unor scene neobișnuite, ieșite din co-mun, aproape fantastice. Ideea unei piramide alcătuite din patruzeci și șapte de capete nu putea � decât a unui personaj romantic, iar scena omorârii boierilor este de asemenea romantică atât prin cruzimea ei in-utilă, cât și prin momentul ales.


Nicolae Bălcescu

Nicolae Bălcescu (1819–1852) este, fără îndoială, una dintre persona-lităţile de prim-plan în procesul de renaștere spirituală și politică a Ro-mâniei în secolul al XIX-lea. În pregătirea și desfășurarea Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească, contribuţia lui Nicolae Bălcescu a fost co-vârșitoare, întemeiată, cum era, pe o gândire politică profundă și o con-cepţie socială democratică. Activitatea celui care a fost considerat, pe bună dreptate, su�etul revoluţiei, îmbină, în egală măsură, intransigenţa luptătorului cu viziunea istoricului și cu pasiunea cercetătorului în do-meniul vieţii sociale și economice. Rolul pe care 1-a jucat în desfășura-rea Revoluţiei de la 1848, ca și lucrările lăsate posterităţii atestă comple-xitatea spirituală a lui Bălcescu, devenit, cu timpul, o �gură simbolică a vieţii noastre culturale și a aspiraţiilor naţionale.

Cea dintâi lucrare pe care o publică este Puterea armată și arta mi-litară de la întemeierea Principatului Valahiei până acum, apărută în

APLICAŢII

1. Imaginaţi-vă că sunteţi operatorul unui �lm, ce are drept scenariu capitolul al III-lea al nuvelei luiC. Negruzzi. Redaţi, într-o scurtă compoziţie, derularea imaginilor înregistrate de „ochiul“ aparatului de �lmat. Identi�caţi planurile acţiu-nii urmărite aproape simultan de narator.

2. Comentaţi deznodământul nuvelei, pe baza ur-mătoarelor repere: imaginea tragică a domnito-

rului care se trezește din leșin îmbrăcat în că-lugăr; ezitarea doamnei Ruxanda de a-și otrăvi soţul, contracarată de intervenţia mitropolitului; gestul disperat al lui Spancioc și Stroici, din �na-lul nuvelei.

3. Realizaţi un portret al protagonistului nuvelei, dovedind că este un erou de excepţie a�at în si-tuaţii-limită.

Nicolae Bălcescu


UNITATEA V

86

„Propășirea“ și completată ulterior cu Puterea armată și arta militară la moldoveni în timpul măririi lor. Acest domeniu al faptelor istorice 1-a preocupat pe Nicolae Bălcescu de-a lungul întregii sale vieţi, el având convingerea că Ţara Românească nu-și va redobândi strălucirea din tre-cut decât prin puterea armelor. Unul din articolele de adâncă semni�ca-ţie privind concepţia revoluţionară a lui Bălcescu este Mersul revoluţiei în istoria românilor, în care autorul rezumă, pe un ton de adevărat ma-nifest politic, profundele cauze ale Revoluţiei de la 1848: cele 18 veacuri de suferinţă a poporului.

Concepţia lui Nicolae Bălcescu despre istorie poartă amprenta unei gândiri modeme, a cărei notă de�nitorie este democratismul. Pentru el, a scrie istorie nu înseamnă a face biogra�a domnitorilor, ci a înfăţișa in-stituţiile, viaţa economică, moravurile, cultura, obiceiurile și modul de viaţă al poporului. În consecinţă, izvoarele istoriei trebuie să �e poeziile și tradiţiile populare, legile și actele o�ciale, cronicile, monumentele etc. În această lărgire a câmpului de investigaţie în care se mișcă istoricul, un loc însemnat revine poeziei populare, menită să înfăţișeze ideile și sentimentele întregului popor.

Opera cea mai de seamă a lui Nicolae Bălcescu, Românii supt Mi-hai-Voievod Viteazul, își are geneza în crezul politic al revoluţionarului de la 1848, care vedea, ca întregul neam românesc de altfel, în Mihai Vi-teazul un simbol al ideii de unire. În decursul elaborării, autorul scrierii a fost multă vreme nehotărât dacă să-i dea acesteia caracter de operă știinţi�că sau de poem eroic. Complexitatea portretului lui Mihai, -bo-găţia și expresivitatea limbajului, forţa evocatoare a naraţiunii, selecta-rea detaliilor semni�cative, accentele de odă prezente în multe pasaje, patosul trăirilor afective ale autorului fac din Românii supt Mihai-Voie-vod Viteazul o veritabilă creaţie artistică, evocând fapte supuse însă unei minuţioase documentări știinţi�ce.


Românii supt Mihai-Voievod Viteazulde Nicolae Bălcescu

În cultura și literatura română, Bălcescu este o personalitate pe cât de puternică, pe atât de multilaterală. Istoric, ideolog și conducător politic, el a fost în același timp și un talentat prozator.

Arta prozei literare a lui Bălcescu, expresie nu numai a talentului, dar și a profundului său patriotism, este indiscutabil legată de concepţia pe care a avut-o asupra istoriei, precum și de ideologia sa revoluţionară.

Fiind dotat cu o rară sensibilitate, cunoscând îndeaproape limba cronicilor și hrisoavelor, ca și vorbirea vie a poporului, Bălcescu aparţi-ne istoriei literaturii române în măsura în care a reușit să evoce, în forme artistice dintre cele mai alese, lupta pentru libertate și unitate naţională a poporului în epoca lui Mihai.

Autorul a început să adune material pentru elaborarea operei Româ-nii supt Mihai-voievod Viteazul, încă din 1846, după sosirea sa la Paris.


87

UNITATEA VLa 1 octombrie 1847, îi scria lui V. Alecsandri: „Deocamdată adun aci, din biblioteci, documente istorice ce găsesc. Voi să lucrez o scriere întinsă, o poemă istorică asupra lui Mihai V. Viteazul.“

Gruparea evenimentelor evocate nu este făcută la întâmplare. Au-torul își alege pentru �ecare carte câte un moment important din cei 8 ani (1593–1601) pe care-i narează și pe care-i numește „anii istoriei românilor cei întâî avuţi în fapte vitejești, în pilde minunate de jert�re către patrie“. Cărţile se îmbină armonios între ele, asemenea cânturilor unei epopei.

Lucrarea este precedată de o introducere, în care scriitorul își sinteti-zează concepţia sa asupra „misiei istoriei“, care constă în a arăta dezvol-tarea „simţâmântului și a minţii omenești, supt toate formele dinlăuntru și din afară, în timp și în spaţiu.“

„Bătrânul Sinan însuși, târât de ai săi și în graba fugei sale, fu călcat în picioarele cailor și apoi, împins de suliţa unui ostaș român, căzu călare după pod în baltă cu atâta repeziciune, încât, izbindu-se de pod își perdu (…) și doi dinţi ce singuri se mai a�a în gura lui.

[…]Vestea morţii vizirului se împrăștie între turci, și cei ce se mai împotri-

veau deteră și ei dosul. Românii, cu furia lor obicinuită și electrizaţi încă prin izbânde, îi gonesc dinaintea lor ca pe niște turme de vite, până îi vâră în tabăra, lor. Hassan-Pașa și Mihnea-Vodă, ce veneau să încungiure pe ai noștri, a�ând că Sinan a perit și că oastea lui e biruită, se trag îndărăt spre tabără. Într-acel minut, Mihai, precum odinioară semizeii cintaţi de nemuritorul Omir, alerga într-o parte și într-alta prin tabăra turcească, căutând pe Sinan, când, văzând de departe pe Hassan-Pașa, se luă după dânsul strigându-i să stea de e viteaz, să se lupte cu dânsul piept la piept, și când de când era să-l și ajungă cu paloșul. Dar Hassan-Pașa fugea înspăi-mântat și nu se putea ţine pe picioare ele groază. El merse de-și ascunse rușinea într-un crâng spinos, de unde d-abia a doua zi îndrăzni să iasă la ai săi.

Astfel fu acea vrednică de o neștearsă aducere-aminte zi de bătaie de la Călugăreni, în care românii scriseră cu sabie și cu sânge paginea cea mai strălucită din analele lor.“

Scriind Românii supt Mihai-voievod Viteazul, Bălcescu a intenţio-nat, după cum singur a mărturisit să creeze o poemă istorică. El s-a identi�cat cu tema aleasă și, îndeosebi, cu eroul poemei sale, marele Mihai.

„Ideea lucrării ce voi să fac – spune el lui Alecsandri (în cuprinsul aceleiași scrisori din 1 oct. 1847) – mă hrănește acum și-mi dă viaţă. Așdori să te văd și pe tine amorezat de o idee așa (de) măreaţă…“

Mărturia trebuie reţinută, �ind o dovadă certă că istoricul și artistul se contopesc (faptul a fost remarcat întâia oară de către Hasdeu: „Băl-cescu fu un adevărat istoric, un adevărat uvrier și artist al nostru“), dând naștere la o operă literară personală. Episoade, locuri istorice, lupte, toa-te sunt trăite intens de Bălcescu și trecute prin �ltrul su�etului său de artist. Mihai Viteazul


UNITATEA V

88

Bălcescu a folosit, în afară de procedee speci�ce istoriei (izvoare, date, citate, argumente) și procedee speci�ce ariei literare: naraţiu-nea, descrierea, portretul, precum și numeroase mijloace stilistice: me-tafore, alegorii, antiteze, repetiţii, interogaţii și exclamaţii retorice, in-vocaţii.

Prin aceste procedee și mijloace stilistice, Bălcescu se situează alături de prozatorii moderni. Naraţiunea este atrăgătoare, aidoma celei pre-zente într-un roman cu caracter epopeic, �ind susţinută de muzicalita-tea interioară a frazei.

În lucrarea lui Bălcescu, Mihai a devenit erou de epopee (autorul îl compară cu „semizeii cântaţi de nemuritorul Omir“). De aceea, nararea faptelor de vitejie ale lui Mihai se susţine pe fraze, a căror muzicalitate e maiestuoasă:

„El hotărăște atunci a se jert� ca altă dată și a cumpăra biruinţa cu primejdia vieţii sale. Rădicând ochii către cer, mărinimosul domn chea-mă în agiutoru-i protecţia mântuitoare a Dumnezeului armatelor, smulge o secure ostășească de la un soldat, se aruncă în coloana vrăjmașă ce-l ameninţă mai de aproape, doboară pe toţi ce se încearcă a-i sta împotrivă, ajunge pe Caraiman-Pașa, îi zboară capul, izbește și pe alte capete din vrăjmași și, făcând minuni de vitejie, se întoarce la ai săi plin de trofee și fără a � rănit.“

Descrierile de natură din Românii supt Mihai-voievod Viteazul sunt de o neîntrecută măiestrie.

E cunoscută descrierea Ardealului, din fruntea cărţii a IV-a, Unita-tea naţională, în care accentele retorice, se succed, ca într-o compoziţie muzicală, menite a ne încânta astfel nu numai ochiul, dar și auzul: „Pe culmea cea mai înaltă a munţilor Carpaţi, se întinde o ţară mândrâ și binecuvântată între toate ţările semănate de Domnul pre pământ. Ea sea-mănă a � un măreţ și întins palat, cap d-operă de arhitectură….“

În afară de descrierea Ardealului, mai pot � citate și alte tablouri, printre care cel al „Vadului Călugărenilor“: ,,o vale largă […], acoperită de crâng, pe care, gârla Neajlovului ce o îneacă și pâraele ce se scurg din dealuri o prefac într-o baltă plină de nămol și mocirlă“, care „fu aleasă de Mihai-voievod spre a sluji de Termopile românilor“.

Din exemple de acest fel, reiese că la Bălcescu natura are rol nu nu-mai de cadru, ci și de aliat al românului în lupta cu cotropitorii turci (în-tocmai ca în poezia populară). Astfel, după înfrângerea de la Târgoviște, trecând pe la Călugăreni, unde simţiseră halucinant vitejia legendară a lui Mihai, turcii sunt așa de înspăimântaţi, încât „în orice copac li se părea a vedea un dușman, în orice minut se așteptau să vadă strălucind înaintea ochilor sabia fulgerătoare a lui Mihai.“

Prin astfel de procedee literare și mijloace stilistice, Românii supt Mi-hai-voievod Viteazul intră în sfera literaturii artistice.

Proza sa literară trăiește prin patos liric și prin arta cuvântului.

Nicolae Bălcescu


89

UNITATEA V

Dimitrie Bolintineanu


Opera lui Dimitrie Bolintineanu este amplă (a publicat peste 40 de volu-me) și multilaterală. A scris în toate genurile literare (poezii, proză, teatru, critică literară, biogra�i romanţate), distingându-se în poezie prin tehnica muzicală și în proză prin observaţia atentă a mediului românesc (în roma-nele Manoil și Elena) și oriental (Călătorii în Palestina și Egipt, Călătorii pe Dunăre și înBulgaria, Călătorii, la românii din Macedonia și Muntele Athos).

Manoil și Elena sunt printre primele încercări de romane în literatura română.

Din poeziile sale grupate în mai multe cicluri (Legende istorice, Bas-me, Florile Bosforului, Macedonele, Reverii, Diverse) au devenit popu-lare, prin conţinutul lor patriotic și prin forma cantabilă, Legendele is-torice, inspirate din trecutul naţional de luptă pentru libertate. În ciclul acestora intră și cele două poeme epice mai întinse Andrei sau luarea Nicopolei de români (episod dinainte de bătălia de la Călugăreni) șiSorin sau tăierea boierilor la Târgoviște, tablou din vremea luptelor dintre boierimea feudală și domnie sub Mircea Ciobanul (secolul al XVI-lea).

O menţiune specială merită poemul byronian �lozo�c Conrad, în care sentimentul patriotic se îmbină cu revolta împotriva asupririi de orice fel.

Din Basme trebuie reţinut poemul Mihnea și baba prin desăvârșita tehnică muzicală și blestemul împotriva tiraniei, iar din Macedonele acea graţioasă evocare a vieţii românilor din Macedonia în San-Mari-na, poem al transhumanţei păstorilor de la munte în valea Vardarului.


San-Marinade Dimitrie Bolintineanu

San-Marina astăzi areSărbatoare de păstori,O serbareDe plecareLa Vardar, ce cură-n mare,Alergând pe pat de �ori.

Se întinde masa dalbăPe un plai lângă Cătun,Cu smântânăDe la stânăȘi cu fagi de miere albă,Și cu vin de la Zeitun.

Dintr-o mână-n-altă mânăCupa pregiurată-n �oriTrece plină;Beau, închinăPentru ţara lor Română,Pentru turme și păstori.

Cei bătrâni cu albe plete,Cei d-intâi la masă-nchin;Hora pasăLîngă masă,De �ăcăi și june fete,Cu păr negru, cu alb sîn.

Dimitrie Bolintineanu


UNITATEA V

90

Fluierile și cavaleSună vesele cântări.Lângă mese,Cete deseDe copii se joc pe vale,Ca-ntr-un vis de desfătări.

Popii bine-cuvânteazăȘi atunci toţi s-au mișcatDe plecareCătre mare,Turmele înaintează,Toţi cu totul le-au urmat.

Caii poartă în spinareCorturi, pături, așternut,Toată casa,Toată masa,Și veștminte de-mbrăcare,Tot ce au, tot ce-au avut.

Mumele, în glugi pe spate,Poartă prunci cu păr bălaiSau mioareLâncezioare.Clopotele, legănate,Sună depărtat pe plai.

Turma beagă, cânii latră,Caii nichează ușor;Mai departe,La o parte,Sub o măgură de piatră,Cântă-n �uier un păstor.

Și pe cale mic și mareStă, mai cată către sat,Cu plăcereȘi durere,Îi trimite �ecareCâte-un dulce sărutat.

Seara vin și păstoriiLa pârâu toţi se oprescȘi fac focuriȘi fac jocuriPân’ ce visele-auroriiPeste geana lor plutesc.

Astfel trece scurta viaţăDe străini neatârnaţi,Ca cocoriiȘi ca norii,Când pe câmpuri de verdeaţă,Când pe munţii cei înalţi.

Oamenii au arme dalbeȘi femeile dulci nuri.Cu guriţeDe lilice,Coame d-aur, fete albe,Ochii lăi ca niște muri.

Dar durerea, vai! nu lasăNicăiri pe muritor.Ce dor mare!Ce-ntristareInima lor le apasăCând oiţele le mor!

În San-Marina, care face parte din ciclul Macedonele, Bolintineanu dezvăluie talentul său de pictor al vieţii pastorale, poezia �ind un tablou al transhumanţei ciobanilor aromâni de pe valea Vardarului din Mace-donia (azi în nordul Greciei).

Poezia începe cu o scurtă descripţie a satului (azi oraș) unde are loc serbarea de plecare înspre câmpie a păstorilor, San-Marina. Pe un plai „lângă Cătun“ se întinde o masă cu bucate caracteristice ocupaţiei oa-menilor (smântână, miere, vin), unde bătrânii cinstesc, iar tinerii joacă hora în sunet de �uiere și caval. La un semnal, păstorii și turmele se pun în mișcare cu tot avutul transportat pe cai. Poezia este scrisă în ritmul versului popular, trohaic, cu măsură de 8,7 și 4 silabe, în sestine:

Vocabular

vizir = nume dat miniștrilor (sau înalților dregători) din țările musulmane

încungiure = înconjoare(a) peri = a pieri, a dispărea, a muripaloș = sabie lată cu două tăișuri, adesea

încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut

crâng = pădurice de arbori tineri și de lăs-tari

anale = scriere istorică în care sunt înre-gistrate an cu an întâmplările impor-tante din viața unui popor, a unui oraș, a unei familii

gârlă = apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare

pârâu = apă curgătoare mică, râu micmocirlă = apă stătătoare (de mică întinde-

re) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios


91

UNITATEA V„Turma beaga, câinii latră, Caii nichează ușor;Mai departeLa o parte,Sub o măgură de piatră, Cântă-n �uier un păstor“.

Transhumanţa, mișcarea păstorilor de la munte la șes și de la șes la munte, după anotimpuri, provoacă mereu aceleași stări su�etești: regret la părăsirea satului, dar și plăcerea drumului cu jocuri noaptea, în jurul focului, la marginea râului. Nomazi ca norii și cocorii, păstorii aromâni, chipeși (,,liliţele“, femeile, au ochii „lai“, negri, și coame de aur) nu suferă decât când le mor oile, singura lor avere.

În tonuri de idilă, San-Marina este un tablou etnogra�c de o simpli-tate clasică, în care prospeţimea imaginilor ne face să trecem cu vederea repetarea unor epitete convenţionale („dulce“, „dalb“) și prezenţa câte unui diminutiv („mioare“, „lâncezioare“, „guriţe“, „oiţe“).

D. Bolintineanu este un reprezentant de frunte al romantismu-lui românesc prin poezia sa de inspiraţie patriotică (legende, basme).V. Alecsandri, M. Eminescu și G. Coșbuc au continuat și desăvârșit tra-diţia poeziei sale, mereu actuală și populară. Și latura politică și satirică a operei din Nemesis, Eumenide și Menade a fost continuată și desăvâr-șită de Eminescu în Scrisori și de Macedonski în Nopţi.

Dicționar cultural

ROMANTISMUL

Romantismul a apărut în Germania și în Anglia, ţări în care tradiţia clasi-că era mai puţin puternică, și s-a extins apoi treptat în Franţa și în restul Europei, precum și dincolo de ocean, �ind precedat de preromantism, curent literar care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cultiva afectivitatea ca răspuns la raţionalismul clasic și iluminist al timpului. Temele favorite ale preromantismului erau natura (prezentă în poeziile lui James Thom-son), ruinele ca punct de plecare al meditaţiei elegiace pe tema timpului (Francois Volney), miturile naţionale (în poemele lui James Macpherson, pe care și le prezenta ca �ind doar traduceri din creaţia unui legendar bard celtic, Ossian), iubirea și visul (prezente cu precădere în scrierile lui Jean-Jacques Rousseau). Tot preromantică este și mișcarea literară ger-mană numită Sturm und Drang (furtună și avânt).

Dacă în cele mai multe dintre literaturile europene trecerea la roman-tism s-a produs „liniștit“, ca urmare a erodării interesului pentru temele speci�ce clasicismului, dar și a saturării gustului public care nu mai ac-cepta constrângerile regulilor și mai ales obligaţia respectării unităţii de timp și de loc, în Franţa, unde tradiţia clasică era mult mai puternică, dis-puta dintre clasicism și romantism a fost mai îndelungată și mai îndârjită.

În literatura română, romantismul a pătruns prin �lieră franceză, odată cu scriitorii generaţiei pașoptiste, chiar dacă în amestec cu unele in�uenţe de factură clasică. Însă articolul-program al revistei Dacia lite- Goya: Aguadora „Cofăriţa“


UNITATEA V

92

rară (1840), intitulat Introducţie și scris de Mihail Kogălniceanu, aduce în prim-plan, în mod explicit, ideologia literară romantică, recomandând scriitorilor drept surse de inspiraţie istoria naţională, folclorul și natura, ceea ce va imprima literaturii caracterul naţional-patriotic speci�c aces-tui curent. Prin creaţia lui Mihai Eminescu, romantismul românesc se va prelungi și în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, în timp ce în literatu-ra europeană, odată cu simbolismul, își făcuse deja apariţia și se maturi-za o nouă sensibilitate artistică.

TrăsăturiRomantismul se constituie ca o reacţie împotriva excesului de încre-dere în primatul raţiunii, promovat de teoreticienii clasicismului, opu-nându-se canoanelor, în numele libertăţii creaţiei și a imaginaţiei. Dacă scriitorii clasici tindeau spre obiectivitate, ignorând particularul în fa-voarea generalului, prin conturarea unor tipuri umane, romanticii a�r-mă primatul sensibilităţii, proslăvirea originalităţii și pasiunea creatoare.

Se naște astfel o nouă ideologie literară care încurajează amestecul ge-nurilor, al speciilor și al stilurilor (prin punerea în valoare a resurselor limba-jului popular ori arhaic alături de limba literară cultă), dar și a�rmarea per-sonajului ca individualitate excepţională, cel mai adesea subliniată prin procedeul antitezei. Romanticii militează pentru primatul spontaneităţii, al sensibilităţii și al originalităţii, își doresc să evadeze din realitate în lumea visului, sunt fascinaţi de mister și de straniu și, de asemenea, de spațiile exotice și de mituri, cultivă culoarea locală, evocă evenimente ale istoriei naţionale și consideră folclorul o sursă importantă de inspiraţie. Speciile li-rice favorite sunt meditaţia, elegia și romanţa, iar cele epice – legenda, ba-lada, poemul eroic, nuvela (istorică, fantastică) și romanul (istoric, de aven-turi). De asemenea, autorii romantici scriu drame istorice și melodrame.

Reprezentanţiîn Germania: Novalis (1772–1801), poet, autor al unui ciclu de Imnuri către noapte; E.T.A. Ho�mann (1776–1822), autor de proză fantastică și compozitor: Ulciorul de aur, Spărgătorul de nuci; Heinrich Heine (1797–1856), poet, cel mai cunoscut volum al său �ind Cartea cântecelor;

în Anglia: William Blake (1757–1827), poet și pictor; William Wor-dsworth (1770–1850), volumul său Balade lirice este considerat a mar-ca începutul romantismului englez; Samuel Tylor Coleridge (1772–1834), autor al Baladei bătrânului marinar; George Gordon Byron (1788–1824) autor al unui ciclu de Poeme orientale, al poemului dra-matic Manfred și al dramei Cain; Percy Bysshe Shelley (1792–1822), autor al dramei lirice Prometeu descătușat; John Keats (1795–1821);

în Franţa: François-René Chauteaubriand (1768–1848): Atala, Rene; Alphonse de Lamartine (1790–1869), poet, autor al unor Meditaţii po-etice; Victor Hugo (1802–1885), poet: Ode, Balade; prozator, dramaturg: Hernani, Ruy Blas; Alfred de Musset (1810–1857), poet autor al unui ciclu intitulat Nopţi;

în Italia: Alessandro Manzoni (1785–1873), poet, prozator, dramaturg, cea mai cunoscută scriere a sa �ind romanul istoric Logodnicii; Giacomo Leopardi (1798–1837): Mici opere morale;

Delacroix: Grecia pe ruineledin Missolonghi


93

UNITATEA Vîn Rusia: Aleksandr Sergheevici Pușkin (1799–1837) roman istoric:

Fata căpitanului; nuvelă Dama de pică dramă istorică: Boris Godunov; poeme: Ruslan și Ludmila; Mihail Lermontov (1814–1841) autor al poe-mului Demonul.

În Ungaria: Pető� Sándor este scriitorul naţional romantic al popo-rului maghiar, poet al melancoliilor și al contemplaţiei, dar și al revoltei sociale, al evocării baladești și al elanurilor patriotice. El este poetul lup-tător pentru libertate, adevărat agitator al poporului său. Exprimându-și crezul estetic, Pető� spune: „Sunt omul care pentru adevăr pot să jertfesc chiar și frumosul… ceea ce este adevărat este și natural. Dar ceea ce este natural este și bun și, prin urmare, și frumos. Aceasta este estetica mea.“

Versul său cheamă la redeșteptare naţională, descoperă su�etul po-pular surprins în folclor și puternicul sentiment al istoriei. Prin patosul participării la evenimentele politice ale vremii, prin culoarea locală, ros-tul mesianic pe care-l acordă poeziei și prin forţa emotivă a discursului poetic, opera lui Pető� este profund romantică.

În literatura română, romantismul se manifestă cu precădere în pe-rioada pașoptistă prin creaţia lui Grigore Alexandrescu, autor al medi-taţiilor pe teme istorice: Umbra lui Mircea. La Cozia, Răsăritul lunii, La Tismana şi Mormintele, La Drăgășani; Ion Heliade-Rădulescu, autor al baladei Zburătorul; Costache Negruzzi, creatorul nuvelei istorice, Ale-xandru Lăpușneanul, și sentimentale, Zoe, o alergare de cai; B. P. Has-deu, autor al dramei istorice Răzvan și Vidra; Vasile Alecsandri autorul dramei Despot-Vodă și al volumelor Legende, Doine și lăcrămioare, Dimitrie Bolintineanu, Gh. Asachi, Alecu Russo. Culmea romantismului românesc va � atinsă însă abia în deceniile opt și nouă ale secolului al XlX-lea, prin creaţia lui Mihai Eminescu.

Clasicism versus romantismRaţiune – termenul era, alături de normă, un principiu al creaţiei clasice.

Estetica romantică se va contura în opoziţie cu cea a clasicismului, prin accentul pus pe fantezia creatoare și prin preţuirea imaginaţiei.

Verosimil – cuvântul denumește un principiu al artei clasice și realiste care presupune nu simpla imitare a realităţii, ci doar conformitatea cu realitatea.

Figuri clasiciste – Personajele sunt raționale, atrenate de înalte rațiuni eroice și civice, cetățenești și au principii morale serioase, foarte bine di�nite, de neclintit.Aceste personaje sunt de regulă regi sau reprezentanți ai aristocrați-ei, �ind reprezentați în odă, imn, poem epic, tablou istoric, tragedie.

Figuri romantice – galeria �gurilor romantice se distinge printr-o pu-ternică individualizare. Eroul romantic poate � divinitatea, dar și de-monul, profetul sau revoltatul, titanul sau geniul, îngerul sau martirul etc. În poezia eminesciană apar și alte �guri speci�ce romantismului: magul, preotul, călugărul, înţeleptul etc.

Fascinaţia infinitului – pentru scriitorul romantic, „descoperirea in�ni-tului“ devine sursa unui �or care amintește �inţei umane de legătura ei cu universul, ca parte a acestuia.

Friedrich Caspar David: Călătorpe marea norilor

Pető� Sándor


UNITATEA V

94

E V A L U A R E

1. Stabiliţi un paralelism între rolul de îndrumător cultural și literar al lui Ion Heliade-Rădulescu, în Muntenia, și cel al lui Mihail Kogălniceanu, în Moldova.

2. Ion Heliade-Rădulescu, adresându-se tinerilor scriitori în anul 1837, cu puţin timp înainte de apariţia Daciei literare, le făcea următorul îndemn: Scrieţi băieţi, numai scrieţi! Explicaţi dife-renţa dintre apelul lui Heliade-Rădulescu și opinia din Introducţie a lui Kogălniceanu, care semni�că o nouă etapă a pașoptismului: Critica noastră va � nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana.

3. Pledând pentru originalitate, autorul Introducţiei se ridică împotriva traducerilor și a imitaţiei, adevărată manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional. Comentaţi speci�cul con-textului literar de până la 1840, cel care l-a determinat pe Kogălniceanu să descurajeze o manieră literară care distrugea originalitatea.

4. Deși suprimată de cenzură după numai trei numere, care totalizau 484 de pagini, Dacia literară conţine opere ale unora dintre cei mai valoroși scriitori ai timpului. Costache Negruzzi a tipărit în primul număr nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul, Vasile Alecsandri a debutat ca pro-zator cu nuvela Buchetiera de la Florenţa, iar lui Grigore Alexandrescu i-a apărut poezia Anul 1840. Citiţi una dintre aceste scrieri și explicaţi felul în care ea răspunde noului spirit literar din articolul-program.

5. Realizaţi un proiect intitulat Vocaţia istorică a scriitorilor pașoptiști, în care să prezentaţi modul cum sugestia oferită de Mihail Kogălniceanu în articolul programatic din revista Dacia literară – Istoria noastră are destule fapte eroice – și-a găsit ecou în creaţia scriitorilor din epoca de la 1848. Printre operele literare pe care trebuie să le aveţi în vedere în realizarea proiectului se numără: Alexandru Lăpușneanul, Sobieski și românii și Aprodul Purice de Costache Negruzzi, Cântarea României de Alecu Russo, Românii supt Mihai-voievod Viteazul de Nicolae Bălcescu, Legende istorice de Dimitrie Bolintineanu.


95

UNITATEA VI

VI. Vasile Alecsandri

Viața și opera � �

În literatura secolului al XIX-lea, scriitorul cu opera cea mai bogată și variată este Vasile Alecsandri, născut în iunie 1818.

Întâmplările copilăriei fericite sunt povestite într-o scrisoare către Ion Ghica, în care este evocată �gura lui Vasile Porojan, �u de rob ţigan, isteţ tovarăș de joacă, meșter neîntrecut în confecţionarea și înălţarea zmeielor.

Întâiul dascăl i-a fost călugărul maramureșean Gherman Vida, cel care purtase peste munţi, în traistă, un manuscris al cronicii lui Șincai. Călugărul locuia în casa lui Alecsandri, unde venea să ia lecţii și Mihai Kogălniceanu. De aici, tinerii trec în 1828 la un pension francez celebru în epocă, ce se a�a în marginea Iașilor.

În 1834, Vasile Alecsandri pleacă la Paris într-un grup de tineri din care făceau parte, printre alţii, Alexandru Cuza, viitorul domn, și pic-torul Ion Negulici. Aici se împrietenește cu Ion Ghica și ceilalţi tineri munteni veniţi la studii în capitala Franţei. Alecsandri studiază, pe rând medicina și dreptul care nu-l atrag. Frecventează, în schimb, teatrele și începe, încă de atunci, să scrie în limba franceză.

În 1839 pornește înapoi spre ţară. Plăcerea de a călători, care va dura toată viaţa, îl îndeamnă să se abată într-un voiaj prin Italia, bogat în experienţe su�etești.

Revenit în Moldova, se lasă îndată prins de efervescenţa culturală și politică a momentului. În 1840 face parte din conducerea Teatrului Naţional din Iași. Colaborează la Dacia literară, iar în 1844 e redactor al revistei Propășirea.

Vasile Alecsandri a avut un rol important în mișcarea revoluţionară din martie 1848 de la Iași. A participat la evenimente, după unii a redac-tat, singur petiţia către Mihail Sturdza. În timpul evenimentelor revo-luţionare din 1848 compune și difuzează poezia Cătră români, devenită ulterior Deșteptarea României, cu caracter revoluţionar și unionist. În �nal poetul îndeamnă la luptă împotriva tiraniei:

Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!Care vede-n a lui ţară libertatea renviind.Fericit, măreţ, acela care sub un mândru soarePentru patria sa moare,Libertate moștenind.

După înfrângerea mișcării, Alecsandri trece munţii în Transilvania. Din Brașov Alecsandri pleacă la Cernăuţi și de aici în Franţa. Casa poetului din Mircești

Vasile Alecsandri


UNITATEA VI

96

Reîntors în ţară, poetul își consacră din nou activitatea marilor eve-nimente politice.

În 1855 apare revista România literară, continuatoarea tradiţiilor Da-ciei literare. Cea mai importantă preocupare a revistei a fost propagarea ideii unirii. În paginile ei au publicat: Alecsandri, Bolintineanu, C. Ne-gri, C. Negruzzi, Grigore Alexandrescu, Al. Odobeseu și alţii.

Se refugiază pentru un an în afara graniţelor. La Brașov redactează memoriul Protestaţie în numele Moldovei, a Omenirei și a lui Dumnezeu. Pledează pentru cauza principatelor române la Paris, �ind unul dintre animatorii acţiunilor politice desfășurate de emigraţia română în exil. În 1852 încearcă să editeze revista România literară. Cenzura interzice însă difuzarea primului număr al publicaţiei, care va putea apărea abia peste trei ani.

Lupta pentru realizarea unirii apare și în unele poezii. Antiunioniștii sunt în�eraţi în poezia Moldova în 1857. Evenimentul fusese cântat cu anticipaţie încă din l856 în Hora Unirei.

