View
285
Download
3
Category
Preview:
DESCRIPTION
Şcoala şi fenomenele sociale actuale
Citation preview
Cuprins:
1. Şcoala şi fenomenele sociale actuale..................................................................................................3
1.1. Școala si familia..........................................................................................................................3
1.2. Caracteristici definitorii ale familiei și funcţiile sale...............................................................3
1.3. Analiza fenomenelor sociale actuale (globalizarea, evoluţia natalităţii, trecerea de la familia comunitară la familia societală, civilizaţia, migraţia) şi impactul lor asupra vieţii şcolare. 4
2. Fenomenul de migraţie în România.................................................................................................8
2.1 Necesitatea abordării migraţiei contemporane........................................................................8
2.2 Problemele emigranţilor români şi ale copiilor acestora.........................................................8
2.3 Studii precedente privind influenţa migraţiei familiei asupra performanţelor şcolare ale copiilor....................................................................................................................................................9
2.3.1 Studii efectuate anterior și rezultatele acestora................................................................9
2.3.2 Profilul familiilor cu părinţi emigranţi din comuna Aluniș, Prahova...........................16
3.1 Dezvoltarea psihoemoţională a copiilor..................................................................................16
3.2 Evoluţia relaţiilor lor sociale....................................................................................................17
3.2.1 Relaţiile cu părinţii...........................................................................................................17
3.2.2. Relaţiile copiilor cu persoanele în grija cărora au rămas..............................................18
3.2.3 Relaţiile copiilor cu cei de vârsta lor...............................................................................18
3.3 Activitatea şcolară....................................................................................................................18
4. Concluzie...........................................................................................................................................20
5. Bibliografie........................................................................................................................................21
1
1. Şcoala şi fenomenele sociale actuale
1.1. Scoala si familia
Şcoala este instituţie direct influenţată de evenimentele care se petrec in societate si are
rolul principal de transmitere de informatii si cunoştinţe, crearea de abilităţi si insusirea de catre
cei care ii trec pragul de norme si valori recunoscute pe plan social.
Totodata, şcoala nu funcţionează independent, ci într-o comunitate care are in vedere
anumiti factori de educaţie: familie, autorităţi, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale,
agenţi economici. Din acest motiv, şcoala se supune astfel influentei grupurilor ideologice care
actioneaza pe plan local, sistemelor politice existente in spatiul respectiv, condiţiilor economice
si trendurile care se urmeaza în societate. Activitatea unei organizatii scolare depinde in mare
masura de resursele materiale, umane, financiare, informaţionale pe care le are la dispozitie.
Scoala are un rol deosebit in formarea elevilor sai, iar existenta unui strans parteneriat
şcoală – familie este esentiala pentru educaţia copiilor, si de aceea parintii ar trebui să
conştientizeze şi sa remedieze performantele scazute ale copiilor lor, să ii sprijine si astfel să se
implice în activitatea lor educativa.
Colaborarea familiei cu şcoala pe care copiii acesteia o frecventeaza, este condiţionata de
gradul de interes pe care aceasta il prezinta faţă de şcoală. S-a constatat, de-a lungul timpului, ca
acei copii care beneficiaza de sprijinul si suportul familial, obţin rezultate şcolare ridicate şi isi
doresc continuarea studiilor, in vederea obtinerii unor certificari superioare. Atitudinea pe care
familia o are faţă de şcoală, se manifesta si la nivelul copiilor, prin interesul pe care acestia il
prezinta fata de activităţile şcolii, teme, aprecierile cadrelor didactice. Relatia dintre familie si
scoala se remarca prin participarea la sedintele organizate de diriginti, discutiile individuale ale
parintilor cu cadrele didactice, prin implicarea parintilor in activitatile extracurriculare ale
copiilor, prin participarea la asociatiile de parinti.
1.2. Caracteristici definitorii ale familiei si funcţiile sale
Familia este celula de baza a societatii, compusa din membrii a caror interactiune este foarte
importanta pentru dezvoltarea sa. Printre caracteristicile unei familii echilibrate se numara
3
capacitatea acesteia de a trece peste orice situatie problematica si a reactiona pozitiv la
provocarile neprevazute care apar. Membrii unei familii integrate impartasesc aceleasi valori si
iau decizii impreuna, asadar comunicarea este un punct cheie intr-o familie. Deasemenea, la
nivelul unei familii se realizeaza activitati in echipa, iar sarcinile sunt distribuite in mod echitabil
intre membrii acesteia. La nivelul familiei se manifesta sentimente de dragoste si apreciere,
incredere, sentimente de securitate si apartenenta. Altfel spus, parintii ofera copiilor lor un mediu
adecvat dezvoltarii acestora, le ofera suport si afectiune astfel incat copilul sa se simta in
siguranta, protejat.
Familia are un rol important în societate, functiile sale fiind nenumarate. Principalele funcții
ale familiei sunt: economică, de socializare, de solidaritate și sexual-reproductivă. Prin
inetrmediul funcției economice se asigura resurselor materiale, financiare, utile pentru
dezvoltarea so existența familiei. Funcția de socializare se transpune prin funcția de educare a
copiilor, și a insusirii acestora a atitudinilor, valorilor, principiilor existente la nivelul societatii.
Funcția de solidaritate se manifesta prin unitatea și stabilitatea familiei, prin existenta
sentimentelor de afecțiune, de respect, de apartenență la grupul familial.
1.3. Analiza fenomenelor sociale actuale (globalizarea, evoluţia natalităţii, trecerea de la
familia comunitară la familia societală, civilizaţia, migraţia) şi impactul lor asupra
vieţii şcolare
Orice fiinţă umană are dreptul la educaţie şi totodată poate fi schimbată prin educaţie, prin
puterea de modelare a acesteia. Acest concept este denumit educabilitate şi are la bază factori
biologici, sociali, pedagogici. Cu alte cuvinte, ereditatea, mediul şi educaţia sunt punctele cheie
în dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale unui individ.
