View
1
Download
0
Category
Preview:
Citation preview
Dulce durerea a singurătății
Umilă ai căzut în infern
Râul de foc te cuprinde
E frig,e întuneric etern...
Rămas-ai o lacrimă nestinsă
De negura vieții cuprinsă.
La capăt de lume
Și-n a ta dulce amintire
cântece răsună; răzbate în adânc
larma,nebună;clopote plâng.
Adie speranța în cer,pe pământ
Unde și omul în timp e pierdut.
De ce soare te scaldă
cu raze blânde,dulci
și cerul de azur
zâmbește,parcă-i plâns
cu nouri albi,iubito,
unde te-ai ascuns?
Cu ochii plini de lacrimi,
Cu buze tremurânde,
O viață-ntreagă o s-aștept
dar visurile-s frânte.
Ai stat s-asculți
la geamul tău cum ploaia
vine,vâjâind?
M-ai auzit vreodat’ pe mine
Să plâng de dor,să râd murind?
Dar azi e cald
Și e zăpadă
E totul alb,
Cum e și rândul
Apus-am de mult,
Smerit...
Recommended