Hai să dăm mână cu mânăCei cu inimă română,Să-nvârtim hora frăţieiPe pământul României!

O primă versiune a Horei Unirei datează din 1848 și a fost intitulată Hora Ardealului.

Își folosește talentul poetic, iscusinţa politică și abilitatea diplomatică în sprijinul realizării Unirii. În timpul domniei lui Alexandru loan Cuza deţine funcţii politice însemnate, devine ministru de externe și diplo-mat în Occident, revenindu-i sarcina de a înlesni recunoașterea Unirii de către puterile europene. În 1863 se retrase însă din arena politică, în care va reveni numai sporadic.

Eroismul soldaţilor și o�ţerilor români în Războiul pentru Indepen-denţă este elogiat în culegerea de poezii Ostașii noștri. Astfel, Alecsandri poate � socotit rapsodul tuturor marilor evenimente din timpul vieţii sale.

Alecsandri a început să compună versuri încă din perioada france-ză. O călătorie în munţii Moldovei, în 1842, i-a dat șansa să descopere poezia populară și să-și reorienteze radical propriile aspiraţii creatoare. Poeziile sub in�uenţe folclorice, tipărite în diferite reviste, au fost apoi reunite într-un ciclu din volumul Doine și lăcrămioare. 1842–1852, apă-rut la Paris în 1853. Pentru valori�carea creaţiei populare autohtone, editează antologia Poezii poporale. Balade (Cântece bătrânești) adunate și îndreptate de V. Alecsandri, vol. I–II, 1852–1853. În paralel, scriitorul produce un larg repertoriu dramatic, pentru trebuinţele de moment ale scenei românești; proză, de diverse tipuri: nuvelă romantică, cu subiecte sentimentale, povestire realistă, de investigare a mediilor sociale, impre-sii de călătorie, memorialistică. Proza lui Alecsandri va � tot mai apre-ciată în posteritate – adesea în detrimentul poeziei sale –, pentru �neţea și prospeţimea stilului.

Th. Aman: Hora Unirii la Craiova


97

UNITATEA VIDe pe la 50 de ani încoace Alecsandri abandonează creaţia conjunc-

turală, dând la lumină cele mai preţuite scrieri, ciclul de Pasteluri, com-pus în cea mai mare parte în anii 1867–1869, și drama istorică în versuri Despot-Vodă (1879).

Restul zilelor, Alecsandri și le petrece între călătoriile frecvente în capitala Franţei și izolarea voluntară la Mircești, unde scrie cea mai mare parte a operelor din această perioadă.

În ultimii ani ai vieţii, poetul se bucură de un prestigiu literar unanim recunoscut. El este regele poeziei, așa cum îl caracterizează Eminescu înEpigonii: Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice …

Apariţia lui la Junimea era o sărbătoare. Dar gloria aceasta literară nu e lipsită de părţile ei de umbră. Neplăcut impresionat de a�rmaţiile unor detractori și de lipsa de înţelegere a noii generaţii, poetul răspunde cu deosebită generozitate și adâncă înţelegere umană, în poezia Unor critici, celor care îi aminteau că opera sa este depășită de geniul lui Emi-nescu.

E unul care cântă mai dulce decât mine? Cu-atât mai bine ţării, și lui cu-atât mai bine. Apuce înainte s-ajungă cât mai sus. La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus.

Vasile Alecsandri a murit la Mircești în august 1890.


Poezia de inspiraţie folclorică

În prefaţa din 1852 a culegerii intitulate: Poezii poporale, balade (cânti-ce bătrânești) adunate și îndreptate de Vasile Alecsandri, poetul a�rmă: „Comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de notiţe istorice, de crezări superstiţioase, de datini strămoșești și mai cu seamă de frumuseţi poetice pline de originalitate și fără seamăn în literaturile străine, poeziile noastre poporale compun o avere naţională, demnă de a � scoasă la lumi-nă ca un titlu de glorie pentru naţia română.

…Agiutat de câteva persoane, iar mai cu seamă de D. A. Russo, am adunat, în deosebite călătorii prin munţii și prin câmpiile în�orite ale ţă-rei noastre o parte din poeziile poporale, și acum săvârșind coordonarea lor, le închin patriei mele ca cea mai dreaptă avere a ei“.

Colecţia începe cu Mioriţa, capodopera poeziei noastre populare, descoperită de Alecu Russo la Soveja. Între alte balade a�ate în această culegere găsim: Dolca, Mihu Copilul, Toma Alimoș etc.

Pentru prima oară în literatura română, Vasile Alecsandri a pus în lumină marea frumuseţe, marea valoare literară a poeziei populare.

Alexandru Poitevin Skeletti: Strânsul fânului


UNITATEA VI

98


După modelul creaţiilor populare, V. Alecsandri scrie între 1842 și 1852 poezii inspirate din folclor. Aceste poezii, intitulate Doine, sunt publi-cate la Paris în 1853 în același volum cu ciclul Lăcrimioare și cu un al treilea ciclu, Suvenire.

Dintre doine remarcăm: Doina, Baba Cloanţa, Sora și hoţul, Crai nou, Altarul monastirei Putna (după legenda a III-a din O samă de cuvinte de Ion Neculce), Andrii Popa, Groza, etc. Importantă pentru demonstrarea circulaţiei unei teme folclorice este poezia Zburătorul, deși nu atinge valoarea artistică a poeziei lui Heliade-Rădulescu.

În 1842, în urma călătoriei prin munţi, Vasile Alecsandri compune poezia Doina. Ea are semni�caţia descoperirii comorilor folclorice de către poet și în același timp este o prefaţă a întregului ciclu, sintetizând tematica poeziilor populare.


Doinade Vasile Alecsandri

Doina, doiniţă!De-aș avea o puiculiţă,Cu �ori galbene-n cosiţă,Cu �ori roșii pe guriţă![…]Doina, doiniţă!Și i-aș zice: „Mândruliţă,Mă jur p-astă cruciuliţăSă te ţin ca un bădiţă!“

Poezia e construită simetric, împărţită în trei părţi de câte patru stro-fe. Prima parte ne introduce în tematica erotică a doinei. Poetul visează o puiculiţă, o mândruliţă, o bălăioară, căreia să-i cânte doina cea dez-mierdătoare.

Partea a doua se referă la motivul haiducesc al doinei. De astă dată, poetul își imaginează că e posesorul unei „pușculiţe“ și al unui cal aprig. Întovărășit de șapte fraţi, el ar cânta „ziua, la soare, doina cea de răzbu-nare’’.

Partea a treia este o sintetizare a primelor două părţi. Iubita, calul și fraţii de haiducie devin un îndemn în lupta de eliberare a pământului strămo șesc.

Mijloacele stilistice mai des întâlnite sunt epitetele; „bălăioară naltă, veselă, ușoară“ și comparaţiile: „ca un pui de căprioară“, „un cal aprig ca un leu“. Pentru a crea impresia autenticităţii folclorice, poetul intro-duce elemente ale versi�caţiei populare. Versul de la începutul �ecărei Claude Monet: Plimbarea

Vocabular

cosiță = părul lung al femeilor, împletit în una sau două cozi

voinic = tânăr bine făcut, curajos, viteaz, îndrăzneț

vâlcea (pl. vâlcele) = vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcicămoșie = (aici) pământ strămoșesc, patrie

moșie = (aici) pământ strămoșesc, patriepăgân = nume dat de creștini celor care

sunt de altă religierobie = stare de dependență politică, so-

cială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ

Și i-aș zice: „Voinicele,Să te-ntreci cu rândunelePeste dealuri și vâlcele!“[…]Și le-aș zice: „Șapte fraţi,Faceţi cruce și juraţiVii în veci să nu vă daţi!

Hai, copii, cu voinicie,Să scăpăm biata moșieDe păgâni și de robie!


99

UNITATEA VIdin cele trei părţi (Doină, doiniţă) este de 5 silabe, celelalte au 8 silabe, ritmul este trohaic, dar împărţirea în terţine (strofe de câte trei versuri) este de origine cultă. Nici rima aranjată astfel încât să �e identică tuturor versurilor dintr-o strofă nu este folclorică.

De altfel, rima este obţinută facil prin abuzul de diminutive, care de-vine supărător. Astfel, în prima strofă rimează puiculiţă cu guriţă, în strofa a doua, mândrulică cu porumbică și așa mai departe.

În ansamblul creaţiei lui Vasile Alecsandri, ciclul Doine merită o menţiune deosebită. Ele sunt o mărturie elocventă a realizărilor artis-tice la care a ajuns poetul având ca model folclorul.

Alte Doine vorbesc despre tradiţiile și obiceiurile poporului: Zbură-torul, Ursiţii, Strigoiul. Simplitatea și măiestria versului popular a lăsat, de asemenea, urme evidente în poezia lui Vasile Alecsandri.


Lirica de dragoste

Prieten intim cu Costache Negruzzi, la moșia căruia mergea deseori, Vasile Alecsandri a cunoscut-o, în acest fel pe Elena, sora lui Negruzzi. Culegerea intitulată Lăcrămioare conține poeziile de iubire închinate Elenei Negri. Poezia 8 Mart este denumită astfel după ziua în care cei doi tineri, la moșia Elenei, și-au deschis inimile unul altuia. Despărțirea, cu prilejul plecării Elenei pentru a-și îngriji sănătatea, plimbările celor doi îndrăgostiți pe țărmurile însorite ale Italiei, toate sunt consemnate cu o exactitate de memorialist în poezii ca: Despărțirea, Așteptarea, Ve-neția, Barcarola venețiană, O seară la Lido etc.

Primele 4 versuri din Steluţa sunt considerate, cele mai bune din cre-aţia sa, ele aducându-i reputaţia de „poet al dragostei“:

Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie, Stea dulce și iubită a su�etului meu! Și care-odinioară luceai atât de viePe când eram în lume tu singură și eu!

,,Este aproape imposibil de a descoperi în erotica poetului Alecsan-dri, �gură specială a spiritului, o atitudine care să implice mai profund sensibilitatea lui“, scrie E. Simion, iar G. Călinescu o găsea „senzuală și zaharisită“, după cum Ș. Cioculescu „înecată în dulcegărie“ etc. Alecsan-dri însă se dovedește în erotică un liric fără imaginaţie.

APLICAŢII

1. Comparați poezia Doina de Vasile Alecsandri cu alte doine sau cântece populare. Identi�cați câte două asemănări și două deosebiri.

2. Selectați partea din poezie care vă place cel mai mult și, pornind de la ea, realizați un eseu literar în care să vă exprimați ideile despre tematica re-spectivă (erotică sau haiducească).

Th Aman: Pe terasă la Sinaia


UNITATEA VI

100

La celălalt capăt al Steluţei, ca durere ce se izbăvește în poezie prin poezie, se a�ă idila, unde Vasile Alecsandri este mult mai sincer, Rodi-ca �ind și arhetipul eroticii sale. Dragostea la V. Alecsandri are trăsăturile oricărui fenomen natural, putând atât bucura, cât și întrista. Astfel el face trecerea de la poezia lui Conachi la cea eminesciană. Importanţa lui este, așadar, strict de istorie literară și nu ţine de criterii estetice. Lirica eroti-că a lui Alecsandri poartă amprenta romantismului. Poezia de dragoste a acestuia aduce în atmosfera încărcată de senzualism a începuturilor po-eziei noastre lirice o notă proaspătă de sentimentalism, de puritate, care ridică iubirea pe o treaptă necunoscută până atunci în literatura română.

Dicționar cultural

Idila („mic tablou poematic“) de�nește, inițial, o specie a liricii pei-sagistice, având ca temă viața pastorală și obiceiurile câmpenești. Cu timpul varianta bucolică (bucolic: idilic, pastoral, campestru) se numește eglogă, iar idila se specializează în privința descrierii unui sentiment curat și naiv, receptat tot sub aspectul lui fermecător dar sensibil. În literatura română, idila are câțiva mari reprezentanți: pe Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, George Coșbuc și alți poeți de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Noțiunea de idilism marchează nu numai preferința pentru o relie-fare sentimental-idealizantă a conținutului unei opere literare dar și opțiunea estetică a unor scriitori pentru universul rural, păstrător al tradițiilor și legilor morale, opus trepidației citadine, cosmopolitismu-lui și degradării accentuate din lumea marilor orașe.


O seară la Lidode Vasile Alecsandri

Ridică vălul negru ce-acoperă a ta faţă,Veneţio cernită, Veneţio măreaţă!Și cu o zâmbire dulce �i martur fericitL-a noastră veselie ș-amor nemărginit!

În vremile trecute a libertăţii tale,În timpurile-acele de glorii triumfaleCând nobil rezemată pe falnicul tău leu,Vedeai Adriatica săltând la glasul tău.

Gondole negre multe se depărtau de maluriȘi lunecau în taină pe negrele-ţi canaluriPurtând comori ascunse de gingașe simţiri,Împerecheate inimi pierdute-n fericiri.Venezia, Lido


101

UNITATEA VIDar spune-mi tu, văzut-ai în gondolă vreodatăFiinţă mai frumoasă, mai dulce dezmierdată,Un înger de iubire cu su�et mai cerescDecât minunea scumpă pe care eu slăvesc?

O! gondolă iubită! noi lumii dăm uitare!Zbori vesel, zbori în pace purtându-ne pe mare,Și leagănă-n tăcere, sub cerul aurit,Amorul nostru mare ca cerul nesfârșit.

Și tu, o! vis ferice a tinereţii mele!De-ar �-n a mea putinţă să fac precum doresc,Aș pune pe-a ta frunte un diadem de stele,Aș pune sub picioare-ţi un tron dumnezeiesc!

Căci te iubesc, Elena, cu-o tainică uimire,Cu focul tinereţii, cu dor nemărginit,Cu lacrimi și credinţă, cu dulce fericire,Cu tot ce este-n mine putere de iubit!

În dragostea cerească visând cerescul bine,La tine al meu su�et înalţă zborul său.Tot ce-i mai sfânt pe lume eu îl slăvesc în tine,Tu ești lumina, viaţa și dumnezeul meu!

În tine cred, Elena, precum credeam odatăÎn glasul maicii mele, în sfântul ei amor;Precum în soare crede natura-ntunecată,Precum un geniu falnic în falnic viitor.

Tu porţi un nume dulce și scump inimii mele,Un nume ce-mi inspiră un cult dumnezeiesc,Și care mă încântă ca harpele din steleȘi care îmi șoptește de maica ce jelesc.

Iubirea ta-mi insu�ă-un dor de nemurire!Iubirea mea mă-nălţă la tronul îngeresc!Și-n leagăn de gondolă, în veșnica iubire,Cât lumea lângă tine aș vrea ca să trăiesc!

Poezia, scrisă într-o toamnă la Veneția, este o creație tipică pentru cu-rentul romantic, pentru felul în care romanticii au re�ectat în creația lor impresiile profunde pe care le-au trăit. Sentimentele profunde pe care po-etul le are față de iubita sa, Elena, sunt exprimate în mod direct. Prima par-te a poeziei prezintă în ton elegiac romantic, cetatea Veneției – emblemă a eleganței și măreției. Invocând spiritul generos al cetății de la Adriatica, poetul dorește ca ea să devină ocrotitoare măreței iubiri ce o poartă Elenei.

A doua parte a poeziei se oprește la cântarea iubirii față de această mare pasiune a vieții lui Alecsandri, pasiune care simte că îl înalță spre eternitate.

Vocabular

văl = bucată de țesătură �nă, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui

cernit = de culoare neagră, vopsit sau mânjit cu negru

glorios = plin de glorie; preamărit, slăvittriumfal = măreț, impunător, solemn,

pompos; biruitor, învingătorrezemat = sprijinit, proptit, susținutfalnic = care impune prin proporții, gran-

doare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru

gondolă = barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora și pupa ridicate și încovoiate, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția

dezmierdat = căruia i se fac toate plăcerile, gusturile; alintat, răsfățat

(a) slăvi = a iubi peste măsură, a venera, a adora

diadem (lit. diademă) = cunună din me-tale și pietre prețioase, purtată pe cap de suverani; podoabă din diverse ma-teriale purtată de femei pe frunte, la anumite ocazii

tron = scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii

cult = sentiment exagerat de admirație, de respect, de venerație, de adorație față de cineva sau de ceva

harpă = instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară, pe care sunt �xate coarde diferite

(a) jeli = a plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui

(a) insu�a = a provoca cuiva un anumit gând, un anumit sentiment etc.; a in-spira


UNITATEA VI

102


Pastelurile

După vârsta de 40 de ani, lirica erotică este înlocuită de cea descriptivă. Pastelurile constituie o etapă importantă în ansamblul creaţiei lui Vasi-le Alecsandri, exprimând marea sa dragoste pentru frumuseţile naturii patriei. Apărută sporadic, în unele strofe din Primăvara amorului a lui Iancu Vacărescu sau în prezentarea înserării și a nopţii din Zburătorul lui Eliade, ori în poeziile lui Vasile Cârlova sau Grigore Alexandrescu, natura constituie pentru prima oară tematica liricii unui poet în Pastelu-rile lui Vasile Alecsandri. Pastelurile, publicate în majoritate în Convor-biri literare, ne oferă posibilitatea să cunoaștem, în același timp, unele manifestări ale �rii poetului, prezentându-ne atmosfera de creaţie de la Mircești.

Cele mai numeroase pasteluri sunt consacrate iernii: Iarna, Cerul, Viscolul, Sania, Miezul iernei, La gura sobei, Bradul, Sfârșitul iernei.

De obicei, poetul își petrecea iernile la Mircești, admirând, de la gura sobei, jocul fulgilor:

Canaletto: Piața San Marco

Ștefan Popescu: Peisaj de vară

APLICAŢII

1. Identi�cați în text 5 epitete care surprind senti-mentele poetului pentru Elena și justi�cați, prin ele, diverse trăiri emoționale ale dragostei pe care poetul o nutrește.

2. Realizați o compunere în care să imaginați cu-plul din poezie într-o poveste de iubire similară,

trăită doar într-un alt loc celebru al Europei (de exemplu la Paris, în Munții Alpi sau pe coasta de sud a Italiei).

3. Demonstrați că poezia este o idilă, din punct de vedere formal și dezbateți dacă în lumea de azi, idila își mai găsește locul.


103

UNITATEA VIDin văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de �uturi albi,Răspândind �ori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

(Iarna)

Primăvara, anotimpul �orilor și al păsărilor călătoare, este întâmpi-nat cu entuziasm tineresc în poezii ca: Oaspeţii primăverii, Cucoarele, Noaptea, Dimineaţa, Tunetul.

Alecsandri prezintă cu interes și simpatie pentru muncile câmpului și pentru cei care le îndeplinesc în poezii ca: Plugurile, Sămănătorii, Se-cerișul, Cositul.

Pastelurile lui Alecsandri având ca temă viaţa satului și muncile ţă-ranilor au un caracter optimist, speci�c poetului de la Mircești. Ţăranii stau veseli, ei lucrează cu o bună dispoziţie caracteristică modului în care Alecsandri concepe viaţa rustică:

Sămănătorii veseli spre fund înaintează,De-a curmezișul brazdei boroanele pornesc,Și grapele spinoase de-aproape le urmează,Îngroapă-ncet seminţa și câmpul netezesc.

(Sămănătorii)

Alecsandri descrie și natura Orientului în poezii ca: Mandarinul și Pastel chinez. Numeroase pasteluri au fost inspirate de obișnuitul său loc de creaţie, Mirceștii: Serile la Mircești, Lunca din Mircești, Malul Si-retului.

Pastelul Serile la Mircești aduce ceva din ambianţa de lucru obișnuită a poetului. Este sugerată patriarhalitatea, liniștea necesară creaţiei poe-tice, o atmosferă plăcută. Poezia înfăţișează aspecte de interior, medita-ţia la masa de scris, intimitatea.


Malul Siretuluide Vasile Alecsandri

Aburii ușori ai nopţii ca fantasme se ridicăȘi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaurCe în raza dimineţii mișcă solzii lui de aur.

Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verdeȘi privesc cum apa curge și la cotiri ea se pierde,Cum se schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos,Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos. Aurel Băeșu: Pe malul Siretului


UNITATEA VI

104

Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară,Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprinteoară,Când sălbaticele raţe se abat din zborul lor,Bătând apa-ntunecată de un nour trecător.

Și gândirea mea furată se tot duce-ncet la valeCu cel râu care-n veci curge, fără-a se opri din cale,Lunca-n juru-mi clocotește; o șopârlă de smaraldCată ţintă, lung la mine, părăsind nisipul cald.

Nu departe de casa poetului curge molcom Siretul. E dimineaţă. De pe faţa lucie a apei se desprind aburii care plutind în aerul transparent al unei zile senine de primăvară se agaţă, printre ramurile copacilor. În-tr-o poză romantică, poetul se așează pe malul apei, lăsându-și privirea furată de cursul monoton al râului. Natura este odihnitoare. Singurele accidente, în liniștea care domnește în jur sunt valurile Siretului, care se joacă cu o creangă de salcie, o mreană care se azvârle afară din apă pentru a prinde o viespe, raţele, care lovesc ritmic apa, bătând din aripi. Curgerea apei care fură cu ea gândirea poetului are un sens mai adânc, semni�când trecerea timpului, a vieţii.

Temperament optimist, poetul nu se lasă dominat mult timp de amă-răciunea cauzată de sentimentul schimbării tuturor lucrurilor din lume. El are nevoie de un divertisment, de un pretext pentru bună dispoziţie. Acesta este găsit într-o „Șopârlă de smarald“ care îl privește „ţintă“ pe poet. Alecsandri simte în jur pulsaţia vieţii: „Lunca-n giuru-mi clocotește“.

Afară de câteva izbutite comparaţii: „Râul luciu se-ncovoaie sub co-paci ca un balaur“, „Aburii ușori a nopţii ca fantasme se ridică“ sau epi-tete: „șopârlă de smarald“, „râul luciu“, „viespe sprintioară“, poezia im-presionează și prin sentimentul puternic al dragostei de viaţă, exprimat cu spontaneitate și naturaleţe.


Povestirea Balta-Albă este istoria voiajului de 24 de ceasuri al unui zu-grav/pictor francez, la Balta-Albă, în Valahia, la mijlocul secolului al XIX-lea, ţinut plin de contrasturi originale. „Aventura“ are două părţi: drumul parcurs până la Balta-Albă și descrierea societăţii pe care perso-najul-narator o descoperă acolo.

Vocabular

fantasmă = sta�e, nălucă, arătare, fanto-mă; imagine, priveliște neclară, ireală

luciu = care răsfrânge razele de lumină, care lucește; lucitor, lucios

(a se) încovoia = a face să devină sau a de-veni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui

cotire = schimbare a direcției, virare, virajprundiș = îngrămădire de pietriș și de ni-

sip în albia unei ape; loc cu mult prund (pietriș și nisip)

bulboacă (-e) = locul unui râu unde apa e adâncă, vârtej de apă

mreană = pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoa-re verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, care poate ajunge până la o greutate de 4-5 kg

(a) căta = a privi

APLICAŢII

1. Identi�caţi, în prima strofă (descrierea iniţială), elemente care sugerează atmosfera favorabilă povestirii unei întâmplări neobișnuite.

2. Observaţi în secvenţele următoare ale poeziei, elementele de natură cele mai des întâlnite și în

alte pasteluri. Explicaţi rolul lor în descrierea na-turii și a semni�cațiilor acesteia.

3. Ce element de �lozo�e a vieții vă sugerează �na-lul poeziei? Dezvoltaţi această idee într-un mi-cro-eseu pe aceeași temă.


105

UNITATEA VICititorul contemporan al povestirii realizează, împreună cu tânărul

francez, o călătorie într-un spaţiu necunoscut. În plus, lectura povesti-rii îi oferă și posibilitatea de a călători în timp. La diferenţele de ordin cultural evidenţiate în povestire, se adaugă diferenţele de ordin istoric, dintre aspectele lumii înfăţișate în text și ale lumii cunoscute de cititor.


Balta-Albăde Vasile Alecsandri

(fragment)

Într-o seară din luna trecută eram adunaţi mai mulţi prietini, toţi lungiţi pe divanuri, după obiceiul oriental, și înarmaţi cu ciubuce mari, carele producea o atmosferă de fum vrednică de sala selamlicului a unui pașă. Afară cerul era învălit de nori vineţi, care se spărgea deasupra lașului […].

Printre noi se găsea un tânăr zugrav francez, care pentru întâia dată ieșise din ţara lui spre a face un voiaj în Orient.

– Domnilor, ne zise el, vă mărturisesc cu rușine, că, pân-a nu veni în ţările d-voastre, nici nu prepuneam că se a�a în Europa o Moldavie și o Valahie. Dar nu mă plâng nicidecum, de vreme ce, ca un nou Columb, am avut plăcere a descoperi eu însumi aceste frumoase părţi a lumei și a mă încredinţa că, departe de a � locuite de antropofagi, ele cuprind în sânul lor o societate foarte plăcută.

– Domnule, răspunse unul din noi, nu te încrede așa lesne în desco-perirea d-tale, pentru că cine știe dacă păn-în sfârșit nu-i � pus în frigare și ospătat de sălbaticii acestor ţări?

– […] Cu toate aceste, păn-a nu mă face jertfa descoperirei mele, daţi-mi voie să vă istorisesc și eu partea cea mai curioasă din călătoria mea.

Plecând din Paris spre a întreprinde un voiaj în Orient, lucru ce, pre-cum știţi, s-au făcut astăzi de modă, am ajuns bun sănătos la Viena; și de aici m-am îmbarcat pe un vas de vapor cu gând de a coborî Dunărea pân-în Marea Neagră, făr-a mă opri nicăire. […]

Voi mărturisi însă că, cu cât mă depărtam de centrul Europei și mă apropiam de ţările d-voastre, curiozitatea mea creștea. În toate părţile vedeam o altă lume pe care nici o visasem. Din toate părţile auzeam răsunând pe podul vaporului cuvintele: valah, Valahia și, în neștiinţa mea vrednică de veacul de aur, nu înţălegeam ce însămna acele enigme, pentru că eu eram încredinţat că, de la graniţa nemţască și până în Ma-rea Neagră, se întindea numai Turcia Europei.

În sfârșit căpitanul, ce vorbea puţin franţuzește, îmi tălmăci că pă-mântul ce se videa de-a stânga noastră se numea Valahia și că era locuit de un neam de oameni cu totul străini de naţia otomană! […]

Să vă spun mirarea mea la această descoperire e peste putinţă! Atâta numai voi mărturisi că, de-aș � avut atunci sub mână pe profesorul meu de geogra�e, l-aș � aruncat în Dunăre! […]

Balta–Albă


UNITATEA VI

106

Această impresie am primit-o când am întrat înlăuntrul casei străje-rului. Ușa �ind prea gios și fruntea mea prea sus, amândouă s-au ciocnit ca doua bile pe un biliard, făcând un carambol, care, prin efectul său retrograd, m-au trimis să cad în ogradă, cu zece păsuri în urmă.

Ameţit de această lovire neașteptată, am intrat șovăind în sângura cameră ce alcătuia apartamentul străjerului și bojbăind pin întune-ric, m-am aruncat cu desperare pe sângurul pat ce-i slujea de mobile; dar îndată am și răcnit așa de tare, încât străjerul a alergat lângă mine,spăriet și cu un tăciune aprins în mână… îmi sfărmasem toate ciolanele din trup, căci patul era din lemn, fără așternut, fără perne, fără nimic!

Străjerul, însă, înţălegând pricina văitărilor mele, începu a râde ca un urs, zicând: „nu-i nimic, nu-i nimic“, aduse din tindă un ţol și o cergă, pe care le așternu pe scândurile patului. Pe urmă ieși din casă, adăugând iar: „Neamţo dracoli!“ și se depărta în sat. El își făcuse datoria de gazdă; îmi dase tot ce avea: casă, pat, așternut și noapte bună! Ce-mi trebuia mai mult?

Această de pe urmă gândire și mai ales truda ce păţisem toată ziua mă făcură să mă liniștesc peste câteva minute; și dar, înarmăndu-mă cu răbdare, stălcit, �ămând, năcăjit, îmi așezai sacul de voiaj drept pernă și mă culcai încet, ca și când aș � fost de sticlă. Un somn adânc mă și cuprinse îndată și mă prefăcu într-un butuc păn-a doua zi. […]

Dicționar cultural

Povestirea – specie a genului epic în proză. Este o naraţiune subiectivi-zată (făcută din unghiul povestitorului, implicat ca martor sau ca prota-gonist al întâmplării), care se limitează la relatarea unui singur fapt epic. În povestire, se acordă importanţă naratorului și actului narării. Întâm-plările și situaţiile (uneori neobișnuite), în care sunt implicate puţine personaje, sunt situate într-un plan al trecutului, principala caracteristică a povestirii �ind evocarea.Relaţia narator-receptor este strânsă și presupune:

– oralitate – aparenţa de dialog între narator – receptor / ascultător; naraţiunea la persoana I; importanţa elementelor nonverbale și pa-raverbale;

– ceremonial – dialogul este susţinut de un sistem de convenţii (apariţia povestitorului, împrejurările care declanșează povestirea, formulele de adresare etc.);

– atmosferă – naratorul „regizează“ o anumită tensiune, întreţine sus-pansul pe tot parcursul povestirii, pentru a capta atenţia și interesul receptorului (ascultătorului, cititorului).

Ironia – formă a comicului; constă în contrastul dintre ceea ce spune aparent un enunţ și adevăratul lui sens pe care destinatarul mesajului îl descifrează cu ajutorul contextului și al tonului;

– simularea acordului cu un punct de vedere al cărui ridicol este astfel mai pregnant scos în evidenţă;

Vocabular

divan = canapea fără spătarciubuc = pipă (orientală) cu țeavă lungăselamlic (lit. selamlâc) = parte rezervată

bărbaților și musa�rilor în casele tur-cești

învălit = acoperitzugrav = (aici) pictorvoiaj = călătorieantropofag = canibal, care se hrănește cu

carne de omlesne = ușorenigmă = taină, mistera tălmăci = a explica, a lămuri; a dezlega,

a desluși, a ghici o problemă, o între-bare

străjer = (în Evul Mediu, în Moldova) per-soană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor scutiri �scale; paznic, strajă

carambol = ciocnire, încurcătură, zăpă-ceală

retrograd = care merge în sens invers de-cât cel inițial, care revine spre punctul de plecare

(a) bojbăi = a căuta pe pipăite (prin întu-neric)

(a) răcni = a scoate strigăte puternicetăciune = rămășiță dintr-o bucată de lemn

care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fară �acără

țol = țesătură groasă de lână, de cânepă sau de bumbac, folosită la țară ca pă-tură, ca velință sau pentru așternut pe jos

cergă = țesătură groasă (de lână), bogat ornamentată, care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol, velință, scoarță

trudă = oboseală, osteneală; chin, sufe-rință


107

UNITATEA VI– prin ironie, vorbitorul lasă să se subînţeleagă contrariul a ceea ce spu-

ne; atitudinea ironică este critică.Autoironia – formă a ironiei în care vorbitorul, conștient de propriile de-fecte, le ia în derâdere, dar satirizează indirect și defectele altora.

Povestire în ramă – Formă de încadrare a uneia sau a mai multor naraţi-uni de sine stătătoare într-o situaţie de comunicare sau în altă naraţiune, care constituie rama acestora; inserţia / includerea unei naraţiuni în alta (rama) este anunţată prin formule de adresare speci�ce (Daţi-mi voie să vă istorisesc și eu partea cea mai curioasă din călătoria mea).– Tehnică narativă utilizată în culegerea de basme orientale o mie și una

de nopţi sau, în spaţiul occidental, în Decameronul de G. Boccaccio.


Balta Albă a fost scrisă în 1847, în urma unei călătorii în staţiunea cu acest nume. Alecsandri inventează pretextul francezului care vizitează aceste băi pentru a putea dezvălui cu mai multă îndrăzneală contrastele și tarele pe care le observă în jurul său, uzând de motivul cunoscut al „străinului“ sau al „persanului“ (după numele Scrisorilor persane ale lui Montesquieu, 1721, care au făcut celebru acest procedeu literar).

În această proză, �cţiunea utilizată permite desfășurarea observaţii-lor la două niveluri, în două registre:– obiceiuri, personaje și întâmplări pitorești, amuzante și interesante

în ochii unui străin care ar vizita pentru prima dată ţara; călătoria cu căruţa de poștă, ospitalitatea oamenilor, caracterul deschis și vesel al românilor;

– observaţii mai adânci, cu caracter critic, pe care autorul le disimu-lează sub primele, privind marile contraste, îmbinarea ameţitoare de modern și arhaic, de civilizaţie și înapoiere, care trădează nedreptăţi cu caracter social, bogăţia echipajelor, mulţimea trăsurilor, frumuse-ţea toaletelor și conversaţia franţuzească a protipendadei sunt puse în contrast cu sărăcia așezării, cu lipsa elementarelor amenajări în această staţiune, contrast re�ectat în însăși alăturarea bogăţiei și a să-răciei în peisajul plajei („Lângă o cutie de scânduri, unde bogatul tră-gea ciubuc, se clătina de vânt o șatră de ţoluri rupte, în care săracul se pârlea la soare…“).Intenţia critică a autorului este cuprinsă în viziunea comică a întregii

povestiri, care se nutrește – la rândul ei – din contrastul dintre aparenţă, și esenţă, dintre ceea ce pare și ceea ce este: ce se așteaptă tânărul francez să găsească și ce găsește (de pildă, episodul cu plecatul căruţei de poștă), căutatul unui hotel, sperietura sa la auzul trăsurilor dimineaţa etc. sau pretenţiile de civilizaţie ale celor veniţi la băi și realitatea tristă (nu exis-tă hotel, dar sunt două marchande de mode, vaporul de pe lac e o plută mișcată de oameni).