În pedagogia contemporană se afirmă că ereditatea este un factor esenţial care ajută
dezvoltarea psihologică, prin transmiterea de la părinţi la copii a unor trăsături morfofuncţionale,
prin intermediul codului genetic, dar fiinţa umană poate să-şi depăşească condiţia ereditară prin
realizarea cu performanţă a anumitor activităţi, prin motivaţie, ambiţie, determinare.1
1 Diaconu M., Jinga I.(2004), Pedagogie, Editura ASE, Bucureşti
4
Mediul, cel de-al doilea factor al educabilităţii întruneşte totalitatea condiţiilor în care se
naşte şi trăieşte o persoană şi are o influenţă indirectă în dezvoltarea psihică a individului.
Mediul social al elevului este un factor care impacteaza şi este strâns corelat cu viaţa
şcolară a acestuia. Viaţa socială este reprezentată de un ansamblu de fapte şi fenomene sociale,
care derivă din activităţile indivizilor care intră în contact cu elevul. Aşadar, este necesară şi o
analiză a fenomene sociale actuale, care în opinia mea, au ponderea cea mai mare în influenţarea
evoluţiei familiei şi a performanţelor şcolare ale copiilor sunt: globalizarea, evoluţia natalităţii,
trecerea de la familia comunitară la familia societală, civilizaţia (indicele dezvoltării umane),
migraţia
Globalizarea este modalitatea prin care sunt abordate marile probleme contemporane,
determinate de totalitatea proceselor economice, tehnice, politice, sociale, culturale, dorindu-se
rezolvarea lor dintr-o perspectivă acceptată de comunitatea internaţională.
Globalizarea este preferabilă întrucât oferă un grad mai mare de libertate individului, iar
prin competitivitatea liberă la scară globală, inovaţiile tehnologice sunt disponibile oricărei
persoane. Prin globalizarea din punct de vedere economic, creşte interdependenţa dintre statele
naţionale, se dezvoltă companiile multinaţionale, se liberalizează comerţul, iar călătoria dintr-o
ţară în alta se poate realiza mai uşor.
În ceea ce priveşte impactul globalizării asupra educaţiei, există teorii conform cărora
datorită globalizării economice şi revoluţiei informaţionale, procesul de predare-învatare predare
s-a schimbat într-o mare măsură. Prin reţelele virtuale de învăţare, se poate duce la transformarea
radicală a şcolii, cei mai mulţi optând pentru obţinerea unor certificări în urma absolvirii unor
cursuri online. Se poate remarca în mod evident că globalizarea a condus la crearea unor tendinţe
de internaţionalizare a educaţiei, reflectată prin mobilitatea elevilor, a studenţilor şi cadrelor
didactice (prin diferite programe ale Uniunii Europene), dar şi prin deciziile de la nivelul statului
de a adopta modele de reforme educaţionale utilizate în alte ţări.
Noile tehnologii informaționale: e-mailul, internetul, video-conferințele au creat premisele
dezvoltării e-learningului. Cu toate acestea, înlocuirea totală a profesorului cu învăţarea doar pe
calculator sau a şcolii tradiţionale cu cea virtuală, sunt ipoteze care nu vor deveni reale în viitorul
apropiat, însă este recunoscut faptul că oportunitãțile de învăţare sunt diversificate în momentul
de faţă, în special datorită privatizării educației publice.
5
Evoluţia natalităţii
Natalitatea este un fenomen demografic care are in vedere numarul persoanelor nascute vii
in decursul unei anumite perioade, in cadrul unei colectivitati. Acest fenomen prezinta o
importanta deosebita pentru viata scolii, intrucat are influenta asupra numarului de elevi care
frecveteaza scoala si astfel conditioneaza si spatiul si resursele umane necesare unei bune
functionari a cadrului scolar.2
Evenimentele petrecute în România după cel de-al doilea război mondial, au determinat că
aceasta să se situeze în faza intermediară a tranziţiei demografice, existând un decalaj
semnificativ faţă de ţările vestice. Schimbările socio-economice înregistrate de-a lungul timpului
au avut o influenţă importantă asupra numărului de locuitori şi structurii populaţiei, precum şi în
evoluţia natalităţii şi a mortalităţii. Odată cu revoluţia din 1989 s-au aplicat şi măsurile privind
eliminarea legislaţiei referitoare la interzicerea avortului şi contracepţiei, care au condus astfel la
scăderea natalităţii începând cu 1990. În perioada 1990-2010 s-a realizat o scădere a natalităţii de
la 13,6 nou-născuţi la 1000 locuitori (1990) la 9,9 nou-născuţi la 1000 locuitori (2010). Această
tendinţă de scădere a natalităţii este generală europeană, dar în ţările occidentale sunt adoptate
politici de suport al famililor cu mai mulţi copii. 3
Studiul "Generaţii şi Gen"4 a ajuns la concluzia că puţine familii doresc să aibă unul sau doi
copii, şi peste 70% dintre cupluri au afirmat că nu îşi doresc deloc copii. Situaţia financiară a
unei familii este factorul principal în luare deciziei de a (mai) avea un copil. Acest studiu a făcut
referire şi la modul în care politicile guvernamentale vin în sprijinul cuplurilor şi nevoii acestora
de a avea numărul de copii dorit.
Trecerea de la familia comunitară la familia societală este o problemă abordată din mai
multe perspective. Pentru a înţelege conceptele de familie specifice acestor tipuri de organizare
2 Stăiculescu, C. (2012). Școala și comunitatea locală, parteneriat pentru educație. București: Editura ASE.
3http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia%20natalitatii%20si%20fertilitatii%20in%20Romania_n.pdf ,
accesat 29 Aprilie 2013
4 Institutul Max Planck pentru Cercetări Demografice, I. N. (2007). Studiul Generaţii şi Gen” Raport valul I, Fondu ONU pentru Populaţie.
