Capitolul II Capacitatea civila a persoanei juridice

Persoanele juridice dispun in temeiul legii de ``capacitatea de a avea drepturi si

obligatii `` , adica de capacitate juridica.

Sintagma ``capacitate juridica`` exprima aptitudinea persoanei juridice de a participa la

orice raportri juridice, reglementate de normele oricarei ramuri de drept.

In continutul capacitatii juridice se include capacitatea juridical de ramura, care coexista

si se exprima in functie de obiectul de activitatea pentru care fiinteaza persoana

respectiva.

Capacitatea civila reprezinta aptitudinea persoanei juridice de a avea drepturi subiective

civile si a-si asuma obligatii civile , precum si obligatii civile , prin incheierea de acte

juridice.Astfel, capacitatea civila este alcatuita din capacitatea de folosinta si capacitatea

de exercitiu.

II.1. Capacitatea de folosinta a persoanei juridice

Ca parte componenta a capacitatii civile, capacitatea de folosinta a persoanei juridice

consta in aptitudinea acesteia de a avea drepturi subiective civile si obligatii civile.

Caracterele juridice ale capacitatii de folosinta a persoanei juridice sunt urmatoarele:

legalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea si generalitatea.

Legalitatea capacitatii de folosinta consta in aceea ca este reglementata numai prin acte

normative.

Inalienabilitatea capacitatii de folosinta consta in insusirea ei de a nu putea fi instrainata

ori cedata.

Intangibilitatea capacitatii de folosinta este caracteristica acesteia de a nu putea fi

ingradita (limitata).

Generalitatea capacitatii de folosinta rezida din aptitudinea abstracta a persoanei juridice

de a avea drepturi si obligatii in general.

Inceputul capacitatii de folosinta este diferit dupa cum capacitatea persoanei juridice este

deplina sau limitata .

a)Inceputul deplinei capaciati de folosinta distinge la randul sau, intre persoane juridice

supuse inregistrarii si persoane juridice nesupuse inregistrarii.

Persoanele juridice care sunt nesupuse inregistrarii dobandesc capacitatea de folosinta

deplina de la data inregistrarii lor.

Persoanele juridice nesupuse inregistarii dobandesc capacitatea de folosinta, in functie de

modul de infiintare, care este , dupa caz:

-de la data recunoasterii actului de infiintare

-de la data autorizarii infiintarii

-de la data indeplinirii altei cerinte legale.

b) Inceputul capacitatii de folosinta anticipate se realizeaza in conditiile art.33 alin 3 din

decretul nr. 31/1954 potrivit caruia ``chiar inainte de data actului de recunoastere ori de

data indepliniri celorlalte cerinte c ear fi prevazute persoana juridica are capacitate.``

Capacitatea de folosinta anticipate se dobandeste de la :

-data actului de dispozitie al oragnului de stat competent (de exemplu in cazul unei regii

autonome)

-data actului de infiintare ce urmeaza a fi recunoscut ( de exemplu in cazul organizatiilor

mestesugaresti)

-data acului de infiintare ce urmeaza a fi autorizat(de exemplu in cazul unei fundatii )

Continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice cuprinde toate drepturile si

obligatiile (patrimoniale si nepatrimoniale) ce corespund scopului ales de parti sau legal.

Continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice depinde in mare parte, de

principiul specialitatii capacitatii de folosinta.

Potrivit art 34 alin 1 din Decretul nr. 31/1954 `` persoana juridical nu poate avea decat

acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege , actul de infiintare sau

statut.`` Astfel, principiul specialitatii capacitatii de folosinta exprima ideea ca persoana

juridical nu poate avea decat acele drepturi si obligatii civile care sunt in concordanta cu

scopul ei.

Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei juridice este diferita dupa cum capacitatea

este restransa sau deplina.

Capacitatea de folosinta restransa inceteaza odata cu dobandirea deplinei capacitate de

folosinta de catre persoana juridca respective.

Capacitatea de folosinta deplina ia sfarsit odata cu incetarea persoanei juridice ca subiect

de drept civil.

