View
1.472
Download
3
Category
Preview:
Citation preview
DEZVOLTAREA DURABILĂ ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
TITULAR CURS: PROF. UNIV. DR. ION SCURTU – PRORECTOR AL
UNIVERSITĂTII ŞI MEMBRU TITULAR AL ACADEMIEI DE ŞTIINTE AGRICOLE ŞI
SILVICE
BIBLIOGRAFIE
1. I. Scurtu, Cristiana Sima, Rozica Poşircă - Ecologia şi protecţia mediului înconjurător -
Ed. Independenţa Economică, 2007;
2. Mihai Berca – Ecologie Generală şi Protecţia Mediului – Ed. Ceres, Bucureşti, 2000;
3. Camelia Dumitriu – Management şi Marketing Ecologic – O abordare strategică – Ed.
Tehnopress, Iaşi, 2003;
4. Florina Bran şi colaboratorii – Ecoeconomia ecosistemelor şi
biodiversitatea – Ed. ASE, Bucureşti, 2004;
5. Marcian Bleahu – Priveşte înapoi cu mânie; Priveşte înainte cu spaimă; Valenţele
ecologiei politice – Ed. Economică, 2001;
6. Rojanschi Vl., Florina Bran – Politici şi strategii de mediu – Ed. Economică, 2002;
7. Rojanschi Vl., Florina Bran, Florian Grigore, Elemente de economia şi managementul
mediului, Ed. Economică, 2004;
8. Rojanschi Vl. şi colaboratorii – Cuantificarea dezvoltării durabile, Ed. Economică, 2006;
9. Oprean C., Suciu O – Managementul calităţii mediului, Ed. Academiei Române, 2004;
10. Muntean L.S. Şi colaboratorii – Bazele agriculturii ecologice, Ed. Risoprint, Cluj
Napoca, 2005;
11. Lester Brown – Politica ecologică a planetei – Ed. Tehnică, Bucureşti, 2002;
12. Lester Brown – Eco-economie – Ed. Tehnică, Bucureşti, 2001;
13. Lester Brown – Planul B. Salvarea unei planete sub presiune şi a unei civilizaţii în impas
– Ed. Tehnică, Bucureşti, 2003;
14. The Worldwatch Institute – Starea lumii – 2004 – Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004;
15. The Worldwatch Institute – Starea lumii – 1999, 2000, 2001, 2002, 2003;
16. Bruno Comby – Energia nucleară - o alternativă ecologică;
17. LEGISLAŢIE: L 265/2006 – Legea protecţiei Mediului cu completarile ulterioare;
18. L 26/1996 – Codul Silvic
19. L 107/1996 – Legea Apelor
20. 18) www.anpm.ro
21. 19) www.mmediu.ro
1
CURS 1
Sintagma “DEZVOLTARE DURABILĂ” a fost utilizată prima dată în anul 1987, de
preşedintele Comisiei Mondiale de Mediu şi Dezvoltare, doamna GRO HARLEM
BRUNDTLAND. Comisia a întocmit Raportul intitulat “VIITORUL NOSTRU COMUN”, în
care dezvoltarea durabilă este definită ca “Dezvoltare care corespunde necesităţilor prezentului,
fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi”.
PROBLEMELE ACTUALE ALE OMENIRII:
PROBLEME GLOBALE PROBLEME DE MEDIU
SUPRAPOPULAREA PENURIA DE HRANĂ POLUAREA SCHIMBĂRILE CLIMATICE EPUIZAREA RESURSELOR INSTABILITATEA ECONOMICĂ DISPARIŢIA DE SPECII ANALFABETISMUL INSTABILITATEA SOCIALĂ ŞI
POLITICĂ SISTEMUL SANITAR INADECVAT PERICOLUL UNUI RĂZBOI
NUCLEAR CREŞTEREA CRIMINALITĂŢII CREŞTEREA TERORISMULUI
SCHIMBĂRILE CLIMATICE DEPRECIEREA STRATULUI DE OZON ACCIDENTE MAJORE ACIDIFIEREA PIERDERI ÎN BIODIVERSITATE OZON TROPOSFERIC ŞI ALŢI POLUANŢI
OXIDANŢI GESTIONAREA DEFICITARĂ A APEI DULCI DEGRADAREA PĂDURII INSTABILITATEA ZONELOR DE COASTĂ DEŞEURI STRESUL URBAN RISC CHIMIC
PROBLEME ACTUALE ALE OMENIRII
EPOCA ACTUALĂ – EPOCĂ A CONTRASTELOR
Zone afectate de foamete - Cercetări spatiale
Conflicte sociale - Calculatoarele şi internetul
Conflicte religioase - Ingineria genetică
Tehnologii neeficiente - …. şi altele
Degradarea mediului
Disfuncţionalităţile trebuie identificate, studiate, evaluate şi soluţionate.
2
PROBLEME GLOBALE ALE OMENIRII
Problemele globale ale omenirii pot fi clasificate cel puţin în patru categorii:
- Sociale (S)
- Economice (E)
- Ambientale (A)
- Tehnice (T)
Intre ele există numeroase conexiuni şi interferenţe.
Crize ambientale
Cu toată diversitatea lor, problematicile de mediu depin in principal de 3 factori care se
interacţionează: suprapopulaţie; Epuizarea resurselor, poluarea.
RATA DE CREŞTERE A POPULAŢIEI
Număr locuitori Anul Perioada necesară pentru dublare1 miliard 1850 Toată istoria omenirii până la 18502 miliarde 1930 80 de ani4 miliarde 1975 45 de ani8 miliarde (prognoză) 2017 42 de ani
PROBLEME DE DEZBĂTUT
I. PROBLEME ACTUALE ALE MEDIULUI AMBIANT
II. EDIFICAREA UNEI NOI ECONOMII MENITĂ SĂ CONTRIBUIE LA
DEZVOLTAREA DURABILĂ, ACUM
S
1 Suprapopularea
2 Penurie de hrană 5 11
8 Analfabetism 6
9 Instabilitate socială şi politică
13 Creşterea criminalităţii
E
5 Epuizare resurse
6 Instabilitate economică
A
3 Poluare 1
4 Schimbări climatice 10
7 Dispariţii de specii
T 10 Pericolul
războiului nuclear 9
11 Tehnologii agricole deficitare
12 Lipsa unor soluţii pentru boli grave (SIDA, cancere etc.)
3
III. CALEA DE URMAT ÎN VIITOR (VIITORUL ÎNCEPE AZI)
AMENINŢĂRI POTENŢIALE
CRIZA ECONOMICĂ GLOBALĂ
CRIZA ENERGETICĂ
CRIZA APEI DULCI
CRIZA ALIMENTARĂ
CONFLICTE ARMATE
I. PROBLEMELE ACTUALE ALE MEDIULUI AMBIANT
1) Semne de stress: clima şi apa
a) Creşterea temperaturii
b) Gheaţa se topeşte
c) Ridicarea nivelului mării (20 cm în sec XX, cca. 1 m în sec XXI)
d) Furtuni distrugătoare ,URAGANE,CICLOANE;ex:
OCT 1998 – uraganul Mitch a afectat America Centrală
HONDURAS – 2000 mm au căzut in timp foarte scurt;uriaşe râuri de noroi; 10.000 de
morţi; s-a alterat tot stratul de sol fertil; uraganul a distrus drumuri, poduri, clădiri;
pagube de 85 miliarde USD
e) – Fluvii secate complet
f) – Cotele apelor în scădere
g) – Confruntare cu lipsa de apă
2) Afectarea bazei biologice
a) Zonele de pescuit în colaps
b) Pădurile se restrâng
c) Degradarea păşunilor
d) Eroziunea solului
e) Dispariţia unui număr mare de specii
3) Sinergii şi surprize
a) Topirea calotei glaciare (reducerea suprafeţei reflectante – creşterea temperaturii)
b) Pădurile care ard ca urmare a secetei
c) Moartea coralilor şi schimbarea ecosistemelor acvatice
d) ...
