ELENA -D ANIELA CUCUI - nemvs.sarmizegetusa.netnemvs.sarmizegetusa.net/200908.pdf · an IV (2009),...

ANA DUMITRAN

ELENA-DANIELA CUCUI

Zugravul Porfirie �arlea din Feisa. Profilul iconarului

Artist prolific, de un real talent, Porfirie �arlea nu a beneficiat

pân� acum decât de un medalion biografic alc�tuit cu prilejul organiz�rii la Muzeul Na�ional al Unirii din Alba Iulia, în toamna anului 2008, a unei expozi�ii dedicate �colii de pictur� de la Feisa, al c�rui exponent a fost1. Informa�iile disparate acumulate în literatura de specialitate, puse una lâng� alta, au scos atunci la iveal� o diferen�� de 82 de ani între prima �i cea din urm� atestare a sa, fapt care a ridicat problema unei duble identit��i, cu atât mai mult cu cât numele s�u de familie – �arlea – nu coincide cu cel al tat�lui, Vasile Ban, un alt reprezentant al feno-menului artistic împ�mântenit pe valea Târnavei Mici de "mai marele între zugravi" Iacov din R��inari. Fericita descoperire a unui detaliu din biografia p�rin�ilor s�i permite ast�zi rezolvarea acestei enigme, iar cercetarea unor biserici mure�ene completeaz� tabloul operei sale impresionante atât sub aspect cantitativ, cât �i ca presta�ie estetic�, într-o vreme în care arta zugravilor traversa un vizibil regres calitativ, caracterul rural devenind preponderent.

Astfel, putem afirma acum cu toat� certitudinea c� Vasile Ban din Feisa, colaborator apropiat al Popii Nicolae, fiul mezin al lui Iacov din R��inari, a avut doi fii, ambii boteza�i Porfirie, ambii instrui�i în tainele zugr�vitului. Primul, c�ruia îi vom spune Porfirie

Ban, a semnat în 1789, al�turi de tat�l s�u, pisania de la prosco-midia bisericii cu hramul "Sfin�ii Arhangheli" din Sub P�dure (com. G�ne�ti, jud. Mure�)2. În acel moment era, probabil, adolescent. Alte informa�ii despre el nu au mai fost semnalate, ceea ce ne face s� credem c� s-a stins curând din via��. Cel mai bun indiciu c� a�a s-a întâmplat îl ofer� atribuirea aceluia�i nume, Porfirie, 1 Ana Dumitran, Elena-Daniela Cucui, catalogul expozi�iei Zugravii de la

Feisa, Alba Iulia, 2008, p. 32-34. 2 Ibidem, p. 30, fig. 51.

������ ����������������

copilului n�scut în jurul anului 1805, an în care în Feisa era semnalat� "nelejuita cununie prin parohul Horja de la Mic�sasa a Rafilii �arlea cu Vasilie zugravu s�vâr�it�"3. La 1824 "zugravul Porfirie �arlea" semna o stran� destinat� bisericii din No�lac, dovedind suficient� m�iestrie pentru a considera c� avea deja ucenicia îndeplinit�4. Doi ani mai târziu avem o nou� dovad� a maturit��ii personajului, care nota pe filele unui Penticostar c� "la anul 1826 s-au zugr�vit besearica Mir�sl�ului cu 90 de zlo�i", semnând "eu, Porfirie zugrav de la Feisa [...] dascal nu unit [!]"5, iar o inscrip�ie de pe un dulap-pr�znicar de la aceea�i biseric� m�rturise�te de truda comun� a "zugravilor Vasilie Ban �i feciorul s�u Porfirie de la Feisa", fiind astfel înl�turat orice dubiu asupra paternit��ii sale.

Dasc�l �i zugrav deja în primii ani ai celui de-al treilea deceniu din veacul XIX, presupunerea noastr� c� s-a n�scut în jurul anului 1805, când oficialit��ile religioase se preg�teau s� ia m�suri împotriva c�s�toriei p�rin�ilor s�i, se dovede�te îndrept��it�. Nu �tim în ce a constat "nelegiuirea" care împiedicase încheierea unei c�s�torii valide, dar impedimentul trebuie s� fi fost destul de serios cât� vreme oficiantul nu a fost parohul local, ci un altul6.

