DERT, -RT,(1)deeri, -arte,adj., (II)deerturi,s. n.I.Adj.1.Care
nu conine nimic n interior; gol.2.(Despre terenuri, ri, regiuni)
Lipsit de vieti i de vegetaie; pustiu. Nelocuit,
nepopulat.3.Fig.Lipsit de temei; amgitor.4.Fig.Fr rezultat;
nefolositor, zadarnic.II.S. n.1.Spaiu gol; pustietate. Loc. adv.n
deert=a) (n legtur cu privirea) n gol, far int;b) n van,
zadarnic.2.Regiune cu clim arid, cu ploi extrem de puine, n care
viaa vegetal i animal este foarte redus, iar populaia foarte rar;
pustiu;3.(n limbajul bisericesc; nexpr.)A lua n deert= a batjocori;
a nesocoti.4.(Pop.) Partea scobit a corpului la animale cuprins
ntre ultima coast i osul oldului. Lat.(I)desertus,(II)din
lat.desertum,fr.dsert.DERT1,deerturi,s. n.1.Spaiu gol,
pustietate.Cu cine se nlocuia deertul ce se fcea n rangurile
acestor lupttori ?NEGRUZZI, S. I 345. (Cu nuan afectiv)Simi tu, de
departe, ce deert cumplit Lai ntre prieteni care te-au iubit
?ALECSANDRI, P. I 231. Locadv.(n legtur cu privirea)n deert= n gol,
fr o int anumit.Cu ochii umezi i pierdui n deert... avu o clip de
ncremenire.HOGA,M.N.26.Sta aa la fereastr, cu ochii pierdui i
adncii n deert.VLAHU, O. A. III 79.Cu deert= cu nimic, cu
gol.Strbtu cele patru pri ale trmului de jos i se ntoarse cu
deert.ISPIRESCU, L. 90.Un poloboc cu vin... Iar altu cu
dert.DONICI,F.35.2.Regiune cu ploi extrem de puine, n care viaa
vegetal i animal este foarte redus iar populaia foarte rar.Deertul
Saharei.n deprtare se zresc albe zidurile cetii, i n urma lor se
ntinde un deert de nisip rou.BART,S. M.22.Dar mai colo se zrete Cel
deert spimnttor, Unde viaa i oprete Pasu-i verde,
rztor.BOLINTINEANU, O. 186.ncotro-ntorci ochii i orincotro priveti,
Nimic nu se mai arat, deertul l ntlneti.ALEXANDRESCU, P. 54.
Fig.Peste deertul nalt i plin de lumin al vilor adinci, numai gaia,
cu ipet flmnd i ascuit, spinteca vzduhurile.HOGA,M.N.170.3.(nloc.
adv.)n deert= n zadar, zadarnic, n van, degeaba.n deert am mai
ateptat.RETEGANUL, P. I 73.Biata femeie n deert spuse c era srac...
cci vizirul nu lu vorbele ei n seam.POPESCU, B. I 105.Boierii se
adunau n deert ca s chibzuiasc.ODOBESCU, S. I 324.Lupta ce-mi lupta
n deert era.TEODORESCU, P. P. 414. (n limbajul bisericesc, nexpr.)A
lua n deert(mai ales cu privire la numele lui dumnezeu) = a
batjocori.4.(Popular) Partea scobit a corpului (la om i la animale)
cuprins ntre ultima coast i osul oldului.ntorcnd baltagul, omul s-a
opintit cu el n deertul calului.SADOVEANU, B. 279.Cluul sta afar, n
viscol. Din pricina deerturilor goale, oldurile preau ieite afar,
ascuite.SANDU-ALDEA, U. P. 62.Dup ce-ai numarat, de la deert, trei
coaste.EZ. III 203.ANTONIMEs. f.(