Chris Bright: „Natura nu are buton de resetare”
4
4) Poluarea şi efectele sale
a) Poluarea aerului
b) Poluarea apei
c) Poluarea solului
5) Degradarea mediului la nivel planetar
a) Ploile acide
b) Distrugerea stratului de ozon
c) Efectul de seră
II. EDIFICAREA UNEI NOI ECONOMII MENITĂ SĂ CONTRIBUIE LA
DEZVOLTAREA DURABILĂ, ACUM
1. Ecologie peste economie
2. Baza de eficienţă energetică
a) Energie eoliană
b) Energie solară
c) Conectarea la căldura pământului
d) Gazele naturale: un combustibil de tranziţie
e) Spre o economie bazată pe Hidrogen
3. Proeictarea economiei noilor materiale
a) Problema deşeurilor şi relaţia cu mediul ambiant
b) Rolul reciclării materialelor şi al reproiectării produselor
4. Hrană suficientă pentru toţi
a) Starea lumii sub raportul asigurării alimentelor
b) Creşterea productivităţii terenurilor agricole şi a apei
c) Restructurarea economiei proteinelor şi eradicarea foametei
5. Protejare produselor şi serviciilor forestiere
a) Produsele de bază ale pădurii: combustibil, cherestea şi hârtie
b) Serviciile forestiere
c) Ce trebuie făcut pentru salvarea pădurilor
protecţia pădurilor
reîmpăduriri
plantaţii forestiere pentru obţinerea rapidă a lemnului
6 Reproiectarea oraşelor pentru oameni
a) Reproiectarea clădirilor
5
b) Reproiectarea transportului urban
III. CALEA DE URMAT ÎN VIITOR (VIITORUL ÎNCEPE AZI)
1. Stabilizarea populaţiei
a) Evoluţia numărului de locuitori ai planetei
b) Planificarea familială
2. Instrumente pentru restructurarea economiei în favoarea ecologiei şi
a dezvoltării sustenabile
a) Reglementări: – legi
– impozite pe mediu
– norme şi standarde de mediu
– zonarea de mediu
b) Instrumente financiar-economice
– taxe de poluare
– subvenţii pentru tehnologii nepoluante
– fondul de mediu
c) Instrumente social-comunitare
– educaţia ecologică
– exemplul autorităţilor şi cel al comunităţilor
– rolul ONG-urilor, etc.
d) Adoptarea unei strategii globale de mediu
6
CURS 2
ECOLOGIA ŞI ARIA PREOCUPĂRILOR SALE
PROBLEMELE MEDIULUI AMBIANT ŞI ARIA PREOCUPĂRILOR ECOLOGICE
A. Poluarea
- Factorii de mediu
ATMOSFERA
MĂRILE ŞI OCEANELE
APELE SUBTERANE ŞI DE SUPRAFAŢĂ
SOLUL
- Efecte
Distrugerea stratului de ozon
Încălzirea globală
Ploi acide
B. Schimbarea climei
- Efecte:
Topirea gheţarilor
Ridicarea nivelului apelor
Diminuarea biodiversităţii
C. Epuizarea resurselor de apă dulce
- Ape de suprafaţă – 400 km3 anual
Necesar global – 18.700 km3/an
Debit anual râuri – fluvii – 37.000 km3
- Ape subterane – 60.000 km3
D. Defrişarea pădurilor
E. Distrugerea ecosistemelor, reducerea biodiversităţii
ECOLOGIA – O ŞTIINŢĂ BIOLOGICĂ
DEFINIŢIA CLASICĂ – HAECKEL (1866)
Ecologia reprezintă ansamblul ştiinţei relaţiilor organismelor cu mediul lor, cuprinzând în
sens larg toate condiţiile de existenţă.
ECOLOGIA - economia vieţii
- relaţiile vieţuitoarelor cu mediul anorganic şi organic
7
- relaţiile amicale sau inamicale ale organismelor care împart acelaşi habitat
- lupta pentru existenţă
ECOLOGIA mai este definită şi ştiinţă a ecosistemelor
ECOSISTEMUL – UNITATEA FUNCŢIONALĂ FUNDAMENTALĂ A BIOSFEREI
LUMEA VIE POATE FI PRIVITĂ ÎN FUNCŢIE DE ORGANIZAREA SISTEMELOR,
astfel:
INDIVIDUL-POPULAŢIA-BIOCENOZA-BIOMUL-BIOSFERA
Ecosistemul este unitatea funcţională a biosferei care integrează într-un tot unitar, prin
interacţiuni ale componentelor sale, un subsistem biotic (biocenoza) şi altul primar fizic
(biotopul)
Termenul de ECOSISTEM – introdus de A.G. Tanslay în 1935.
Din punct de vedere funcţional, ECOSISTEMUL ARE 4 COMPONENTE:
- substanţe abiotice (nutrienţi organici)
- Producători
- Consumatori
- Descompunători
Pe ansamblul globului pământesc, biocenoza este reprezentată de următoarele
componente:
- Fitocenoza – 95% din biomasa ecosistemului
- Zoocenoza – 2% din biomasa ecosistemului
- Microbiocenoza – 3% din biomasa ecosistemului
F.IMPORTANT: DENSITATEA REŢELEI DE INTERACŢIUNI
Esenţa funcţionării unui ecosistem constă în antrenarea energiei solare şi a substanţelor
nutritive în circuitul biologic, unde se transformă în biomasă
Tipuri de ecosisteme:
I. Naturale 1. marine
2. de ape continentale
3. terestre - tundra
- savana
- muntele
- stepa
II. Ecosisteme modificate (cu grad de antropizare redus)
III. Ecosisteme modificate (cu grad de antropizare ridicat)
8
1. Agroecosisteme: - agrare (vegetale)
- zooproductive
2. ecosisteme forestiere din diferite zone
3. ecosisteme urbane - zone de locuit
- zone de agrement
- zone industriale
Lanţul trofic
Lanţul trofic reprezintă căile prin care un organism îşi procură hrana, respectiv
transformarea şi transmiterea nutrienţilor de la o specie la alta.
El reprezintă calea de vehiculare a substanţelor nutritive în biocenoză
ORDINEA ÎN CARE ESTE VEHICULATĂ HRANA:
A. PRODUCĂTORI – PLANTELE VERZI
lumina solară
- Procesul de fotosinteză 6CO2+6H2O ----------- C6H12O6+6O2 684 Kcal/mol
B. CONSUMATORI DE ORDINUL I (FITOFAGI):
- Insecte
- Mamifere ierbivore
- Păsări
- Animale omnivore
- Microorganisme
C. CONSUMATORI DE ORDINUL II (CARNIVORI; ZOOFAGI):
- Păsări de pradă
- Mamifere carnivore
- Reptile etc.
D. CONSUMATORI DE ORDINUL III (ZOOFAGI)
E. MICROORGANISME CARE SE HRĂNESC CU MATERIAL ORGANIC MORT
- Ciuperci saprofage
- Organisme detritivore (de obicei bacterii)
Biocenoza (totalitatea vieţuitoarelor care ocupă un anumit habitat) depinde în primul rând
de randamentul fotosintezei.
În cadrul ecosistemelor se stabilesc lanţuri trofice, ca de exemplu:
9
1) În câmpie: graminee – insecte-
şopârla de câmp – şoim – ciuperci saprofage
2) În păduri:
copaci (frunze)-omizi-ciocănitoare-uliul păsărelelor- ciuperci saprofage
3) În bălţi şi lacuri:
diatomee-răcuşori-păsări de baltă-uliul de baltă-organisme detritivore
4) În mări:
diatomee-crustacee-scrumbii-rechini-bacterii şi ciuperci saprofage
CALCULUL ENERGIEI FIXATE ÎN ECOSISTEME
1. Producţia obţinută anual
- La speciile anuale – integral
- La speciile perene – diferenţa de masă între cea actuală şi cea de anul anterior.
2. Cantitatea de apă din ţesuturile analizate
14% - de exemplu la grâu (86% substanţă utilă)
16,5% la porumb (84,5% substanţă utilă)
10% la floarea soarelui (90% substanţă utilă)
3. Compoziţia chimică a substanţelor utile:
-proteine-lipide-glucide (monozaharide, polizaharide)
4. Număr de calorii/g. substanţă
cca. 3000 în cazul monozaharidelor
cca. 4500 pentru amidon
cca. 6000 pentru proteine
cca. 9000 pentru lipide
Se poate compare energia fixată de 1 ha de porumb şi 1 ha de floarea soarelui
În procesul de individualizare a ecologiei ca disciplină biologică – importanţa omului în
modificarea ecosistemelor şi chiar în periclitarea condiţiilor de viaţă este recunoscută din ce în ce
mai mult, cu argumente dintre cele mai solide.
Punerea la adăpostul distrugerilor a unor locuri, formaţiuni naturale şi biocenoze de
valoare deosebită.
