View
56
Download
0
Category
Preview:
DESCRIPTION
AIMI Note Curs Modulul
Citation preview
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Note de curs şi de seminar AIMI
Afaceri în medii instabile
2013-2014
Bucureşti, 2013
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Cuprins
MODULUL 2. ........................................................................................................................................ 4
O caracterizare a mediului de afaceri ................................................................................................. 4
Europa 2020 în România ...................................................................................................................... 4
Tema de discuţie: Raportul Doing Business 2013 în viziunea Băncii Mondiale ...................... 5
Temă de discuţie: România, tot mai integrată în economia globală ........................................ 8
Temă de discuţie: Index of Economic Freedom ......................................................................... 9
Evidenţe din realitatea economică – Evoluţia economică a Europei din T3 2011 până în T2
2013 .................................................................................................................................................. 10
Temă de discuţie: European growth and renewal ................................................................... 11
Temă de discuţie: Annual Growth Survey - Analiza anuală a creşterii (AAC) 2013 ........... 12
Temă de discuţie: Raportul Competitivităţii UE 2013 ............................................................ 13
Creşterea economică în ţările UE11 .............................................................................................. 16
Programul de convergenţă 2013-2016 ........................................................................................... 17
OUTPUT-ul PIB.............................................................................................................................. 18
România în proiecţiile FMI ............................................................................................................ 19
Schimbarea modelului de creştere economică .............................................................................. 20
Raportul Global Entrepreneurship Monitor (GEM)................................................................... 30
Managementul riscului ....................................................................................................................... 33
Temă de discuţie: Infografice ale riscurilor.............................................................................. 33
Riscul în mediul economic şi social – problematică generală ..................................................... 35
Teme de discuţie: Riscurile omniprezente ................................................................................ 37
Temă de discuţie: Lebedele negre .............................................................................................. 41
Riscul de ţară ................................................................................................................................... 43
Evaluările de risc de ţară pentru România în 2013 ..................................................................... 45
Temă de discuţie: “De ei depinde dobânda voastră la credite. Cine sunt cei care dau rating-
urile României?“ ......................................................................................................................... 46
Temă de discuţie: Moody’s critică reformarea agenţiilor de rating ...................................... 47
Evaluarea riscului de intrare în incapacitate de plată ................................................................. 48
Banca Naţională a României 2013 - Raportul asupra stabilităţii financiare ............................. 49
COFACE – evaluarea riscului de ţară .......................................................................................... 50
Indexul Transparency International ......................................................................................... 51
Implicaţii în plan economic ale evaluărilor de risc de ţară ......................................................... 51
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Evaluarea riscului la nivel sectorial .............................................................................................. 53
Temă de discuţie: Riscul și Consiliile de administrație ale companiilor ................................ 58
Studiul Marsh: Reglementarea are un impact minim în reducerea riscurilor operaţionale 59
Temă de discuţie: Economia «Gri» ........................................................................................... 59
Temă de discuţie: Falimentul statelor ....................................................................................... 61
Bibliografie .......................................................................................................................................... 64
Indicele tabelelor ................................................................................................................................. 66
Indicele figurilor.................................................................................................................................. 66
Observaţie:
Pasajele / paragrafele în limba engleză sunt opţionale; rolul lor este informativ.
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
MODULUL 2.
Concepte importante: Cicluri economice
Indicatori de avans
Mediu de afaceri
Risc
Predictabilitate/impredictibilitate
Intrebări – listă de sugestii de discuţie pentru forumul online
Comentaţi asupra caracteristicilor mediului de afaceri – în viziunea raportului Doing Business
Comentaţi asupra dinamicii indicatorilor de caracterizare a mediului de afaceri – în viziunea raportului
Doing Business al Băncii Mondiala
Descrieţi metricile folosite pentru aprecierea libertăţii economice. Ce puncte forte/slabe identificaţi pentru
România?
Comentaţi asupra avansului / progresului României pe indicatorii Strategiei Europa 2020. Care dintre
acesştia semnalizează sursă de instabilitate?
Definiţi riscul ... la nivel de ţară/sectoria/ de firmă.
Ce dimensiuni ale riscurilor puteţi descrie?
Cum se caracterizează riscurile globale? Ce înseamnă resilienţa unui sistem economic?
Comentaţi asupra listei de riscuri şi oportunităţi invocate de ancheta „The Ernst & Young Turn risks and
opportunities into results 2013” – sunt aplicabile şi României?
Care este tendinţa evaluărilor de risc de ţară pentru România ?
Ce efecte are downgrade-ul (înrăutătirea) ratingurilor de ţară) ?
Ratingurile de ţară – relevanţă la nivelul micro?
Credibilitatea evaluărilor de risc de ţară
Riscuri pentru desfăşurarea afacerilor – în sectorul…. (vezi evaluarea COFACE)
Ce indică lipsa de transparenţă a mediului de afaceri?
Cum aţi propune o actualizare a modelului CLEAR?
O caracterizare a mediului de afaceri
Europa 2020 în România1
România se confruntă cu o serie de provocări pe termen mediu în încercarea de a asigura o
creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Reprezentând 49% din media
UE, PIB-ul pe cap de locuitor al României este unul dintre cei mai relevanţi indicatori
ai decalajului de dezvoltare a ţării. Printre provocări se numără în special necesitatea
de a spori participarea pe piaţa forţei de muncă, îmbunătăţirea competitivităţii globale
şi reformarea administraţiei publice. Fondurile UE pot reprezenta o sursă importantă
de investiţii publice pentru a sprijini România în abordarea acestor provocări.
Economia României a crescut cu 0,7% în 2012, iar Comisia prevede o redresare modestă în
2013, creşterea urmând să ajungă la aproximativ 1,6%, determinată în principal de
cererea internă şi de investiţii. Piaţa forţei de muncă s-a redresat într-o anumită
măsură în 2012, însă persistă provocări, în special şomajul ridicat în rândul tinerilor.
Şomajul a scăzut de la 7,4% în 2011, la 7% în 2012, dar se estimează că şomajul în
rândul tinerilor, în prezent de aproximativ 23%, va rămâne la un nivel ridicat.
Recomandările Comisiei Europene pentru România pe scurt (2013)
Comisia a emis opt recomandări pentru România, menite să o ajute să-şi îmbunătăţească
performanţa economică.
Punerea în aplicare a unui program preventiv. În 2011, autorităţile române au negociat cu
Comisia Europeană şi FMI un program preventiv de ajustare economică. În martie
1 http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-your-country/romania/index_ro.htm
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
2013, România a solicitat în mod oficial prelungirea cu trei luni a acestui program.
Prin urmare, analiza finală a programului se va efectua la sfârşitul lui iunie 2013.
Finanţe publice şi un sistem de impozitare sustenabile. Deşi poziţia bugetară s-a îmbunătăţit
în România, nivelul redus de respectare a obligaţiilor fiscale constituie o provocare
majoră, iar sustenabilitatea şi adecvarea sistemului de pensii prezintă riscuri medii pe
termen lung. Prin urmare, România ar trebui să ia măsuri de îmbunătăţire a colectării
impozitelor, să egalizeze vârsta de pensionare pentru femei şi bărbaţi şi să susţină
reforma pensiilor promovând încardarea în muncă a lucrătorilor în vârstă.
Reformarea sectorului sanitar. În sectorul sanitar din România există inegalităţi majore,
cauzate în principal de utilizarea ineficientă a resurselor şi de un management
defectuos. România trebuie să depună eforturi mai mari pentru a spori rentabilitatea
sistemului, reducând utilizarea excesivă a internărilor în spitale şi îmbunătăţind
asistenţa primară şi sistemele de trimitere a pacienţilor.
Piaţa muncii, şomajul în rândul tinerilor şi sărăcia. În 2012, România înregistra o rată
scăzută de ocupare a forţei de muncă în general, iar rata de activitate în rândul
tinerilor era printre cele mai mici din UE. România trebuie să amelioreze calitatea
politicilor vizând activarea forţei de muncă şi să pună în aplicare, cât mai repede,
Planul naţional pentru angajarea tinerilor. Numărul persoanelor expuse riscului de
sărăcie sau de excluziune este, de asemenea, foarte ridicat, copiii fiind printre cei mai
afectaţi. România trebuie să adopte neîntârziat legislaţia restantă şi să întărească
legătura dintre transferurile sociale şi măsurile de activare.
Reforma învăţământului. România se confruntă cu o provocare majoră în ceea ce priveşte
creşterea calităţii sistemului ei de învăţământ şi de formare profesională. Părăsirea
timpurie a şcolii este o problemă importantă. România ar trebui să pună în aplicare
reformele şi, în acelaşi timp, să îşi dezvolte capacitatea administrativă. Învăţământul
terţiar trebuie adaptat la nevoile pieţei muncii, iar accesul persoanelor dezavantajate ar
trebui îmbunătăţit.
Modernizarea administraţiei publice. Capacitatea administrativă redusă este o preocupare
majoră pentru România, care contribuie la o rată scăzută de absorbţie a fondurilor UE.
Prin urmare, trebuie consolidată guvernanţa şi calitatea administraţiei publice.
Mediul de afaceri. Provocările majore cu care se confruntă România în acest domeniu sunt un
mediu de afaceri slab dezvoltat şi sprijinul scăzut acordat cercetării şi dezvoltării.
Autorităţile române ar trebui să asigure servicii de e-guvernare eficiente şi să facă
eforturi pentru a facilita accesul la finanţare şi pentru a reduce numărul de proceduri
administrative pe care trebuie să le îndeplinească IMM-urile. De asemenea, România
ar trebui să amelioreze eficienţa şi independenţa sistemului judiciar, precum şi
eficienţa politicilor de prevenire şi combatere a practicilor de corupţie, în special în
domeniul achiziţiilor publice.
Energie şi transporturi. România înregistrează un grad scăzut de competitivitate şi eficienţă
în sectorul energetic şi în cel al transporturilor. Ea ar trebui să asigure liberalizarea
preţurilor la gaze şi electricitate, să consolideze guvernanţa întreprinderilor de stat şi a
organismelor de reglementare şi să finalizeze conexiunile transfrontaliere.
Infrastructura pentru conexiunile de bandă largă este cea mai slab dezvoltată din UE,
aspect care ar trebui remediat. În sectorul transporturilor, este nevoie de un plan
amplu pe termen lung.
Tema de discuţie: Raportul Doing Business 2013 în viziunea Băncii Mondiale Criza a fost un catalizator pentru declanşarea reformelor în mai multe state. Datele raportului Doing
Business 2013 (DB) arată că în ciuda crizei, statele au continuat să îşi reformeze legislaţia de business şi să se
concentreze pe întărirea instituţiilor cheie. Atunci când doreşte să investească într-o ţară, investitorii caută
informaţii despre două aspecte: nivelul fiscalităţii şi atractivitatea mediului local de afaceri. E greu de decis unde
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
este mai bine să porneşti o afacere: într-un stat cu fiscalitate joasă dar cu corupţie mai ridicată sau într-unul cu
taxe ridicate dar cu mediu de afaceri stabil şi predictibil. Dacă în privinţa fiscalităţii comparaţiile sunt relativ
uşor de făcut, nu acelaşi lucru se poate spune despre cât de prietenos e un mediu de afaceri faţă de altul. Banca
Mondială realizează anual un raport Doing Business care evaluează toţi indicatorii care dau măsura
predictibilităţii unui mediu de afaceri. DB arată cât de uşor sau cât de dificil este pentru companiile din
categoria întreprinderilor mici şi mijlocii din peste 185 de ţări să îşi desfăşoare activitatea respectând
reglementările legale – Easiness of Doing Business.
In metodologia de alcătuire a clasamentului au fost incluşi noi indicatori referitori la alimentarea cu
energia electrică, în general cuprinde 10 indicatori de sinteză şi acoperă 185 de economii. DB analizează
prevederile din legislaţie care se aplică într-un climat de afaceri naţional activităţii agenţilor economici pe toată
durata de existenţă a întreprinderilor - de la înfiinţare, în derularea activităţii comerciale, (inclusiv în legătură cu
comerţul exterior şi modalitatea de plată a taxelor şi impozitelor) şi până la închiderea afacerii şi / sau
soluţionarea cazurilor de insolvenţă.
În conformitate cu Raportul Băncii Mondiale Doing Business 2013, România s-a clasat pe locul 72
după Bulgaria (66). România se poziţionează după ţări precum Cehia, Polonia, Bulgaria şi Ungaria, dar înaintea
Croaţiei şi Italiei. Indicatorii la care România stă mai puţin bine la capitolul performanţe sunt cei legaţi de
obţinerea permiselor de construcţie (#129), accesul la electricitate (#168) şi legislaţia în domeniul insolvenţei
(#102). Spre exemplu, unei companii mici sau medii îi ia între 7 şi 8 luni ca să se conecteze la energie electrică,
în comparatie cu un stat OECD, unde acest lucru nu durează mai mult de 3 luni. De asemenea, pentru a ridica un
depozit de pildă, procedurile şi documentele necesare fac imposibil acest lucru înainte de 10 luni, faţă de 4 luni
cât durează într-un stat OECD.
Tabelul 1. Poziţionarea României în anii 2010-2013 - calitatea mediului de afaceri Doing Business (DB)
Topic Rankings DB 2013 DB 2012 DB 2011 DB 2010
Inceperea unei afaceri 68 61 44 41
Obţinerea autorizaţiilor de construcţie 129 125 84 93
Racordarea – reţea energie electrică 168 167 - -
Inregistrarea proprietăţii 72 70 92 92
Obţinerea creditelor 12 9 15 14
Protecţia investitorilor 49 46 44 41
Plata taxelor 136 157 151 147
Tranzacţii transnaţionale 72 69 47 48
Impunerea/executarea contractelor 60 56 54 53
Rezolvarea insolvenţelor 102 101 102 92
Sursa: http://www.doingbusiness.org/data/exploreeconomies/romania/
Concluziile raportului Doing Business 2013 1). România se află pe locul 72 in topul Bancii Mondiale privind mediul de afaceri. Locul 12 este cea
mai bună poziţie pe care România a obţinut-o în top la sectiunea ,,creşterea accesului la credit".
2). Deşi timpul necesar infiinţării unei afaceri a scazut de la 14 la 10 zile, România a coborât în 2011 în
clasament la acest capitol, ajungând pe locul 68.
3). In privinţa accesului la electricitate, România se afla pe locul 168, cu trei poziţii mai jos faţă de anul
trecut. Deşi numarul procedurilor şi al zilelor necesare pentru obtinerea racordului la electricitate a stagnat la
şapte, respectiv 223, costul demersului a crescut cu 27,3%, până la 584,2% din venitul mediu anual per capita.