Biroul de lucru al lui Alecsandri


UNITATEA VI

108


Teatrul

În 1840, când Negruzzi, Alecsandri și Kogălniceanu au fost numiţi directori ai Teatrului Naţional din Iași, Vasile Alecsandri și-a propus să contribuie la îmbogăţirea repertoriului dramatic în limba română. Prelucrările și localizările din teatrul francez trăiesc prin naturaleţea dialogului, prin efectele indiscutabile ale comicului.

Sunt comedii în care problemele sunt atât de proprii epocii lui Alec-sandri, încât este inutil a mai căuta punctul de plecare. Iorgu de la Sa-dagura sau Nepotu-i salba dracului, prima comedie originală, aduce pe scenă con�ictul dintre generaţii prin opoziţia dintre boierii de modă ve-che și bonjuriști, tineri cu studii în străinătate și cu un limbaj franţuzit.

Comicul este mai mult exterior. Opoziţia dintre bătrânul Damian și nepotul său Iorgu constă mai mult în diferenţa de limbaj decât în con-�ictul de idei.

Pentru educarea artistică a unui public neobișnuit, cu forme drama-tice mai complicate, Alecsandri scrie numeroase comedii într-un act și cântecele comice.

Situaţia fetei de măritat de care mamele căutau să scape cât mai repede și care era în primejdie de a nu se căsători dacă părinţii nu se înţelegeau cu privire la zestre este prezentată în comedia într-un act Piatra din casă.

Tot într-un act este scrisă și comedia Rusaliile. Suzana, soţia ţăranului Toader Buimăcilă, vornicul satului, este asaltată cu declaraţii sentimentale de Ionus Galuscus și de Tachi Răzvrătescu. Pentru a scăpa de aceștia, Suza-na le înscenează o farsă, dându-le întâlnire noaptea și cerându-le să vină în haine femeiești spre a nu � recunoscuţi. Inoportunii cuceritori sunt captu-raţi cu plasa de pește de către ţăranii care își închipuiau că prind rusaliile.

Interesantă pentru exprimarea pe calea teatrului a ideilor lui Vasile Alecsandri cu privire la limbă este �gura lui Ionus Galuscus (de fapt Ion Gălușcă), pretins descendent de general roman care a luptat în Galia. Vasile Alecsandri satirizează prin Galuscus pe reprezentanţii curentelor care denaturau spiritul limbii române.

Cânticelele comice sunt monologuri în care personajul, de obicei repre-zentant al unei categorii pe cale de dispariţie, trezește compasiune pen-tru soarta sa (Barbu Lăutaru, Stan Covrigarul, Surugiul, Ion Păpușarul).

APLICAŢII

1. Prezentați oral un motiv pentru care ar � plăcut și un motiv pentru care nu ar � plăcut să văgăsești în locul călătorului din naraţiuneacitită.

2. Modi�carea treptată a scopului călătoriei în Ori-ent, de la „modă“ (snobism, plictiseală), la cău-tarea aventurii, este redată în text prin cuvinte sau sintagme care exprimă atitudinile străinului

faţă de Valahia, unde hotărăște să facă o oprire neprevăzută iniţial. Recitiți prima pagină a na-raţiunii și selectați patru asemenea sintagme, adecvate unor atitudini diferite.

3. Delimitați în textul citit episoadele relatării tâ-nărului călător. Stabiliţi ideile principale pentru episoadele delimitate. Rezumați în scris, în 20–25 de rânduri, fragmentul din manual.


109

UNITATEA VIMai realizată este �gura lui Bărbu Lăutaru. Acesta amintește în mo-

nologul său de timpurile patriarhale când era nelipsit de la orice petre-cere. Sfârșitul este nostalgic. Bătrânul lăutar cântă apusul său și al breslei din care face parte:

Dragi boieri de lume nouăZiua bună vă zic vouă.Eu mă duc, mă prăpădescCa un cântic bătrânesc.

O �gură populară în teatrul lui Vasile Alecsandri este cea a Chiriţei, eroina mai multor piese, dintre care mai importante sunt Chiriţa în Iași sau Două fete ș-o neneacă și Chiriţa în provincie.


Chiriţa în provincie

Chiriţa dorește să-și vadă soţul ispravnic și pe �ul ei, Guliţă, căsătorit cu Luluţa, o fată orfană pe care o ţinea în casă. Fata însă este îndrăgostită de Leonaș. Acesta, întors din străinătate, vine la Bârzoieni pentru a se căsători cu Luluţa. Chiriţa, care urmărea prin căsătoria Luluţei cu Guliţă să pună mâna pe zestrea fetei, se opune cu îndârjire. Leonaș promite să se răzbune.

Grigore Bârzoi reușește să ajungă ispravnic, dar dă dovadă de inca-pacitate și necinste. Scena în care același curcan e vândut succesiv mai multor solicitanţi, constituind o sursă nesfârșită de venituri, este eloc-ventă în această privinţă.

Pesonajele: Cucoana Chiriţa; Grigori Bârzoi, soţul ei; Guliţă, co-pilul lor; Luluţa, orfană; Safta, sora lui Bârzoi; D-nul Șarl, profesor francez; Leonaș, tânăr ieșean; Ion, fecior boieresc; trei Ţărani; Ţărani, Jandarmi; Poftiţi La Masă; un Curcan

Reprezentată la Teatrul Naţional din Iași, în bene�ciul d-lui Millo, la 1852.

Leonaș, travestit în o�ţer, joacă mai multe farse Chiriţei, reușind în cele din urmă să se căsătorească cu Luluţa și să ajungă ispravnic în locul lui Bârzoi, care este destituit.

Chiriţa, mică proprietară de provincie, este dornică de avere și de titluri. Pe de o parte dorește să pună mâna pe zestrea Luluţei prin căsă-toria ei cu Guliţă, pe de altă parte este mânată de ambiţia de a-și vedea bărbatul ispravnic.

Chiriţa este o „preţioasă ridicolă“ în dorinţa de a � egală cu femeile din marea boierime, ea imită obiceiurile protipendadei: călărește, fu-mează, angajează profesor francez pentru �ul ei, se pretează la aventuri galante, primind avansurile amoroase ale o�ţerului care nu este altul decât Leonaș travestit.

În dorinţa de a vorbi limba franceză, Chiriţa se exprimă într-un jar-gon ridicol. Ea traduce cuvânt cu cuvânt în limba franceză expresiile


UNITATEA VI

110

românești: a bea o ţigară: boire une cigare, tobă de carte: tambour d’in-struction, de �orile cucului: pour des �eurs de coucou, a vorbi ca apa: parler comme l’eau etc.

Chiriţa răsfaţă pe Guliţă, îi iartă toate isprăvile, în schimb pe ţăranii păgubiţi de acesta, care vin să ceară dreptate, îi întâmpină cu vorbe aspre:

Chiriţa: Auzi-i… Auzi-i, ţopârlanii! Ei, apoi să nu-i iei la măsurat cu prăjina de falce?… Afară mojicilor, că vă știu eu de mult că sunteţi buni de gură și răi de lucru… Afară!

Ţăran II: Cucoană.’..Chiriţa: Periţi din ochii mei… că vă ieu de fugă cu calu. (Răpede calul

pe ei.)Simplu instrument de parvenire a Chiriţei, Bârzoi este un personaj șters,

lipsit de iniţiativă. El contribuie prin contrast la reliefarea caracterului voluntar al Chiriţei. La un singur lucru se pricepe Bârzoi: să-i jefuiască pe împricinaţi.

Guliţă este un Goe ajuns la vârsta pubertăţii. Eforturile de a exprima sen-timentele pe care le are faţă de Luluţa sunt ridicole.

Semni�cativ pentru pregătirea intelectuală a lui Guliţă este modul în ca-re-și însușește cunoștinţele de limba franceză:

Chiriţa: Da ian să-i fac un examen… Guliţă, spune nineacăi, cum se chiamă franţuzește furculiţa?

Luluţa și Leonaș sunt doi tineri isteţi ce se iubesc. Pentru a se căsători, ei vor înfrunta toate obstacolele. Luluţa și Leonaș sunt prezentaţi schema-tic, având un rol secundar, acela de a scoate în evidenţă prin comparaţie aspectele negative ale Chiriţei și ale lui Guliţă.

Același rol îl are și profesorul francez Sarl.Ţăranii apar episodic, ca personaj colectiv, la începutul actului I,

când se plâng Chiriţei de atitudinea lui Guliţă. Dintre ei se desprinde �gura, mucalită a feciorului boieresc Ion, care comentează necruţător faptele stăpânilor săi.

Satiră a parvenitismului micii boierimi, a cosmopolitismului și pre-ţiozităţii femeilor din această categorie socială, Chiriţa în provincie s-a bucurat (și se bucură) de un deosebit succes în rândurile spectatorilor.

Comedie de mai mare amploare, Boieri și ciocoi e construită pe falsa opoziţie: boieri de neam cu rădăcini adânc în�pte în trecut, ca Ștefan Stâlpeanu și ciocoii Lipicescu și Singurică, în realitate exploatatori în-tr-o egală măsură și unii, și alţii.

Înaintea lui Caragiale, Alecsandri stabilește concordanţă între nume și oameni. Simpla percepere a numelui îţi deschide de la început per-spectiva cunoașterii personajului: Clevetici, Tribunescu, Sandu Napoilă, Grigore Bârzoi, Ghi�ui, Colivescu, Pungescu, Pitarul Slugărică, Gahiţa Rosmarinovici.

Numeroase opere comice, ale lui Vasile Alecsandri conţin cântece ale căror melodii compuse de Alexandru Flechtenmacher au contribuit la succesul în epocă al comediilor poetului de la Mircești.

În ultima parte a activităţii sale, Vasile Alecsandri compune drame, dând la iveală producţiile teatrale: Despot-Vodă, Fântâna Blanduziei, Ovidiu.Scene din piesa Chirița în provincie


111

UNITATEA VIExplorarea textului �

Mare parte din piesele comice ale lui Vasile Alecsandri (comedii, vode-viluri, farse) au caracter satiric și critic împotriva moravurilor sociale și politice ale vremii. Chiriţa în provinţie, comedie cu cântice, în 2 acte, reprezentată pe scenă în 1852, este a doua piesă din ciclul Chiriţelor, care mai cuprinde: Chiriţa în Iași sau Două fete ș-o neneacă (1850), Cucoa-na Chiriţa în voiaj – cânticel comic (1868), Chiriţa în balon. Farsă de carnaval (1876). Toate au în centrul lor același personaj feminin comic, reprezentativ pentru momentul social-istoric și pentru un anumit tip uman.

Dacă în prima piesă Chiriţa vine în capitalie ca să-și căpătuiască fe-tele cu gineri de la oraș, dar până la urmă le mărită pe Aristiţa și Calip-siţa cu doi boiernași din vecini, Brustur și Cociurlă, aleși de Bârzoi, în Chiriţa în provinţie personajul comic are trei scopuri: să introducă la Bârzoieni moda timpului, să devină isprăvniceasă și să-și însoare �ul nătâng, Guliţă, cu Luluţa, o orfană crescută în casa ei, care va moșteni o mare avere. Cel care se opune este Leonaș, un tânăr isteţ și cinstit, îndrăgostit de Luluţa.

Tema piesei este demascarea parvenitismului, a snobismului și a abuzurilor administraţiei. Con�ictul dintre concepţia conservatoare, (reprezentată de Bârzoi), sau de fals progres (reprezentată de Chiriţa), personaje zugrăvite caricatural, și ideile noi, progresiste (reprezentate de Leonaș), se desfășoară gradat, într-o acţiune complicată, cu elemente pline de neprevăzut, cu travestiri neverosimile și qui pro quo. Demas-când corupţia lui Bârzoi, Leonaș devine ispravnic în locul acestuia și se căsătorește cu Luluţa. Deznodământul aduce victoria reprezentantului ideilor noi, Leonaș, adică a onestităţii și a sentimentelor sincere asupra moravurilor satirizate: parvenitismul, snobismul și corupţia.

Chiriţa este un personaj ridicol prin contrastul între ceea ce este și ceea ce vrea să pară, prin intermediul căruia sunt criticate o serie de aspecte din epocă: incultura, imitarea cu orice preţ a modei, cosmopoli-tismul, negarea tradiţiei. După ce vrea să introducă la Bârzoieni eticheta din casele mari de la oraș, ca isprăvniceasă își dorește să călătorească la Paris: Of! că nu mai pot trăi în ţara asta!. Pe Guliţă, un gogoman prost-crescut, vrea să-1 înveţe franţuzește, că este la modă, și să-1 că-pătuiască cu zestrea Luluţei. Femeie voluntară, Chiriţa se folosește de Bârzoi, comod și lipsit de iniţiativă, ca să parvină și îl obligă să-și schim-be obiceiurile vestimentare și culinare, după modă. Împins de nevastă să obţină isprăvnicia, provincialul știe cum să obţină avantaje materiale din funcţia sa, ca în scena vânzării repetate a curcanului.

Cuplul romantic, Leonaș și Luluţa, tineri cinstiţi, reprezentanţi ai ideilor noi, progresiste, are și rolul de a pune în lumină caracterul Bâr-zoienilor, prin antiteză. Din grupul ţăranilor, care apar ca personaj co-lectiv, se desprinde Ion, feciorul din casă, care comentează cu ironia și cu bunul-simţ al omului simplu moda și tertipurile stăpânilor.

Alături de comicul de moravuri, în piesa presărată cu cântece ca în vodevilurile vremii, este prezent comicul de situaţii și de limbaj. Th. Pallady: Biserica Silvestru

Vocabular

ispravnic = persoană care conducea, ca re-prezentant al domnului, un județ sau un ținut

galant = (despre bărbați și manifestările lor) curtenitor față de femei; politicos, atent, plăcut, tandru

îndârjire = înverșunare, încăpățânaredestituit = scos, îndepărtat, dat afară

dintr-o funcție sau dintr-un post de conducere

protipentadă = marea boierime, care se bucura, în Evul Mediu, de privilegii speciale

păgubit = care a suferit o pagubă, a fost lipsit de un bun sau de un câștig

țopârlan = persoană cu apucături groso-lane; om mojic, bădăran, grosolan, țoapă.

(a) parveni = a ajunge, fără merite deose-bite, prin mijloace neoneste sau prin-tr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă

nineacă = mamă


UNITATEA VI

112

APLICAŢII

1. În personajul Chiriţa din piesa lui Vasile Alec-sandri, parvenitismul și snobismul sunt insepa-rabile. Pentru atingerea unui scop (material, so-cial etc.) este necesar un anumit comportament. Parvenitul își schimbă existenţa, de la vestimen-taţie și limbaj, la relaţii de familie.

2. Comentați confruntarea de opinii din schimbul de replici de mai jos, având în vedere recepti-vitatea femeilor la noutate:Bârzoi: Apoi dă! De când m-ai scos din minte ca să mă schimonosești în straie strâmte, pun câte două ceasuri până mă îmbrac… Șî ian privește ce seamăn… cu bumbii iști mari… Parcă-s negustor de farfurii.Chiriţa: Ian taci, taci… că de-o mie de ori te prinde mai bine așa decât cu anteriu și cu giubea-ua… încaltea mai seameni a ispravnic… dar îna-inte parcă erai un lăutar din tarafu lui Barbu… știi? Cel cu naiu.

3. Realizaţi o dezbatere cu moţiunea: În ceea ce pri-vește introducerea noutăţilor civilizaţiei occiden-tale, Chiriţa are o atitudine progresistă, iar Bârzoi are o atitudine conservatoare. Documentarea se va realiza cel puţin prin lectura integrală a co-mediei și prin elaborarea unor �șe de citate și a unor �șe de idei. Se recomandă consultarea unei lucrări de informare despre civilizaţia ro-mânescă a epocii (de exemplu: Neagu Djuvara, Între Orient și Occident, Ţările române la înce-putul epocii moderne).

4. Constituiţi, la nivelul clasei de elevi, echipele a�rmatoare și negatoare, prezentându-vă argu-mentele și contraargumentele. Valori�caţi idei-le din dezbatere prin redactarea unei sinteze de maximum o pagină.

5. Lucraţi în echipă. Selectaţi fragmente din come-die care înfăţișează aceleași aspecte evocate de că-lătorii străini de la începutul secolului al XIX-lea.

E V A L U A R E

1. Selectați din versurile lui Alecsandri 5 sintagme care exprimă stările su�etești ale autorului, în diferite situaţii. Precizează tipul uman căruia îi aparţine călătorul din punctul de vedere al ocu-paţiei, al vârstei și al originii sale. Explică în ce fel perspectiva sa asupra călătoriei este re�ectată diferit în poezia O seară la Lido și povestirea Balta-Albă.

2. Discutaţi în perechi despre ceea ce credeţi că face farmecul operelor citite ale lui Vasile Alec-sandri: întâmplările în sine (subiectul) sau modul în care sunt prezentate (exprimarea ideilor și sentimentelor sau actul narării). Motivaţi-vă alegerea prin exemple din text.

3. În povestirea Balta-Albă există doi naratori. Primul este un localnic cu identitate neprecizată (noi), în timp ce al doilea este un tânăr francez, personaj-narator al experienţelor sale în Valahia. Primul narator �xează cadrul favorabil (timp, loc, atmosferă, ascultători) pentru ca al doilea narator să relateze la persoana I o întâmplare neobișnuită, la care a participat ca protagonist. Consideraţi că personajul-narator oferă o perspectivă subiectivă sau obiectivă asupra întâmplării derulate în trecutul său apropiat? Motivaţi-vă opţiunea prin exemple din text.

4. Selectaţi, din textele poeziilor lui Alecsandri, câte un pasaj pentru a ilustra �ecare element al literaturii romantice și găsiţi câte un titlu potrivit. Explicaţi rolul procedeelor artistice (epitete, metafore, comparații, personi�carea, hiperbola) în pasajele selectate.

5. Comicul presupune atitudinea critică a autorului faţă de un defect uman sau de moravuri sociale. Precizaţi un defect uman și un aspect al societăţii a căror critică se realizează de către Alecsandri în mod indirect. Precizaţi, în ordine, situaţiile comice la care participă personajul-narator și re-acţiile posibile în �ecare situaţie.


113

UNITATEA VII

VII. Mihai Eminescu


Copilăria şi adolescenţa

Cel mai mare poet al românilor, Mihai Eminescu, s-a născut în Botoșani la 15 ianuarie 1850. Poetul vorbește de strămoșii săi ca de „ţărani liberi“, răzăși. După revoluţia de la 1848, Gheorghe Eminovici – tatăl poetului, cumpără jumătate din moșia răzășească Ipotești, așezată la 8 km depăr-tare de Boto șani, cu casă și acareturi. Aici și-a petrecut poetul copilăria, hoinărind prin păduri și culcându-se lângă izvoare, precum își va aminti mai târziu:

Fiind băiet, păduri cutreieramȘi mă culcam ades lângă isvor.

Îl încântau desigur, cum rezultă din poezia Trecut-au anii, „povești și doine, ghicitori, eresuri“, auzite de la ţăranii din sat și, de îndată ce învăţă să citească, cărţile, �rește, mai întâi Robinson Crusoe. Tatăl, care vorbea și scria bine nemţește, avea o bibliotecă bogată, unde, pe lângă cronici, se a�au și traduceri românești din clasicii literaturii universale, din Mo-liere, Voltaire, Lamartine, ce vor îndemna în curând la lectură, pe poet.

La vârsta de nouă ani îl găsim elev în clasa a treia primară la Cernăuţi și la �nele anului școlar următor (1860) este clasi�cat al cincilea din 82 de școlari.

În toamna anului 1860 se înscrie la gimnaziul din Cernăuţi, unde urmează două clase până în aprilie 1863. Se pare că elevul nu se împăca cu disciplina rigidă a gimnaziului și suferea de nostalgia locurilor nata-le, astfel încât fugea de la școală pe jos până acasă, străbătând aproape o sută de kilometri. Refuzându-i-se cererea de bursă la gimnaziul din Cernăuţi, Eminescu se angajează în toamna anului 1864 practicant la Tribunalul din Boto șani, dar în primăvara anului următor demisionează și dispare cu trupa teatrală Fanny Tardini-Vlădicescu. În toamna anu-lui 1865, poetul revine la Cernăuţi pentru a-și continua studiile și se stabilește la profesorul Aron Pumnul, participant la revoluţia din 1848 în Transilvania și autor între 1862–1865 al unei antologii de literatură română, Lepturariu românesc, în patru tomuri, pe care Eminescu o va citi și studia.

Începuturile literare

Moartea profesorului Aron Pumnul în ianuarie 1866 prilejuiește prima creaţie a poetului, La mormântul lui Aron Pumnul, publicată într-o bro-șură, Lăcrimioarele învăţăceilor gimnasiști, sub numele de Mihai Emi-novici:

Mihai Eminescu


UNITATEA VII

114

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;C-acuma din pleiada-ţi auroasă și seninăSe stinse un luceafăr, se stinse o lumină.Se stinse-o dalbă stea!

În februarie, același an, publicând în revista Familia din Pesta poezia:

De-aș avea…, directorul Iosif Vulcan îi schimbă numele în Eminescu, adoptat de acum încolo și de poet. Poezia De-aș avea… e o doină în sti-lul lui Alecsandri. În același an și la aceeași revistă, poetul mai publică: O călărire în zori, Din străinătate, La Bucovina, Speranţa, Misterele nopţii.

Eminescu venise în vara acestui an, călătorind din lipsă de alte mij-loace pe jos, la Blaj, „de unde a răsărit soarele românismului“. Voia să-și adune material pentru opera viitoare și să-și continue studiile. Dacă n-a izbutit să mai câștige o clasă, în schimb a putut să cunoască în pere-grinările lui oameni, obiceiuri, ţinuturi și să dobândească o interesantă experienţă. Merge la Alba-Iulia, la Sibiu și la Rășinari.

Poeziile din această vreme sunt înrâurite de Eliade, Alecsandri și Bo-lintineanu. Din străinătate, scrisă la Cernăuţi, evocă Ipoteștii:

Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioarăScăldată în cristalul pârăului de-argint,Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:A codrului tenebră, poetic labirint;

Poetul citea acum mai ales pe Schiller, din care sunt ecouri în Speran-ţa și din care traduce Resignaţiune și Ector și Andromache. Se angajase ca actor și su�eor în trupa lui Iorgu Caragiale în 1867, apoi în 1868 în aceea a lui Mihai Pascaly cu care cutreieră Transilvania, vizitând Brașo-vul, Sibiul și Banatul. Publică mai departe poezii la Familia, proslăvind patria și pe Eliade. Tot acum lucra la un poem dramatic, Mureșan, luând ca erou pe poetul Andrei Mureșanu, autorul Răsunetului de la 1848, și la romanul Geniu pustiu.

În toamna anului 1868 Eminescu este angajat su�eor și copist la Tea-trul Naţional din București, unde joacă și un rol din piesa lui Hasdeu, Răzvan și Vidra. În anul următor, intră în societatea literară Orientul și este delegat într-o comisie folcloristică (a rămas de la el o însemnată colecţie de poezii populare, tipărită postum). Tot din această perioadă datează satira Junii corupţi. La Cernăuţi, unde se a�a în turneu, este reţi-nut de tatăl său și adus la Ipotești spre a � trimis la studii.

Anii de studenţie

Trimis la Viena de tatăl său, care nu voia ca �ul lui să rămână în mediul, după el rușinos, al actorilor, Eminescu se înscrie, �indcă nu terminase liceul, ca auditor la cursul de �lozo�e, frecventând și alte discipline (isto-rie, drept, economie politică, �lologie romanică). Cunoaște pe Ioan Sla-vici și intră în societatea studenţească patriotică România. Colaborează la ziarele românești din Pesta (Albina, Federaţiunea) și la 15 aprilie 1870

Casa din Ipotești


115

UNITATEA VIIdebutează la Convorbiri literare cu poezia Veneră și madonă care este remarcată de toţi în ţară. În Amintirile lui, Slavici ne dă portretul lui din acest timp: „EI crescuse în Moldova, în Bucovina, la Sibiu, la Blaj, la Bu-curești și în multele lui cutreierări mereu în mijlocul poporului român, ci-tise cronicarii și multe cărţi bisericești, cunoștea literatura română în toa-te fazele ei și până acum din destul de lunga mea viaţă n-am cunoscut om stăpânit deopotrivă ca dânsul de gândul unităţii naţionale și de pornirea de a se da întreg pentru ridicarea neamului românesc. Încântat de trecutul românilor și de marile lui destoinicii, el era scârbit de prezentul, după păre-rea lui urât, admira pe bătrâni și se uita cu însu�eţire în viitorul luminos“.

Eminescu era la vârsta de 20 de ani un patriot entuziast și este impresio-nantă râvna depusă de el pentru pregătirea serbărilor de la Putna cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii lui Ștefan cel Mare.

Devenit la fel de reputat ca cel mai însemnat poet în viaţă, Vasile Alecsandri, numai prin trei poezii (Venere și madonă, Epigonii și Mor-tua est), Eminescu era tot atât de interesat de trecut ca și de prezent și medita acum la o „legendă a secolilor“, ca aceea pe care Victor Hugo începuse s-o publice în 1859, Diorama, Panorama deșertăciunilor sau Memento mori, începând cu civilizaţia babiloniană și terminând cu cea contemporană, schiţată în poezia Proletarul.

În august 1871, Eminescu ia parte la serbările de la Putna împreună cu Slavici și alţii. Abia în anul următor vine în Iași și citește la Junimea din Panorama deșertăciunilor și nuvela Sărmanul Dionis despre soarta rezervată artistului într-o societate �listină.

În decembrie 1872, poetul se înscrie ca student la Universitatea din Berlin, unde va urma cursuri de �lozo�e, istorie și economie politică, doi ani. Din acea epocă e poezia Înger și demon, cuprinzând de ase-menea simpatie pentru ideea de revoluţie proletară, în vreme ce poezia Floare albastră denotă familiaritatea cu romantismul literaturii germa-ne, a lui Novalis, în special.

În 1874 Eminescu acceptă sugestia lui Maiorescu de a pregăti doc-toratul în �lozo�e, pentru un post de profesor la Universitatea din Iași (criticul era acum ministru al Instrucţiunii Publice), dar după un timp se răzgândește, poate displăcându-i cariera didactică. Dorea ,,o slujbă oarecare, prin Iași“, căpătată discret, fără intervenţii la persoane in�uen-te, poetul având o �re foarte demnă.

Bibliotecar, revizor şcolar, gazetar la Iaşi

Funcţia pe care o visa o căpătă Eminescu prin solicitudinea lui Vasile Pogor, care face să �e numit director al Bibliotecii centrale din Iași, în septembrie 1874. Având acum salariu, poetul studiază serios, căci dis-poziţia de a învăţa nu l-a părăsit niciodată, când mijloacele materiale îi stăteau la îndemână: începe să traducă Critica raţiunii pure de Kant, luptând din greu cu terminologia �lozo�că românească, încă ne�xată. Munca la bibliotecă a fost nu mai puţin serioasă (achiziţionase cărţi rare,manuscrise), din nefericire n-a putut sta în acest post niciun an, �ind înlăturat de un adversar politic. Maiorescu, atunci ministru al Instrucţi-unii Publice, care ţinea cu orice preţ ca Eminescu să intre în învăţământ,

Teiul lui Eminescu – Iași


UNITATEA VII

116

îl numește revizor școlar în judeţele Vaslui și Iași. Guvernul căzând peste un an, Eminescu se văzu demis și din revizorat, conform năravurilor politice ale vremii, deși își făcuse foarte conștiincios datoria, pedepsind pe învăţătorii ignoranţi și semnalând ministerului abaterile și abuzurile.

Folosit și ca suplinitor la Institutul academic al poetului Samson Bod-nărescu și al istoricului Xenopol, Eminescu are în același timp o rodnică activitate literară. Poemele lungi pe care le concepe (Diamantul Nordu-lui, Gemenii) n-au văzut lumina tiparului în timpul vieţii sale. Era mereu nemulţumit de ceea ce scria și chiar după ce-și publica poeziile continua să le prelucreze. Convorbirile îi publică uneori variantele aceleiași poezii. Astfel, în 1875 tipărește Făt-Frumos din tei și peste trei ani Povestea te-iului. Basmul Călin, publicat în 1876, este extras dintr-un basm popular, însemnat anterior în proză și apoi versi�cat, Călin-Nebunul.

Preocuparea legată de folclor a fost totdeauna mare la Eminescu, cu atât mai mult acum, când era prieten cu Ion Creangă, în a cărui modes-tă bojdeucă s-a adăpostit un timp. Era scârbit de oameni și descurajat, precum ne atestă o patetică scrisoare din această vreme:

„Rămas fără o poziţie materială asigurată și purtând lovitura morală ca o rană care nu se mai poate vindeca, voi � nevoit să reiau toiagul pribe-giei… o singură fericire ar renaște în su�etul meu, dacă aș putea să ascund, nedreptatea. Posteritatea nu vreau să a�e că am suferit de foame din cauza fraţilor mei. Sunt prea mândru în sărăcia mea. I-am dispreţuit, și acest gest e prea mult pentru un su�et care nu s-a coborât în mocirla vremurilor de azi“.

Acum i se oferă un post de redactor la Curierul de Iași, „foaia �lelor de pripas“, cum îi spunea în derâdere Eminescu. Cu un salariu de mize-rie, poetul publică aici de toate: schiţa La aniversară, nuvela Cezara și importante cronici teatrale, printre care una despre comedia Revizorul de Nicolai Gogol.

Situaţia materială grea, moartea mamei, dezamăgirile dragostei sunt motivele poeziei Melancolie, apărută în septembrie 1876 în Convorbiri literare împreună cu Crăiasa din povești, Lacul și Dorinţa. În Melancolie poetul exprimă sentimentul de înstrăinare de propriul eu, altădată în-crezător și acum pustiu, deziluzionat, sfărâmat de loviturile vieţii.

Certându-se cu directorul tipogra�ei Curierul de Iași, care-i cerea să laude pe primar sau să semneze o laudă scrisă de el, Eminescu demisio-nează din postul de redactor, deoarece n-ar � voit „cu niciun preţ ca stilul unui om care nu știe să scrie să treacă drept stil al meu și idee a mea… i-am spus că refuz să �u amestecat cu orișicine în aceeași troacă“.

De notat că poetul era în relaţii încordate și cu Junimea, deoarece, cu toate insistenţele lui Iacob Negruzzi, nu dă în tot cursul anului 1877 nimic la Convorbiri literare.

Ziarist în Bucureşti la Timpul

La sfârșitul anului 1877, Eminescu vine la București, chemat de Maio-rescu să lucreze în redacţia ziarului conservator Timpul.

Condiţiona, în continuare, colaborarea sa viitoare la Convorbiri lite-rare de publicarea versurilor întocmai, fără nici o modi�care și pe cât posibil fără greșeli de tipar.Sabin Pop: Peisaj Urban


117

UNITATEA VII„Eu nu sunt scriitor de ocazie – scria poetul lui Iacob Negruzzi – și

dacă am crezut de cuviinţă a statornici pe hârtie puţinele momente ale unei vieţi destul de deșarte și de neînsemnate, e un semn că le-am crezut vrednice de aceasta. Dacă forma pe care ele au îmbrăcat-o e vrednică de râs, vei concede că nu aceasta a fost intenţia mea și c-atunci e mult mai bine ca să nu se publice niciodată. În orice caz eu n-am vrut să le dau o formă ridiculă și dacă sunt greșeli, eu din parte-mi am cântărit orice cuvânt“.

La Timpul, Eminescu a dus, alături de Slavici și Caragiale, o muncă istovitoare, fără concediu, plătită mediocru și neregulat. Cei trei scrii-tori apărau, după opinia lui Caragiale, o cauză pierdută, totuși în marea majoritate a articolelor sale politice Eminescu vorbea în numele claselor pozitive, veș tejind clasele superioare, parazitare.

Dușmanul lui Eminescu la Timpul era panglicarul de pe uliţă, libera-lul trădător al idealurilor de la 1848, „masa de nulităţi“ „fără o meserie hotărâtă, fără talent“, care se înfruptă din bugetul statului și trăiește „în socoteala claselor pozitive ale societăţii întregi“. Articolul Bălcescu și ur-mașii lui, publicat în Timpul din 24 noiembrie 1877, conţine idei dezvol-tate în întreaga proză politică eminesciană:

„Când panglicarii politici care joacă pe funii împreună cu confraţii lor din Vavilonul de la Seina se vor stinge pe rudă, pe sămânţă de pe faţa pă-mântului nostru, când pătura de cenușeri, leneșă, fără știinţă și fără avere va � împinsă de acest popor în întunericul ce cu drept i se cuvine, atunci abia poporul românesc își va veni în �re și va răsu�a de greutatea ce apasă asupra lui, atunci va suna ceasul adevăratei libertăţi“.

La Convorbiri literare Eminescu publică în 1878–1880 mai mult poe-zii erotice, scrise în epoca ieșeană, de regret pentru iubirea trecută (De-parte sunt de tine, Pe aceeași ulicioară, De câte ori iubito, Despărţire), ver-suri de evocare a vârstei fericite și a peisajului natal (O rămâi), meditaţii asupra morţii (Rugăciunea unui dac), o emoţionantă elegie în amintirea

Revista Familia

Mihai Eminescu – portret matur


UNITATEA VII

118

morţii mamei sale (O mamă). Cele cinci Scrisori la care lucrează acum, apar, afară de ultima, în 1881, anul celei mai intense creaţii eminesciene.