1872 – Congresul American decretează Parcul Yellostone primul parc naţional din lume.
Alte parcuri regionale şi rezervaţii naturale apar în întreaga lume.
Înfiinţarea de societăţi, asociaţii, cluburi etc. (ONG) cu scopul protejării mediului.
10
Apariţia unor lucrări cu mare impact asupra publicului, care avertizează asupra
pericolelor poluării şi distrugerii mediului.
Rachel Carson – Primăvara tăcută (1962)
Jean Dorst – Înainte ca natura să moară (1969)
Barry Commoner – Cercul care se închide (1972)
Apariţia unor organisme centrale (autorităţi) de protecţia mediului în majoritatea statelor
(ministere)
Mediul devine tot mai mult o problemă internaţională
CONFERINŢE ŞI CONVENŢII
Conferinţe mondiale (summit-uri)
Convenţii internaţionale
Convenţii bilaterale
ORGANISME INTERNATIONALE
Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (PNUE)
Comisia ONU pentru Mediu şi Dezvoltare
Directoratul pentru mediu în cadrul UE
Legislaţie la nivel statal şi internaţional privind protecţia mediului
FACTORII DE MEDIU
Sol – Litosfera; Apă – Hidrosfera; Aer – Atmosfera; Vieţuitoare – Biosfera
Solul – înveliş subţire al planetei format pe roca mamă în urma a numeroase procese
fizice, chimice şi biologice.
De exemplu:
Fizice: fragmentarea prin îngheţ şi dezgheţ
Chimice: oxidări, reduceri, formări de săruri
Biologice: apariţia materiei organice
În funcţie de zona climatică, tipul de rocă mamă şi intensitatea proceselor de solificare,
există mai multe tipuri de sol.
Solul este un sistem complex de viaţă în care trăiesc milioane de microorganisme cu rol
foarte important în circulaţia elementelor (mineralizarea substanţei organice, fixarea azotului
etc.)
STRUCTURA RESURSELOR DE APĂ
Planeta dispune de 1,37 miliarde km cubi de apă;
97,2% este reprezentat de mări şi oceane;
Ape de la suprafaţa solului = 30.000 km cubi;
11
Consumul de apă al oamenilor diferă în funcţie de zonă şi de gradul de dezvoltare al
fiecărei ţări de la cca 3 litri / zi în zonele aride ale Africii la 1050 litri / zi în New York;
Agricultura consumă cca 80% din apa folosită de către oameni (în anul 2000 s-au
consumat cca 11.400 km cubi pentru agricultură);
Volumul de apă subterană = cca 29 milioane km cubi, din care 65 mii Km cubi mai
aproape de suprafaţă, deci mai uşor de folosit;
Volumul apelor curgătoare = 1230 km cubi;
Debitul anual – râuri şi fluvii ≈ 37.000 km cubi;
Necesarul estimat pentru toate folosinţe (agricultură, industrie, necesităţi menajere, etc.)
≈ 18 – 19.000 km cubi (respectiv cca 50% din debitul tuturor râurilor şi fluviilor).
Stocul existent depăşeşte de câteva ori necesarul calculat (în ţara noastră de cca 6 ori).
PROBLEMELE HIDROSFEREI
I. Reducerea cantităţii de apă dulce disponibilă
Anual volumul de apă dulce se diminuează cu 400 km3
II. Poluarea apei de suprafaţă
III. Poluarea mărilor şi oceanelor
IV. Reducerea nivelului pânzei de apă freatică, ca urmare a pompărilor excesive
Organismele vii – în special plantele au un rol major în circuitul apei:
Evapotranspiraţia
Locul pădurii în economia apei
Adaptarea organismelor la regimuri hidrice diferite
- plante de apă
- plante xerofite
ATMOSFERA
Învelişul de aer al planetei
Masa = 0,000001 din masa globului pământesc
* Are o grosime de cca. 1.000 km dar, pe măsură ce ne îndepărtăm de pământ, atmosfera
este tot mai rarefiată, aşa că, de fapt, contează numai stratul de la 0-10 km înălţime.
Straturile atmosferice:
0-10 km TROPOSFERA – amestec omogen de gaze
Temperatura scade cu înălţimea (1oC la fiecare 180 m)
10-100 km STRATOSFERA – gazele sunt stratificate
Temperatura creşte până la 50 km, apoi scade puternic
12
100-1.000 km IONOSFERA – gaze sub formă de ioni
Temperatura creşte până la câteva sute de grade C
1.000-10.000 km MAGNETOSFERA – gaze extrem de rare
Caracteristicile atmosferei:
În TROPOSFERĂ oxigenul are o pondere de 20,9%, azotul 78,09, neonul 0,93%, iar
CO2 = 0,03%. Pe măsură ce înaintăm în înălţime, creşte proporţia de hidrogen (peste 96% la 100
km altitudine).
Problemele atmosferei
Creşterea conţinutului în CO2, CH4 şi alte gaze cu efect de seră
Scăderea cantităţii de ozon din STRATOSFERĂ
Îmbogăţirea TROPOSFEREI cu gaze poluante, cu capacitate mare de oxidare
(ozon troposferic)
Scăderea pH în masele de nori – apariţia ploilor acide
Scăderea nivelului de transparenţă
Creşterea numărului de zone şi zile cu smog
DIRECŢII PRINCIPALE DE ACŢIUNE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI
MEDIULUI
C C C + R R R
1 2 3 4 5 6
1 – conservare; 2 – consum; 3 – control
4 – recuperare; 5 – refolosire; 6 - recondiţionare
A. CONSERVARE = utilizarea judicioasă a resurselor naturale pentru nevoile generale
ale societăţii
Autoturisme de mic litraj
- Alternative: - biciclete
- transport pe cale ferată
- microbuze etc.
- Creşterea randamentului la ardere
UTILIZAREA BICICLETEI
Puţine metode sunt atât de eficace în reducerea emisilor de carbon ca înlocuirea
automobilului cu bicicleta, pe distante scurte.
Bicicleta reduce aglomeraţia în trafic şi suprafaţa de pământ asfaltat. În trafic, un
autoturism ocupă tot atât loc cât 6 biciclete, iar în parcări, cât 20 de biciclete.
13
În China se utilizează peste 550 mil. biciclete, producţia anuală fiind de 70-80 milioane.
In SUA, în localităţi sub 250.000 locuitori, 80% din patrulările poliţiei se fac pe bicicletă
iar metoda se extinde şi în oraşele mari.
În New York activează cca.300 de firme de mesagerie pe biciclete.
Olanda, Danemarca şi Germania sunt „campioane” la proiectarea de sisteme de transport
accesibile bicicletelor, în Olanda 30% din călătoriile urbane scurte fiind facute pe
bicicletă.
B. CONTROLUL = măsurarea şi menţinerea sub anumite limite a poluării
Pentru toţi factorii de mediu: apă – aer – sol – radiaţii – poluare fonică
Agenţiile de protecţie a mediului
Sisteme de Management. de Mediu.
- Standarde:
* SEVESO I + II
* ISO 9000
* ISO 14000
- Principii ale standardelor din grupa ISO 14000
Este conceput pentru dezvoltare durabilă
*Necesita imbunătăţire continuă
* Nu este obligatoriu
Monitoring
Sisteme: * GMS –GLOBAL MONITORING SISTEM (internaţional)
* SMIR – SISTEMUL DE MONITORING INTEGRAT DIN ROMÂNIA
(naţional)
Subsisteme: * Apă
* Aer
* Sol
Necesităţi:
- Aparatură pentru determinări
- Laboratoare
- Standarde
- Personal calificat
Auditul de mediu (Ecoaudit)
* Când ?
* Etape ?
* Organisme ?
14
C. CONSUMUL
Relaţia Marketing – Consum – PIB
RESURSE – POLUARE
Rolul educaţiei ecologice
Organizaţii neguvernamentale
Rolul guvernelor
Ex.: * materiale termoizolante
* piste pentru ciclişti
* hârtie reciclabilă: SUA, Germania
* ambalaje sticlă: Danemarca
D. RECUPERARE
Strategia celor 3 R
Strategia de economisire a resurselor, în special a energiei
- Apariţia industriei de prelucrare a deşeurilor
Metale: Fe – Cu – Al – Pb
Ni – Cr – Mn – Mb etc.
Sticla: O tonă cioburi economiseşte
nisip 600 kg; calcar 110 kg;
feldspat 40 kg; sodă caustică 175 kg.