4). Plata taxelor de catre companii a fost simplificată, numărul plăţilor scăzând de la 113 la 41, urcând
România în clasament până pe locul 136 la nivel mondial (oricum, mai bun faţă de locul 154 obţinut în 2011).
Cu toate acestea, la nivel european companiile trebuie să plătească în medie doar 12 taxe.
5). Cazurile nerezolvate de insolvenţă au făcut ca România să coboare în clasament cu cinci pozitii,
până pe locul 102. Deşi durata procesului de rezolvare a insolventelor şi costul ca procentaj din valoarea
firmelor au rămas aceleaşi, rata de recuperare a crescut cu 0,6 centi pe dolar, până la 29,2 centi pe dolar.
6). Locul 72 este singura poziţie pe care România a reuşit să o păstreze în clasamentul general, la
comerţul internaţional. Astfel, importurile necesită tot cinci documente, 12 zile şi un cost de 1.485 de dolari pe
container.
7). România se clasează în primele 50 de ţări şi la capitolul protejarea investitorilor. Deşi in 2012
aceasta ocupă pozitia 46, în topul 2013 a coborât trei poziţii, până pe locul 49. Punctul forte al mediului de
afaceri din România este transparenţa. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte tragerea la rspundere a
administratorilor firmelor, uşurinta deschiderii de procese în instanta de către acţionari şi nivelul protecţiei
investitorilor sunt puncte încă slabe ale României.
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 1. Evaluarea performanţelor pe 10 direcţii ale indicatorului „Uşurinţa de a face afaceri” – poziţionarea în
eşantionul de 185 state (în 2013) – Rang/poziţionare în cadrul eşantinului
Sursa: http://www.doingbusiness.org/rankings
Raportul Doing Business 2013 a introdus un criteriu nou "distanţa faţă de frontieră - distance to
frontier", care măsoară eficienţa reglementărilor de business implementate; acest indicator arată cât de
mult i-au ajutat pe întreprinzători reformele măsurând "distanţa" dintre economiile ţărilor respective
fata de cele ale statelor aflate "la frontieră"- adică cei mai buni performeri. Cu cât nivelul acestui
indicator este mai ridicat, cu atât eficienţa sistemului este mai ridicată. România avea un "scor" de 60
în 2004, în ceea ce priveşte acest indicator, iar acum are 67.1 ceea ce înseamnă că acum e mai aproape
de ceea ce considerăm un "optim" faţă de cum era acum 8 ani.
Figura 2. Distanţa faţă de frontieră pentru România
Chiar dacă indicatorii relevaţi de raportul Doing Business se concentrează asupra companiilor mici şi
medii, foarte mulţi decidenţi politici asociază mişcarea acestor indicatori cu cei legaţi de fluxul investiţiilor
străine directe (ISD). Raportul din anul 2013 prezintă un studiu de caz privind legătura dintre investiţiile
străine directe şi locul în clasamentul DB. Legătura este mai mult decât relevantă - cele mai performante
economii din topul indicatorilor Doing Business au atras investiţii directe de 50,384 milioane USD, în vreme ce
ultimii zece clasaţi au atras doar 1,257 milioane USD. Tările cu cele mai bune performanţe au atras de peste 50
de ori mai multe investiţii străine directe decât ţările cu performanţele cele mai scăzute. Aceasta nu implică o
relaţie de cauzalitate, dar indică faptul că Doing Business reflectă mai mult aspectele legate de climatul general
de investiţii, decât ceea ce contează doar pentru firmele mici şi mijlocii.
Figura 3. Legătură puternică între evaluarile Distanţei faţă de frontoieră şi volumul ISD per capita - Better
overall regulation is correlated with more FDI inflows per capita
68 129
168
72 12
49
136
72
60
102
0
50
100
150
200
inceperea unei afaceri
obtinerea autorizatiilor de
constructie
obtinere contract
electricitate
inregistrarea proprietatii
obtinerea creditelor
protectia investitorilor
plata taxelor
tranzactii transnationale
impunerea contractelor
rezolvarea insolventelor
România 2012
România 2013
60
63,9
66,1 66,1 66,3 65,6 65,4
67,1
56
58
60
62
64
66
68
DB 2006 DB 2007 DB 2008 DB 2009 DB 2010 DB 2011 DB 2012 DB 2013
Scorul Distanta fata de frontiera in rapoartele Doing Business
Romania
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Temă de discuţie: România, tot mai integrată în economia globală
România s-a clasat pe locul 31 în Indexul de globalizare publicat de Ernst & Young2, în condiţiile in
care globalizarea a continuat să avanseze în cele mai importante 60 de economii din lume.
Tabelul 2. Rank Country 2012 score Change in score since 2011
1 Hong Kong 7,81 0,06
2 Singapore 6,31 -0,02
3 Ireland 5,63 0,08
4 Belgium 5,49 0,11
5 Switzerland 5,30 0,04
6 Netherlands 5,19 0,02
7 Sweden 4,96 0,01
8 Denmark 4,94 0,01
9 Hungary 4,75 0,07
10 United Kingdom 4,74 0,03
…
31 Romania 4.10 0.05
2 http://www.ey.com/GL/en/Issues/Driving-growth/Globalization---Looking-beyond-the-obvious
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 4. Lista de indicatori pentru Globalization
Index
Conform acestui clasament, o serie de ţări cu
economii in crestere rapidă, precum Vietnam,
Malaezia, Tailanda, Filipine, dar şi ţări mai mici
din Europa, precum Belgia şi Slovacia, şi-au
imbunătăţit simţitor indicele de globalizare. In plus,
apar tot mai multe pieţe, din afara ţărilor BRIC
(Brazilia, Rusia, India si China), care inregistreaza
creşteri rapide şi se transformă în puncte fierbinti
ale business-ului global, graţie perceptiei ca sunt
mai bine integrate global decât ţările BRIC în
privinta comertului, a investitiilor, precum si din
perspectiva criteriilor culturale si tehnologice. În
contextul în care majoritatea prognozelor privind
PIB-ul global prevăd o creştere cuprinsă între 3% şi
3,5% pentru 2013 şi o creştere modestă pentru anii
ce vor urma, indexul Ernst & Young estimează că
globalizarea va continua să se extindă, iar
tehnologia şi schimburile transfrontaliere de idei
vor constitui principalele pârghii de dezvoltare.
Evoluţia României este în linie cu media
globală, rezultate deosebite fiind consemnate la
capitolul mişcarea forţei de muncă, cu 0,77 de
puncte peste media globală. In schimb, România
s-a plasat cu 0,51 puncte sub medie la capitolul
"Schimburi de tehnologie şi idei", iar la
"Miscarea capitalului si finantelor" cu 0,25
puncte sub medie.
România ocupă poziţia a 11-a în rândul celor 22 de pieţe în creştere rapidă monitorizate în cadrul
studiului. "România va beneficia, pe mai departe, de liberalizarea treptată a comerţului mondial şi de
integrarea comercială tot mai strânsă cu Uniunea Europeană. O parte dintre barierele comerţului cu bunuri în
cadrul uniunii, care încă mai persistă în prezent, e posibil să fie eliminate, iar liberalizarea comerţului şi a
serviciilor, care ar putea aduce beneficii României, va continua, chiar dacă într-un ritm mai lent decât cel
prognozat anterior", apreciază raportul.Conform unui sondaj al Ernst & Young, directorii executivi intervievati
au confirmat că America de Nord şi Europa de Vest rămân piete esenţiale pentru protejarea rezultatelor lor
financiare. Desi investitiile noi în aceste regiuni rămân neuniforme, costurile ridicate ale energiei, micsorarea
diferentelor cu costurile de munca între pietele dezvoltate si cele emergente si ciclurile de viata tot mai scurte
ale produselor determină organizaţiile globale să-şi mute operatiunile de productie mai aproape de pieţele de
desfacere.
Temă de discuţie: Index of Economic Freedom
România se plasează peste nivelul mediul asociat eşantionului în ceea ce priveşte libertatea fiscală,
cea de afaceri, monetară, a muncii, comercială, de investiţii şi financiară. Zece indicatori stau la baza calculului
pentru scorul libertăţii economice - la jumătate dintre acestea s-a constatat înrăutăţirea în cazul României şi
anume la: libertatea faţă de corupţie, cheltuielile guvernamentale, libertatea de afaceri, libertatea monetară şi cea
comercială, două au avut o evoluţie pozitivă (libertatea fiscală şi cea privind piaţa muncii), iar trei au stagnat -
drepturile de proprietate, libertatea financiară şi libertatea de a investi.
Tabelul 3. Evaluarea pentru România – categorii principale de indicatori
Country
Populatio
n
(Millions)
GDP
(Billions,
PPP)
GDP
Growth
Rate (%)
5 Year GDP
Growth
Rate (%)
GDP per
Capita
(PPP)
Unemployme
nt (%)
Inflatio
n (%)
FDI Inflow
(Millions)
Public Debt
(% of GDP)
Romania 21.4 $267.2 2.5 1.4 $12,476 5.1 5.8 $2,670.4 33.0
Dintr-un eşantion de 177 de state din întreaga lume, România se plasează pe locul 59 în ceea ce
priveşte libertatea economică, iar scorul său total este de 65,1 (mai mare decât media globală de 59,6 puncte),
potrivit unui clasament al Heritage Foundation realizat în parteneriat cu Wall Street Journal3.
Figura 5. Evoluţia în dinamică - Scoruri ale libertăţii economice – România, USA şi Entitatea „Lume”
3 potrivit www.econtext.ro în legătură cu „Index of Economic Freedom" publicat de „The Wall Street Journal" sau
http://www.heritage.org/index/country/romania
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Sursă: http://www.heritage.org/index/pdf/2013/countries/romania.pdf
Evidenţe din realitatea economică – Evoluţia economică a Europei din T3 2011 până în
T2 2013
Zona euro a ieşit din recesiune în trimestrul al doilea (T2) 2013, cu o creştere economică de 0,3% faţă
de primele trei luni, după o perioadă de un an şi jumătate de contracţie economică, cea mai indelungată
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
de la adoptarea monedei unice4. In T1 2013, PIB-ul zonei euro a scăzut cu 0,3% faţă de ultimul
trimestru din 2012. Cele mai abrupte contracţii au fost inregistrate in Cipru (-5,2%), Grecia (-4,6%),
Italia şi Portugalia (-2% fiecare).
Economia zonei euro a ieşit din cea mai lungă recesiune în principal datorită creşterilor înregistrate de
Germania şi Franta, pe fondul unei perioade prelungite de linişte pe pieţele financiare de la izbucnirea
crizei datoriilor de stat, în urmă cu trei ani, potrivit Bloomberg.
Faţă de primul trimestru, cele mai solide creşteri ale PIB din UE au fost înregistrate în Germania,
Cehia, Finlanda (0,7% fiecare), Lituania şi Marea Britanie (0,6%), la polul opus situându-se Cipru (-
1,4%), Italia si Olanda (-0,2%). In T2 2013 faţă de T2 2012, ţările UE cu cele mai robuste rate de
creştere economică sunt Letonia (4,3%), Lituania (4,1%), Estonia şi Marea Britanie (1,4%), respectiv
România cu 1,2%. România ocupă locul 5 în topul celor mai mari creşteri economice din ţările UE. A
înregistrat o creştere economică de 0,3% în T2 faţă de T1, PIB urcând cu 1,2% raportat la aceeaşi
perioadă a anului trecut.
Figura 6. Premiantele şi codaşele UE. Parcursul României
5
Temă de discuţie: European growth and renewal: The path from crisis to recovery -
McKinsey Global Institute6
Europe is growing again, but the recovery is uneven and under threat from the continuing eurozone debt crisis.
Europe has significant strengths on which to build but needs to address profound long-term challenges that could
limit its future growth. McKinsey Global Institute (MGI) sets out a perspective on where the European economy
stands today, the challenges it faces, and the very considerable strengths on which it can build. MGI also sets out
seven priorities for action. Each requires joint action by policy makers and business leaders. Findings include:
Economic growth is recovering unevenly. While most of Europe (defined as all members of the
European Union plus Norway and Switzerland) is expected to return to pre-crisis GDP levels by 2012, recovery in
Southern Europe, Ireland, and the United Kingdom is forecast to take considerably longer. The debt crisis and
speculation about the possibility of sovereign defaults cast doubt on the resilience of the recovery.
Europe has very significant, and sometimes underappreciated, strengths on which to build a sustained
recovery. As the world's largest integrated economy, Europe is home to 124 Fortune 500 corporations. Several
European countries have successfully reformed labor and product markets and can now serve as examples for
others to follow. Europe is home to some of the most vibrant cities in the world and has a high quality of life.
All European economies face a set of profound long-term challenges that, if unaddressed, will limit their
future growth potential. Private- and public-sector deleveraging is only just starting and could weigh on growth for
some time. Structural imbalances have left Southern Europe with a 4.6 per cent current account deficit today. Old-
age dependency is set to double. Labor utilization is 20% below US levels, and Europe’s productivity gap with the
4 Sursă: http://www.mediafax.ro/economic/zona-euro-a-iesit-din-recesiune-in-trimestrul-al-doilea-ce-tari-au-avut-cele-mai-
mari-cresteri-ale-pib-11252181 5 http://www.incont.ro/infografice/evolutia-economica-a-europei-din-t3-2011-pana-in-t2-2013-premiantele-si-codasele-ue-
parcursul-romaniei.html 6 Roxburgh, C., Mischke , J., European growth and renewal: The path from crisis to recovery, July 2011; @McKinsey &
Company, http://www.mckinsey.com/insights/europe/european_growth_and_renewal_path_to_recovery
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
United States is widening again. Rising energy prices and competition from emerging economies will place
increasing strain on Europe.
Returning to a sustained path to economic growth and renewal will require innovation in European policy making
together with bold leadership from the private sector. The seven priorities highlighted are: consolidating Europe's
fiscal position, expanding the supply of skilled labor mainly through senior participation, using structural reforms
to fuel innovation and growth in services, boosting public-sector productivity, unlocking the potential of
sustainable resources, winning in tradable goods and services and supporting innovation.
Temă de discuţie: Annual Growth Survey - Analiza anuală a creşterii (AAC) 2013
Principalul mesaj al AAC este acela că, deşi politicile UE încep să dea rezultate – deficitele scad,
tensiunile de pe pieţele financiare se atenuează şi apar semne de îmbunătăţire a competitivităţii în unele state
membre – este necesară continuarea reformei pentru a genera o creştere economică durabilă şi noi locuri de
muncă. Comisia Europeană consideră că cele cinci priorităţi prezentate în AAC 2011 (MEMO/11/821) rămân
valabile: continuarea unei consolidări fiscale diferenţiate şi favorabile creşterii economice; reluarea activităţii
normale de creditare a economiei; promovarea creşterii economice şi a competitivităţii în prezent şi în viitor;
abordarea aspectelor legate de şomaj şi a consecinţelor sociale ale crizei şi modernizarea administraţiei publice.