Nerespectarea dispozitilor referitoare la capacitatea de folosinta a persoanei juridice

atrage sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic astfel incheiat.Este, astfel ,

sanctionata cu nuliatatea inchierea unui act juridic de catre o persoana juridca fara

capacitate de folosinta sau cu incalcarea pricipiului specialitatii capaciatii de folosinta.

II.2. Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice

Capacitatea civila de exercitiu a persoanei juridice este cea de-a doua componenta a

capcitatii civile alaturi de capacitatea de folosinta.

Capacitatea de exercitiu consta in aptitudinea persoanei juridice de a dobandi si exercita

drepturi subiective civile si de a-si asuma si indeplini obligatii civile, prin incheierea de

acte juridice (de catre organele sale de conducere).

Persoana juridica trebuie sa participe la circuitul civil si prin incheierea de acte juridice

civile, acte a caror esenta a reprezinta manifestarea de vointa.

Potrivit art. 35 din Decretuul nr. 31/1954, persoana juridica isi exercita drepturile si isi

indeplineste obligatiile prin organele sale.

Potrivit art 36 din Decretul nr. 31/1954 raporturile dintre persoana juridical si cei care

alcatuiesc organele sale sunt supuse, prin asemanare, regulilor mandatului, daca nu s-a

prevazut altfel prin lege, actul de infiintare ori statut.

Inceputul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice coincide cu momentul infiintarii

sale.

Continutul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este limitat de capacitatea sa de

folosinta, precum si de pluralitatea organelor de conducere astfel:

-capacitatea de exercitiu a persoanei juridice nu poate fi mai intinsa decat capacitatea de

folosinta;

-deoarece persoanelor juridice au, de regula, mai multe organe de conducere, pentru ca

actul juridic sa fie all persoanei juridice insesi, el trebuie sa fie incheiat de organul sau de

conducere.

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice inceteaza in momentul in care inceteaza si

capacitatea sa de folosinta(deci odata cu incetarea persoanei juridice insesi).

Sanctiunea nerespectarii regulilor referitoare la capacitatea de exercitiu a persoanei

juridice este nulitatea.

Actul juridic incheiat cu incalcarea regulilor referitoare la capcitatea de exercitiu a

persoanei juridice este lovit de nulitate relativa.

II.3. Atributele de identificare a persoanei juridice

Prin identificarea persoanei juridice se intelege individualizarea acesteia in raporturile

juridice la care participa ca subiect de drept in nume propriu.

Atributele de identificare apar sub forma unor drepturi subiective civile nepatrimoniale,

cu toate caracteristicile acestora.In principiu, atributele de identificare ale persoanei

juridice sunt aceleasi cu atributele de identificare ale persoanei fizice.

Atributele de identificare se impart in :

-generale –aplicabile tuturor persoanelor juridice

-speciale- specifice anumitor persoane juridice

II.3.1. Preliminarii

În materia societatilor comerciale, rolul atributelor de identificare este acela de a

individualiza aceasta categorie de persoane juridice în calitatea lor de participanti la

circuitul juridic general si de a le delimita de celelalte subiecte de drepturi si obligatii,

inclusiv de acelea care le constituie.

Individualizarea unei societati comerciale este asigurata prin elemente obligatorii

(denumirea, sediul, nationalitatea, codul de identificare fiscala, numarul de înregistrare în

registrul comertului, numarul de înregistrare în registre speciale) si elemente facultative

(emblema, contul bancar, numarul de telefon, fax-ul, e-mail,pagina web, etc.).

Aceste atribute au caracter individualizator exclusiv din momentul dobândirii efective a

statutului de persoana juridica de catre societatea comerciala, respectiv de la o data

ulterioara în cazul acelor atribute pentru care se opteaza ulterior înfiintarii societatii

comerciale sau depind de acest moment si de parcurgerea unor etape aferente. Anterior

atribuirii personalitatii juridice, unele dintre elementele mentionate pot fi cel mult

indisponibilizate cu un character temporar si conditionat de însasi constituirea subiectului

de drept1.

Statutul de comerciant al societati comerciale, cumulat cu necesitatea tertilor de a

cunoaste suficient si sigur anumite elemente de natura financiara si statutara, imprima

particularitate anumitor elemente de identificare. Toate acestea sunt grefate pe o atentia

normativa sporita si pe imprimarea unui grad ridicat de publicitate pentru asigurarea unui

climat de securitate adecvat ordinii juridice.

