View
3
Download
0
Category
Preview:
Citation preview
METODE ȘI TEHNICI INTERACTIVE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE
UTILIZATE ÎN ABORDAREA CONŢINUTULUI POVEŞTILOR
Prof. înv. preşcolar Maria Farcaș
Liceul Teoretic ,,Gh. Lazăr” Avrig-Grădiniţa cu P.P. Nr. 3 Avrig
„În proiectarea activităţii instructiv-educative, profesorul optează pentru un tip de
experienţă de învăţare, un tip de lecţie, stabileşte scopurile şi obiectivele operaţionale,
structurează şi adaptează conţinutul lecţiei, decide asupra strategiei didactice, realizând
combinaţii optime între metode, tehnici, procedee, mijloace de învăţământ şi formele de
organizare a colectivului. Pedagogia modernă şi postmodernă acordă strategiilor didactice un rol
esenţial în realizarea dezideratelor educaţionale, ele deţinând o poziţie privilegiată în ansamblul
factorilor responsabili pentru succesul şcolar al copiilor” (Oprea, C.L., 2007, p. 48-49).
„Teoretic, ideea de metodă vine dinspre cunoaşterea ştiinţifică, dinspre ştiinţă şi acţiunea
întemeiată pe cunoaştere. În semnificaţie originară, cuvântul metodă, provenit din grecescul
methodos, înseamnă «cale care duce spre»...aflarea adevărului; «cale de urmat» în vederea
descoperirii adevărului; un mod de «urmărire», de cercetare a unui lucru, de căutare, de explorare
a unui fenomen obiectiv în vederea aflării adevărului; drum de parcurs în vederea atingerii unui
scop, a obţinerii unui rezultat determinat” (Cerghit, I., 2006, p. 17).
„Metodele de învăţământ reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i
sprijini pe copii să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace
prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacităţile copiilor de a acţiona
asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare,
formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi personalitatea” (Ciauşu, E., 2007, p. 163).
„Situaţiile de învăţare rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor
gândirea democratică deoarece ei exersează gândirea critică şi înţeleg că atunci când analizează
un personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul,
ideea, fapta, nu critică personajul din poveste sau copilul, adultul. Metodele învaţă copiii, că un
comportament întâlnit în viaţa de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăţa cum să-l evităm. Ei aduc
argumente, găsesc soluţii, dau sfaturi din care cu toţii învaţă” (Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G. şi
Fulga, M., 2002, p. 15).
Metodologii didactice activizante abordate în cadrul conţinutului poveştilor:
1
- metode de predare-învăţare (Predarea-învăţarea reciprocă, Bula dublă, Cubul, Puzzle,
Schimbă perechea, Amestecaţi-vă –Îngheţaţi- Formaţi perechi);
- metode de stimulare a creativităţii (Brainstorming, Tehnica 6/3/5 sau Brainwriting, Tehnica
viselor);
- metode de problematizare (Pălăriile gânditoare, Explozia stelară)
Metode de predare-învăţare:
Metoda predării/învăţării reciproce
Este o strategie de învăţare prin studiu pe text/imagine sau imagine/text pentru
dezvoltarea comunicării copil-copil şi experimentarea rolului educatoarei.
Metoda beneficiază de 4 strategii de învăţare şi se poate aplica atât în jocurile libere cât
şi în activitatea frontală. Între cele 4 strategii există o înlănţuire logică, ele fiind integrate într-o
anumită etapă a unei activităţi de povestire, lectură după imagini, poezie, descriere etc.
Aceste strategii sunt:
Rezumarea (fiecare lider de grup sau copil din grup expune sinteza textului citit sau a
imaginii contemplate de grup timp de 5-7 minute)
Punerea de întrebări (analizează textul şi imaginea în grup apoi fiecare copil formulează o
întrebare folosindu-se de paletele cu întrebări)
Clarificarea datelor (identifică cuvintele şi expresiile literare din text, comportamentele,
atitudinile care sunt neclare pentru ceilalţi şi găsesc împreună răspunsul corect pentru a
clarifica toate noutăţile)
Prezicerea (analizează în grup textul/imaginea şi prognozează ce se va întâmpla în
continuare exprimând cele mai neaşteptate idei, fapte, luând în consideraţie logica ideilor
anterioare)
Etapele metodei:
1. Explicarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru strategii
2. Împărţirea rolurilor copiilor
3. Organizarea pe grupe
4. Lucrul pe text/imagine
5. Realizarea învăţării reciproce
6. Aprecieri, completări, comentarii
Avantajele utilizării metodei:
2
Învaţă să analizeze un text pe baza unei strategii exacte:
- să asculte activ textul
- să asculte activ ideile principale
- să adreseze întrebări
- să facă predicţii
- să explice pentru a clarifica pentru sine şi pentru toţi noutăţile
Învaţă să coopereze în grup pentru îndeplinirea aceluiaşi rol
Responsabilizează implicarea individuală şi de grup
Învaţă să cedeze, să argumenteze şi să susţină o idee
Bula dublă
Această tehnică grupează asemănările şi deosebirile dintre două obiecte, procese, idei,
fenomene, concepte.