AAC subliniază că situaţia de pe piaţa muncii necesită o reacţie urgentă. În ultimele 12 luni, numărul
şomerilor a crescut cu 2 milioane, iar în prezent, numărul total al persoanelor care nu au un loc de muncă fiind
de peste 25 de milioane; şomajul pe termen lung a atins cote alarmante, iar, în multe ţări, situaţia tinerilor s-a
deteriorat în mod dramatic. AAC subliniază priorităţile în vederea pregătirii unei redresări generatoare de locuri
de muncă, a îmbunătăţirii capacităţii de inserţie profesională şi a promovării incluziunii sociale. Confruntate cu
o creştere a numărului de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, statele membre ar trebui să promoveze
serviciile publice de ocupare a forţei de muncă şi să accelereze politicile active în domeniul pieţei forţei de
muncă”, inclusiv asistenţa oferită persoanelor care îşi caută un loc de muncă, stagii de ucenicie, sprijin acordat
antreprenorilor şi stagii de calitate.
Situaţia tinerilor este deosebit de îngrijorătoare, în multe ţări, şomajul în rândul tinerilor ajungând la
50%. Comisia a înfiinţat echipe de acţiune pentru a ajuta cele opt state membre cu cele mai ridicate niveluri de
şomaj în rândul tinerilor în redirecţionarea fondurilor UE pentru formarea profesională şi programe de sprijin
(MEMO/12/100). De asemenea, AAC invită statele membre să dezvolte o „garanţie pentru tineret”, prin care
fiecare persoană cu vârsta sub 25 de ani primeşte o ofertă de un loc de muncă, beneficiază de posibilitatea de a-
şi continua studiile sau de un stagiu în termen de patru luni de la terminarea studiilor sau din momentul în care
a devenit şomer.
AAC pune accentul pe protecţia categoriilor celor mai vulnerabile. Impozitele pe venit şi
contribuţiile la asigurările sociale ar trebui să fie reduse, în special în cazul persoanelor cu salarii mici, şi ar
trebui intensificate reformele menite să simplifice legislaţia muncii şi să dezvolte programe de lucru flexibile,
precum şi să asigure o evoluţie a salariilor care să sprijine crearea de locuri de muncă. De asemenea, sunt
necesare eforturi suplimentare pentru a asigura eficacitatea sistemelor de protecţie socială şi dezvoltarea
strategiilor de incluziune activă pentru a contracara efectele crizei.
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 7. Somajul în rândul tinerilor
Sursă: Business Magazin, http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/341/5531/7908584/171/34-35-poster.jpg
Temă de discuţie: Raportul Competitivităţii UE - Nu există creştere şi joburi fără industrie
20137
Revenirea din cea mai severă criză de după război se desfăşoară inegal în statele membre ale UE şi în
diferitele sectoare industriale. Puţine state (România, Estonia, Letonia, Polonia, Slovacia şi Lituania) au
7 http://cursdeguvernare.ro/raportul-competitivitatii-ue-2013-romania-ramane-slab-competitiva-in-ciuda-revenirii-
industriei.html
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
revenit cu succes la nivelul valorii producţiei industriale de produse prelucrate de dinaintea crizei, în
timp ce majoritatea este departe de asta.
Figura 8. Double-dip of EU manufacturing production Figura 9. EU recovery in comparative perspective
“Industria prelucrătoare deţine un rol mai important în România decât media la nivelul UE (24,7%
faţă de 15,5 % din valoarea adăugată totală în 2011) dar înregistrează o productivitate şi o
concurenţă scăzute. În acelaşi timp, capacitatea administrativă pentru elaborarea de politici şi
punerea în aplicare este nesatisfăcătoare”, precizează raportul în profilul de ţară al României.
România rămâne slab competitivă în ciuda revenirii industriei. România se numără printre puţinele
state din UE care au revenit la nivelul valorii producţiei industriale de produse prelucrate de dinaintea
crizei, se spune în Raportul Competitivităţii 2013 al Comisiei Europene8 intitulat “Nu există
creştere şi joburi fără industrie”. Asta nu înseamnă însă că România a intrat în rândul statelor cu
performanţe economice importante. Ea rămâne printre ultimele ţări la capitolul competitivităţii, alături
de celelalte ţări din estul Europei. Cu excepţia sectoarelor high-tech şi a celor care produc bunuri de
necesitate, majoritatea sectoarelor nu şi-au revenit din criză, se spune în Raport. Cu o cerere slabă a
pieţei interne, producţia a crescut mai mult din cererea externă, în special în domeniul farmaceutic şi în
cel al echipamentelor de transport.
Figura 10. Modificarea valorii producţiei industriale de produse prelucrate, martie 2013 faţă de ianuarie 2008.
8 European Competitiveness Report 2013; Toward knowledge driven re-industrialisation;
http://ec.europa.eu/enterprise/policies/industrial-competitiveness/competitiveness-analysis/european-competitiveness-
report/files/eu-2013-eur-comp-rep_en.pdf
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 11. EU manufacturing recovery by sector
Notă: Developments are shown since the peak in EU aggregate manufacturing output in January 2008 to March 2013. HT,
HMT, LT and LMT denote high-tech, medium-high-tech, low-tech and medium-low-tech manufacturing industries
Temă de discuţie:Analiză Coface / România 2012 – puncte tari şi puncte slabe: creştere,
exporturi, costul finanţării, investiţii directe
Analiza Coface include aspecte legate de păstrarea unui volum preponderent al pieţei domestice,
menţinerea rezervei valutare la un nivel semnificativ şi stabilizarea gradului de îndatorare publică mult
sub media UE. Riscurile identificate se referă la politicile economice guvernamentale prociclice, gradul
de îndatorare relativ ridicat al sectorului privat, instabilitatea politică şi lipsa de predictibilitate fiscală.
Analiza Coface pune accent pe dificultăţile de finanţare ale economiei româneşti. Incertitudinea din
zona euro, aversiunea faţă de risc a investitorilor şi instabilitatea politică au contribuit la înjumătăţirea
investiţiilor străine directe (ISD) în raport cu anul 2011. Or, în 2011, nivelul consemnat al ISD a fost cu
80% mai redus faţă de anul 2008. Mai mult, în pofida îmbunătăţirii soldului schimburilor extrene,
gradul de acoperire a deficitului de cont curent prin ISD inregistrat la sfârşitul lunii mai a anului curent
a scăzut semnificativ iar perspectivele sunt pesimiste. De altfel, gradul de concentrare al ISD a crescut
în ultimii ani şi plasează originea a aproape trei sferturi din fonduri în Austria, Italia, Germania, Franţa
şi Spania, ţări ce se confruntă cu propriile probleme.
Temă de discuţie: Barometru economic şi activitatea de restructurare în anul 2012
(Prezentare a rezultatelor din România, comparativ cu cele din Germania) Studiul Roland Berger
Strategy Consultants: Cel mai recent studiu Roland Berger Strategy Consultants reflectă modul în care managerii percep
criza datoriilor suverane şi efectele acesteia asupra accesului la finanţare si economiei reale.
• Dacă managerii germani tind să fie mai optimişti, cei români se aşteaptă la un impact major al crizei
datoriilor publice asupra economiei noastre: 80% estimează câ varful crizei încă nu a fost atins;
• Aşteptările privind economia noastră continua să fie moderate, majoritatea estimând o crestere PIB de
1%-2% in 2013 – nivel mai scăzut decât în Germania;
• In medie, managerii români tind să fie mai preocupaţi de impactul crizei datoriilor publice asupra
economiei romnesti si asupra companiilor lor
• O majoritate clară a respondenţilor români (54%) vad posibilă, si chiar probabila, o noua recesiune in
Romania – prin comparaţie, 70% dintre managerii germani nu percep un astfel de risc;
• Spre deosebire de managerii germani, majoritatea celor români considera că Grecia va părăsi zona
euro; nu există însă o teamă generalizată de destrămare a monedei unice;
• Deşi atât managerii români cât şi cei germani fac faţă aceloraşi provocări privind accesul la finanţare,
perspectiva din România este totusi mai sumbră în ceea ce priveşte acest aspect.
Analizand sectoarele de activitate, serviciile financiare cunosc impactul cel mai puternic atat in
Romania cât şi în Germania. In România, insă, sectorul constructiilor, precum şi retailul, bunurile
de consum si industria auto par sa fie considerabil mai afectate. Economia germană se dovedeste
mai stabilă, cu un impact mai restrâns asupra majorităţii industriilor majore şi deci asupra economiei
reale. Energia şi utilităţile, sectorul farmaceutic şi media par sa fie cele mai stabile in faţa crizei.
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Pe lângă acţiunile de stimulare a cresterii vânzărilor, reducerile de costuri si programele de crestere a
eficientei, o mai bună gestiune a riscului se află de asemenea printre principalele prioritati din
România. De aceea, acţiunile de restructurare sunt in continuare in centrul atentiei managerilor,
problemele de lichiditate având o importanta specială. Când vine vorba de gestiunea riscului, deşi
riscurile legate de preţul materiilor prime sunt considerate ca fiind deosebit de importante, riscul
valutar este totuşi văzut ca având impact pe o scară mai largă. In România, situaţia s-a inversat faţă de
2011, în condiţiile în care riscul legat de materiile prime s-a menţinut stabil, în timp ce riscul legat de
cursul de schimb a crescut semnificativ în importanţă (78% in 2012 faţă de 48% in 2011). Această
preocupare se explică, în principal, pe fondul recentei devalorizări a monedei naţionale, cauzate de
criza de incredere indusă de instabilitatea politică internă şi impactul crescut al crizei datoriilor publice.
Transferul riscurilor către consumatori este numit ca cea mai importanta măsură de protectie, insa
poate fi dificil de implementat. In ceea ce priveşte factorii de succes in implementarea masurilor de
restructurare, angajamentul managementului rămane aspectul cel mai important, desi mai putin
semnificativ ca în anul 2011. Implementarea rapidă, pe de altă parte, a inregistrat cea mai mare crestere
in importanţă atât in Germania cât şi în România.
Concluzia? Pe măsura ce incertitudinea se prelungeste şi contextul socio-economic este intr-o
continua schimbare, capacitatea de reacţie rapidă devine crucială pentru creştere… şi chiar pentru
supravietuire!
Creşterea economică în ţările UE11 a înregistrat o scădere în anul 2012 şi se menţine la
nivele scăzute şi în 2013 pe fondul unei încrederi externe slăbite
Creşterea economică înregistrată la nivelul statelor UE11 (Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania,
Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria şi Croaţia) din regiune a scăzut în anul 2012 şi se va
menţine la nivele scăzute şi în anul 2013 pe fondul continuării recesiunii manifestate în zona Euro care
erodează cererea la nivel intern, potrivit Raportului Economic Periodic pentru Statele UE11 ("EU11
Regular Economic Report"9) publicat de Banca Mondială.
Conform raportului, cererea la nivel intern, în special investiţiile, s-au contractat în majoritatea ţărilor,
consecinţa fiind aceea că exporturile nete au reprezentat singurul factor de creştere în regiunea UE11. În
plus, numărul ţărilor UE11 afectate de recesiune s-a dublat ajungând la patru, adică Cehia şi Ungaria au
ajuns în această situaţie alături de Slovenia şi Croaţia.
Tabelul 4. Dinamica creşterii economice în EU11
Ritmul de creştere economică (%) 2012 2013 2014
UE11 0,8 0,8 2,0
Bulgaria 0,8 1,2 2,1
Croaţia -2,0 -0,4 1,5
Cehia -1,3 -0,4 1,6
Estonia 3,2 3,0 4,0
Letonia 5,6 3,6 4,1
Lituania 3,6 3,0 3,5
Ungaria -1,7 0,3 1,5
Polonia 1,9 1,0 2,0
România 0,7 1,7 2,2
Slovenia -2,3 -2,3 -0,1
Slovacia 2,0 0,7 2,0
Activitatea economică slabă la nivelul ţărilor UE11 a avut drept consecinţă pierderea unor locuri de
muncă. Incertitudinea prelungită, restructurările la nivel de organizaţii precum şi recesiunea înregistrată în unele ţări
UE11 au condus la creşteri ale valorilor şomajului în toată această regiune. După ce s-a stabilizat undeva în jurul
valorii de aproximativ 10% în cea mai mare parte din 2010 şi 2011, rata şomajului a depăşit valoarea de 11% la
începutul anului 2013. Creşterea numărului de locuri de muncă a înregistrat valori negative pe toată durata anului
2012, ceea ce a afectat domeniul construcţiilor, al industriilor şi – în mod special - administraţia publică.
9 Korczyc, E., Laco, M., Vincelette, G.A., Madzarevic-Sujster, S., Loichinger, E., (2013). EU11 regular economic report:
macroeconomic report - economic recovery on hold: special topic - determinants of job creation in EU11: evidence from
firm level data. Washington DC; World Bank. http://documents.worldbank.org/curated/en/2013/06/17854302/eu11-regular-
economic-report-macroeconomic-report-economic-recovery-hold-special-topic-determinants-joc-creation-eu11-evidence-
firm-level-data
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Chiar şi în situaţia în care exporturile nete au sprijinit creşterea economică din 2012, raportul observă că
performanţele comerciale în UE11 au fost dezamăgitoare. Atât exporturile cât şi importurile au înregistrat o
frânare, în condiţiile în care comerţul mondial a staţionat din cauza creşterii economice lente în ţările cu venituri mari,
precum şi din cauza perioadelor recurente de neîncredere în viitorul monedei Euro. În anul 2013 importurile şi
exporturile UE11 au început să scadă, pe măsură ce fluxurile comerciale intra-UE au început şi ele să înregistreze un
ritm încetinit. Deşi expansiunea pe pieţele non-UE a continuat să contribuie la generarea unor rezultate comerciale
favorabile pentru UE11, totuşi nu a putut compensa cererile slabe la export înregistrate din UE.
Fluxurile de investiţii străine directe nete (FDI) către ţările UE11 au rămas stabile, iar datoria externă
brută a crescut doar cu valori modeste datorită împrumuturilor suverane. Raportul dintre datoria publică şi PIB a
înregistrat şi el o creştere uşoară la nivelul anului 2012, pe fondul unor consolidări fiscale mai scăzute decât cele
planificate.
În condiţiile în care măsurile fiscale stricte au înregistrat o relaxare în anul 2012, raportul evidenţiază că
guvernele ţărilor UE11 şi-au îndeplinit în mare parte angajamentele fiscale. În plus faţă de această situaţie, aceste state
şi-au continuat reformele structurale fiscale pe termen mediu şi lung, în scopul de a-şi consolida finanţele publice.