6
socială, se impune mai întâi caracterizarea "omului comunitar" şi "omului societal". Omul
comunitar poate fi definit prin: conştiinţă religioasă, respectul pentru tradiţii şi obiceiuri,
valorizarea familiei; legătură de sânge (rudenia). Omul societal se caracterizează prin:
convenţionalism, interesul pentru politică, accentuarea idealurilor individualităţii.5
Astfel, impactul asupra familiei, prin această trecere de la omul comunitar la omul societal,
se reflectă prin faptul că individul îşi alege partenerul de viaţă, fără a fi influenţat de tradiţie sau
de opinia publică, se pune mai mult accent pe planul profesional şi pe relaţii impersonale,
conduse de diferite interese.
Gradul de dezvoltare al României poate fi măsurat prin Indicele de Dezvoltare Umană
(IDU), un indicator care relevă gradul de bunăstare al locuitorilor unui stat, prin analiza indicelui
speranţei de viaţă, indicelui produsului intern brut anual pe locuitor şi indicelui educaţiei. În
calcularea indicelui educaţiei s-a avut în vedere media anilor de şcolaritate, care la nivelul anului
2010 era de 10,6 ani, şi indicatorul referitor la anii aşteptaţi de şcolaritate, care a fost de 14, 9 ani,
acestea două fiind valori bune comparativ cu restul ţărilor analizate. Referitor la mărimea IDU,
România deţinea a 42-a valoare la nivel mondial, în clasamentul ţărilor pe anul 2011.6
Migraţia constituie un fenomen tot mai important al societăţii contemporane, cu rol în
stimularea globalizării pieţelor muncii. Migraţia pentru găsirea unui loc de muncă mai bun
reprezintă în prezent cea mai dinamică formă de mişcare a populaţiei active.7 Acest fenomen
urmeaza a fi detaliat pe larg in paginile urmatoare.
5 Adler, A. (1996), Cunoasterea omului, Bucuresti, Editura Iri
6 (2012). http://www.revistacalitateavietii.ro/2012/CV-4-2012/01.pdf , accesat 2 Mai 2013
7Fenomenul migraţionist din perspectiva aderării României la UE:http://www.ier.ro/documente/studiideimpactPaisII_ro/Pais2_studiu_5_ro.pdf, accesat 3 Mai 2013
7
2. Fenomenul de migraţie în România
2.1 Necesitatea abordării migraţiei contemporane
Procesul actual de globalizare are ca efect mişcarea populaţiei în spaţiul internaţional şi
implicit o creştere a fenomenului de migraţie. Această liberalizare a mobilităţii populaţiei,
îndeosebi în cadrul Uniunii Europene, a condus la existenţa unor efecte pozitive dar şi negative.
Astfel, fenomenul cel mai des întâlnit este migrarea diferitelor categorii demografice din
România, către alte ţări (Spania, Germania, Italia, Franţa, Canada, SUA), în căutarea unor locuri
de muncă mai bune. Când se vorbeşte despre migraţie, este importantă de discutat pe lângă
distanţa geografică şi distanţa tehnică (distanţa influenţată de mijloacele disponibile de transport
şi comunicare) şi distanţa socială. Consecinţele deciziei de a migra sunt numeroase şi vizează în
primul rând copii care rămân în ţară, fiind afectat statutul lor în cadrul şcolii sau al societăţii dar
şi pe plan emoţional, prin separarea de un părinte. Mai mult decât atât, la nivelul familiei, se pot
deteriora relaţiile din cadrul acesteia, prin migrarea unuia dintre soţi, iar nivelul întregii societăţii
se poate forma concepţia ca în ţară nu este posibilă crearea unui trai de viaţă decent, ceea ce îi
determină şi pe copii să emigreze mai târziu
Cercetările sociologice realizate de-a lungul timpului au pus în evidenţă de ce aleg românii
să plece în străinătate pentru a muncii. Motivele sunt fie pentru că şi-au pierdut locurile de
muncă, le-au fost reduse semnificativ veniturile, sau acelaşi loc de muncă este plătit mai bine în
alte ţări, fie pentru că sunt pesimişti în legătură cu viitorul ţării şi o consideră săracă, lipsită de
oportunităţi sau coruptă.
2.2 Problemele emigranţilor români şi ale copiilor acestora
Consecinţele emigraţiei românilor în stranatate, sunt negative şi mai profunde decât se
anticipează la o primă vedere. Principalele victime sunt copiii care simt profund lipsa dragostei
din partea părinţilor şi care pot să îşi dezvolte un comportament dizarmonic sau chiar să aibă
parte de probleme în ceea ce priveşte integrarea socială. Pericolul este mai mare la copiii mici, a
căror personalitate se formează de la început dizarmonic. Efectele pe termen scurt pot fi de
tulburarea a comportamentului, copii devin agresivi, îşi pierd încrederea în propria persoană, se
8
alătură grupurilor stradale care au o influenţă negativă asupra lor. Pe termen lung, aceşti copii
privaţi de căldură unui cămin familial, pot deveni adulti-problema sau o generaţie de adulţi care
greu se integrează în societate. Psihologii consideră că un copil care creşte fără părinţi nu va
aprecia căsătoria şi va alege să urmeze o carieră care presupune câştigarea în mod facil a unui
venit. Puţini dintre părinţii plecaţi în străinătate aleg soluţiile cele mai potrivite pentru copiii lor.
S-au înregistrat cazuri în care copii ajung în centre de plasament.8
2.3 Studii precedente privind influenţa migraţiei familiei asupra performanţelor
şcolare ale copiilor
2.3.1 Studii efectuate anterior si rezultatele acestora
În ultimii ani s-au efectuat numeroase studii referitoare la fenomenul de migraţie în
România şi impactul pe care îl are acesta asupra creşterii şi educării copiilor ai căror părinţi decid
să plece în străinătate.
O astfel de cercetare a fost întreprinsă de Fundaţia Soros în 2007 şi a cuprins sondaje de
opinie pentru elevii de gimnaziu şi liceu, întrebările vizând modul de viaţă, componenţa familiei,
performanţele şcolare, starea materială a familiei şi au ajutat la determinarea deosebirilor care
apar la copii ai căror părinţi sunt plecaţi din ţară. Totodată s-au realizat şi interviuri cu decindetii
locali, profesori sau părinţi. Astfel au participat la cercetare 2.037 de elevi şi 200 de
reprezentanţi. Prin această cercetare este studiată influenţa plecării unuia sau ambilor părinţi în
străinătate asupra rezultatelor şcolare ale copiilor rămaşi acasă.