- Recuperarea energiei reziduale
- sere
- recuperatoare de căldură
- pompe de căldură
E. RECONDIŢIONARE
F. REFOLOSIRE
Concluzie
Deşi aparent simplă, strategia celor 3 R presupune numeroase dificultăţi:
Managementul circuitelor de recuperare
Atitudinea consumatorului faţă de percepţia calităţii
Procedee tehnice de prelucrare performante
15
CURS 3
POLUAREA
• Este strâns legată de impactul activităţii umane asupra mediului
• Afectează toţi factorii de mediu
• Are efecte imediate sau pe termen lung
• Efectele se manifestă asupra sănătăţii populaţiei dar există şi o serie de pierderi
economice.
Tipuri de poluare cu efecte grave asupra stării de sănătate
• Plumb în aer şi în sol provenind de la topitoriile de plumb şi zinc şi de la mijloacele de
transport;
• Pulberi sedimentabile în atmosferă provenind din sobe, întreprinderi, centrale electrice şi
de termoficare, combinate metalurgice sau de producerea cimentului;
• Bioxid de sulf şi alte gaze, în special în combinaţie cu pulberi.
Alte consecinţe importante asupra sănătăţii sunt provocate de:
• Nitraţii din apă – de la complexe de îngrăşare a animalelor proiectate sau întreţinute
necorespunzător, în urma aplicării inadecvate a îngrăşămintelor şi din fosele septice
rurale;
• Contaminarea apei şi alimentelor cu substanţe toxice chimice sau metale grele, în urma
depozitării necorespunzătoare a deşeurilor.
Pagube economice se produc ca urmare a:
• Distrugerii capitalului fizic şi a resurselor naturale şi scăderea productivităţii;
• Scăderea biodiversităţii şi a resurselor din zonele acvatice (lacuri, râuri), a pajiştilor, a
ecosistemelor de coastă şi marine sau a habitatelor din păduri şi zone montane.
MANAGEMENTUL CONTRACARĂRII PROCESULUI DE POLUARE A
MEDIULUI AMBIANT
CAUZELE ŞI CONSECINŢELE POLUĂRII MEDIULUI AMBIANT. CAUZELE
DETERIORĂRII MEDIULUI; TIPURI DE POLUARE
Deteriorarea mediului este o problemă apărută şi accentuată odată cu accelerarea creşterii
demografice, care a determinat o antropizare a unor zone din ce în ce mai mari.
Fenomenul care este astăzi cel mai adesea asociat cu degradarea mediului este poluarea,
fenomen care s-a intensificat după apariţia revoluţiei industriale şi care are multiple consecinţe
negative de ordin ecologic, social şi economic.
Conform definiţiei formulate de Consiliul OCDE în 1974, poluarea reprezintă
“introducerea de către om, direct sau indirect, de substanţe sau energie în mediu, care
16
antrenează consecinţe prejudiciabile de natură a pune în pericol sănătatea umană, a
vătăma resursele biologice şi ecosistemele, a aduce atingeri agrementelor ori a împiedica
alte utilizări legitime ale mediului”.
Prin substanţe şi energie se înţeleg nu numai materiale solide, lichide sau gazoase, dar şi
zgomotul, vibraţiile, căldura şi radiaţiile.
Legea 265/2006 utilizează noţiunea de “deteriorare a mediului”, înţelegându-se prin
aceasta “alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale
ale mediului, reducerea diversităţii şi productivităţii naturale şi antropizate, afectarea
echilibrului ecologic şi a calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi
solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin
amenajarea necorespunzătoare a teritoriului”.
În categoria poluanţilor pot fi înglobate substanţe din categorii foarte diverse: substanţe
care se găsesc în cantităţi mici în natură (petrol, substanţe radioactive, ş.a.) rezultate din
prelucrarea acestora (în special prin arderea cărbunelui şi petrolului, gaze precum CO2, CO,
SO2, etc.); substanţe noi, apărute prin sinteze chimice (pesticidele, freonii).
După natura poluanţilor se produc fenomene de poluare chimică, fizică, termică, sonoră
şi radioactivă.
Poluare chimică:
- cu derivaţi ai clorului;
- hidrocarburi lichide;
- derivaţi ai sulfului;
- derivaţi ai metalelor grele (Pb, Cd, etc.)
- fluoruri;
- materii plastice;
- pesticide şi alţi compuşi de sinteză;
- cu materii organice in curs de fermentatie,etc.
Poluarea biologică are loc prin modificări ale biocenozelor ca urmare a unor invazii de
specii animale şi vegetale într-un anumit ecosistem. Poluarea biologică se mai poate produce şi
ca urmare a contaminării microbiologice a unor medii.
Poluarea estetică are loc prin degradarea peisajelor.
Poluarea termică este provocată în urma deversării în râuri sau lacuri a lichidelor calde.
Poluarea sonoră (fonică) este exprimată prin zgomot sau emisiune de sunete cu vibraţii
neperiodice, de o anumită intensitate.
17
Câteva îndeletniciri umane majore generează poluarea în lumea contemporană: industria
(inclusiv sistemele de producere a energiei) cu modul de viaţă urban pe care îl promovează,
agricultura intensivă şi transporturile.
Consecinţele degradării mediului
Din punct de vedere spaţial, impactul activităţii umane asupra mediului poate avea o
întindere locală, regională, sau planetară.
La nivel local:
- mirosuri;
- zgomote;
- substanţe chimice în aer sau în sursele de apă ;
- prezenţa deşeurilor;
- poluare estetică.
La nivel regional:
- accidente chimice de la centralele nucleare;
- poluarea apei;
- poluarea aerului;
La nivel global – principalele fenomene sunt reprezentate de:
- efectul de seră;
- distrugerea păturii de ozon;
- apariţia ploilor acide;
- poluarea mărilor şi fluviilor;
- scăderea biodiversităţii.
POLUAREA FACTORILOR DE MEDIU: DE LA CAUZĂ LA EFECT
a) Poluarea apei - schimbare a compoziţiei apelor care le face dăunătoare pentru
sănătatea oamenilor, neadecvate pentru întrebuinţarea economică sau recreativă şi duce la
deteriorarea florei şi faunei.
- poluarea constituie „orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei
peste o limită admisibilă stabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate”.
Apele de suprafaţă pot fi poluate datorită deversării de ape industriale cu descărcare
continuă sau intermitentă şi care au un anumit grad de epurare, precum şi de apele orăşeneşti ce
deversează continuu
- surse concentrate;
- surse dispersate – constituite din apele de precipitaţii sau şiroaie care spală suprafeţele
localităţilor, drumurilor, depozitelor.
18
Referitor la apele subterane, sursele de impurificare provin din:
- ape saline;
- gaze sau hidrocarburi care ajung în pânza de apă freatică în urma unor lucrări miniere sau
foraje;
- infiltraţii de la suprafaţa solului;
Principalele forme de poluare a apei sunt:
- poluarea cu materiale organice şi nutritive;
- poluarea cu substanţe toxice;
- poluarea cu materiale în suspensie;
- poluarea bacteriană;
- poluarea termică, etc.
În cazul poluării organice principalele surse sunt deversările menajere din marile oraşe,
industria celulozei şi hârtiei, industria agroalimentară.
Materiile organice sunt degradate de către bacterii care au nevoie de oxigen, consumul
masiv al acestui element determinând moartea peştilor.
Descompunerea substanţelor organice are loc atât prin acţiunea microorganismelor, cât şi
prin intermediul unor procese chimice, ambele însă consumatoare de oxigen.
Ca produşi de descompunere a substanţelor organice rezultă fenoli, amine, uree, amoniac,
hidrogen sulfurat, nitraţi, nitriţi, ş.a.
Gradul de poluare al unei zone acvatice (râu, lac, etc.) poate fi evaluată prin indicatorul
numit „cererea chimică de oxigen” (CCO), care reprezintă cantitatea de oxigen necesară
degradării pe cale chimică a totalităţii poluantilor.
În cazul în care apele sunt poluate cu materii nutritive de tipul nitraţilor sau fosfaţilor se
favorizează proliferarea algelor, care se descompun apoi rapid, ambele procese fiind mari
consumatoare de oxigen. Fenomenul este denumit în acest caz “eutrofizare” şi poate afecta apele
curgătoare line, lacurile sau mările.
Nitraţii prezintă şi pericolul unor îmbolnăviri în cazul în care concentraţia lor depăşeşte o
anumită limită -apare maladia albastră respectiv o dereglare a capacităţii hemoglobinei de a
produce oxigenarea ţesuturilor – sau in alte cazuri producerea de nitrosamine cancerigene.