Între timp, băncile centrale din ţările UE11 şi-au accelerat politicile monetare de expansiune, depăşind poziţiile
permisive adoptate anterior. În ciuda unei ameliorări substanţiale înregistrată pe pieţele financiare începând din vara
anului 2012, condiţiile de acordare a împrumuturilor bancare către debitori aparţinând economiei reale în ţările UE11
au rămas stricte. Cota împrumuturilor neperformante în ţările UE11 a fost încă mare, ceea ce a înfrânat creşterea reală
a creditului. Inflaţia a continuat şi ea să se manifeste datorită nivelului scăzut al cererii pe pieţele locale şi datorită
unui declin semnificativ al preţurilor la energie.
Există indicii conform cărora regiunea UE11 îşi va continua creşterea în 2013, deşi într-un ritm lent. Cu
condiţia ca zona economică Euro să se consolideze, perspectiva pe termen scurt la nivelul ţărilor UE11 se aşteaptă să
se îmbunătăţească treptat. În timp ce în anul 2013 nivelul creşterii economice în statele UE11 va continua să se situeze
sub valoarea potenţialului său real din cauza cererii scăzute manifestate pe piaţa locală, a constrângerilor fiscale
continue şi datorită stopării creşterii creditării precum şi din cauza mediului extern caracterizat de provocări există
însă aşteptări conform cărora procesul de creştere va fi reluat în anul 2014. Este posibil ca piaţa muncii să poate
înregistra o revenire doar pe termen mediu.
Menţinerea unei politici fiscale prudente şi a unei creşteri economice sustenabile în ţările UE11 rămâne o
prioritate pe baza căreia să se reducă impactul advers al şocurilor potenţiale înregistrate în zona Euro. Politicile fiscale
vor rămâne restrictive, însă conform unor aşteptări viteza consolidării fiscale va continua să se menţină la cote scăzute
şi prin urmare efectul acesteia asupra creşterii economice va fi mai puţin negativ comparativ cu valorile din anul 2012.
Politicile monetare vor continua să sprijine creşterea economică, înregistrându-se în continuare reduceri la nivelul
ratelor stabilite prin politici în unele ţări ale UE11, în timp ce alte ţări vor adopta măsuri neconvenţionale, chiar dacă
posibilităţile de îmbunătăţire a situaţiei monetare sunt deja restrânse.
Programul de convergenţă pentru intervalul 2013-2016
Programul de convergenţă adoptat de Guvern mizează pe o creştere economică de
1,6% în 2013 şi de 2,2% în 2014. Pentru anul 2013 populaţia ocupată se aşteaptă să se
majoreze cu 0,5%, iar salariaţii cu 0,7%. Adoptarea euro este menţinută pentru o data la care
vor fi atinse criteriul nominal şi real de convergenţă. In timp ce perspectivele activităţii
economice sunt încă, în principal, afectate de tendinţe negative, distribuţia riscurilor a devenit
mult mai echilibrată.
"Relansarea creşterii economice va fi initial determinată de cresterea cererii externe urmând ca
investitiile interne şi consumul intern să crească mai tarziu în cursul anului, iar până n 2014 se aşteaptă ca
cererea internă să devină principalul motor al consolidării creşterii PIB. Contrastul dintre situatia mai bună a
pieţelor financiare şi perspectivele macroeconomice modeste pentru 2013 se datorează in mare masură
procesului de ajustare a bilanţurilor, care continuă să influenţeze negativ creşterea economică pe termen
scurt".
Figura 12.Indicatori macroeoconomici Figura 13. Proiecţii macroeconomice
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
În privinţa deficitului structural, Guvernul susţine că acesta va scădea de la 2,4% în
2012, la 1,2% în anul 2013, pentru ca ulterior să se atingă obiectivul de maximum 1% deficit
structural – limită impusă statelor aflate în program de asistenţă internaţională, care au
adoptat noul Compact fiscal al UE. Datoria publică se menţine sub pragul de 60% al
criteriilor Maastricht, deşi se află în creştere. În 2012, datoria publică a fost de 37,8%, iar
pentru 2013 se prognozează o datorie de 38,6%.
Criteriul inflaţiei, pentru aderarea la zona euro, se dovedeşte cel mai greu de atins,
însă BNR promite continuarea măsurilor pentru atingerea durabilă a unei ţinte staţionare de
ţintei de 2,5 % ± 1 punct procentual.
OUTPUT-ul PIB10
Decalajul de producţie (”output gap” în lb. engleză) măsoară diferenţa dintre PIB
efectiv realizat şi PIB potenţial (care presupune utilizarea cu maximă eficienţă a factorilor de
producţie). O diferenţă mare între cele două mărimi arată o rată problematică de creştere. Un
decalaj pozitiv indică o creştere a costurilor de producţie şi inflaţie iar unul negativ o
subutilizare a resurselor disponibile. Tabelul 5. Dimanica decalajului de produţie pentru România în 2002-2011
Decalajul de producţie va rămâne negativ şi la o valoare considerabilă pe termen
mediu pentru economia românească, potrivit raportului înaintat FMI. Reluarea unor ritmuri
de creştere susţinută, de 5% -6%, precum cele de dinaintea crizei, nu este posibilă fără
reforme majore, care să atragă investiţii şi să genereze noi locuri de muncă. Deocamdată,
prognoza actuală a FMI în privinţa creşterii potenţiale (care săm nu genereze o inflaţie de
natură să erodeze câştigurile obţinute) a României pentru următorii 5 ani fost reaşezată în jos
faţă de prognozele anterioare. Tabelul 6. Creşterea potenţială pe termen mediu
An 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Creştere potenţială 1,4 1,8 2,2 2,7 2,9 3,1
De la ultima evaluare a ţării, România a pierdut teren în raport cu ţările din regiune în
termeni de percepţie a corupţiei, uşurinţei de a derula afaceri şi competitivitate. Agenda
reformelor ar trebui să se concentreze asupra calităţii mediului instituţional şi de
reglementare, şi reformarea întreprinderilor de stat, îndeosebi în sectoarele energiei şi
transporturilor. Modernizarea sistemului de sănătate şi protecţia categoriilor vulnerabile sunt
amintite şi ele între priorităţi, împreună cu accesarea fondurilor europene, menită să
deblocheze un important potenţial de creştere. Sistemele publice de sănătate şi învăţământ
sunt subfinanţate şi de slabă calitate în termeni relativi, climatul de afaceri ar trebui să fie mai
primitor iar sectoarele de energie şi transport sunt dominate de întreprinderi de stat
ineficiente.
Potrivit estimărilor FMI, deşi decalajul de producţie se va atenua treptat pe termen
mediu (în următorii 5), el va rămâne în domeniul negativ, ceea ce va afecta ritmul de
dezvoltare al României. Decalajul dintre performanţa economică actuală a României şi
10 FMI: ”Criza a lăsat urme adânci”. Potenţialul de creştere a României în următorii ani: de la forţarea creşterii la slaba
folosire a resurselor, Marin Pană, 24.10.2012
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
potenţialul ei s-ar putea închide abia în 2016. In acest moment, PIB real este sub cel potenţial,
ceea ce se traduce prin faptul că ratele şomajului sunt mari, iar nivelul de ocupare scăzut. De
abia după închiderea acestui "gap" gradul de ocupare va creşte susţinut şi astfel tot mai mulţi
români vor beneficia de sporul nivelului de trai.
România în proiecţiile FMI
Economia globală a intrat într-un ritm de recuperare din criză în trei viteze, iar
România aleargă pe culoarul ţărilor emergente11
, având o creştere a PIB prognozată la 1,6%
în anul 2013 şi 2% în anul 2014, susţine Fondul Monetar Internaţional, în raportul World
Economic Outlook 201312. ”Ceea ce fost până acum a fost o recuperare cu două viteze –
puternică în piaţa emergentă şi în economiile în curs de dezvoltare, dar mai slabă în
economiile avansate – este de a deveni o recuperare trei viteze. Pieţele emergente şi
economiile în curs de dezvoltare cresc încă puternic, dar în cazul economiilor avansate, se
pare că există o bifurcare tot mai mare între Statele Unite ale Americii, pe de o parte, şi zona
euro, pe de altă”, se arată în raportul FMI. o Creşterea economiilor pieţelor emergente şi în curs de dezvoltare este estimată la 5,3% în 2013 şi 5,7%
în 2014.
o Creşterea în Statele Unite se estimează a fi de 1,9% în 2013 şi 3% în 2014.
o În schimb, creşterea în zona euro se estimează a fi – 0,3% (scădere) în 2013 şi 1,1% în 2014.
o Pentru tot grupul din care face parte România, ”Emerging Europe”, FMI prognozează în anul 2013 o
creştere de 2,2%, iar pentru 2014 de 2,8%, făcând ca ţara noastră să se situeze sub media acestei zone
economice.
11 Piata emergentă - un eufemism pentru ţările sărace, aproximativ 5/6 din populatia globului trăieste in tari in curs de dezvoltare. Pietele
emergente produc mai puţin de 1/5 din produsul total mondial. Economistii dezbat problema, dacă o tara in curs de dezvoltare, poate deveni stat dezvoltat si in cat timp - motivul este profitul limitat pe capital. Explicatia este simpla: cum tarile sărace pornesc cu mai putin capital, in
mod teoretic ar trebui sa intoarca mai mult profit decat tarile dezvoltate pentru fiecare sector cu noi investitii; insa acest efect este contrazis
de datele statistice, studiile aratand ca in urma analizarii corelatiei dintre PIB si cresterea economica, se observa ca tarile sarace cresc mult mai lent. Economistii pe teme de dezvoltare spun ca aceasta se intampla pentru ca tarile in curs de dezvoltare au probleme unice care cer
diferite politici ale solutiilor fata de cele oferite de tarile dezvoltate.O noua teorie sustine insa ca este o convergenţa conditionala, aducand in
discutie factori ca rata de fertilitate a unei tari, capitalul uman, si politicile guvernamentale.In acest caz, tarile sarace ar avea un ritm de crestere mai mare decat al tarilor dezoltate.Cum insa in realitate nici unul din factorii de mai sus nu sunt constanti, convergenta absoluta nu
exista. Politicile guvernamentale se pare ca sunt cruciale.Tari cu o politica liber-deschisa, in principal schimb liber si mentinerea si asigurea
dreptului de proprietate au reusit sa-si creasca rata de crestere economica. Economiile de piata (deschise) au crescut mult mai mult decat economiile inchise. Desi pleaca oricum cu un mare dezavantaj, exista dovezi ca anumite tari in dezvoltare nu se pot ridica pentru ca isi
irosesc propriile resurse. Institutiile care produc o guvernare eficienta a economiei, sunt cruciale.Pe de alta parte, acele tari care stiu cum sa-
si foloseasca resursele pot creste rapid.Adevarul este ca cele mai spectaculoase cresteri economice apartin unui subgrup de tari cu performante exceptionale din grupul tarilor in curs de dezvoltare. 12 World Economic Outlook - Transitions and Tensions, October 2013, World Economic and Financial Surveys
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 14. Proiecţii de creştere a PIB în lume, (variaţie procentuală)
Sursa: World Economic Outlook, October 2013
Figura 15. Probabilitatea de recesiune, 2013:Q2–2014:Q1 (%)
Sursa: World Economic Outlook, October 2013
În pofida dificultăţilor economice din ţară, România este văzută de FMI drept o
economie în creştere, în grupul pieţelor emergente. În 2012, România figurează cu o
creştere economică de 0,3%. Pentru România, FMI prognozează în anul 2013 o creştere
economică de 1,6%, o creştere a preţurilor de consum cu 4,6% pe media anului, o balanţă
negativă de cont curent de -4,2% şi o rată a şomajului de 7%.
Pentru anul 2014, FMI estimează în dreptul României 2% creştere economică, 2,9%
majorarea preţurilor de consum, – 4,5% balanţă de cont curent şi 6,9% şomaj.
Schimbarea modelului de creştere economică13
Unii analişti critică creşterea bazată pe consum excesiv (finanţat prin credit), care a
dus la criza izbucnită în 2007. Mai precis, s-ar dori bazarea creşterii pe investiţii nu pe
consum. Alţii vorbesc despre ritmul de creştere economică, care ar trebui să fie întotdeauna la
un anumit nivel, nu aşa, oricum apare el în procesul creşterii economice. Astfel şi consumul
ar fi mai temperat. În sfârşit, s-a sugerat şi crearea unor politici pentru a orienta investiţiile
străine către anumite ramuri ale economiei, considerate, pe criterii neclare, mai benefice
pentru economie.
Pentru a vedea în ce măsură este posibil să nu mai bazăm creşterea pe consum sau să
controlăm ritmul de creştere economică, e firesc să amintim ce spune teoria creşterii
13 Lucian Croitoru ”Despre schimbarea modelului de creştere şi forma fără fond”
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
economice. Teoria arată că factorii creşterii sunt progresul ştiinţei şi al cunoaşterii privind
producţia, creşterea calificărilor forţei de muncă şi stimulentele (Jovanovic, 2000).
Croitoru argumentează “că schimbarea exogenă a modelului de creştere economică
este o problemă falsă, care nu are soluţie şi de care nu ar trebui să ne ocupăm”.
Teoria creşterii economice a lui Solow, în care producţia depinde de capital (ca
rezultat al ştiinţei), de muncă (rezultat al calificărilor), şi de progresul tehnic (care apare când
există stimulente pentru a dezvolta ştiinţa şi calificările). Această abordare arată că, în cele
din urmă, creşterea depinde de stimulente adecvate pentru a crea ştiinţă şi calificări. Acestea
din urmă pot apărea prin învăţarea din experienţă, dar este dovedit că cercetarea apare mai cu
seamă în laboratoare. Cu cât acestea sunt mai numeroase şi mai performante, cu atât şansele
de a produce inovaţii sunt mai mari.
Şansele de a produce şi a aplica mai multe inovaţii sunt cu atât mai mari cu cât
economia este mai mare, mai specializată (Lucas, 1988), mai bine localizată geografic, are
politici şi, aşa cum subliniază Acemoglu şi Robinson (2012), instituţii mai bune. O economie
ca a României are şanse reduse să producă noi inovaţii înaintea celor care investesc masiv în
cercetare, dar aceasta nu este o problemă deoarece inovaţiile se pot cumpăra. Iar dacă nu poţi
să le cumperi, poţi adecva stimulentele astfel încât să ai investiţii străine. Unităţile astfel
realizate produc pentru consumul celor din ţară şi/sau al celor din străinătate. Dacă toţi ar
decide să nu mai bazeze creşterea pe consum, cei care exportă ar trebui să reducă exporturile.