3 Arhiva Mitropoliei Sibiu, Index pro Anno 1805, nr. 646.

4 Ibidem, p. 32-33, fig. 59-60.

5 Însemnarea ne-a fost semnalat� de d-na Doina Dreghiciu, c�reia îi exprim�m întreaga recuno�tin��. Volumul se p�streaz� în colec�ia de carte veche a Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, inv. nr. 449. 6 La scurt� vreme, poate �i datorit� problemele iscate de înc�lcarea

dreptului matrimonial, preotul de la Mic�sasa a trecut la Biserica Unit� (cf. Regulatio Diocesis Transilvanicae Disunitae anno 1805, unde Ioan Hozsa are men�iunea transierunt; Nicolae Josan, Gheorghe Fle�er, Ana Dumitran, Oameni �i fapte din trecutul jude�ului Alba în memoria urma�ilor, Alba Iulia, 1996, p. 117, 125). Sfin�it la Arad în 1799, poate tot el este acel Johannes H7

Între 1848-1857 sunt atesta�i "zugravii �arlea �tefan �i Matei, amân-doi fra�i n�scu�i în Feisa" (Ana Dumitran, Elena Cucui, op. cit., p. 36); la 1887 este atestat zugravul �arlea Iacob (Ibidem); la 1876 sunt atesta�i cantorul Petru �arlea �i înv���torul Augustin �arlea (N. Josan, Gh. Fle�er, Ana Dumitran, op. cit., p. 251); la 1900 este atestat cantorul Porfirie �arlea (�ematismul veneratului Cler al Archidiecesei metropoli-tane greco-catolice române de Alba-Iulia �i F�g�ra� pre anul Domnului 1900, Blaj, 1900, p. 176).

an IV (2009), nr. 7-8 ����������������

Verdictul dat se pare c� a fost împotriva însur��eilor, din moment ce Porfirie – copilul pe care-l a�teptau deja sau pe care l-au avut înc�lcând interdic�ia pronun�at� de forul bisericesc competent – a sfâr�it prin a purta numele mamei, nu pe cel al tat�lui. Cel din urm� nu a abdicat îns� de la îndatoririle sale, chiar dac� mariajul a fost invalidat, �i i-a oferit fiului s�u instruc�ia necesar� pentru a practica, pentru lumea româneasc�, cele mai elitare profesii ale timpului. Dasc�l �i zugrav, Porfirie �arlea st� la baza unei ade-v�rate dinastii de intelectuali în Feisa, rudele �i urma�ii s�i înde-plinind acelea�i rosturi artistice �i c�rtur�re�ti pân� în primele decenii ale veacului trecut7. Între ei, cantorul Porfirie �arlea complic� peisajul onomastic cu atât mai mult cu cât foarte probabil a fost �i zugrav, �i înc� unul foarte activ, desigur dac� identifi-carea noastr� este corect�.

Revenind la cel de-al doilea fiu al lui Vasile Ban cu numele Porfirie, ne propunem în continuare s� insist�m asupra carierei sale de iconar, aproape necunoscut� pân� acum8, în m�sura în care surprinderea caracteristicilor sale stilistice poate permite atribuirea unor piese r�mase pân� acum f�r� paternitate.

O prim� constatare sub aspect stilistic îl indic� drept maestru al lui Porfirie �arlea pe Popa Nicolae din Feisa, colaboratorul �i în egal� m�sur� maestrul tat�lui s�u, Vasile Ban. Se în�elege, deci, de la sine c� fiii acestuia au ucenicit în atelierul �i pe �antierele celui pe care însu�i p�rintele l-a urmat adeseori. Modelele lui Nicolae se reg�sesc aidoma în crea�ia lui Porfirie �arlea, dar ceea ce le diferen�iaz� de presta�ia acestuia nu pare s� �in� doar de dorin�a �i capacitatea ucenicului de a-�i etala individualitatea,