Poluarea toxică provine din surse industriale – industria chimică, extractivă,
prelucrătoare a metalelor, ş.a.
Sărurile din
- industria chimiei clorosodice;
- industria petrochimică;
- petrolieră;
19
- industria chimică anorganică;
- industria extractivă;
- producerea şi prelucrarea de acizi şi baze libere;
- materiile în suspensie
Poluarea biologică poate rezulta din aglomerările urbane, zootehnice, abatoare ş.a. şi
este caracterizată prin prezenţa microorganismelor patogene care găsesc condiţii mai bune de
viaţă în apele calde, murdare şi stătătoare.
Printr-o asemenea apă poluată se pot transmite:
- boli bacteriene, ca: febra tifoidă, dizenteria, holera;
- boli virotice: hepatita, poliomielita;
- boli parazitare: giardioza, tricomonioza, etc.
Poluarea termică poate avea două consecinţe asupra apelor: o influenţă directă asupra
vieţii unor specii acvatice vegetale şi animale şi o activitate bacteriană mai intensă şi astfel un
mare consum de oxigen.
Din punct de vedere al persistenţei în apă poluanţii pot fi:
- nebiodegradabili;
- biodegradabili - pot fi metabolizaţi şi neutralizaţi de fauna şi flora acvatică.
Cantitatea de impurificatori biodegradabili se măsoară prin intermediul unei mărimi
numită “CBO5” – consumul biochimic de oxigen în 5 zile.
Cu cât indicatorul “CBO5” este mai redus, cu atât o apă este mai curată.
Toxicitatea se exprimă prin efecte acute şi efecte cronice.
Dintre indicatorii de poluare cei mai utilizaţi sunt: materiile în suspensie, consumul
biochimic de oxigen (CBO5), oxigenul dizolvat, consumul chimic de oxigen, materiile oxidabile,
mineralizarea totală sau specifică, colimetria (număr de bacterii coliforme / litru).
Principala consecinţă a poluării apelor este scăderea biodiversităţii
Alte consecinţe economice
În cazul captărilor de apă potabilă sau industrială conţinutul ridicat de substanţe organice
provoacă aglomerări de colonii de microorganisme care pot bloca grătarele de prize de apă şi a
filtrelor.
Apele uzate atacă părţile metalice ale instalaţiilor şi periclitează funcţionarea cazanelor
cu aburi .
Apele care conţin cianuri pot cauza moartea peştilor sau a păsărilor.
20
b) Poluarea atmosferei
Poluarea aerului are atât cauze naturale cât şi cauze antropice.
Cauze naturale:
- pulberile din aer;
- aerosolii marini încărcaţi cu săruri;
- descompunerea materiilor organice;
- vulcanismul.
Cauze antropice:
- arderea combustibililor fosili: CO2, CO, SOX, NOX, N2O;
- compuşi organici volatil (COV);Î
- traficul auto;
- petrochimie;
- instalaţii de chimie organică şi anorganică;
- industria materialelor de construcţii.
Compuşii chimici din atmosferă sunt responsabili pentru deteriorarea stării de sănătate,
erodarea clădirilor şi degradarea parţială a pădurilor.
Poluanţii gazoşi şi vaporii pot provoca îmbolnăviri respiratorii, sanguine, hepatice, ale
sistemului nervos, cu acţiune asupra pielii, etc.
Efectul poluanţilor sub formă de aerosoli sunt de natură iritantă, toxică, alergică,
infectantă, şi de scădere a rezistenţei generale a organismului.
Consecinţele poluanţilor asupra plantelor sunt numeroase.
Alte efecte negative ale poluării atmosferei: modificarea factorilor meteorologici,
reducerea vizibilităţii, coroziunea mai intensă a construcţiior.
Autoepurarea se bazează pe transportul şi depunerea poluantului în alte medii sau pe
diluţia mai mare a poluantului în aer.
c ) Poluarea solului
În afara poluării propriu-zise prin deversarea unor substanţe sau soluţii în care se găsesc
substanţe toxice, degradarea solului mai este determinată şi de eroziune, alunecări de teren,
compactare de suprafaţă sau acoperirea solului cu diverse materiale (halde de cenuşă de la
termocentrale, halde de steril de la flotarea minereurilor, halde de ferfogips, depozite de deşeuri,
etc.).
Dintre efectele poluării – diminuarea rezervei de humus.
Poluarea cu fluor distruge microorganismele din sol şi diminuează capacitatea de fixare a
azotului.
21
Utilizarea excesivă a pesticidelor - depăşirea concentraţiilor cantităţilor poate provoca
efecte negative asupra mediului şi vieţuitoarelor.
- afectează lanţurile trofice;
- favorizează apariţia dăunătorilor;
- determină mutaţii genetice;
- distrug microorganismele utile şi râmele;
d) Poluarea radioactivă
Radioactivitatea a crescut ca urmare a exploziilor atomice, a centralelor nuclear-electrice
răcite cu apă, deşeurilor radioactive transportate la distanţe mari sau depozitate pe fundul
oceanelor.
Efectul nociv al radiaţiilor :
- pe termen scurt (boala radiaţiilor, deces);
- pe termen lung (creşte riscul de cancer);
- efecte genetice;
Fenomene de poluare la nivel planetar
a) Ploile acide – se formează ca rezultat al poluării atmosferei cu oxizi de azot şi mai ales
de sulf, rezultate în procesele de ardere a combustibililor sau la combustia motoarelor cu ardere
internă.
Efectul ploilor acide asupra apei lacurilor se manifestă asupra încetinirii descompunerii
materialelor organice, populaţiile de peşte sunt sever afectate, precum şi capacitatea de
reproducere a acestora.
Aciditatea ridicată solubilizează mai multe elemente depuse în sedimente (Al, Mn, Cd,
Ni, Hg, Cu, Pb) ceea ce duce la o creştere a toxicităţii mediului.
Solurile afectate reduc activitatea biologică. Vegetaţia este puternic afectată, pădurile
fiind expuse la uscare într-o perioadă scurtă.
b) Încălzirea globală
În urma activităţii economice se constată o creştere continuă a concentraţiei în atmosferă
a unor gaze precum dioxidul de carbon, dioxidul de azot, metanul, ozonul şi clorofluorcarboni –
gaze care au proprietatea de a înmagazina căldura reflectată de Pământ. Astfel odată cu creşterea
concentraţiei acestor gaze apare şi creşterea temperaturii globale, efect supranumit şi “efect de
seră”.
În ultimii 100 de ani temperatura globală medie a crescut cu 0,5°C. Media temperaturii
globale va creşte cu 1 °C la fiecare 30 de ani. Rezultatele unui asemenea fenomen se vor resimţi
22
în creşterea nivelului mărilor şi oceanelor cu 65 cm în actualul secol, multe zone de coastă sau
insule vor dispărea sub apă.
Principalele gaze care provoacă efectul de seră sunt:
- dioxidul de carbon (CO2) a cărui concentraţie în atmosferă a crescut cu 32% în cca
100 de ani, respectiv de la 280 ppm la 370 ppm. Diminuarea suprafeţelor împădurite mai mult de
40% din încălzirea globală s-ar datora creşterii conţinutului de CO2.
- clorofluorcarbonii reprezintă o altă categorie de gaze care contribuie la efectul de seră,
ponderea lor fiind apreciată la 25%. Aceste gaze produse industrial au fost utilizate iniţial ca
agenţi de răcire (freoni) – spray-uri, agenţi de spumare. CFC-urile care sunt foarte stabile pot
contribui pe de o parte la efectul de seră (fiind de 1000 de ori mai efective în înmagazinarea
căldurii decât CO2 şi în acelaşi timp au proprietatea de a distruge stratul de ozon din stratosferă.
Metanul – prin descompunerea materiei organice este responsabil de cca 15% din totalul
procesului de încălzire a planetei.
Ozonul din troposferă.
c) Degradarea păturii de ozon
Ozonul (O3) alcătuieşte la cca 30 km altitudine, în stratosferă un strat compact cu rolul
de a opri o parte însemnată a razelor ultraviolete (UV) venite de la Soare.
Specialiştii au stabilit ca CFC-urile reprezintă principala ameninţare la adresa stratului de
ozon din stratosferă.