În consecinţă, bazarea creşterii economice pe exporturi, nu pe consum, aşa cum s-a
sugerat, este ilogică. Logic este să cauţi să acoperi cu producţia din ţara ta, ocupând forţa de
muncă din ţara ta, nu numai consumul intern, dar şi parte din consumul altor ţări. Dar nu se
poate lua o decizie administrativă în acest sens. Decizia aceasta o iau producătorii privaţi,
competitivi, care pot să producă şi pentru export sau exclusiv pentru export. Ei sunt singurii
care vor decide în ce domenii să facă investiţii străine pentru a satisface consumul intern sau
să exporte.
Acum să privim factorii creşterii economice într-un mod mai general. Pornim de la
trăsăturile profunde ale omului: din dorinţa omului de a avea bunuri şi servicii şi din raţiunea
sa, aşa cum arată Fukuyama, rezultă forţa pe care el o numeşte „logica ştiinţei moderne”,
forţă care duce la prosperitate14
. Deci, la nivel global, în ciuda inegalităţilor, creşterea
consumului este garantată de natura umană. Important, thymos-ul (spiritualitatea) omului
alimentează „dorinţa sa de a fi respectat”, o forţă care împinge societarea spre democraţie.
Aceasta explică de ce abia când societatea a început să fie liberală a putut aplica cunoştinţele
ştiinţifice pe scară largă. Înainte, au fost perioade lungi în care societăţile nu au fost deschise
la inovaţii sau au fost chiar ostile acestora.
Aceasta nu înseamnă că în democraţii nu poate exista ostilitate împotriva noilor
tehnologii. Majorităţile care sunt ameninţate de noile tehnologii pot vota împotriva adoptării
tehnologiilor care le-ar uza moral calificările şi le-ar scoate de pe piaţa muncii (Krusell şi
Rios-Rull, 1996). De asemenea, majoritatea se poate opune şi măsurilor de reformă necesare
14 prosperitatea economica (welfare economics) este economia cu "suflet", este o ramura a economiei care foloseste tehnici microeconomice
ca sa determine simultan eficienta alocativa intr-o economie si distributia veniturilor asociata cu ea. Prosperitatea economica analizeaza
starea sociala de prosperitate, indiferent de modalitatea de masurare, in termeni de activitati economice ai indivizilor din respectiva societate. Prosperitatea economica, in mod normal, ia preferinte individuale ca fiind date si stipuleaza o imbunatatire a bunastarii in termeni
din Eficienta Pareto, de la starea sociala A la starea sociala B, daca cel putin o persoana prefera B si nimeni nu i se opune. Nu exista nici o
cerinta obligatorie a unei marimi cantitative unice a imbunatatirii prosperitatii presupuse. Un alt aspect al bunasatrii se refera la distributia veniturilor/bunurilor, incluzand egalitatea ca o dimensiune viitoare a bunastarii. Exista doua abordari a prosperitatii economice: varianta
Neoclasica si varianta Noua. Varianata Neoclasica a fost dezvoltata de Edgeworth, Sidgwick, Marshall si Pigou si presupune ca: utilitatea
este cardinala, adica masurabila pe o anumita scara, prin observatie si judecata; preferinta este data si stabila; consumul aditional ofera din ce in ce mai mici cresteri in utilitate (micsorand utilitatea marginala); toti indivizii au functii utilitare interpesonale comparabile Cu aceste
ipoteze, este posibil sa construiesti o functie de prosperitate sociala prin simpla suma a fiecarei functie utilitara. Varianta Noua este bazata
pe analiza lui Pareto, Hicks si a lui Kaldor. Recunoaste explicit diferentele dintre partea de eficienta a disciplinei si partea de distributie si le si trateaza diferit. Intrebarile referitoare la eficienta sunt rezolvate cu elemente din Eficienta lui Pareto si teste compensatorii Kaldor-Hicks,
in timp ce intrebarile referitoare la distributie sunt acoperite in specificatiile functionale a bunastarii sociale. Eficienta este distribuita in
masuri cardinale ale utilitatii cum ar fi utilitatea ordinala.
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
pentru a adecva stimulentele la cerinţele creşterii. Aceasta înseamnă că pot fi perioade în care
investiţiile pot să nu crească în ritmul în care este ştiinţa în stare să le producă.
Având aceste precizări făcute, ideea că modelul de creştere ar trebui schimbat de la
consum la investiţii nu ţine. Investiţiile pot creşte mai repede decât consumul numai pentru o
perioadă scurtă de timp. Investiţiile în ştiinţă şi apoi în implementarea rezultatelor ei sunt
făcute pentru că se presupune că cineva vrea sa consume produsele pentru producerea cărora
s-au făcut investiţiile.
Că aşa stau lucrurile este cert: ponderea investiţiilor în PIB este în cel mai bun caz
30%, restul fiind, în principal, consumul. Cu cât se consumă mai mult dintr-un produs, sau cu
cât mai multe noi produse apar, cu atât se vor face investiţii pentru a produce noile
infrastructuri fizice de capital în care vor fi produse. Pentru a utiliza aceste structuri, forţa de
muncă trebuie să aibe calificări compatibile cu noile inovaţii. Iar pentru ca acest lucru să se
întâmple, stimulentele se reaşează permanent pentru a determina noi investiţii cât şi continua
adaptare a calificărilor forţei de muncă.
Cei care propun schimbarea modelului de creştere cu scopul de a obţine o rată de
creştere „adecvată” fac implicit ipoteza că o astfel de rată există şi că poate fi obţinută prin
politici. Ideea pe care noi o susţinem aici este aceeea că o astfel de rată nu poate exista în
mod permanent. Principalul nostru argument este acela că forţele principale care conduc atât
ciclul financiar, cât şi ciclul de afaceri sunt euforia şi panica, două forţe ale pieţei extrem de
puternice, care îşi au originea în natura umană (Croitoru, 2013).
În practică, ritmul de creştere este influenţat de deciziile private şi de cele publice.
Contribuţia acestora la formarea ritmului de creştere depinde însă de starea economiei.
Importanţa deciziilor publice creşte în perioadele în care cererea agregată scade în urma unei
crize, conducând la un gap deflaţionist al producţiei. În această situaţie, în principiu, lărgirea
deficitelor bugetare poate fi utilizată pentru a (supra)compensa scăderile în cererea privată
determinate de panică şi de pesimismul care o urmează. La rândul lor, băncile centrale pot
reduce ratele nominale ale dobânzii pentru a stimula consumul privat. Mai mult, dacă pieţele
nu finanţează deficitele mărite ale unor state supraîndatorate, făcând astfel imposibilă
relaxarea politicii fiscale sau chiar întărirea ei, băncile centrale pot creşte baza monetară dacă
cererea agregată s-a prăbuşit şi ratele dobânzii de politică monetară au ajuns la zero.
Este posibil însă ca politicile macroeconomice să nu poată stimula creşterea chiar
dacă producţia este semnificativ sub potenţial. Situaţia apare dacă politicile fiscale sunt
constrânse de pieţe să fie contracţioniste şi dacă economia se confruntă cu şocuri pe partea
ofertei care duc inflaţia la niveluri înalte, ameninţănd dezancorarea anticipaţiilor inflaţioniste.
Acesta a fost cazul unor economii emergente, inclusiv a economiei româneşti, în ultimii ani.
Dar, în principiu, atât timp cât nivelul producţiei rămâne sub potenţial, este legitim pentru
politicile macroeconomice să încerce impunerea unei rate de creştere economică mai mari
decât rata de creştere potenţială. Cu cât este rata actuală mai mare decât cea potenţială, cu atât
se va închide mai repede gap-ul dintre nivelul producţiei actuale şi cel al producţiei
potenţiale.
După ce risipirea panicii şi a pesimismului permit depăşirea crizei, apare un moment
la care economia devine euforică, iar situaţia se schimbă dramatic. După ce producţia atinge
nivelul potenţial, este posibil ca deciziile private conduse de euforie să ducă rata de creştere
economică la niveluri mai mari decât rata potenţială. O astfel de situaţie ar duce nivelul actual
al producţiei peste nivelul potenţial. În acest caz, în principiu, întărirea politicilor
macroeconomice este necesară pentru a reduce rata de creştere la nivelul ei potenţial, evitând
astfel dezancorarea anticipaţiilor inflaţioniste şi escaladarea inflaţiei.
În sfârşit, trecem la discutarea celei mai înşelătoare şi dilematice situaţii posibile.
Aceasta apare atunci când după o perioadă prelungită de euforie, treptat, inflaţia se
stabilizează la niveluri joase, iar deciziile private conduse de euforie duc atât nivelul potenţial
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
al producţiei, cât şi rata de creştere potenţială la niveluri relativ înalte. Acum nivelul actual al
producţiei cât şi rata actuală de creştere se situează, pentru o lungă perioadă la valorile
potenţiale. Acesta a fost cazul înainte de izbucnirea crizei în 2007 în foarte multe ţări.
Coexistenţa inflaţiei joase şi stabile cu egalitatea prelungită la niveluri înalte dintre rata
efectivă de creştere şi rata potenţială duce la o situaţie paradoxală: pe de o parte, se
acumulează dezechilibre reflectate în creşterea gradului de îndatorare a cvasitotalităţii
entităţilor private (boom alimentat de credit), iar pe de altă parte, intervenţia politicilor
macroeconomice devine imposibilă.
În acest caz, politica monetară nu poată tempera creşterea economică relativ înaltă,
deoarece inflaţia este joasă şi stabilă, adică este aşa cum doreşte banca centrală. Dacă ar întări
politica monetară, banca centrală ar produce anticipaţii deflaţioniste şi eventual deflaţie, din
cauză că ar muta producţia sub potenţial. Evident, publicul şi politicienii ar critica această
decizie. Astfel, politica monetară nu ar putea contribui la temperarea boom-ului.
De asemenea, politica fiscală ar fi impotentă. Presupunând că nu este cuprinsă de
euforia cvasigeneralizată, şi nu va acţiona prociclic, autoritatea fiscală ar putea întări politica
fiscală. Un impuls fiscal contracţionist (şi contraciclic dacă avem în vedere ciclul financiar
definit de creşterea preţurilor activelor) ar duce nivelul producţiei sub potenţial. Acest lucru
nu este politic aceptabil, iar dacă totuşi se întâmplă, banca centrală ar trebui să reducă
dobânda pentru a evita o eventuală deflaţie. Această acţiune ar duce la creşterea consumului
privat şi ar compensa scăderea consumului determinată de contracţia fiscală. În final, în
consum nu s-ar produce nicio modificare. Dar dezechilibrele ar continua să se acumuleze.
Unii spun că politicile macroprundenţiale ar putea fi de folos într-o astfel de situaţie.
Dar e greu de crezut că firmele şi oamenii vor dori să se conformeze de facto cerinţelor
macroprudenţiale. Ei vor urma viziunile lor subiective despre viitor, nu viziunile subiective
ale reglementatorilor (Croitoru, 2013), astfel că măsurile (reglementările) (macro)prudenţiale
nu vor fi eficiente.
În final, creşterea economică va fi relativ înaltă, compatibilă cu inflaţia relativ
scăzută, dar incompatibilă cu dezechilibrele care se acumulează din cauza creşterii preţurilor
activelor (aprecierea monedei, creşterea preţurilor la case etc). În mod inevitabil, o criză
apare pentru a elimina dezechilibrele. În urma crizei, pot apărea, aşa cum se vede în prezent,
analişti care să propună schimbarea modelului de creştere astfel încât creşterea să aibă loc
numai la ritmuri „adecvate”.
Perspectiv prezentată de noi aici arată însă că o astfel de propunere este lipsită de
sens. Inflaţia joasă şi stabilă contribuie la prelungirea perioadelor inevitabile de euforie, astfel
că rata de creştere ajunge în mod cert neadecvată pentru stabilitatea finaciară. Iar dacă inflaţia
nu este o preocupare, în periada de euforie rata înaltă de creştere poate deveni inadecvată din
ambele perspective.
Argumentele prezentate de noi susţin ideea că modelul de creştere economică nu
poate fi impus de o autoritate administrativă. … Modelul de creştere este rezultanta
miliardelor de decizii private care au loc în fiecare zi, adică a unui proces continuu de alegeri
libere, în care votul este cumpărarea bunurilor.
Temă de discuţie:
Paul Krugman (laureat cu Premiul Nobel pentru Economie în 2008) a fost unul dintre primii economişti care
au atras atenţia că măsurile prea dure de austeritate vor sugruma creşterea economică şi vor cauza o perioadă
prelungită de vulnerabilitate la nivel mondial. In 2010, economistul spunea că riscul de reintrare în recesiune în
următorii doi ani este de 30-40%. „Am repetat deja greşeala făcută în 1937, retrăgând sprijinul fiscal mult prea
devreme şi perpetuând ratele ridicate ale şomajului. Cei care refuză să înveţe din istorie sunt condamnaţi să o
repete. Am refuzat şi suntem condamnaţi".
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Temă de discuţie: Golden Growth: Restoring the Lustre of the European Economic Model15
The growth model for Europe has been a powerful engine for economic convergence over the
last five decades.
The Golden Growth Report evaluates the six principals of Europe's growth model: trade,
finance, enterprise, innovation, labor, and government.
Adjustments are now needed to restart the European convergence machine in order to improve
competitiveness and raise living standards.
The report documents the impressive achievements of the European growth model over the last 50 years.
Accounting for the stresses it is experiencing and assessing the longer-term challenges that Europe will face, the
report then evaluates the six principal components of the model: Trade, Finance, Enterprise, Innovation,
Labor and Government. It finds that the European growth model has been a powerful engine for economic
convergence, helping developing countries in Europe catch up to their richer neighbors and become high-
income economies. But recent changes in and outside Europe necessitate change. The report proposes the
adjustments needed to make trade and finance work even better, to encourage enterprise and innovation in parts
of Europe which have begun to lag, and address shortcomings in the functioning of labor markets and
governments. The changes proposed would restart the European convergence machine, make Europe's
enterprises competitive, and help Europeans afford the highest standards of living in the world.
