7
Comănici Ioana Mihaela SPR III Inundaţiile Inundaţiile constituie fenomene naturale şi sunt o componentă a ciclului hidrologic natural al Pământului. Acestea au marcat, de-a lungul vremii, dezvoltarea societăţii umane, ele fiind, din punct de vedere geografic, cele mai răspândite dezastre de pe glob, cele mai mari producătoare de pagube şi victime omeneşti. Managementul riscului la inundaţii înseamnă aplicarea unor politici, proceduri şi practici având ca obiective identificarea riscurilor, analiza şi evaluarea lor, tratarea, monitorizarea şi reevaluarea riscurilor în vederea reducerii

Inundaţiileepoliticapublica.doc

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Inundaţiileepoliticapublica.doc

Comănici Ioana Mihaela

SPR III

Inundaţiile

Inundaţiile constituie fenomene naturale şi sunt o componentă a ciclului hidrologic

natural al Pământului.

Acestea au marcat, de-a lungul vremii, dezvoltarea societăţii umane, ele fiind, din

punct de vedere geografic, cele mai răspândite dezastre de pe glob, cele mai mari

producătoare de pagube şi victime omeneşti.

Managementul riscului la inundaţii înseamnă aplicarea unor politici, proceduri şi

practici având ca obiective identificarea riscurilor, analiza şi evaluarea lor, tratarea,

monitorizarea şi reevaluarea riscurilor în vederea reducerii acestora, astfel încât comunităşile

umane să poată funcţiona într-un mediu fizic şi social durabil.

De-a lungul timpului, au existat mai multe forme de abordare a fenomenului, de la

noţiunea de luptă împotriva inundaîiilor, omul a trecut succesiv la noîiunile de apărare

împotriva inundaîiilor şi apoi la prevenirea inundaţiilor.

Inundaţiile produse în numeroase ţări în ultimii ani şi consecinţele lor au cindus, pe

fondul unei creşteri a responsabilităţii sociale, la o nouă abordare, aceea de management al

riscului la inundaţii, care se realizează coordonat de către toţi factorii responsabili şi care

Page 2: Inundaţiileepoliticapublica.doc

Comănici Ioana Mihaela

SPR III

presupune conştientizarea şi implicarea comunităţilor umane în evitarea pierderilor de vieţi

omeneşti şi reducerea pagubelor.

Practica mondială a demonstrat că apariţia inundaţiilor nu poate fi evitată, însă ele pot

fi gestionate, iar efectele lor pot fi reduse printr-un proces sistematic, care conduc la un şir de

măsuri şi acţiuni meinte să contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene.

Managementul riscului la inundaţii este astfel rezultatul unei combinaţii ample, dintre

măsurile şi acţiunile preventive premergătoare producerii fenomenului, cele cu caracter

operativ din timpul desfăşurării inundaţiilor şi cele de refacere ăîntreprinse post inundaţii, de

reconstrucţie şi învăţăminte desprinse ca urmare a producerii fenomenului.1

Inundațiile au revenit în România, amenințând comunitățile din lungul râurilor și

amintindu-ne, o dată în plus, că pentru a evita dezastrele provocate de asemenea evenimente

avem nevoie de soluții pe termen lung, cu aplicare imediată. WWF atrage din nou atenția

asupra necesității de a lăsa suficient spațiu râurilor și cursurilor de apă din România, de a

reconecta râurile la vechile lunci inundabile și de a reconstrui zonele umede.

Având în vedere frecvența și intensitatea inundațiilor din România din ultimii ani, dar mai

ales pagubele provocate de acestea, concluzia nu poate fi decât una singură: țara noastră are

nevoie de măsuri urgente pentru managementul pe termen lung al riscului de inundații, care

să aibă la bază ultimele recomandări ale Uniunii Europene privind managementul inundațiilor

și adaptarea la schimbări climatice, precum și ale Comisiei Internaționale pentru Protecția

Fluviului Dunărea (ICPDR).

Riscul la inundații a crescut alarmant în ultimii ani, fiind amplificat de intervențiile umane

necontrolate: defrișări, lucrări de regularizare și îndiguire a cursurilor, fară a considera

alternative nestructurale, practici agricole ce au accentuat eroziunea solului, construcții în

zone cu risc la inundații, întreruperea permeabilității solului prin betonari nejustificate, lipsa

unor sisteme adecvate de colectare a apelor pluviale etc. Un impact semnificativ în creșterea

riscului la inundații l-a avut deconectarea luncilor râurilor de la sistemul natural de inundare.