Deşi foarte stabile din punct de vedere chimic, în momentul când pătrund în stratosferă
CFC-urile sunt descompuse de către razele UV. Radicalul Clor (Cl) este foarte agresiv chimic şi
este responsabil pentru desfacerea moleculei de ozon. Rămâne în atmosferă o perioadă
îndelungată, timp în care distruge mai mult de 100.000 molecule de ozon.
Alte substanţe cu efect negativ asupra păturii de ozon sunt fluorcarbonii (FC) şi halonii.
Prin desfacerea lor în stratosferă se eliberează atomi de brom care sunt mult mai agresivi
decât clorul în distrugerea moleculei de ozon.
Ca urmare a acumulării acestor date, au fost puse la punct o serie de măsuri de limitare a
utilizării substanţelor care atacă oxigenul, prin acorduri (Acordul de la Montreal).
d) Diminuarea biodiversităţii
Prin biodiversitate se înţelege marea varietate de specii sau alţi texoni de plante, animale
şi microorganisme existente într-un habitat, diversitatea biocenozelor dintr-o anumită regiune
(diversitate ecologică) sau variabilitatea genetică în cadrul unei specii.
Menţinerea biodiversităţii este deosebit de importantă pentru stabilitatea ecosistemelor.
23
Despăduririle pod duce la dispariţia unor specii insuficient cunoscute multe fiind posibil
să conţină principii active valoroase pentru obţinerea de noi produse farmaceutice.
Flora spontană continuă să fie folosită pentru obţinerea de noi medicamente şi produse,
iar crearea unor noi soiuri şi varietăţi de plante de cultură cu rezistenţă crescută la boli se bazează
în general pe încorporarea de material genetic provenit de la plantele care cresc spontan în
natură.
Adaptabilitatea organismelor la condiţii de viaţă mai puţin favorabile decât cele în care s-
a produs evoluţia fiecărei specii reprezintă un fenomen foarte complex şi el reprezintă în esenţă
finalitatea acţiunii factorilor evoluţiei asupra organismelor vii.
Capacitatea de adaptare a speciilor la anumite condiţii de viaţă prezintă o mare
variabilitate. Majoritatea speciilor de plante şi animale au un potenţial limitat de adaptare. Viaţa
acestora este legată de anumite nişe ecologice.
Adaptarea, în adevăratul sens al cuvântului sau evoluţia unei populaţii implică
transformarea structurii sale genetice, deci apariţia variaţiilor ereditare. Sursele variaţiilor
genetice (ereditare) sunt: mutaţia, migraţia şi necombinarea.
Mutaţia este o modificare structurală a materialului genetic, care nu este produsă prin
recombinare şi care se transmite din generaţie în generaţie.
Mutaţiile cele mai frecvente sunt fie genice, atunci când se petrec schimbări în structura
moleculară a genelor, fie cromozomale, atunci când se petrec modificări în structura
cromozomilor ca, de exemplu, adăugiri, pierderi sau rearanjări de segmente cromozomale, sau
genomale, când numărul de cromozomi de bază se multiplică de 3 sau mai multe ori
(poliploidie).
În populaţia umană, ca urmare a acţiunii crescânde de poluare cu diferite radiaţii,
numeroase gene suferă mutaţii în sens negativ. Consecinţele sunt sporirea deformaţiilor fizice,
creşterea sterilităţii şi a mortalităţii.
În prezent, datorită poluării din ce în ce mai mari a mediului înconjurător (aerul, apa,
solul) şi a produselor agricole utilizate în hrana omului şi a animalelor, rata mutaţiilor
nefavorabile pe unitate biologică într-o generaţie este în continuă creştere.
Principalii factori nocivi sunt consideraţi a fi radiaţiile emise de sursele artificiale, gazele
cu efect nociv emise în atmosferă, substanţele chimice care poluează solul, apa şi alimentele, o
anumită categorie de medicamente etc.
În ultimii 3.000-10.000 de ani, biodiversitatea s-a aflat în faţa unui nou factor
destabilizator – omul. Acesta încearcă să direcţioneze o parte însemnată a biodiversităţii în
folosul său direct.
24
În acest sens, lucrurile trebuie privite din 3 unghiuri diferite:
- agricultura – activitate artificială, cu tendinţe de opunere în faţa biodiversităţii;
- defrişările de spaţii;
- poluarea mediului.
O trecere în revistă a speciilor ameninţate cu dispariţia la nivelul Europei (1988) a arătat
că din 100 de specii de mamifere, 36 sunt ameninţate; la păsări, din 72 de specii luate în studiu,
34 sunt în pericol, la peştii de apă dulce, din 200 de specii, 23 sunt în pericol, iar la nevertebrate,
din cele 200.000 specii, 20 sunt ameninţate cu dispariţia.
CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ ŞI STRATEGIA DE PROTECŢIE A
MEDIULUI
• Pentru depăşirea efectelor crizelor ambientale, omenirea de astăzi propune modelul de
dezvoltare durabilă
• Dezvoltarea durabilă = dezvoltare fără epuizarea resurselor respectiv fără a se trece
dincolo de limita de suportabilitate a ecosistemelor.
• Se admite aşadar că obiectivele economice trebuie să fie integrate cu cele de protecţie
a mediului.
• Se poate acorda prioritate creşterii economice?
• Pe termen scurt, da;
• Pe termen lung, nu.
Necesitatea participării tuturor ţărilor la rezolvarea aspectelor globale ale protecţiei
mediului.
Prevenirea este întotdeauna mai bună şi mai economică decât tratarea.
Este esenţial ca în această etapă obiectivele economice şi cele ecologice să fie integrate
încă de la început pentru a minimiza pagubele economico-ecologice.
Dezvoltarea durabilă include cel puţin următoarele aspecte
Redimensionarea creşterii economice pentru o distribuţie mai echitabilă a resurselor;
Eliminarea sărăciei (locuri de muncă, hrană, energie, locuinţă, sănătate);
Creşterea demografică rezonabilă;
Conservarea resurselor naturale;
Întreţinerea diversităţii ecosistemelor;
Reorientarea tehnologiilor şi ţinerea sub control a riscurilor;
Integrarea măsurilor privind mediul şi dezvoltarea pe plan naţional cu cele din plan
internaţional.
25
În ultimii ani, conceptul dezvoltării durabile a devenit un obiectiv strategic pentru
întreaga umanitate.
SISTEME DE MANAGEMENT AL PROTECŢIEI MEDIULUI
Managementul ecologic este o disciplină relativ nouă, care a apărut ca urmare a
preocupărilor de promovare a principiilor ecologice. Ca urmare, multe din iniţiativele de
management ecologic sunt uneori lipsite de viziune integrată şi adesea confuze.
Multe companii prevăd posturi cu sarcini concrete legate de protecţia mediului. De
asemenea, o serie de companii apelează la auditul de mediu. Aproape toate marile companii şi-au
actualizat misiunea şi obiectivele în raport cu efectele de mediu pe care le generează, altele şi-au
modernizat tehnologiile pentru a diminua aceste efecte sau au iniţiat programe de instruire a
personalului.
Măsurile enumerate fac parte din capitole diferite ale aceleiaşi ştiinţe: managementul.
Astfel, definirea misiunii şi a obiectivelor aparţine managementului strategic; modernizarea
tehnologiilor este o latură a managementului operaţional, instruirea personalului este domeniul
managementului resurselor umane iar reţeaua de recuperare şi refolosire a ambalajelor şi
deşeurilor intră sub incidenţa marketingului produsului.
ROLUL ŞI RESPONSABILITĂŢILE ECOLOGISTE ALE MANAGEMENTULUI
STRATEGIC
În stabilirea misiunii şi a obiectivelor sale, compania trebuie să încerce să comunice clar
şi precis (de preferinţă cuantificabil) rolul, cultura şi filozofia sa de protecţie a mediului.
De exemplu, un lanţ american de magazine îşi propune conlucrarea cu societatea civilă şi
cu agenţiile guvernamentale pentru prezervarea şi îmbunătăţirea vieţii şi calităţii mediului
ambiant. Firma îşi propune de asemenea o contribuţie de 5% din profitul brut anual la
îmbunătăţirea condiţiilor mediu şi viaţă a comunităţii în care activează.
Companiile japoneze acordă o mare atenţie responsabilităţii lor sociale şi protecţiei
mediului. În acest sens, cultura corporativă a companiei Canon prevede în ordinea următoare a
importanţei: individul-eficienţa activităţii-economisirea resurselor pentru generaţiile viitoare.