Temă de discuţie: Figura 16. Curentul „Prea mari pentru a eşua – Too big to fail”
Sursa: Business magazine http://www.businessmagazin.ro/actualitate/business-magazin-va-prezinta-infograficul-saptamanii-slideshow7908584/slide-141
M. Isărescu: iulie 2013 - Pe piaţa românească nu există bănci "too big to fail"
16
15 Gill, Indermit S.; Raiser, Martin. 2012. Golden growth: restoring the lustre of the European economic model. Vol. 2 of
Golden growth : restoring the lustre of the European economic model. Washington D.C. - The World Bank.
http://documents.worldbank.org/curated/en/2012/04/16234385/golden-growth-restoring-lustre-european-economic-model 16 http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/151553/isarescu-banci-too-big-to-fail.html#ixzz2ixXh236Y
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
"E nevoie de ieşirea ordonată a institutiilor din piaţă, în special a celor mari, «too big to fail». Si in
acest plan suntem martorii unei schimbări de paradigmă. Deşi instrumentele de preluare de active cu
asumare pasive sau de banca punte au existat, ele nu pot rezolva problema principală a băncilor «too
big to fail». Din fericire, în România nu avem bănci foarte mari pentru a falimenta, comparativ cu cele
internationale. Unele sunt mari comparativ cu economia românească. Noul cadru european va
introduce recapitalizarea internă", a spus Isarescu. Cele mai mari bănci în funcţie de active sunt BCR,
BRD, Banca Transilvania, Raiffeisen Bank şi Unicredit Tiriac. Seful băncii centrale a arătat ca una
lecţiile crizei o reprezintă riscul falimentului unei instituţii de credit foarte mari, care poate să afecteze
atât stabilitatea financiară cât întreaga economie a unei ţări.
Temă de discuţie: “Abenomics: Risks after Early Success?”
“Abenomics”17
is an ambitious new policy framework announced for Japan in December 2012, which
has three main elements or “arrows”: monetary easing, flexible fiscal policy, and structural reforms18
.
The goals of Abenomics are ending deflation, raising growth in a durable manner, and reversing the
rising debt. The initiative has already buoyed Japan’s near-term outlook, but medium-term inflation
expectations are still substantially below the 2 percent inflation target, highlighting risks that the target
will not be met by 2015 as currently envisaged without more policy stimulus. But more stimulus could
jeopardize theachievement of the other main elements and could also set back much-needed reductions
in fiscal vulnerability. The new policy framework had an immediate financial market impact. From December 2012 to June 2013,
the Nikkei equity price index rose by about 30 percent and the exchange rate depreciated strongly, in real
effective terms, by 17 percent. Bond yields declined briefly to historic lows, but subsequently rebounded
slightly. The package has already lifted growth and boosted the near-term outlook. IMF staff estimates
suggest that the new policy framework explains between a third and half of the 3.9 percent GDP growth
(seasonally adjusted annual rate) in the first half of 2013, after two quarters of negative or low growth. The
total effect of the package on real GDP growth for 2013 as a whole is expected to be about 1.3 percentage
points. Some of this increase is due to wealth effects from rising equity prices, which are estimated to
increase consumption and output by about 0.3 and 0.2 percent, respectively. Another 0.4 percentage point of
the output effect is due to the depreciation of the exchange rate; the remainder represents effects through
other channels. Reflecting these developments, the current World Economic Outlook baseline projections
incorporate the effects of aggressive monetary easing as well as expected fiscal policy adjustments through
2015.
Invitaţie la lectură: Kotler, P., Caslione, J.A., (2009) Chaotics: Managementul şi marketingul în era
turbulenţelor, Editura Publica, Bucureşti, 2009 Scurtă prezentare19
Cartea a aparut in anul 2009, intr-o perioada in care companiile din toata lumea incercau sa inteleaga efectele
recesiunii economice si sa identifice masurile cele mai potrivite noului climat in care au ajuns sa opereze.
Obiectivul principal al cartii este sa prezinte o abordare structurata de gestionare a activitatilor unei companii in
contextul situatiei curente a economiei si care, nu in ultimul rand, sa asigure sustenabilitatea pe termen lung a
companiei. Autorii încep prin a prezenta caracteristicile generale ale climatului economic actual si a principalelor
cauze care au condus la aceasta situatie. In opinia autorilor, climatul economic actual nu este un climat temporar de
criza economică, ci un climat permanent de relativa instabilitate economica, de turbulenta. Cauzele identificate in
legatura cu modificarea mediului economic sunt legate de dezvoltarea economiilor emergente, in urma
fenomenului de globalizare si a inlesnirii accesului la tehnologie, precum si de acumularea de capital a acestor
17 După două decade în care creşterea economică a fost un fenomen rarisim, iar stagnarea etalonul, Japonia începe treptat să
emită semnale ce relevă un trend de creştere asemănător cu cel din anii ’80. Dacă la început era privit cu scepticism, astăzi,
premierul Shinzo Abe este considerat factorul determinant în procesul de relansare economică al Japoniei. Prin modelul său
economic, deseori supranumit ,,Abenomics’’, premierul nipon a reuşit să impună un ritm de creştere ce a atras multe priviri şi
a determinat numeroase reacţii din parte principalilor parteneri economici. Planul conceput de către guvernul condus de prim
ministrul Shinzo Abe este de inspiraţie keynesiană şi cuprinde o abordare în trei faze. Primele două faze sunt destul de strâns
legate fiind implementate aproape concomitent. Prima fază implică politici monetare agresive, în timp ce a doua fază constă
în cheltuieli fiscale ce se ridică la 2% din produsul intern brut. Astfel, Japonia a fixat o inflaţie de 2% şi a devalorizat yen-ul
consistent, în plus la începutul anului 2013 guvernul a aprobat injectarea a nu mai puţin de 10 trilioane de yeni în economie.
Cea de-a treia etapă, şi poate cea mai importantă, implică reforme structurale care să stimuleze investiţiile.
Conform Fondului Monetar Internaţional (FMI), această etapă este decisivă căci dacă Tokyo va da greş în eforturile sale de
atragere a investiţiilor private şi în subsidiar de reducere a şomajului, atunci ar exista riscuri destul de mari ca reînvigorarea
economiei să nu se mai producă. 18 Sursă: World Economic Outlook: Transitions and Tensions, October 2013 IMF 19 http://www.ensight.ro/ro/despre-noi/ensight-te-invita-la-lectura/chaotics-managementul-si-marketingul-in-era-turbulentelor/
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
state atat la nivelul companiilor, cat si la nivel statal. Prin natura lor, aceste cauze nu sunt legate de recesiunea
economica si, implicit, nu vor disparea in urma redresarii.
Noua realitate economică are impact asupra perceptiilor managerilor de varf privind contextul de desfasurare a
activitatii companiei si, mai ales, privind actiunile de intreprins pentru realizarea cresterii companiei. In capitolul
2, autorii prezinta cele mai populare actiuni nepotrivite, pe care managerii le au in vizor in aceasta perioada, cum
ar fi reducerea costurilor la nivel general, disponibilizarile in masa si analizeaza evolutia unor companii care au
aplicat sau nu aceste masuri. Incepand cu capitolul 3 sunt prezentate masurile potrivite supravietuirii si dezvoltarii
in noul context economic. Autorii structureaza aceste masuri in ceea ce ei numesc Chaotics Management
SystemTM, un set de actiuni si instrumente de analiza si monitorizare adaptate noii realitati economice. Acest
sistem vine ca raspuns la planul intocmit pe termen mediu, un instrument care, in opinia autorilor, nu poate
identifica riscurile la care sunt predispuse companiile in ziua de azi. Chaotics Management SystemTM presupune
urmarirea a trei pasi: identificarea si analizarea slabiciunilor companiei prin intocmirea in mod continuu a unui
raport de analiza SWOT, identificarea mai multor scenarii favorabile sau nefavorabile ale viitorului companiei,
setarea de directii strategice pentru fiecare scenariu in parte si aplicarea acestor directii strategice la nivel
operational. Pentru monitorizarea intregii activitati sunt propuse si prezentate diagrame si rapoarte adaptate.
Temă de discuţie: Anchetă asupra opiniei managerilor Economic Condition Snapshot
September 2013, McKinkey Global Survey results20
Global executives are increasingly positive about the direction of the world economy, though in the
latest survey on economic conditions. Executives’ optimism for the global economy is increasing, as
they anticipate future growth from developed markets. Geopolitical instability tops the list of risks to
global growth.
Figura 17. Intrebările – Opinia asupra calităţii condiţiile pentru perioada ultimelor 6 luni şi Sursele de îngrijorare
pe termen scurt-mediu
Higher hopes for global growth
Developing-market dilemmas - Unemployment, inflation, and
exchange rates are greater concerns in the developing world.
20 http://www.mckinsey.com/insights/economic_studies/economic_conditions_snapshot_september_2013_mckinsey_global_survey_results
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 18. Intrebările – Opinia asupra celor mai aşteptate evoluţii pentru creşterea pieţelor emergente şi Topul
celor mai importante 5 riscuri pentru economia naţională a respondenţilor
Across emerging economies, executives see different
paths to growth.
Ongoing geopolitical risks - Executives’ greatest worries are
low demand and, especially in North America, geopolitical risk.
Instrument interactiv: What executives think about the economy: 2004 to now De accesat: http://www.mckinsey.com/insights/economic_studies/what_executives_think_about_the_economy_2004_to_now
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Temă de discuţie: Figura 19. IMM în România – vector al creşterii economice?
Sursa: revista Business Magazin, http://www.businessmagazin.ro/actualitate/business-magazin-va-prezinta-infograficul-saptamanii-
slideshow7908584/slide-16
Temă de discuţie: Suprataxarea bogaţilor, creşterea impozitelor şi a asistenţei sociale nu sunt soluţii
pentru că nu reduc inegalităţile şi afectează economiile. Mai degrabă este nevoie de o agendă progresistă care
să combată monopolurile, de o reformă a legislaţiei muncii, de o creştere a vârstei de pensionare şi de tăieri de
subvenţii şi deduceri de venituri, scrie The Economist. În general forţele globalizării şi inovarea tehnică au
redus inegalităţile la nivel global, pe măsură ce statele sărace au recuperat decalajul faţă de cele bogate.
Dar pe plan intern, inegalităţile au crescut. Chiar dacă inegalităţile dintre ţările sărace şi cele bogate au mai
scăzut odată cu globalizarea şi tehnologizarea, pe plan intern acestea rămân pregnante. Peste două treimi din
locuitorii planetei trăiesc în ţări unde aceste disparităţi de venituri au crescut din 1980. Şi în statele emergente
inegalităţile sunt mari, iar corupţia endemică riscă să sufoce creşterea economică. În ţări precum Rusia, China
sau India, mulţi bani sunt deturnaţi de firme de stat. Oligarhia şi monopolurile nu atrag antreprenori adevăraţi.
Una dintre trăsăturile generice ale statelor emergente din Asia care diminuează creşterea şi sporeşte
inegalităţile este corupţia. Clientela politicienilor are acces privilegiat la pământ, resurse naturale şi contracte
guvernamentale. În China, cele mai bune afaceri se fac cu statul care controlează mare parte din resurse,
industriile şi sistemul financiar. Inegalităţile de venit în aceste state nu se datorează însă doar corupţiei.
Strategiile guvernamentale au sufocat şi ele creşterea economică, sporind disparităţile. Pentru a păstra creşterea
economică şi a reduce simultan inegalităţile este nevoie, în primul rând, de atacarea monopolurilor. Mai ales
statele emergente trebuie să introducă mai multă transparenţă în contractele cu statul, o legislaţie eficientă anti-
trust şi să elimine distorsiunile din legislaţia muncii, scrie The Economist.
De asemenea, statele trebuie să ţină în frâu cheltuielile legate de asistenţa pentru săraci şi tineri. Cât
despre statele bogate, acestea trebuie să reducă ritmul sporirii cheltuielilor pentru vârstnici prin creşterea
dramatică a vârstei de pensionare şi prin cântărirea mai riguroasă a eligibilităţii acestora pentru ajutoare de stat.
Sursa: The Economist / Noul progresism: Cum pot fi combătute inegalităţile, fără să afectezi creşterea
economică
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Temă de discuţie: Figura 20. Antreprenori de/în România
Sursa: http://www.businessmagazin.ro/actualitate/business-magazin-va-prezinta-infograficul-saptamanii-slideshow7908584/slide-35
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 21. Intreprinzătorul român – dintr-o privire (2013)
sursa: Business magazin, http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/341/5531/7908584/172/34-35-poster.jpg
Raportul Global Entrepreneurship Monitor (GEM)
GEM confirmă că variabilele instituţionale şi demografice, cultura antreprenorială şi
gradul de bunăstare al economiei conturează caracteristicile antreprenoriale ale unei ţări.
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Scopul principal al programului GEM este de a studia relaţia complexă dintre antreprenoriat
şi creşterea economică, măsurând nivelul activităţii antreprenoriale în comparaţie
internaţională pentru a descoperi factorii de influenţă ai nivelului activităţii antreprenoriale şi
a identifica politicile care pot stimula nivelul activităţii antreprenoriale. GEM, ca şi program
de cercetare, se concentrează asupra factorilor de influenţă ai creşterii economice şi asupra
antreprenoriatului, pornind de la fenomenul larg acceptat că antreprenoriatul este una dintre
forţele majore care influenţează starea economiilor. GEM demonstrează existenţa legăturii
dintre nivelul dezvoltării economice al unei ţări şi rata activităţii antreprenoriale în stadiu
incipient.
Ratele activităţii antreprenoriale în România (%)
Întreprinzători în formare
Proprietari de firme noi
Proprietari de firme consacrate
Întreprinzători în stadiu incipient.
Acceptând cadrul teoretic al GEM21
, termenii pentru caracterizarea activităţii
antreprenoriale în rândul populaţiei adulte sunt: Intreprinzătorii în formare sunt cei care planifică activ demararea unei afaceri. Aceşti întreprinzători au
întreprins acţiuni concrete în ultimele 12 luni pentru a porni a nouă afacere pe care singuri sau
împreună cu alţii o vor deţine. Activităţile precum organizarea unei echipe, căutarea unor echipamente,
economisirea unor sume pentru demarare sau pregătirea unui plan de afaceri pot fi considerate ca
activităţi întreprinse pentru demararea unei afaceri. Aceste afaceri nu au efectuat plăţi de salarii sau
orice alte plăţi către proprietar în ultimele trei luni.
Proprietarii de firme noi sunt acei întreprinzători care deţin şi administrează o firmă în funcţiune care a
plătit salarii sau a efectuat orice alte plăţi către proprietari pe o perioadă între patru şi 42 de luni. Aceste
firme au fost demarate de o perioadă mai mică de 42 de luni.
Întreprinzătorii în stadiu incipient cuprind atât întreprinzătorii în formare, cât şi întreprinzătorii de
firme noi.
Proprietarii de firme consacrate sunt acei întreprinzători care deţin şi administrează o firmă care a
plătit salarii sau a efectuat orice alte plăţi către proprietari pentru o perioadă mai mare de 42 de luni.
