View
397
Download
1
Category
Preview:
DESCRIPTION
licenta
Citation preview
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ BUCUREŞTI
LUCRARE DE LICENȚĂ
Libertatea de exprimare
Coordonator Ştiinţific Lectunivdr Ifrim Roxana
Student Tanasă Robert-Veronel
București 2012
- 1 -
CUPRINS
Introducere 3
Capitolul I Generalități 5
I1 Definirea și consacrarea legislativă 5
I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul drepturilor și libertăților
fundamentale 7
I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare 9
I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare 10
Capitolul II Libertatea de exprimareComponente 11
II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf 11
II11 Libertatea de opinie 11
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei 12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare 13
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei 14
II15 Libertatea presei 14
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune 18
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de exprimare ndash cel de-al
doilea paragraf 20
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media 37
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO 46
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave Sancţionare
Admisibilitate 46
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic 47
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat 47
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii nefondate 49
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii grave Admisibilitatea
unor sancţiuni 49
- 2 -
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea de exagerare 50
CONCLUZII 54
BIBLIOGRAFIE 57
- 3 -
Introducere
Convenţia europeană pentru Drepturile Omului este cea mai importantă formă de
exprimare a ataşamentului profund al Statelor membre ale Consiliului Europei faţă de valorile
democraţiei păcii şi justiţiei iar prin intermediul lor faţă de respectarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale indivizilor aflaţi sub jurisdicţia lor1
Convenţia europeană pentru Drepturile Omului (icircn continuare bdquoConvenţiardquo) a fost
semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 Pe parcursul ultimilor 50 de ani acest instrument a evoluat
graţie interpretărilor dispoziţiilor sale de către Curtea europeană a Drepturilor Omului şi Comisia
europeană a Drepturilor Omului2 precum şi datorită activităţii Consiliului Europei Cel din urmă
a adoptat protocoale adiţionale care au extins domeniul de aplicare al Convenţiei rezoluţii şi
recomandări care au dezvoltat şi au propus norme de conduită Statelor membre şi au impus
sancţiuni statelor care nu respectau prevederile acestui instrument
Aproape toate Statele Părţi la Convenţia europeană pentru Drepturile Omului au integrat
Convenţia icircn legislaţia lor naţională Astfel Convenţia este parte a sistemului de drept al Statelor
Părţi şi aplicarea prevederilor ei este obligatorie pentru instanţele judecătoreşti naţionale şi
autorităţile publice naţionale Respectiv orice individ afl at sub jurisdicţia Statelor vizate se
bucură de drepturile şi obligaţiunile care decurg din Convenţie şi prin urmare poate icircn cadrul
intern invoca direct textul Convenţiei şi jurisprudenţa Curţii care trebuie să fi e aplicate de
instanţele judecătoreşti naţionale Mai mult decăt atacirct autorităţile naţionale inclusiv instanţele
judecătoreşti trebuie să acorde Convenţiei prioritate asupra oricărei legi naţionale ce contravine
ei sau jurisprudenţei Curţii
Textul Convenţiei nu poate fi interpretat separat de jurisprudenţa sa Convenţia
funcţionează icircn conformitate cu un sistem de drept comun Hotăracircrile Curţii europene a
Drepturilor Omului (icircn continuare Curtea) explică şi interpreteză textul Ele constituie precedente
obligatorii al căror statut juridic este cel al normelor juridice obligatorii Prin urmare odată cu
ratifi carea Convenţiei autorităţile naţionale ale Statelor semnatare inclusiv cele care practică un
1 Introducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte Consiliul Europei 1994
2 Icircn conformitate cu Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului au
format un organ unic Curtea europeană a Drepturilor Omului
- 4 -
sistem de drept civil bdquocontinentalrdquo trebuie să considere hotăracircrile Curţii legi obligatorii Din
această cauză textul acestui manual se va referi icircn mod extensiv la jurisprudenţa Curţii Icircn această
ordine de idei trebuie să icircnţelegem că icircn prezent chiar şi sistemele tradiţionale de drept
continental practică un sistem mixt de drept continental şi de drept comun unde jurisprudenţa
are aceiaşi valoare ca şi legile adoptate de Parlament
Interpretarea textului Convenţiei este dinamică şi evolutivă ceea ce evidenţiază faptul că
Convenţia este un instrument iu care trebuie interpretat icircn lumina condiţiilor actuale Respectiv
Curtea este (şi trebuie să fi e) infl uenţată de schimbările şi convergenţele standardelor acceptate
icircn toate Statele membre ale Consiliului Europei
Conform spiritului general al Convenţiei responsabilitatea iniţială şi primară de a
proteja drepturile consacrate icircn Convenţie revine Icircnaltelor Părţi Contractante Curtea a fost
instituită pentru a monitoriza acţiunile statelor exercitacircndu-şi competenţa de revizuire Astfel
marja de apreciere conferită autorităţilor naţionale este coordonată cu supravegherea europeană
Doctrina marjei de apreciere se aplică icircn mod diferit şi nivelul discreţionar permis statelor variază
icircn funcţie de context Statului i se acordă o largă libertate de apreciere icircn cazuri de urgenţă
publică icircn conformitate cu prevederile articolului 15 sau icircn anumite domenii cum ar fi protecţia
libertăţii de exprimare icircn care lipsa unei concepţii comune icircn Statele Contractante duce la
reducerea aproape completă a puterii discreţionare
Scopul acestui ghid este de a ajuta judecătorii de toate nivele să asigure soluţionarea
tuturor cauzelor care vizează libertatea de exprimare icircn conformitate cu obligaţiile impuse de
articolul 10 din Convenţie aşa cum au fost dezvoltate de Curtea de la Strasbourg
- 5 -
Capitolul I Generalități
I1 Definirea și consacrarea legislativă
Libertatea de exprimare reprezintă una dintre condițiile primordiale pentru existența unei
societăți democratice Proclamarea ei cu acest titlu icircn drepturilor omului este reflectată icircn dreptul
intern prin consacrarea ca drept fundamental icircn art 30 alin(1) din Constituția Romacircniei
(1) Libertatea de exprimare a gacircndurilor a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de
orice fel prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare
icircn public sunt inviolabile
(2) Cenzura de orice fel este interzisatilde
(3) Libertatea presei implicatilde si libertatea de a icircnființa publicații
(4) Nici o publicație nu poate fi suprimatatilde
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masatilde obligația de a face publicatilde sursa
finanțatilderii
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea onoarea viata particularatilde a
persoanei și nici dreptul la propria imagine
(7) Sunt interzise de lege defatildeimarea țatilderii și a națiunii icircndemnul la ratildezboi de agresiune la uratilde
naționalatilde rasialatilde de clasatilde sau religioasatilde incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violențatilde publicatilde precum și manifestatilderile obscene contrare bunelor moravuri
(8) Ratildespunderea civilatilde pentru informația sau pentru creația adusatilde la cunoștințatilde publicatilde revine
editorului sau realizatorului autorului organizatorului manifestatilderii artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Delictele de
presatilde se stabilesc prin lege
Prin urmare libertatea de exprimare reprezintă posibilitatea omului de a-și exprima
prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn
public gacircndurile opiniile credințele religioase și creațiile spirituale de orice fel
Constituția Romacircniei interzice cenzura de orice fel Este o prevedere constituțională
decisiva pentru libertatea de exprimare Libertatea de exprimare declarată inviolabila reprezintă
principiul iar toate celelalte dispoziții ale art 30 trebuie interpretate icircn sensul respectării acestui
principiu Orice interpretare contrara care ar tinde să transforme excepțiile icircn regula ar fi de
natură să icircncalce voința constituantei voință exprimată expres
- 6 -
Această garantare a libertații de exprimare este tradițională icircn dreptul constituțional
romacircnesc Principiul stabilit de Constituția din 1866( Art 24 Constituțiunea garantează tuturor
libertatea de a comunica și publica ideile și opiunile lor prin graiu prin scris și prin presă fiecare
fiind respundetor de abusul acestor libertăți icircn casurile determinate prin Codicele penal care icircn
acestă privință se va revisui și complecta fără icircnsă a se putea restricircnge dreptul de sine sau a se
icircnființa o lege escepțională Delictele de presă sunt judecate de juriu Nici censura nici o altă
măsură preventivă pentru aparițiunea vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va
putea reicircnființa Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisațiunea prealabilă a
autoritatei Nicio cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori editori tipografi și litografi Presa
nu va fi supusș niciodata sub regimul avertismentului Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea
fi suspendată sau suprimată Autorul este respundetor pentru scrierile sale iar in lipsa autorului
sunt respundetori sau girantul sau editorul Veri ce jurnal trebue să aibă un girant responsabil care
să se bucure de drepturile civile si politicerdquo) a fost preluat aproape ad literam de Constituția din
1923 Chiar Constituția autoritara din 1938 il proclamă icircntr-o formă mai atenuata3
Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră această libertate icircn art 10
1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiodifuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare
2 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor
formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa
publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau
pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti4
3 httpregielivero
4 httpprovitabucurestiro
- 7 -
I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul
drepturilor și libertăților fundamentale
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti5
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351
- 8 -
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți
libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt
independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate
negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit
sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al
individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu
pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și
garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este
aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evoluție
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
- 9 -
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare
trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată
să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior
I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare
Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de
exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot
fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau
creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere
orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din
Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a
unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un
fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și
persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu
numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de
libertatea de exprimare
Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct
mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este
susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de
exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și
trebuie protejată eficient
- 10 -
I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare
Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de
exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru
abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele
răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale
răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală
Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului
sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin
exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile
stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct
privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta
urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din
punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală
reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind
repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a
libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita
daune pentru prejudiciul moral astfel suferit
Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt
considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)
ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva
tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această
libertate
- 11 -
Capitolul II Libertatea de exprimareComponente
II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf
Primul paragraf din Articolul 10 prevede că
bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo
Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare
libertatea de opinie
libertatea de a primi informaţii şi idei
libertatea de a comunica informaţii şi idei
Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice
şi fără a ţine seama de frontiere
II11 Libertatea de opinie
Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate
de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea
restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor
bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi
democraticerdquo6
Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să
opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea
informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru
exercitarea libertăţii de opinie
Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile
consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca
6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van
Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413
- 12 -
urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei
persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei
Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa
politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea
unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii
şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de
guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere
bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei
bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale
unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării
fiecărei persoanerdquo8
Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986
este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele
privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de
informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9
Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii
de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul
Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre
postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul
de a avea contact reciproc direct10
Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa
numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a
decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11
Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o
contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi
7 Voght v Germania 1995
8 Handyside v Regatul Unit 1976
9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
11 Mark intern v Germania 1989
- 13 -
democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată
numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative
artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea
societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea
unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu
problemele majore actualerdquo12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a
ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd
distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că
bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este
susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar
exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele
fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13
Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment
sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se
formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban
Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de
valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14
Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau
speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10
Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena
politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care
este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea
probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept
naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo
care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a
12
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
14 Dalban v Romacircnia 1999
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 1 -
CUPRINS
Introducere 3
Capitolul I Generalități 5
I1 Definirea și consacrarea legislativă 5
I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul drepturilor și libertăților
fundamentale 7
I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare 9
I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare 10
Capitolul II Libertatea de exprimareComponente 11
II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf 11
II11 Libertatea de opinie 11
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei 12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare 13
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei 14
II15 Libertatea presei 14
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune 18
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de exprimare ndash cel de-al
doilea paragraf 20
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media 37
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO 46
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave Sancţionare
Admisibilitate 46
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic 47
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat 47
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii nefondate 49
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii grave Admisibilitatea
unor sancţiuni 49
- 2 -
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea de exagerare 50
CONCLUZII 54
BIBLIOGRAFIE 57
- 3 -
Introducere
Convenţia europeană pentru Drepturile Omului este cea mai importantă formă de
exprimare a ataşamentului profund al Statelor membre ale Consiliului Europei faţă de valorile
democraţiei păcii şi justiţiei iar prin intermediul lor faţă de respectarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale indivizilor aflaţi sub jurisdicţia lor1
Convenţia europeană pentru Drepturile Omului (icircn continuare bdquoConvenţiardquo) a fost
semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 Pe parcursul ultimilor 50 de ani acest instrument a evoluat
graţie interpretărilor dispoziţiilor sale de către Curtea europeană a Drepturilor Omului şi Comisia
europeană a Drepturilor Omului2 precum şi datorită activităţii Consiliului Europei Cel din urmă
a adoptat protocoale adiţionale care au extins domeniul de aplicare al Convenţiei rezoluţii şi
recomandări care au dezvoltat şi au propus norme de conduită Statelor membre şi au impus
sancţiuni statelor care nu respectau prevederile acestui instrument
Aproape toate Statele Părţi la Convenţia europeană pentru Drepturile Omului au integrat
Convenţia icircn legislaţia lor naţională Astfel Convenţia este parte a sistemului de drept al Statelor
Părţi şi aplicarea prevederilor ei este obligatorie pentru instanţele judecătoreşti naţionale şi
autorităţile publice naţionale Respectiv orice individ afl at sub jurisdicţia Statelor vizate se
bucură de drepturile şi obligaţiunile care decurg din Convenţie şi prin urmare poate icircn cadrul
intern invoca direct textul Convenţiei şi jurisprudenţa Curţii care trebuie să fi e aplicate de
instanţele judecătoreşti naţionale Mai mult decăt atacirct autorităţile naţionale inclusiv instanţele
judecătoreşti trebuie să acorde Convenţiei prioritate asupra oricărei legi naţionale ce contravine
ei sau jurisprudenţei Curţii
Textul Convenţiei nu poate fi interpretat separat de jurisprudenţa sa Convenţia
funcţionează icircn conformitate cu un sistem de drept comun Hotăracircrile Curţii europene a
Drepturilor Omului (icircn continuare Curtea) explică şi interpreteză textul Ele constituie precedente
obligatorii al căror statut juridic este cel al normelor juridice obligatorii Prin urmare odată cu
ratifi carea Convenţiei autorităţile naţionale ale Statelor semnatare inclusiv cele care practică un
1 Introducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte Consiliul Europei 1994
2 Icircn conformitate cu Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului au
format un organ unic Curtea europeană a Drepturilor Omului
- 4 -
sistem de drept civil bdquocontinentalrdquo trebuie să considere hotăracircrile Curţii legi obligatorii Din
această cauză textul acestui manual se va referi icircn mod extensiv la jurisprudenţa Curţii Icircn această
ordine de idei trebuie să icircnţelegem că icircn prezent chiar şi sistemele tradiţionale de drept
continental practică un sistem mixt de drept continental şi de drept comun unde jurisprudenţa
are aceiaşi valoare ca şi legile adoptate de Parlament
Interpretarea textului Convenţiei este dinamică şi evolutivă ceea ce evidenţiază faptul că
Convenţia este un instrument iu care trebuie interpretat icircn lumina condiţiilor actuale Respectiv
Curtea este (şi trebuie să fi e) infl uenţată de schimbările şi convergenţele standardelor acceptate
icircn toate Statele membre ale Consiliului Europei
Conform spiritului general al Convenţiei responsabilitatea iniţială şi primară de a
proteja drepturile consacrate icircn Convenţie revine Icircnaltelor Părţi Contractante Curtea a fost
instituită pentru a monitoriza acţiunile statelor exercitacircndu-şi competenţa de revizuire Astfel
marja de apreciere conferită autorităţilor naţionale este coordonată cu supravegherea europeană
Doctrina marjei de apreciere se aplică icircn mod diferit şi nivelul discreţionar permis statelor variază
icircn funcţie de context Statului i se acordă o largă libertate de apreciere icircn cazuri de urgenţă
publică icircn conformitate cu prevederile articolului 15 sau icircn anumite domenii cum ar fi protecţia
libertăţii de exprimare icircn care lipsa unei concepţii comune icircn Statele Contractante duce la
reducerea aproape completă a puterii discreţionare
Scopul acestui ghid este de a ajuta judecătorii de toate nivele să asigure soluţionarea
tuturor cauzelor care vizează libertatea de exprimare icircn conformitate cu obligaţiile impuse de
articolul 10 din Convenţie aşa cum au fost dezvoltate de Curtea de la Strasbourg
- 5 -
Capitolul I Generalități
I1 Definirea și consacrarea legislativă
Libertatea de exprimare reprezintă una dintre condițiile primordiale pentru existența unei
societăți democratice Proclamarea ei cu acest titlu icircn drepturilor omului este reflectată icircn dreptul
intern prin consacrarea ca drept fundamental icircn art 30 alin(1) din Constituția Romacircniei
(1) Libertatea de exprimare a gacircndurilor a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de
orice fel prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare
icircn public sunt inviolabile
(2) Cenzura de orice fel este interzisatilde
(3) Libertatea presei implicatilde si libertatea de a icircnființa publicații
(4) Nici o publicație nu poate fi suprimatatilde
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masatilde obligația de a face publicatilde sursa
finanțatilderii
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea onoarea viata particularatilde a
persoanei și nici dreptul la propria imagine
(7) Sunt interzise de lege defatildeimarea țatilderii și a națiunii icircndemnul la ratildezboi de agresiune la uratilde
naționalatilde rasialatilde de clasatilde sau religioasatilde incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violențatilde publicatilde precum și manifestatilderile obscene contrare bunelor moravuri
(8) Ratildespunderea civilatilde pentru informația sau pentru creația adusatilde la cunoștințatilde publicatilde revine
editorului sau realizatorului autorului organizatorului manifestatilderii artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Delictele de
presatilde se stabilesc prin lege
Prin urmare libertatea de exprimare reprezintă posibilitatea omului de a-și exprima
prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn
public gacircndurile opiniile credințele religioase și creațiile spirituale de orice fel
Constituția Romacircniei interzice cenzura de orice fel Este o prevedere constituțională
decisiva pentru libertatea de exprimare Libertatea de exprimare declarată inviolabila reprezintă
principiul iar toate celelalte dispoziții ale art 30 trebuie interpretate icircn sensul respectării acestui
principiu Orice interpretare contrara care ar tinde să transforme excepțiile icircn regula ar fi de
natură să icircncalce voința constituantei voință exprimată expres
- 6 -
Această garantare a libertații de exprimare este tradițională icircn dreptul constituțional
romacircnesc Principiul stabilit de Constituția din 1866( Art 24 Constituțiunea garantează tuturor
libertatea de a comunica și publica ideile și opiunile lor prin graiu prin scris și prin presă fiecare
