23
DEȘÉRT, -ÁRTĂ, ( 1 ) deșerți, -arte, adj. , ( II ) deșerturi, s. n. I. Adj. 1. Care nu conține nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, țări, regiuni) Lipsit de vietăți și de vegetație; pustiu. Nelocuit, nepopulat. 3. Fig. Lipsit de temei; amăgitor. 4. Fig. Fără rezultat; nefolositor, zadarnic. II.S. n. 1. Spațiu gol; pustietate. ◊ Loc. adv. În deșert = a ) (în legătură cu privirea) în gol, fară țintă; b ) în van, zadarnic. 2. Regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă, iar populația foarte rară; pustiu; 3. (În limbajul bisericesc; înexpr. ) A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti. 4. (Pop. ) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. ( I ) desertus, ( II ) din lat. desertum, fr. désert. DEȘÉRT 1 , deșerturi, s. n. 1. Spațiu gol, pustietate. Cu cine se înlocuia deșertul ce se făcea în rangurile acestor luptători ? NEGRUZZI, S. I 345. ◊ (Cu nuanță afectivă) Simți tu, de departe, ce deșert cumplit Lași între prieteni care te-au iubit ? ALECSANDRI, P. I 231. Loc adv. (În legătură cu privirea) În deșert = în gol, fără o țintă anumită. Cu ochii umezi și pierduți în deșert... avu o clipă de încremenire. HOGAȘ, M. N. 26. Sta așa la fereastră, cu ochii pierduți și adînciți în deșert. VLAHUȚĂ, O. A. III 79. Cu deșert = cu nimic, cu gol. Străbătu cele patru părți ale tărîmului de jos și se întoarse cu deșert. ISPIRESCU, L. 90. Un poloboc cu vin... Iar altu cu deșărt. DONICI, F. 35. 2. Regiune cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă iar populația foarte rară. Deșertul Saharei. În depărtare se zăresc albe zidurile cetății, și în urma lor se întinde un deșert de nisip roșu. BART, S. M. 22. Dar mai colo se zărește Cel deșert spăimîntător, Unde viața își oprește Pasu-i verde, rîzător. BOLINTINEANU, O. 186. Încotro-ntorci ochii și oriîncotro privești, Nimic nu se mai arată, deșertul îl întîlnești. ALEXANDRESCU, P. 54. Fig. Peste deșertul înalt și plin de lumină al văilor adinci, numai gaia, cu țipet flămînd și ascuțit, spinteca văzduhurile. HOGAȘ, M. N. 170. 3. (În loc. adv. ) În deșert = în zadar, zadarnic, în van, degeaba. În deșert am mai așteptat. RETEGANUL, P. I 73. Biata femeie în deșert spuse că era săracă... căci vizirul nu luă vorbele ei în seamă. POPESCU, B. I 105. Boierii se adunau în deșert ca să chibzuiască. ODOBESCU, S. I 324. Lupta ce-mi lupta În deșert era. TEODORESCU, P. P. 414. (În limbajul bisericesc, în expr. ) A lua în deșert (mai ales cu privire la numele lui dumnezeu) = a batjo cori. 4. (Popular) Partea scobită a corpului (la om și la animale) cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. Întorcînd baltagul, omul s-a opintit cu el în deșertul calului. SADOVEANU, B. 279. Căluțul sta afară, în viscol. Din pricina deșerturilor goale, șoldurile păreau ieșite afară,

Cultura Vorbirii

Embed Size (px)

DESCRIPTION

n

Citation preview

DERT, -RT,(1)deeri, -arte,adj., (II)deerturi,s. n.I.Adj.1.Care nu conine nimic n interior; gol.2.(Despre terenuri, ri, regiuni) Lipsit de vieti i de vegetaie; pustiu. Nelocuit, nepopulat.3.Fig.Lipsit de temei; amgitor.4.Fig.Fr rezultat; nefolositor, zadarnic.II.S. n.1.Spaiu gol; pustietate. Loc. adv.n deert=a) (n legtur cu privirea) n gol, far int;b) n van, zadarnic.2.Regiune cu clim arid, cu ploi extrem de puine, n care viaa vegetal i animal este foarte redus, iar populaia foarte rar; pustiu;3.(n limbajul bisericesc; nexpr.)A lua n deert= a batjocori; a nesocoti.4.(Pop.) Partea scobit a corpului la animale cuprins ntre ultima coast i osul oldului. Lat.(I)desertus,(II)din lat.desertum,fr.dsert.DERT1,deerturi,s. n.1.Spaiu gol, pustietate.Cu cine se nlocuia deertul ce se fcea n rangurile acestor lupttori ?NEGRUZZI, S. I 345. (Cu nuan afectiv)Simi tu, de departe, ce deert cumplit Lai ntre prieteni care te-au iubit ?ALECSANDRI, P. I 231. Locadv.(n legtur cu privirea)n deert= n gol, fr o int anumit.Cu ochii umezi i pierdui n deert... avu o clip de ncremenire.HOGA,M.N.26.Sta aa la fereastr, cu ochii pierdui i adncii n deert.VLAHU, O. A. III 79.Cu deert= cu nimic, cu gol.Strbtu cele patru pri ale trmului de jos i se ntoarse cu deert.ISPIRESCU, L. 90.Un poloboc cu vin... Iar altu cu dert.DONICI,F.35.2.Regiune cu ploi extrem de puine, n care viaa vegetal i animal este foarte redus iar populaia foarte rar.Deertul Saharei.n deprtare se zresc albe zidurile cetii, i n urma lor se ntinde un deert de nisip rou.BART,S. M.22.Dar mai colo se zrete Cel deert spimnttor, Unde viaa i oprete Pasu-i verde, rztor.BOLINTINEANU, O. 186.ncotro-ntorci ochii i orincotro priveti, Nimic nu se mai arat, deertul l ntlneti.ALEXANDRESCU, P. 54. Fig.Peste deertul nalt i plin de lumin al vilor adinci, numai gaia, cu ipet flmnd i ascuit, spinteca vzduhurile.HOGA,M.N.170.3.(nloc. adv.)n deert= n zadar, zadarnic, n van, degeaba.n deert am mai ateptat.RETEGANUL, P. I 73.Biata femeie n deert spuse c era srac... cci vizirul nu lu vorbele ei n seam.POPESCU, B. I 105.Boierii se adunau n deert ca s chibzuiasc.ODOBESCU, S. I 324.Lupta ce-mi lupta n deert era.TEODORESCU, P. P. 414. (n limbajul bisericesc, nexpr.)A lua n deert(mai ales cu privire la numele lui dumnezeu) = a batjocori.4.(Popular) Partea scobit a corpului (la om i la animale) cuprins ntre ultima coast i osul oldului.ntorcnd baltagul, omul s-a opintit cu el n deertul calului.SADOVEANU, B. 279.Cluul sta afar, n viscol. Din pricina deerturilor goale, oldurile preau ieite afar, ascuite.SANDU-ALDEA, U. P. 62.Dup ce-ai numarat, de la deert, trei coaste.EZ. III 203.ANTONIMEs. f.(