7 Între 1848-1857 sunt atesta�i "zugravii �arlea �tefan �i Matei, amân-

doi fra�i n�scu�i în Feisa" (Ana Dumitran, Elena Cucui, op. cit., p. 36); la 1887 este atestat zugravul �arlea Iacob (Ibidem); la 1876 sunt atesta�i cantorul Petru �arlea �i înv���torul Augustin �arlea (N. Josan, Gh. Fle�er, Ana Dumitran, op. cit., p. 251); la 1900 este atestat cantorul Porfirie �arlea (�ematismul veneratului Cler al Archidiecesei metropoli-tane greco-catolice române de Alba-Iulia �i F�g�ra� pre anul Domnului 1900, Blaj, 1900, p. 176). 8 Au fost publicate pân� acum doar dou� icoane, cu reprezent�rile lui Iisus Pantocrator �i Sf. Nicolae, apar�inând Muzeului de Istorie "Augustin Bunea" din Blaj (Ana Dumitran, Elena Cucui, op. cit., p. 34, fig. 64-65).

������ ����������������

ci mai degrab� de o nedes�vâr�ire a înv���turii, stopat� cel mai probabil prin dispari�ia Popii Nicolae tocmai în perioada în care tân�rul zugrav avea mai mult� nevoie de îndrumare. N�scut în 17449, atestat ultima oar� în 181410, venerabilul artist s-a stins din via�� când Porfirie f�cea primii pa�i spre adolescen��, astfel c� îndru-marea sa profesional� a c�zut în special în sarcina tat�lui s�u. Poten�ialul nativ cu care a fost înzestrat trebuie s� fi fost îns� deja observat �i încurajat, iar transferul atelierului celui care l-a rândul s�u îl mo�tenise pe marele Iacov �i poate �i pe fratele mai vârstnic, Gheorghe, va fi f�cut mai suportabil� lipsa descenden-�ilor direc�i care s� duc� mai departe me�te�ugul ce adusese atâta faim� familiei �i Feisei.

Pentru observarea acestei ilustre descenden�e a modelelor folosite de Porfirie �arlea vom privi comparativ câteva icoane, de preferin�� pân� acum inedite, executate de Popa Nicolae, respectiv de Porfirie, cu ajutorul c�rora vom încerca s� surprindem simili-tudinile �i ceea ce, pornind de la aceste similitudini, le diferen-�iaz� totu�i, f�cându-le atribuibile la doi zugravi.

Nesemnate, icoanele realizate de Popa Nicolae la o dat� ne-cunoscut� pentru biserica din Abu� (com. Mica, jud. Mure�) �i la 1802 pentru o localitate neidentificat� î�i g�sesc u�or analogii care s� îndrept��easc� atribuirea. Pentru chipul Mântuitorului (fig. 1), trimitem la icoanele cu aceea�i reprezentare de la Sânbenedic, Sub P�dure, T�uni �i la medalionul Sf. Ioan Botez�torul redat pe bolta bisericii de lemn din Dâmb�u11. Maica Domnului (fig. 5) are analogii la Sânbenedic, Subp�dure, Cu�telnic, Cetatea de Balt�, Dâmb�u, �ilea �i Târgu-Mure�12. Arhanghelii din 1802 (fig. 3) reproduc aceea�i figur� cu cea din icoana de pe tâmpla bisericii

9 La 1747 o conscrip�ie a domeniului Blaj îl surprinde pe Iacov Zugravul la Ciufud împreun� cu trei fii, dintre care mezinul, Nicolae, avea 3 ani (Gabriela Mircea, Blajul �i domeniul apar�in�tor la jum�tatea secolului al XVIII-lea, în Anuarul Institutului de Istorie �i Arheologie Cluj-Napoca, XXXV, 1996, p. 57. 10

În acel an, împreun� cu Vasile Ban, Popa Nicolae semna pictura absidei �i a tâmplei bisericii de lemn din Târgu-Mure� (Ana Dumitran, Elena Cucui, op. cit., p. 25-28, fig. 42-47). 11 Ibidem, p. 98-99, nr. 81-83, p. 24, fig. 38. 12 Ibidem, p. 102-107, nr. 89-94, p. 26, fig. 45.

an IV (2009), nr. 7-8 ����������������

din Târgu-Mure�13, iar icoana de la Abu� (fig. 9) are o corespon-dent� la Sânbenedic14. Sf. Nicolae (fig. 7) are analogii la Corne�ti, T�uni �i Sub P�dure15.

