Cultura Vorbirii

DERT, -RT,(1)deeri, -arte,adj., (II)deerturi,s. n.I.Adj.1.Care nu conine nimic n interior; gol.2.(Despre terenuri, ri, regiuni) Lipsit de vieti i de vegetaie; pustiu. Nelocuit, nepopulat.3.Fig.Lipsit de temei; amgitor.4.Fig.Fr rezultat; nefolositor, zadarnic.II.S. n.1.Spaiu gol; pustietate. Loc. adv.n deert=a) (n legtur cu privirea) n gol, far int;b) n van, zadarnic.2.Regiune cu clim arid, cu ploi extrem de puine, n care viaa vegetal i animal este foarte redus, iar populaia foarte rar; pustiu;3.(n limbajul bisericesc; nexpr.)A lua n deert= a batjocori; a nesocoti.4.(Pop.) Partea scobit a corpului la animale cuprins ntre ultima coast i osul oldului. Lat.(I)desertus,(II)din lat.desertum,fr.dsert.DERT1,deerturi,s. n.1.Spaiu gol, pustietate.Cu cine se nlocuia deertul ce se fcea n rangurile acestor lupttori ?NEGRUZZI, S. I 345. (Cu nuan afectiv)Simi tu, de departe, ce deert cumplit Lai ntre prieteni care te-au iubit ?ALECSANDRI, P. I 231. Locadv.(n legtur cu privirea)n deert= n gol, fr o int anumit.Cu ochii umezi i pierdui n deert... avu o clip de ncremenire.HOGA,M.N.26.Sta aa la fereastr, cu ochii pierdui i adncii n deert.VLAHU, O. A. III 79.Cu deert= cu nimic, cu gol.Strbtu cele patru pri ale trmului de jos i se ntoarse cu deert.ISPIRESCU, L. 90.Un poloboc cu vin... Iar altu cu dert.DONICI,F.35.2.Regiune cu ploi extrem de puine, n care viaa vegetal i animal este foarte redus iar populaia foarte rar.Deertul Saharei.n deprtare se zresc albe zidurile cetii, i n urma lor se ntinde un deert de nisip rou.BART,S. M.22.Dar mai colo se zrete Cel deert spimnttor, Unde viaa i oprete Pasu-i verde, rztor.BOLINTINEANU, O. 186.ncotro-ntorci ochii i orincotro priveti, Nimic nu se mai arat, deertul l ntlneti.ALEXANDRESCU, P. 54. Fig.Peste deertul nalt i plin de lumin al vilor adinci, numai gaia, cu ipet flmnd i ascuit, spinteca vzduhurile.HOGA,M.N.170.3.(nloc. adv.)n deert= n zadar, zadarnic, n van, degeaba.n deert am mai ateptat.RETEGANUL, P. I 73.Biata femeie n deert spuse c era srac... cci vizirul nu lu vorbele ei n seam.POPESCU, B. I 105.Boierii se adunau n deert ca s chibzuiasc.ODOBESCU, S. I 324.Lupta ce-mi lupta n deert era.TEODORESCU, P. P. 414. (n limbajul bisericesc, nexpr.)A lua n deert(mai ales cu privire la numele lui dumnezeu) = a batjocori.4.(Popular) Partea scobit a corpului (la om i la animale) cuprins ntre ultima coast i osul oldului.ntorcnd baltagul, omul s-a opintit cu el n deertul calului.SADOVEANU, B. 279.Cluul sta afar, n viscol. Din pricina deerturilor goale, oldurile preau ieite afar, ascuite.SANDU-ALDEA, U. P. 62.Dup ce-ai numarat, de la deert, trei coaste.EZ. III 203.ANTONIMEs. f.(