Analiza particulara a fiecarui atribuit de identificare ofera argumente evidentiatoare ale

importantei atât pentru societatea comerciala, cât si pentru ceilalti participanti cu care

interactioneaza în raporturile juridice în care devine parte.

II.3.2. Atributele de identificare generale ale persoanei juridice

Atributele generale de identificare ale persoanei juridice sunt: denumirea, sediul ,

nationalitatea si contul bancar.

1. Denumirea – consta in cuvantul sau grupul de cuvinte stabilit cu aceasta semnificatie,

in conditiile legii.

Orice denumire noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente.

Conform art . 226 din noul Cod civi, persoana juridical poarta denumirea stabilita in

conditiile legii prin actul de constituire sau prin statut.

Odata cu inregistrarea persoanei juridice, se va trece in registrul public denumirea ei si

celelalte atribute de identificare.

Pentru identificarea cu usurinta a persoanelor juridice, statul exercitacontrolul

denumirilor persoanelor juridice, prin inregistrarea acestora in register conform

legii,astfel incat in cazul acordarii unei denumiri noi sa se poata verifica disponibilitatea

acesteia.O denumire corecta trebuie sa fie in accord cu ordinea publica si cu bunele

moravuri.Schimbarea denumirii persoanei juridice se poate face respectand principiul

simetriei de forma. --- de vazut pag 418

2.Sediul – numit si sediu social , localizeaza in spatiu persoana juridical, prin indicarea

unui loc determinat, concret, unde isi desfasoara activitatea conducerea si administratia ei

principala.

Sediul trebuie sa fie real si nu fictiv, dovedit prin acte de proprietate sau de

inchiriere.Sediul se caracterizeaza prin stabilitatea, avand character permanent.

De regula persoana juridical poate avea un dingur sediu, care, potrivit art. 227 din noul

Cod Civil se stabileste potrivit actului de constituire sau statutului.

In functie de domeniul de activitate, daca volumul activitatilor de conducere si

coordonare depuse pentru realizarea scopului persoanei juridice o pretind, persoana

juridica poate avea un sediu principal si unul sau mai multe sedii secundare.

Sediul principal este locul unde persoana juridical isi desfasoara intreaga activitate de

conducere si administratie, precum si , de regula, activitatea economica. Sediul principal

este obligatoriu, stabil si unic.

Sedile secundare sunt locurile unde se desfasoarao parte a activitatii persoanei juridice, in

aceiasi sau in alta localitate, si sunt stabilite pentru sucursalele, reprezentantele sale

teritoriale si punctele de lucru.

Persoana juridica poate avea un sediu ales care reprezinta locul stabilit prin acordul de

vointa al partilor in vederea executarii unui act juridic in acel loc sau pentru solutionarea

unui litigiu si comunicarea actelor de procedura.

In noul cod civil a fost introdusa si notiunea de domiciliu profesional prin care se

stabileste ca cel care exploateaza o intreprindere are domiciliul si la locul acelei

intrprinderi, in tot ceea ce priveste obliagtiile patrimoniale ce s-au nascut sau urmeaza a

se executa in acel loc.Domiciliul professional priveste pe profesionisti.Sunt considerati

profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere, fiind inclusi aici comercianti,

intreprinzatori, operatori economici, precum si orice alte persoane autorizate sa

desfasoare activitati economice sau profesionale.(art 8 alineatul 1 din Legea 71/2011)

Persoana juridica poate sa isi schimbe denumirea sau sediul , in conditiile prevazute de

lege, respectand principiul simetriei de forma.in raporturile cu tertii, dovada denumirii si

a sediului persoanei juridice se face cu mentiunile inscrise in registere de publicitatea sau

de evidenta prevazute de lege pentru persoana juridical respective.In lipsa acestor

mentiuni, stabilirea sau schimbarea denumirii si a sediului nu va putea fi opusa altor

persoane.

3.Nationalitatea-exprima apartenenta persoanei juridice la un anumit stat si prin aceasta la

un anumit sistem de drept national, adica legatura care exista intre ea si statul pe teritoriul

caruia si-a stabilit sediul potrivit legislatiei caruia a fost constituita sau pe teritoriul caruia

isi desfasoara activitatea.Nationalitatea persoanei juridice se stabileste in functie de sediul

acesteia si prezinta interes mai ales in domeniul dreptului international privat.