13 Ibidem, p. 27, fig. 27. 14 Ibidem, p. 106-107, nr. 95. 15

Ibidem, p. 110-113, nr. 101-103. Fig

. 1. P

opa

Nic

olae

, Iis

us În

v���

tor,

Abu�,

cole

c�ia

Arh

iepi

scop

iei O

rtod

oxe

de A

lba

Iulia

. F

ig. 2

. Por

firie

�ar

lea,

Dei

sis,

loca

litat

e ne

cuno

scut�,

1824

, col

ec�ia

Arh

iepi

scop

iei O

rtod

oxe

Clu

j.

������ ����������������

i Gav

riil,

loca

litat

e ia

Arh

iepi

scop

iei S

ibiu

lui.

Fig

. 4. P

orfir

ie �

arle

a, D

eisi

s, O

roiu

.

an IV (2009), nr. 7-8 ����������������

Mai

ca D

omnu

lui c

u P

runc

ul, A

bu�,

ia

Arh

iepi

scop

iei O

rtod

oxe

de A

lba

Iulia

. F

ig. 6

. Por

firie

�ar

lea,

M

aica

Dom

nulu

i cu

Pru

ncul

, Oro

iu.

������ ����������������

Fig

. 8. P

orfir

ie �

arle

a, S

f. N

icol

ae, O

roiu

.

an IV (2009), nr. 7-8 ������������

Fig

. 7. P

opa

Nic

olae

, Sf.

Nic

olae

, Abu�, c

olec�ia

A

rhie

pisc

opie

i Ort

odox

e de

Alb

a Iu

lia.

Fig

. 10.

Por

firie

�ar

lea,

Sf.

Ioan

Bot

ez�

toru

l, O

roiu

.

������ ������������

Fig

. 9. P

opa

Nic

olae

, Arh

angh

elul

Mih

ail,

Abu�,

cole

c�ia

Arh

iepi

scop

iei O

rtod

oxe

de A

lba

Iulia

.

an IV (2009), nr. 7-8 ����������������

Fig. 11. Porfirie �arlea, Sfin�ii Apostoli Petru �i Pavel, localitate necunoscut�, 1826, colec�ia Arhiepiscopiei Sibiului.

������ ����������������

Fig. 12-13. Porfirie �arlea, "Sfântul Ioachim" �i "Preacurata Vergur� Mariia",

medalioane pe bolta bisericii de lemn "Sfin�ii Arhangheli" din Sânbenedic, 1861.

an IV (2009), nr. 7-8 ����������������

Fig. 14. Porfirie �arlea, teorie de sfin�i,

naosul bisericii de lemn "Sfin�ii Arhangheli" din Sânbenedic, 1861.

������ ����������������

Fig. 15. Porfirie �arlea, scene din ciclul Patimilor (Când au prins jidovii pe Hs �i

Când au dus pe Hs la Ana), biserica de lemn "Sf. Nicolae" din �ilea, 1871.

Pandantul icoanelor Popii Nicolae îl constituie icoanele îm-p�r�te�ti de la Oroiu (com. Band, jud. Mure�) �i o scen� Deisis realizat� la 1824 pentru o localitate necunoscut�. O discu�ie pe marginea lor nu a mai fost f�cut� pân� acum, paternitatea lui Porfirie �arlea din Feisa fiind dedus� abia în urma familiariz�rii cu pictura mural� a acestuia �i cu cea pe pânz�, deoarece nu a fost identificat� înc� o icoan� semnat�. Salvatoare au fost, deci, ansamblurile murale de la Sânbenedic (fig. 12-14)16 �i �ilea (ambele în com. F�r�u, jud. Alba) (fig. 15), executate �i semnate în 1861 (fig. 16), respectiv 1871 (fig. 17). De asemenea, de mare ajutor a fost un grup de prapori de la �ilea, între care unul semnat cu caractere latine �i datat de "Siarlia Porfirie" în 1858 (fig. 18)17.