În 1882 Eminescu nu publică nimic în Convorbiri literare, în 1883 încredinţează șapte elegii erotice, printre care Adio și Pe lângă plopii fără soţ, lui Iosif Vulcan, pentru Familia. În anul 1883 publică capodopera sa Luceafărul.

În februarie 1889 boala îi revine și, internat din nou în sanatoriul doc-torului Șuţu, moare la 15 iunie, după o suferinţă de aproape cinci luni, în vârstă de 38 de ani și jumătate. Este înmormântat la cimitirul Bellu.

O dovadă a înaltei preţuiri de care se bucură și astăzi opera eminesci-ană este alegerea poetului ca membru post-mortem al Academiei.


Într-o perioadă de nici două decenii, între 1865 și 1883, anul îmbolnăvi-rii, când activitatea sa încetează, Eminescu a creat o operă de proporţii monumentale în versuri și proză, din care numai aproximativ o treime a văzut lumina tiparului în timpul vieţii lui. Între cele tipărite și cu mare răsunet în epocă se a�ă și poezia Epigonii. Este aceasta o artă poetică eminesciană care �xează remarcabil admirația poetului pentru o bună parte a înaintașilor și scepticismul și/sau condamnarea prezentului și a contemporanilor.

Epigonii

[…]Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere:Cichindeal gură de aur, Mumulean glas de durere,Prale �rea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic,Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,Cantemir croind la planuri din cuţite și pahară,Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.Liră de argint, Sihleanu, – Donici cuib de-nţelepciune,Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze puneUrechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale ne’nturnată.S-a dus Pann, �nul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.Eliad zidea din visuri și din basme seculareDelta biblicelor sunte, profeţiilor amare,Adevăr scăldat în mite, s�nx pătrunsă de-nţeles;Munte cu capul de piatră de furtune detunată,Stă și azi în faţa lumii o enigmă n’explicatăȘi vegheaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres.Bolliac cânta iobagul ș-a lui lanţuri de aramă;L-ale ţării �amuri negre Cârlova oștirea cheamă,În prezent vrăjește umbre dintr-al secolilor plan;Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii,

Vocabular

epigon = scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie speci�ce unui mare scriitor, unui curent sau unei școli literare de prestigiu; urmaș, succesor (lipsit de valoare)

fagure = strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle

liră = instrument muzical format din două brațe în formă de coame și mai multe coarde, folosit în Antichitate și în Evul Mediu, mai ales la acompaniere, când se recitau poeme

diplomat (aici) = care este abil, subtil, șiret în relațiile sociale; care arată, trădează abilitate, subtilitate, șiretenie

secular = care durează mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole

mite (aici) = mituri


119

UNITATEA VIIPalid stinge-Alexandrescu sunta candel-a sperării,Descifrând eternitatea din ruina unui an.Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă,Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă –Viaţa-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău;Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare,Și din liră curgeau note și din ochi lacrimi amareȘi astfel Bolintineanu începu cântecul său.Mureșan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită,Rumpe coarde de aramă cu o mână amorţită,Cheamă piatra să învie ca și miticul poet,Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune,Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet.Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne,Căci pe mucedele pagini stau domniile române,Scrise de mâna cea veche a-nvăţaţilor mireni;Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,Zugrăvește din nou, iarăși pânzele posomorâte,Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice,Ce din frunze îţi doinește, ce cu �uierul îţi zice,Ce cu basmul povestește – veselul Alecsandri,Ce-nșirând mărgăritare pe a stelei blondă rază,Acum secolii străbate, o minune luminoasă,Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri.Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe,Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe,Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet,El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele,O așează-n tron de aur, să domnească lumi rebele,Și iubind-o fără margini, scrie: „visul de poet“.Sau visând cu doina tristă a voinicului de munte,Visul apelor adânce și a stâncelor cărunte,Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal,El deșteaptă-n sânul nostru dorul ţării cei străbune,El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune,Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și regal.[…]Iară noi? noi, epigonii?… Simţiri reci, harfe zdrobite,Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic![…]Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruină,Proști și genii, mic și mare, sunet, su�etul, lumină, -Toate-s praf… Lumea-i cum este… și ca dânsa suntem noi.

eres = credință în forțe miraculoase, su-pranaturale; prejudecată; superstiție; eroare

iobag = țăran dependent de stăpânul fe-udal; șerb

lințoliu = bucată de pânză subțire și �nă cu care femeile își acoperă capul; giulgiu; pânză cu care se acoperă mortul;

muced = care este acoperit, pătruns de mucegai; mucegăit, mucegăios

mirean = (persoană) care nu aparține cle-rului; laic; care nu ține de biserică

tiran = (persoană) care încearcă să-și im-pună voința în orice împrejurare, care asuprește pe cei din jur; (om) crud, nemilos

viclean = care se poartă fără sinceritate, ascunzându-și adevăratele intenții; fățarnic, ipocrit; șiret, șmecher

mistic = irațional sau inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic

dalb = alb, curat, imaculat; gingaș, grați-os, luminos, limpede

diadem (lit. diademă) = cunună din me-tale și pietre prețioase, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanți ai bisericii și, în reprezentările plastice, de anumite divinități

rebel = care arată nesupunere, care expri-mă revoltă

selbă, -e = pădure tânără și deasăa revoca (aici) = a chema, a amintispoială = însușire super�cială a unor

maniere civilizate, a unor noțiuni de cultură; lucru super�cial care produce o impresie înșelătoare


UNITATEA VII

120


Epigonii este scrisă de poet când avea 20 de ani și face parte – alături de Venere și Madonă și de Mortua est – din acel prim grupaj de poezii pu-blicate în „Convorbiri literare“, care au atras atenţia lui Titu Maiorescu asupra forţei poetice a lui Eminescu. Criticul intuiește că se a�ă în faţa unui „poet în toată puterea cuvântului“ și contribuie la a�rmarea lui publică, situându-l cu precauţie alături de Vasile Alecsandri, personali-tatea poetică cea mai importantă a momentului, dar aducând su�ciente argumente prin care își justi�că opţiunea pentru Eminescu.

Poezia poate � considerată un manifest poetic de tinereţe, în tradiţia inaugurată de Testamentul lui lenăchiţă Văcărescu, �indcă în ea sunt exprimate într-o formă metaforică atitudini și idei despre artă. Intenţiile lui Eminescu se dezvăluie chiar din titlu, numele ales, aproape necunos-cut până la el, desemnându-i pe scriitorii minori, urmași lipsiţi de va-loare ai unor precursori iluștri. De la început ne putem da astfel seama că Epigonii e un poem pe tema artei, o a�rmare a unui punct de vedere asupra funcţiei sociale a poeziei și a poetului.

O trăsătură distinctivă a artei poetice eminesciene este construcţia antitetică, așezarea în opoziţie a ideilor, a motivelor, a sentimentelor. Această dispunere este un efect al concepţiei romantice asupra lumii ca unitate a contrariilor, concepţie care domină și viziunea lui Eminescu. În Epigonii, compoziţia antitetică se evidenţiază în mod clar prin orga-nizarea în două unităţi mari a discursului: una care acoperă realitatea trecutului și alta care se referă la prezent.


Folclorul, izvor de inspiraţie în opera lui Eminescu

În afară de Lepturariul lui Pumnul, folclorul a fost pentru Eminescu izvorul cel mai important al inspiraţiei poetice de la primele manifestări literare. În peregrinările sale prin Transilvania el își nota tot ce auzea și printre hârtiile lui au rămas multe pagini de poezii populare culese de pretutindeni.

La 24 de ani scria prietenei sale Veronica Micle: „Trecutul m-a fasci-nat întotdeauna. Cronicile și cântecele populare formează, în clipa de faţă, un material din care culeg fondul inspiraţiunilor“.

De acest lucru nu s-a ferit poetul nici mai târziu și multe din creaţiile lui Eminescu, dintre cele mai importante, poartă amprenta folclorică. Firește, poetul preţuia în chip deosebit poezia populară, capacitatea ei de a exprima într-o formă simplă, naturală, su�etul omenesc:

„Farmecul poeziei populare, scria Eminescu, îl găsesc în faptul că ea este expresia cea mai scurtă a simţământului și a gândirii“.

Eminescu dispreţuia poezia dulceag sentimentală și era de păre-re că, „o adevărată literatură trainică… nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru, pe tradiţiile, obiceiurile și istoria lui, pe geniul lui“.

Coperta ediției Princeps – 1889

Paál László: În pădurea Fontainebleau


121

UNITATEA VIIO parte din poeziile populare culese de Eminescu au fost publicate

după moartea sa. În timpul vieţii poetul n-a publicat folclor, dar a publi-cat poeme originale pe teme folclorice, precum Călin (�le din poveste), și prelucrări de poezii populare (Revedere, Ce te legeni…, La mijloc de codru).

Revedere

– Codrule, codruţule,Ce mai faci, drăguţule,Că de când nu ne-am văzutMultă vreme au trecutȘi de când m-am depărtat,Multă lume am umblat.– Ia, eu fac ce fac de mult,Iarna viscolu-l ascult,Crengile-mi rupându-le,Apele-astupându-le,Troienind cărărileȘi gonind cântările;Și mai fac ce fac de mult,[…]

– Codrule cu râuri line,Vreme trece, vreme vine,Tu din tânăr precum eștiTot mereu întinerești.– Ce mi-i vremea, când de veacuriStele-mi scânteie pe lacuri,Că de-i vremea rea sau bună,Vântu-mi bate, frunza-mi sună;Și de-i vremea bună, rea,Mie-mi curge Dunărea.Numai omu-i schimbător,Pe pământ rătăcitor,Iar noi locului ne ţinem,Cum am fost așa rămânem[…]


Revedere, prima poezie eminesciană în metru popular, a fost publicată în Convorbiri literare din 1 octombrie 1879, deși fusese scrisă cu 2-3 ani înainte.

Observăm că poetul s-a servit de versuri din mai multe doine popu-lare, pe care le-a întrunit cu ușoare modi�cări, sistematizându-le într-un dialog între om, �inţă perisabilă, și codru, ca simbol al permanenţei. În culegerea de poezii populare a lui Eminescu găsim doina:

Codrule, codruţule,Dezmorţește-ţi apeleȘi grăbește de-nfrunzeșteCă drăguţa te dorește.

Într-o altă colecţie (Cântece de ţară de Miron Pompiliu) Eminescu a găsit versurile:

Codrule, codruţule,Mult mă-nchin drăguţule…

pe care le-a asociat cu altele pe ideea codrului ca simbol al veșnicei re-generări a materiei, precum:

Ia-mi gândesc codruţ de tineCă nu bătrânești cu mine,

Ion Andreescu: Pădure de fagi

Vocabular

a astupa = a închide, a acoperi, a face să nu se mai vadă (acoperind)

a troieni = a acoperi cu troiene (de zăpa-dă); a înzăpezi, a nămeți

a goni = a alunga, a izgoni; a forța să plecerătăcitor = care rătăcește; care umblă din

loc în loc fără odihnă


UNITATEA VII

122

Că tu toamna bătrânești,Primăvara-ntinerești,Dar eu dacă bătrânescEu nu mă întineresc.

Pornind de la metafora codrului etern sub nu importă ce aparenţe, indiferent adică faţă de ideea de timp, Eminescu prezintă în �nalul po-eziei alte elemente ale universului cu valoare de speţe sau permanenţe: marea, râurile, izvoarele (apa), luna și cu soarele (aștrii), pustiurile (us-catul). Doina populară pe tema vremelniciei omului este transformată într-o elegie �lozo�că.


Tot elegie �lozo�că este și poezia Ce te legeni…

Ce te legeni…

– Ce te legeni, codrule, Peste vârf de rămureleFără ploaie, fără vânt, Trec în stoluri rândurele,Cu crengile la pământ? Ducând gândurile mele-– De ce nu m-aș legăna, Și norocul meu cu ele.Dacă trece vremea mea! Și se duc pe rând, pe rând,Ziua scade, noaptea crește Zarea lumii-ntunecând,Și frunzișul mi-l rărește. Și se duc ca clipele,Bate vântul frunza-n dungă Scuturând aripele,Cântăreţii mi-i alungă; Și mă lasă pustiit,Bate vântul dintr-o parte – Vestejit și amorţitIarna-i ici, vara-i departe. Și cu doru-mi singurel.Și de ce să nu mă plec, De mă-ngân numai cu el!Dacă păsările trec!

Poezia a apărut pentru prima dată în ediţia Maiorescu din 1884. Punctul de plecare îl constituie trei doine de jale, dragoste și dor, culese de Eminescu însuși, pe care le cităm mai jos:

– Ce te legeni, plopule.Fără ploaie, fără vântCu crengile la pământ?– Dar eu cum să nu mă legăn,Că ei că s-au vorovitTrei băieţi din Baia MareCa pe mine să mă taie,Să mă taie-n trei sfârtaie,Să mă pună pe trei cară,Să mă ducă-n TimișoaraSă mă facă-un fus de moară.

Bate vântul frunza-n dungăJalea-i mare, calea-i lungă;Bate vântul dintr-o parteDeparte-i draga, departe.Pe deasupra casei meleTrece-un stol de rândunele,Dar nu-i stol de rândunele,Ci sunt dragostele mele,Care m-am iubit cu eleDin tinereţele mele.

Pagină manuscris cu semnătura lui Eminescu

Vocabular

a (se) legăna = a (se) mișca într-o parte și în alta; a (se) clătina, a (se) balansa

în dungă = dintr-o parte, într-o parterămurea = diminutiv al cuvântului ramură

(�ecare dintre rami�cațiile unei tul-pini de plantă)

a (se) îngâna (aici) = �ecare dintre rami�-cațiile unei tulpini de plantă

Vocabular

a (se) vorovi = a vorbi, a discutasfârtaie = cantitate despărțită din alta maĭ

marefus (aici) = nume dat unor părți de mașini,

de instalații care îndeplinesc funcția de osie; porțiune cilindrică, conică sau sferică a unui ax sau a unei osii, care se sprijină și se rotește într-un palier


123

UNITATEA VIIIdeea la care s-a oprit poetul, uni�când motivele populare, este triste-

ţea produsă de involuţia lumii fenomenale. Codrul cu crengile aplecate la pământ, cu frunzișul rărit în puterea iernii, vestejit și pustiit de gân-duri, părăsit de noroc și într-o stare de amorţire, este aici un simbol al bătrâneţii, al apropierii morţii, de care îi mângâie numai dorul, dorinţa, �e și latentă, de viaţă, de a participa, prin legănare, la mișcarea continuă din univers.

Dacă în Revedere este exprimată ideea permanenţei materiei, insen-sibilă la curgerea timpului, în Ce te legeni… poetul insistă asupra per-manenţei mișcării care face ca omul să se apropie de moarte, iar codrul însuși să îmbătrânească. Amândouă poeziile conţin un sentiment de jale caracteristic unor doine populare și care la Eminescu se explică prin meditaţia gravă asupra existenţei și a aspiraţiei către nemurire.


Natura și dragostea în poezia lui Eminescu

Natura și dragostea sunt două mari teme poetice existând din cele mai vechi timpuri, cultivate îndeosebi în epoca romantismului. Sunt unii poeţi numai erotici sau alții, numai descriptivi. La Eminescu elementele descriptive sunt mai totdeauna integrate în poeme erotice cu caracter epic, narativ sau �lozo�c. În Împărat și proletar am întâlnit interesante evocări de cadru citadin și maritim (în ultima parte a poeziei). În Scri-soarea I se a�ă o magistrală descriere a imensităţii pământului în lumina lunii:

Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneciȘi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,Și câţi codri-ascund în umbră strălucire de isvoarăPeste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!

Eminescu a cuprins în lirica sa universul întreg. Când vorbim de na-tura eminesciană, ne gândim totuși la câteva elemente speci�ce. Printre acestea, cel mai însemnat e, ca și în poezia populară de altminteri, co-drul. Aici își cheamă poetul iubita în Dorinţa:

APLICAŢII

1. Delimitați tablourile poetice ale creației Revede-re, planurile compoziționale și comentați sem-ni�cația lor.

2. Exprimați-vă punctual de vedere asupra medita-ției din poezia Ce te legeni, într-un eseu structu-rat în care să aduceți argumente din alte creații

sau a�rmații eminesciene, din înțelepciunea po-pulară sau a altor mari gânditori ai umanității și din propria experiență de viață.

3. Comparați cele două poezii eminesciene cu cre-ații de factură similară din literatura maghiară – populară sau cultă.

Mihai Eminescu – portret matur


UNITATEA VII

124

Vino-n codru la isvorulCare tremură pe prund.Unde prispa cea de brazdeCrengi plecate o ascund.

Alteori, codrul e mai mic, un crâng, cu lac și tei în�oriţi (Lasă-ţi lu-mea…):

E-un miros de tei în crânguri,Dulce-i umbra de răchiţiȘi suntem atât de-singuriȘi atât de fericiţi.

Într-o epocă de început, dragostea poetului e fericită, iubita sa apă-rând ca o graţioasă �oare albastră, care-l invită să coboare din cerurile înalte și din izolare și să guste alături de ea bucuriile vieţii (Floare albas-tră). Codrul, un ochi de pădure, izvorul, marginea pădurii, sunt toate elemente care corespund stărilor su�etești ale poetului.

În faza următoare, poetul, părăsit, nu are decât comoara amintirilor. Natura, corespunzătoare stării de su�et, este de data aceasta săracă, tris-tă: un peisaj boreal în De câte ori iubito, o stradă pustie în Pe lângă plopii fără soţ…


Comuniunea dintre sentimentul naturii și al iubirii apare deslușit în poezia Sara pe deal.

Sara pe deal

Sara pe deal buciumul suna cu jale,Turmele-l urc, stelele scapără-n cale,Apele plâng, clar izvorând în fântâne;Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine.

Luna pe cer trece-așa sfântă și clară,Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,Stelele nasc umezi pe bolta senină,Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină.

Nourii curg, raze-a lor șiruri despică,Streșine vechi casele-n lună ridică,Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână,Valea-i în fum, �uiere murmură-n stână.

Și osteniți oameni cu coasa-n spinareVin de la câmp; toaca răsună mai tare,Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,Su�etul meu arde-n iubire ca para.

Veronica Micle

fără soţ…Vocabular

bucium = instrument muzical de su�at în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale

boltă = cera despica = a tăia, a sparge de-a lungul,

desfăcând în două sau în mai multe bucăți

streașină = prelungire a acoperișului unei construcții în afara zidurilor care apără pereții și fundațiile de ploaie

cumpănă = dispozitiv format dintr-o bâr-nă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greu-tate pentru echilibru și la celălalt o gă-leată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână

ostenit = obosit, trudit, istovit, extenuattoacă = placă de lemn sau de metal pe

care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a anunța începerea serviciului religios sau anumite mo-mente ale lui la biserică sau la mă-năstire

a răzima (lit. a rezema) = a (se) așeza ast-fel încât să �e susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti


125

UNITATEA VIIAh! în curând satul în vale-amuțește;Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește:Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă,Ore întregi spune-ți-voi cât îmi ești dragă.

Ne-om răzima capetele-unul de altulȘi surâzând vom adormi sub înaltul,Vechiul salcâm. – Astfel de noapte bogată,Cine pe ea n-ar da viața lui toată?

Publicată în Convorbiri literare din 1 iulie 1885, Sara pe deal a fost compusă la Viena, în 1871, �nisată în 1872 și încorporată în postuma Eco, forma ultimă a poemului Ondina.Dragostea dă poetului o sensibilitate sporită pentru lucrurile din jurul său. Așteptat de iubită sub un salcâm, el notează momentul în cele mai mici amănunte, cu plăcerea vizibilă de a �xa clipa temporal și spaţial.

Imaginile sunt auditive, motorii și vizuale. Se aude sunetul de jale al buciumului, murmurul apelor izvorând, scârţâitul cumpenei la fântână, �uierele păstorilor, toaca și clopotul chemând la vecernie. Turmele urcă dealul, nourii „curg“ – întreţesuţi de razele lunii, oamenii se întorc de la câmp osteniţi cu coasa-n spinare. Orice fenomen din natură are un ecou în su�etul îndrăgostiţilor. Ochii mari ai iubitei caută melancolic luna prin frunzișul rar al salcâmului, apariţia stelelor îi umple pieptul de dor și fruntea de gânduri. Apropierea întâlnirii aprinde mai tare para dragostei în su�etul poetului. Emoţia este comunicată prin exclamaţii directe:

Ah! în curând satul în vale-amuţește;Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește:Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă,Ore întregi spune-ţi-voi cât îmi ești dragă.

Idila, căci este o idilă (Coșbuc va relua motivul în Noapte de vară), este scrisă în metru clasic, constând dintr-un coriamb (troheu-iamb), doi dactili și un troheu (total douăsprezece silabe).

Este interesant că Eminescu trata tabloul amurgului și în proză în-tr-un fragment postum care urma să intre în proiectul de roman Aur, mărire și amor:

„…Sara, când satul devine centrul vieţii pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Ste-lele isvorăsc umede și aurite pe jumalţul cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniţi, scârţâind din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sărei, falangele turmelor, apa fântâne-lor, cumpenele sună, scrânciobul scârţâie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată s-aude plin și languros sunetul clopotului, care împle inima cu pace“. C. D. Rosenthal: Scenă la fântână


UNITATEA VII

126

Dorința

Vino-n codru la izvorulCare tremură pe prund,Unde prispa cea de brazdeCrengi plecate o ascund.[…]Pe genunchii mei ședea-veiVom � singuri-singureiIar în păr, în�orateOr să-ți cadă �ori de teiFruntea albă-n părul galbenPe-al meu braț încet s-o culciLăsând-pradă gurii meleAle tale buze dulci…


Dorinţa este o poezie de�nitorie pentru viziunea lui Eminescu asupra iubirii și a naturii. Ca specie e un mic poem pastoral, în genul idilei cla-sice, complicat în spirit romantic prin intensitatea visului de dragoste. Poetul aspiră spre o iubire împlinită, proiectând pe fundalul unei naturi feerice o poveste de dragoste ideală, în care gesturile se împletesc în-tr-un ritual al înţelegerii și al armoniei depline. Nimic nu-i tulbură pe îndrăgostiţi, nici o convenţie nu-i îndepărtează. Dragostea lor e tăcută, neprefăcută și inocentă, e un joc de iniţiere solemn.

În Dorinţa, dragostea nu e realitate, ci aspiraţie spre împlinire prin iubire. În visul secret al omului, vrea să spună Eminescu, iubirea ideală este totdeauna a bărbatului și a femeii pășind alături, fericiţi prin grădi-na miri�că a universului, ca perechea mitică.

Poezia are o organizare lineară, �ind o succesiune de cinci tablouri. Fiecare strofă �xează o secvenţă dintr-o idilă cu ceremonial stereotip (care apare și în alte poezii), alcătuit din același lanţ de fapte erotice: o chemare în codru, o imagine a așteptării, alta a întâlnirii, jocul gestu-rilor de tandreţe, apoi somnul și visul în acord cu mișcarea naturii. For-mal, poezia are o alcătuire epistolară prin modul de adresare (imperati-vul „vino“) și prin prezenţa verbelor și a pronumelor sau a adjectivelor pronominale de persoanele I și a II-a singular și persoana I plural. Tim-pul și modul verbelor (viitor indicativ, conjunctiv prezent) marchează fără dubiu ideea de „dorinţă“.

APLICAŢII

1. Analizați structura compozițională a poemului.2. Comentați tablourile în succesiunea lor, urmă-

rind modul de întrepătrundere a planurilor și a mijloacelor poetice de bază.

3. Demonstrați felul în care tonalitatea poemului se re�ectă asupra formei acestuia.

Vocabular

prispă = terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față la casele ță-rănești, lipită cu pământ sau pardo-sită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie

în�orat = cuprins de �ori; speriat, înfrico-șat; emoționat, tulburat


127

UNITATEA VII


Evoluția poeziei de dragoste în creația lui Eminescu

Dragostea și natura sunt inseparabile în poezia eminesciană. Povestea teiului, variantă la Făt-Frumos din tei, are la bază o întâmplare auzită de poet în copilărie, despre o fată de boier fugită-n lume cu un �ăcău ţăran. Adevărată sau nu, legenda arată opoziţia poetului faţă de îngră-dirile la care e supusă în societatea feudală dragostea. Fata, ameninţată cu închiderea în mănăstire din cauza nașterii ei din iubire nevrednică, protestează și ia calea codrului, adică a libertăţii:

– Traiul lumii dragă tată,Cine vor, aceia lese-l,Dară su�etul mi-e vesel,Tinereţea luminată;Danţul, muzica, pădurea,Pe acestea le-ndrăgii,Nu chiliile pustiiUnde plângi, gândind aiurea!

Crăiasa din povești din poezia cu același nume e o divinitate silvestră, un fel de hamadriadă care se contemplă în oglinda lacului vrăjit de sfân-ta Miercuri, aruncând în apă tranda�ri vrăjiţi de sfânta Vineri:

Ca să iasă chipu-n faţă,Tranda�ri aruncă tineri,Cad, vrăjiţi sunt tranda�riiDe-un cuvânt al s�ntei Vineri.

Observăm că poetul apelează la mitologie. În Povestea codrului, co-drul e personi�cat într-un împărat cu stemă de lună, soare și luceferi. El are curteni din neamul cerbilor și mii de supuși, iepurii sunt crainici, privighetorile ţin orchestra, furnicile alcătuiesc armata, albinele fac be-jănii. Poetul visează întoarcerea la starea de inocenţă primară în acest decor de basm:

APLICAŢII

1. Reconstituiţi, ilustrând cu versuri potrivite, as-pectul și problematica �ecărui tablou, valori�-când atât sugestiile din paragraful precedent, cât și ceea ce cunoașteți despre lirica naturii și a dragostei la Eminescu.

2. În realizarea tablourilor, Eminescu se remarcă printr-o mare precizie a desenului. Care sunt imaginile concrete pe care poetul le folosește

pentru a sugera înfăţișarea feerică a cadrului �zic?

3. Analizați în cadrul poemului Dorința interfe-renţa de planuri, om – natură, substratul �lo-zo�c al imaginii create de Eminescu, conform căruia, codrul bătut de gânduri (personi�care cu valoare metaforică) pare o �inţă ce a ajuns să re-�ecteze asupra sorții omului și a iubirii acestuia, în univers.

Constantin Brâncuși: Sărutul


UNITATEA VII

128

Hai și noi la craiul, dragă,Și să �m din nou copii,Ca norocul și iubireaSă ne pară jucării.

În Freamăt de codru, cântecul păsărilor, sunetul izvoarelor, teii în�o-riţi, toată natura participă la regretul pentru sfârșitul dragostei poetului din cursul verii. O imagine delicată este aceea a izvorului care a păstrat amintirea piciorului tinerei fete:

Se întreabă trist isvorul:– Unde mi-i crăiasa oare?Părul moale despletindu-și,Faţa-n apa mea privindu-și,Să m-atingă visătoareCu piciorul?


Floare albastră

– „Iar te-ai cufundat în steleȘi în nori și-n ceruri nalte?De nu m-ai uita încalteSu�etul vieții mele.[…]Nu căta în depărtareFericirea ta, iubite!“

Astfel zise mititica,Dulce netezându-mi părul.Ah! ea spuse adevărul;Eu am râs, n-am zis nimica.

– ,,Hai la codrul cu verdeață,Und-izvoare plâng în vale,Stânca stă să se prăvaleÎn prăpastia măreață.[…]Înc-o gură – și dispare…Ca un stâlp eu stau în lună!Ce frumoasă, ce nebunăE albastra-mi, dulce �oare!“ […]Și te-ai dus, dulce minune,Ș-a murit iubirea noastră –Floare-albastră! �oare-albastră […]Totuși este trist în lume!

Poezia este construită pe două planuri distincte, inegale ca întinde-re și cu pondere inversată în accentuarea ideii de bază: un plan este al femeii, celălalt – al bărbatului. Femeia este o „copilă“ naivă, dornică de a se realiza prin iubire. Bărbatul este un contemplativ, sedus de dulceaţa jocului inocent, dar încrâncenat să atingă absolutul, preocupat – într-un ceas când putea să cunoască fericirea – de altceva, mai înalt și mai înţe-lept, după cum reiese din îngăduinţa sa faţă de prea-plinul pasional al fetei („Eu am râs, n-am zis nimica“).

Planul feminităţii, are forma unui monolog, alcătuit în prima parte dintr-un reproș – ca în toate romanţele –, și apoi, în partea următoare, dintr-o provocare inocentă, care este un act de seducţie. Reproșul este expresia intuiţiei feminine, care simte în diversitatea preocupărilor abs-

Szinyei Merse Pál: Doi îndrăgostiți

Vocabular

încalte = măcar, cel puțin, barem, încaia (se) prăvăli = a (se) înclina, a (se) apleca

într-o parte; a (se) răsturna; a cădea sau a face să cadă


129

UNITATEA VIItracte ale bărbatului pericolul înstrăinării: „De nu m-ai uita încalte/Su-�etul vieţii mele“. Cufundarea lui „în stele și în nori și-n ceruri nalte“, gândirea lui plină de imaginile „întunecatei mări“ și ale „învechitelor piramide“ care „urcă-n cer vârful lor mare“ o determină să-l avertizeze asupra capcanei în care ar putea să cadă, confundând căile fericirii: „Nu căta în depărtare/ Fericirea ta, iubite!“.

Provocarea pe care o lansează izvorăște dintr-o nevoie demonstrati-vă, pare o lecţie de iniţiere într-un segment al existenţei pe care bărbatul îl minimalizează. De aceea proiectul ei erotic este de o mare fascinaţie, poartă în el toate aturile tentaţiei: natura este paradisiacă, iubita este frumoasă și „nebună“, adică dispreţuitoare de convenţii, dragostea este neprefăcută și totală, mută și inocentă. Eminescu recompune idila ima-ginată de fată după modelul biblic al perechii unice în grădina raiului. Cadrul �zic este însă autohtonizat: e „gura raiului“ din cântecul popular, cu luminișuri în mijlocul codrului verde, cu stânci gata să se prăvale în prăpastie, cu izvoare care parcă plâng, cu trestii înalte și foi de mure, cu soare și lună, cu cărări ce coboară spre satele din vale. Autohtonizat este și limbajul copilei, care se alintă în spiritul oralităţii ţărănești: „cui ce-i pasă că mi-ești drag“. Scenariul este același ca în toate idilele emi-nesciene, cu verigi stereotipe: chemarea în codru, formarea perechii, jo-curile inocente ale iubirii, zăcerea erotică sau uitarea de sine, despărţirea.

„Povestea“ fetei reprezintă, în fapt, o alternativă existenţială împo-triva durerii de a �, de care suferă bărbatul eminescian: acceptarea in-stinctualităţii aduce fericirea de a �. „Dulcea“ copilă apare astfel într-o altă ipostază, mult mai profundă, devine simbol al unei speranţe la care omul n-a renunţat niciodată. Ea descoperise, pe căi mai simple și mai directe, un adevăr fundamental, pe care bărbatul se încăpăţâna să-l ignore: „Ah! ea spuse adevărul,/ Eu am râs, n-am zis nimica“.

Planul bărbatului, foarte redus, are dublu rol: �xează „povestea“ în in-teriorul unei amintiri și conferă poeziei caracterul de meditaţie. Senzaţia de poveste evocată este dată de prezenţa în text a unui narator, marcat de pronumele personal „eu“, și a unor scurte precizări, care delimitează pla-nurile: „Astfel zise mititica / Dulce netezindu-mi părul“ sau „Eu am râs, n-am zis nimica“ . Aceste detalii, completate de exclamaţii meditative: „Ce frumoasă, ce nebună’/ E albastra-mi, dulce �oare“ sau „Floare-albas-tră! �oare-albastră… / Totuși este trist în lume!“ demonstrează că poves-tea de dragoste este pusă într-o ramă, într-o altă poveste, a bărbatului.

Rezultă că planul al doilea, atât de redus în economia poemului, de-ţine rolul esenţial în conturarea ideii de bază a poeziei, primul plan, al idilei, �ind încorporat într-o meditaţie senină și luminoasă, marcată însă de o iremediabilă tristeţe.

Scene din �lmul: Romeo și Julieta de Ze�relli

APLICAŢII

1. Delimitați trei tablouri poetice distincte în poem și planurile lor compoziționale.

2. Explicați, cu cuvintele voastre, în ce constă tehni-ca unei compoziții în ramă și aduceți și alte exem-ple de creații literare care folosesc această tehnică.

3. Identi�cați două posibile izvoare de inspirație folosite de poet în această poezie și comentați capacitatea lui de a asimila și transforma sursele folosite.


UNITATEA VII

130


Pe lângă plopii fără soţ

Pe lângă plopii fără soţAdesea am trecut;

Mă cunoșteau vecinii toţi-Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce străluceaPrivii atât de des;

O lume toată-nţelegea-Tu nu m-ai înţeles.

De câte ori am așteptatO șoaptă de răspuns!

O zi din viaţă să-mi � dat,O zi mi-era de-ajuns;

O oră să � fost amici,Să ne iubim cu dor,

S-ascult de glasul gurii miciO oră, și să mor.

[…]Căci azi le semeni tuturor

La îmblet și la port,Și te privesc nepăsător

C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia să te cuprinziDe acel farmec sfânt,

Și noaptea candela s-aprinziIubirii pe pământ.