Potrivit art 225 din noul Cod Civil sunt de nationalitate romana toate persoanele juridice

al caror sediu, potrivit actului de constituire ori statutului, este stabilit in Romania.

Conform art. 2571 aliniatele 1-3 din noul Cod Civil persoana juridica are nationalitatea

statului pe al carui teritoriu si-a stabilit, potrivit actului constitutive, sediul social.Daca

exista sedii in mai multe state, determinant pentru a identifica natioanlitatea persoanei

juridice este sediul real.Prin sediu real se intelege locul unde se afla centru principal de

conducere si de gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotararile organului competent

sunt adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociati din alte state. –pag

419-legea 287/2009.

Nationalitatea ca atribut de identificare prezinta importanta datorita faptului ca anumite

norme juridice romane se aplica numai persoanelor juridice cu nationalitate romana,

altele se aplica deopotriva si persoanelor juridice romane si straine, iar altele numai

persoanelor juridice straine.

4. Contul bancar

Contul bancar contribuie la individualizarea persoanei juridice, avand in vedere faptul ca,

potrivit reglementarilor financiar –bancare, persoana juridical este obligate sa aibe

deschis cel putin un cont intr-o banca, in care sa-si pastreze disponibilitatile banesti si

prin intermediul caruia sa opereze incasarile si platile prin decontare fara numerar.

II.3.3.Atributele de identificare specifice numai anumitor persoane juridice

Atributele special de identificare sunt: numarul d einregistare in registru comertului sau

intr-un alt registru public , codul uni de inregistrae (codul fiscal) , capitalul social, firma,

marca , numarul de telefon , fax si e-mail.

1.Codul unic de inregistrare reprezinta un mijloc de identificare a persoanelor juridice

platitoare de taxesi impozite.el se atribuie de catre Ministerul Finantelor Publice, in

conditiile legii 359 /2004 privin simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul

comertului a persoanelor fizice,ascociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea

fiscal a cestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice.

Codul unuic de inregistrare este utilizat de toate sistemele informatice care prelucreaza

date privind persoanele juridice carora li s-a atribuit codul, precum si de acestea in

relatiile cu tertii , inclusive cu autoritatile si institutiile publice pe toata durta functionarii

lor.

Solicitarea înregistrării fiscale se face prin depunerea cererii de înregistrare la biroul unic

din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, iar atribuirea codului unic

de înregistrare de către Ministerul Finanţelor Publice este condiţionată de admiterea

cererii de înregistrare în registrul comerţului de către judecătorul-delegat.În vederea

atribuirii codului unic de înregistrare de către Ministerul Finanţelor Publice, oficiile

registrului comerţului de pe lângă tribunale transmit direct sau prin intermediul Oficiului

Naţional al Registrului Comerţului, pe cale electronică, Ministerului Finanţelor Publice,

datele referitoare la înregistrările efectuate în registrul comerţului şi cele conţinute în

cererea de înregistrare fiscală. Pe baza datelor transmise Ministerul Finanţelor Publice

atribuie, în termen de maximum 8 ore, codul unic de înregistrare. Pentru asociaţiile

familiale, precum şi pentru persoanele juridice structura codului unic de înregistrare se

stabileşte de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi

Familiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul

Justiţiei.După efectuarea înmatriculării societăţilor comerciale în registrul comerţului, un extras

al încheierii judecătorului delegat se comunică, din oficiu, Regiei Autonome Monitorul Oficial,

spre publicare, pe cheltuiala solicitantului.

Extrasul încheierii judecătorului delegat va cuprinde următoarele elemente: numărul şi data

încheierii, denumirea, sediul social şi forma juridică, numele şi adresa fondatorilor,

administratorilor şi, dacă este cazul, a cenzorilor, domeniul şi activitatea principală, capitalul

social şi durata de funcţionare. Pe extras oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul care

a efectuat înmatricularea va menţiona codul unic de înregistrare atribuit şi numărul de ordine în

registrul comerţului, iar acest document poate fi transmis şi pe cale electronică.