16 Vezi �i Ibidem, p. 33, fig. 62. 17

Pentru ei vezi �i Ibidem, p. 144-145, nr. 145-147.

an IV (2009), nr. 7-8 ����������������

Fig. 16. "1861. Zugrav Porfirie �arlea din Feisa" – semn�tur� plasat� la finalul

pisaniei bisericii de lemn "Sfin�ii Arhangheli" din Sânbenedic.

Fig. 17. "Zugrav Porfirie din Feisa", semn�tura în naosul bisericii de lemn

"Sf. Nicolae" din �ilea, 1871.

Privite în ansamblu, figurile lui Porfirie pierd din expresivitate, gesturile devin rigide, contururile schematice, chipurile se defor-meaz�, mai ales cele din semiprofil, la care fruntea este scoas� aproape nefiresc în eviden��. Nici crea�iile Popii Nicolae nu sunt întotdeauna scutite de astfel de sc�deri comparativ cu ale altor arti�ti ai epocii, dar la el rusticizarea stilului a mers mân� în mân� cu pre�ul icoanelor. La Porfirie nu se observ� o diferen�� calitativ� între piese, stilul s�u caracterizându-se prin uniformitate, indiferent de comanditari.

Pentru o mai bun� observare a caracteristicilor crea�iei sale, de mare utilitate sunt cele opt icoane-pr�znicar care împodobesc înc� tâmpla bisericii de lemn cu hramul "Sfin�ii Apostoli Petru �i Pavel" de la Petea (com. Band, jud. Mure�) (fig. 19-2518). Semna-late de Ioana Cristache-Panait, ele au fost atribuite, împreun� cu u�ile �i icoanele împ�r�te�ti, lui Toader Zugravul, care într-adev�r semneaz� icoana Arhanghelilor Mihail �i Gavriil19. În realitate, acestuia îi apar�in, pe lâng� icoana semnat�, doar u�ile împ�r�-te�ti �i imaginea Sfântului Nicolae, icoanele împ�r�te�ti propriu-zise (Deisis �i Maica Domnului cu Pruncul) fiind opera maestrului s�u, Iacov din R��inari20.

18 Din cauza deterior�rii avansate a stratului pictural, una dintre icoane, cea cu scena T�ierii împrejur, nu a mai fost reprodus�. 19

Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, m�rturii de continuitate �i crea�ie româneasc�, Alba Iulia, 1987, p. 168. 20 Ana Dumitran, Elena-Daniela Cucui, Zugravii Iacov �i Toader: recon-

������ ����������������

Fig. 18. Porfirie �arlea, Sf. Nicolae, icoan� de prapor, �ilea, 1858.

Cu dimensiuni cuprinse între 48,5 �i 38,5 cm �i o stare de conservare precar�, pr�znicarele ilustreaz� destul de bine lipsa de dexteritate a artistului în execu�ia icoanelor cu teme care pre-supun mai multe personaje. Înghesuite în prim-plan, num�rul lor e de obicei mai mic, deoarece zugravul nu dispune de suficient� pricepere pentru a desena la scar� redus�. Aceast� neputin�� a f�cut, practic, inutile modelele de pr�znicare mo�tenite de la Popa Nicolae21, redimensionarea personajelor f�când necesar�

sider�ri biografice, în Annales Universitatis Apulensis, series Historica, 12/I, 2008, p. 131, cu ilustra�ii la p. 136, 138, 141, 145. 21 Pentru compara�ie, vezi cele dou� serii de pr�znicare executate de el pentru biserica din Che�ani (Ana Dumitran, Elena Cucui, Zugravii de la

an IV (2009), nr. 7-8 ����������������

Fig. 19. Porfirie �arlea, Na�terea lui Iisus, Petea.

�i o alt� distribuire a lor într-un spa�iu care se va dovedi �i el destul de s�rac în detalii, arhitectonice �i peisagistice deopotriv�.

Feisa, p. 114-132.

������ ����������������

Fig. 20. Porfirie �arlea, Prezentarea lui Iisus la templu, Petea.