Bula dublă este reprezentată grafic prin două cercuri mari în care se aşază imaginea care
denumeşte subiectul. În cercurile mici aşezate între cele două cercuri mari se desenează sau se
aşază simbolurile ce reprezintă asemănările dintre cei doi termeni cheie. În cercurile situate în
exterior la dreapta şi la stânga termenilor cheie se înscriu caracteristicile, particularităţile sau
deosebirile.
3
CARACTERISTICI ASEMĂNĂRI CARACTERISTICI
Cubul
Metoda presupune explorarea unui subiect nou sau
unul cunoscut pentru a fi îmbogăţit cu noi cunoştinţe sau a
unei situaţii privite din mai multe perspective, permiţând
abordarea complexă şi integratoare a unei teme.
Etapele metodei:
1. Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele:
descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.
2. Anunţarea temei, subiectului pus în discuţie
3. Împărţirea clasei în şase grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei
de pe una dintre feţele cubului.
Descrie: culorile, formele, mărimile etc.
Compară: Ce este asemănător? Ce este diferit?
Analizează: spune din ce este făcut, din ce se compune
Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?
Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită?
Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul
afirmaţiei tale.
4. Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.
5. Afişarea formei finale pe pereţii grupei.
Puzzle
Este un joc-exerciţiu ce constă în reconstituirea unei imagini din forme, figuri/piese, a
unei propoziţii din cuvinte, a unui cuvânt din silabe/litere. Este o metodă-exerciţiu care necesită
munca în grup. Verbul definitoriu al metodei este „a reconstitui”. Imaginea reconstituită conţine
tematici cunoscute de copii, preferate de ei: peisaje, portrete, scene dintr-o poveste, personaje din
desene animate etc. Devine interesant exerciţiul, stimulând curiozitatea copiilor, atunci când
imaginea reconstituită conţine şi elemente noi pentru ei.
Dacă se lucrează în mai multe grupuri tematica imaginii diferă, însă mărimea pieselor,
forma lor şi numărul sunt identice. Fragmentarea imaginii se face pe linii drepte sau curbe.
Etapele jocului:
1. Organizarea pe grupuri
4
2. Distribuirea materialului utilizat
3. Comunicarea sarcinii
4. Activitatea în grup
5. Activitatea observatorului
6. Analiza imaginilor reconstituite
Schimbă perechea
Este o metodă de predare-învăţare interactivă de grup care constă în rezolvarea sarcinii
de lucru în pereche.
Etapele metodei:
1. Organizarea colectivului de copii
2. Comunicarea sarcinii didactice/problemei/cazului
3. Distribuirea materialului utilizat
4. Activitatea în perechi
5. Prezentarea rezultatelor
Avantajele utilizării metodei:
Stimulează învăţarea în perechi activizând întreg colectivul
Se aplică cu uşurinţă la vârsta preşcolară, la toate categoriile de activitate
Permite copiilor să lucreze în pereche cu fiecare coleg din grupă
Dezvoltă inteligenţele multiple
Stimulează cooperarea şi ajutorul reciproc
Educă toleranţa şi înţelegerea faţă de opinia celuilalt
Dezvoltă gândirea şi operaţiile ei, limbajul, atenţia
Amestecaţi-vă –Îngheţaţi- Formaţi perechi
„Această tehnică are ca scop învăţarea prin cooperare cu parteneri diferiţi în toate
etapele cadrului de învăţare.
Etape:
1. Comunicarea sarcinii de lucru
2. Activitatea frontală
3. Activitatea în perechi
Fiecare pas al acestei tehnici se repetă de mai multe ori în ordinea specificată anterior.
Pentru a fi mai interesant, copiii vor forma două cercuri concentrice, cu număr egal de persoane.
5
Cercurile se rotesc în sensuri opuse până cineva spune comanda Îngheţaţi! Copiii care se află faţă
în faţă în acel moment formează perechi” (Dulamă, M.E., 2008, p. 157).
6
Metode de stimulare a creativităţii
Brainstorming
Brainstorming sau „furtună în creier”, „efervescenţa creierului”, „evaluare amânată”,
„asalt de idei”, este o metodă de stimulare a creativităţii ce constă în enunţarea spontană a cât
mai multe idei pentru soluţionarea unei probleme într-o atmosferă lipsită de critică. Rezultatul
discuţiilor se soldează cu alegerea celei mai bune soluţii de rezolvare a situaţiei dezbătute.
