View
214
Download
2
Category
Preview:
Citation preview
Comănici Ioana Mihaela
SPR III
Inundaţiile
Inundaţiile constituie fenomene naturale şi sunt o componentă a ciclului hidrologic
natural al Pământului.
Acestea au marcat, de-a lungul vremii, dezvoltarea societăţii umane, ele fiind, din
punct de vedere geografic, cele mai răspândite dezastre de pe glob, cele mai mari
producătoare de pagube şi victime omeneşti.
Managementul riscului la inundaţii înseamnă aplicarea unor politici, proceduri şi
practici având ca obiective identificarea riscurilor, analiza şi evaluarea lor, tratarea,
monitorizarea şi reevaluarea riscurilor în vederea reducerii acestora, astfel încât comunităşile
umane să poată funcţiona într-un mediu fizic şi social durabil.
De-a lungul timpului, au existat mai multe forme de abordare a fenomenului, de la
noţiunea de luptă împotriva inundaîiilor, omul a trecut succesiv la noîiunile de apărare
împotriva inundaîiilor şi apoi la prevenirea inundaţiilor.
Inundaţiile produse în numeroase ţări în ultimii ani şi consecinţele lor au cindus, pe
fondul unei creşteri a responsabilităţii sociale, la o nouă abordare, aceea de management al
riscului la inundaţii, care se realizează coordonat de către toţi factorii responsabili şi care
Comănici Ioana Mihaela
SPR III
presupune conştientizarea şi implicarea comunităţilor umane în evitarea pierderilor de vieţi
omeneşti şi reducerea pagubelor.
Practica mondială a demonstrat că apariţia inundaţiilor nu poate fi evitată, însă ele pot
fi gestionate, iar efectele lor pot fi reduse printr-un proces sistematic, care conduc la un şir de
măsuri şi acţiuni meinte să contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene.
Managementul riscului la inundaţii este astfel rezultatul unei combinaţii ample, dintre
măsurile şi acţiunile preventive premergătoare producerii fenomenului, cele cu caracter
operativ din timpul desfăşurării inundaţiilor şi cele de refacere ăîntreprinse post inundaţii, de
reconstrucţie şi învăţăminte desprinse ca urmare a producerii fenomenului.1
Inundațiile au revenit în România, amenințând comunitățile din lungul râurilor și
amintindu-ne, o dată în plus, că pentru a evita dezastrele provocate de asemenea evenimente
avem nevoie de soluții pe termen lung, cu aplicare imediată. WWF atrage din nou atenția
asupra necesității de a lăsa suficient spațiu râurilor și cursurilor de apă din România, de a
reconecta râurile la vechile lunci inundabile și de a reconstrui zonele umede.
Având în vedere frecvența și intensitatea inundațiilor din România din ultimii ani, dar mai
ales pagubele provocate de acestea, concluzia nu poate fi decât una singură: țara noastră are
nevoie de măsuri urgente pentru managementul pe termen lung al riscului de inundații, care
să aibă la bază ultimele recomandări ale Uniunii Europene privind managementul inundațiilor
și adaptarea la schimbări climatice, precum și ale Comisiei Internaționale pentru Protecția
Fluviului Dunărea (ICPDR).
Riscul la inundații a crescut alarmant în ultimii ani, fiind amplificat de intervențiile umane
necontrolate: defrișări, lucrări de regularizare și îndiguire a cursurilor, fară a considera
alternative nestructurale, practici agricole ce au accentuat eroziunea solului, construcții în
zone cu risc la inundații, întreruperea permeabilității solului prin betonari nejustificate, lipsa
unor sisteme adecvate de colectare a apelor pluviale etc. Un impact semnificativ în creșterea
riscului la inundații l-a avut deconectarea luncilor râurilor de la sistemul natural de inundare.
Una dintre funcțiile de bază ale luncilor este aceea de a absorbi și reține apa în timpul
1 http://www.mmediu.ro/beta/domenii/managementul-apelor-2/managementul-riscului-la-inundatii/ accesat la data de 11.01.2015, ora 18.24
Comănici Ioana Mihaela
SPR III
viiturilor, atenuând riscul la inundații și de o elibera apoi treptat, compensând astfel
perioadele de secetă. Pierderea acestor zone și încorsetarea râurilor prin regularizări, la care
se adaugă și celelalte presiuni generate de activităţile umane, au impact atât la nivel local cât
și la scara bazinului hidrografic.