Putem spune că succesul şcolar este influenţat de resursele familiei copilului, timpul liber şi
atenţia oferită copilului, afectivitatea şi preocuparea pentru acesta.
În momentul plecării părinţilor în străinătate, pot apărea probleme în performanţa şcolară în
cazul în care atribuţiile părinţilor nu sunt îndeplinite de o altă persoană din familie. Mai mult
decât atât, alţi factori care au un rol important în cariera şcolară sunt însuşiri ale copilului,
8 Pescaru M.(2010) Consecințele migraţiei familiei contemporane asupra creşterii şi educării copiilor, Universitatea din Piteşti
9
precum capacitatea mentală, atitudinea faţă de şcoală şi învăţătură, interesul de a învăţa dar şi
caracteristici ale profesorilor şi şcolilor (calitatea predării, dotarea şcolilor), influenţa prietenilor
de aceeaşi vârsta.
Din acest motiv, efectele negative ale plecării unui părinte în străinătate pot fi reduse prin
acţiunea acestor factori sau prin efectele pozitive ale plecării, de exemplu creşterea nivelului de
trai, posibilitatea copilului de a călători şi în afara ţării şi a avea contact cu o altă cultură şi
obiceiuri.
Studiul efectuat de Fundaţia Soros doreşte să stabilească dacă migrarea, ca fenomen social
actual influenţează într-o manieră negativă sau pozitivă educaţia copiilor. Pentru a determina
acest lucru, s-a folosit ca variabilă performanţa şcolară (determinată prin media generală a
ultimului an) şi ca determinanţi principali ai acestei variabile : profilul socio‐demografic al
familiei (dacă familia este intactă, numărul fraţilor/surorilor, educaţia medie a părinţilor,
prestigiul ocupaţional al părinţilor), relaţiile de comunicare în interiorul familiei, atitudinea
copilului faţă de şcoală, gradul de supraveghere a copilului şi comportamentul delincvent al
copilului (dacă are probleme la şcoală său intră în conflict cu profesorii sau ceilalţi colegi).
Astfel, profilul socio‐demografic al familiei, în special statutul social sau economic al acesteia,
are legătură directă cu performanţele şcolare ale elevului, întrucât resursele de care dispune
familia pot fi investite în educaţia copilului, fie că sunt resurse materiale sau resurse care ţin de
cunoştinţele şi competenţele părinţilor şi ajutorul pe care îl pot oferi aceştia în procesul de
învăţare al copilului. Aşadar, nivelul educaţional al părinţilor determină modul în care îşi pot
ajuta copiii la temele pentru şcoală şi măsură în care îşi susţin copiii să obţină performanţe
şcolare dar şi atitudinea pe are le-o induc acestiora de a îşi dezvolta interesul pentru educaţie şi
continuarea studiilor.
Structura familiei de asemenea este un factor de influenţă pentru rezultatelor şcolare ale
copiilor. În cazul nefericit al decesului unui părinte sau al divorţului în familie, dezvoltarea
psihologică a copilului va fi afectată în mod negativ, iar acest lucru se va reflecta şi în
performanţele şcolare. Se poate spune că o familie numeroasă, cu un număr mare de copii este
indicatorul unei poziţii sociale mai scăzute dar şi o alocare mai mică a resurselor destinate
10
fiecărui copil în parte, şi de aici derivă şi rezultatele şcolare mai puţin performanţe. Mai mult
decât atât, cadrul familial şi relaţiile din interiorul acestuia au un rol major în dezvoltarea
copilului şi preocuparea lui pentru învăţătura.
Rezultatele studiului arată că migraţia părinţilor nu are un efect direct asupra copiilor, ci
mai degrabă indirect prin producerea unor consecinţe care atrag după sine destrămarea familiei.
Copii care pot avea cel mai mult de suferit şi sunt mai expuşi unor situaţii neplăcute sunt cei care
provin din familii care s-au separat şi îndeosebi atunci când mama pleacă în căutarea unui loc de
muncă în altă ţară.
O consecinţă directă a migraţiei părinţilor este cea a lipsei copilului de afectivitatea
parentală şi de o supraveghere care să îi asigure o dezvoltare normală. În condiţiile în care aceştia
rămân în grija unor persoane care nu îi sprijină emoţional şi nu au cunoştinţele necesare pentru a-
i ajuta pe plan educativ, se pot observa efecte negative pentru dezvoltarea psihică a copilului şi
implicarea în activităţile şcolare, ceea ce va duce la formarea unor comportamente deviante ale
acestora. De multe ori, cu toate ca părinţii sunt alături de copii şi îi ajută în desfăşurarea
activităţilor şcolare, succesul şcolar depinde şi de personalitatea şi interesul elevului Rezultatele
şcolare ale copiilor sunt influenţate şi de nivelul de educaţie al părinţilor dar şi de numărul de ore
pe care copiii îl alocă rezolvării temelor şi studiului individual.
Rezultatele sondajului asupra elevilor au arătat că aceştia sunt mult mai afectaţi în cazul
plecării ambilor părinţi sau al mamei, şi se confruntă cu sentimente de deprimare, lipsa dorinţei
de comunicare sau petrecere a timpului cu restul copiilor de aceeaşi vârstă, având tendinţa de a se
izola în faţa computerului. O altă situaţie este aceea în care în lipsa unei supravegheri sau a unui
control din partea părinţilor, copii se alătură unor grupuri de prieteni care au o influenţă negativă
asupra lor, care săvârşesc fapte nepotrivite vârstei lor, dobândind astfel acelaşi timp de
comportament nebenefic pentru dezvoltarea personalităţii şi pentru viitoarele rezultate şcolare.
Cazul cel mai nefericit este acela în care adulţii în grija cărora rămân copii ai căror părinţi sunt
plecaţi din ţară, îi exploatează şi profită de pe urma activităţilor pe care le pot efectua copii.