Etapele metodei:
1. Etapa de pregătire care cuprinde:
- faza de investigare şi de selecţie a membrilor grupului
- faza de antrenament creativ
- faza de pregătire a şedinţelor de lucru
2. Etapa productivă, de emitere de alternative creative, care cuprinde:
- faza de stabilire a temei de lucru, a problemelor de dezbătut
- faza de soluţionare a subproblemelor formulate
- faza de culegere a ideilor suplimentare
3. Etapa selecţiei ideilor emise, care favorizează gândirea critică:
- faza analizei listei de idei emise până în acel moment
- faza evaluării critice şi adoptării pentru soluţia finală
Avantajele utilizării metodei:
obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi
aplicabilitatea largă, aproape în toate domeniile
dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin procesul evaluării
amânate
dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă
Tehnica 6/3/5 (Brainwriting)
Reprezintă o modalitate de lucru bazată pe construcţia de „idei pe idei” în domeniul
creativităţii. Metoda presupune:
-6 membri în grupul de lucru
-3 soluţii fiecare membru al grupului la o problemă dată
-5 minute- timpul de lucru pentru cele trei soluţii
Metoda poate fi aplicată la vârsta preşcolară dacă se respectă etapele de lucru şi se
cunosc caracteristicile copiilor preşcolari.
Etapele metodei:
1. Împărţirea copiilor în grupe de câte 6 membri fiecare
2. Prezentarea problemei şi a sarcinii de lucru7
3. Activitatea propriu-zisă- alternează activitatea individuală cu cea de grup
4. Analiza rezultatelor
Avantajele metodei:
stimulează copiii să formuleze idei
determină toţi copiii să-şi exprime ideile
implică copiii timizi, necomunicativi
orientează copiii spre a face analize, comparaţii, generalizări etc
dezvoltă spiritul critic necesar în evaluare
încurajează spiritul de întrecere/competiţie
dezvoltă atenţia voluntară, imaginaţia
îmbină munca individuală cu cea colectivă
Tehnica viselor
Este o tehnică bazată pe meditaţie în care copilul îşi lasă în voie imaginaţia să lucreze
pentru a exprima ceea ce a gândit că poate face el în viitor, cum va arăta locuinţa lui, colegii,
şcoala, parcul, etc., apoi compară visul cu realitatea în vederea obţinerii unor situaţii viabile
pentru viitor.
Etapele metodei:
1. Organizarea copiilor pe grupuri de câte patru
2. Prezentarea sarcinii didactice
3. Explorarea „visului”
4. Prezentarea muncii în grup
5. Activităţi în grupuri
6. Prezentarea rezultatelor
Avantajele utilizării metodei:
stimulează imaginaţia şi creativitatea
impulsionează depăşirea barierelor
activizează grupurile prin competiţia permanentă
impune stabilirea unei paralele între lumea reală şi cea imaginativă
compararea soluţiilor
dezvoltă gândirea creativă
stimulează buna dispoziţie
Metode de problematizare 8
Metoda Pălăriilor gânditoare
Este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii participanţilor care se bazează
pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având
câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi
vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa,
participanţii sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.
Pălăria albă:
-oferă o privire obiectivă asupra informaţiilor
-este neutră
-este concentrată pe fapte obiective şi imagini clare
-stă sub semnul gândirii obiective
Pălăria roşie:
-dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor
-oferă o perspectivă emoţională asupra evenimentelor
-roşu poate însemna şi supărarea sau furia
-descătuşează stările afective
Pălăria neagră:
-exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata
-oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie
-este perspectiva gândirii negative, pesimiste
Pălăria galbenă:
-oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei
-culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul
-este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic
Pălăria verde:
-exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă
-este verdele proaspăt al ierbii, al vegetaţiei, al abundenţei
-este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi, inovatoare
Pălăria albastră:9
-exprimă controlul procesului de gândire
-albastru e rece; este culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător
şi atotcunoscător
-supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii
-este preocuparea de a controla şi de a organiza
Etapele metodei:
1. Se formează un grup de 6 copii
2. Se împart pălăriuţele gânditoare
3. Se prezintă de către educatoare o situaţie cât mai concis formulată pentru a fi înţeleasă
de copii
4. Copiii dezbat situaţia/cazul expus ţinând cont de culoarea pălăriei care defineşte rolul
Avantajele utilizării metodei:
stimulează creativitatea participanţilor, gândirea colectivă şi individuală
dezvoltă capacităţile sociale ale participanţilor, de intercomunicare şi toleranţă
reciprocă,
de respect pentru opinia celuilalt
încurajează şi exersează capacitatea de comunicare a gânditorilor
este o tehnică uşor de folosit, aplicabilă unei largi categorii de vârste
poate fi folosită în diferite domenii de activitate şi discipline
determină şi activează comunicarea şi capacitatea de a lua decizii
Explozia stelară
Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări la fel ca o explozie
stelară. Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe
conexiuni între concepte.