,,Refacerea luncilor inundabile sau asigurarea unor zone de retenție a apei la inundații care să
preia unda de viitură sunt măsuri care pot reduce semnificativ riscul la
inundații. Conceptul ,,mai mult spațiu pentru râuri”, inclus ca exemplu de bune practici în
Strategia Națională a României pentru gestionarea riscului la inundatii, trebuie să fie reflectat
și în practică, prin proiecte reale care să demonstreze impactul și beneficiile unei astfel de
abordări. România are cel mai mare potențial dintre țările dunărene pentru a demonstra
fezabilitatea unor astfel de soluții prin proiecte la scară mare, susține Orieta Hulea, Director
regional de conservare la WWF.
Elaborarea unui plan pe termen mediu şi lung, cu participarea tuturor factorilor interesaţi, este
o prioritate pentru România. Din acest motiv, WWF îşi oferă toate resursele şi expertiza celor
50 de ani de conservare şi recontrucţie ecologică pe tot globul în serviciul autorităţilor
publice din România, considerând orice întâlnire cu acestea drept prioritară, astfel încât să
avem, în sfârşit, o abordare unitară şi coerentă a acestor probleme la toate nivelurile de
decizie.
Proiectul “DANUBE FLOODRISK”
Evaluarea riscurilor de inundatii pentru zonele inundabile dunarene, adaptata nevoilor
partilor interesate din domeniu” s-a derulat timp de trei ani, in perioada mai 2009-aprilie
2012 si a urmarit imbunatatirea conditiilor de trai si a economiei in zonele inundabile aflate
de-a lungul Dunarii. Prin caracterul sau trans-disciplinar, proiectul a integrat o mare varietate
de parti interesate si grupuri active in domeniu. Iar prin dimensiunea strategica, de gestionare
a riscurilor de inundatii, a devenit un proiect-pilot si un exemplu de bune practici pentru
cooperarea in Programul Europa de Sud Est.
Comănici Ioana Mihaela
SPR III
Dunarea este una dintre cele mai importante axe naturale din Europa de Sud-Est, care
leaga majoritatea tarilor din zona si unde riscul de inundatii creste odata cu schimbarile
climatice. In ultimele decenii, cresterea numarului de asezari industriale si urbane in ariile
inundabile a provocat o acumulare de valori in zonele de risc, care poate conduce la daune
enorme in caz de inundatii. Un exemplu au fost evenimentele din anul 2006, cand inundatiile
catastrofale din Bazinul Dunarii au relevat vulnerabilitatea regiunii. De aceea, partenerii din
statele riverane au propus realizarea unui proiect prin care sa fie delimitat riscul de inundatii,
care sa contribuie la intelegerea proceselor si sa furnizeze instrumentele necesare pentru a
imbunatati managementul riscurilor.
Reducerea riscurilor in bazinele hidrografice internationale mari poate fi realizata
numai printr-o abordare transnationala, interdisciplinara si orientata spre partile interesate, in
cadrul unui proiect transnational comun. In acest caz, programul de cooperare transnationala
Sud-Estul Europei era cel mai potrivit pentru a asigura succesul colaborarii.
Astfel, DANUBE FLOODRISK s-a concentrat pe cele mai eficiente masuri pentru
reducerea riscului de inundatii: evaluarea riscurilor, cartografierea acestora, implicarea
partilor interesate si reducerea riscurilor printr-o planificare spatiala adecvata.
Proiectul a reunit 19 parteneri - universitati si institutii de cercetare, autoritati publice
nationale si locale, agentii, ONG-uri si alte parti interesate, care au dezvoltat impreuna:
un sistem scalabil de harti de risc pentru zonele inundabile dunarene,
o metodologie transnationala si un model pentru evaluarea riscurilor de inundatii si
cartografiere,
o serie de propuneri de masuri pentru atenuarea efectelor inundatiilor, ajustarea
planurilor de amenajare a teritoriului, evaluarea dezvoltarii economice in zonele inundabile si
cresterea gradului de constientizare a riscurilor de inundatii de catre autoritatile publice si
oamenii politici.2
Partenerul Lider de proiect a fost Ministerul Mediului si Padurilor din Romania.
2 http://mdrap.ro/comunicare/buletine/newsletter-mdrt?newsID=144&art=1045 accesat la data de 11.01.2015, ora 19.04
Recommended