Pe lângă plopii fără soţ face parte dintr-un grup de șapte poezii înmâ-nate de Eminescu lui Iosif Vulcan înainte de-a se îmbolnăvi și a apărut în Familia din august 1883.

Echivalent stării su�etești, cadrulnatural e, în chip voit, simplu, des-podobit, abia sugerat, o stradă cu plopi stingheri și o casă cu geam lu-minat, prin faţa căreia poetul trece în văzul tuturor, fără ca iubita să-l observe.

Pe ton de romanţă aparent ușoară, poetul face amare reproșuri fe-meii indiferente sau incapabile de-a înţelege emoţia sa, „farmecul sfânt“ al iubirii, cu motivarea că dacă l-ar � iubit, el ar � făcut-o nemuritoare în cântecele lui, precum sculptorii antici au imortalizat în marmoră pe zeiţe:

Ai � trăit în veci de veciȘi rânduri de vieţi,

Cu ale tale braţe reciÎnmărmureai măreţ,

Un chip de-a pururi adoratCum nu mai au perechi

Acele zâne ce străbatDin timpurile vechi.

Pentru a exprima intensitatea sentimentului, poetul arată că în el vor-bește întregul șir al ascendenţilor săi, „părinţii din părinţi“. Dar răceala femeii a adus cu timpul și vindecarea, iar astăzi, când ea îi recunoaște parcă cu regret, el o privește nepăsător, „c-un rece ochi de mort“.

Cu toate acestea, năzuinţa de împlinire, aspiraţia nemărginită către iubire, caracteristice pentru poetul de geniu, i-au rămas. Din nefericire, visul său de dragoste s-a izbit de incapacitatea femeii de a-l urma, de unde și repro șul îndurerat �nal:

Vocabular

șoaptă = vorbire cu voce înceată, șoptire; murmur de glasuri care șoptesc;

nepăsător = care nu-și face griji, necazuri; calm, senin; (curent) care nu manifes-tă niciun fel de interes față de ceea ce se petrece în jurul său

farmec = fascinație, încântare, magie, vra-jă; încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător

candelă = lampă mică cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat


131

UNITATEA VIITu trebuia să te cuprinziDe acel farmec sfânt.Și noaptea candelă s-aprinziIubirii pe pământ.

Pe lângă plopii fără soţ este un cântec de lume, o romanţă, deosebită de compunerile populare de acest fel doar prin ritm (iambic la Emi-nescu, trohaic în folclor). Într-o compoziţie aproape fără imagini, poetul exprimă totuși o idee profundă, aceea a incompatibilităţii dintre geniu și lumea inferioară, meschină, incapabilă de a promova valorile și de a se ridica la înălţimea lor. Geniul n-are, cum ar spune poporul, „noroc“. Încă o dată observăm că pesimismul lui Eminescu este rezultatul unei dezamăgiri produse de reaua alcătuire a lumii, pe care el însă o depășeș-te prin creaţie și încredere statornică într-un ideal de perfecţiune.


Poezia �lozo�că

Majoritatea poeziilor lui Eminescu, chiar elegiile în formă populară mai înainte analizate, au un substrat �lozo�c. De la meditaţia simplă asupra existenţei, Eminescu se ridică însă la poeme de mari proporţii (Scrisorileintră în mare parte în această categorie) în care își expune liric concepţia sa �lozo�că asupra lumii și vieţii.

Cele cinci Scrisori ale lui Mihai Eminescu, creaţii ale maturităţii sale artistice, au ca model îndepărtat Epistolele poetului latin Horaţiu. Aces-tea sunt poeme consacrate unui prieten, unui apropiat sau unui protec-tor, dar nu depășesc sfera unei dedicaţii amicale sau omagiale. Pornind de la „tiparul“ horaţian, Eminescu nu-și alege un destinatar identi�ca-bil, ci, la modul general, cel căruia i se adresează este chiar cititorul.

Toate Scrisorile eminesciene au ca temă problematica geniului și sunt construite pe principiul antitezei, procedeu tipic romantic. Fascinat încă din timpul studenţiei de cosmogonie, cunoscător al imnului vedic al cre-aţiei (prin traducere germană), Eminescu a scris ulterior o poezie consi-derată a � un fel de profesiune de credinţă, cu privire la soarta geniului în posteritate: Scrisoarea I. În ansamblul său, textul este alcătuit din șase părţi, care se ordonează circular, până la întoarcerea în punctul iniţial.

Pictură Th. Pallady: Piața Amzei

APLICAŢII

1. Caracterizați speci�cul naturii în poemele emi-nesciene. Delimitați 3 ipostaze speci�ce ale na-turii în poeziile sale de dragoste și natură și mo-tivați-le prezența.

2. Realizați un scurt comentariu al unei poezii ero-tice eminesciene sau al unui fragment reprezen-tativ dintr-o creație de acest tip.

3. Demonstrați prin ce procedee stilistice dă Emi-nescu poeziilor sale erotice prospețime și na-turalețe. În 2 cazuri identi�cați izvoarele de inspirație și comentați capacitatea poetului de asimilare și sinteză.


UNITATEA VII

132


Scrisoarea I[…]Lună tu, stăpână-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gândirilor dând viaţă suferinţele întuneci; Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Și câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! […]Vezi pe-un rege ce-mpânzește globu-n planuri pe un veac, Când la ziua cea de mâne abia cuget-un sărac…Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorţiiDeopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morţii;[…]Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii, Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii. Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate,Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate[…]Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr Așa el sprijină lumea și vecia într-un număr.[…]La-nceput, pe când �inţă nu era, nici ne�inţă, Pe când totul era lipsă de viaţă și voinţă, Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns… Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă? […]Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!…Dar deodat-un punct se mișcă… cel întâi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iar el devine Tatăl… Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii…[…]Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Facem pe pământul nostru mușunoaie de furnici; Microscopice popoare, regi, oșteni și învăţaţi Ne succedem generaţii și ne credem minunaţiMuști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată. […]Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie,Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Și în noaptea ne�inţei totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace…[…]

Vocabular

a împânzi = a acoperi asemenea unei pân-ze; a cuprinde în întregime

a cugeta = a urmări o idee, a medita; a se gândi

genune = prăpastie adâncă, abis, hăunoian = cantitate, volum mare din ceva;

belșug; mulțime, număr mare de �in-țe, de lucruri, de fenomene

mușunoi (lit. mușuroi) = ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici

prizărit = care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit

țărână = pământ sfărâmat mărunt; pă-mântul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul


133

UNITATEA VIIȘi te-o strânge-n două șiruri, așezându-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă.Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfărâmi… orice-ai spune,Peste toate o lopată de ţărână se depune.[…]Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă.[…]Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate,Și pe toţi ce-n astă lume sunt supuși puterii sorţii Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morţii.

În prima parte, dominată de o atmosferă romantică, se creează un ca-dru prielnic meditaţiei, prin ieșirea din timpul real, simbolizată de bătăile ceasornicului, singurul care își continuă calea pe lung-a timpului cărare.

Partea a doua se deschide cu o invocaţie către lună, astrul care, din înălţime, este martor al splendorilor lumii. „Ochiul“ lunar, asemenea unei puteri suverane, prinde în raza sa codri, valuri, ţărmuri, cetăţi, dar și diversitatea tipurilor umane.

Dintre oameni, �e slabi, �e puternici, �e genii ori neghiobi, poetul indi-vidualizează �gura bătrânului dascăl, a cărui precaritate este în contrast cu mintea lui genială, cea care a putut dezlega misterul genezei universului.

Partea a treia prezintă, într-o descriere antologică, facerea lumii (cosmogonia) și apoi stingerea universului (escatologia), o proiecţie a imaginaţiei ieșite din comun a bătrânului dascăl (omul de geniu). În haosul primordial și în perfecta lui omogenitate, graţie unui primum movens, se stabilește un raport între doi termeni (muma și Tatăl). Ele-mentele se desprind din nebuloasa primară, atrase în viaţă de un dor nemărginit, care este – în termeni schopenhaurieni – voinţa de a trăi, necurmata aspiraţie prin care lumea se perpetuează.

Mintea genială a bătrânului dascăl poate „privi“ și în viitor. Având capacităţi vizionare, gândul îl duce cu mii de veacuri înainte, când soare-le, epuizat, se va stinge și când planetele vor ieși de pe orbite. Cosmosul își va pierde ordinea și armonia și va recădea în noaptea ne�inţei, peste care se va lăsa eterna pace de dinaintea facerii. Ciclul poate � reluat, căci după Apocalipsă este posibilă o nouă Geneză.

Partea a patra reprezintă un interludiu. În timp ce oamenii sunt pre-ocupaţi de căutarea unui sens al existenţei, soarta oarbă trece peste ei, peste muritori, ca vântul peste valuri.

Acest pasaj realizează trecerea spre partea a cincea care descrie soar-ta bătrânului dascăl, cel care își face iluzii că numele său, după dispariţia �zică, va dăinui secole de-a rândul. Opera sa de savant, prin „recunoș-tinţa“ posterităţii, va ajunge să �e citată în vro notă prizărită sub o pa-gină neroadă. Demolarea creaţiei izvorâte dintr-o minte genială se va desăvârși prin atacul la biogra�e, acolo unde oricine poate � vulnerabil. Măreţia și gloria bătrânului dascăl stau nu numai sub semnul neînţele-gerii iremediabile din partea posterităţii, ci și sub acela al morţii depline.

Auguste Rodin: Gânditorul


UNITATEA VII

134

În ultima parte, a șasea, se revine la cadrul romantic iniţial, printr-o replică dată începutului. Luna este un martor al soartei lumii și al soartei noastre, toţi oamenii, indiferent de locul pe care îl ocupă �ecare într-o ierarhie socială, sunt egali în faţa naturii și a morţii.


Luceafărul

Din multiplele interpretări care s-au dat capodoperei lui Eminescu, poe-mului Luceafărul, cea mai potrivită este desigur interpretarea poetului în-suși însemnată pe o �lă a unui manuscris: „Aceasta e povestea. Iar înţelesul alegoric ce i-am dat, este că dacă geniul nu cunoaște nici moarte și numele lui scapă de noaptea uitării, pe de altă parte aici pe pământ nici e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de-a � fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc“.

Cum au arătat pe rând M. Gaster, D. Caracostea și N. Iorga, ger-manul K. (evocat de Eminescu în manuscrisul amintit) este călătorul german Richard Kunisch. Autorul unui memorial în care se cuprind două basme auzite în Muntenia: Das Mädchen im goldenen Garten și Die Jungfrau ohne Körper. Amândouă aceste basme au fost versi�cate de Eminescu, primul în Fata în grădina de aur, iar al doilea în Miron și frumoasa fără corp. Poemul Luceafărul are ca punct de plecare basmul Fata în grădina de aur.

Fata în grădina de aur datează din perioada berlineză (1873–1874). Luceafărul n-a fost început mai devreme de sfârșitul anului 1880 și a trecut prin cinci prelucrări succesive, ultima, cea de�nitivă, apărând în Almanahul Societăţii academice social-literare „România jună“ (Vie-

APLICAŢII

1. Mihai Eminescu este un poet romantic; hime-ricul, visarea, ie șirea din timp sunt motive frec-vente ale poeziei sale. Comentați primele șase versuri ale Scrisorii I, prin evidenţierea cadrului romantic.

2. Invocaţia către lună, martoră tăcută a vieţii noastre, deschide o perspectivă plină de farmec prin care ni se prezintă splendorile lumii în care trăim. Identi�cați aceste elemente și relevaţi restrângerea treptată a cadrului.

3. Realizați o caracterizare a bătrânului dascăl, accentuând antiteza dintre portretul �zic și ca-pacitatea de cuprindere a minţii sale ieșite din comun.

4. Paragraful cuprins între versurile 39 și 50, ca și pasajul care urmează până în �nalul cosmo-goniei reprezintă una dintre cele mai frumoase

pagini de poezie din întreaga literatură română, în mintea geniului se închipuie facerea lumii. Suntem purtaţi ab initio (la început), pe când haosul era atotstăpânitor. Descrierea a ceea ce înseamnă haosul primordial se face prin expresii de o rară plasticitate, iar de�nirea se realizează mai ales prin negaţie. Prezentați într-o formă ar-tistică proprie (pictură, gravură, design, etc…) această perfectă omogenitate a haosului stăpânit de eterna pace. În această secvenţă, repetiţia se realizează �e la nivel morfologic prin reluarea unui cuvânt având forme gramaticale diferite (gen, număr, caz, pentru părţile de vorbire care se declină, diateză, mod, timp, persoană, pentru verb), �e la nivel lexical, prin alăturarea unor cuvinte din aceeași familie lexicală. Identi�cați termenii și comentaţi efectul paradoxului.

Vasile Pintea: Luceafărul


135

UNITATEA VIIna, aprilie, 1883). Revista Convorbiri literare a reprodus versiunea din Almanah, iar Titu Maiorescu a publicat în ediţia sa de la sfârșitul anului 1883 o versiune cu modi�cări proprii.

Luceafărul e un poem romantic pe tema destinului omului de geniu. Ca orice operă de artă, el include indiscutabil o experienţă de viaţă, �-rește, nu în măsura în care socoteau unii exegeţi.

Experienţa de viaţă introdusă în poem nu trebuie căutată în acci-dentul epic, �indcă naraţiunea, împrumutată basmului, servește poe-tului numai ca pretext pentru a comunica, alegoric, o atitudine lirică. Eminescu exprimă în Luceafărul starea sa de spirit ca personalitatede geniu într-un mediu �listin, ostil, incapabil a se ridica la înălţi-mea lui. Că izolarea echivalează cu o distanţare rezultă transparent din poem.

Este în afara de îndoială în același timp că Eminescu se servește în prelucrarea basmului lui Kunisch de concepte ale �lozo�ei schopenhau-eriene în legătură cu ideea de geniu.

Sferele omului comun și ale geniului sunt divergente. Setos de cu-noaștere, Luceafărul descinde în „cercul strâmt“, pentru ca, neînţeles, să se întoarcă grabnic, edi�cat, în „lumea“ lui.

Poemul se desfășoară pe un vag �r epic într-o suită de metafore și simboluri în care se absorb idei �lozo�ce. Nostalgia muritorilor către astre e un motiv romantic frecvent.

Contemplând de la fereastra dinspre mare a castelului Luceafărul de seară o fată de împărat se îndrăgostește de el. Astrul, la rândul lui, e cuprins de același sentiment. Semni�caţia alegoriei este că pământeanul aspiră către absolut, iar spiritul superior simte nevoia concretului. În mentalitatea fetei de împărat Luceafărul e un duh pentru chemarea că-ruia e nevoie de o formulă magică, de descântec, transcrisă ca atare de poet:

Cobori în jos, luceafăr blând,Alunecând pe-o rază,Pătrunde-n casă și în gândȘi viaţa-mi luminează!

Fiinţele supranaturale au proprietatea de a se metamorfoza. Întocmai ca în basm, Luceafărul se aruncă în mare și prefăcut într-un tânăr palid cu părul de aur și ochi scânteietori, purtând un giulgiu vânăt pe umerii goi și un toiag încununat cu trestii, invită pe fata de împărat în palatele lui de mărgean din fundul oceanului. Metamorfoza Luceafărului pune la contribuţie mituri cosmogonice. Zeii sunt nemuritori, prin urmare Luceafărul metamorfozat în Neptun e un „mort frumos cu ochii vii“, căci nemurirea e pentru muritori o formă a morţii. La invitaţia Luceafărului, fata de împărat are o senzaţie de frig:

…Străin la vorbă și la port.Lucești fără de viaţă,Căci eu sunt vie, tu ești mortȘi ochiul tău mă-ngheaţă.



UNITATEA VII

136

Peste câtva timp, în somn, fata rostește din nou chemarea ei și iarăși Luceafărul, întrupat acum din văile haosului, vine înveșmântat în giul-giu negru și purtând pe viţele-i negre de păr o coroană ce pare că arde. Tatăl Luceafărului este de data aceasta focul, soarele însuși, iar muma, noaptea. După Hesiod, Noaptea, zeiţa tenebrelor, �ica Haosului, este mama, tuturor zeilor. Tânărul demonic făgăduiește miresei sale „cununi de stele“ și-i oferă cerul pe care să răsară ca o stea strălucitoare alături de el, ceea ce dă fetei o senzaţie de căldură:

…Mă dor de crudul tău amorA pieptului meu coarde,Și ochii mari și grei mă,dor,Privirea ta mă arde.

Fata este incapabilă să iasă din condiţia ei și pentru a convieţui cu Luceafărul îi cere să �e muritor ca și ea.

Partea a doua a poemului, cu idila dintre Cătălina și pajul Cătălin, simbolizează repeziciunea cu care se stabilește legătura sentimentală în-tre exponenţii lumii inferioare.

Partea a treia a poemului cuprinde călătoria Luceafărului prin spa-ţiul cosmic și convorbirea cu Demiurgul, rugat să-l absolve de veșnicie. Imaginile materializează în chip surprinzător abstracţiile, iar ideile se întruchipează corporal, ca într-un scenariu dramatic. Eminescu este unul din cei mai interesanţi autori de cosmogonii și un extraordinar poet al fenomenelor �zice. Pentru un zbor atât de îndrăzneţ, aripile Luceafărului „cresc“ la dimensiuni uriașe. Din cauza vitezei colosale a luminii, mișcarea pare un „fulger neîntrerupt“, rătăcitor printre stele. Haosul este o noţiune nepalpabilă, mitologicește însemnând confuzia generală a elementelor înainte de creaţie. Eminescu îi atribuie însușirile unor văi din care izvo-răsc necontenit lumini ce se învălmășesc din toate părţile ca niște mări ameninţătoare:

Și din a chaosului văi,Jur împrejur de sine,Vedea, ca-n ziua cea dentâi,Cum isvorau lumine;

Cum isvorând îl înconjorCa niște mări, de-a-notul…El zboară, gând purtat de dor,Pân piere totul, totul.

Zona în care sălășluiește Demiurgul e in�nitul, spaţiul fără limită, întins în durata incomensurabilă, altfel spus, neantul stăpânit de setea de absorbţie, de groaza propriului vid, adânc ca abisul uitării:

Căci unde-ajunge nu-i hotar,Nici ochi spre a cunoaște,Și vremea-ncearcă în zadarDin goluri a se naște.



137

UNITATEA VIINu e nimic și totuși eO sete care-l soarbe,E un adânc asemeneUitării celei oarbe.

În dialogul cu Demiurgul, Luceafărul, însetat de repaos, adică de viaţa �nită-, de stingere, este numit Hyperion, ceea ce ne duce, iarăși la mitolo-gie. După Hesiod. Hyperion, divinitate subolimpică, era un alt �u al Ce-rului, tatăl Soarelui și al Lunii, un titan ucis din invidie de alţi titani; după Homer și alţi poeţi, Hyperion e Soarele însuși. Observăm că datele poe-mului nu coincid exact cu cele furnizate de mituri. Eminescu nu respectă în metaforele sale niciodată în întregime mitologia, făcând apel în mod liber și la alte resurse, puse la îndemână de �lozo�e și îndeosebi de meta-�zică. Din diversele interpretări care s-au dat lui Hyperion, una singură este în concordanţă cu ideea de bază a poemului. Că Hyperion nu poate simboliza altceva decât geniul, ne-o atestă și mărturia sa: ,,Eu sunt lucea-fărul de sus“ (etimologicește hiperion înseamnă cel care merge deasupra).

Cererea lui Hyperion de a deveni om muritor e ininteligibilă pentru Demiurg, întrucât Hyperion participă la �inţa lui ca parte a unui tot și a-i întrerupe existenţa ar însemna să se anihileze pe el însuși.

Principiul unităţii totului derivă, prin Schopenhauer, din religia in-dică în care „unul e în tot și toate sunt în una“, cum spune Eminescu, pomenind chiar pe Brahma:

Astfel și pasere și ramȘi soarele și lunaSe nasc și mor în sfântul BrahmÎn care toate-s una.

În strofele următoare Demiurgul propune Luceafărului destinul cântăreţului și pe acela al conducătorului de oști:

Vrei să dau glas acelei guri,Ca dup-a ei cântareSă se ia munţii cu păduriȘi insulele-n mare?Vrei poate-n faptă să arăţiDreptate și tărie?Ţi-aș da pământul în bucăţi,Să-l faci împărăţie.

Îţi dau catarg lângă catarg,Oștiri spre a străbate,Pământu-n lung și marea-n larg.Dar moartea nu se poate…

Se știe că aceste strofe nu apar în ediţia Maiorescu, unde ultimele două versuri din strofa care le preced cuprind o variantă neatestată de niciun manuscris eminescian:


UNITATEA VII

138

Tu ești din forma cea dentâi,Ești vecinică minune.

E limpede că nu Eminescu a făcut schimbarea celor două versuri și supresiunea celor trei strofe din ediţia Maioreseu; chestiunea a fost to-tuși mult controversată și s-au căutat argumente și pentru teza că, dacă Eminescu n-a făcut modi�cările singur, a consimţit cel puţin la ele.

În partea a patra și ultima a poemului revine planul terestru din par-tea a doua, cu aceleași imagini paradisiace, speci�ce universului teluric eminescian, în contrast cu imaginile de infern ale haosului cosmic. Re-vedem perechea Cătălin-Cătălina într-un crâng, sub un șir de tei, în lu-mina lunii, cuprinși de misterul fecundităţii întregii naturi:

Hyperion vedea de susUimirea-n a lor faţă;Abia un braţ pe gât i-a pusȘi ea l-a prins în braţe…

Miroase �orile argintiiȘi cad, o dulce ploaie,Pe creștetele-a doi copiiCu plete lungi, bălaie.

Din beţia ei de amor, Cătălina are încă nostalgia astrului iubirii, dar acesta, dezgustat de priveliștea de jos, rămâne impasibil în altitudinea lui:

El tremură ca alte daţiÎn codri și pe dealuri,Călăuzind singurătăţiDe mișcătoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecutîn mări din tot înaltul:– Ce-ţi pasă ţie chip de lut,Dac-oi � eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmtNorocul vă petrece,Ci eu în lumea mea mă simtNemuritor și rece.

Acest deznodământ nu a fost totdeauna înţeles la fel.Melancolia impersonală (obiectivă) a lui Hyperion din epilogul poe-

mului a fost intuită just de Maiorescu în articolul Eminescu și poeziile lui (1889): „Cuvintele de amor fericit și nefericit nu se pot aplica lui Eminescu în accepţiunea de toate zilele. Nici o individualitate femeiușcă nu-l putea captiva și ţinea cu desăvârșire în mărginirea ei. Ca și Leopardi în Aspasia, el nu vedea în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerea-lizabil. ÎI iubea întâmplătoarea copie sau îl părăsea, tot copie rămânea, și

Hyperion … (Ceramică din Grecia Antică)


139

UNITATEA VIIel cu melancolie impersonală își căuta refugiul într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei“…

Maiorescu nu a văzut totuși protestul indirect formulat de poet îm-potriva mărginirii, meschinăriei �inţelor mulţumite cu formele inferi-oare de viaţa redusă la instincte.

În Luceafărul, antinomia voinţă, conștiinţă, instinct, raţiune e tra-dusă epic în nepotrivirea imposibil de împăcat între Cătălina și Hype-rion, dar ar � cu totul simplist să reducem semni�caţia poemului la un con�ict de sexe și să reproșăm eroinei super�cialitatea sau eroului ne-putinţa de a se acomoda.

Eminescu pune în Luceafărul problema geniului în termeni scho-penhauerieni și o rezolvă în sensul văzut, dar atitudinea de inacceptare a unui anumit mod de existenţă din partea lui Hyperion nu poate � expli-cată numai prin formaţia �lozo�că a poetului. Trebuie să ne referim și la împrejurările psihologice și sociale din momentul când Eminescu a pornit la elaborarea poemului. Luceafărul exprimă o atitudine proprie romantis-mului, privitoare la raporturile omului superior cu o societate ce a pierdut simţul valorilor adevărate, a promovat impostura, spoiala, chiar în planul cel mai adânc, al sentimentelor. Se cunoaște radicalismul lui Eminescu faţă de fantasmagoriile falsei civilizaţii, repulsia lui mânioasa faţă de bizantinismul claselor de sus. Ecourile acestor deprinderi Eminescu le recunoaște și pe teren moral, iar atitudinea faţă de ele o exprimă prin însingurarea mândră.

Din punct de vedere stilistic Eminescu a obţinut în ultima formă a Luceafărului, prin simpli�care și concentrare, o expresie de o maxi-mă preciziune, aproape aforistică. Versurile sunt grupate în catrene cu perioade iambice de 8 + 7 silabe înrudite cu ritmul baladelor germane, variante ale metrului lung de 15 ori 14 silabe ale vechii poezii franceze, perioadele de 8 silabe �ind terminate în iambi puri, după schema:

G. Călinescu a arătat că această schemă prozodică, nonă în literatura română, provine din balada Lenore de Burger, pe care Eminescu începu-se a o traduce în metru original:

Din visuri grele-a tresăritÎn zori de zi Lenore:Wilhelm, ești in�del ori mortȘi cât mai pregeţi oare?…

Procesul de simpli�care a expresiei poate � urmărit în variante încă de la începutul poeziei în cali�carea eroinei. Până la urmă poetul a în-lăturat metaforele botanice („Un ghiocel de fată“; „Un vlăstărel de fată“; „O dalie de fată“), zoologice („Un gângure de fată“; „O pasăre de fată“; „Un cănăraș de fată“) sau minerale („Un giuvaer de fată“) alegând din două adjective (luminoasă și frumoasă) pe cel mai obișnuit în vorbirea curentă, superlativul „O prea frumoasă fată“ (formele anterioare erau: „O luminoasă fată“, „O mult frumoasă fată“, „Un soi frumos de fată“),exemplu, s-ar putea spune, de sobrietate extremă.

Procedeul înlăturării podoabelor poate � constatat în tot poemul, unde în 392 de versuri apar numai 89 de adjective (cu 125 de întrebu-inţări), câte un adjectiv în �ecare al patrulea vers. Adjectivele cele mai


UNITATEA VII

140

uzuale au o frecvenţă relativ redusă (mândru e folosit de 6 ori, frumos de 5 ori, alt, mare, negru și rece de 4 ori, blând, dulce, întreg, nespus, viu, de 3 ori). Majoritatea adjectivelor, afară de 9, sunt de origine latină, multe �ind formate cu pre�xul ne: necunoscut, negrăit, neîntrerupt, nemărgi-nit, nemișcător, nemuritor, nespus.

Bineînţeles, în creaţia lui Eminescu efortul artistic este numai bănuit, inefabil. Impresia de măreţie nu vine desigur din tehnică, ci din faptul că poetul lucrează cu cele mai înalte concepte făurite de raţiunea omului, că vede lucrurile foarte de sus și foarte de departe, în perspectiva in�ni-tului și a eternităţii.

APLICAŢII

A fost odată…

Identi�cați, în prima secvenţă, elemente speci�ce lumii basmului. Care credeţi că este rolul lor, în text?

Fata de împărat este, în poem, o prezenţă unică. Selectați versurile care demonstrează acest fapt.

Fecioara, Madona, frumoasa fără corp, �oarea albastră reprezintă în lirica eminesciană ipostaze ale idealităţii feminine. Extindeți cercetarea asupra întregului poem, pentru a identi�ca versuri care conţin sugestii ale purităţii superlative a fetei de îm-părat. Eventual, puteţi căuta exemple comparabile și în alte poezii ale lui Mihai Eminescu și chiar în creații din literatura universală.

Și pas cu pas…

Poem de mari dimensiuni, Luceafărul este compus din patru secvenţe, ceea ce a făcut necesară pre-zenţa unor conectori (pasaje, elemente de legătură) care să confere unitate ansamblului. Identi�cați un asemenea conector, în debutul secvenţei; precizați rolul lui concret, în text.

Relevați semni�caţia imaginii mreajă de văpaie care consemnează prima legătură între fată și lucea-făr. Enumerați și alte elemente speci�ce imaginaru-lui romantic.

Identi�cați strofele care cuprind prima și apoi cea de-a doua metamorfoză a Luceafărului.

Indicați elementele care compun, în �ecare dintre cele două metamorfoze, portretul tânărului. Stabiliți asemănările și diferenţele dintre cele două portrete.

Poetul însoţește descrierea înfăţișării Luceafăru-

lui în ipostaza sa umană de verbul a părea: părea un tânăr voievod…; coroana-i arde pare… Motivați folosirea lui repetată.

Cele două metamorfoze ale Luceafărului au ro-lul de a sublinia creșterea intensităţii pasiunii, fă-când astfel plauzibilă hotărârea sa de a renunţa la veșnicie pentru o oră de iubire. Prima metamorfoză este neptunică (cerul este tatăl meu / Și mumă-mea e marea), a doua este plutonică (soarele e tatăl meu, / Iar noaptea-mi este muma). Identi�cați acele ele-mente ale portretului care exteriorizează gradarea sentimentului de iubire.

Frumuseţea demonică a Luceafărului este subli-niată și de aspectul său statuar: umerele goale, mar-moreele braţe. Comparați înfăţișarea sa cu aceea, din secvenţa următoare, a lui Cătălin, cu obrăjei ca doi bujori / De rumeni bată-i vina, pentru a con-stata diferenţa dintre cele două alternative ale iubi-rii, care îi sunt oferite fetei de împărat.

Explicați semni�caţia structurii adânc himeric, alese de poet pentru a descrie privirea demonului. Ce schimbare de sens s-ar produce în cazul adăugă-rii unei virgule: adânc, himerici

Ca și în alte poezii, în Odă (în metru antic), de exemplu, iubirii îi este asociată senzaţia durerii: Mă dor de crudul tău amor / a pieptului meu coarde, / Și ochii mari și grei mă dor, / Privirea ta mă arde. Găsiți o motivaţie a acestei alăturări oximoronice.

Observați că momentele de elan ale fetei de îm-părat, care aspiră spre înălţimi, sunt repede cen-zurate de însăși natura sa umană. Consecinţa este refuzul de a-1 urma pe îndrăgostit și cererea ca el să se coboare în lumea comună. Selectați versurile care exprimă acest fapt.


141

UNITATEA VII

În vremea asta…

Structura în vremea asta este un indice de timp care exprimă simultaneitatea: în timp ce Luceafărul se tot duce… de dragu-unei copile…, în vremea asta, pe pământ, vom � martorii idilei dintre Cătălin și Cătălina.

În ansamblu, partea a doua a poemului este o idilă. Identi�cați strofele care descriu dragostea în lumea omului comun.

Substantivul noroc este repetat de două ori în însemnarea de pe marginea manuscrisului emi-nescian, ceea ce subliniază importanţa acordată de poet. În poem însă, termenul apare prima oară abia în această secvenţă. Ce semni�caţie considerați că are? Scrieți două-trei enunţuri în care cuvântul no-roc să aibă alte sensuri decât acela din poem.

Comentați sensul exclamaţiei lui Cătălin, arz-o focul, raportându-l la modul de exprimare al Lu-ceafărului. Identi�cați și alte exemple ale limbajului „omenesc“ al pajului. Care credeți că este motivul prezenţei lor în poem?

Versurile care se referă la Cătălin conţin frecvent diminutive (copilaș, obrăjei, binișor). Exprimaţi-vă opinia despre rolul lor în conturarea portretului pa-jului.

Identi�cați secvenţa în care Cătălina își descrie visul nocturn și aceea în care se privește pe sine, cea din realitate, pentru a putea compara cele două lumi între care pendulează fata.

Considerați că, în acest moment, Cătălin este capabil să înţeleagă frământarea fetei? Argumen-taţi-vă răspunsul cu ajutorul textului.

Motivați alegerea comparantului stepă în com-paraţia zilele îmi sunt pustii ca niște stepe.

Porni luceafărul…

Enunţul Porni Luceafărul creează legătura cu �nalul primei părţi, între care s-a intercalat partea a doua: Și se tot duce… S-a tot dus. (I) => Porni luceafărul. (III) => În vremea asta… (II) => …este sara-n as�n-ţit. (IV) În fond, putem acum mai ușor constata că poemul evoluează pe două planuri, cosmic (al vi-sului) și terestru (al realităţii), care alternează însă, pentru a oferi necesara variaţie de tonalitate a ori-cărui text de mari dimensiuni, dar și pentru a se pu-tea înţelege mai ușor diferenţa imposibil a � depă-

șită dintre lumea aspiraţiei și cea materială, singura în care omului îi este hărăzit să existe. Marcați cu o schemă gra�că personală structura poemului.

Secvenţa descrierii zborului Luceafărului este o cosmogonie. Separați-o din ansamblul părţii a treia.

Ceea ce dorește Luceafărul de la Demiurg este să se nască – Da, mă voi naște din păcat, promisese el fetei de împărat la sfârșitul primei părţi –, �indcă numai cine se naște poate muri, așa cum numai ce are un început are și un sfârșit. Este de remarcat că în acest moment atitudinea Luceafărului este a unui titan, așadar a unui revoltat împotriva condiţiei sale care îl condamnă la singurătate eternă pentru că este altfel decât ceilalţi. Identi�caţi versurile care conţin această atitudine.

Atitudinea Demiurgului este a unui înţelept care argumentează nemulţumitului eroarea comisă. Se-lectați versuri în care este descrisă fragilitatea �inţei umane. Ce motive speci�c romantice puteţi recu-noaște?