fiind respundetor de abusul acestor libertăți icircn casurile determinate prin Codicele penal care icircn
acestă privință se va revisui și complecta fără icircnsă a se putea restricircnge dreptul de sine sau a se
icircnființa o lege escepțională Delictele de presă sunt judecate de juriu Nici censura nici o altă
măsură preventivă pentru aparițiunea vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va
putea reicircnființa Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisațiunea prealabilă a
autoritatei Nicio cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori editori tipografi și litografi Presa
nu va fi supusș niciodata sub regimul avertismentului Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea
fi suspendată sau suprimată Autorul este respundetor pentru scrierile sale iar in lipsa autorului
sunt respundetori sau girantul sau editorul Veri ce jurnal trebue să aibă un girant responsabil care
să se bucure de drepturile civile si politicerdquo) a fost preluat aproape ad literam de Constituția din
1923 Chiar Constituția autoritara din 1938 il proclamă icircntr-o formă mai atenuata3
Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră această libertate icircn art 10
1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiodifuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare
2 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor
formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa
publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau
pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti4
3 httpregielivero
4 httpprovitabucurestiro
- 7 -
I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul
drepturilor și libertăților fundamentale
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti5
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351
- 8 -
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți
libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt
independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate
negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit
sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al
individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu
pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și
garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este
aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evoluție
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
- 9 -
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare
trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată
să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior
I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare
Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de
exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot
fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau
creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere
orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din
Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a
unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un
fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și
persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu
numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de
libertatea de exprimare
Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct
mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este
susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de
exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și
trebuie protejată eficient
- 10 -
I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare
Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de
exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru
abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele
răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale
răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală
Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului
sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin
exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile
stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct
privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta
urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din
punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală
reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind
repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a
libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita
daune pentru prejudiciul moral astfel suferit
Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt
considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)
ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva
tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această
libertate
- 11 -
Capitolul II Libertatea de exprimareComponente
II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf
Primul paragraf din Articolul 10 prevede că
bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo
Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare
libertatea de opinie
libertatea de a primi informaţii şi idei
libertatea de a comunica informaţii şi idei
Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice
şi fără a ţine seama de frontiere
II11 Libertatea de opinie
Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate
de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea
restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor
bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi
democraticerdquo6
Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să
opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea
informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru
exercitarea libertăţii de opinie
Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile
consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca
6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van
Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413
- 12 -
urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei
persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei
Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa
politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea
unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii
şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de
guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere
bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei
bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale
unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării
fiecărei persoanerdquo8
Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986
este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele
privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de
informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9
Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii
de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul
Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre
postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul
de a avea contact reciproc direct10
Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa
numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a
decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11
Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o
contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi
7 Voght v Germania 1995
8 Handyside v Regatul Unit 1976
9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
11 Mark intern v Germania 1989
- 13 -
democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată
numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative
artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea
societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea
unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu
problemele majore actualerdquo12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a
ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd
distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că
bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este
susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar
exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele
fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13
Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment
sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se
formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban
Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de
valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14
Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau
speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10
Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena
politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care
este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea
probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept
naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo
care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a
12
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
14 Dalban v Romacircnia 1999
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 2 -
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea de exagerare 50
CONCLUZII 54
BIBLIOGRAFIE 57
- 3 -
Introducere
Convenţia europeană pentru Drepturile Omului este cea mai importantă formă de
exprimare a ataşamentului profund al Statelor membre ale Consiliului Europei faţă de valorile
democraţiei păcii şi justiţiei iar prin intermediul lor faţă de respectarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale indivizilor aflaţi sub jurisdicţia lor1
Convenţia europeană pentru Drepturile Omului (icircn continuare bdquoConvenţiardquo) a fost
semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 Pe parcursul ultimilor 50 de ani acest instrument a evoluat
graţie interpretărilor dispoziţiilor sale de către Curtea europeană a Drepturilor Omului şi Comisia
europeană a Drepturilor Omului2 precum şi datorită activităţii Consiliului Europei Cel din urmă
a adoptat protocoale adiţionale care au extins domeniul de aplicare al Convenţiei rezoluţii şi
recomandări care au dezvoltat şi au propus norme de conduită Statelor membre şi au impus
sancţiuni statelor care nu respectau prevederile acestui instrument
Aproape toate Statele Părţi la Convenţia europeană pentru Drepturile Omului au integrat
Convenţia icircn legislaţia lor naţională Astfel Convenţia este parte a sistemului de drept al Statelor
Părţi şi aplicarea prevederilor ei este obligatorie pentru instanţele judecătoreşti naţionale şi
autorităţile publice naţionale Respectiv orice individ afl at sub jurisdicţia Statelor vizate se
bucură de drepturile şi obligaţiunile care decurg din Convenţie şi prin urmare poate icircn cadrul
intern invoca direct textul Convenţiei şi jurisprudenţa Curţii care trebuie să fi e aplicate de
instanţele judecătoreşti naţionale Mai mult decăt atacirct autorităţile naţionale inclusiv instanţele
judecătoreşti trebuie să acorde Convenţiei prioritate asupra oricărei legi naţionale ce contravine
ei sau jurisprudenţei Curţii
Textul Convenţiei nu poate fi interpretat separat de jurisprudenţa sa Convenţia
funcţionează icircn conformitate cu un sistem de drept comun Hotăracircrile Curţii europene a
Drepturilor Omului (icircn continuare Curtea) explică şi interpreteză textul Ele constituie precedente
obligatorii al căror statut juridic este cel al normelor juridice obligatorii Prin urmare odată cu
ratifi carea Convenţiei autorităţile naţionale ale Statelor semnatare inclusiv cele care practică un
1 Introducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte Consiliul Europei 1994
2 Icircn conformitate cu Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului au
format un organ unic Curtea europeană a Drepturilor Omului
- 4 -
sistem de drept civil bdquocontinentalrdquo trebuie să considere hotăracircrile Curţii legi obligatorii Din
această cauză textul acestui manual se va referi icircn mod extensiv la jurisprudenţa Curţii Icircn această
ordine de idei trebuie să icircnţelegem că icircn prezent chiar şi sistemele tradiţionale de drept
continental practică un sistem mixt de drept continental şi de drept comun unde jurisprudenţa
are aceiaşi valoare ca şi legile adoptate de Parlament
Interpretarea textului Convenţiei este dinamică şi evolutivă ceea ce evidenţiază faptul că
Convenţia este un instrument iu care trebuie interpretat icircn lumina condiţiilor actuale Respectiv
Curtea este (şi trebuie să fi e) infl uenţată de schimbările şi convergenţele standardelor acceptate
icircn toate Statele membre ale Consiliului Europei
Conform spiritului general al Convenţiei responsabilitatea iniţială şi primară de a
proteja drepturile consacrate icircn Convenţie revine Icircnaltelor Părţi Contractante Curtea a fost
instituită pentru a monitoriza acţiunile statelor exercitacircndu-şi competenţa de revizuire Astfel
marja de apreciere conferită autorităţilor naţionale este coordonată cu supravegherea europeană
Doctrina marjei de apreciere se aplică icircn mod diferit şi nivelul discreţionar permis statelor variază
icircn funcţie de context Statului i se acordă o largă libertate de apreciere icircn cazuri de urgenţă
publică icircn conformitate cu prevederile articolului 15 sau icircn anumite domenii cum ar fi protecţia
libertăţii de exprimare icircn care lipsa unei concepţii comune icircn Statele Contractante duce la
reducerea aproape completă a puterii discreţionare
Scopul acestui ghid este de a ajuta judecătorii de toate nivele să asigure soluţionarea
tuturor cauzelor care vizează libertatea de exprimare icircn conformitate cu obligaţiile impuse de
articolul 10 din Convenţie aşa cum au fost dezvoltate de Curtea de la Strasbourg
- 5 -
Capitolul I Generalități
I1 Definirea și consacrarea legislativă
Libertatea de exprimare reprezintă una dintre condițiile primordiale pentru existența unei
societăți democratice Proclamarea ei cu acest titlu icircn drepturilor omului este reflectată icircn dreptul
intern prin consacrarea ca drept fundamental icircn art 30 alin(1) din Constituția Romacircniei
(1) Libertatea de exprimare a gacircndurilor a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de
orice fel prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare
icircn public sunt inviolabile
(2) Cenzura de orice fel este interzisatilde
(3) Libertatea presei implicatilde si libertatea de a icircnființa publicații
(4) Nici o publicație nu poate fi suprimatatilde
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masatilde obligația de a face publicatilde sursa
finanțatilderii
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea onoarea viata particularatilde a
persoanei și nici dreptul la propria imagine
(7) Sunt interzise de lege defatildeimarea țatilderii și a națiunii icircndemnul la ratildezboi de agresiune la uratilde
naționalatilde rasialatilde de clasatilde sau religioasatilde incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violențatilde publicatilde precum și manifestatilderile obscene contrare bunelor moravuri
(8) Ratildespunderea civilatilde pentru informația sau pentru creația adusatilde la cunoștințatilde publicatilde revine
editorului sau realizatorului autorului organizatorului manifestatilderii artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Delictele de
presatilde se stabilesc prin lege
Prin urmare libertatea de exprimare reprezintă posibilitatea omului de a-și exprima
prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn
public gacircndurile opiniile credințele religioase și creațiile spirituale de orice fel
Constituția Romacircniei interzice cenzura de orice fel Este o prevedere constituțională
decisiva pentru libertatea de exprimare Libertatea de exprimare declarată inviolabila reprezintă
principiul iar toate celelalte dispoziții ale art 30 trebuie interpretate icircn sensul respectării acestui
principiu Orice interpretare contrara care ar tinde să transforme excepțiile icircn regula ar fi de
natură să icircncalce voința constituantei voință exprimată expres
- 6 -
Această garantare a libertații de exprimare este tradițională icircn dreptul constituțional
romacircnesc Principiul stabilit de Constituția din 1866( Art 24 Constituțiunea garantează tuturor
libertatea de a comunica și publica ideile și opiunile lor prin graiu prin scris și prin presă fiecare
fiind respundetor de abusul acestor libertăți icircn casurile determinate prin Codicele penal care icircn
acestă privință se va revisui și complecta fără icircnsă a se putea restricircnge dreptul de sine sau a se
icircnființa o lege escepțională Delictele de presă sunt judecate de juriu Nici censura nici o altă
măsură preventivă pentru aparițiunea vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va
putea reicircnființa Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisațiunea prealabilă a
autoritatei Nicio cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori editori tipografi și litografi Presa
nu va fi supusș niciodata sub regimul avertismentului Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea
fi suspendată sau suprimată Autorul este respundetor pentru scrierile sale iar in lipsa autorului
sunt respundetori sau girantul sau editorul Veri ce jurnal trebue să aibă un girant responsabil care
să se bucure de drepturile civile si politicerdquo) a fost preluat aproape ad literam de Constituția din
1923 Chiar Constituția autoritara din 1938 il proclamă icircntr-o formă mai atenuata3
Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră această libertate icircn art 10
1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiodifuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare
2 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor
formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa
publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau
pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti4
3 httpregielivero
4 httpprovitabucurestiro
- 7 -
I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul
drepturilor și libertăților fundamentale
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti5
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351
- 8 -
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți
libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt
independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate
negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit
sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al
individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu
pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și
garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este
aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evoluție
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
- 9 -
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare
trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată
să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior
I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare
Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de
exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot
fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau
creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere
orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din
Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a
unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un
fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și
persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu
numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de
libertatea de exprimare
Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct
mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este
susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de
exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și
trebuie protejată eficient
- 10 -
I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare
Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de
exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru
abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele
răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale
răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală
Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului
sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin
exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile
stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct
privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta
urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din
punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală
reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind
repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a
libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita
daune pentru prejudiciul moral astfel suferit
Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt
considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)
ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva
tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această
libertate
- 11 -
Capitolul II Libertatea de exprimareComponente
II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf
Primul paragraf din Articolul 10 prevede că
bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo
Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare
libertatea de opinie
libertatea de a primi informaţii şi idei
libertatea de a comunica informaţii şi idei
Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice
şi fără a ţine seama de frontiere
II11 Libertatea de opinie
Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate
de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea
restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor
bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi
democraticerdquo6
Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să
opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea
informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru
exercitarea libertăţii de opinie
Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile
consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca
6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van
Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413
- 12 -
urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei
persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei
Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa
politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea
unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii
şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de
guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere
bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei
bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale
unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării
fiecărei persoanerdquo8
Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986
este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele
privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de
informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9
Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii
de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul
Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre
postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul
de a avea contact reciproc direct10
Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa
numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a
decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11
Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o
contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi
7 Voght v Germania 1995
8 Handyside v Regatul Unit 1976
9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
11 Mark intern v Germania 1989
- 13 -
democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată
numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative
artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea
societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea
unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu
problemele majore actualerdquo12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a
ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd
distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că
bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este
susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar
exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele
fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13
Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment
sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se
formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban
Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de
valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14
Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau
speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10
Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena
politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care
este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea
probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept
naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo
care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a
12
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
14 Dalban v Romacircnia 1999
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 3 -
Introducere
Convenţia europeană pentru Drepturile Omului este cea mai importantă formă de
exprimare a ataşamentului profund al Statelor membre ale Consiliului Europei faţă de valorile
democraţiei păcii şi justiţiei iar prin intermediul lor faţă de respectarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale indivizilor aflaţi sub jurisdicţia lor1
Convenţia europeană pentru Drepturile Omului (icircn continuare bdquoConvenţiardquo) a fost
semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 Pe parcursul ultimilor 50 de ani acest instrument a evoluat
graţie interpretărilor dispoziţiilor sale de către Curtea europeană a Drepturilor Omului şi Comisia
europeană a Drepturilor Omului2 precum şi datorită activităţii Consiliului Europei Cel din urmă
a adoptat protocoale adiţionale care au extins domeniul de aplicare al Convenţiei rezoluţii şi
recomandări care au dezvoltat şi au propus norme de conduită Statelor membre şi au impus
sancţiuni statelor care nu respectau prevederile acestui instrument