La cererea şi pe cheltuiala solicitantului, încheierea judecătorului delegat se publică integral în

Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

2. Capitalul social reprezinta aporturile in bani sau in natura ale celor care constituie

anumite categorii de persoane juridice sau altfel spus, expresia valorica a aporturilor

asociatilor exprimata in moneda nationala.

In cazul societatiilor comerciale, de exemplu, constituirea unui capital social este absolut

necesara in vederea obtinerii personalitatii juridice si a functionarii societatii.Capitalul

social este un atribut de individualizare subsidar.

Măsura în care asociatii contribuie la infiintarea sociatatii la formarea capitalului social

este si măsura în care acestia participă la împărtirea profitului sub formă de dividende.

Capitalul social este divizat în actiuni în cazul societătilor pe actiuni si în comandită pe

actiuni:(o actiune nu poate avea o valoarea mai mică de 1 RON) si in părti sociale în

cazul societătii cu răspundere limitată si părti de interes în cazul societătii în nume

colectiv si societătii în comandita simplă.

Legislatia in vigoare instituie următoarele plafoane minime de capital social pentru

societătile comerciale: 200 RON – pentru societatea cu răspundere limitată (S.R.L.) si

90.000 RON – pentru societatea pe actiuni si societatea în comandită pe actiuni. Legea

mai face diferenta dintre capitalul social subscris si cel vărsat. Capitalul social subscris

este cel la care s-au obligat asociatii să-l pună în comun în folosul societătii. Cuantumul

acestuia se stabileste la infiinatrea firmei în actul constitutiv al societătii si nu poate fi

mai mic decât plafonul minim legal.Suma intrată efectiv în capitalul societătii la

infiinatrea firmei reprezintă un capital social vărsat, iar suma totală la care s-au obligat

asociatii să o aducă în contul societătii reprezintă capital social subscris. În cazul

societătilor comerciale pe actiuni, capitalul social vărsat nu poate fi mai mic de 30% din

capitalul social subscris. Societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă si

societatea cu răspundere limitată sunt obligate să verse integral la data constituirii

capitalul social subscris.

Capitalul social al unei societati comerciale poate fi redus sau majorat, cu respectarea

limitelor legale.

Reducerea capitalului social se poate face prin mai multe procedee dintre care amintim

micsorarea numarului de actiuni sau parti sociale, reducerea valorii nominale a actiunilor

sau partilor sociale, dobandirea propriilor actiuni urmata de anularea lor, scutirea totala

sau partiala a asociatilor de varsamintele datorate, restituirea catre asociati a unei cote

parte din aporturi, proportionala cu reducerea capitalului social si calculata egal pentru

fiecare actiune sau parte sociala, alte procedee prevazute de lege.

Marirea capitalului social al unei societati comerciale se poate face prin mai multe

procedee dintre care amintim marirea capitalului social prin noi aporturi, prin

incorporarea rezervelor, prin incorporarea benefiilor sau a primelor de emisiune, prin

compensarea creantelor asupra societatii cu actiuni ale acesteia, prin reevaluarea

patrimoniului societatii.

Pentru modificarea capitalului social dosarul ce se va inainta la Registrul Comertului va

cuprinde pe langa hotararea de modificare a capitalului social, actul constitutiv actualizat

si alte documente cerute de legislatia in vigoare referitoare la dovezile drepturilor de

proprietate asupra aporturilor in natura sau dovezile privind efectuarea varsamintelor la

capitalul social, situatii financiare si balanta insotitoare pentru majorari de capital prin

incorpoarea rezervelor/beneficiilor sau conversia unor creante, actul doveditor al creantei,

documente specifice privind prospectul de emisiune in cazul societatilor pe actiuni,

declaratii pe propria raspundere, certificate de cazier fiscal, avize prealabile,

imputerniciri, dovezi privind plata taxelor legale, copii certificate,traduse si legalizate la

notar in cazul persoanelor fizice sau juridice nerezidente si altele.

3. Firma reprezinta denumirea sub care un comerciant isi desfoasora activitatea si cu care

se,meaza si care , deci, il individualizeaza. In mare parte firma se suprapune cu

denumirea persoanei juridice. Pentru a fi inregistrata in registrul comertului, firma trebuie

sa fie disponibila, adica sa nu apartina altui comerciant pentru acelasi obiect social si

pentru aceiasi arie teritoriala de activitate , sa fie distinctive sis a fie licita ,a dica sa nu

contravina oridinii publice , bunelor moravuri sau concurentei loiale.