Desigur nu întotdeauna şi nu în toate familiile plecarea părinţilor în străinătate aduce doar
efecte negative, ci şi pozitive, precum imbunatirea situaţiei financiare şi posibilitatea de a-i
11
sprijini pe copii să îşi continue studiile. Chiar dacă părinţii se află la mare distanţă de copii lor, îi
susţin pe aceştia şi comunică des cu aceştia, iar în cazul unui părinte rămas acasă, copii sunt
expuşi la mai puţine riscuri.
2.3.2 Profilul familiilor cu părinţi emigranţi
Conform datelor rezultate în urma studiului, în general, copiii ai căror părinţi decid să
emigreze, fac parte din familii cu un nivel educaţional mai scăzut sau care exercită o profesie cu
un prestigiu mai mic, sau familii care au hotărât să divorţeze. Cu alte cuvinte, statutul socio-
profesional sau componenţa familiei sunt factori importanţi în desfăşurarea unei activităţi şcolare
cu succes a copiilor. Există desigur şi categoria de familii cu un număr redus de copii, care decid
să meargă în străinătate pentru a lucra, iar beneficiile financiare ulterioare sunt investite în
educaţia copiilor şi în asigurarea un trai de viaţă favorabil acestora
În concluzie, analizele au demonstrat că plecarea a cel puţin unuia dintre părinţi din ţară, are
o mai mare legătură cu rezultatele şcolare mai puţin performanţe ale copiilor rămaşi acasă, decât
în cazul copiilor fără părinţi emigranţi, dar acest fapt are ca şi cauză statutul socio ‐profesional
mai scăzut al acestor familii. Desigur că elevii din familiile cu părinţi emigranţi reprezintă un
grup cu risc mai mare de insucces şcolar, dar este acelaşi ca şi în cazul copiilor care provin din
familii destrămate şi cu statut socio‐profesional scăzut dar în care nici unul dintre părinţi nu este
emigrant.
Grupul de copii cu ambii părinţi plecaţi este cel mai dezavantajat din punct de vedere al
performanţelor şcolare. Efectul plecării doar al unui părinte este mai puţin negativ, părintele
rămas acasă preluând şi funcţiile părintelui plecat, ocupându-se şi de activitatea şcolară a
copilului, dar fiind sporită în acelaşi timp şi bunăstarea materială a familiei.9
Un alt studiu, efectuat pe aceeaşi temă, de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi
Familiei, în anul 2010, care a avut în vedere efectele migraţiei asupra educaţiei şi integrării
sociale a copiilor, a studiat şi efectul psihologic asupra copiilor care sunt privaţi de suport sau
9 Fundația Soros (2007). Efectele migrației: copiii rămași acasă.
12
îngrijire din partea membrilor de familie plecaţi din ţară dar şi impactul migraţiei asupra
integrităţii familiei. Metodele şi tehnicile de cercetare aplicate au inclus: interviul individual
aprofundat, discuţia focus-grup, studiul de caz. La studiu au participat copii rămaşi fără îngrijirea
membrilor familiei datorită migraţiei, dar şi copii cu ambii părinţi acasă.
Această cercetare a dorit să scoată în evidenţă şi modul în care este percepută migraţia la
muncă de către copiii care au părinţii plecaţi în străinătate . Acceptarea sau neacceptarea de
către copii a plecării părinţilor într-o altă ţară este legată şi de modul în care părinţii au consultat
părerea copiilor, vârsta copiilor, persoana care va deveni responsabilă să aibă grijă de aceştia,
modul în care vor comunica pe parcursul şederii în străinătate. Majoritatea copiilor intervievaţi
sunt conştienţi de necesitatea migraţiei părinţilor şi beneficiile financiare care vor urma, de lipsa
locurilor de muncă în România, sau nevoia de a finanţa studiile copiilor, de a achiziţiona o nouă
locuinţă, de a plăti creditele bancare, sau de probleme de sănătate care necesită sume mari de bani
pentru a fi rezolvate.
Studiul relevă că de multe ori tatăl care rămâne în ţară pentru a îngriji copiii nu poate prelua
toate responsabilităţile ce ţin de partea maternă, şi în general copii sunt mult mai afectaţi de
plecare mamei în străinătate, decât de a tatălui.
Părinţii migranţi trebuie să îşi păstreze în continuare interesul faţă de relaţia cu şcoala pe
care copii o frecventează, cu diriginţii de clasă, pentru a fi permanent la curent cu situaţia lor
şcolară şi să monitorizeze activitatea copiilor că şi cum ar fi lângă aceştia.
Şi acest studiu a ajuns la concluzia că impactul psihologic al plecării părinţilor asupra
copiilor este concretizat în sentimentul de singurătate şi lipsa afectivităţii, dar şi teama de
producere a unei eventuale separări a părinţilor. Alte probleme cu care se confruntă copiii rămaşi
în ţară, după mărturisirile acestora, sunt nevoia de a realiza un volum mai mare de muncă în
gospodărie dar şi de a avea grijă de fraţii mai mici. Rezultatele studiului au arătat că efectul
migraţiei părinţilor asupra copiilor se concretizează prin sentimentul de lipsă a afecţiunii din
partea părinţilor, dezvoltare emoţională negativă a copiilor, cu repercursiuni asupra dezvoltaţii
personalităţii copiilor. Copiii care au fost privaţi de căldură sufletească din partea familiei, vor
deveni indiferenţi şi vor fi în permanentă căutare a unei siguranţe afective
13
În ceea ce priveşte activitatea şcolară, din interviurile realizate cu elevii, se constată că
părinţii plecaţi din ţară îi întreabă pe copii despre şcoală şi sunt interesaţi de succesele sau
eşecurile lor şcolare, însă , de multe ori, copii prefera să ascundă adevărul, pentru a nu aduce şi
mai multe griji părinţilor, fiind conştienţi totuşi, că este greu şi pentru aceştia să lucreze într-o
ţară străină şi să fie departe de casă. În acelaşi timp, se înregistrează şi cazuri în care părinţii au
plecat din ţară şi au lăsat copii în grija bunicilor sau a rudelor şi nu s-au mai interesat de aceştia,
nici măcar nu i-au mai sprijinit financiar. Copiii care au trecut prin astfel de situaţii, au mărturisit
şi că în momentul în care vor avea proprii lor copii le vor fi tot timpul alături, atât fizic cât şi
moral.