Etapele metodei:
1. Propunerea unei probleme
2. Organizarea colectivului în grupuri preferenţiale
3. Munca în echipă pentru a elabora cât mai multe întrebări şi cât mai diverse
4. Comunicarea rezultatelor muncii de grup
5. Evidenţierea celor mai interesante întrebări şi aprecierea muncii în cooperare
Avantajele utilizării metodei:
facilitează participarea întregului colectiv
stimulează creativitatea individuală şi de grup
10
stimulează crearea de întrebări la întrebări
Reprezentarea ramificării întrebărilor în cadrul metodei exploziei stelare
Metode de fixare, consolidare şi evaluare:
Ciorchinele
Este un organizator grafic, prin care se evidenţiază într-o reţea conexiunile dintre
ideile despre un subiect. Prin ciorchine se vizează găsirea căilor de acces şi de actualizare a
cunoştinţelor, a credinţelor, a convingerilor din baza proprie de cunoştinţe, evidenţiind modul
specific al copilului de a înţelege un anumit conţinut. Copilul este încurajat în faza de evocare
să gândească liber asupra unui subiect şi să stabilească anumite conexiuni între idei, înainte de
a-l studia temeinic. După elaborarea ciorchinelui, autorul primeşte informaţii despre
cunoştinţele şi conexiunile pe care le are despre subiectul abordat şi despre care poate nu era
conştient că le are sau că le poate realiza. În etapa de reflecţie, ciorchinele constituie un mijloc
de a rezuma ceea ce s-a studiat, o modalitate de a construi asociaţii noi sau de a reprezenta noi
sensuri.
Etape:
1. Se scrie un cuvânt/temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul foii de hârtie.
2. Se notează toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele care vă vin în minte în legătură cu
tema respectivă în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial.
3. Pe măsură ce se scriu cuvinte, idei noi, se trag linii între toate ideile care par a fi
conectate
4. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp
acordată.
11
Diagrama Venn
Este un organizator cognitiv format din două cercuri (sau ovale) parţial suprapuse în
care se reprezintă asemănările şi deosebirile dintre două aspecte, idei sau concepte. În arealul
în care se suprapun cele două cercuri se grupează asemănările, iar în arealurile rămase libere
se menţionează deosebirile dintre două aspecte, idei sau concepte.
Completarea diagramei Venn se pretează foarte bine pentru evocarea cunoştinţelor
anterioare, pentru analiza unui conţinut utilizat în predare şi învăţare, pentru evaluarea
cunoştinţelor anterioare ori pentru reflecţia asupra lor. Se dezvoltă capacitatea de a analiza, de
a compara, de a discerne, de a evalua. În formularea sarcinii de lucru se precizează conţinutul
analizat, timpul disponibil, forma de organizare a activităţii, numărul minim de elemente care
vor fi incluse în diagramă, în funcţie de resursele de timp şi de scopul propus.
Etape:
1. Comunicarea sarcinii de lucru
2. Activitatea individuală
3. Activitatea în perechi
4. Activitatea frontală
Turul galeriei
Prin această tehnică clasa devine un mediu care stimulează gândirea, creativitatea şi
învăţarea eficientă. Copiii elaborează în grup un produs care exprimă opinia tuturor, îşi împart
sarcinile, negociază, caută soluţii pentru rezolvarea problemelor. Copiii exprimă în cadrul
grupului păreri personale, de obicei diferite, identifică soluţii posibile, compară alternativele
posibile, ajung la un anumit acord, chiar dacă există divergenţe şi controverse semnificative.
Etape:
1. În grupuri de câte trei sau patru, preşcolarii lucrează întâi la o problemă care se poate
materializa într-un produs, pe cât posibil pretându-se la abordări variate.
2. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei.
3. La semnalul educatoarei, grupurile se rotesc prin clasă, pentru a examina şi a discuta
fiecare produs.
4. Fac completări pe produsele expuse şi pun semnul întrebării acolo unde li se pare că
nu au înţeles sau ceva nu este corect.
5. Când ajung în faţa produsului propriu, grupurile îşi reexaminează propriile produse şi
discută pe ceea ce este adăugat de colegi şi semnele de întrebare existente.
6. Printr-un reprezentant, fiecare grup îşi exprimă opiniile în legătură cu adăugirile şi
neclarităţile existente pe propriul produs
12
Piramida şi diamantul
Aceasta are ca obiectiv dezvoltarea capacităţii de a sintetiza principalele probleme,
informaţii, idei ale unei teme sau ale unui text literar.
Copiii vor fi familiarizaţi cu regulile construirii piramidei (diamantului), iar pentru a
o/îl realiza, vor formula definiţii, vor interpreta roluri etc.
Etape:
Se decupează mai multe pătrate de culori diferite.
1. Se construieşte piramida după îndrumările verbale ale educatorului/educatoarei
(pătrate grupate după culoare; pătratul roşu plasat în partea de sus sau în centru,
pătratele galbene plasate unul lângă altul).
3. Se prezintă piramida.
Metoda poate fi practicată şi în grupa medie. În acest caz, vom confecţiona benzi de
lungimi diferite, care vor fi împărţite în pătrate de culori diferite, şi vom parcurge următoarele
etape:
Se sortează benzile (treptele) piramidei.