Una dintre funcțiile de bază ale luncilor este aceea de a absorbi și reține apa în timpul

1 http://www.mmediu.ro/beta/domenii/managementul-apelor-2/managementul-riscului-la-inundatii/ accesat la data de 11.01.2015, ora 18.24

Page 3: Inundaţiileepoliticapublica.doc

Comănici Ioana Mihaela

SPR III

viiturilor, atenuând riscul la inundații și de o elibera apoi treptat, compensând astfel

perioadele de secetă. Pierderea acestor zone și încorsetarea râurilor prin regularizări, la care

se adaugă și celelalte presiuni generate de activităţile umane, au impact atât la nivel local cât

și la scara bazinului hidrografic.

,,Refacerea luncilor inundabile sau asigurarea unor zone de retenție a apei la inundații care să

preia unda de viitură sunt măsuri care pot reduce semnificativ riscul la

inundații. Conceptul ,,mai mult spațiu pentru râuri”, inclus ca exemplu de bune practici în

Strategia Națională a României pentru gestionarea riscului la inundatii, trebuie să fie reflectat

și în practică, prin proiecte reale care să demonstreze impactul și beneficiile unei astfel de

abordări. România are cel mai mare potențial dintre țările dunărene pentru a demonstra

fezabilitatea unor astfel de soluții prin proiecte la scară mare, susține Orieta Hulea, Director

regional de conservare la WWF.

Elaborarea unui plan pe termen mediu şi lung, cu participarea tuturor factorilor interesaţi, este

o prioritate pentru România. Din acest motiv, WWF îşi oferă toate resursele şi expertiza celor

50 de ani de conservare şi recontrucţie ecologică pe tot globul în serviciul autorităţilor

publice din România, considerând orice întâlnire cu acestea drept prioritară, astfel încât să

avem, în sfârşit, o abordare unitară şi coerentă a acestor probleme la toate nivelurile de

decizie.

Proiectul “DANUBE FLOODRISK”

Evaluarea riscurilor de inundatii pentru zonele inundabile dunarene, adaptata nevoilor

partilor interesate din domeniu” s-a derulat timp de trei ani, in perioada mai 2009-aprilie

2012 si a urmarit imbunatatirea conditiilor de trai si a economiei in zonele inundabile aflate

de-a lungul Dunarii. Prin caracterul sau trans-disciplinar, proiectul a integrat o mare varietate

de parti interesate si grupuri active in domeniu. Iar prin dimensiunea strategica, de gestionare

a riscurilor de inundatii, a devenit un proiect-pilot si un exemplu de bune practici pentru

cooperarea in Programul Europa de Sud Est.

Page 4: Inundaţiileepoliticapublica.doc

Comănici Ioana Mihaela

SPR III

Dunarea este una dintre cele mai importante axe naturale din Europa de Sud-Est, care

leaga majoritatea tarilor din zona si unde riscul de inundatii creste odata cu schimbarile

climatice. In ultimele decenii, cresterea numarului de asezari industriale si urbane in ariile

inundabile a provocat o acumulare de valori in zonele de risc, care poate conduce la daune

enorme in caz de inundatii. Un exemplu au fost evenimentele din anul 2006, cand inundatiile

catastrofale din Bazinul Dunarii au relevat vulnerabilitatea regiunii. De aceea, partenerii din

statele riverane au propus realizarea unui proiect prin care sa fie delimitat riscul de inundatii,

care sa contribuie la intelegerea proceselor si sa furnizeze instrumentele necesare pentru a

imbunatati managementul riscurilor.

Reducerea riscurilor in bazinele hidrografice internationale mari poate fi realizata

numai printr-o abordare transnationala, interdisciplinara si orientata spre partile interesate, in

cadrul unui proiect transnational comun. In acest caz, programul de cooperare transnationala

Sud-Estul Europei era cel mai potrivit pentru a asigura succesul colaborarii.

Astfel, DANUBE FLOODRISK s-a concentrat pe cele mai eficiente masuri pentru

reducerea riscului de inundatii: evaluarea riscurilor, cartografierea acestora, implicarea

partilor interesate si reducerea riscurilor printr-o planificare spatiala adecvata.

Proiectul a reunit 19 parteneri - universitati si institutii de cercetare, autoritati publice

nationale si locale, agentii, ONG-uri si alte parti interesate, care au dezvoltat impreuna:

un sistem scalabil de harti de risc pentru zonele inundabile dunarene,

o metodologie transnationala si un model pentru evaluarea riscurilor de inundatii si

cartografiere,

o serie de propuneri de masuri pentru atenuarea efectelor inundatiilor, ajustarea

planurilor de amenajare a teritoriului, evaluarea dezvoltarii economice in zonele inundabile si

cresterea gradului de constientizare a riscurilor de inundatii de catre autoritatile publice si

oamenii politici.2

Partenerul Lider de proiect a fost Ministerul Mediului si Padurilor din Romania.

2 http://mdrap.ro/comunicare/buletine/newsletter-mdrt?newsID=144&art=1045 accesat la data de 11.01.2015, ora 19.04