În Scrisoarea I, poetul descrie imaginea �ru-lui de praf ce se joacă în imperiul unei raze pentru a sublinia fragilitatea �inţei umane. El „există“ atâta timp cât se a�ă în lumina stelei. Stabiliți o legătură între a�rmaţia Demiurgului, ei au doar stele cu no-roc și această imagine. Pentru o mai bună clari�ca-re, citiți întreaga poezie.

Citiți cu voce tare următoarele versuri: Nu e ni-mic și totuși e/ o sete care-l soarbe,/E un adânc ase-mene/Iubirii celei oarbe. Rostirea lor este determi-nată de rimă sau de sensul comunicării?

Accentuați cuvântul subliniat, ţinând seama de contextul în care se a�ă: Căci tu izvor ești de vieţi/ Și dătător de moarte. Motivați modi�carea faţă de norma literară care se produce în rostirea cuvân-tului.

Explicați semni�caţia numelui Hyperion, folosit în dialogul dintre Demiurg și Luceafăr.

Precizați raportul dintre Hyperion și Demiurg, având în vedere folosirea alternativă a apelativului părinte, și a formei de plural noi.

Indicaţi legătura ce se poate stabili între legen-da lui Orfeu și oferta Demiurgului, Vrei să dau glas acelei guri,/ Ca dup-a ei cântare/ Să se ia munţii cu păduri/ Și insulele-n mare.

Indicați polii antitezei pe care este construită partea a treia a poemului.


UNITATEA VII

142

…este sara-n as�nţit…

Prima imagine a îndrăgostiţilor este cea a doi tineri, ei devenind apoi copii cu plete lungi, bălaie. Care considerați că este motivul acestei transformări?

Comparați invocaţia fetei din secvenţa �nală a poemului cu acelea din prima parte, pentru a sta-bili diferenţele dintre ele. Explicați aceste diferenţe. Aveți în vedere și cuvintele Demiurgului, ei au doar stele cu noroc, rostite în secvenţa anterioară. Pen-tru mai buna înţelegere a versurilor, v-ar � utilă și comparaţia cu imaginea �rului de praf ce se joacă în imperiul unei raze/ Mii de �re viorie ce cu raza încetează…, din Scrisoarea I.

Precizați sensurile cuvântului noroc în �ecare dintre secvenţele din poem, în care apare.

Motivați refuzul luceafărului de a-i deveni fetei de împărat stea cu noroc.

Ultimul cuvânt al poemului este rece. În aceeași direcţie se îndreaptă și îndemnul din Glossă – Tu rămâi la toate rece – și aceeași este și aspiraţia îndră-gostitului din Odă (în metru antic) – Vino iar în sân nepăsare tristă, poeme a�ate, cum a�rmă Perpes-sicius, în umbra Luceafărului. Exprimaţi-vă opinia despre secvenţa �nală, raportând-o la ansamblul textului.


Proza artistică eminesciană

În afară de poezii, Eminescu a scris și proză, un basm cult, Făt Frumos din lacrimă, o nuvelă �lozo�că, Sărmanul Dionis, o nuvelă erotică, Ce-zara, și o schiţă, La aniversară.

În Făt-Frumos din lacrimă eroii sunt din mitologia populară (Făt Frumos, Genarul, un „om mândru și sălbatec“, mama pădurilor, o babă crescătoare, de cai, calul cu șapte inimi). Imaginile de vis abundă. Ileana, fata mamei pădurilor, doarme lângă grădina împăratului pe un pat de iarbă, fân și �ori „ca într-un cuib“. Azvârlit în nori de Genar, Făt-Frumos se precipită sub formă de izvor și, când e readus la viaţă, se trezește „din-tr-un somn lung“. Baba cu iepele face lui Făt-Frumos bucate cu „somno-roasă“ și ea însăși doarme întinsă pe laiţă „înţepenită ca moartă“. Emi-nescu face comparaţii personale. Calul Genarului are „voce de bronz“, eroii fug „cum fug razele lunii peste adâncile valuri ale mării“.

Sărmanul Dionis e o nuvelă fantastică, ilustrând ideea schopenhau-eriană că timpul și spaţiul sunt modalităţi ale substanţei veșnice, dotată cu însușirea de a reveni necontenit la viaţă. Tânărul Dionis se visează, în epoca lui Alexandru cel Bun, drept călugărul Dan, care, printr-un procedeu magic, face o ascensiune în lună. Comiţând eroarea de a se crede tot una cu substanţa veșnică, este aruncat împreună cu iubita sa înapoi pe pământ, Dan redevenind Dionis. Într-o poezie inclusă în nu-velă, Cugetările sărmanului Dionis, poetul glumește pe seama propriei �lozo�i („viaţa este vis“), și a soartei artistului în lumea �listină. Nuvela conţine strălucite descripţii de peisaje, îndeosebi descrierea peisajului fantastic lunar.

Cezara e o pledoarie pentru dragostea ideală, nefalsi�cată de practi-cile meschine ale civilizaţiei de tip mercantil. Contesa Cezara, �ica mar-chizului Bianchi, promisă marchizului Castelmare, preferă pe tânărul pictor Ieronim, cu care fuge în insula paradisiacă a unchiului acestuia, sihastrul sculptor Euthanasius, dispărut în cascada unui rîu (euthanasie înseamnă moarte fără dureri și este sinonim cu cuvântul indian nirvana,

Pagină manuscris – proză


143

UNITATEA VIIstingere).

În sfârșit, La aniversară surprinde în chip graţios un episod de dra-goste juvenilă între Emil și Elis care, sub in�uenţa cărţilor citite, își dau nume pompoase de eroi literari (el, Bertrand, după comedia lui Sha-kespeare Tolul, e bine când se sfârșește bine, ea, Tolla, după un roman de Edmond About).


Sărmanul Dionis[…]În faptă lumea-i visul su�etului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu – ele sunt numai în su�etul nostru. Trecut și viitor e în su�etul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și in�nitul asemenea, ca re�ectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. Dacă am a�a misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atun-cea în adâncurile su�etului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut și am putea locui lumea stelelor și a soarelui. Păcat că știința necroman-ției și acea a astrologiei s-au pierdut-cine știe câte mistere ne-ar � des-coperit în această privință! Dacă lumea este un vis – de ce n-am putea să coordonăm șirul fenomenelor sale cum voim noi? Nu e adevărat că există un trecut – consecutivitatea e în cugetarea noastră – cauzele feno-menelor, consecutive pentru noi, aceleași întotdeauna, există și lucrează simultan. Să trăiesc în vremea lui Mircea cel Mare sau a lui Alexandru cel Bun – este oare absolut imposibil? Un punct matematic se pierde-n nemărginirea dispozițiunii lui, o clipă de timp în împărțibilitatea sa in-�nitezimală, care nu încetează în veci. În aceste atome de spațiu și timp, cât in�nit! Dac-aș putea și eu să mă pierd în in�nitatea su�etului meu pân’ în acea fază a emanațiunii lui care se numește epoca lui Alexandru cel Bun de exemplu… și cu toate acestea…

[…]În fața locuinței lui Dionis se ridica o casă albă și frumoasă. Dintr-o

fereastră deschisă din catul de sus el auzi prin aerul nopții tremurând notele dulci ale unui clavir și un tânăr și tremurător glas de copilă adiind o rugăciune ușoară, pare că parfumată, fantastică. El își închise ochii ca să viseze în libertate. I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea o lună fantastică și palidă ca fața unei virgine murinde. E miază-noapte. Pustiul tace, aerul e mort și numai su�area lui e vie, numai ochiul lui e viu, pentru ca să vadă pe un nor de argint, în naltul cerului, un înger alb, îngenuncheat, cu mâinile unite, care cânta o rugăciune divină, adâncă, tremurătoare: rugăciunea unei vergine. Întredeschise ochii și văzu prin fereastra arcată și deschi-să, în mijlocul unui salon strălucit, o jună fată muiată într-o haină albă, în�orând cu degetele ei subțiri, lungi și dulci clapele unui piano sonor și acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce și moale. Părea că geniul divinului brit Shakespeare expirase asu-pra pământului un nou înger lunatec, o nouă Ofelia. Închise iar ochii

Georghe Vrabie: Sărmanul Dionis (1979)


UNITATEA VII

144

până ce, recăzut în pustiul cel lung, palatul alb se confundă cu nourul de argint și juna fată cu îngerul în genunchi. Apoi, strângând ochii silit și tare, a înecat visul său în întuneric, n-a mai văzut nimic, ci auzea dispă-rând, ca o suvenire întunecată, rugăciunea unei vergine. Muzica înceta-se de mult și el, cu totul în prada impresiunii sale, ținea încă ochii strâns închiși. Când se deșteptă din reveria sa, fereastra de sus a palatului era deschisă, în salon întuneric și sticlele ferestrei străluceau ca argintul în alba lumină a lunii. Aerul era blond și văratic, iar razele lunii, pătrun-zând în camera lui Dionis, izbeau fața sa palidă și umpleau su�etu-i plin de lacrimi c-o nespusă melancolie. „Da – repetă el încet ideea lui �xă – sub fruntea noastră e lumea – acel pustiu întins – de ce numai spațiul, de ce nu timpul, trecutul“. Privi din nou la painjinișul de linii roșii – și liniile începură a se mișca. El puse degetul în centrul lor -o voluptate su-�etească îl cuprinse – mai întâi i se păru c-aude șoptirea acelor moșnegi bătrâni care, pe când era mic, îi povesteau în timp de iarnă, ținându-l pe genunchi, povești fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal – și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încâlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor, la cuminția trecutului, la acele vești din bătrâni. El nu se mai în-doia… de o mână nevăzută el era tras în trecut. Vedea răsărind domni în haine de aur și samur, îi asculta de pe tronurile lor, în învechitele castele, vedea divanul de oameni bătrâni, poporul entuziast și creștin undoind ca valurile mării în curtea Domniei – dar toate erau încă amestecate.

[…]Adesea în nopți lungi de iarnă, după ce ea de mult devenise tezaurul

căsniciei lui, când de bună voia lor trăiau exilați la vreun sat spre a se iubi departe de zgomotul lumii, Maria intra deodată în salonul încălzit și luminat numai de razele roșii ale jăraticului din cămin, intra îmbră-cată ca băiet, ca în noaptea aceea când se văzură pentru întâia oară în apropiere. Membrele ei zvelte în bluza de catifea neagră, aceeași pălărie cu margini largi pe părul ei blond și piciorușele cele mai mici din lume în botine bărbătești. Și ea s-apropia de el. Mâinuțele-i albe și transparen-te ca ceara contrastau cu mânicele moi și negre și astfel se plimblau de braț prin semiîntunericul călduros al sălii; din când în când își plecau gură pe gură, din când în când stăteau înaintea unei oglinzi, cu capetele răzimate unul de altul, și râdeau. Era un contrast plăcut: fața lui trasă și �nă din care nu se putuse încă șterge amărăciunea unei tinereți apăsa-te, ci rămăsese încă într-o trăsătură de nespusă naivitate în jurul gurii, lângă �zionomia ovală, rotunjită și albă a ei… chipul unui tânăr demon lângă chipul unui înger ce n-a cunoscut niciodată îndoiala.

Două vorbe concluzive. Cine este omul adevărat al acestor întâmplări, Dan ori Dionis? Mulți din lectorii noștri vor � căutat cheia întâmplări-lor lui în lucrurile ce-l încunjurau; ei vor � găsit elementele constitutive a vieții lui su�etești în realitate: Ruben e Riven; umbra din perete, care joacă un rol atât de mare, e portretul cu ochii albaștri; cu disparițiunea acestuia dispare ceea ce veți � îndemnați a numi o idee �xă; în �ne, cu �rul cauzalității în mână, mulți vor gândi a � ghicit sensul întâmplărilor lui, reducându-le la simple vise a unei imaginații bolnave.

Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea. Nu cumva îndărătul culiselor

Marc Chagall: Eu și satul

București, secolul XIX


145

UNITATEA VIIvieții e un regisor a cărui existență n-o putem explica? Nu cumva sun-tem asemenea acelor �guranți care, voind a reprezenta o armată mare, trec pe scenă, încunjură fondalul și reapar iarăși? Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate ce dispare într-o companie veche spre a reapărea în una nouă, armată mare pentru individul constituit în spectator, dar același număr mărginit pentru regizor. Nu sunt aceiași actori, deși piesele sunt altele? E drept că după fondal nu suntem în stare a vedea. – Și nu s-ar putea ca cineva, trăind, să aibă momente de-o lu-ciditate retrospectivă care să ni se pară ca reminiscențele unui om ce de mult nu mai este?

[…]Subiectul nuvelei fantastice surprinde prin neobișnuitul aventurilor

parcurse de un erou cu o dublă identitate (Dionis-Dan), care trăiește în momente temporale diferite, dar are o esenţă imuabilă numită archaeus. Tânărul Dionis este un copist sărman, în ciuda faptului că tatăl său (pro-venit dintr-o familie aristocratică) avusese dreptul la o moștenire. Ne-�indu-i favorabil testamentul, bătrânul moare, în urma șocului suferit, într-un spital de alienaţi. Pe durata vieţii, tatăl eroului locuise în casa unui preot milostiv și se îndrăgostise de fata aceluia, Măria. Din legătura nelegitimată cu ea s-a născut Dionis, crescut de mama lui cu preţul unor mari sacri�cii. De la tatăl său, băiatul moștenise doar un portret din tine-reţe, în care își regăsește fascinat propriile trăsături, și cu care poartă lungi dialoguri imaginare. Spirit autodidact, pasionat de lectura cărţilor vechi de astrologie și magie, el împrumută o carte de la anticarul Riven, stră-duindu-se s-o descifreze. Privind pe fereastră, într-o seară ploioasă, eroul zărește, la geamul casei învecinate, o tânără înveșmântată în alb, de al că-rei chip angelic se îndrăgostește. El reușește să înţeleagă semnele magice ale cărţii și regresează în timp, până la epoca lui Alexandru cel Bun, când se reîntrupează în călugărul Dan, elev al dascălului Ruben de la Academia din Socola. Discipolul îi mărturisește mentorului său că are viziuni anti-cipative, convins că va trăi într-o lume ulterioară sub numele Dionis. Ma-estrul său îi con�rmă că experienţa întrupărilor în momente distincte este oricând posibilă, căci timpul nu este o durată consecutivă, ci simultană.

Continuând aventura cunoașterii, Dan se detașează de propria um-bră (simbolul existenţei terestre) și pleacă într-o călătorie cosmică, �ind capabil să se sustragă legilor temporale și spaţiale. În drumul său că-tre astrul selenar este însoţit de iubita lui, Măria, �ica spătarului Tudor Mesteacăn. Dan observă un ochi de foc (semni�când ispita demonică), deasupra căruia este scris un proverb în limba arabă. Descifrându-l, el are revelaţia forţei spirituale a omului și se crede, pentru o clipă, egalul divinităţii. Cugetarea profanatoare îl va face să-și piardă atributele ma-gice, ele �indu-i anulate de către un Dumnezeu ultragiat, care-l coboară pe pământ și îl redă condiţiei iniţiale.

Trezindu-se din somn, Dionis își dă seama că a visat în timp ce ador-mise în grădină, îmbătat de parfumul �orilor. La fereastra casei vecine, el recunoaște uimit chipul fetei din vis, îi trimite necunoscutei o scrisoa-re de amor și cade, apoi, într-un leșin adânc. Tânăra, numită tot Maria, îl îngrijește, alături de bunicul ei, pe Dionis, îndrăgostindu-se de el. Bă-trânul, privind portretul din camera convalescentului, își amintește de

tem asemenea acelor �guranți care, voind a reprezenta o armată mare,

o companie veche

ciditate retrospectivă care să ni se pară ca reminiscențele unui om ce de

i cu care poartă lungi dact, pasionat de lectura cărţilor vechi

se reîntrupează în călugărul Dan, elev al dascălului Ruben de la Academia

Vocabular

asirian = (la pl.) populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) per-soană care făcea parte din această populație

necromație = practică magică constând în invocarea morților pentru a�area viitorului

astrologie = arta de a descifra și de a pre-zice destinele pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor, a constelațiilor sau a unor fenomene cerești

consecutivitate = urmare neîntreruptă; cursivitate, succesiune

in�nitezimal = foarte mic, minuscul, in�memanațiune (lit. emanație) = degajare,

ceea ce se degajează, ceea ce se ema-nă

cat = etajclavir = pianarcat = arcuit, boltit, curb, curbat, încovo-

iatsilit = care este făcut fără voie, fără tragere

de inimă, cu silă; forțat, constrâns, ne-voit, obligat

reverie = visare, contemplație, meditațievoluptate = plăcere mare a simțurilor,

a trupului; desfătare su�etească; în-cântare, satisfacție

zvelt = despre corpul oamenilor sau al ani-malelor cu talie subțire; grațios, suplu

�gurant = persoană care deține un rol ne-însemnat într-o anumită împrejurare sau situație

luciditate = însușire a unei persoane sau a unei minți lucide; claritate în gândire

retrospectiv = care privește în urmă, care se referă la trecut

reminescență = amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie; rest, urmă (abia perceptibilă)


UNITATEA VII

146

APLICAŢII

1. Valori�când lectura textului literar, explicaţi ti-tlul nuvelei Sărmanul Dionis. Identi�caţi și co-mentaţi elementele de �lozo�e idealistă germa-nă (Kant, Schopenhauer). Scoateţi în evidenţă modul în care autorul nuvelei receptează artistic aceste concepte.

2. Găsiţi argumente potrivit cărora Dionis îm-părtășește soarta omului superior, însetat de absolut. Identi�cați în text fragmentul în care portretul lui Dionis împrumută trăsăturile tână-rului Eminescu. Ce interpretare daţi acestei ase-mănări? În viziunea voastră, reprezintă Dionis o ipostază epică a eului poetic din creaţia lirică?

3. Elaboraţi un eseu din care să rezulte caracterul excepţional al lui Dionis, urmărind aceste repere:– condiţia socială, materială și intelectuală a per-

sonajului (orfan, sărac, manifestând o neobo-sită sete de cunoaștere);

– trăsăturile �zice și morale care îl de�nesc pe Dionis ca personaj romantic;

– evadarea din cercul strâmt al realităţii; expan-siunea în vis, tipică naturilor veșnic neliniștite, mereu în căutarea absolutului;

– antiteza dintre real și ideal și aspiraţia de a o depăși prin intermediul magiei, al regresiunii în timp și al atingerii condiţiei demiurgice.

4. Desprindeţi semni�caţiile călătoriei în spaţiul selenar, urmărind:– natura paradisiacă și cromatica imaginilor vi-

zuale;– refacerea cuplului adamic;– prăbușirea din raiul selenar, pedeapsă pentru

cutezanţa eroului de a se � măsurat cu divi-nitatea.

5. Realizaţi un eseu, pornind de la următorul citat: „Am vedea, așadar, în «Sărmanul Dionis» îna-intea altor sensuri, un simbol al cutezanţei spiri-tului uman, o metaforă grandioasă a puterii de elaborare a fanteziei, o proiecţie pe pânze enorme a neliniștilor su�etului romantic. E chipul pildui-tor și mai înalt liric de a sugera cum romanticul, înfrânt pe planul existenţei reale, face să răsară, din imaginaţia lui demiurgică, universuri inedi-te“. (Eugen Simion, Proza lui Eminescu)

originea nobilă a lui Dionis – �ul, și de moștenirea la care el avea dreptul după moartea părintelui său. Cu binecuvântarea lui, cei doi tineri se vor căsători, dar �nalul nuvelei este ambiguu în ceea ce privește identitatea reală a protagonistului întâmplărilor insolite: Dan ori Dionis?

Fundamental lirică, caracterizată prin fervoarea cugetării �lozo�ce, proza eminesciană cuprinde, în germene, teme și motive care anunţă marile poeme.

Dintre prozele antume, Sărmanul Dionis se a�rmă cu cea mai mare pregnanţă atât prin valoarea sa, cât și prin posteritatea artistică. Prin conţinutul ideatic propus, Eminescu devine artizanul nuvelei fantastice și �lozo�ce românești.

Deși a fost concepută la numai 22 de ani, marcată de entuziasmul cu-noașterii su�etului romantic, nuvela Sărmanul Dionis se așează ca piatră de temelie în ascendenţa unei întregi literaturi fantastice în scrisul ro-mânesc: Ion Luca Caragiale, Mircea Eliade, Vasile Voiculescu etc.



147

UNITATEA VII

Corespondența dintre Mihai Eminescuși Veronica Micle

Fetiţule dragă,

Nu te supăra dacă nu-ţi scriu numaidecât după ce-ţi primesc scrisorile, dar în adevăr înot în stele. Acuma m-a[u] apucat frigurile versului și vei vedea în curând ceea ce scriu. Îndată ce mă voi muta de aici, îţi trimit bani de drum; pân-atunci „Legenda“ la care lucrez va � gata și �indcă luceafărul răsare în această legendă, tu nu vei � geloasă pe el, fetițul meu gingaș și mititel, și nu te-i supăra că nu-ţi scriu imediat, nici că nu-ţi scriu mult. Cred că e un gen cu totul nou acela pe care-l cultiv acum.E de-o liniște perfectă, Veronică. E senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit. Căci tu ești regina stelelor din cerul meu și regina gândurilor mele graziosa grazziosissima donna pe care o sărut de mii de ori în somn și trează și mă plec ei ca robul din ,,o mie și una de nopţi“.

Emin10 aprilie 1882

(Dulcea mea doamnă / Eminul meu iubitCorespondenţă inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle)

Dicţionar cultural

EMINESCU, ARTIST AL CUVÂNTULUI

Poezia lui Eminescu reprezintă culmea cea mai înaltă la care a ajuns lirismul românesc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Apariţia lui a surprins prin măreţia ei incontestabilă și a putut să pară o vreme cu neputinţă de explicat.

În poezia din adolescenţă, Eminescu a imitat pe predecesorii pe ca-re-i omagiază și de la care-și ia un adio în Epigonii. Urme din Eliade, Alec-sandri, Bolintineanu și alţii vor rămâne și mai târziu în versurile lui, sunt chiar în Venere și madonă, Epigonii și Mortua est, care-i aduc consacrarea. Eminescu a înţeles ca și antecesorii săi, încă de la începutul maturizării, că marea, adevărata artă, nu se poate ridica decât pe creaţiile poporului, pe folclor. El însuși notează undeva: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar“.

Opera lui Eminescu este totuși departe de a � o simplă variantă a folclorului. Eminescu a știut să se identi�ce cu felul de a simţi și a cuge-ta al poporului, a trăit suferinţele și bucuriile lui, le-a dat însă o expresie personală nemaiîntâlnită până la el, de un timbru absolut speci�c.

Când a început să scrie Eminescu, limba română literară se găsea încă în plină formare. Filologii, uitând rolul lor de păstrători ai limbii, încercau s-o supună unor norme arti�ciale, neviabile.

„Norma limbii scrise – observa încă în 1871 Eminescu – trebuie să �e

Corespondență inedităMihai Eminescu – Veronica Micle


UNITATEA VII

148

cea care există obiectiv și în realitate în gura poporului de jos și a societăţii mai �ne, iar nu fanteziile mai mult sau mai puţin ingenioase ale �lologilor noștri“.

În Scrisoarea II se vorbește de meșteșugul de: a turna în formă nouă limba veche și-nţeleaptă, totuși nu atât limba veche este modelul lingvis-tic al lui Eminescu, cât limba contemporană vorbită.

În general, există la el un echilibru stabil între arhaisme și neologis-me, poetul evitând pe cât posibil cuvintele neobișnuite și făcând loc elementelor de vocabular accesibile tuturor. Împreunarea unor termeni comuni cu neologisme are – cum observă G. Călinescu – scopuri ironice sau umoristice (motan blazat, fantezie, mâţească) ori servește preciziei și nuanţării (petrecere gentilă, cadenţă molcomă, strigare iregulară, lumi rebele, voluptatea orgiei zgomotoase, gând �n, bogăţia cea splendidă și vastă).

O nuanţă arhaică dă întrebuinţarea vorbelor de legătură au („Au nu ai fost jună…?“), iară („iară cobza ţine hangul“), cum că („Să mi se pară cum că crești“), preste („am jurat ca preste dânșii să trec falnic fără pâs“).

Nu se poate nega la Eminescu prezenţa unor forme fonetice, mor-fologice și sintactice moldovenești precum: spăriet, cară (plural de la car), isvoară, pahară, șede, diochi, potică, îmbla, împle, sară, tămâiet, frumseţe (cu u sincopat), rumpe (cu p nazalizat), vi s-a părea, nimeni n-a a�a, huceag, omăt, de nu m-ai uita, încalte, a târziu când arde lampa.

Eminescu nu a creat decât foarte puţine cuvinte noi, prin procedeul compunerii și al derivării. În schimb licenţele poetice, abaterile din nece-sităţi prozodice de la normele gramaticale sunt frecvente la el. Poetul s-a văzut uneori în situaţia de a modi�ca o formă consacrată de tradiţie sau de a renunţa la un vers sau o strofă.În asemenea cazuri el n-a ezitat de a forţa cu autoritatea pe care i-o dădea geniul său materia rebelă.

Necesităţi ritmice au impus construcţii greoaie, adesea incorecte, ca în versul:

Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouriPrin creţi ai cărei stele lin tremurând transpar.

Substantivul creţi trebuie raportat la umbra cea de nouri, nu la nouri, căci atunci ar � trebuit să avem ai căror. Și așa, corect era ai căreia sau creţii căreia.

Pluralul feminin în e este extins la unele nume terminate în -i: bas-me… adânce, genele-ţi lunge, dărmăture, pânze argintie.

Se produc unele schimbări de gen: gânduri arhitectonici și modi�cări în compoziţia cuvântului: răsare și străluce (în loc de strălucește).

Dese sunt derivaţiile cu pre�xe și su�xe – deszic, diștern, a încifra, omenime, stâncime, îndrăgitor.

În câteva versuri se constată o corespondenţă între sensul cuvântu-lui și valorile latente ale sunetelor ce compun cuvântul. Astfel, impresia de alunecare, de curgere este sugerată de prezenţa lichidelor laterale și vibrante l și r:

Și se duc ca clipele

Mormăntul Lui Eminescu,Cimitriul Bellu, București


149

UNITATEA VIIScuturând aripile…

În Mai am un singur dor consoanele m și n contribuie la accentuarea ideii de melancolie, tristeţe:

Mai am un singur dor;În liniștea seriiSă mă lăsaţi să morLa marginea mării…

Farmecul poeziei eminesciene derivă apoi din sintagme născocite de poet și care au intrat în circulaţie, precum: dulce minune, lăsând pra-da gurii mele, se cutremur plopii, și dacă ramuri bat în geam, su�etu-mi nemângâiat, atât senin de stele, limbă ca un fagure de miere, farmec dureros, dureros de dulce.

În versi�caţie, Eminescu l-a imitat la început pe Eliade, pe Alecsandri și Bolintineanu, izbutind apoi să-și creeze rime (își alcătuise un dicţionar de rime), metri, ritmuri și strofe proprii. Folosea, precum singur spune, „iambii suitori, troheii, săltăreţele ductil“ și în multe compuneri versul ale-xandrin. Într-o poezie postumă își arată admiraţia pentru ritmul iambic, potrivit atât blândeţii cât și energiei:

De mult mă lupt cătând în vers măsuraCe plină e ca toamna mierea-n faguri,Ca s-o aștern frumos în lungi șiraguri,Ce fără piedici trec sunând cezura.Ce aspră mișcă pânza de la steaguriTrezind în su�et patima și uraDar iar cu dulce glas iţi umple guraAtunci când Amor timid trece praguri!De l-am a�at la noi a spune n-o pot;De poţi s-auzi în el al undei șopot,De e al lui cu drept acest preambulAceste toate singur nu le judec …Dar versul cel mai plin, mai blând și pudic,Puternic iar – de-o prea – e pururi iambul.

Dacă trecem peste faza începuturilor, în care limba lui Eminescu nu este încă bine individualizată și in�uenţele sunt ușor de recunoscut, din punct de vedere stilistic creaţia sa poate � despărţită în două mari etape, corespunzătoare celor două epoci ale maturităţii, 1869–1876 și 1876–1883. În prima epocă Eminescu e un poet încă imperfect, pletoric, abundent în imagini, pictural. În epoca a doua construcţia e totdeauna impecabilă, expresia devine din ce în ce mai abstractă, sculpturală. Ima-ginea face loc re�ecţiei, culoarea, loc reliefului. Romantismul se transfor-mă în clasicism.

Moris Denis: Panel 7


UNITATEA VII

150

E V A L U A R E

1. Eminescu este indiscutabil cel mai mare poet român, punctul cel mai înalt la care s-a ridicat ge-niul artistic al poporului român.Apărut la sfârșitul primei faze a romantismului românesc, Eminescu a dat romantismului o nouă orientare și o nouă strălucire. Romanticii din perioada anterioară sunt militanţi vizionari; Emi-nescu e un romantic activ protestatar. Ideile și sentimentele lui Eminescu cresc în adâncime și sunt exprimate cu mijloace superioare, nemaiatinse până la el.Prin rezonanța ei speci�că, poezia lui Eminescu a avut și continuă să aibă asupra literaturii ro-mâne o in�uenţă considerabilă. Toţi marii poeţi care au scris după el, George Coșbuc, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, au pornit de la Eminescu, mergând pe căi proprii după o ucenicie la școala lui.Opera lui Eminescu a trecut de mult graniţele României și se bucură azi de o preţuire universală, alături de creaţia celor mai mari poeţi ai lumii.Alcătuiți un eseu liber cu titlul Eminescu, poet naţional și universal.

2. Fascinat de ideea cosmogonică, Mihai Eminescu a luat contact încă din vremea studenţiei cu imnul creaţiei din Rig-Veda. Rig-Veda este un ciclu de scrieri sacre, antice, apărute în mileniul II î.H. în India. Eminescu le-a cunoscut în traducere germană și s-a inspirat din ele. Stabiliţi asemănări între textul indian și unele poezii ale lui Eminescu, după ce aţi parcurs pasajul următor din Rig-Veda:

Atunci �inţă nu era, nici ne�inţă, nici marea văzduhului,Nici bolta cerului albastru în înălţimi nu era.Dar cin ‚le-nvăluia? Și unde tăinuit stătea cel nepătruns?Era noianul apelor, era genune?Atunci moarte nu era, nici nemurire,Căci nu deosebea noaptea adâncă de ziua luminoasă.Căci fără su�u trăia Unicul în sine,Și-n afară de dânsul era golul nepătruns.Iar pretutindeni era întuneric, o mare de întuneric,Și tăinuit într-însul zăcea totul fără viaţă…

3. Explicați ideea ciclicităţii, așa cum este ea exprimată în numeroase versuri ale lui Eminescu. Pu-teți să folosești ca motto la prezentarea avută în vedere, versul: Căci în sine împăcată reîncep-eter-na pace…

4. Povestiți colegilor o legendă având ca temă nașterea universului. Ce știți despre univers, ce in-formaţii aveți despre acest spaţiu in�nit, ce legi îl guvernează? Ar putea veni un moment când în sistemul nostru solar s-ar putea strica armonia prin stingerea Soarelui? Care ar � consecinţele pentru Terra? Ce din creația lui Eminescu v-a ajutat în a da răspuns tuturor acestor întrebări?

5. Realizaţi o compoziţie literară sau artistico-plastică cu tema Aspiraţia spre absolut în opera lui Mihai Eminescu.

6. Care sunt scriitorii literaturii maghiare în opera cărora recunoașteți aceleași motive despre care ați discutat la Eminescu? Faceți un eseu în care să surprindeți posibile apropieri între Eminescu și Pető� sau Vörösmarty.


151

UNITATEA VIII

VIII. Ion Creangă


Spre deosebire de alţi scriitori, Creangă și-a povestit el însuși o mare parte din viaţă în Amintiri din copilărie.

Marele povestitor s-a născut la 1 martie 1837, la Humulești, din fos-tul ţinut Neamţ, ţinut „plin de legende și proverbe“, cum l-a caracterizat cândva Eminescu, ca �u al lui Ștefan a Petrei și al Smarandei, �ica vor-nicului David Creangă din Pipirig, al cărei bunic venise din Transilvania (scriitorul va purta așadar numele de familie al mamei).

Nică își petrece copilăria la Humulești, unde ascultă, în nopţile de iarnă, povești spuse de bătrânii și bătrânele satului:

„De câte ori n-am stat nopţi întregi – va mărturisi Creangă mai târziu – ca să ascult pe moș Ion sau pe lelea Catinca, povestindu-mi povestea lui Făt-Frumos și a Ilenei Cosânzeana“.

Poveștile auzite îl vrăjeau pe copil, aprinzându-i imaginaţia: „…cul-cat pe cuptor, ascultam cu amândouă urechile și simţeam atât de mult interes și așa de mare emoţie, încât, după ce povestitorul înceta, eu nu puteam să adorm ceasuri întregi“.

După ce primește întâia învăţătură de carte în satul natal, cu bădiţa Vasile, dascălul bisericii, Nică este dus la Broșteni, unde urmează câteva luni cursurile școlii primare a lui Alecu Baloș, pentru ca, în toamna ace-luiași an (1852), să treacă la Școala domnească din Târgu-Neamţ, unde-l are ca învăţător pe Isaiia Teodorescu. Doi ani mai târziu, în 1854, este trimis la Școala de catiheţi din Fălticeni, iar în 1855 este admis la Semi-narul din Socola (Iași), pe care-l frecventează până în 1858.