Tabelul 7. Clasamentul antreprenoriatului din România în funcţie de activităţi Aspecte ale activităţii antreprenoriale Clasament general Clasament în cadrul economiilor bazate pe
eficienţă
2007 (42)
2008 (43)
2009 (54)
2010 (59)
2008 (17) 2009 (22) 2010 (24)
Potenţiali antreprenori 24 28 42 39 14 20 21
Antreprenori în curs de formare 31 37 41 40 16 18 21
Antreprenori cu afaceri tinere 38 41 41 58 17 19 24
Antreprenori în fază iniţială 37 40 42 53 16 18 23
Antreprenori în fază iniţială
orientaţi pe necesităţi
32 27 34 40 15 20 22
Antreprenori în fază iniţială
orientaţi pe oportunităţi
38 43 48 53 17 19 23
Antreprenori cu afaceri stabile 37 42 46 56 16 20 22
Rata de discontinuitate 18 25 20 34 12 12 17
21 GEM este un program de cercetare iniţiat în anul 1997 de către cercetătorii din domeniul antreprenoriatului din London
Business School şi Babson College. Scopul principal al programului GEM este de a studia relaţia complexă dintre
antreprenoriat şi creşterea economică, măsurând nivelul activităţii antreprenoriale în comparaţie internaţională pentru a
descoperi factorii de influenţă ai nivelului activităţii antreprenoriale şi a identifica politicile care pot stimula nivelul
activităţii antreprenoriale. GEM, ca şi program de cercetare, se concentrează asupra factorilor de influenţă ai creşterii
economice şi asupra antreprenoriatului, pornind de la fenomenul larg acceptat că antreprenoriatul este una dintre forţele
majore care influenţează starea economiilor.
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 22. Antreprenoriatul din România în 2012 în funcţie de activităţi
Tabelul 8. Clasamentul antreprenoriatului din România în funcţie de atitudini şi percepţii antreprenoriale Clasament general Clasament în cadrul economiilor bazate pe
eficienţă
2007 2008 2009 2010 2008 2009 2010
Oportunităţi percepute 35 35 51 56 15 21 24
Capacitaţi percepute 39 41 50 53 16 21 21
Frica de eşec 35 12 5 5 4 1 3
Reţelele sociale/Capitalul 18 26 40 38 12 18 18
Antreprenoriatul ca opţiune
dezirabilă pentru carieră
27 - 42 32 - 20 18
Antreprenoriatul de succes 34 29 40 45 11 16 16
Atenţia mass-media faţă de
antreprenoriat
32 30 44 47 13 19 20
Figura 23. Antreprenoriatul din România în 2012 - atitudini şi percepţii antreprenoriale
Tabelul 9. Clasamentul antreprenoriatului din România în funcţie de aspiraţii antreprenoriale Clasament general Clasament în cadrul economiilor bazate pe
eficienţă
2007 2008 2009 2010 2008 2009 2010
Aşteptări de creştere a activităţii
antreprenoriale încă din faza iniţială
23 30 47 39 14 20 18
O piaţă pentru noi produse orientată către
activitatea antreprenorială în fază iniţială
30 26 39 33 10 13 14
Orientarea către pieţe internaţionale a
activităţii antreprenoriale în fază iniţială
16 1 9 4 1 3 3
6 4
9
4 4
24
38
5 3
8 7 3
21
47
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
50
Rata antreprenoriatului -
faza de formare
Noi afaceri detinute Rata antreprenoriatului - faza timpurie (TEA)
Rata de discontinuitate
Rata antreprenoriatului - faza de maturitate
Rata de antreprenoriat bazat pe necesitate
(% din TEA)
Rata de antreprenoriat bazat pe oportunitate
(% din TEA)
Romania Medie pe EU
37 38 41
27
71 74
55
31
42 39
13
58
69
50
0
10
20
30
40
50
60
70
80
Perceptia oportunitatilor Perceptia asupra abilitatilor
Teama de esec Intentie de antreprenoriat
Antreprenoriatul ca a alternativa solida de cariera profesionala
Statut ridicat pentru antreprenorul de succes
Atentie in media pentru antreprenoriat
Romania Medie pe EU
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Riscul şi Managementul riscului
Temă de discuţie: Infografice ale riscurilor Figura 24. O lume de riscuri dintr-o privire
http://www.businessmagazin.ro/actualitate/business-magazin-va-prezinta-infograficul-saptamanii-slideshow7908584/slide-114
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 25. Incurcatele căi ale riscului
Sursa: http://www.businessmagazin.ro/actualitate/business-magazin-va-prezinta-infograficul-saptamanii-slideshow7908584/slide-110
Concepte importante:
Risc – funcţie a probabilităţii (frecvenţa), a apariţiei hazardului, a magnitudinii şi consecinţele
posibile ale acestora.
Hazard – o proprietate (a substanţelor, micro-organismelor ş.a.), o situaţie naturală sau creată
de om, sau fenomene naturale, care în anumite circumstanţe pot provoca daune.
Evaluarea hazardurilor – identificarea hazardurilor, a receptorilor lor potenţiali (oamenii, resursele
naturale, plantele, animalele) şi determinarea eventualelor consecinţe ale acestora.
Evaluarea riscurilor – procedeele de evaluare a riscului pot fi folosite la estimarea costurilor relative
şi a beneficiilor situaţiilor concrete, a activităţii preconizate şi/sau a programelor.
● Ambiguitatea se referă la incapacitatea decidentului de a determina cu claritate semnificaţia situaţiilor în care
urmează să acţioneze.
● Incertitudinea poate desemna capacitatea explicativ predictivă limitată la nedeterminarea cunoştinţelor
decidentului, fie că aceasta provine din nedeterminarea ontologică, fie din caracterul aproximativ al
cunoştinţelor existente la un moment dat. Prin incertitudine se înţelege lipsa de cunoştinţe privind consecinţele
prezente şi viitoare ale unei acţiuni, îndoiala despre ceva, lipsa de siguranţă şi ezitarea faţă de identificarea,
definirea ori demonstrarea cu claritate a adevărului sau realităţii unor concluzii, neîncrederea sau dubiul în ceea
ce priveşte direcţia sau localizarea cauzalităţii, caracterul vag, instabil şi inconsistent al unei convingeri etc.
Incertitudinea este complementul cunoaşterii întrucât reprezintă diferenţa între ceea ce este cunoscut şi ceea ce
trebuie cunoscut pentru a putea fi luate deciziile corecte sau cu alte cuvinte dezacordul dintre informaţie şi
ambianţă (evenimentele exogene semnificative).
Tabelul 10. Selected terms and definitions22
Risk The possibility of loss. It can be imposed from outside or taken on
voluntarily in the pursuit of opportunities
Risk management The process that involves confronting risks, preparing for them (ex ante risk
management), and coping with their effects (ex post risk management)
Uncertainty The situation of not knowing what the outcome will be
Exposure The conditions that determine the possible losses and benefits from given
shocks and trends
22 Managing Risk for Development, Concept Note, World Development Report 2014, October 30, 2012
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Resilience The ability of a system to absorb, cope, and recover from a negative shock,
while retaining or improving its functioning
Crisis A situation in which the adverse outcomes from risk become so severe and
generalized that the functioning of the system is threatened
Systemic risk Risk that is common to most members of an entire system. Also referred to
as covariate or aggregate risk
Riscul în mediul economic şi social – problematică generală
DEX - Dicţionarul Explicativ al Limbii Române - defineşte riscul ca fiind “posibilitatea de a
ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă, sau ca pe
un pericol posibil”.
Riscul reprezintă un pericol, un incovenient posibil faţă de care omul, în mod
conştient, încearcă să îşi creeze mijloace de atenuare a efectelor nedorite sau chiar să îl
înlăture. In general, termenul “a risca” are şi el mai multe sensuri:
a îşi pune viaţa în pericol;
a se expune unui pericol posibil;
a participa la o acţiune nesigură:
a acţiona la noroc;
a cuteza, a îndrăzni, a se încumeta.
Riscul apare în condiţiile necunoasterii efectelor pentru actiuni sau evenimente viitoare. O
definiţie acceptată a riscului descrie posibilitatea ca un eveniment viitor ce va apare, să aibă
un anume efect asupra obiectivelor organizaţiei, incluzând costuri, planificări, resurse umane
sau de natură tehnică. Riscul reprezintă posibilitatea apariţiei unui eveniment nedorit, cu
consecinţe periculoase pentru sănătatea şi viata oamenilor, sau pentru mediul înconjurător.
In general, evenimentele favorabile sau consecinţele lor sunt numite oportunităţi, iar cele
nefavorabile sunt numite riscuri. Sursa de risc poate fi identificată, şi adesea probabilitatea de
apariţie si impactul asupra proiectului sunt micşorate. Procesul de identificare si evaluare a
riscului duce la transformarea necunoaşterii şi incertitudinilor, în riscuri cunoscute, rezultând
o activitate mai bună de management.
Riscul descrie posibilitatea ca un rezultat anticipat să fie mai bun sau mai slab decât
cel aşteptat (să fie diferit de cel aşteptat), această trăsătură caracteristică accentuând asupra
echivalenţei riscului cu variabilitatea rezultatelor posibil a fi obţinute.
De cele mai multe ori, conotaţia riscului este negativă23
, manageri, investitori,
oameni de rând fiind interesanţi mai ales de nevalorificarea unor câştiguri. Mai recent, prin
risc se înţelege şi posibilitatea obţinerii unor rezultate mai bune celor anticipate – de
exemplu, Project Management Institute24
descriind riscul unui proiect menţionează “riscul
proiectului include atât ameninţările la adresa obiectivelor proiectului, cât şi oportunităţile
de îmbunătăţire a acestor obiective”.
23 O primă definire în acest sens a riscului este atribuită la Abraham Moivre (1711) în lucrarea “De mensura Sortis” care
preciza “riscul pierderii oricărei sume este inversul asteptării, iar adevărata măsură a lui este dată de suma supusă
“întâmplării” şi probabilitatea pierderii”. 24 Guide to the Project Management Bogy of Knowledge, Project Management Institute, 2004
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Risc = f(probabilitate, impact)
Riscul are două componente principale, pentru un
eveniment dat:
Probabilitatea de apariţie a evenimentului
Impactul acestei apariţii (mărimea riscului)
Kevin W. Knight “Toate organizatiile, indiferent cât de mari sau mici sunt, se
confrunta cu factori interni si externi care creeaza incertitudini legate de posibilitatea acestora
de a putea sa atinga propriile obiectivele. Efectul acestei incertitudini reprezintă “riscul” care
este inerent in toate activităţile. De fapt, se poate sustine ca aceasta criza financiara mondiala
a rezultat din eşecul conducerii executive de a gestiona in mod eficient factorii de risc. Se
aşteaptă ca Standardul ISO 31000 să ajute industria şi comertul, atât la nivel public cât si
privat, sa iasă din criza. ”
Standardul ISO 31000 prevede principii, cadru de lucru si procese de gestionare a
oricarei forme de risc intr-un mod transparent, sistematic si credibil in cadrul oricarui
domeniu de aplicare si in orice context. Ghidul ISO 73:2009, Vocabular de gestionare a
riscului completează ISO 31000, oferind o colecţie de termeni si definitii referitoare la
managementul riscului.
Standardul recomandă ca organizatiile să dezvolte, sa puna in aplicare si sa
imbunatateasca in mod continuu un cadru de gestionare a riscului ca o componenta integranta
a sistemului de management. Prin implementarea ISO 31000, organizatiile pot compara
practicile lor de gestionare a riscului cu evaluari şi referinte recunoscute la nivel international,
oferind principii solide pentru gestionarea eficientă a activităţii interne.
Procesul de management al riscului Identificarea. Riscurile trebuie identificate mai intâi ca ele
să devina problematice, si să afecteze nefavorabil anumite
situaţii sau proiecte.
Analiza. Reprezintă conversia datelor despre un risc în date
privind modurile de acţiune asupra acestui risc.
Planificarea. Informatiile dobandite se transformă in decizii
si actiuni. Se creează planuri atât pentru riscurile
individuale, cât şi planuri de management integrat. In
general, pentru un risc se dezvolta mai multe planuri de
actiune.
Monitorizarea. Constă in urmărirea continuă a evolutiei
riscului şi a actiunilor întreprinse pentru reducerea efectelor
acestora.
Controlul. Corectează deviaţiile de la actiunile planificate,
imbunătătind continuu procesul de management.
Comunicarea. In majoritatea cazurilor, buna comunicare
este o caracteristică principală a succesului. Ea trebuie
aplicată pentru toate, şi intre toate resursele utilizate, fiind
legătura de bază între elementele ce caracterizează un bun
management de risc.
Figura 26. Reprezentarea rezultatelor de evaluare a riscului
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 27. The basic form of the Risk Impact/Probability Chart
Low impact/Low probability – Risks in the bottom left
corner are low level, and you can often ignore them.
Low impact/High probability – Risks in the top left corner
are of moderate importance – if these things happen, you
can cope with them and move on. However, you should try
to reduce the likelihood that they'll occur.
High impact/Low probability – Risks in the bottom right
corner are of high importance if they do occur, but they're
very unlikely to happen. For these, however, you should do
what you can to reduce the impact they'll have if they do
occur, and you should have contingency plans in place just
in case they do.
High impact/High probability – Risks towards the top
right corner are of critical importance. These are your top
priorities, and are risks that you must pay close attention to.
Figura 28. Tipuri de reprezentări grafice din analizele de risc
Teme de discuţie: Riscurile omniprezente
The bars represent the number of banking crises
that meet one of the following criteria: financial
distress in the banking system (significant bank
runs, losses in the banking system, and/or bank
liquidations); significant banking policy
interventions in the banking system (extensive
liquidity support of at least 5% of deposits and
liabilities to nonresidents; bank restructuring of
gross costs at least 3% of GDP; significant bank
nationalizations). The dashed line for natural
disasters represents the number of disaster events
that fulfill at least one of the following criteria:
100 or more people affected; 10 or more people
killed; declaration of a state of emergency, call
for international assistance.
Figura 29. Frecvenţa de apariţie în creştere a unor riscuri în activitatea
bancară, hazarde natural şi acte de violenţă - Increasing occurrence of
banking crises, natural disasters, and homicides25
25 Sursă: Laeven & Valencia 2012; CRED EM-DAT the International Disaster database; UNODC.
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 30. Risk chain: an imposed risk derived from ...26
a negative shock a positive trend
Constraints to effective risk management27. People encounter many constraints that, alone or combined,
undermine their ability to manage risk responsibly and efficiently.