Un alt factor care influenţează dezvoltarea psihică a copiilor rămaşi acasă este frecvenţa de
comunicare cu părinţii. Studiul a constatat faptul că sunt cazuri în care copiii comunică rar cu
părinţii lor sau chiar deloc, în timpul plecării lor peste hotare. Astfel , copiii nu sunt impulsionaţi
să înveţe, să obţină rezultate şcolare bune, mai ales că cei care îi au în grijă în acest timp, fie nu
au competenţele necesare, fie nu sunt preocupaţi de dezvoltarea profesională a copiilor. Acest
lucru nu s-a înregistrat doar în cazul în care ambii părinţi sunt plecaţi, ci şi atunci când tatăl
rămâne acasă.
Dezvoltarea unei personalităţii umane armonioasă se realizează în urma parcurgerii unor
procese organizate, instituţionalizate de educaţie, împreună cu activitatea de învăţare, nu doar
prin asimilarea de informaţii ci şi prin formarea unor competenţe, deprinderi şi capacităţi
creative.
Succesul şcolar este rezultatul unei activităţi intelectuale, însoţită de activităţi extraşcolare
prin care se dezvoltă trăsăturile de caracter şi de conduită ale elevului. Datele obţinute în urma
acestui studiul au confirmat, aşa cum se anticipase, că implicarea părinţilor în viaţa şcolară are o
importanţă deosebită, aceştia având rolul de supraveghere, consiliere şi îndrumare a copilului.
In concluzie, dezvoltarea psihică a elevului se realizează încă din primii ani de viaţă, cu
ajutorul familiei. Un copil care a fost crescut într-un climat favorabil afectiv şi intelectual, îşi va
însuşi valorile socio-culturale de conduită pe care le întâlneşte în mod repetat în comportamentul
părinţilor, mai uşor.
14
Obstacolele care încetinesc succesul şcolar al copiilor cu părinţi plecaţi la muncă peste
hotare pot fi concretizate într-o supraveghere şi un control deficient al copiilor, lipsa interesul faţă
de aceştia, convingerea din partea copilului că părintele nu are acces şi nu poate verifica situaţia
lui şcolară, lipsa suportului moral şi a comunicării din partea părinţilor, creşterea
responsabilităţilor de îndeplinit ale copilului, îngrijirea fraţilor mai mici, lipsa parteneriatului
familie-scoala.
Un parteneriat strâns între şcoală şi familie reprezintă un factor major în educaţia copiilor,
întrucât prin desfăşurarea unor activităţi specifice, părinţii pot să înţeleagă cât de important este
rolul lor şi cum pot sprijini viaţa şcolară a copiilor dar şi cum pot să reducă atitudini greşite pe
care le adoptă în familie.
Ambele studii au ajuns la acelaşi rezultat, cu toate că au fost iniţiate la o perioadă de 3 ani
diferenţă, şi anume că, reuşita şcolară este influenţată în primul rând de gradul de implicare al
părinţilor şi de modul în care viaţa copiilor va fi afectată de plecarea părinţilor (atribuţiile copiilor
se măresc sau rămân acelaşi, vor simţi în continuare afecţiune din partea celor cărora rămân în
îngrijire), dar şi de trăsăturile individuale ale copiilor: interesele, motivaţiile, încrederea în
propria persoană, atitudinea faţă de şcoală, relaţiile cu profesorii, maturitatea emoţională,
percepţia despre societate şi carieră. Colaborarea permanentă a familiei cu copilul, dar şi cu
şcoala şi cadrele didactice, poate asigura o dezvoltare a copilului fără probleme, iar asigurarea
din partea părinţilor că mediul în care îşi vor lăsa copilul nu va fi unul nepotrivit pentru acesta, cu
siguranţă nu vor afecta performanţele şcolare ale elevului şi dezvoltarea lui ca individ.
15
3. Studiu caz : Analiza situației copiilor cu părinți emigranți
din comuna Aluniș, Prahova
Copiii sunt categoria de persoane cea mai afectată de fenomenele, crizele şi schimbările
care se pretrec în societate. În cele mai multe cazuri, crizele sociale duc la degradarea rolului de
protecţie asupra copiilor pe care îl are familia şi comunitatea, astfel copiii sunt expuşi unor factori
negativi pentru dezvoltarea lor emoţională, psihologică şi morală, le sunt umbrite perspectivele
pentru viitor şi încrederea în forţele proprii.
România se află în momentul de faţă într-o perioadă de tranziţie, în care se înregistrează
schimbări cu un impact semnificativ asupra dezvoltării copiilor dar şi a familiilor. În pofida
faptului că s-au adoptat reforme care au ca obiectiv creşterea economică, respectarea drepturilor
sociale şi eradicarea sărăciei, încă se mai întâlnesc zone ale ţării în care gradul de sărăcie este
ridicat. Din acest motiv, multe familii aleg să migreze, în căutarea unui loc de muncă mai bun ,
astfel încât să îşi poată asigura un trai decent.
Prin acest studiu, am încercat să analizez şi identific impactul pe care îl are plecarea
părinţilor peste hotare, în dezvoltarea emoţională şi socială a copiilor care rămân în ţară, dar şi
cum este afectată performanţa lor şcolară.
Am realizat o cercetare preponderent calitativă, punând accent pe influenţa pe care o are
despărţirea de părinţi asupra copiilor. Datele au fost obţinute în perioada martie – aprilie 2013, în
comună Aluniş, Prahova şi au participat 5 elevi cu vârste cuprinse între 11-14 ani, care au fie un
părinte, fie ambii părinţi plecaţi în străinătate şi au fost intervievaţi individual. Întrebările
specifice care le-au fost adresate au urmărit identificarea modului în care au perceput despărţirea
de părinţi, identificarea grijilor şi preocupărilor care rămân în seama acestora, analiza modului în
care copiii se gândesc la viitorul personal şi profesional, analiza măsurii în care dispun de resurse
materiale şi de îngrijire, dar şi dacă viaţa lor s-a schimbat semnificativ după plecarea părinţilor.