În 1859, Creangă este hirotonisit diacon. Nesimţindu-se atras de preoţie, în ianuarie 1864 se înscrie la Școala normală „Vasile Lupu“ din Iași, condusă de Titu Maiorescu, �ind numit institutor suplinitor înainte de a o termina.

Deși a fost un pedagog strălucit, care a introdus metode noi și a ela-borat, împreună cu alţi colegi, valoroase manuale școlare, pentru care a scris povestirile Inul și cămeșa, Acul și barosul, Cinci pâni (pe abeceda-rul lui va învăţa mai târziu Mihail Sadoveanu), totuși Creangă a fost mu-tat de la o școală la alta, ba chiar și suspendat temporar din învăţământ, �ind reintegrat, în 1874, de Titu Maiorescu, venit în fruntea Ministeru-lui Instrucţiunii Publice și Cultelor.

În 1875, institutorul Creangă este inspectat de Eminescu, pe atunci revizor școlar. Ca și în cazul lui Slavici, pe care, cunoscându-l la Viena, îl recomandase Convorbirilor literare, Eminescu descoperă marele talent al lui Creangă și-l introduce la Junimea, unde povestitorul își citește pri-mele lucrări literare. Iacob Negruzzi consideră intrarea lui Creangă la Junimea „o fericită achiziţie“.

Ion Creangă

Casa din Humulești


UNITATEA VIII

152

Cu toată deosebirea de pregătire intelectuală, între Eminescu, cel tre-cut prin universităţile din Viena și Berlin, și Creangă, cel descins din lumea Humuleștilor și a catiheţilor, s-a statornicit o sinceră și durabilă prietenie.

O dată descoperit de Eminescu și îndemnat să și scrie, Creangă își va publica, rând pe rând, în Convorbiri literare, majoritatea poveștilor sale: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, în 1875; Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, în 1876; Povestea lui Stan Pă-ţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei și fata moșneagului, în 1877; Ivan Turbincă, în 1878. Tot în Convorbiri literare publică Ion Creangă și povestirile: Moș Nichifor Coţcariul, în 1877, și Popa Duhu, în 1881.

Prin septembrie 1880 începe să scrie Amintiri din copilărie. Primele trei părţi au apărut în Convorbiri literare: partea I în ianuarie 1881; a II-a în aprilie 1881, a III-a în martie 1882; ultima parte, scrisă, se pare, în 1888, a fost publicată postum, în 1892, o dată cu apariţia primei ediţii a operei lui Creangă.

Creangă a mai publicat și povestirile Moș Ion Roată și Unirea, în Al-bumul Macedo-Român, în 1880, și Moș Ion Roată și Vodă Cuza, în Alma-nahul României June din Viena, 1883.

Se stinge din viaţă la 31 decembrie 1889 și este înmormântat la Iași, în cimitirul Eternitatea.


Creaţia literară a lui Creangă se compune din povești, povestiri și Amin-tiri din copilărie.

Poveștile își au izvorul în folclor. Creangă a cunoscut folclorul direct, încă din timpul copilăriei, încât a rămas înscris în inima sa: „…de la cinci ani, de când am început a înţelege […], am auzit de sute de ori po-veștile pe care vi le povestesc și eu…“

Soacra cu trei nurori, prima poveste scrisă și publicată de Creangă, este construită pe con�ictul dintre noră și soacră, prezent și într-o vari-antă populară armeană, intitulată Soacra.

O babă, care avea trei feciori „înalţi ca niște brazi și tari de virtute“, însă „slabi de minte“, ia hotărârea să-i însoare.

„Dar tot atunci – adaugă Creangă – (baba) luă hotărârea nestrămuta-tă a ţinea feciorii și viitoarele nurori pe lângă sine, în casa bătrânească…“

Rând pe rând, primul și al doilea fecior sunt însuraţi cu fete – din altesate – pe placul babei: prima noră: „robace și supusă“; a doua – „întocmai după chipul și asemănarea celei dintâi“, așadar, tot „robace“ (adică mun-citoare) și „supusă“. Feciorul cel mic – care se însoară singur – îi aduce babei o noră cu alte trăsături morale, îndeosebi nesupusă. Fiindcă baba le dădea nurorilor de lucru „cu măsură“, fără să le recunoască dreptul de a-și însuși rodul muncii lor, acestea, la propunerea celei mai tinere dintre ele, o ucid.

În Capra cu trei iezi, Creangă își alege personajele din lumea anima-lelor, cărora le împrumută caractere omenești, asemănându-se, în aceas-tă privinţă, cu La Fontaine.

Octav Băncilă: Eminescu și Creangă


153

UNITATEA VIIIÎn Punguţa cu doi bani, pedepsirea boierului, care, deși bogat, ia

„punguţa cu doi bani“ găsită de cocoșul moșului sărac, se face în nu-mele eticii sătești: la plecarea cocoșului din ograda boierească, după ce înghiţise tot bănăritul stăpânului, se iau și toate păsările după el, „de ţi se părea că-i o nuntă și nu altăceva…“

În Dănilă Prepeleac, eroul principal al poveștii, Dănilă, din „păcălit“ devine Păcală: „Până acum toţi râdeau de Prepeleac, dar acum a ajuns să râdă el și de dracul“.

Într-adevăr, în prima parte, eroul e un exemplar tipic al prostiei ome-nești, în a doua, dimpotrivă, un reprezentant biruitor al isteţimii.

În Povestea porcului, Creangă strecoară aluzii pline de tâlc moral la adresa vieţii de toate zilele: o �ică de împărat, căsătorită cu Făt-Fru-mos preschimbat în porc, aruncând, la propunerea mamei sale, pielea de porc pe care Făt-Frumos o dezbrăca seara la culcare, are de suferit blestemul acestuia. După ani de zile de suferinţă, timp în care �ica de împărat nu încetează de a-l iubi pe Făt-Frumos, acesta o izbăvește de blestem.

Aluzii satirice, însoţite de precepte pedagogice, se găsesc și în Poves-tea lui Stan Păţitul, care, prin vioiciunea dialogului, a fost asemuită cu Calul dracului, de I. L. Caragiale, iar prin convertirea fantasticului la realitatea autohtonă, cu Kir Ianulea, de același Caragiale.

Povestea unui om leneș constituie un elogiu adus în mod indirect muncii, condamnând lenea.

În Fata babei și fata moșneagului, în afară de hărnicie, povestitorul elogiază omenia și condamnă și aici lenea, dimpreună cu lăcomia.

Toate poveștile lui Creangă, oricât de profunde rădăcini ar avea în fol-clor și oricât de răspândită ar � aria geogra�că a motivelor ce stau la baza lor, datorită tratării artistice la care au fost supuse de noul autor, au ieșit „din circuitul folcloric“ și au devenit „opera lui Creangă“ (G. Gălinescu).

Tot atât de fermecătoare sunt și povestirile lui Creangă: Moș Nichifor Coţcariul, Popa Duhu, Moș Ion Roată și Unirea și Moș Ion Roată și Vodă Cuza.

Astfel, pe când în Povestea lui Harap-Alb și în celelalte povești, Crean-gă narează întâmplări fantastice, în povestiri ca Moș Ion Roată și Unirea și Moș Ion Roată și Vodă Cuza, el se inspiră din realităţi istorice: frămân-tările politice din preajma Unirii din 1859, cu care a fost contemporan.

În Moș Ion Roată și Unirea, personajul principal, moș Ion Roată, simulează prostia („Ba eu drept să vă spun, cucoane, n-am înţeles“…) și vorbește în pilde: „…de la bolovanul dumneavoastră – spune el la sfârșit boierului – am înţeles așa: că până acum noi ţăranii am dus �ecare câte o piatră mai mare sau mai mică pe umere; însă acum suntem chemaţi a purta împreună, tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre…“

Calităţile de scriitor ale lui Creangă apar și în aceste două povestiri: vioiciunea dialogului, folosirea de proverbe ori zicători: „Ţăranul când merge, tropăește și când vorbește, hodorogește“, „a face din alb negru și din negru alb“, „a înghiţi gălușca“, „la război înapoi și la pomană năvală…“; oralitatea stilului rezultată din prezenţa unor expresii tipice, speci�ce graiului vorbit: „că, dă“: „înţelegem, cocoane […], că, dă, dacă nu-ţi ști dumneavoastră ce-i pe lume…“; „mai așa“: „Mai așa, cucoane…“

Pagină manuscris din Amintiri din copilăire


UNITATEA VIII

154


Talentul de povestitor genial al lui Creangă, prin care a devenit – după expresia lui G. Ibrăileanu – „Homer al nostru“, ridicând opera sa la va-loarea de „epopee a poporului român“, este Povestea lui Harap-Alb.

Povestea lui Harap-Albde Ion Creangă

Povestea lui Harap-Alb este construită pe universala luptă dintre forţa binelui și a răului, cu triumful binelui. Harap-Alb – deși neascultător la început (nesocotește sfatul tatălui) – iese victorios din toate încercările la care îl supune Spânul. Încrederea în triumful propriilor forţe nu-l pă-răsește o clipă. Prin Harap-Alb vorbește optimismul poporului. Spânul întruchipează forţele care se opun binelui. Până la urmă, spre marea satisfacţie a lectorului, el este înfrânt.

Dacă celelalte povești ale lui Creangă sunt, dincolo de vălul fantastic al acţiunii, nuvele, mai mari sau mai mici, în Povestea lui Harap-Alb scriitorul folosește mijloacele romanului. Evident, e vorba de un roman fantastic, cu eroi supranaturali, cărora autorul le împrumută „o viaţă cu-rat omenească, și anume ţărănească; îi amestecă cu desăvârșire în mediul vieţii de toate zilele din Humulești“.

Împrumutând eroilor supranaturali elemente de viaţă omenească, în speţă ţărănească, cu colorit autohton, Creangă tratează original o temă care se întâlnește și în folclorul altor popoare.

Într-adevăr, eroii din Povestea lui Harap-Alb, deși unii dintre ei crai, împăraţi ori �inţe supranaturale, se comportă și vorbesc aidoma oame-nilor din popor. Astfel, când se adresează celor trei �i ai săi, mustrându-i pentru lipsa de curaj, Verde-împărat nu se deosebește prin nimic de un ţăran sfătos și înţelept, a�at în împrejurări similare:

„– Ia spuneţi-mi, rușinea unde-o puneţi?“ îl întreabă el pe feciorul mijlociu, când acesta se-ntorsese din drum, speriat chiar de tatăl său îmbrăcat în piele de urs. „Din trei feciori câţi are tata, niciunul să nu �e bun de nimica? Apoi drept să vă spun, că atunci degeaba mai stricaţi mâncarea, dragii mei. Să umblaţi numai așa frunza frăsinelului […] asta nu miroasă a nas de om“ (expresia „a umbla frunza frăsinelului“ o vom întâlni și în Amintiri din copilărie, scrise mai târziu, dovadă certă că Verde-împărat vorbește în termeni rustici).

„Tot umblând noi din școală în școală mai mult ia așa de frunza frăsinelului – spune Zaharia lui Gâtlan în drum spre Socola – mâne-poi-mâne avem să ne trezim babalâci gubavi“. Și vorbirea lui Roș-împărat are coloratură rustică: „A dracului treabă! Uite ce blândă mi-a ieșit pe trup. Să � fost nimica… parcă nu-mi vine a crede. Insă mai știu eu?“…

Fiul cel mic al craiului – care, după ce este păcălit de spân, primește numele de Harap-Alb – deși odraslă împărătească, are calităţile omului din popor: curaj, isteţime, vitejie, încredere în triumful dreptăţii, ome-nie, inclusiv nesocotirea la început a sfaturilor tatălui (devenită intrigă a poveștii și cauză a suferinţelor ulterioare ale eroului). Prin mila pe

A. Murnu: Harap-Alb


155

UNITATEA VIIIcare o manifestă faţă de făpturile naturii (albine, furnici), Harap-Alb se aseamănă cu Făt-Frumos al lui Eminescu, din Făt-Frumos din lacrimă, în viziune umanistă populară – care constituie izvorul umanismului lui Creangă – omul nu respectă însă toate făpturile naturii, ci numai pe cele nevinovate. Respectul lui Harap-Alb faţă de făpturile nevinovate ale naturii este unul dintre elementele cele mai impresionante ale ome-niei sale. Când se întâlnește pe pod cu o nuntă de furnici, stă el oleacă și se sfătuiește cu gândul: „Să trec peste dânsele, am să omor o mulţime; să dau prin apă, mă tem că m-oi îneca cu cal cu tot. Dar tot mai bine să dau prin apă, cum a da Dumnezeu, decât să curm viaţa atâtor gâzuliţe nevinovate“.

Harap-Alb manifestă înţelegere și prietenie și faţă de anumite �inţe năstruș nice, adevărate forţe uriașe, dar oarbe, pe care, stăpânindu-le, le folosește pentru a înfrânge piedicile puse la cale împotriva sa de Roș-împărat.

Sursele umorului în Povestea lui Harap-Alb sunt, ca în toate creaţiile lui Creangă, diverse. Uneori, el este susţinut prin zicale, rostite în ver-suri. Iată câteva din astfel de zicale:

La plăcinteÎnainteȘi la războiÎnapoi

Voinic tânăr, cal bătrân,Greu se-ngăduie la drum!

Po�im pungă la masă,Dacă l-ai adus de-acasă.

Că e laie,Că-i bălaie,Că e, ciută,Că-i cornută.

Fugi de-acolo, vină-ncoace!Șezi binișor, nu-mi da pace.

Alteori, Creangă folosește proverbe și zicători care, deși nu sunt ros-tite în versuri, sunt totuși hazlii: „Fiecare pentru sine, croitor de pâne“: „apără-mă de găini, că de, câni nu mă tem“; „..când nu sunt ochi negri, să-ruţi și albaștri“; “vorba ceea: găsise un sat fără câni și se primbla fără băţ“; „tot omul are un dar și un amar și unde prisosește darul, nu te mai bagă în samă amaru“; „Cine poate oase roade; cine nu, nici carne moale“…

Umorul este provocat și prin exprimări de felul acesta: „să trăias-că trei zile cu cea de alaltăieri“ (urează Gerilă împăratului Roș) Ori: „Pân-acum ţ-a fost mai greu, dar de-acum înainte tot așa are să-ţi �e“…

Altă sursă de umor în Povestea lui Harap-Alb o constituie vorbirea în proză rimată: „Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primare cu Chiorilă, nepot de soră lui Pândilă, din sat de la Chitilă, pes-te drum de Nimerilă ori din târg de la Să-l-caţi, megieș cu Căutaţi și de urmă nu-i mai daţi“.

Pentru a mări și mai mult hazul, Creangă adaugă referitor tot la Ochilă: „Parcă-i un boţ chilimboţ boţit, în frunte cu un ochi, numai să nu �e de diochi!“

În privinţa numelor, în Povestea lui Harap-Alb scriitorul procedea-ză invers decât în Amintiri din copilărie. Acolo introduce întâi numele Marc Chagall: Calul roșu


UNITATEA VIII

156

eroilor, care, prin înţeles și sonoritate hazlie, le sugerează cu anticipaţie caracterul, și numai după aceea îi descrie. În Povestea lui Harap-Alb, Creangă descrie întâi „apucăturile“ eroilor și apoi le spune numele.

O dată prezentaţi și caracterizaţi, Creangă ne înfăţișează, cu același inegalabil umor, intrarea celor cinci eroi – de acum încolo tovarăși de suferinţă, dar și de triumf, ai lui Harap-Alb – în ograda împăratului Roș: „Amu Harap-Alb și cu ai săi merg ei cât merg, și-ntr-o târzie vreme ajung la împărăţie, Dumnezeu să ne ţie că cuvântul din poveste, înainte mult mai este.

Și cum ajung, odată întră buluc în ogradă, tușesc, Harap-Alb înainte și ceilalţi în urmă, care mai de care mai chipos și mai îmbrăcat, de se târâiau aţele și curgeau oghelele după dânșii, parcă era oastea lui Papuc Hogea Hogegarul…“

Spânul n-are nume. Creangă îi spune în mod curent „Spânul“, trans-formându-l în nume propriu, cu valoare de simbol. În mentalitatea po-pulară și deci și în Povestea lui Harap-Alb, „spân“ înseamnă „om rău“, cum reiese de altfel și din cuvintele pe care le spune Verde-împărat fe-ciorului său mezin, căruia îi dă sfatul să se ferească de oamenii răi, „iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânșii, căci sunt foarte șugubăţi“ . Aici Creangă întrebuinţează cuvântul „șugubăţ“ nu cu sensul de „glumeţ“, ci de „primejdios“, „înșelător“, „amăgitor“, „rău“, cum și este Spânul.

Ca și în celelalte povești, Creangă strecoară și în Povestea lui Harap-Alb aluzii sociale: „Când vei ajunge și tu odată mare și tare […] – îi spune Sfânta Duminecă lui Harap-Alb – vei crede celor asupriţi și necăjiţi, pen-tru că știi acum ce e necazul…“. Văzând purtarea neomenoasă a Spânu-lui faţă de Harap-Alb, fetele împăratului Roș îi atrag atenţia, exclamând: ,,Dacă […] a lăsat Dumnezeu să �m mai mari peste alţii, ar trebui să avem milă de dânșii, că și sărmanii sunt oameni!“ Ori aceste re�ecţii satirice:

„Lumea asta e pe dos, Toate merg cu capu-n jos; Puţini suie, mulţi coboară, Unul macină la moară…“

Povestea lui Harap-Alb constituie apogeul creaţiei artistice a lui Creangă, inspirată din folclor. Gigantismul și grotescul celor cinci năzdrăvani: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăţi-Lungilă amintesc, în peisajul literaturii universale, de isprăvile, tot atât de năs-trușnice, ale eroilor lui Rabelais, Gargantua și Pantagruel. Asemănarea dintre Creangă și Rabelais nu este însă rezultatul in�uenţei scriitorului francez asupra celui român; ea se explică prin faptul că atât Rabelais, cât și Creangă s-au inspirat din motive literare din folclor care, în decursul secolelor, au avut o circulaţie universală.

Vocabular

frăsinel= plantă erbacee medicinală și ornamentală, cu �ori mari, albe sau tranda�rii, plăcut mirositoare

babalâc = om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme

gubav = bolnăvicios; lipsit de putere, slabcurm = legăturăgăduie = îngăduie = a da voie, a permite,

a admite, a încuviința, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să…

laie = negru sau negru amestecat cu albbălaie = despre oameni sau părul lor,

blondcornută = care are coarnemegieș = vecindiochi = deochi, efectul privirii care de-

oache, boala, răul pricinuit de eaoghială = obială, bucată de pânză sau de

postav cu care țăranii își înfășoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; zdreanță, cârpă


157

UNITATEA VIII

Dicţionar cultural

Oralitate: Calitate a stilului unei scrieri beletristice de a părea vorbit, prin faptul că autorul dă expunerii un caracter spontan, viu, în primul rând în dialogurile care notează particularităţile vorbirii personajelor, dar și în naraţiunea propriu-zisă, care poate lua și ea forma unui dialog al auto-rului cu sine însuși sau cu cititorul, folosind în acest sens în special excla-maţii și aparente întrebări.

Ca în tot ce a scris Creangă, stilul din Povestea lui Harap-Alb are carac-ter oral.

Caracterul oral al stilului lui Creangă își are izvorul în felul în care se unesc cuvintele și locuţiunile tipice, în interiorul frazei, încât acestea par făurite pentru a � citite, nu spuse. Procedând așa, „Creangă restituie po-vestirea funcţiei ei estetice, care este de a se adresa nu unor cititori, ci unui auditor capabil de a � cucerit prin toate elementele de sugestie ale graiului viu“ (T. Vianu).

Analizată din acest punct de vedere, Povestea lui Harap-AIb pare într-adevăr scrisă nu pentru a � citită, ci spusă. De altfel, însuși autorul are grijă să precizeze din când în când că el își spune povestea în faţa unor ascultători, pe care îi simte mereu prezenţi (asemenea povestito-rului popular, care e în largul lui numai atunci când se a�ă în faţa unui public ascultător: „Dar ia să nu ne depărtăm cu vorba – exclamă Creangă chiar de la început –, și să încep a depăna �rul poveștii“. Așadar, Creangă e conștient tot timpul că își spune povestea: „să nu ne depărtăm cu vor-ba…“ Astfel de consideraţii mai face și altădată: „Dar iaca ce m-am apucat de spus. Mai bine vă spuneam că turturica ajunsese la împăratul Verde…“ Ba, într-un loc, îi roagă pe cititori, consideraţi mereu auditori, să-l asculte: „Ce-mi pasă mie? Eu sunt dator să spun povestea și vă rog s-ascultaţi“.

Oralitatea stilului lui Creangă este realizată, din punct de vedere ar-tistic, prin numeroase procedee. Unul din aceste procedee îl constituie folosirea de interjecţii: He, hei!…: „He, hei! Nu știţi dumneavoastră ce poa-mă a dracului este Harap-Alb aista…“, na, na, na! „Na, na, na! d-apoi pentru vrednicia lui mi l-a dat tata?…“; măi, măi, măi!: „Măi, măi, măi! că multe-ţi mai văd ochii…“ Alături de interjecţii, oralitatea stilului lui Creangă izvo-răște din anumite expresii tipice, extrase din vorbirea vie a poporului „ce mai la deal la vale“: „Mă rog, ce mai la deal la vale? Așa e lumea asta, și de ai face ce-ai face rămâne cum este…“; ori din repetarea pronumelui personal tu în propoziţii de felul acesta: „Nici tu sat, nici tu târg, nici tu nimica…“ în alte cazuri, oralitatea stilului lui Creangă izvorăște din folosirea de locuţi-uni adverbiale, formate prin îmbinarea de adjective: „mort-copt“, „…Dar�indcă mi-au mai ieșit până acum înainte încă doi spini și cu tine al treilea […] mort-copt trebuie să te ieu cu mine…“

În sfârșit, o altă sursă a oralităţii stilului în Povestea lui Harap-Alb o con-stituie întrebuinţarea dativului etic, construcţie gramaticală care constă în folosirea pronumelor neaccentuate de persoana I și a II-a singular la cazul dativ – mi, ţi – pentru a arăta că povestitorul sau cel care ascultă, participă su�etește la desfășurarea acţiunii.

Ion Andreescu: Iarnă la Barbizon


UNITATEA VIII

158

În unele cazuri, Creangă folosește numai pronumele neaccentuat de persoana I: „Aici mi-ai fost?“. Alteori, numai pronumele neaccentuat de persoana a II-a: „Setilă, dând fundurile afară la câte o bute, horp! ţi-o suge dintr-o singură sorbitură“.

Foarte interesante, pentru îmbogăţirea oralităţii stilului în Povestea lui Harap-Alb, sunt cazurile în care dativul etic constă din folosirea împreu-nă a pronumelor neaccentuate de persoana I și a II-a, totdeauna în ordi-nea mi, ţi, construcţia devenind mult mai expresivă, �indcă exprimă, pe de o parte participarea su�etească la acţiune a povestitorului (,,mi“), pe de altă parte a cititorului, considerat mereu ca un ascultător („ţi“). „Dar când ajunge pe la străjerul Ochilă, el sireicanul mi ţi-o vede și dă de știre lui Păsărilă…“ Sau: „Și odată mi ţi-l înșfacă cu dinţii de cap, zboară cu dânsul în înaltul ceriului și apoi dându-i drumul de acolo, se face spânul până jos praf și pulbere…“


Amintiri din copilărie

Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în păr-ţile noastre, pe când începusem și eu, drăgăliţă-Doamne, a mă rădica bă-ieţaș la casa părinţilor mei, în satul Humuleștii din târg drept peste apa Neamţului; sat mare și vesel, împărţit în trei părţi care se ţin tot de una: Vatra Satului, Delenii și Bejenii.

Ș-apoi Humuleștii și pe vremea aceea nu erau numai așa un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi răzâșesc, întemeiet în toată puterea cu-vântului: cu gospodari tot unul și unul, cu �ăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica, de vuia satul de vătale în toate părţile; cu biserică frumoasă și niște preoţi și dascăli și poporăni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor.

Bojdeuca din Țicău

APLICAŢII

1. Realizaţi un eseu structurat cu tema „De la basmul popular la basmul cult Povestea lui Harap-Alb“, urmărind reperele:– deplasarea interesului naratorului de la sim-

pla povestire la crearea unor personaje indivi-dualizate prin atitudini, gesturi, vorbire;

– spre deosebire de povestitorul popular, Crean-gă „topește“ povestirea în dialog, introducând în derularea faptelor dialogul personajelor;

– arta scriitorului de a pătrunde în psihologia personajului;

– umanizarea și autohtonizarea fantasticului;– comicul (savoarea și verva limbajului, nota de

veselie permanentă, optimismul, ieșirea din impas cu ajutorul umorului);

– valori�carea proverbelor (erudiţia paremiolo-gică):

– unicitatea stilului; procedee de realizare a ca-lităţilor fundamentale ale artei narative (orali-tate, spontaneitate, dinamism, cadenţă ritmi-că, ironie).

2. Elaboraţi o compoziţie în care să-l prezentaţi pe Harap-Alb în toată complexitatea însușirilor sale, care fac din el un erou al unui mic roman de formare spirituală, cu subiect fabulos.


159

UNITATEA VIIINică urmează școala, întemeiată de părintele Ion, până când bădi-

ţă Vasile este luat la oaste cu arcanul. Mama povestitorului, Smaranda, vrea să-și vadă �ul preot:

Și când învăţam eu la școală, mama învăţa cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și Alexandria, mai bine decât mine, și se bucura gro-zav când vedea că mă trag la carte.

[…]– Doamne, măi femeie, doamne, multă minte-ţi mai trebuie, zicea

tata, văzând-o așa de habotnică pentru mine. Dac-ar � să iasă toţi în-văţaţi, după cum socoţi tu, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele. N-ai auzit că unul cică s-a dus odată bou la Paris, unde a � acolo, și a venit vacă? […]. Nu vezi tu că dacă nu-i glagore-n cap, nu-i și pace bună?

– Așa a �, n-a � așa – zise mama – vreau să-mi fac băietul popă, ce ai tu?

Spre primăvară, sosește la Humulești David Creangă din Pipirig, care, consultat în privinţa învăţăturii de carte, arată adevăratul ei folos:

– Nu-i rău, măi Ștefane, să știe și băietul tău oleacă de carte, nu nu-mai-decât pentru popie, cum chitește Smaranda, că și popia are multe năcăfale, e greu de purtat. Și decât n-a � cumsecade, mai bine să nu �e. Dar cartea îţi aduce și oarecare mângâiere. Eu să nu � știut a ceti, demult aș � înnebunit, câte am avut pe capul meu. Însă deschid Vieţile s�nţilor și văd atâtea și atâtea, și zic: Doamne, multă răbdare ai dat aleșilor tăi. Ale noastre sunt �ori la ureche, pe lângă cele ce se spune în cărţi. Ș-apoi să �e cineva de tot bou, încă nu este bine. Din cărţi culegi multă înţelepciune; și la drept vorbind nu ești numai așa, o vacă de muls pentru �ecare…

Cu ajutorul bunicului David Creangă, Nică este dus la școala lui Ale-cu Baloș de la Broșteni.

IINu știu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichi-ciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi băieţii de-a mi-joarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, par-că-mi saltă și acum inima de bucurie! Și, doamne, frumos era pe atunci, căci și părinţii și fraţii și surorile îmi erau sănătoși, și casa ni era îndestu-lată, și copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi și cu toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare de parcă era toată lumea a mea.

Și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea, cu zâm-bet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelun-gată: „Ieși, copile cu părul bălan, afară și râde la soare, doar s-a îndrepta vremea“. Și vremea se îndrepta după râsul meu…


UNITATEA VIII

160

Urmează fragmentele în care sunt povestite cu mult haz cunoscutele năzbâtii ale lui Nică, în legătură cu: cireșele mătușii Mărioara, pupăza din tei și la scăldat…

IIIDupă ce descrie satele din jurul Humuleștilor, Cetatea Neamţului și-l prezintă pe părintele Duhu, Creangă povestește una din isprăvile lui Oș-lobanu:

Odată, venise lui Oșlobanu rândul să cumpere lemne, și așa, cu toată cărpănoșenia lui, iese câne-cânește în medean, aproape de gazda noastră, și găsește un ţăran de la Sasca pare-mi-se, ori de la Baia, cu un car încăr-cat cu lodbe de fag.

– Cât cei pe car, bade? zise Oșlobanu, căruia nu-i era a cumpăra lem-ne, cum nu mi-e mie acum a mă face popă.

– Trei husăși, dascăle.– Ce spui, bădișorule, pentru un braţ de lemne? Dacă le duc în spate pe

toate o dată până acasă?– Dacă le-i duce, dascăle, ţi le dau degeaba.– Zău, nu șuguiești, bade?– Nici o șagă, dascăle, să vedem cum le-i duce și halal să-ţi �e! Oșlo-

banu ie atunci lemnele din carul omului câte unul-unul și le razămă în picioare lângă braţu-i; după aceea descinge brâul de pe lângă sine și le împrejură, legându-le frumușel, să nu se hrentuiască; apoi, săltându-le și aburcându-le cam anevoie, le um�ă-n spate, și la gazdă cu dânsele. Un băietan nebunatic de alăturea, văzând asta zise cu glas mare:

„Dascăle, Trascăle, Be-he-he! Dracul să te ie!“

Iar ţăranul, făcându-și cruce, a rămas cu gura căscată, fără să bloșteas-că un cuvânt.

Apoi Creangă se referă la felul în care își pregăteau catiheţii lecţiile la gazdă:

Unii dondăneau ca nebunii, până-i apuca ameţeala; alţii o duceau nu-mai într-un muget, cetind până le pierea vederea; la unii le umblau buzele parcă erau cuprinși de pedepsie; cei mai mulţi umblau bezmetici și stăteau pe gânduri, văzând cum își pierd vremea și numai o�au din greu, știind câte nevoi îi așteaptă acasă. Și turbare de cap și frântură de limbă ca la acești nefericiţi dascăli nu mi s-a mai dat a vedea; cumplit meșteșug de tâmpenie, Doamne ferește!

Ștefan Dumitrescu: Cină țărănească


161

UNITATEA VIIIIV

Plecarea la Seminarul de la Socola umple su�etul povestitorului de pă-rere de rău după satul natal:

Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri. Dragi-mi erau tata și mama, fraţii și surorile și băieţii satului, tovărășii mei din copilărie, cu care în zilele geroase de iarnă mă desfătam pe gheaţă la săniuș; iar vara, în zilele frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, prundul cu știoalne-le, ţarinele cu holdele, câmpul cu �orile și minorele dealuri, după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereţii!

[…]În sfârșit, ca să nu-mi uit vorba, toată noaptea cea dinainte de plecare,

până s-au revărsat zorile, m-am frământat cu gândul fel și chip, cum aș putea îndupleca pe mama să mă duc mai bine la mănăstire; și tocmai când eram hotărât a spune mamei aceste, iaca și soarele răsare, vestind o zi frumoasă […]

…Era dimineaţa, în ziua de Tăierea capului Sfântului Ioan Boteză-torul, când ieșeam din Humulești. Și fetele și �ăcăii gătiţi frumos, ca în zi de sărbătoare, foiau prin sat în toate părţile, cu bucuria zugrăvită pe feţe! Numai eu cu Zaharia, ghemuiţi în căruţa lui moș Luca, ne duceam surgun, dracului pomană, că mai bine n-oi putea zice.

[…]

Începute în 1881, Amintiri din copilărie constituie, după aprecie-rea unanimă a criticilor și istoricilor literari, opera de maturitate a lui Creangă. În cele patru părţi câte au fost scrise, autorul și-a povestit co-pilăria și adolescenţa.

Izvorul Amintirilor îl constituie în cea mai mare parte, după cum era și �resc, viaţa pe care Creangă a dus-o în satul natal, Humulești, la care se adaugă aceea a anilor petrecuţi la școlile de la Broșteni și Târ-gu-Neamţ, la Școala de catiheţi de la Fălticeni, până la plecarea spre Se-minarul de la Socola.

În centrul Amintirilor stă însă viaţa primelor experienţe su�etești, viaţa pe care scriitorul a trăit-o din plin la Humulești, către care senti-mentele și gândurile lui se îndreaptă necontenit. Când se revede copil, Creangă se revede nu numai în mijlocul tovarășilor săi de joacă, ci șiîn peisajul natal: cu natura, cu oamenii, cu obiceiurile și tradiţiile de acolo. De aceea, concomitent cu povestirea copilăriei sale, Creangă înfăţișează comunitatea satului Humulești, în care se integrează su-�etește.