Aceast� dificultate de exprimare artistic� a zugravului ne face s� credem c� nu este o simpl� întâmplare faptul c� i s-au p�strat atât de pu�ine icoane. Foarte probabil, nu va fi executat

an IV (2009), nr. 7-8 ������������

Fig. 21. Porfirie �arlea, Botezul lui Iisus, Petea.

prea multe, cel pu�in nu din categoria pr�znicarelor, pentru care Porfirie �arlea se pare c� nu a avut suficient� apeten��.

Ultimele piese pe care le aducem în aten�ie sunt u�ile diacone�ti ale biserici de zid azi disp�rute din Cr�ciunelu de Sus (com. Cetatea de Balt�, jud. Alba) (fig. 26-27). Zugr�vite pe pânz�,

������ ������������

Fig. 22. Porfirie �arlea, În�l�area lui Iisus, Petea.

cu reprezent�rile Arhidiaconilor �tefan �i Lauren�iu, ele nu sunt nici semnate, nici datate22. Singurele men�iuni se refer� la ctitori:

22 În inventarele parohiei piesele sunt datate 1827, dat� acceptabil�, chiar dac� nu �tim prin ce se justific�. Dimensiuni: 174x72 cm.

an IV (2009), nr. 7-8 ����������������

Fig. 23. Porfirie �arlea, Pogorârea Sfântului Duh, Petea.

"Cu ajutoriul lui Nicolae �i cu M�rie Uriian s-au f�cut" (pe u�a din stânga) �i "Cu ajutoriul; parohului �i [a lui] Zacheiu Baciu �i Ana Coman s-au f�cut" (pe u�a din dreapta).

Atribuirea tuturor acestor piese crea�iei lui Porfirie �arlea a fost mult u�urat� de repertoriul s�u restrâns de modele, acelea�i

������ ����������������

Fig. 24. Porfirie �arlea, Adormirea Maicii Domnului, Petea.

figuri repetându-se, practic, ostentativ, chiar dac� sunt a�ezate una în proximitatea celeilalte, cum se întâmpl� adesea în teoriile de sfin�i (fig. 14). Uniformitatea tr�s�turilor nu este, totu�i, deran-jant�, datorit� calit��ii surprinz�toare a coloritului, viu �i în combi-na�ii de tonuri potrivite. Pân� la urm�, latura cromatic� este ma-rele atuu al lui Porfirie �arlea, a c�rui oper� se dovede�te a fi cea mai reprezentativ� pentru produc�ia artistic� a �colii de la Feisa în secolul al XIX-lea.

an IV (2009), nr. 7-8 ����������������

Fig. 25. Porfirie �arlea, Sfânta Treime, Petea.

Porfirie �arlea from Feisa. An Icon Painter’s Profile -abstract-

Although a very prolific and talented painter, Porfirie �arlea has

only had a small biography, put together at an exposition at the National Museum from Alba Iulia in 2008. The exposition was dedicated to the Feisa painting school, to which the artist belonged. There is disparate

������ ����������������

Fig. 26-27. Porfirie �arlea, u�i diacone�ti, Cr�ciunelu de Sus.

information about this painter, which, when finally put together has showed a gap of 82 years between his first and his last certification. This fact has risen the problem of a double identity, a fact sustained by his last name – �arlea – which does not coincide to his father’s – Vasile Ban – another member of the Feisa painting school. A recent research through his parents’ biography managed to find a very small, but very important detail, ready to shed some light in the painter’s mysterious life. This, accompanied by the elaborated studies on several churches from Mure�,

an IV (2009), nr. 7-8 ����������������

finally completed the image of his impressive work, both from the qualitative and quantitative point of view. It must be said that the painter’s work occurred in a time when the art of painting was passing through decay, changing its usual quality to a more rural feature.

Now, we know that Vasile Ban from Feisa, a close contributor to Popa Nicolae, the youngest son of Jacob from R��inari, had two sons, both of them named Porfirie and both of them initiated in the mysteries of painting. The first son, whom we will call Porfirie Ban, signed in 1789, together with his father, the entrance inscription from the "St. Archangels" church from Sub P�dure (G�ne�ti, Mure� county). At that moment, Porfirie Ban was probably a teenager. We do not have more information about this first son, so we might conclude that he died young.