3.1 Dezvoltarea psihoemoţională a copiilor
Astfel, în urma discutiei avute cu aceşti copii, în privinţa dezvoltării psihoemoţionale, pot
să concluzionez faptul că trăirile interioare ale acestora s-au schimbat în mod negativ, după
16
plecarea părinţilor, sentimentele pe care aceştia le întâmpină sunt de dor şi de tristeţe, copii devin
mai interiorizaţi şi trăiesc frica de singurătate. Marturisile copiilor sunt următoarele: “„De
amândoi îmi e tare dor, bunica nu înţelege asta”, „De când a plecat mamă sunt mai mereu tristă.
Ştiam că e lângă mine şi nu îmi făceam griji pentru nimic”, Parcă nici nu aş vrea să mai merg în
excursii sau la serbare, când văd că toţi sunt cu părinţii, iar la mine vine mătuşa, care oricum nu
se interesează prea mult de mine”, “Mă gândesc mereu la tata, casa e goală fără el”.
Totodată copiii au recunoscut că deşi înainte de plecarea părinţilor nu aveau atât de multe
lucruri personale şi o posibilitate financiară bună, erau fericiţi alături de părinţi : „..mă aşteptau
de la şcoala cu masa pregătită şi mereu mă bucuram când mama mă ajuta să înţeleg mai bine la
matematică “, “..înainte nu aveam nici bicicletă, nici calculator, dar era frumos când tata se juca
cu o minge dezumflată cu noi”, “Şi bunica încearcă să fie blândă cu mine, dar e bătrână şi nu ştie
ce îmi doresc eu “.
3.2 Evoluţia relaţiilor lor sociale
3.2.1 Relaţiile cu părinţii
Rezultatele discuţiei cu copiii au scos în evidenţă faptul că în urma plecării părinţilor peste
hotare, relaţiile pe care copiii le au cu părinţii s-au schimbat şi deşi au rămas în îngrijirea rudelor,
se simt singuri şi lipsiţi de afectivitatea de care dispuneau înainte : “acum sunt singur, nu mai am
nici aşa mulţi prieteni”, “când am o problemă, nu prea am cu cine să vorbesc”, “bunica are grijă
de mine, dar înainte mă susţinea şi mama şi tata”, „tata lua toate deciziile, iar acum eu nu prea
cred că tot ce zice mama e bine”.
Părinţii şi copii obişnuiesc să păstreze legătura prin telefon şi prin colete pe care le primesc
prin poştă, cu diferite cadouri. Copiii spun însă că pentru ei nu e suficient doar să îi audă, ar dori
să îi vadă mai des: „Prin telefon vorbim o dată pe săptămână, dar nu pot să o şi văd.” Mai mult
decât atât, aceştia mărturisesc că au emoţii când îşi aud părinţii şi aşteaptă cu nerăbdare să
vorbească cu ei şi de aceea de multe ori, nu vor să îşi supere părinţii, ascunzând dacă nu se simt
bine sau au anumite probleme: “ Îmi vine să plâng când îi aud vocea mamei şi ştiu că şi ei îi e dor
de mine, dar e mai bine să nu o mai necăjesc şi eu “.
17
Deşi copiii comunică frecvent cu părinţii lor plecaţi, discuţia nu are în vedere starea
sufletească a lor, ci modul în care decurg sarcinile lăsate acestora, gospodăria, necesitatea
trimiterii unor bani în plus şi uneori şcoală. În privinţa intervalului de timp la care copiii îşi revăd
părinţii, acesta diferă, fie o dată pe an, de obicei vara, fie de două ori pe an, de Crăciun şi în
timpul verii.
Copiii au mărturisit, că deşi îşi văd părinţii rar, sentimentele faţă de ei nu s-au schimbat, îi
iubesc la fel de mult şi încearcă să înţeleagă că nici pentru părinţi nu le este uşor să fie plecaţi şi
au făcut acest lucru pentru a le asigura lor condiţii de trai mai bune : „... nu se schimbă dragostea
mea faţă de ei’, „. sunt mai mult singură acasă şi încerc sau iau note bune şcoală, şi să o ajut şi pe
bunica în gospodărie, ca să nu îi dezamăgesc pe mama şi tata, care muncesc ca să îmi facă mie un
viitor mai bun”. Astfel copiii, încearcă să găsească şi să înţeleagă motivele pentru care părinţii lor
au plecat în străinătate : lipsa unei situaţii financiare bune, necesitatea renovării casei, de a achita
creditele pe care le au la bancă, pentru a putea să îşi susţină copiii să îşi continue studiile.
3.2.2. Relaţiile copiilor cu persoanele în grija cărora au rămas
Acest tip de relatie este foarte important pentru a suplini lipsa părinţilor şi pentru posbilitatea
copiilor de a beneficia în continuare de afectivitate. În cazul în care doar tatăl este plecat în
străinătate, copiii fac faţă mai uşor, mama încercând să preia şi sarcinile care aparţin tatălui.
Deasemenea, dacă persoanele care se vor ocupa de acum de îngrijirea copiilor sunt rude apropiate
şi au o relaţie bună cu aceştia, copiii nu se vor simţi atât de singuri, dar dacă nu există o relaţie
deschisă, iar îngrijitorii nu se preocupă de dezvoltarea copilului, viaţa acestuia poate fi influenţată
în mod negativ.
3.2.3 Relaţiile copiilor cu cei de vârsta lor
Relaţiile interpersonale cu ceilalţi colegi sau cei de aceeaşi vârstă reprezintă o preocupare
pentru cei intervievaţi. Ei îşi doresc să îşi petreacă timpul liber cu alţi copii care au hobby-uri
asemănătoare, vor să aibă un “prieten adevărat”, căruia să îi împărtăşească gândurile şi să poată
discuta lucrurile care îi interesează. Aceştia au mărturisit că pentru un scurt timp după plecarea
părinţilor, nu doreau să mai iasă la joacă, pentru că erau întrebaţi unde sunt părinţii lor şi nu le
făcea plăcere să vorbească despre asta, dar apoi au înţeles că eforturile părinţilor se fac pentru a îi
18
spijini material şi astfel, prin lucrurile materiale noi de care beneficiau, era suplinită lipsa
părinţilor.