Se aşază crescător, pe orizontală, de la banda cea mai scurtă la banda cea mai lungă.
Se adresează întrebări: Cum sunt aşezate benzile? Câte benzi putem folosi? Toate
piramidele au acelaşi număr de benzi?
Copiii numără pătratele din fiecare şir şi plasează numărul corespunzător în dreapta,
lângă bandă.
Pentru a înţelege paşii aplicării metodei, copiii vor primi imagini cu fructe, animale, legume.
Imaginile se clasifică în categorii şi sunt plasate la locul potrivit, copiii denumind noţiunile
(fructe, legume...). Metoda poate fi utilizată la începutul unei activităţi, pentru reactualizarea
cunoştinţelor, sau la realizarea feedback-ului unei activităţi de observare, povestire, lectură
după imagini, convorbire, ca variantă de desfăşurare a unui joc didactic.
Metoda R.A.I. (Răspunde. Aruncă. Interoghează)
Este o metodă folosită pentru consolidarea cunoştinţelor însuşite în timpul unei
activităţi sau a unui şir de activităţi legate de aceeaşi temă.
Are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor copiilor de a comunica prin
întrebări şi răspunsuri ceea ce au învăţat. Urmăreşte realizarea feed-back-ului printr-un joc de
aruncare a unei mingi uşoare.
Etape:
1. Copiii se vor aşeza jos pe covor în cerc
2. Vor primi o minge uşoară pe care o vor arunca preferenţial unui coleg după ce
adresează o întrebare legată de tema propusă 13
3. Copilul care prinde mingea, răspunde, aruncă mingea la alt coleg punând la rândul său
o întrebare
Accentul se pune pe ceea ce s-a învăţat şi pe ceea ce se învaţă în continuare prin
intermediul creării de întrebări şi de răspunsuri.
Voi prezenta câteva exemple de aplicaţii practice:
A.1 Categoria de activitate: integrată (DLC, DŞ-activitate matematică)
Tema activităţii: „Călătorie în lumea personajelor din poveşti”
Mijloc de realizare: joc didactic
Tipul activităţii: consolidare şi verificare de cunoştinţe
Scopul activităţii: verificarea cunoştinţelor despre poveştile cunoscute şi a număratului în
limitele 1-7
Obiective operaţionale:
O1: să recunoască personajele prezentate şi poveştile din care acestea fac parte
O2: să răspundă sarcinilor jocului, formulând propoziţii corecte din punct de vedere
gramatical
O3: să participe activ, în spiritul regulilor jocului, aducându-şi contribuţia la reuşita echipei
O4: să rezolve probleme simple după ilustraţii
O5: să efectueze operaţii de adunare şi scădere în limitele 1-7
Sarcina didactică: identificarea personajelor şi a poveştilor pe baza imaginilor, replicilor
personajelor şi ghicitorilor; rezolvarea sarcinilor matematice
Regula jocului: copilul care a fost atins cu bagheta fermecată va rezolva o sarcină, fiind
astfel recompensat cu o floricică
Elemente de joc: mânuirea materialelor, închiderea şi deschiderea ochilor, surpriza, ghicirea,
aplauze, mişcarea, versuri, bagheta fermecată, recompense
Strategii didactice:
- metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, expunerea, exerciţiul, demonstraţia,
problematizarea, jocul, munca pe grupe, Diagrama Venn
- mijloace didactice: imagini cu secvenţe din poveşti, siluete ale personajelor din
poveşti, jetoane cu personaje din poveşti, ghicitori, bagheta fermecată, bileţele cu
cifre de la 1 la 7, markere, foaie de flip-chart, fişe de lucru, lipici solid
- forma de organizare: frontală, pe grupe, individuală
Desfăşurarea activităţii:
Pe masă, într-un coşuleţ sunt floricele de două culori: roşii şi galbene- astfel încât
copiii care extrag floricele roşii formează grupa Scufiţei-Roşii, iar cei ce extrag floricele
galbene formează echipa Albei-ca-Zăpada. Astfel, jocul se desfăşoară pe două echipe. S-a 14
prezentat copiilor sarcina de lucru şi regulile jocului: copilul unei echipe care este atins cu
bagheta magică vine şi extrage o imagine, pe care o arată şi colegilor săi, apoi trece la locul
său. Pe baza acestei imagini adresez o serie de întrebări. Echipa care răspunde corect,
primeşte câte o floricică. Câştigă echipa cu cele mai multe floricele.
Prima imagine o reprezintă pe Scufiţa-Roşie: Din ce poveste face parte imaginea?,
Ce adună Scufiţa-Roşie?, Cu ce sunet începe cuvântul floricele?, Cui vrea să i le dăruiască?,
Câte silabe are cuvântul bunică?, Alcătuiţi o propoziţie cu acest cuvânt; Scufiţa-Roşie vrea să
afle câte floricele a cules. A adunat şase floricele, apoi a mai găsit încă una. Câte flori a
adunat Scufiţa?. Se efectuează operaţia de adunare: 6+1= 7.