Una din marile companii americane de produse chimice, “Union Carbide” îşi propune
îmbunătăţirea tehnologiilor şi tehnicilor de operare pentru a elimina emisiile nocive în mediu.
Cu cât o companie este mai matură în strategia practicată, cu atât ea realizează că dincolo
de treptele coercitive, dezvoltarea ei sustenabilă şi realizarea de profit pe termen lung sunt strâns
legate de acţiunile voluntare încadrate în responsabilităţile etice.
Strategia responsabilităţii sociale în domeniul ecologic poate avea 4 moduri de
manifestare:
- strategia reactivă;
26
- strategia defensivă;
- strategia de adoptare;
- strategia proactivă.
MANAGEMENTUL OPERAŢIONAL ŞI RESPONSABILITĂŢILE SALE
ECOLOGICE
Rolul principal al managementului operaţional este de alocare şi dirijare a resurselor în
scopul producerii de bunuri şi servicii. Direcţiile sau acţiunile în care acesta îşi poate aduce
contribuţia la conservarea şi îmbunătăţirea factorilor mediului ambiant, sunt următoarele:
- reducerea consumului de materii prime, materiale şi energie necesare realizării unui
produs, reducerea pierderilor tehnologice şi a cantităţii de deşeuri aferente;
- realizarea şi utilizarea de ambalaje ecologice pentru produse;
- cercetarea şi dezvoltarea de produse nepoluante;
- dezvoltarea tehnologiilor nepoluante;
- dezvoltarea biotehnologiilor;
- asigurarea calităţii şi reducerea până la eliminare a rebuturilor;
- utilizarea ambalajelor ecologice (de exemplu Mc Donald’s).
Fabricile de hârtie apelează pentru aprovizionarea cu lemn fie la plantări de arbori cu
capacitate de creştere rapidă şi care suportă densităţi mari de plantare fie prin achiziţionarea de
suprafeţe de pădure.
Responsabilitatea ecologică a unei astfel de companii se traduce prin preferinţa de a oferi
spre vânzare produse ecologice, cărora le dedică amplasamente speciale şi o publicitate pe
măsură.
Reducerea consumului de lemn se poate obţine şi prin eficientizarea extragerii celulozei
din lemn.
În general, în procesul de înălbire a hârtiei, companiile producătoare utilizează clorinele
care au însă un impact negativ asupra mediului.
O sursă importantă de eliminare a risipei de lemn este utilizarea hârtiei recuperate.
O preocupare majoră a oamenilor de ştiinţă şi a multor companii este aceea de promovare
a biotehnologiilor. Prin aceasta se înţelege în general “utilizarea integrată a biochimiei,
microbiologiei şi ingineriei chimice pentru realizarea de aplicaţii tehnologice bazate pe
activităţile microorganismelor, culturilor de celule sau ţesuturi şi ale enzimelor”.
Printre numeroasele aplicaţii ale biotehnologiilor amintim:
- Extragerea ţiţeiului din zăcăminte greu exploatabile cu tehnologiile clasice;
- Obţinerea combustibililor din biomasă sau reziduuri vegetale;
- Regenerarea unor uleiuri cu ajutorul microorganismelor;
27
- Depoluarea apelor reziduale de carburi hidrogenate şi a depoluării unor zone industriale;
- Permit rezolvarea parţială a poluării apelor mării în cazul unor accidente petroliere etc.
MANAGEMENT FINANCIAR ŞI COSTURI ECOLOGICE
Responsabilitatea ecologică a companiei antrenează diverse categorii de costuri mai uşor
sau mai dificil de cuantificat, cum ar fi:
- costuri suplimentare de cercetare şi dezvoltare de noi produse cu impact redus asupra
deteriorării mediului;
- costuri şi investiţii suplimentare în adaptarea şi modernizarea tehnologiilor cu impact
redus asupra mediului;
- costuri cu instruirea personalului;
- costuri suplimentare cu informarea consumatorilor.
Costurile ecologice sunt în final suportate de consumator.
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ŞI EDUCAŢIA ECOLOGICĂ
Pentru implementarea corectă a unei strategii ecologice, companiile trebuie să-şi
instruiască personalul implicat şi să-şi formeze manageri cu abilităţi în domeniul ecologic.
Multe companii au adoptat soluţia creării unor microstructuri cu responsabilităţi sociale şi
de mediu sub diverse forme, ca de pildă: crearea unei poziţii de director de mediu, sau de
vicepreşedinte, crearea de comitete sau departamente de mediu.
O latură importantă a educaţiei ecologice este cea care are în vedere dezvoltarea durabilă
a turismului.
Succesul unei afaceri în domeniul turismului depinde de calitatea mediului natural.
Aceasta ar trebui de altfel să constituie o preocupare majoră pentru managerii din turism.
Turiştii se fac la rândul lor responsabili de distrugerea mediului ambiant, turismul ca
ramură economică având uneori o contribuţie la degradarea mediului, asemănătoare cu alte
ramuri economice.
În cadrul programelor de mediu ale U.E., sectorul de turism a constituit unul din
domeniile abordate cu prioritate. Principalele direcţii de acţiune din cadrul acestor planuri sunt
următoarele:
- Programe inovative de mediu;
- Formarea de reţele turistice;
- Realizarea unui cod de comportament al turiştilor.
28
CURS 4
INSTRUMENTE ALE POLITICII DE MEDIU
Mijloace şi instrumente
Etape:
a) stabilirea priorităţilor
b) alegerea instrumentelor de aplicare a politicii de mediu
Tipuri principale:
Impune şi Controlează (I.C.)
Politica mecanismelor de piaţă (M.P.). În multe cazuri utilizarea M.P. este mai eficientă
decât metoda I.C.
Încurajarea industriilor care necesită costuri mai mici pentru purificare
Soluţia este o combinaţie între cele două tipuri de instrumente.
Probleme de soluţionat:
- Informarea
- Măsurarea volumului emisiilor sau a concentraţiilor
Abordări posibile pe M.P., în cazul:
pulberilor sedimentabile
SO2
deşeuri consumatoarea de O2
surselor mari
unde există o gamă variată de procese tehnologice
Abordări:
reglementări specifice
stabilirea de limite maxime (ex. metale grele, substanţe chimice toxice)
stabilirea taxelor de poluare (la întreprinderile care pot fi monitorizate eficient)
permise negociabile de emisie
taxe pe produs şi stimulente adecvate pentru reducerea producerii deşeurilor sau tratarea
adecvată a acestora
implicarea interactivă a societăţii
Reglementări de mediu
Legi şi reglementări-cadru
Normative şi instrucţiuni subsidiare
Elemente şi aspecte reglementate (selectiv):
29
concepte
domenii de aplicare
aspecte instituţionale (autorităţi centrale şi locale, atribuţii)
aspecte internaţionale
norme şi standarde (pe domenii)
zonarea de mediu
evaluarea impactului de mediu
monitorizarea
responsabilităţi
Instrumente financiar-economice
Tipuri: - stimulente
- sancţiuni
- impozite
Taxele şi amenzile pentru emisiile de poluanţi:
au devenit o realitate în majoritatea ţărilor
au eficienţă în reducerea poluării
este necesare ca nivelul acestora să crească
constituie o motivaţie pentru investiţii în soluţii de reducerea poluării
Cu toate acestea, instrumentele financiar - economice nu sunt eficiente peste tot
datorită naturii problemei;
datorită unor acorduri internaţionale
nu pot oferi siguranţă că aspectele de mediu se vor îmbunătăţi peste tot
în perioada tranziţiei taxele mari pentru protecţia mediului pot aduce falimentul
întreprinderilor
Metode utilizate în perioada de tranziţie:
taxă relativ scăzută pe emisii până la nivelul specificat în permis + amenzi pentru
depăşire
taxă de poluare mai mică la început, care se majorează treptat, majorarea fiind cunoscută
taxe normale de poluare, care pot fi amânate dacă se practică reduceri ale emisiilor
Fondul pentru mediu
instrument financiar eficient în realizarea unor proiecte pentru protecţia mediului
aplicabil în economiile în tranziţie
de obicei are caracter guvernamental
surse: taxe şi amenzi de mediu etc.
utilizare: sub formă de granturi, credite subvenţionate
30
Fondul pentru mediu are caracter tranzitoriu. În economiile puternice, concurenţiale, rolul
său este diminuat sau dispare.