Pentru aceste motive, partea întâi a Amintirilor începe chiar cu evo-carea comunităţii humuleștene: „Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părţile noastre, pe când începusem și eu, drăgăliţă-doamne, a mă rădica băieţaș la casa părinţilor mei, în satul Humuleștii din târg drept peste apa Neamţului; sat mare și vesel…“

Scriitorul e mândru de satul său natal, sat „întemeiet în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul și unul, cu �ăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica…“ După ce vorbește, cu aceeași căldură su�etească, despre biserică și școală, Creangă se introduce în

Vocabular

suveică = piesă de lemn la războiul de țe-sut, de formă lunguiață, care servește la introducerea �rului de bătătură în rostul urzelii; suvelniță

poporan = persoană care făcea parte din grosul populației; spec. sătean, țăran

ceaslov = carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni și cântări pentru diferite ceasuri

psaltire = carte bisericească de ritual care cuprinde cei 151 de psalmi atribuiți regelui David și care face parte din Ve-chiul Testament

habotnic = care respectă cu scrupulozitate prescripțiile religiei

ciubotă = cizmă; gheatăglagore = minte, priceperenăcăfale = pretenție; capriciu, toanămotocel = ghemulețprichici = margine îngustă, ieșită în afară,

în formă de poliță, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească

humă = numele popular al argilei întrebu-ințate la spoitul caselor

medean = loc deschis, spațiu neacoperit cu clădiri; maidan

(a) șugui = a duce cu vorba; a mințișagă = glumăbloștească = ca la broască, în felul broaș-

telorbezmetic = fără rost, fără căpătâi; p. ext.

zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmeticsurgun = exilat, în exilaht = durere, suferință, chin, jalebucher = persoană care învață ceva pe di-

nafară, fără a pricepe ce învață


UNITATEA VIII

162

comunitatea satului – formată din �ăcăi, fete, gospodari de toate vârste-le, preoţi, dascăli – pe sine, copilul de altădată:

„Și unde nu s-au adunat o mulţime de băieţi și fete la școală (e vorba de școala întemeiată de părintele Ioan) în care eram și eu, un băiet pri-zărit, rușinos și fricos și de umbra mea“. De aici încolo, Nică și satul vor forma – în Amintiri – un tot inseparabil, chiar când copilul va părăsi temporar satul (pentru a merge la școala de la Broșteni ori la altele). Tot în partea întâi, facem cunoștinţă cu tatăl, mama și bunicii scriitorului.

Opiniile tatălui și ale mamei despre școală sunt contradictorii: tatăl e adeptul principiului că „decât codaș în oraș, mai bine-n satul tău frun-taș“, dimpotrivă, mama era în stare să toarcă-n furcă, „pentru ca �ul ei să înveţe mai departe“. Opinia lui David Creangă, bunicul, în materie de învăţătură e superioară și de-a dreptul surprinzătoare pentru vremea aceea: „Din cărţi culegi multă înţelepciune și la drept vorbind, nu ești nu-mai așa o vacă de muls pentru �ecare…“

La începutul părţii a doua a Amintirilor reapare imaginea satului natal:„Nu știu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele,

la casa părintească din Humulești […], la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam […] parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!.“

După trecere de ani și ani, integrarea în comunitatea satului natal a rămas, su�etește, neclintită: „Și, Doamne, frumos era pe atunci, – ex-clamă el –, căci și părinţii și fraţii și surorile îmi erau sănătoși […], și copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi!…“

Să se observe că povestitorul își aduce aminte de „copiii și copilele megieșilor“ (vecinilor) cu aceeași căldură su�etească cu care-și aduce aminte de surorile și fraţii săi.

După ce insistă asupra atmosferei din casa părintească, unde domină �gura mamei, Smaranda, după ce narează întâmplări hazlii din copilă-rie: con�ictul cu moș Chiorpec ciubotariul, cu mătușa Mărioara, episo-dul cu pupăza, întâmplarea de la scăldat și altele, Creangă încheie partea a doua a Amintirilor exprimându-și din nou sentimentul solidarităţii cu vatra humuleșteană: „În sfârșit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toată? Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însu�e-ţită din Humulești..“

Imaginea satului natal este evocată și la începutul părţii a treia a Amintirilor „…Satul Humulești, în care m-am trezit, nu-i un sat lătu-ralnic, mocnit și lipsit de priveliștea lumii ca alte sate…“

De data aceasta, Creangă își îndreaptă privirile și asupra împrejuri-milor satului „și locurile care încunjură satul nostru – adaugă el – încă-s vrednice de amintire. Din sus de Humulești vin Vânătorii Neamţului, cu sămânţă de oameni ca aceia care s-au hărţuit odinioară cu Sobieţchi, cra-iul polonilor…“

Rând pe rând sunt amintite și alte sate din împrejurimi, ai căror oa-meni sunt așa de cinstiţi, încât „plugurile rămân singurele pe brazdă în ţa-rină, cu săptămânile, prisăcile fără prisăcar, holdele fără jitar, și nimeni nu se atinge de ele…“, de aceea locuitorii din astfel de sate „nu știu ce-i jude-

Scene din �lmul Amintiri din copilărie


163

UNITATEA VIIIcata“. Cu o mândrie sporită este evocată apoi imaginea Cetăţii Neamţu-lui: „Iar deasupra Condrenilor, pe vârful unui deal nalt și plin de tihărăi, se a�ă vestita Cetatea Neamţului, îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger…“

Ca și celelalte trei părţi, partea a patra a Amintirilor începe tot prin evocarea satului natal: „Cum nu se dă scos ursul din bârlog, ţăranul de la munte strămutat la câmp, și pruncul dezlipit de la sânul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Socola, după stăruinţa mamei“.

Alături de evocarea satului natal, apare evocarea peisajului humu-leștean: „Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri“.

În continuare, după ce-și amintește și aici de părinţi, fraţi și surori, Creangă vorbește, stăpânit de aceeași puternică nostalgie, de „băieţii sa-tului“: „Dragi-mi erau tata și mama, fraţii și surorile și băieţii satului, tovarășii mei din copilărie…“

Nu uită să evoce nici șezătorile, clăcile, horele și petrecerile din sat: „Asemenea dragi-mi erau șăzătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însu�eţire!“

Dragostea pentru satul natal, pentru oamenii, obiceiurile, tradiţiile și peisajul de acolo este atât de puternică în su�etul povestitorului, încât, în ziua în care este nevoit să plece din Humulești spre Socola, se simte trimis parcă în surghiun:

„Era dimineaţa – își aduce el aminte – în ziua de Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, când ieșeam din Humulești. Și fetele și �ă-căii, gătiţi frumos ca în zi de sărbătoare, foiau prin sat în toate părţile, cu bucuria zugrăvită pe feţe! Numai eu cu Zaharia, ghemuiţi în căruţa lui Moș Luca, ne duceam surgun, dracului pomană, că mai bine n-oi putea zice…“.

Într-adevăr, întocmai ca un surghiunit, când ajunge în vârful codru-lui Pașcanilor, tânărul Creangă își îndreaptă pentru ultima oară privirea spre Munţii Neamţului, unde știa că se a�ă Humuleștii: „Apoi, din vârful acestui codru, mai aruncăm, nemernicii de noi, câte-o căutătură jalnică spre munţii Neamţului; urieșii munţi, cu vârfurile ascunse în nouri de unde purced izvoarele și se revarsă pârăiele cu răpejune, șopotind tainic în mersul lor neîncetat, și ducând poate cu sine multe-multe patimi și ahturi omenești, să le înece în Dunărea măreaţă!“

Acesta este șirul episoadelor pe care le povestește Ion Creangă în Amintiri din copilărie. Deși autorul nu respectă în mod riguros ordinea lor cronologică �rul narării nu e de loc întortocheat.

Nică și satul Humulești (oameni, obiceiuri, tradiţii, peisaj) constituie un tot inseparabil. Din acest punct de vedere, se cuvine subliniat că �ecare din cele patru părţi începe prin evocarea satului natal, prezentând – dacă le comparăm între ele – o gradaţie, atât în ce privește întinderea evocării, cât și în ce privește tăria retrăirii ei (într-adevăr, atât întinderea evocării satului natal, cât și tăria retrăirii evocării lui culminează în partea a patra).

Această gradaţie este conformă, pe de o parte, cu evoluţia lui Nică, în su�etul căruia se dezvoltă treptat-treptat dragostea pentru Humulești;


UNITATEA VIII

164

pe de altă parte, cu despărţirea încetul cu încetul, impusă de împreju-rări, de satul natal.

În esenţă, în Amintiri din copilărie, „Creangă povestește – după apre-cierea lapidară a lui G. Călinescu – copilăria copilului universal“. O spu-ne el însuși: „Așa eram eu la vârsta cea fericită, și așa cred că au fost toţi copiii, de când îi lumea asta și pământul, măcar să zică cine ce-a zice“.

Aceasta înseamnă că, pornind de la propria-i copilărie, petrecută la Humulești, deci într-un cadru naţional, povestitorul a analizat trăsătu-rile eterne ale copilăriei, menite a încânta în felul acesta, prin farmecul lor,, pe orice copil, indiferent de ţară și timp. Povestitorul s-a ridicat, așadar, de la particular la general, de la naţional la universal.

Concret, se poate spune că, în Amintiri din copilărie, Creangă evocă anii copilăriei, dimpreună cu oamenii, obiceiurile și tradiţiile poporului nostru, re�ectate în satul său natal.

Trebuie precizat însă că zugrăvirea peisajului local („Ozana cea fru-mos curgătoare, în a cărei apă „limpede ca cristalul“ se oglindește „cu mâhnire“ Cetatea Neamţului; Humuleștii, „care vuia în toate părţile de vâtale“; Broștenii, format dintr-o casă așezată „ici sub tihăraia asta, alta dincolo de Bistriţă sub altă tihăraie!“, de aceea „nu, se rușina lupul și ur-sul a se arăta ziua miaza-mare prin el“; munţii „urieși“ ai Neamţului, cu „vârfurile ascunse în nouri“), anumite obiceiuri (umbletul cu chiraleisa de Bobotează, uratul cu buhaiul de Anul nou și altele), proverbele, zică-torile și locuţiunile (unele din acestea intraductibile) constituie caracte-rul naţional al Amintirilor.

În Amintiri din copilărie, umorul care nu este însoţit de sarcasm ca în proza lui Caragiale, izvorăște din situaţii și întâmplări hazlii (prinderea muștelor cu ceaslovul, molipsirea de râie de la caprele Irinucăi, aplicarea „poștei“ la tălpi, bătaia dintre Mogorogea și Pavăl); din felul în care poves-tește autorul (în această privinţă s-ar putea cita mai tot textul Amintirilor), din folosirea de locuţiuni, zicători și proverbe, menite a provoca râsul:

„Na-ţ-o bună că ţi-am frânt-o; „îs mai aproape dinţii decât părinţii“; „se ţine ca râia de om“; „au tunat și i-au adunat“; „nu plătește bogatul, ci vinovatul“; „milă mi-e de tine, dar de mine mise rupe inima“; „golătatea încunjură, iară foamea dă de-a dreptul“; „dacă s-a dat baba jos din căruţă, de-abia i-a � mai ușor iepei …“; „a pune de mămăligă fără apă“; „dacă te-ai băgat în joc, trebuie să joci“. Ori expresii ca: „vai-nevoie“; „calea-valea“; „bine-rău“; „cu una cu două“; „lasă-mă, să te las;“ „mort-copt“; „nici cârc“

Deși locuţiunile, proverbele și zicătorile au, atât în literatura populară cât și în cea cultă, o largă circulaţie, Creangă le folosește în așa fel, încât, în cuprinsul Amintirilor, ele își recapătă prospeţimea iniţială. Întrucât, în cu-legerile folclorice, proverbele și zicătorile apar izolat, asemenea maxime-lor din literatura cultă (din această cauză uneori înţelesul e puţin greu de descifrat), la Creangă, datorită contextului, ele devin pe deplin inteligibile. Astfel, înţelesul zicalei „golătatea încunjură, iară foamea dă de-a dreptul“ se lasă mai greu tălmăcit când zicala este folosită izolat, pe când, în con-textul din Amintiri, înţelesul ei devine dintr-o dată și integral inteligibil:

„Și nemaiputând suferi foamea, încep a mârâi ugilit printre gard: Mă-mucă, iacătă-mă-s. Ș-odată și sar în ogradă, mă înfăţoșez dinaintea ma-

Th. Aman: Peisaj cu râu


165

UNITATEA VIIImei așa chipos cum eram, îi apuc mâna cu sila, o sărut și zic, scâncind: Mamă, bate-mă, ucide-mă, spânzură-mă, fă ce știi cu mine; numai dă-mi ceva de mâncare, că mor de foame! Vorba ceea: Golătatea încunjură, iară foamea dă de-a dreptul…“

La fel procedează Creangă în cazul tuturor proverbelor și zicătorilor.Un alt izvor al umorului în Amintiri, poate cel mai greu de realizat

din punct de vedere stilistic, îl constituie numele personajelor.Pentru marii scriitori, numele personajelor constituie una din pro-

blemele majore ale creației lor artistice. Povestitor și artist deopotrivă de genial, Creangă nu face excepţie de la această regulă. Numai că, la el, numele personajelor sunt luate, dimpreună cu personajele respective, în povești – din folclor, iar în Amintiri – din lumea Humuleștilor. Creangă însă le desăvârșește, prin procedee stilistice originale, forţa de a sugera diverse caractere umane: Mogorogea, moș Chiorpec, Trăsnea, popa Buli-ga – zis și Ciucălău – și altele.

Astfel, numele Mogorogea, care de fapt e o poreclă: pe vărul scriito-rului îl chema, după cum se știe, Ion Vasiliu, trebuie pus în legătură cu verbul „a mogorogi“, care înseamnă „a bodogăni“, „a mormăi împotriva cuiva“’, „a � îmbufnat“. Din portretul pe care Creangă i-l face ici și colo lui Mogorogea, reiese că acesta își merita porecla, devenită nume, �ind un om pornit pe sfadă. Când umbla cu uratul de Anul nou la Humu-lești, Mogorogea se supăra fără motiv: „văru-meu Ion Mogorogea, scrie Creangă, se punea de pricină că nu ură, și numa-ţi crăpa inima-n tine de necaz…“ Mai târziu, după con�ictul cu Pavăl, Mogorogea rămâne atât de supărat, încât, deși mai glumeau ei „câne-cânește“, „nu-i ieșea de la inimă afrontul ce i-l făcuse Pavăl“.

Alt nume hazliu din Amintiri este moș Chiorpec. Chiorpec este fără îndoială tot o poreclă, formată de la adjectivul chior + su�xul pec. Sensul peiorativ al cuvântului Chiorpec este evident:

„Uite mamă, Chiorpecul dracului, ce mi-a făcut…“ se plânge Nică mamei sale, când moș Chiorpec îl mânjește cu dohot. Invectiva „Chior-pecul dracului!“ este alcătuită după modelul expresiei populare „chiorul dracului!“ cu care Creangă o și echivalează ca sens.

Izvor de inepuizabil umor este și Trăsnea, „bucher de frunte și tâmp în felul său“.

La origine, Trăsnea este, de asemenea, o poreclă, care denumește un om „trăsnit“, „smintit“, un ins „tâmp“. Intuind sensul exact al poreclei Trăsnea, Creangă îl prezintă pe purtătorul ei ca atare. Îl numește „zăr-ghit“, cuvânt care înseamnă „smintit“, „zăpăcit“: „…zărghitul de Trăsnea dormea pe pat, cu gramatica sub nas…“ Altă dată îl consideră prost: „La urma urmelor, unde nu-i dă (crîșmăriţei) și Trăsnea […] un pupoi… Căci la de acestea mai tot prostul se pricepe…“ în altă împrejurare, scriitorul ne spune că Trăsnea „�ind mai chilos și mai tare de cap“ („chilos“, în-seamnă tot „prost“) , reacţiona cu întârziere faţă de faimoasele „poște“, pe care i le lipeau de tălpi colegii de la gazdă.

Numele preotului Buligă „ce-i ziceau și Ciucălău“ este transformat de asemenea de către povestitor în sursă de umor. Adaosul „Ciucălău“, la numele cu sonoritate hazlie Buligă, este tot o poreclă. „Ciucălău“ este sinonim cu „ţoi“ și înseamnă, în grai regional, „păhărel, din care se bea

Ion Creangă: La scăldat


UNITATEA VIII

166

rachiul“. Un preot poreclit „Ciucălău“ e neapărat un beţiv. Chiar așa îl prezintă și Creangă: „N-apucase moș Bodrângă a lua bine �uierul de la gură și iaca ne trezim cu popa Buligă ce-i ziceau și Ciucălău […], tămâiet și aghezmuit gata des-dimineaţă…“

Pornind de la anumite nume, create de colectivitatea sătească, la ori-gine mai toate porecle, Creangă a desăvârșit, și pe această cale, creaţia artistică a poporului.

Operă de maturitate, Amintiri din copilărie constituie un monument al prozei noastre artistice.

În literatura română, Creangă continuă, în ceea ce privește talentul de a povesti, realizând un salt uriaș, pe Neculce (întocmai ca și acesta, autorul Amintirilor avea „înscrise în inima sa“ faptele pe care le poves-tea), precum și pe Anton Pann, cu care se înrudește prin oralitatea sti-lului, cu ajutorul căreia a reușit să restituie poveștii funcţia ei estetică primitivă.

Cu Anton Pann, Creangă se aseamănă și prin folosirea de proverbe și zicători, al căror înţeles, datorită contextului în care sunt plasate, devine integral inteligibil. Într-o anumită măsură, Creangă continuă și pe Ne-gruzzi, autor al lui „Păcală și Tândală“, giuvaer de umor și înţelepciune, făurit cu ajutorul folclorului.

După opinia lui G. Ibrăileanu, adevăratul autor al operei lui Creangă e poporul: „Concepţiile lui Creangă sunt ale poporului; al lui Creangă e numai talentul, pe care-l are din naștere“.

O opinie asemănătoare a exprimat despre genialul povestitor și G. Călinescu: „Creangă este o expresie monumentală a naturii umane în ipostaza ei istorică ce se numește poporul român, sau, mai simplu, popo-rul român însuși, surprins într-un moment de genială expansiune“.

Întocmai ca și Eminescu, Creangă aparţine deopotrivă literaturii ro-mâne și literaturii universale.

Dicţionar cultural

În Amintiri, oralitatea stilului lui Creangă este tot atât de evidentă ca și în povestiri și povești.

Astfel, chiar de la începutul părţii întâi, în care satul natal este evo-cat din perspectiva su�etului copilului de altădată, Creangă folosește cuvântul „mai“ în felul în care îl întrebuinţează copiii când aceștia își exprimă mirarea, așadar, din graiul vorbit: „Prin îndemnul său (al părin-telui Ioan de sub deal), ce mai de pomi s-au pus în ţintirim!“ (sensul pecare-l are aici cuvîntul „mai“ este: „mulţi“: Cât de mulţi pomi s-au pus în cimitir!)

Altă dată, Creangă folosește cuvântul „mai“ cu valoare de adverb, cuprins în urarea unor oameni maturi: „mai rămâneţi cu sănătate!“, im-primând stilului său aceeași fermecătoare oralitate: „Ei, măi Ștefane și Smarănducă, mai rămâneţi cu sănătate, că eu m-am dusu-m-am“ (aici cu-vântul „mai“ înseamnă „încă“, „mereu“: „mai rămâneţi cu sănătate“, adică: „�ţi mereu sănătoși!“)


167

UNITATEA VIIIÎntrebuinţarea cuvântului „mai“ în astfel de cazuri, adică în urarea:

„mai rămâi (rămâneţi) cu sănătate!“ e veche și în vremea lui Creangă ea circula încă (cum circulă și astăzi) în vorbirea poporului. Interesant de subliniat e că adverbul „mai“ în urarea: „mai rămâi (rămâneţi) cu sănă-tate!“ e folosit și de Ionică atunci când, ducându-se la mătușa Mărioara, vrea să-și dea aere de seriozitate: – „Apoi dar mai rămâi sănătoasă, mătu-șă Mărioara! vorba de odinioară..“.

Caracterul de oralitate a stilului din Amintiri provine și din folosirea dativului etic, întocmai ca în Povestea lui Harap-Alb, din care reiese că nu numai autorul participă la ceea ce povestește, ci și cititorul, căruia i se adresează însă tot timpul ca unui auditor.

Iată câteva exemple de dativ etic din Amintiri: „…bunicul. În urmă cu caii de căpăstru și eu înainte, mi-au lunecat ciubotele și-am căzut în Ozana cât mi ţi-i băietul“… ori: „mă vede tologit cu pielea goală pe nâsip, cât mi ţi-i găliganul…“

Într-alt loc, Creangă scrie: „Apoi mă trăgeam încetișor pe-o coastă, la marginea bălții, cât mi ţi-i moronul.“ Sau: „Nică Oșlobanu, ca de obicei, se scoală în picioare, cât mi ţi-i melianul…“

Unele expresii ori locuţiuni populare, prezente în Amintiri, se întâlnesc și la Eminescu (în poezii antume ori în variante), ceea ce înseamnă că pen-tru cei doi mari creatori de artă limba poporului a fost un nesecat izvor de frumuseţi.

– „Poi dă, măi femeie […] – zice Ștefan a Petrei către soţia sa Smaranda – încaltea ţ-au făcut și băieţii biserică aici pe loc…“ La Eminescu: „De nu mai uita încalte „Su�etul vieţii mele“ (Floare albastră).

„A doua zi, scrie Creangă, Nică Oșlobanu ca mai ba să deie pe la școa-lă…“ Expresia „ca mai ba“ este folosită de Eminescu în prelucrarea în ver-suri a basmului popular Călin-Nebunul: „Fost-a împărat odată și trei fete el avea / Cât puteai privi la soare, da la ele că mai ba“.

„Ei, ei! acu-i acu…“ exclamă Nică al lui Ștefan a Petrei, când fuge într-o zi de la școală de teamă să nu �e „mângâiat“ cu Sf. Niculaie. Eminescu întrebuinţează și el exclamaţia „acu-i acu“ în Luceafărul: „Ei, Cătălin /acu-i acu / Ca să-ţi încerci norocul“.

Oralitatea stilului din Amintiri izvorăște și din întrebuinţarea unor in-terjecţii care dau impresia că propoziţiile ori frazele în care se a�ă sunt vorbite și nu scrise: „Iar el (popa Oșlobanu) zvîrr! cu o scurtătură în urma noastră…“ Impresia că autorul vorbește și nu scrie apare și în exemplul „Pupăza zbrr! pe-o dugheană…“ Același efect asupra noastră îl au inter-jecţiile în fraza: „Și când răcnește o dată cât se poate, eu zvîrrr! chibrituri-le din mână, ţuștii la spatele lui Zaharia, și-ncepem a horăi, de parcă dor-meam cine știe de când…“

Dintre multe alte exemple ce s-ar mai putea aduce în sprijinul orali-tăţii stilului din Amintiri, menţionăm pe acela al tonalităţii propoziţiilor în frază, care, în unele cazuri, ne fac să avem impresia că povestirea e vorbită și nu scrisă: „Și eu fuga și ea fuga, și eu fuga și ea fuga, până ce dăm cânepa toată palanca la pământ…“

Scene din �lmul Harap-Alb


UNITATEA VIII

168

APLICAŢII

1. Faceţi o analiză „exterioară“ a textului și pre-cizaţi câteva elemente legate de caracteristicile sale: prezenţa sau absenţa dialogului, dimensiu-nile paragrafelor, informaţiile minime furnizate de primele și ultimele cuvinte etc.

2. Rezumaţi secvenţa epică a serilor pe care le pe-trecea familia lui Nică, punctând următoarele aspecte: momentul când se reuneau membrii

familiei, felul în care reacţionau copiii, care era tema discuţiei dintre părinţi.

3. Stabiliţi ce forme ale jocului apar în Amintiri.Observaţi cine furnizează în text informaţii des-pre jocurile copiilor. Identi�caţi motivele prin care se concretizează tema jocului în citit. Pre-cizaţi prin ce motive literare se realizează tema jocului în Amintiri din copilărie.

E V A L U A R E

1. Stabiliţi semni�caţia cuvintelor din titlul operei românești a lui Creangă. Puneţi titlul în relaţie cu următoarea observaţie a lui George Călinescu: „în Amintiri din copilărie este simbolizat des-tinul oricărui copil de a face bucuria și supărarea părinţilor și de a o lua și el pe încetul pe același drum pe care l-au luat și-1 vor lua toţi. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual, cu ca-racter de confesiune ori de jurnal. Creangă povestește copilăria copilului universal“.

2. Stabiliţi în ce opere literare studiate de voi se dezvoltă tema copilăriei. Prezentați într-un eseu în care să comparați o operă cu această temă din literatura română cu una din literatura maghiară.

3. Stabiliţi relaţii în termeni de temă și motiv între copilărie, joc, joacă, școală etc, având în vedere întregul conţinut al Amintirilor din copilărie. Descoperiţi și alte teme în Amintiri din copilărie.

4. Stabiliți asemănări ale basmului Harap-Alb cu alte creații populare sau culte citite de voi. Reali-zați o compunere în care să comparați eroul acestui basm cu un altul, de aceeași factură.

5. Realizaţi o lucrare, având ca titlu „Unicitatea stilului lui Ion Creangă“, pornind de la următoarea apreciere a lui G. I. Tohăneanu, din lucrarea Stilul artistic al lui Ion Creangă: „Limba lui Creangă este o limbă populară. Numai că povestitorul «din Humulești» supune această limbă populară, cu ale cărei seve întremătoare el își hrănește substanţa expresiei lingvistice, unui proces de �ltrare. Creangă nu este, deci, un simplu «narator popular», ci un artist desăvârșit, care stăpânește «sub-ţirimile» artei celei mai pretenţioase cu o siguranţă și cu o dezinvoltură pentru care niciun epitet nu este superlativ.“


169

Lecturi recomandate

Pentru documentarea suplimentară în legătură cu temele �ecărui capi-tol, în afară de operele respective, se recomandă să citiţi capitolele con-sacrate acestor scrieri din diverse studii sau istorii ale literaturii române.

UNITATEA IBraniște, Ecaterina, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Edi-

tura Diecezană, Caransebeș, 2001Fouilloux, Danielle, Dicționar cultural al Bibliei, Editura Nemira, Bucu-

rești, 2008

UNITATEA IIBraga, Corin, Lucian Blaga. Geneza lumilor posibile, Editura Institutul

European, Iași 1988Vatamaniuc, Dimitrie, Lucian Blaga, Editura Științi�că, București, 1977Petraș, Irina, Teoria literaturii, Editura Didactică și Pedagogică, Bucu-

rești, 1991

UNITATEA IIIBîrlea, Ovidiu, Folclorul românesc, volumul I, Editura Minerva, Bucu-

rești, 1981Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini și până în pre-

zent, Editura Minerva, București, 1988 (ed. a II-a).Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1995Fochi, Adrian, Miorița. Tipologie. Circulație. Geneză. Texte, Editura

Academiei, București, 1964Taloș, Ion, Meșterul Manole. Contribuții la studiul unei teme de folclor

european, Editura Minerva, București, 1973�eodorescu, Barbu, Păun, Octav, Folclor literar românesc, Editura Di-

dactică și Pedagogică, București, 1967

UNITATEA IVPiru, Alexandru, Istoria literaturii române de la început până azi, Editu-

ra Univers, București, 1981Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în pre-

zent, Editura Minerva, București, 1988Vaida, Petru, Dimitrie Cantemir și umanismul, Editura Minerva, Bucu-

rești, 1972


170

Popovici, Dimitrie, Studii literare, vol I, Literatura română în epoca Lu-minilor, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1972

UNITATEA VIvașcu, George, Istoria literaturii române, Editura Știinţi�că, București,

1981Cioculescu, Șerban, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii ro-

mâne moderne, Editura Didactică și Pedagogia, București, 1971Piru, Alexandru, Istoria literaturii române de la început până azi, Editu-

ra Paralela 45, București, 1990Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în pre-

zent, Editura Paralela 45, București, 1990Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela

45, București, 1990

UNITATEA VIPiru, Alexandru, Istoria literaturii române de la început până azi; Editu-

ra Poliron, Iași, 2008Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în pre-

zent; Editura Poliron, Iași, 2008Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române; Editura Poliron,

Iași, 2008E. Simion, Dimineața poeților; Editura Poliron, Iași, 2008

UNITATEA VIICălinescu, George, Opera lui Mihai Eminescu, vol. I–II, Editura pentru

Literatură, București, 1969–1970Bușulenga, Zoe, Dumitrescu Eminescu. Viaţă. Creaţie. Cultură, Editura

Eminescu, București, 1989Eminescu, Mihai, Opere, vol. I–II., ediţie îngrijită de D. Vatamaniuc,

introducere: Eugen Simion, Academia Română, Editura Univers En-ciclopedic, București, 1999

Simion, Eugen, Proza lui Eminescu, Editura pentru Literatură București, 1964

UNITATEA VIIIScrierile lui Ion Creangă, 2 volume, cu o prefaţă de A. D. Xenopol, Iași,

1990Creangă, Ion, Opere, ediţie îngrijită, prefaţată și glosar de G. Călinescu,

1953Călinescu, George, Ion Creangă (Viaţa și opera), ediţie nouă, revăzută,

1964


171

Cuprins

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

UNITATEA II. Literatură – artă, �cţiune și realitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Realitatea re�ectată literar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Pentru început . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

Lucian Blaga: Hronicul și cântecul vârstelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8Puterea expresivă a limbajului. Limbajul artistic . . . . . . . . . . . . . . . . 8

Pentru început . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Lucian Blaga: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii . . . . . . . . . . . . 9Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10Genurile literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Pentru început . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Genul epic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Costache Negruzzi: Cum am învăţat românește . . . . . . . . . . . . . . . . . 12Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Genul liric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Mihai Eminescu: Dorința . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Genul dramatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18Barbu Ștefănescu Delavrancea: Apus de soare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Literatura și alte arte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20


Literatura și muzica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21Literatura și pictura (desenul) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21


172

Literatura și teatrul (cinematogra�a) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Literatura și artele plastice (pictura și sculptura) . . . . . . . . . . . . . . . . 22

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Octavian Goga: Rugăciune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Trăirea prin artă. Caracterul senzual al artei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

Pentru început . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

Horia Lovinescu: Moartea unui artist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

UNITATEA IIII. Biblia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28


Limbile în care a fost scrisă Biblia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30Biblia în limba română . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30Cărţile, capitolele și versetele din Biblie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32Vechiul Testament . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32Geneza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35Noul Testament . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35Sfânta Evanghelie după Ioan: Învierea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36Sfânta Evanghelie după Luca: Învierea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36Imnul iubirii al Apostolului Pavel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

EVALUARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

UNITATEA IIIIII. Literatura populară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

Pentru început . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40Clasi�carea literaturii populare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 Text auxiliar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42 Dicționar cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43Creaţii epice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44Balada . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44Mioriţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45Monastirea Argeșului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45


173

Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47Basmul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48Petre Ispirescu: Tinereţe fără bătrâneţe și viaţă fără de moarte . . . . . 48Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Doina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Măi bădiţă, �oare dulce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

EVALUARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

UNITATEA IVIV. Literatura română în secolele XVI–XVIII . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

Pentru început . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53Literatura română în limba slavonă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54Începutul literaturii în limba româna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Dimitrie Cantemir . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Coordonate ale vieţii și operei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Descrierea Moldovei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Structura tripărtită a operei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58Moldova – un topos ideal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Întâia schiţă de portret moral al poporului român . . . . . . . . . . . . . . . 60Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61 Dicționar cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

Pentru început . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63Iluminismul românesc și Școala Ardeleană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65Ion Budai Deleanu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65Ţiganiada . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

EVALUARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

UNITATEA VV. Literatura română în prima jumătatea secolului al XIX-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

Pentru început . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Organizarea învăţământului în limba română . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Literatura română pașoptistă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70Teatrul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70


174

Dicționar cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

Rolul de îndrumător al lui Ion Heliade-Rădulescu . . . . . . . . . . . . . . 72Curierul românesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72Rolul de îndrumător al lui Mihail Kogălniceanu . . . . . . . . . . . . . . . . . 72Dacia literară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72 Text auxiliar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74Ion Heliade Rădulescu: Zburătorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76Grigore Alexandrescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77Umbra lui Mircea. La Cozia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 Text auxiliar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79Toporul și pădurea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79Costache Negruzzi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

Alexandru Lăpușneanul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85Nicolae Bălcescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86Românii supt Mihai-Voievod Viteazul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86Dimitrie Bolintineanu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

San-Marina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 Dicționar cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91

EVALUARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

UNITATEA VIVI. Vasile Alecsandri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95

Viața și opera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95Pentru început . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97

Poezia de inspiraţie folclorică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98

Doina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99Lirica de dragoste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99 Dicționar cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100O seară la Lido . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100


175

Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

Pastelurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

Malul Siretului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104 Text auxiliar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105Balta-Albă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105 Dicționar cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106


Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108Teatrul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108 Text auxiliar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109Chiriţa în provincie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109


EVALUARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112

UNITATEA VIIVII. Mihai Eminescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113

Viața și opera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Copilăria și adolescenţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Începuturile literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Anii de studenţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114Bibliotecar, revizor școlar, gazetar la Iași . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115Ziarist în București la Timpul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116

Pentru început . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Epigonii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120

Folclorul, izvor de inspiraţie în opera lui Eminescu . . . . . . . . . . . . . . 120Revedere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 Text auxiliar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122Ce te legeni… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123Natura și dragostea în poezia lui Eminescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124Sara pe deal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126Dorința . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126


Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127


176

Evoluția poeziei de dragoste în creația lui Eminescu . . . . . . . . . . . . . . 127Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

Floare albastră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130Pe lângă plopii fără soţ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131Poezia �lozo�că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132Scrisoarea I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134Luceafărul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140

Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142Proza artistică eminesciană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143Sărmanul Dionis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146 Text auxiliar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147Corespondența dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle . . . . . . . . . . 147 Dicționar cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147

EVALUARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

UNITATEA VIIIVIII. Ion Creangă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151

Viața și opera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151Înainte de text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154

Povestea lui Harap-Alb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154 Dicționar cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158

Explorarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158Amintiri din copilărie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158 Dicționar cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168

EVALUARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168

LECTURI RECOMANDATE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169


Documents

LITERATURA ROMÂNĂ