Se procedează la fel cu imaginile din poveştile: „Cei trei purceluşi”, „Cenuşăreasa”, „Albă-ca-
Zăpada”.
În a doua variantă a jocului, se va realiza un poster pe care se află diagrama Venn
(două cercuri care se intersectează). Echipa Scufiţelor Roşii a completat cercul roşu al
diagramei cu personajele din povestea „Scufiţa-Roşie”, echipa Albei-ca-Zăpada a completat
cercul verde al diagramei cu personajele din povestea „Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici”,
apoi amândouă echipele au completat spaţiul galben care intersectează cele două cercuri cu
elemente asemănătoare celor două poveşti (personaje pozitive şi negative, formula de început
şi de sfârşit, pădurea, vânătorul). Se felicită echipa câştigătoare. La sfârşitul activităţii, copiii
trebuie să rezolve o fişă individuală de lucru.
A.2 Categoria de activitate: educaţie pentru societate (DOS)
Tema activităţii: „Prietenii poveştilor”
Mijloc de realizare: convorbire
Tipul activităţii: fixare şi consolidare de cunoştinţe
Scopul activităţii: dezvoltarea capacităţii de rezolvare de situaţii problematice, prin strategii
adecvate
15
Obiective operaţionale:
O1: să identifice personajele pozitive şi personajele negative din poveştile selectate de
educatoare
O2: să aprecieze comportamentul personajelor din poveşti şi să-l evalueze în raport cu
normele sociale cunoscute
O3: să manifeste sentimente de dragoste/respect/empatie/compasiune faţă de personaje
O4: să exprime propriile opinii, sentimente şi atitudini
O5: să precizeze concluzia moralizatoare din fiecare poveste
Strategii didactice:
- metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, problematizarea, brainstorming,
metoda „Ciorchinelui”
- mijloace didactice: imagini cu personaje din poveşti, ghicitori, foaie de flip-chart,
lipici
- forma de organizare: frontală
Desfăşurarea activităţii:
Copiii oferă răspunsuri corecte la ghicitorile expuse de către educatoare, alegând
imaginea corespunzătoare personajului despre care este vorba în ghicitoare. Astfel, se
realizează selecţia personajelor pozitive şi a celor negative din poveştile: „Fata babei şi fata
moşneagului”, „Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici”, „Cenuşăreasa”, „Hansel şi Grethel”.
Jetoanele cu personaje sunt lipite pe foaia de flip-chart, formând un ciorchine. Copiii
apreciază comportamentele pozitive şi le corectează pe cele negative, sesizează ceea ce e bine
şi ce e rău în situaţiile în care se află personajele. Cu ajutorul brainstormingului, copiii emit
cât mai multe idei proprii, le dezvoltă pe cele ale colegilor, analizează comportamente,
rezolvă situaţii problematice, apreciază sau critică, oferă sfaturi, îşi imaginează cum ar fi dacă
s-ar afla în locul anumitor personaje.
Câteva exemple: „Ce s-ar fi întâmplat dacă Albă-ca-Zăpada nu găsea casa piticilor?”
Răspunsurile copiilor: „ar fi murit de frică”, „se rătăcea în poieniţă”, „ar fi trăit în pădure cu
animalele”, „mama vitregă o găsea”, „o ajutau animalele”.
„Ce aţi sfătui-o pe mama vitregă din poveste?”
Răspunsurile copiilor: „să nu-l mai trimită pe vânător s-o omoare pe Albă-ca-Zăpada”, „să n-o
mai păcălească”, „să fie mai bună la inimă”, „să se comporte ca o mamă bună, adevărată”.
„Ce ai fi făcut în locul fetei babei, când s-a întâlnit cu căţeluşa?”
Răspunsurile copiilor: „o îngrijeam, îi dădeam să mănânce, apă, o spălam”, „o bandajam, o
făceam frumoasă”, „o luam în braţe, o ţineam la căldură, apoi o duceam la casa Sfintei
Duminici”.16
„La ce s-a gândit Cenuşăreasa când a văzut că e miezul nopţii?”
Răspunsurile copiilor: „s-a gândit că se preschimbă în hainele prăfuite”, „că trebuie să plece
de la castel”, „să se ducă acasă că i-a spus Zâna că la miezul nopţii se desface vraja”.
„Ce s-ar fi întâmplat dacă Cenuşăreasa nu ar fi participat la bal?”
Răspunsurile copiilor: „prinţul s-ar fi căsătorit cu altă fată”, „prinţul nu găsea o fată frumoasă
şi harnică cu care să se însoare”, „prinţul se împrietenea cu surorile vitrege”.
„Ce s-ar fi întâmplat dacă Grethel nu putea descuia uşa încăperii în care era închis
fratele ei?”