The first thing that led us to this conclusion is that the second son of Vasile Ban, born around 1805, was also named Porfirie. It was in 1805 that the “infamous matrimony” between Rafila �arlea and Vasile the painter took place. In 1824, the painter Porfirie �arlea signed a lectern for a church in No�lac – he proved very skilled, so he must had already finished school. Two years later he was writing in a Pentikostarion: "In the year 1826, we have painted the church of Mir�sl�u for 90 zloty" and he signed "I, Porfirie, painter of Feisa, teacher and not Unite!". A closet from the same church has an inscription about the strains of two painters, "Vasile Ban and his son, Porfirie from Feisa", thus, leaving us with no doubt about who Porfirie’s father was. In the first years of the 3rd decade of the 18th century, Porfirie was already a well known painter. Around 1805, the religious authorities were preparing to take measures against Porfirie’s parents’ matrimony – we don’t know what they did wrong, but it must have been a serious offence, as the matrimony was performed by an outside priest and not by the one from the parish. The sentence must have been against Porfirie’s parents, as their child ended up bearing his mother’s name and not his father’s. However, the latter fulfilled his fatherly duties and offered his son a proper education, preparing his son to be one of the most talented painters of that time.

Porfirie �arlea is the one of the most important founders of an intellectual dynasty from Feisa, his relatives and his descendants following the same artistic paths until the first decades of the 19th century. One of them, Porfirie �arlea the chorister complicates the story, as he was, probably, a very active painter also. As far as the second son of Vasile Ban is concerned, we will insist on his icon painter profile, almost unknown until now, as well as on his mural painter career, as this might allow identifying some of the unclaimed works, as his.

A first observation regarding style indicates that Porfirie’s master was Popa Nicolae from Feisa, a good friend of Vasile Ban’s. It is

������ ����������������

understood that Vasile’s sons have fulfilled their apprenticeship in the workshops of their father’s friend and master. Nicolae’s style is present in the works of Vasile and those of his sons, however, very different – this might be due to the fact that the master died before finishing his teachings. Born in 1744 and certified in 1814, Nicolae died when Porfirie had just reached his teenage, thus, the young painter was mainly educated by his own father. The object of this thesis is made of the imperial icons from Oroiu (Band, Mure� county), a Deesis scene, painted in 1824 for an unknown settlement, and eight other icons made for the iconostasis of the church of Petea (Band, Mure� county). The first icons were attributed to Porfirie �arlea only after being acquainted with his mural work, as we have never seen an icon signed by him. The salvation came from the mural ensemble from Sânbenedic (fig. 12-14) and �ilea (both in F�r�u, Alba county) (fig. 15) conceived and signed in 1861 (fig. 16) and 1871 (fig. 17). We also had some "help" from a group of peritoneum from �ilea, signed with Latin characters and dated by "Siarlia Porfirie" 1858 (fig. 18).

Compared to Nicolae Popa’s icons, those of Porfirie lose in expres-sivity, the gestures become rigid, the contours schematic, the faces are deformed, especially those painted in half-face have an unusually prominent forehead. Sometimes, even Nicolae’s figures have these flaws, but when speaking of him, the rustic features walked hand in hand with the price of the icons. There is no difference regarding quality in Porfirie’s works – his style is uniform, regardless the nature of his buyers.

The eight icons from Petea (fig. 19-25) have already been discussed by Ioana Cristache Panait and were attributed, together with the imperial icons and doors to Toader the painter, who, indeed, signed the icon of the Archangels Michael and Gabriel. In fact, Toader has made the imperial doors and the image of Saint Nicholas, the imperial icons (Deesis and the Virgin Mary with Jesus) belong to Jacob from R��inari. The icons from the iconostasis of Petea are 48.5-38.5 cm long and they are poorly preserved. They also show the lack of dexterity of the artist when painting icons with lots of characters. The characters are all crowded in foreground, they are few, as the painter is not skilled enough to paint at a low scale. As Porfirie’s work is scarce when it comes to characters, their faces repeating in an ostentatious manner, attributing these icons to the painter was a rather simple thing (fig. 14). The uniformity of the features, however, is not disturbing, as the colors are lively and surprising and the tones are always suitable. After all, the chromatic dimension is the greatest feature of his work, the most representative for the school of Feisa in the 19th century.