În România fondul pentru mediu este reglementat prin Legea 73/2000
Surse ale fondului în România: exportul de fier vechi şi metale neferoase, buşteni,
alocaţii bugetare, donaţii şi sponsorizări, alte surse.
CURS 5
31
PLANURILE DE ACŢIUNE PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI (P.A.P.M.)
ŞI ANALIZA COST – BENEFICIU (A.C.B.) A IMPLEMENTĂRII LOR
Pentru a fi eficiente, P.A.P.M. trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
să fixeze ţinte operaţionale
să stabilească grupuri-ţintă şi instrumente adecvate şi eficiente
să aibă informaţii suficient de clare despre situaţia existentă şi posibilităţile de
implementare
să stabilească termene şi responsabilităţi
să aibă asigurate facilităţile necesare (fonduri, instrumente, informaţii)
să aibă asigurate acordurile din partea organelor şi organizaţiilor interesate
informaţiile să fie diseminate în rândul publicului
A.C.B. în cazul P.A.P.M.
A.C.B. este metoda standard de apreciere a proiectelor, folosită în studiile de fezabilitate.
Se bazează pe metodologia fluxului scontat în numerar pentru compararea costurilor şi
beneficiilor situaţiei „PROIECT” cu cele ale situaţiei „FĂRĂ PROIECT”.
Analiza costurilor este mai simplă decât analiza beneficiilor unui proiect de mediu.
Descriptori ai beneficiilor de mediu
1. Efectul asupra producţiei
Aplicabil în cazul:
- eroziunii solului
- despăduririlor
- acidifierii aerului
- poluării apei (eutrofizarea)
1. bis. Efectul asupra producţiei în zonele învecinate (de ex. avalul unui râu în cazul
barajelor); efecte asupra statelor vecine.
2. Evaluări ale costului refacerii sau degradării mediului prin metodele:
valoarea cheltuielilor de schimbare a amplasamentului din zona degradată
valoarea „surogatelor” (bunuri mai scumpe, aer condiţionat, apă îmbuteliată etc.)
3. valoarea proiectelor compensatoare: reîmpăduriri
4. creşterea sau descreşterea valorii imobiliare
5. valoarea costului de călătorie şi a taxelor de intrare
6. diferenţele de salarii pentru condiţii periculoase de muncă
Dificil de cuantificat
- beneficiile aduse de aerul curat în scop de recreere şi prevenire a afecţiunilor psihice
32
Efecte ale unui program de prevenirea poluării apei:
scăderea numărului de zile nelucrate ca urmare a îmbunătăţirii stării de sănătate;
tratament medical mai redus; venituri familiale mai mari
reducerea cheltuielilor de tratare a apei
creşterea producţiei agricole şi a calităţii acesteia
creşterea valorii proprietăţii şi a atractivităţii pentru zonele turistice; creşterea cererii
pentru camere de hotel, transport etc.
creşterea cantităţii de peşte, eficienţa pescuitului
reducerea tratamentelor pentru apa industrială
Strategii de protecţie a mediului
Strategiile de protecţie a mediului reprezintă arta de a coordona un ansamblu de acţiuni la
nivel naţional sau local, menite să asigure conservarea resurselor naturale şi protejarea calităţii
tuturor componentelor mediului, precum şi a mediului în ansamblu.
Principiile generale de protecţia mediului adoptate de U.E.
1. Principiul prevenirii este cel mai eficient;
2. La concepţia unui obiectiv sau acţiune trebuie luat în considerare impactul asupra
mediului;
3. Activităţile de exploatare a naturii care produc dezechilibre ecologice trebuie
abandonate;
4. Adoptarea de măsuri de protecţie trebuie făcută pe baza cunoaşterii ştiinţifice;
5. Poluatorul suportă costurile, pentru prevenirea poluării şi remedierea pagubelor
(poluator-plătitor);
6. Activităţile dintr-un stat nu trebuie să producă daune mediului din alt stat.
7. Politica de protecţie a mediului trebuie să ţină seamă şi de interesele statelor în curs de
dezvoltare;
8. Promovarea politicii de mediu să fie făcută de organizaţii internaţionale;
9. Sunt necesare acţiuni educaţionale pentru ca protecţia mediului să devină o
responsabilitate a tuturor cetăţenilor;
10. Măsurile de portecţia mediului se vor lua la nivel adecvat, în funţie de circumstanţe
(principiul subsidiarităţii);
11. Programele naţionale să se bazeze pe o concepţie unitară, pe termen lung;
12. Politicile naţionale trebuie să se armonizeze în cadrul Uniunii.
Din punct de vedere legislativ ACTUL UNIC EUROPEAN confirmă competenţa
Uniunii la elaborarea startegiei şi legislaţiei pentru mediu.
33
În ultimii 30 de ani, în U.E. s-au elaborat peste 300 de reglementări (directive, decizii şi
reglementări) în domeniul protecţiei mediului.
Pentru România, politica referitoare la mediu este un element esenţial al procesului de
integrare europeană.
Elaborarea strategiei de mediu
1. Analiza premiselor entităţii (localitate, judeţ, ţară)
– Zonarea teritoriului din punct de vedere ecologic
– Monitoringul mediului
– Surse de poluare
2. Elaborarea principiilor şi instrumentelor de mediu
3. Elaborarea componentelor strategiei:
– Componente legislative
– Componente administrativ-teritoriale
– Componente economice
– Componente informative
– Colaborarea internaţională
4. Elaborarea planurilor de acţiune (proiecte şi programe)
5. Planuri de implementare (durată, fond, responsabilităţi etc.)
Principii ale strategiei de protecţie a mediului
I. Interne
a) Protecţia mediului este un element esenţial al politicii economice şi sociale a statului.
b) Statele au dreptul suveran la exploatarea propriilor lor resurse din teritoriul naţional în
aşa fel încât să nu aducă prejudicii altor state.
c) Sănătatea şi bunăstarea populaţiei sunt prioritare faţă de alte scopuri de folosire a
resurselor naturale.
d) Folosirea atentă, raţională a resurselor în funcţie de nevoi, în interesul generaţiilor
viitoare
e) Participarea populaţiei la protecţia şi ameliorarea mediului înconjurător
f) Interzicerea poluării
g) Principiul poluatorul plăteşte
II. Principii ce acţionează pe plan extern
a) Activităţile exercitate de un stat să nu dăuneze mediului altor state
b) Principiul informării şi cooperării între state
c) Principiul bunei vecinătăţi
d) Principiul notificării şi consultării
34
e) Principil protejării patrimoniului comun (inclusiv în spaţiul oceanic sau extraatmosferic)
f) Există şi alte câteva principii care au caracter mai restrâns:
– Principiul prevenirii
– Principiul interzicerii poluării
– Principiul poluatorul plăteşte
Instrumente în strategia de protecţie a mediului
Instrumentele strategiei de protecţie a mediului se pot clasifica în mai multe categorii:
a) Instrumente ale reglementărilor globale. Se referă la ansamblul agenţilor economici şi la
cetăţeni (legi, hotărâri)
b) Reglementări specifice
c) Instrumente ale politicii de convingere şi transferului de informaţie
– Utilizarea mecanismelor de piaţă
– Promovarea conştientizării, a educaţiei, a accesului la studii şi rezultate ştiinţifice
d) Politici de stimulare financiară şi economică
Componente ale protecţiei mediului
1. Legislativă
2. Administrativ-teritorială
3. Educativ-informaţională
4. Economico-tehnologică
5. Socială
6. De cooperare internaţională
1. Componenta legislativă
Legi (legi cadru şi specifice)
Hotărâri de Guvern şi Ordonanţe
Ordine, decizii şi normative ale Ministerului
Instrucţiuni şi standarde elaborate de institute de specialitate
2. Componenta administrativ-instituţională
Înfiinţarea unei Autorităţi Centrale de Mediu cu structuri administrative şi în teritoriu
Inspecţie de Mediu la nivel central şi local
Direcţii sau Servicii de Mediu la fiecare minister economic
Organizarea unor institute de specialitate (cercetare, laboratoare de referinţă)
Organizarea Reţelei Naţionale de Monitoring Global
Înfiinţarea şi organizarea zonelor şi ariilor protejate
3. Componenta economico-tehnologică
Şcoli şi facultăţi de specialitate
35
Introducerea în programa şcolară şi universitară a disciplinelor de ecologie şi protecţia
mediului
Muzee, expoziţii, parcuri
Conferinţe, seminarii şi congrese
Emisiuni radio-TV, presă scrisă
36
Recommended