Răspunsurile copiilor: „Hansel ar fi murit de foame şi sete”, „Grethel ar fi chemat animalele
din pădure să o ajute”, „găsea drumul spre casă şi îl chema pe tatăl ei s-o ajute”, „vrăjitoarea
l-ar fi mâncat pe Hansel”.
„Dacă aţi putea, ce aţi întreba-o pe vrăjitoarea din povestea „Hansel şi Grethel?”
Întrebările copiilor: „De ce mănâncă oameni?”, „De ce nu l-a eliberat pe Hansel?, „Cum face
magia şi vrăjile?”, „Cum a ajuns ea să fie vrăjitoare?”, „Cum putem transforma o piatră în
rubin?”.
„Ce aţi fi făcut voi dacă eraţi în locul iedului?”
Răspunsurile copiilor: „mâncam singur şi mă culcam singur”, „îmi citeam singur poveşti ca să
adorm”, „nu fugeam de acasă”, „aveam singur grijă şi o aşteptam pe mama şi pe bunica”,
„învăţam de la mama să mă îmbrac singur”.
A.3 Categoria de activitate: educarea limbajului (DLC)
Tema activităţii: „A fost odată ca niciodată…”
Mijloc de realizare: povestirea educatoarei
Tipul activităţii: predare şi însuşire de cunoştinţe
Scopul activităţii: cultivarea sensibilităţii artistice prin audierea unor creaţii în proză din
literatura pentru copii, precum şi dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral
Obiective operaţionale:
O1: să demonstreze înţelegerea textului, apelând la diferite modalităţi de redare a acestuia17
O2: să recunoască personajele din poveste, pe baza unor imagini, jetoane, ghicitori
O3: să participe la activitatea de grup, atât în calitate de vorbitor, cât şi în calitate de auditor
O4: să povestească pe fragmente conţinutul textului, folosind un limbaj propriu
Strategii didactice:
- metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, expunerea, povestirea,
problematizarea, explozia stelară
- mijloace didactice: imagini din poveste, siluete ale personajelor, steluţe din carton
colorat (roşii, verzi, galbene, albastre, portocalii), cu întrebări, markere, foaie de
flip-chart
- forma de organizare: frontală, pe grupe
Desfăşurarea activităţii:
Explozia stelară a fost integrată în poveste în etapa de obţinere a performanţei, în
scopul fixării conţinutului poveştii pe fragmente, prin formularea de întrebări (Ce?, Cine?,
Unde?, Când?, De ce?).
Copiii ascultă povestea expusă de educatoare. Pentru fixarea conţinutului prin feed-
back, se solicită copiilor să asculte câte un fragment şi să formuleze întrebări. „Albă-ca-
Zăpada” împarte cele cinci steluţe cu întrebări la cinci copii. Cei cinci copii îşi aleg colegii de
lucru şi constituie astfel cinci grupuri corespunzătoare celor cinci tipuri de întrebări. Ascultă
pe rând fragmente din poveste. În grupă se formulează întrebări pentru fiecare fragment
audiat. Se reţin pentru etapa finală. După ce au audiat toate fragmentele şi au elaborat
întrebări se iniţiază „Jocul întrebărilor” prin care copiii adresează întrebările formulate în
grup. În final se aleg întrebări al căror răspuns creionează aspectele principale ale poveştii (De
ce mama vitregă a vrut s-o omoare pe Albă-ca-Zăpada?, Unde locuiau cei şapte pitici?, Când
a leşinat Albă-ca-Zăpada?, Cine a salvat-o pe Albă-ca-Zăpada?, Ce aţi înţeles din această
poveste?).
18
A.4 Categoria de activitate: activităţi de dezvoltare personală (ADP1)
Tema activităţii: „De-a visul”
Mijloc de realizare: joc de imaginaţie
Tipul activităţii: tranziţie
Scopul activităţii: stimularea imaginaţiei prin crearea de situaţii comparabile cu cele
existente în viaţa reală
Obiective operaţionale:
O1: să-şi dezvolte gândirea creativă
O2: să-şi dea frâu liber imaginaţiei
O3: să reprezinte grafic conţinutul visului
Strategii didactice:
- metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, Tehnica viselor
- mijloace didactice: saltele, coli A4, creioane colorate
- forma de organizare: frontală, individuală
Desfăşurarea activităţii:
Copiii stau întinşi pe saltele cu faţa în sus, într-o poziţie care să le ofere o stare
confortabilă. Picioarele pot fi întinse sau cu genunchii îndoiţi în unghi drept sau obtuz. Tălpile
picioarelor vor fi pe saltea. Distanţa dintre saltele nu permite atingerea copiilor.
Cum orice vis are loc în starea de somn, se anunţă jocul „De-a visul” şi sarcina de
lucru: „Ne prefacem că dormim. Staţi cu ochii închişi, respiraţi uşor, lăsaţi corpul să se
relaxeze, să fie moale. Eu am să vă povestesc ce visăm. În timp ce eu povestesc, voi vă
imaginaţi visul”.