Aproape toate Statele Părţi la Convenţia europeană pentru Drepturile Omului au integrat
Convenţia icircn legislaţia lor naţională Astfel Convenţia este parte a sistemului de drept al Statelor
Părţi şi aplicarea prevederilor ei este obligatorie pentru instanţele judecătoreşti naţionale şi
autorităţile publice naţionale Respectiv orice individ afl at sub jurisdicţia Statelor vizate se
bucură de drepturile şi obligaţiunile care decurg din Convenţie şi prin urmare poate icircn cadrul
intern invoca direct textul Convenţiei şi jurisprudenţa Curţii care trebuie să fi e aplicate de
instanţele judecătoreşti naţionale Mai mult decăt atacirct autorităţile naţionale inclusiv instanţele
judecătoreşti trebuie să acorde Convenţiei prioritate asupra oricărei legi naţionale ce contravine
ei sau jurisprudenţei Curţii
Textul Convenţiei nu poate fi interpretat separat de jurisprudenţa sa Convenţia
funcţionează icircn conformitate cu un sistem de drept comun Hotăracircrile Curţii europene a
Drepturilor Omului (icircn continuare Curtea) explică şi interpreteză textul Ele constituie precedente
obligatorii al căror statut juridic este cel al normelor juridice obligatorii Prin urmare odată cu
ratifi carea Convenţiei autorităţile naţionale ale Statelor semnatare inclusiv cele care practică un
1 Introducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte Consiliul Europei 1994
2 Icircn conformitate cu Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului au
format un organ unic Curtea europeană a Drepturilor Omului
- 4 -
sistem de drept civil bdquocontinentalrdquo trebuie să considere hotăracircrile Curţii legi obligatorii Din
această cauză textul acestui manual se va referi icircn mod extensiv la jurisprudenţa Curţii Icircn această
ordine de idei trebuie să icircnţelegem că icircn prezent chiar şi sistemele tradiţionale de drept
continental practică un sistem mixt de drept continental şi de drept comun unde jurisprudenţa
are aceiaşi valoare ca şi legile adoptate de Parlament
Interpretarea textului Convenţiei este dinamică şi evolutivă ceea ce evidenţiază faptul că
Convenţia este un instrument iu care trebuie interpretat icircn lumina condiţiilor actuale Respectiv
Curtea este (şi trebuie să fi e) infl uenţată de schimbările şi convergenţele standardelor acceptate
icircn toate Statele membre ale Consiliului Europei
Conform spiritului general al Convenţiei responsabilitatea iniţială şi primară de a
proteja drepturile consacrate icircn Convenţie revine Icircnaltelor Părţi Contractante Curtea a fost
instituită pentru a monitoriza acţiunile statelor exercitacircndu-şi competenţa de revizuire Astfel
marja de apreciere conferită autorităţilor naţionale este coordonată cu supravegherea europeană
Doctrina marjei de apreciere se aplică icircn mod diferit şi nivelul discreţionar permis statelor variază
icircn funcţie de context Statului i se acordă o largă libertate de apreciere icircn cazuri de urgenţă
publică icircn conformitate cu prevederile articolului 15 sau icircn anumite domenii cum ar fi protecţia
libertăţii de exprimare icircn care lipsa unei concepţii comune icircn Statele Contractante duce la
reducerea aproape completă a puterii discreţionare
Scopul acestui ghid este de a ajuta judecătorii de toate nivele să asigure soluţionarea
tuturor cauzelor care vizează libertatea de exprimare icircn conformitate cu obligaţiile impuse de
articolul 10 din Convenţie aşa cum au fost dezvoltate de Curtea de la Strasbourg
- 5 -
Capitolul I Generalități
I1 Definirea și consacrarea legislativă
Libertatea de exprimare reprezintă una dintre condițiile primordiale pentru existența unei
societăți democratice Proclamarea ei cu acest titlu icircn drepturilor omului este reflectată icircn dreptul
intern prin consacrarea ca drept fundamental icircn art 30 alin(1) din Constituția Romacircniei
(1) Libertatea de exprimare a gacircndurilor a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de
orice fel prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare
icircn public sunt inviolabile
(2) Cenzura de orice fel este interzisatilde
(3) Libertatea presei implicatilde si libertatea de a icircnființa publicații
(4) Nici o publicație nu poate fi suprimatatilde
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masatilde obligația de a face publicatilde sursa
finanțatilderii
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea onoarea viata particularatilde a
persoanei și nici dreptul la propria imagine
(7) Sunt interzise de lege defatildeimarea țatilderii și a națiunii icircndemnul la ratildezboi de agresiune la uratilde
naționalatilde rasialatilde de clasatilde sau religioasatilde incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violențatilde publicatilde precum și manifestatilderile obscene contrare bunelor moravuri
(8) Ratildespunderea civilatilde pentru informația sau pentru creația adusatilde la cunoștințatilde publicatilde revine
editorului sau realizatorului autorului organizatorului manifestatilderii artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Delictele de
presatilde se stabilesc prin lege
Prin urmare libertatea de exprimare reprezintă posibilitatea omului de a-și exprima
prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn
public gacircndurile opiniile credințele religioase și creațiile spirituale de orice fel
Constituția Romacircniei interzice cenzura de orice fel Este o prevedere constituțională
decisiva pentru libertatea de exprimare Libertatea de exprimare declarată inviolabila reprezintă
principiul iar toate celelalte dispoziții ale art 30 trebuie interpretate icircn sensul respectării acestui
principiu Orice interpretare contrara care ar tinde să transforme excepțiile icircn regula ar fi de
natură să icircncalce voința constituantei voință exprimată expres
- 6 -
Această garantare a libertații de exprimare este tradițională icircn dreptul constituțional
romacircnesc Principiul stabilit de Constituția din 1866( Art 24 Constituțiunea garantează tuturor
libertatea de a comunica și publica ideile și opiunile lor prin graiu prin scris și prin presă fiecare
fiind respundetor de abusul acestor libertăți icircn casurile determinate prin Codicele penal care icircn
acestă privință se va revisui și complecta fără icircnsă a se putea restricircnge dreptul de sine sau a se
icircnființa o lege escepțională Delictele de presă sunt judecate de juriu Nici censura nici o altă
măsură preventivă pentru aparițiunea vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va
putea reicircnființa Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisațiunea prealabilă a
autoritatei Nicio cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori editori tipografi și litografi Presa
nu va fi supusș niciodata sub regimul avertismentului Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea
fi suspendată sau suprimată Autorul este respundetor pentru scrierile sale iar in lipsa autorului
sunt respundetori sau girantul sau editorul Veri ce jurnal trebue să aibă un girant responsabil care
să se bucure de drepturile civile si politicerdquo) a fost preluat aproape ad literam de Constituția din
1923 Chiar Constituția autoritara din 1938 il proclamă icircntr-o formă mai atenuata3
Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră această libertate icircn art 10
1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiodifuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare
2 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor
formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa
publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau
pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti4
3 httpregielivero
4 httpprovitabucurestiro
- 7 -
I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul
drepturilor și libertăților fundamentale
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti5
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351
- 8 -
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți
libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt
independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate
negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit
sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al
individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu
pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și
garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este
aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evoluție
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
- 9 -
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare
trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată
să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior
I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare
Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de
exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot
fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau
creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere
orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din
Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a
unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un
fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și
persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu
numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de
libertatea de exprimare
Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct
mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este
susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de
exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și
trebuie protejată eficient
- 10 -
I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare
Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de
exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru
abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele
răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale
răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală
Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului
sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin
exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile
stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct
privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta
urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din
punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală
reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind
repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a
libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita
daune pentru prejudiciul moral astfel suferit
Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt
considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)
ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva
tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această
libertate
- 11 -
Capitolul II Libertatea de exprimareComponente
II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf
Primul paragraf din Articolul 10 prevede că
bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo
Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare
libertatea de opinie
libertatea de a primi informaţii şi idei
libertatea de a comunica informaţii şi idei
Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice
şi fără a ţine seama de frontiere
II11 Libertatea de opinie
Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate
de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea
restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor
bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi
democraticerdquo6
Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să
opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea
informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru
exercitarea libertăţii de opinie
Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile
consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca
6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van
Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413
- 12 -
urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei
persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei
Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa
politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea
unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii
şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de
guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere
bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei
bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale
unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării
fiecărei persoanerdquo8
Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986
este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele
privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de
informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9
Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii
de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul
Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre
postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul
de a avea contact reciproc direct10
Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa
numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a
decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11
Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o
contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi
7 Voght v Germania 1995
8 Handyside v Regatul Unit 1976
9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
11 Mark intern v Germania 1989
- 13 -
democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată
numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative
artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea
societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea
unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu
problemele majore actualerdquo12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a
ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd
distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că
bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este
susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar
exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele
fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13
Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment
sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se
formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban
Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de
valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14
Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau
speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10
Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena
politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care
este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea
probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept
naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo
care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a
12
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
14 Dalban v Romacircnia 1999
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 4 -
sistem de drept civil bdquocontinentalrdquo trebuie să considere hotăracircrile Curţii legi obligatorii Din
această cauză textul acestui manual se va referi icircn mod extensiv la jurisprudenţa Curţii Icircn această
ordine de idei trebuie să icircnţelegem că icircn prezent chiar şi sistemele tradiţionale de drept
continental practică un sistem mixt de drept continental şi de drept comun unde jurisprudenţa
are aceiaşi valoare ca şi legile adoptate de Parlament
Interpretarea textului Convenţiei este dinamică şi evolutivă ceea ce evidenţiază faptul că
Convenţia este un instrument iu care trebuie interpretat icircn lumina condiţiilor actuale Respectiv
Curtea este (şi trebuie să fi e) infl uenţată de schimbările şi convergenţele standardelor acceptate
icircn toate Statele membre ale Consiliului Europei
Conform spiritului general al Convenţiei responsabilitatea iniţială şi primară de a
proteja drepturile consacrate icircn Convenţie revine Icircnaltelor Părţi Contractante Curtea a fost
instituită pentru a monitoriza acţiunile statelor exercitacircndu-şi competenţa de revizuire Astfel
marja de apreciere conferită autorităţilor naţionale este coordonată cu supravegherea europeană
Doctrina marjei de apreciere se aplică icircn mod diferit şi nivelul discreţionar permis statelor variază
icircn funcţie de context Statului i se acordă o largă libertate de apreciere icircn cazuri de urgenţă
publică icircn conformitate cu prevederile articolului 15 sau icircn anumite domenii cum ar fi protecţia
libertăţii de exprimare icircn care lipsa unei concepţii comune icircn Statele Contractante duce la
reducerea aproape completă a puterii discreţionare
Scopul acestui ghid este de a ajuta judecătorii de toate nivele să asigure soluţionarea
tuturor cauzelor care vizează libertatea de exprimare icircn conformitate cu obligaţiile impuse de
articolul 10 din Convenţie aşa cum au fost dezvoltate de Curtea de la Strasbourg
- 5 -
Capitolul I Generalități
I1 Definirea și consacrarea legislativă
Libertatea de exprimare reprezintă una dintre condițiile primordiale pentru existența unei
societăți democratice Proclamarea ei cu acest titlu icircn drepturilor omului este reflectată icircn dreptul
intern prin consacrarea ca drept fundamental icircn art 30 alin(1) din Constituția Romacircniei
(1) Libertatea de exprimare a gacircndurilor a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de
orice fel prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare
icircn public sunt inviolabile
(2) Cenzura de orice fel este interzisatilde
(3) Libertatea presei implicatilde si libertatea de a icircnființa publicații
(4) Nici o publicație nu poate fi suprimatatilde
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masatilde obligația de a face publicatilde sursa
finanțatilderii
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea onoarea viata particularatilde a
persoanei și nici dreptul la propria imagine
(7) Sunt interzise de lege defatildeimarea țatilderii și a națiunii icircndemnul la ratildezboi de agresiune la uratilde
naționalatilde rasialatilde de clasatilde sau religioasatilde incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violențatilde publicatilde precum și manifestatilderile obscene contrare bunelor moravuri
(8) Ratildespunderea civilatilde pentru informația sau pentru creația adusatilde la cunoștințatilde publicatilde revine
editorului sau realizatorului autorului organizatorului manifestatilderii artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Delictele de
presatilde se stabilesc prin lege
Prin urmare libertatea de exprimare reprezintă posibilitatea omului de a-și exprima
prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn
public gacircndurile opiniile credințele religioase și creațiile spirituale de orice fel
Constituția Romacircniei interzice cenzura de orice fel Este o prevedere constituțională
decisiva pentru libertatea de exprimare Libertatea de exprimare declarată inviolabila reprezintă
principiul iar toate celelalte dispoziții ale art 30 trebuie interpretate icircn sensul respectării acestui
principiu Orice interpretare contrara care ar tinde să transforme excepțiile icircn regula ar fi de
natură să icircncalce voința constituantei voință exprimată expres
- 6 -
Această garantare a libertații de exprimare este tradițională icircn dreptul constituțional
romacircnesc Principiul stabilit de Constituția din 1866( Art 24 Constituțiunea garantează tuturor
libertatea de a comunica și publica ideile și opiunile lor prin graiu prin scris și prin presă fiecare
fiind respundetor de abusul acestor libertăți icircn casurile determinate prin Codicele penal care icircn
acestă privință se va revisui și complecta fără icircnsă a se putea restricircnge dreptul de sine sau a se
icircnființa o lege escepțională Delictele de presă sunt judecate de juriu Nici censura nici o altă
măsură preventivă pentru aparițiunea vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va
putea reicircnființa Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisațiunea prealabilă a
autoritatei Nicio cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori editori tipografi și litografi Presa
nu va fi supusș niciodata sub regimul avertismentului Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea
fi suspendată sau suprimată Autorul este respundetor pentru scrierile sale iar in lipsa autorului
sunt respundetori sau girantul sau editorul Veri ce jurnal trebue să aibă un girant responsabil care
să se bucure de drepturile civile si politicerdquo) a fost preluat aproape ad literam de Constituția din
1923 Chiar Constituția autoritara din 1938 il proclamă icircntr-o formă mai atenuata3
Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră această libertate icircn art 10
1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiodifuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare
2 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor
formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa
publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau
pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti4
3 httpregielivero
4 httpprovitabucurestiro
- 7 -
I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul
drepturilor și libertăților fundamentale
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti5
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351
- 8 -
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți
libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt
independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate
negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit
sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al
individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu
pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și
garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este
aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evoluție
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
- 9 -
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare
trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată
să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior
I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare
Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de
exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot
fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau
creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere
orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din
Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a
unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un
fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și
persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu
numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de
libertatea de exprimare
Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct
mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este
susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de
exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și
trebuie protejată eficient
- 10 -
I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare
Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de
exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru
abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele
răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale
răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală
Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului
sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin
exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile
stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct
privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta
urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din
punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală
reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind
repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a
libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita
daune pentru prejudiciul moral astfel suferit
Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt
considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)
ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva
tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această
libertate
- 11 -
Capitolul II Libertatea de exprimareComponente
II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf
Primul paragraf din Articolul 10 prevede că
bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo
Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare
libertatea de opinie
libertatea de a primi informaţii şi idei
libertatea de a comunica informaţii şi idei
Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice
şi fără a ţine seama de frontiere
II11 Libertatea de opinie
Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate
de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea
restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor
bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi
democraticerdquo6
Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să
opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea
informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru
exercitarea libertăţii de opinie
Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile
consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca
6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van
Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413
- 12 -
urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei
persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei
Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa
politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea
unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii
şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de
guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere
bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei
bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale
unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării
fiecărei persoanerdquo8
Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986
este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele
privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de
informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9
Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii
de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul
Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre
postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul
de a avea contact reciproc direct10
Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa
numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a
decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11
Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o
contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi
7 Voght v Germania 1995
8 Handyside v Regatul Unit 1976
9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
11 Mark intern v Germania 1989
- 13 -
democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată
numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative
artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea
societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea
unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu
problemele majore actualerdquo12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a
ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd
distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că
bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este
susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar
exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele
fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13
Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment
sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se
formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban
Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de
valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14
Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau
speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10
Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena
politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care
este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea
probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept
naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo
care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a
12
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
14 Dalban v Romacircnia 1999
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 5 -
Capitolul I Generalități
I1 Definirea și consacrarea legislativă
Libertatea de exprimare reprezintă una dintre condițiile primordiale pentru existența unei
societăți democratice Proclamarea ei cu acest titlu icircn drepturilor omului este reflectată icircn dreptul
intern prin consacrarea ca drept fundamental icircn art 30 alin(1) din Constituția Romacircniei
(1) Libertatea de exprimare a gacircndurilor a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de
orice fel prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare
icircn public sunt inviolabile
(2) Cenzura de orice fel este interzisatilde
(3) Libertatea presei implicatilde si libertatea de a icircnființa publicații
(4) Nici o publicație nu poate fi suprimatatilde
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masatilde obligația de a face publicatilde sursa
finanțatilderii
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea onoarea viata particularatilde a
persoanei și nici dreptul la propria imagine
(7) Sunt interzise de lege defatildeimarea țatilderii și a națiunii icircndemnul la ratildezboi de agresiune la uratilde
naționalatilde rasialatilde de clasatilde sau religioasatilde incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violențatilde publicatilde precum și manifestatilderile obscene contrare bunelor moravuri
(8) Ratildespunderea civilatilde pentru informația sau pentru creația adusatilde la cunoștințatilde publicatilde revine
editorului sau realizatorului autorului organizatorului manifestatilderii artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Delictele de
presatilde se stabilesc prin lege
Prin urmare libertatea de exprimare reprezintă posibilitatea omului de a-și exprima
prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn
public gacircndurile opiniile credințele religioase și creațiile spirituale de orice fel
Constituția Romacircniei interzice cenzura de orice fel Este o prevedere constituțională
decisiva pentru libertatea de exprimare Libertatea de exprimare declarată inviolabila reprezintă
principiul iar toate celelalte dispoziții ale art 30 trebuie interpretate icircn sensul respectării acestui
principiu Orice interpretare contrara care ar tinde să transforme excepțiile icircn regula ar fi de
natură să icircncalce voința constituantei voință exprimată expres
- 6 -
Această garantare a libertații de exprimare este tradițională icircn dreptul constituțional
romacircnesc Principiul stabilit de Constituția din 1866( Art 24 Constituțiunea garantează tuturor
libertatea de a comunica și publica ideile și opiunile lor prin graiu prin scris și prin presă fiecare
fiind respundetor de abusul acestor libertăți icircn casurile determinate prin Codicele penal care icircn
acestă privință se va revisui și complecta fără icircnsă a se putea restricircnge dreptul de sine sau a se
icircnființa o lege escepțională Delictele de presă sunt judecate de juriu Nici censura nici o altă
măsură preventivă pentru aparițiunea vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va
putea reicircnființa Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisațiunea prealabilă a
autoritatei Nicio cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori editori tipografi și litografi Presa
nu va fi supusș niciodata sub regimul avertismentului Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea
fi suspendată sau suprimată Autorul este respundetor pentru scrierile sale iar in lipsa autorului
sunt respundetori sau girantul sau editorul Veri ce jurnal trebue să aibă un girant responsabil care
să se bucure de drepturile civile si politicerdquo) a fost preluat aproape ad literam de Constituția din
1923 Chiar Constituția autoritara din 1938 il proclamă icircntr-o formă mai atenuata3
Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră această libertate icircn art 10
1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiodifuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare
2 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor
formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa
publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau
pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti4
3 httpregielivero
4 httpprovitabucurestiro
- 7 -
I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul
drepturilor și libertăților fundamentale
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti5
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351
- 8 -
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți
libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt
independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate
negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit
sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al
individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu
pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și
garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este
aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evoluție
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
- 9 -
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare
trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată
să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior
I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare
Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de
exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot
fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau
creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere
orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din
Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a
unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un
fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și
persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu
numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de
libertatea de exprimare
Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct
mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este
susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de
exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și
trebuie protejată eficient
- 10 -
I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare
Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de
exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru
abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele
răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale
răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală
Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului
sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin
exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile
stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct
privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta
urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din
punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală
reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind
repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a
libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita
daune pentru prejudiciul moral astfel suferit
Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt
considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)
ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva
tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această
libertate
- 11 -
Capitolul II Libertatea de exprimareComponente
II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf
Primul paragraf din Articolul 10 prevede că
bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo
Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare
libertatea de opinie
libertatea de a primi informaţii şi idei
libertatea de a comunica informaţii şi idei
Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice
şi fără a ţine seama de frontiere
II11 Libertatea de opinie
Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate
de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea
restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor
bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi
democraticerdquo6
Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să
opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea
informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru
exercitarea libertăţii de opinie
Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile
consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca
6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van
Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413
- 12 -
urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei
persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei
Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa
politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea
unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii
şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de
guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere
bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei
bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale
unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării
fiecărei persoanerdquo8
Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986
este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele
privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de
informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9
Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii
de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul
Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre
postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul
de a avea contact reciproc direct10
Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa
numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a
decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11
Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o
contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi
7 Voght v Germania 1995
8 Handyside v Regatul Unit 1976
9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
11 Mark intern v Germania 1989
- 13 -
democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată
numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative
artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea
societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea
unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu
problemele majore actualerdquo12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a
ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd
distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că
bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este
susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar
exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele
fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13
Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment
sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se
formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban
Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de
valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14
Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau
speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10
Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena
politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care
este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea
probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept
naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo
care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a
12
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
14 Dalban v Romacircnia 1999
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 6 -
Această garantare a libertații de exprimare este tradițională icircn dreptul constituțional
romacircnesc Principiul stabilit de Constituția din 1866( Art 24 Constituțiunea garantează tuturor
libertatea de a comunica și publica ideile și opiunile lor prin graiu prin scris și prin presă fiecare
fiind respundetor de abusul acestor libertăți icircn casurile determinate prin Codicele penal care icircn
acestă privință se va revisui și complecta fără icircnsă a se putea restricircnge dreptul de sine sau a se
icircnființa o lege escepțională Delictele de presă sunt judecate de juriu Nici censura nici o altă
măsură preventivă pentru aparițiunea vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va
putea reicircnființa Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisațiunea prealabilă a
autoritatei Nicio cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori editori tipografi și litografi Presa
nu va fi supusș niciodata sub regimul avertismentului Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea
fi suspendată sau suprimată Autorul este respundetor pentru scrierile sale iar in lipsa autorului
sunt respundetori sau girantul sau editorul Veri ce jurnal trebue să aibă un girant responsabil care
să se bucure de drepturile civile si politicerdquo) a fost preluat aproape ad literam de Constituția din
1923 Chiar Constituția autoritara din 1938 il proclamă icircntr-o formă mai atenuata3
Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră această libertate icircn art 10
1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiodifuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare
2 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor
formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa
publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau
pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti4
3 httpregielivero
4 httpprovitabucurestiro
- 7 -
I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul
drepturilor și libertăților fundamentale
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti5
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351
- 8 -
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți
libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt
independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate
negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit
sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al
individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu
pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și
garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este
aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evoluție
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
- 9 -
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare
trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată
să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior
I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare
Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de
exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot
fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau
creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere
orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din
Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a
unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un
fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și
persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu
numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de
libertatea de exprimare
Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct
mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este
susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de
exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și
trebuie protejată eficient
- 10 -
I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare
Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de
exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru
abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele
răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale
răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală
Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului
sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin
exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile
stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct
privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta
urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din
punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală
reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind
repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a
libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita
daune pentru prejudiciul moral astfel suferit
Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt
considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)
ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva
tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această
libertate
- 11 -
Capitolul II Libertatea de exprimareComponente
II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf
Primul paragraf din Articolul 10 prevede că
bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo
Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare
libertatea de opinie
libertatea de a primi informaţii şi idei
libertatea de a comunica informaţii şi idei
Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice
şi fără a ţine seama de frontiere
II11 Libertatea de opinie
Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate
de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea
restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor
bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi
democraticerdquo6
Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să
opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea
informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru
exercitarea libertăţii de opinie
Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile
consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca
6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van
Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413
- 12 -
urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei
persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei
Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa
politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea
unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii
şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de
guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere
bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei
bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale
unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării
fiecărei persoanerdquo8
Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986
este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele
privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de
informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9
Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii
de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul
Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre
postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul
de a avea contact reciproc direct10
Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa
numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a
decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11
Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o
contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi
7 Voght v Germania 1995
8 Handyside v Regatul Unit 1976
9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
11 Mark intern v Germania 1989
- 13 -
democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată
numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative
artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea
societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea
unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu
problemele majore actualerdquo12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a
ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd
distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că
bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este
susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar
exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele
fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13
Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment
sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se
formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban
Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de
valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14
Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau
speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10
Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena
politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care
este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea
probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept
naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo
care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a
12
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
14 Dalban v Romacircnia 1999
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 7 -
I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul
drepturilor și libertăților fundamentale
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti5
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351
- 8 -
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți
libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt
independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate
negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit
sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al
individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu
pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și
garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este
aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evoluție
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
- 9 -
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare
trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată
să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior
I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare
Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de
exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot
fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau
creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere
orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din
Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a
unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un
fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și
persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu
numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de
libertatea de exprimare
Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct
mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este
susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de
exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și
trebuie protejată eficient
- 10 -
I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare
Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de
exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru
abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele
răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale
răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală
Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului
sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin
exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile
stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct
privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta
urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din
punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală
reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind
repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a
libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita
daune pentru prejudiciul moral astfel suferit
Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt
considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)
ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva
tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această
libertate
- 11 -
Capitolul II Libertatea de exprimareComponente
II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf
Primul paragraf din Articolul 10 prevede că
bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo
Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare
libertatea de opinie
libertatea de a primi informaţii şi idei
libertatea de a comunica informaţii şi idei
Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice
şi fără a ţine seama de frontiere
II11 Libertatea de opinie
Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate
de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea
restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor
bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi
democraticerdquo6
Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să
opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea
informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru
exercitarea libertăţii de opinie
Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile
consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca
6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van
Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413
- 12 -
urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei
persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei
Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa
politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea
unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii
şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de
guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere
bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei
bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale
unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării
fiecărei persoanerdquo8
Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986
este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele
privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de
informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9
Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii
de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul
Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre
postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul
de a avea contact reciproc direct10
Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa
numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a
decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11
Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o
contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi
7 Voght v Germania 1995
8 Handyside v Regatul Unit 1976
9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
11 Mark intern v Germania 1989
- 13 -
democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată
numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative
artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea
societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea
unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu
problemele majore actualerdquo12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a
ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd
distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că
bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este
susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar
exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele
fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13
Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment
sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se
formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban
Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de
valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14
Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau
speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10
Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena
politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care
este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea
probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept
naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo
care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a
12
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
14 Dalban v Romacircnia 1999
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 8 -
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți
libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt
independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate
negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit
sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al
individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu
pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și
garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este
aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evoluție
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
- 9 -
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare
trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată
să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior
I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare
Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de
exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot
fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau
creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere
orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din
Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a
unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un
fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și
persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu
numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de
libertatea de exprimare
Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct
mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este
susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de
exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și
trebuie protejată eficient
- 10 -
I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare
Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de
exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru
abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele
răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale
răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală
Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului
sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin
exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile
stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct
privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta
urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din
punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală
reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind
repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a
libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita
daune pentru prejudiciul moral astfel suferit
Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt
considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)
ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva
tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această
libertate
- 11 -
Capitolul II Libertatea de exprimareComponente
II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf
Primul paragraf din Articolul 10 prevede că
bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo
Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare
libertatea de opinie
libertatea de a primi informaţii şi idei
libertatea de a comunica informaţii şi idei
Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice
şi fără a ţine seama de frontiere
II11 Libertatea de opinie
Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate
de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea
restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor
bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi
democraticerdquo6
Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să
opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea
informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru
exercitarea libertăţii de opinie
Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile
consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca
6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van
Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413
- 12 -
urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei
persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei
Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa
politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea
unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii
şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de
guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere
bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei
bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale
unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării
fiecărei persoanerdquo8
Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986
este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele
privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de
informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9
Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii
de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul
Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre
postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul
de a avea contact reciproc direct10
Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa
numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a
decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11
Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o
contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi
7 Voght v Germania 1995
8 Handyside v Regatul Unit 1976
9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
11 Mark intern v Germania 1989
- 13 -
democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată
numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative
artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea
societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea
unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu
problemele majore actualerdquo12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a
ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd
distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că
bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este
susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar
exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele
fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13
Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment
sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se
formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban
Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de
valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14
Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau
speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10
Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena
politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care
este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea
probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept
naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo
care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a
12
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
14 Dalban v Romacircnia 1999
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 9 -
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare
trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată
să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior
I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare
Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de
exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot
fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau
creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere
orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din
Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a
unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un
fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și
persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu
numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de
libertatea de exprimare
Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct
mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este
susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de
exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și
trebuie protejată eficient
- 10 -
I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare
Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de
exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru
abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele
răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale
răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală
Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului
sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin
exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile
stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct
privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta
urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din
punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală
reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind
repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a
libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita
daune pentru prejudiciul moral astfel suferit
Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt
considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)
ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva
tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această
libertate
- 11 -
Capitolul II Libertatea de exprimareComponente
II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf
Primul paragraf din Articolul 10 prevede că
bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo
Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare
libertatea de opinie
libertatea de a primi informaţii şi idei
libertatea de a comunica informaţii şi idei
Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice
şi fără a ţine seama de frontiere
II11 Libertatea de opinie
Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate
de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea
restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor
bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi
democraticerdquo6
Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să
opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea
informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru
exercitarea libertăţii de opinie
Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile
consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca
6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van
Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413
- 12 -
urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei
persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei
Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa
politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea
unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii
şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de
guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere
bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei
bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale
unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării
fiecărei persoanerdquo8
Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986
este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele
privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de
informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9
Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii
de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul
Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre
postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul
de a avea contact reciproc direct10
Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa
numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a
decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11
Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o
contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi
7 Voght v Germania 1995
8 Handyside v Regatul Unit 1976
9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
11 Mark intern v Germania 1989
- 13 -
democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată
numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative
artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea
societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea
unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu
problemele majore actualerdquo12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a
ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd
distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că
bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este
susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar
exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele
fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13
Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment
sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se
formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban
Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de
valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14
Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau
speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10
Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena
politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care
este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea
probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept
naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo
care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a
12
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
14 Dalban v Romacircnia 1999
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 10 -
I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare
Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de
exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru
abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele
răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale
răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală
Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului
sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului
mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin
exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile
stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct
privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta
urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din
punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală
reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind
repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a
libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita
daune pentru prejudiciul moral astfel suferit
Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt
considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)
ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva
tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această
libertate
- 11 -
Capitolul II Libertatea de exprimareComponente
II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf
Primul paragraf din Articolul 10 prevede că
bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo
Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare
libertatea de opinie
libertatea de a primi informaţii şi idei
libertatea de a comunica informaţii şi idei
Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice
şi fără a ţine seama de frontiere
II11 Libertatea de opinie
Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate
de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea
restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor
bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi
democraticerdquo6
Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să
opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea
informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru
exercitarea libertăţii de opinie
Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile
consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca
6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van
Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413
- 12 -
urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei
persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei
Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa
politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea
unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii
şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de
guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere
bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei
bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale
unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării
fiecărei persoanerdquo8
Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986
este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele
privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de
informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9
Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii
de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul
Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre
postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul
de a avea contact reciproc direct10
Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa
numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a
decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11
Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o
contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi
7 Voght v Germania 1995
8 Handyside v Regatul Unit 1976
9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
11 Mark intern v Germania 1989
- 13 -
democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată
numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative
artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea
societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea
unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu
problemele majore actualerdquo12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a
ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd
distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că
bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este
susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar
exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele
fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13
Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment
sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se
formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban
Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de
valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14
Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau
speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10
Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena
politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care
este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea
probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept
naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo
care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a
12
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
14 Dalban v Romacircnia 1999
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 11 -
Capitolul II Libertatea de exprimareComponente
II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf
Primul paragraf din Articolul 10 prevede că
bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor
publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună
societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo
Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare
libertatea de opinie
libertatea de a primi informaţii şi idei
libertatea de a comunica informaţii şi idei
Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice
şi fără a ţine seama de frontiere
II11 Libertatea de opinie
Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate
de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea
restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor
bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi
democraticerdquo6
Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să
opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea
informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru
exercitarea libertăţii de opinie
Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile
consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca
6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van
Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413
- 12 -
urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei
persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei
Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa
politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea
unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii
şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de
guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere
bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei
bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale
unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării
fiecărei persoanerdquo8
Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986
este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele
privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de
informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9
Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii
de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul
Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre
postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul
de a avea contact reciproc direct10
Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa
numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a
decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11
Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o
contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi
7 Voght v Germania 1995
8 Handyside v Regatul Unit 1976
9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
11 Mark intern v Germania 1989
- 13 -
democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată
numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative
artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea
societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea
unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu
problemele majore actualerdquo12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a
ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd
distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că
bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este
susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar
exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele
fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13
Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment
sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se
formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban
Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de
valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14
Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau
speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10
Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena
politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care
este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea
probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept
naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo
care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a
12
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
14 Dalban v Romacircnia 1999
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 12 -
urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei
persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7
II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei
Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa
politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea
unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii
şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de
guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere
bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei
bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale
unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării
fiecărei persoanerdquo8
Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986
este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele
privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de
informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9
Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii
de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul
Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre
postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul
de a avea contact reciproc direct10
Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa
numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a
decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11
Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o
contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi
7 Voght v Germania 1995
8 Handyside v Regatul Unit 1976
9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
11 Mark intern v Germania 1989
- 13 -
democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată
numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative
artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea
societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea
unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu
problemele majore actualerdquo12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a
ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd
distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că
bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este
susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar
exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele
fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13
Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment
sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se
formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban
Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de
valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14
Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau
speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10
Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena
politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care
este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea
probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept
naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo
care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a
12
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
14 Dalban v Romacircnia 1999
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 13 -
democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată
numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative
artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea
societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea
unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu
problemele majore actualerdquo12
II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a
ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd
distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că
bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este
susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar
exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele
fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13
Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment
sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se
formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban
Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de
valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14
Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau
speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10
Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena
politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care
este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea
probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept
naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo
care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a
12
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
14 Dalban v Romacircnia 1999
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 14 -
recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui
spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus
dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei
campanii de defăimare a lui GSrdquo15
Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un
ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui
interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie
să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază
faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare
După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o
judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice
suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază
faptică poate fi excesivărdquo16
II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei
Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a
căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de
asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17
Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn
masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de
asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn
special asupra problemelor de interes public
II15 Libertatea presei
Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se
vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale
presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul
de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18
15
Dalban v Romacircnia 1999
16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
17 Autronic v Elveţia1990
18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 15 -
Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi
termeni au semnificaţii juridice diferite
Astfel socotim că termenul de libertate presupune
a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar
stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia
b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri
subiectul posesor al libertăţii
c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea
libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată
De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea
celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu
există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este
garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune
la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte
libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie
Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la
punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus
d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)
pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie
icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului
dreptului informaţia de interes public sau de interes personal
e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu
icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a
furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal
Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a
primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de
exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media
Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se
dă o reglementare mai precisă astfel
1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 16 -
2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea
de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub
formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa
3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă
icircndatoriri şi răspunderi speciale
Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod
expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes
public
Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra
dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la
libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea
de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea
puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994
Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei
Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o
cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn
prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că
drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate
prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie
Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului
media sunt prevăzute icircn art 20 astfel
ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi
a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris
sau orice alt mijloc de comunicare
b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare
Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn
exercitarea acestor libertăţi
2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură
prealabilă
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 17 -
3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de
comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la
aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului
societăţii şi a diferitelor limbi din Spania
4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se
poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti
Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor
de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci
obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege
fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei
Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune
Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau
prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate
proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care
legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede
pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă
intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de
catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore
autoritatea judiciară
Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore
confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice
alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru
prevenirea şi reprimarea abuzurilor
Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se
prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn
conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează
drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a
instituţiilor publice
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 18 -
Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod
diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa
de reglementare a Parlamentului
Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile
agentului media sunt
a) Dreptul de acces la sursele de informare
b) Libertatea de opinie
c) Libertatea de exprimare
d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public
e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii
f) Dreptul de a informa
g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns
h) Dreptul de a-şi proteja sursele
i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare
j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei
Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul
defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele
posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi
prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de
lege
II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune
Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica
informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a
fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul
limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene
deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au
dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19
Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor
19
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 19 -
restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale
disponibilerdquo
Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la
multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de
radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea
libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20
Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de
autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce
atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din
articolul 10 Icircn cazul Groppera21
Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn
articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să
reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe
teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică
că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10
(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului
general urmărit de articolul icircn cauzărdquo
Icircn cazul Autronic Ag22
Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a
informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute
de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa
unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării
difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de
Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023
Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă
erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru
că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar
icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum
icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii
20
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990
22 Autronic AG v Elveţia 1990
23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 20 -
transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea
cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24
Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată
de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere
privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25
Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de
societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie
să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă
informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică
psihică şi morală
II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare ndash cel de-al doilea paragraf
Al doilea paragraf al articolului 10 prevede
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă
unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri
necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau
siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a
moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreştirdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo
Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de
exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului
la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17
prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru
un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini
24
Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993
25 Mark intern v Germania 1989
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 21 -
un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această
Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului
respectiv
De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu
este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta
rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei
unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică
acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun
unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică
critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona
şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de
exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese
plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul
la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni
prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit
aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a
dreptului respectiv
bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo
Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi
responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile
care reglementează drepturile şi libertăţile
Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat
libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune
bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle
şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus
jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o
capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele
beneficiază de o discreţie mai limitată
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 22 -
De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26
interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi
a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată
icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era
necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei
libertăţirdquo
La fel icircn speţa Hadjianastassiou27
un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea
informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice
privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale
Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului
care era justificată conform prevederilor paragrafului 2
bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de
bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate
Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind
rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor
luirdquo
La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-
un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa
Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28
autorităţile au interzis distribuirea
unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a
afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi
eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea
articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau
icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui
conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn
contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat
democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo
26
Engel şi Alţii v Olanda1976
27 Hadjianastassiou vGrecia 1992
28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 23 -
Icircn cauza Rommelfanger29
Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a
asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă
restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa
unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile
aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii
care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora
Icircn cauza Vogt30
Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată
unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost
destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii
politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de
acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii
Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn
activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis
că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul
democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este
legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie
de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din
Convenţierdquo
Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria
Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală
faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale
autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere
bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn
cauza Wille31
icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul
Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic
despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o
funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat
că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o
29
Rommelfanger raportul din 1989
30 Voght v Germania 1995
31 Wille v Liechtenstein 1999
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 24 -
funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul
10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici
icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate
cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn
discuţierdquo
Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar
avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la
dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul
unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a
petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil
de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă
Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea
absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii
speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate
etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri
pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează
categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic
categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de
categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea
datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele
membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd
includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie
să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea
naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii
Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un
caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2
Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de
asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd
limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei
persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32
32
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 25 -
instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind
publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a
menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes
publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei
presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi
idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile
sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo
inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10
cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să
furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33
Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn
domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict
şi tensiunerdquo34
Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă
atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a
icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea
violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd
astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a
fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii
naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale
mijloacelor de informare icircn masărdquo35
Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi
redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi
acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite
afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn
cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare
sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele
icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit
33
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
34 Sener v Turcia 2000
35 Sener v Turcia 2000
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 26 -
publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de
jenantă ar putea fi pentru public
bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo
Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare
stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la
existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de
exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale
Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36
(care presupune plata
unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37
icircnterzicerea
publicării38
sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39
confiscarea publicaţiilor sau a
oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40
refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41
icircnterzicerea exercităţii profesiei de
ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind
divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42
anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post
public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43
etc
Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de
către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea
informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile
icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de
ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea
publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au
36
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
37 Muller v Elveţia 1988
38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
41 Autronic AG v Elveţia 1990
42 Goodwin v Regatul Unit 1996
43 Wille v Lienchtenstein 1999
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 27 -
un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează
interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că
bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării
Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din
partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi
icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al
interesului faţă de acea informaţierdquo44
Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu
a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu
prevederile articolului 10
Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă
aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu
refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo
Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului
icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu
realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-
menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context
Curtea a declarat că
bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care
astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa
icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se
datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun
libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45
Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi
sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii
de exprimare
Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la
icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin
44
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
45 Gaweda v Polonia 2002
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 28 -
publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii
crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic
Curtea a afirmat că
rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere
icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri
şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46
Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de
icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că
bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor
acuzării de a executa sentinţardquo
In continuare Curtea a declarat că
bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie
să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi
sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47
Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici
Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri
implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a
declarat că
bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea
opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare
icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de
natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa
comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in
exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48
Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului
la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii
financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49
46
Castells v Spania 1992
47 Okcuoglu v Turcia 1999
48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 29 -
Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot
constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn
cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza
sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul
articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50
Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a
articolului 10 Curtea europeană a declarat
bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede
potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate
icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul
nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să
compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo
Suplimentar Curtea a constatat că
bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit
garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn
consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor
adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte
icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo
Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile
reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau
aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă
Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de
tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51
De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine
unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare52
Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a
fost tratată de către Curte icircn mod similar53
50
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
51 Muller v Elveţia 1988
52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994
53 Handyside v Regatul Unit 1976
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 30 -
Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o
ingerinţă icircn libertatea de exprimare
Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave
apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a
fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de
servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au
intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială
şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest
caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate
comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată
bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a
contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă
există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită
măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să
icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază
publicrdquo54
Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea
Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate
discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de
către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost
considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55
Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare
informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn
cauza Markt intern56
Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva
unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn
sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de
exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de
54
Barthold v Germania 1995
55 Casado Coca v Spania 1994
56 Markt intern v Germania 1989
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 31 -
apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din
articolul 10
bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale
poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau
icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie
exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului
pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau
interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la
publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia
intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea
de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57
Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi
protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării
unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a
documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt
considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un
amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58
Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o
altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe
percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului
icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor
prevăzute de legerdquo
Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare
trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi
publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii
57
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
58 Goodwin v Regatul Unit 1996
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 32 -
aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru
defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul
icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei
- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea
unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci
cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile
legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri
Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau
principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de
exprimare
De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului
englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie
pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo
De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59
şi Autronic60
Curtea a permis statului să se
bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii
acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului
obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară
Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de
fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile
parlamentare sau prin vot
Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta
este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie
publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61
bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie
să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile
unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată
cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie
capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn
59
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
60 Autronic v Elveţia 1990
61 Sunday Times v Regatul Unit 1979
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 33 -
circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie
previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De
asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă
iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe
legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar
interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo
Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun
satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o
ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62
Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece
nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat
dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo
In speţa Petra63
Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de
control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de
acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa
accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera
exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo
Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8
(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu
privire la libertatea de exprimare
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)
sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo
Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă
Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt
icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn
aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele
62
Rotaru v Romacircnia 2000
63 Petra v Romacircnia 1998
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 34 -
judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea
respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de
paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această
prevedere persoanelor vizate
De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist
acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare
a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea
urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie
privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de
interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a
interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini
Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor
funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau
funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie
a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat
sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de
necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută
de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu
va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau
funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar
proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu
sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2
Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo
bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo
bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt
prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime
pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale
nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn
orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de
aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de
normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 35 -
instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de
comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de
distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima
dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite
domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică
trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a
deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte
precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite
ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ
Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de
un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să
examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză
este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo
bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt
necesare icircntr-o societate democratică rdquo
Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele
judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la
următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo
Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese
prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn
exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare
bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea
naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială
adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare
De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un
ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia
de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor
prin care a fost exprimată o opinie etc
Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o
societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 36 -
democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să
stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări
speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare
Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64
Curtea a declarat că bdquoadjectivul
necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale
imperioaserdquo
Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi
sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională
de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care
pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă
Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn
evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul
european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate
inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65
De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema
concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10
Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să
respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de
exprimare
Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de
exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună
credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene
Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia
necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor
antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime
enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn
libertatea de exprimare
64
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 37 -
Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media
Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice
persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile
opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte
mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a
gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris
prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile
Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o
simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice
societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de
exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn
principiu icircn interesul general şi al ordinii publice
Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de
democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai
(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru
a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine
acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse
probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de
libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se
asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66
Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai
puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele
acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn
mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie
Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de
drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public
Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile
tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii
66
Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 38 -
dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate
manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a
activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi
icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public
Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a
cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile
Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a
libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima
opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu
responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera
libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi
publică67
Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan
Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor
libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de
gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei
iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de
Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei
susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte
păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e
responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se
impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei
Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn
timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei
celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena
politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a
comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform
Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a
cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este
motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător
67
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 39 -
mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată
Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient
unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către
public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68
Pe aceeaşi linie
Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii
acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a
demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul
la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69
Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările
opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care
reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70
Libertatea presei
nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează
Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt
prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este
interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate
fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică
sursa finanţării
Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a
aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă
icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică
pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii
şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a
drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
68
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme
Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti p 223
69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
p 46
70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003
pag 103
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 40 -
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi
Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui
editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-
credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de
exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71
Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării
Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist
condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a
constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate
ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare
provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe
ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72
Ca urmare
libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o
funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare
la viaţa privată a persoanei
Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea
libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii
folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la
responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii
orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice
restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin
lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul
normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi
ordonanţele guvernului aprobate de Parlament
Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt
icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a
71
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag105
72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu
Bucureşti 2002 pag106
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 41 -
fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se
icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73
Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea
de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii
particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim
sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură
naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la
violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini
scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu
art 53 din Constituţie
Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare
este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă
numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este
limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă
este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce
decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism
toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate
libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi
judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74
informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să
se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75
impusă de trăsăturile unei societăţi democratice
Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri
considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice
I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate
care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii
sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale
b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la
informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern
73
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369
74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370
75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 42 -
informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale
informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea
fondurilor publice
c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă
parlamentară
e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate
f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei
adopţii
g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate
II Informaţii legate de justiţie
Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie
juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la
revizuirea sentinţei
Se interzice
a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri
loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris
b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol
sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară
c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau
asupra deciziilor juridice
d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei
anarhiste
e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind
constituirea părţilor civile
f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte
de a fi citit icircn public
g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este
permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau
instanţă)
h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 43 -
i) - publicarea de informaţii din procese militare
III Referitor la minori
Se interzice
a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor
care şi-au părăsit părinţii
b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără
autorizaţia scrisă a procurorului Republicii
c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins
cercetat penal pentru crime sau alte delicte
d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar
nume sau iniţiale
e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună
icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege
IV Referitor la opinii
Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin
care se realizează
a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri
lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect
b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect
inclusiv tentativă
c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn
serviciul duşmanului
d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate
e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn
timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76
Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a
dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să
reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii
de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice
76
Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii
Editura Norma Bucureşti 1998 p 92
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 44 -
Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru
care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor
formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare
Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie
să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte
documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din
Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele
judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii
publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei
aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd
- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar
- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării
Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al
clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le
conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a
informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor
administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a
exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo
Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma
laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la
soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul
secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii
puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău
Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură
discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd
discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat
este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea
de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o
mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo
O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări
anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 45 -
sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele
Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o
responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor
afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia
de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau
a funcţionarului icircn cauză77
Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o
publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă
plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către
instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime
care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import
Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului
nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor
Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă
laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o
categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai
1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care
pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul
referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26
februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care
pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul
referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană
77
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 46 -
Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78
IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave
Sancţionare Admisibilitate
ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare
a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte
anumite limiterdquo
Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au
condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată
procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi
dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a
informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de
neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare
icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost
condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei
Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a
reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P
Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi
există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate
democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă
la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite
afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz
icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de
probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi
considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79
78
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 47 -
IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic
ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile
art 10 din Convenţierdquo
Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost
condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza
faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca
fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce
avea icircn compunere judecători militari alături de civili
Icircn drept
Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei
ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii
naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că
reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea
terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite
pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse
de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni
paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de
redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială
imperioasă astfel că art 10 a fost violat
Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să
fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn
procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura
infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de
independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80
IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat
ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său
poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo
80
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 48 -
Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui
proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi
martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o
notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze
inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă
curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un
proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a
formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune
interese
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul
de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le
susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de
exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de
echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii
ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi
acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul
procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul
trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu
atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a
fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a
afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără
interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii
unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale
ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate
fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De
aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi
sociale imperioase81
81
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 49 -
IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii
nefondate
ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă
atingere directă altei persoanerdquo
Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a
trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi
funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au
formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii
a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt
Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele
contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici
acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la
adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de
instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că
art 10 nu a fost violat82
IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii
grave Admisibilitatea unor sancţiuni
ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii
comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra
persoanei acuzaterdquo
Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol
icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se
intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau
Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are
nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era
senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci
82
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 50 -
turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii
din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii
La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra
reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea
penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul
nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa
supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor
daune morale de 75 milioane lei
Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă
că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată
fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat
fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale
Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost
colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi
morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba
veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne
documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea
a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie
nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară
stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată
proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică
manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83
IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea
de exagerare
Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă
este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu
Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din
83
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 51 -
urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a
unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul
prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi
acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului
de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care
a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului
ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a
Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă
procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul
de constituire al băncii
Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de
la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit
de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din
urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de
asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI
Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui
SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a
contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi
cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru
SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a
lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase
să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la
implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI
Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de
influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat
acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost
deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru
a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV
reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri
morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au
considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 52 -
consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi
laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo
Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului
bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a
demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa
de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din
septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru
calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua
reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV
Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea
proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins
fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei
expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe
fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă
publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător
altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost
arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost
atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei
Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn
ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn
niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii
cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci
conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de
instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere
Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse
de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva
respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi
utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese
compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea
de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 53 -
Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la
caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn
măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele
cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi
apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a
interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta
drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale
cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-
au bucurat de un proces echitabil
De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru
calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate
purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume
pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea
ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de
natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei
icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă
reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate
demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor
interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală
suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care
arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite
cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o
anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese
disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice
condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84
84
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 54 -
CONCLUZII
Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea
mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane
și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților
constituționale
Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn
materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că
libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la
libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și
libertatea presei
Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate
libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară
icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni
Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele
juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor
terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept
al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se
referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv
Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte
din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de
libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -
permițacircnd comunicarea cu ceilalti85
Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale
și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit
Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare
libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul
libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de
informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ
85
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 55 -
icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de
libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și
constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe
care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac
referiri la aceasta
Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut
complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de
opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar
neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte
Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate
pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a
interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului
care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul
politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți
Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este
aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu
enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea
posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice
dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai
mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire
Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe
lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără
libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și
nu ar exista evolutțe
J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea
sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul
intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține
elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din
doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate
atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 56 -
susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare
trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu
Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)
icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are
mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare
Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată
să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 57 -
BIBLIOGRAFIE
Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte
Consiliul Europei 1994
Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului
httpregielivero
httpprovitabucurestiro
Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru
Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990
Voght v Germania 1995
Handyside v Regatul Unit 1976
Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand
şi Alţii v Austria 2002
Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994
Mark intern v Germania 1989
Otto Preminger Intitute v Austria 1994
Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Dalban v Romacircnia 1999
Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002
Autronic v Elveţia1990
Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997
Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria
1993
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic AG v Elveţia 1990
Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001
Engel şi Alţii v Olanda1976
Hadjianastassiou vGrecia 1992
Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994
Rommelfanger raportul din 1989
Voght v Germania 1995
Wille v Liechtenstein 1999
Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000
Sener v Turcia 2000
Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999
Muller v Elveţia 1988
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 58 -
Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991
News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000
Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988
Autronic AG v Elveţia 1990
Goodwin v Regatul Unit 1996
Wille v Lienchtenstein 1999
Gaweda v Polonia 2002
Castells v Spania 1992
Okcuoglu v Turcia 1999
Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995
Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992
Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995
Muller v Elveţia 1988
Otto-Preminger Institute v Austria 1994
Handyside v Regatul Unit 1976
Barthold v Germania 1995
Casado Coca v Spania 1994
Markt intern v Germania 1989
Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989
Goodwin v Regatul Unit 1996
Groppera Radio AG v Elveţia 1990
Autronic v Elveţia 1990
Sunday Times v Regatul Unit 1979
Rotaru v Romacircnia 2000
Petra v Romacircnia 1998
Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995
Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999
N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997
Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a
presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002
JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele
romacircne nr82007 Editura Wolters
Kluwer Bucureşti
Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn
Pandectele romacircne nr 12003
Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996
Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti
1966
DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
- 59 -
VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001
httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml
CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097
CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096
CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196
CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399
CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006
692804
CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104
Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom
București 2006
Recommended