Exista prevederi care privesc doar anumite categorii de societati.

Firma este denumirea sub care o intreprindere este cunoscuta si isi desfasoara activitatea.

Acesta este unica pentru intreaga intreprindere, constituind un bun incorporal si, totodata,

un element important al fondului de comert.

Firma poate fi individuala, adica proprie comerciantului persoana fizica, sau sociala,

identificand societatea comerciala

Componenţa firmei este diferita, in functie de categoria in care se incadreaza

comerciantul si felul societatii, astfel :

•  in cazul unui comerciant persoana fizica, firma se compune din numele comerciantului,

scris in intregime, sau din numele si initiala prenumelui acestuia.

-  in cazul unei societati de persoane, firma se compune din numele a cel putin unuia din

asociati, cu mentiunea privind forma juridica a societatii, scrisa in intregime. Daca

societatea este in comandita simpla, numele inclus in firma sociala trebuie sa fie a unui

asociat comanditat

-  la o societate de capitaluri, firma se compune dintr-o denumire proprie, pentru a o

deosebi de firma altor societati, alaturi de o mentiune referitoare la forma juridica a

societatii-scrisa in intregime ori prescurtat.

-  la o societate cu raspundere limitata, firma se compune din: denumire proprie, numele

unuia sau mai multor asociati, alaturi de o mentiune referitoare la forma juridica a

societatii-scrisa in intregime ori prescurtat.

Referitor la sucursala unei societati straine, firma ei trebuie sa contina si mentiunea

sediului principal din strainatate.

Functiile firmei sunt urmatoarele :

-  de identificare a comerciantului ;

-  de semnare a angajamentelor ;

-  de credit ;

- de raliere a clientului.

Modul de dobandire al numelui comercial este prioritatea de inregistrare, astfel ca persoana

care inscrie prima o firma in registrul comertului beneficiaza de dreptul de folosinta

exclusiva.

Mijloacele de aparare a numelui comercial:

•  actiunea in contrafacere ;

•  actiune in concurenta neloiala.

4. Marca – distinge produsele si servicile de pe piata si poate contribui la identificarea

persoanei juridice , in naumite situatii.

Toate documnetele, indiferent de forma, care emana de la persoana juridical, trebuie sa

cuprinda denumirea si sediul, precum si alte attribute de identificare , in cauzrile

prevazute de lege, sub sanctiunea platii de daune-interese persoanei prejudiciate (art 231

din noul cod civil).

Definitia legala a marcii difera putin, aceasta fiind „un semn susceptibil de reprezentare

grafica servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice

de cele apartinind altor persoane. Pot sa constituie marci semne distinctive cum ar fi:

cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme

tridimensionale si in special forma produsului sau ambalajului sau, combinatii de culori,

precum si orice combinatie a acestor semne.”

Principiul la inregistrarea marcilor este „primul venit, primul servit”, iar Oficiul de

Armonizare al Pietei Interne (OHIM) si Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM)

nu verifica daca persoana care depune la inregistrare o marcă este si titularul de drept al

acesteia.

Protectia marcilor este dobandita in Romania prin inregistrarea acestora la OSIM

(Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci).

Protectia marcilor pe cale internationala este recunoscuta in Romania in baza

Aranjamentului de la Madrid si a Protocolului referitor la aranjament.

Protectia marcilor comunitare este recunoscuta in Romania in baza Regulamentului (CE)

nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitara. –art 4 HG

1134/2010

Cererile de inregistrare a marcilor si indicatiilor geografice si orice alte cereri cu privire

la marcile si indicatiile geografice depuse spre inregistrare sau inregistrate, precum si

intreaga corespondenta referitoare la acestea vor fi depuse la OSIM in limba romana. –

art 5 HG 1134/2010

Conform art. 36 din HG 1134/2010 drepturile asupra unei marci se sting: la expirarea

duratei de protectie; prin renuntarea expresa a titularului dreptului; prin decaderea din

drepturi a titularului;prin anularea inregistrarii marcii.