Urmează ca preşcolarii să se aşeze la măsuţă şi pe o coală A4 să deseneze cum şi-a
imaginat visul, ce reprezentări l-au ajutat să-şi imagineze conţinutul visului.
A.5 Categoria de activitate: educaţie artistico-plastică (DEC)
Tema activităţii: „Lumea minunată a basmelor”
Mijloc de realizare: pictură
Tipul activităţii: consolidare de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi
Scopul activităţii: stimularea expresivităţii şi creativităţii, prin pictură
Obiective operaţionale:
O1: să precizeze titlul, autorul, personajele basmelor studiate, după ilustraţii
O2: să compună în mod original şi personal spaţiul plastic, redând scene din basmele studiate
O3: să aprecieze propria lucrare, precum şi lucrările celorlalţi copii
19
Strategii didactice:
- metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, observaţia,
problematizarea, turul galeriei
- mijloace didactice: planşe specifice basmelor studiate, simboluri, steluţe galbene,
bloc de desen, acuarele, pensule, pahare suport pentru apă, şerveţele
- forma de organizare: frontală, pe grupe, individuală
Desfăşurarea activităţii:
Copiii se împart în trei grupe, în funcţie de simbolul ales: pitici, prinţese, vrăjitoare.
Astfel, se formează grupa piticilor, grupa prinţeselor şi grupa vrăjitoarelor. Copiii din grupa
piticilor vor picta scene din basmul „Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici”, copiii din grupa
prinţeselor vor picta scene din basmul „Cenuşăreasa”, iar cei din grupa vrăjitoarelor vor picta
scene din basmul „Hansel şi Grethel”.
Lucrările vor fi expuse şi vor forma „Galeria cu poveşti”. Copiii vizitează expoziţia,
completează, apreciază, pun în dreptul lucrării preferate o steluţă galbenă, ca recompensă.
A.6 Categoria de activitate: educarea limbajului (DLC)
Tema activităţii: „Poveste fermecată de la lume adunată”
Mijloc de realizare: convorbire
Tipul activităţii: fixare şi consolidare de cunoştinţe
Scopul activităţii: dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii verbale, a fluenţei şi originalităţii
în vorbire şi gândire
Obiective operaţionale:
O1: să-şi dezvolte capacitatea de exprimare orală
O2: să utilizeze un limbaj corect din punct de vedere gramatical
O3: să reproducă în rezumat conţinutul poveştii
O4: să colaboreze cu colegii din grupă
20
Strategii didactice:
- metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea, metoda
pălăriilor gânditoare
- mijloace didactice: cărţi cu poveştile lui Creangă, portretul lui Creangă, planşe cu
imagini din poveste, pălării confecţionate din carton colorat, casetofon
- forma de organizare: frontală, pe grupe
Desfăşurarea activităţii:
Captarea atenţiei se va realiza prin audierea câtorva versuri legate de povestirea
„Fata babei şi fata moşneagului”, versuri înregistrate pe o casetă. Va urma o scurtă convorbire
cu copiii despre poveste şi autorul ei, despre faptele personajelor, despre trăsăturile lor de
caracter, despre concluziile moralizatoare ale poveştii.
În etapa de obţinere a performanţei, în vederea realizării unui comentariu al
povestirii, se foloseşte metoda „Pălăriilor gânditoare” (pălăria albă, roşie, neagră, albastră,
galbenă, verde). Pălăria albă redă pe scurt conţinutul povestirii. Pălăria roşie: în urma
discuţiilor din cadrul grupului au fost prezentate sentimentele trezite de poveste- ciudă pe fata
babei şi recunoştinţă pentru fata moşneagului. Pălăria neagră critică atitudinea babei şi a fetei
acesteia. Pălăria albastră o caracterizează pe fata moşneagului în contradicţie cu fata babei.
Pălăria verde oferă soluţii de rezolvare a problemei (cele două fete să se fi ajutat una pe alta,
baba să fi iubit pe fata moşneagului ca şi pe fata ei, să fi trăit toţi în bună înţelegere). Pălăria
galbenă găseşte alt final textului (Fata babei să fi dat ajutor celor întâlnite în drumul său şi să
fi adus şi ea acasă o mulţime de animale, aşa cum a adus fata moşneagului).
Bibliografie:
1. Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., (2002), Metode interactive de grup. Ghid
metodic, Editura Arves;
2. Cerghit, I., (2006), Metode de învăţământ, ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Editura
Polirom, Iaşi;
3. Ciauşu, E., (2007), Învăţarea prin cooperare. Metode şi tehnici interactive de grup. În
Revista Învăţământul Preşcolar, nr. 1, Editura Arlequin, Bucureşti;
4. Dulamă, M.E., (2008), Metodologii didactice activizante, Editura Clusium, Cluj-
Napoca;
5. Oprea, C.L., (2007), Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
21
Recommended