3.3 Activitatea şcolară
Printre principalele preocupări relatate de către copii, nu se numără şi activitatea lor şcolară,
doar doi dintre aceştia au menţionat că este important „să învăţ bine la şcoală, să primesc note
bune, ca să fie mulţumiţi de mine, că ei pentru mine muncesc”, “ eu învăţ mult acum, pentru că
vreau să merg la facultate şi să fiu un doctor bun”.
Efectele plecării părinţilor constau şi în diferenţe în modul de învăţare şi randamentul şcolar
al copiilor, motivate prin lipsa suportului şi aprecierii din partea părinţilor, după cum chiar aceştia
menţionează : „Tata mă îndemna să citesc, el mă ajută la temă, acum nu mai are cine, mă descurc
cum pot”, “Când vorbim la telefon, ei nu mă întreabă despre şcoală, nici cu profesorii nu ţin
legătura, aşa că nu prea învăţ, dar oricum eu vreau să lucrez în construcţii”, “ dacă sunt singură
acasă nici nu am timp de şcoală, trebuie să îngrijesc de casă”.
Astfel rezultatele negative în activitatea şcolară se datorează lipsei de supraveghere din
partea părinţilor, de aceea este necesară monitorizarea din partea îngrijitorilor, care uneori nu sunt
capabili să îi ajute pentru imbunatirea rezultatelor şcolare. Unul din riscurile performanţelor
şcolare scăzute îl reprezintă abandonul şcolar pentru acei copii care au rămas fără supravegherea
strictă a părinţilor.
Aşadar, indiferent că au parte de sprijinul şi interesul familiei sau nu, modul în care copiii
percep învăţătura depinde şi de trăsăturile de personalitate pe care le au dar şi de concepţiile pe
care şi le-au format în legătură cu necesitatea acumulării de cunoştinţe, încă de când erau în
clasele primare. Unii dintre aceştia realizează necesitatea continuării studiilor şi astfel să nu fie
nevoiţi să migreze la rândul lor, asemeni părinţilor (“eu îmi doresc să învăţ bine şi să rămân în
România, să îmi găsesc un loc de muncă bun şi să fiu mereu aproape de copii mei, să nu plec de
lângă ei, ca să îi pot întreţine”, mărturiseşte unul dintre copii). În schimb, ceilalţi copii sunt de
părere că învăţatul nu este foarte important şi nu sunt interesaţi de acest lucru. Doi dintre aceştia
împărtăşesc aceeaşi opinie, conform căreia în România nu se găsesc locuri de muncă iar salariul
nu este satisfăcător, aşa că şi ei îşi doresc la rândul lor să plece în ţara în care se află şi părinţii lor
19
după terminarea învăţământului gimnazial, iar celălalt elev consideră că pentru meseria pe care
şi-o doreşte el este importantă “îndemânarea”, pentru că el vrea să lucreze în construcţii, “unde se
câştigă bine şi nici să înveţi bine nu e nevoie”.
20
4. Concluzie
Rezultatele studiu arată faptul că acei copii ai căror părinţi sunt plecaţi din ţară, se confruntă
cu stări emoţionale dificile, de tristeţe, izolare, insecuritate. Totodată, plecarea părinţilor
afectează şi calitatea comunicării în cadrul familiei, modalitatea de comunicarea cea mai
frecventă fiind conversaţiile telefonice, pe durata şederii părinţilor în străinătate. Deşi aceştia
comunică relativ des, problema stării interioare sau dificultăţile pe care copiii le întâmpină nu
sunt abordate. În unele cazuri, relaţiile dintre copii cu părinţii lor s-au degradat, în alte cazuri
depărtarea fizică i-a apropiat. Copiii au mărturisit că îşi dau seama de eforturile depuse de părinţi
pentru a le oferi un trai de viaţă mai bun şi îşi doresc să nu-i dezamăgească.
Migrarea părinţilor se manifestă diferit în ceea ce priveşte impactul pe care îl are asupra
performanţelor şcolare. De cele mai multe ori, rezultatele la învăţătură scad, din cauza lipsei
suportului părinţilor şi monitorizării primite din partea acestora sau din pricina faptului că şi-au
format convingerea că studiile sunt inutile. Există desigur şi cazuri în care din dorinţa de a le
demonstra părinţilor că eforturile pe care aceştia le depun pentru asigurarea tuturor condiţiilor
necesare dezvoltării, copiii sunt motivaţi să obţină o performanţă şcolară foarte bună şi nu în
ultimul rând, evoluţia copiilor ai căror părinţi nu sunt în ţară, depinde în mare măsură de
personalitatea lor.
21
5. Bibliografie
(2012).http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia%20natalitatii%20si%20fertilitatii%20in%20Romania_n.pdf, accesat 29 Aprilie 2013
(2012). http://www.revistacalitateavietii.ro/2012/CV-4-2012/01.pdf ,accesat 2 Mai 2013
Adler, A. (1996). Cunoașterea omului. București: Editura Iri.
Diaconu, M., & Jinga, I. (2004). Pedagogie. București: Editura ASE.
Institutul Max Planck pentru Cercetări Demografice, I. N. (2007). Studiul Generaţii și Gen” Raport valul I, Fondu ONU pentru Populaţie.
Pescaru, M. (2010). Consecințele migrației familiei contemporane asupra creșterii și educării copiilor. Universitatea din Pitești.
Fenomenul migraţionist din perspectiva aderării României la UE: http://www.ier.ro/documente/studiideimpactPaisII_ro/Pais2_studiu_5_ro.pdf,accesat 3 Mai 2013
Soros, F. (2007). Efectele migrației: copiii rămași acasă.
Stăiculescu, C. (2012). Școala și comunitatea locală, parteneriat pentru educație. București: Editura ASE.
22
Recommended