Some of the constraints are related to people‘s internal conditions:
o Lack of resources. People have limited income, assets, and other resources to acquire the knowledge
needed to assess the risk, self-protect, or obtain insurance against it. The poor are hence more vulnerable
to potential negative outcomes and less able to invest in innovative high-risk-high-return activities.
o Lack of information. Even with resources, people may have limited access to information to identify,
assess, and price risk to be able to make informed decisions. As a result, they may avoid taking risks that
present development opportunities or may take risks that are insufficiently assessed and hedged.
o Deep uncertainty. Decision making is further complicated by uncertainty that may be so large that it is
not possible to gauge the correct relationship between actions and their likely consequences or to assess
the value of specific outcomes.
o Cognitive failures. Even in the absence of deep uncertainty or information gaps, people may not be able
to transform information into knowledge. Cognitive failures limit their ability to process and apply the
knowledge and to capture possible links between different risk sources and their cumulative effects.
Recent evidence shows how schooling can improve decision making by enhancing cognitive functions.
o Behavioral biases. Even when people have the knowledge, they may be unable to turn it into action for
effective risk management. They may either underestimate or overestimate the risk of certain events.
Aversion to loss and social stigma attached to failure can lead to missed opportunities. Myopic behavior
about distant risks may prevent governments and society from acting responsibly to protect the
environment, passing the risk on to future generations. Cultural norms and biased risk perceptions may
drive behavior that puts some people at risk (cultural bias against using contraceptives, for example), or
that causes others to reject engaging in activities with higher risk but also higher potential returns.
People may face additional constraints related to their external environment:
Externalities and moral hazard. Risks undertaken by some people may impose losses on others. Firms
perceived as too-important-to-fail impose negative externalities.vi Failure to internalize them (by requiring firms
to hold higher capital, for example) creates incentives for excessive risk taking and makes risk management
actions of the affected people insufficient. Positive externalities, such as knowledge spillovers, may reduce
incentives to innovate, because innovators cannot take full advantage of their initiative.vii
o Missing markets, instruments. Markets in critical areas for risk management (credit, risk pooling, and
insurance products) may be missing, not functioning properly because of inadequate financial
infrastructure or high transaction costs, or are simply costly. Less than 3 percent of the population in
low-income countries has access to health insurance, compared with 31 percent in upper-middle-income
countries.
o Public goods and institutions. Public goods and services essential for risk management (stability, rule of
law, basic infrastructure) may not be available. Managing natural and environmental risks is difficult in
the absence of infrastructure, property rights for housing, or lack of enforcement of land use plans.
o Exclusion. Even if markets for risk management exist, some people may be excluded from them because
of their gender, ethnicity, and political background. They may have limited access to formal and
informal networks that offer insurance and protection. Gender discrimination is indeed a key obstacle to
risk management, especially if other factors of exclusion are also present.
Temă de discuţie: Riscurile globale28
Raportul Riscurile Globale 2013 (Forumul Economic Mondial) subliniază diferenţele majore între venituri
urmate de îndatorarea publică a guvernelor (dezechilibre fiscale) fiind cele mai pregnante riscuri identificate de
26 Managing Risk for Development, Concept Note, World Development Report 2014, October 30, 2012 27 Managing Risk for Development, Concept Note, World Development Report 2014, October 30, 2012; pg. 14 28
Global Risks 2013. An initiative of the Risks Response Network, Insight Report @2013 World Economic Forum
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
cei peste 1000 de experţi implicaţi în proiect – ceea ce reflectă o viziune mai pesimistă asupra următorilor 10
ani29
.
Top 5 riscuri în 2013 în funcţie de probabilitate:
1. Discrepanţe majore între veniturile populaţiei
2. Dezechilibre fiscale cornice
3. Creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră
4. Criza apei potabile
5. Gestionarea greşită a îmbătrânirii populaţiei
Top 5 riscuri în funcţie de impact:
1. Eşec major al sistemului financiar
2. Criza apei potabile
3. Dezechilibre fiscale cornice
4. Criza alimentelor
5. Răspândirea armelor de distrugere în masă
Riscurile Globale 2013 analizează următoarele trei arii de risc:
1. Sănătatea şi încrederea excesivă în sistemele sanitare. Avansul tehnologic în domeniul sănătăţii a generat un
sentiment de încredere, iar omenirea a ajuns să se complacă cu această situaţie. Rezistenţa bacteriilor nocive la
antibiotice ar putea pune în mare dificultate sistemele sanitare, în timp ce interconectivitatea regiunilor permite
răspândirea rapidă a pandemiilor. Recomandarea este de a creşte nivelul de cooperare internaţională.
2. Economia şi mediu înconjurător supuse stresului. Urgenţele de ordin social şi economic mută multe dintre
investiţiile în protecţia contra schimbărilor climatice.
John Drzik, CEO al Oliver Wyman, parte a Marsh & McLennan Companies explică: Cele două furtuni –
economică şi ecologică – sunt pe cale de a se ciocni. Dacă nu alocăm resurse suficiente pentru a limita impactul
riscurilor de mediu, prosperitatea generaţiilor viitoare poate fi serios compromisă. Lideri politici şi ai mediului
de afaceri, dar şi oameni de ştiinţă trebuie să-şi unească forţele pentru a lupta cu aceste riscuri foarte complexe.
3. Dezastre Digitale. De la tipar la internet, a fost întotdeauna greu să anticipăm ce impact au noile tehnologii
asupra societăţii. Chiar dacă democratizarea informaţiei este, în principal, o forţă a binelui, există şi consecinţe
neprevăzute precum revoltele provocate de un videoclip anti-Islam de pe YouTube. Cum rolul media de a filtra
informaţia este erodat, trebuie găsită o soluţie împotriva viralităţii acestor dezastre.
Identifying global risks30 First are “preventable” risks, such as breakdowns in processes and mistakes by employees.
Second are “strategic” risks, which a company undertakes voluntarily, having weighed them against the potential
rewards.
Third are “external” risks; they are complex and go beyond a company’s scope to manage and mitigate (i.e. they
are exogenous in nature).
29 http://romania.marsh.com/Ştirişisfaturi/ComunicatedePresăMarsh/articleType/ArticleView/articleId/28087/Riscuri-
Globale-2013--Mai-multe-riscuri-generate-de-piete-si-mediul-inconjurator.aspx 30 Descriere inspirată din Kaplan, R.S., Mikes, A. (0212). Managing Risks: A New Framework. In Harvard Business
Review, 2012.
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 31. Riscuri economice Figura 32. Riscuri la nivel societal
Response. One possible approach such risks rests with “systems thinking” and applying the concept of resilience
to countries.
Resilience - the capability to 1) adapt to changing contexts, 2) withstand sudden shocks and 3) recover to a desired
equilibrium, either the previous one or a new one, while preserving the continuity of its operations. The three
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
elements in this definition encompass both recoverability (the capacity for speedy recovery after a crisis) and
adaptability (timely adaptation in response to a changing environment).
The report introduces five components of resilience – robustness, redundancy, resourcefulness, response and
recovery – that can be applied to five country subsystems: the economic, environmental, governance,
infrastructure and social. The result is a diagnostic tool for decision-makers to assess and monitor national
resilience to global risks.
Figura 33. Resilience is Most Applicable to Unpredictable Risks with Little Knowledge about Effective
Measures
Source: Adapted from Comfort, L. K., Boin, A., & Demchak,
C. C. The Rise of Resilience, in Designing Resilience:
Preparing for extreme events. Pittsburg: University of
Pittsburgh Press, 2010
Source: Adapted from Martin-Breen, P. & Anderies, J.M.
“Resilience: A Literature Review”. Rockefeller
Foundation, http://www.rockefellerfoundation.org/news/publications/resilience-
literature-review, 2011.
Temă de discuţie: Lebedele negre
The black swan theory31 or theory of black swan events is a metaphor that describes an event that comes as a surprise, has
a major effect, and is often inappropriately rationalized after the fact with the benefit of hindsight. The theory was developed
by N. Taleb to explain:
1. The disproportionate role of high-profile, hard-to-predict, and rare events that are beyond the realm of normal
expectations in history, science, finance, and technology
2. The non-computability of the probability of the consequential rare events using scientific methods (owing to the
very nature of small probabilities)
3. The psychological biases that make people individually and collectively blind to uncertainty and unaware of the
massive role of the rare event in historical affairs
Unlike the earlier philosophical "black swan problem," the "black swan theory" refers only to unexpected events of large
magnitude and consequence and their dominant role in history. Such events, considered extreme outliers, collectively play
vastly larger roles than regular occurrences.
Unpredictable and highly impactful events having negative impacts - so-called "black swans" - are deemed to be
so unlikely that it is unreasonably expensive to prepare for them32. While thought to be rare events, black swans do occur
with regularity and increasing frequency. As global populations grow, people concentrate in coastal cities that rely on
advanced technologies. As a result, these population clusters are highly vulnerable to natural and technological disasters that
trigger these events. These events can evolve from human error, negligence, malicious actions or acts of nature. Regardless
of their cause, they:
Occur unpredictably or unexpectedly
Develop rapidly and continue for days, weeks, and even months
Are catastrophic in scale and broad in scope
Present hazards beyond immediate financial risks, jeopardizing lives, long-term health and the environment
Involve significant asset damage or loss.
The unexpected and catastrophic nature of a black swan event requires a flexible response to minimize impact and
enable a rapid recovery.
People make reasonable decisions limited by information availability, individual imagination and personal
perspective. While black swans will never exactly match what is developed and practiced, by undertaking the exercise, you
will be better equipped to respond should disaster occur. Black swans remain unexpected, so there is no way to prevent
them. But you can prepare to minimize their impact and position your organization to recover as quickly as possible.
What companies need is an understanding of how to guide an effective response - principles and protocols that can
be easily adapted to each unique situation.
31 http://en.wikipedia.org/wiki/Black_swan_theory 32 http://www.ey.com/GL/en/Services/Advisory/How-to-respond-to-catastrophic-events---Principles-and-protocols-for-
responding-to-unexpected-catastrophic-events
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 34. Evenimente tip „Lebede negre” în istoria recentă
Black swans are unexpected, unpreventable, and catastrophic. The principles and protocols presented here can help guide
your organization's response to an event. Implemented proactively, these guidelines can position your organization to
recover as quickly and effectively as possible.
Response principles
Definition, ownership and communication of catastrophic event response protocols. Adopt event-management
protocols and train for an event before it occurs.
Clearly defined, pre-established emergency management goals and values. Establish clearly-defined goals and
values so all responders can make decisions rapidly and assess the effectiveness of response actions − even before a formal
plan is developed.
Empowerment of local responders to take action. Enabling local responders to use established emergency
response procedures can result in more rapid resolution and containment.
Parallel planning and execution. Provide several response options, prioritizing them so secondary plans can be
immediately implemented should the preceding response fail.
Inventories of financial, personnel, physical and knowledge resources. Leaders should continually survey team
members and outside supporters to build complete inventories of these resources.
Leverage of external perspective and experience. Responders should be receptive to external perspectives and
prepared to incorporate these into the event's management.
Avoidance of false economy. Elevated response costs often pale in comparison to the recovery cost of an accident
that expands in duration and geography.
Rejection of political motivations. Responders at all levels must remain apolitical when combating an event.
Confrontation of moral and ethical dilemmas. Decisions based only on what is legally defensible, politically
expedient or self-serving can damage the company's reputation and adversely affect future business operations.
Acceptance of alternative viewpoints. Contrarian viewpoints may seem disruptive and time-consuming, but can
provide a different perspective against which to evaluate your response.
Response protocols
Event recognition. Define the state of the event to recognize and implement response protocols.
Organizational deployment. Contain event conditions and minimize adverse impacts by staffing an off-site
response team rapidly, lead by a single decision-maker.
Situation assessment. Understand the issues faced and outcomes desired to effectively select and execute
appropriate actions.
Alternative identification. Identify many prioritized alternatives.
Alternative selection. Evaluate each alternative for its associated risks and consequences, benefits, and the
organization's implementation capabilities.
Alternative execution. Follow the established performance standards and procedures for predicted events when
executing plans.
Continuous improvement. Assess all levels of the organization during performance and the incorporate lessons
learned into decisions, procedures and training programs.
Invitaţie la lectură: Taleb, N.N., (2008). Lebăda neagră, impactul foarte puţin probabilului, Editura Curtea Veche, 2008
Taleb, N.N., (2012) Antifragile: Things that Gain from Disorder, Random House, US33
33 In the introduction of the book, Taleb describes it as follows: "Some things benefit from shocks; they thrive and grow
when exposed to volatility, randomness, disorder, and stressors and love adventure, risk, and uncertainty. Yet, in spite of the
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Riscul de ţară
Riscul de ţară face obiectul analizei multor instituţii financiare sau agenţii specializate
de rating, fiecare având metodologii proprii de evaluare. Pe baza acestora, ţările sunt
clasificate în functie de profilul de risc (clase/ subclase de risc, din care două majore: cu risc
investitional scăzut şi cu risc investitional ridicat, atribuindu-li-se diferite calificative (rating-
uri) care constituie parametri decisivi pentru băncile sau instituţiile financiare internaţionale
în stabilirea conditiilor de creditare a diverselor state, precum şi pentru orientarea
investitorilor şi a fluxurilor de capital în spaţiul financiar globalizat.
Indiferent de particularităţile metodologiilor de evaluare a riscului de ţară, se poate
constata existenţa a două componente esenţiale, respectiv evaluarea riscului politic şi aceea a
riscului economico-financiar, care prezintă un grad ridicat de interdependenţă.
Principalele aspecte luate în considerare la evaluarea riscului politic sunt: stabilitatea
guvernului; condiţiile socio-economice ale populaţiei; profilul investiţional al ţării; nivelul
corupţiei; calitatea birocraţiei. Stabilitatea guvernului este apreciată prin capacitatea acestuia
de a-şi pune în aplicare programul de guvernare, precum şi prin abilitatea sa de a rămâne la
putere, fiind urmărite, ca elemente definitorii: unitatea guvernului, susţinerea de care se
bucură in parlament, precum şi sprijinul popular.
Criteriile care stau la baza determinării ratingului de ţară sunt numeroase, începând de
la valori cantitative şi terminând cu cele calitative, acestea având la rândul lor un sistem bine
stabilit de cuantificare.
● In categoria factorilor calitativi supuşi procesului de cuantificare se includ:
- progresul în crearea unui sistem politic cât mai bine conturat,
- progresul în realizarea stabilităţii financiare şi a creşterii economice,
- dinamica comerţului şi a investiţiilor străine directe,
- calitatea în conducerea marilor întreprinderi etc.
● Dintre factorii cantitativi:
- indicatori macroeconomici: PIB, rata deprecierii monedei naţionale, rata inflaţiei, rata
şomajului, venitul mediu net lunar, deficitul contului curent precum şi a balanţei de plăţi,
nivelul datoriei interne şi externe, etc.
Importanţa atribuită în parte acestor indicatori în determinarea ratingului de ţară variază de la
o agenţie la alta, dar calificativele acordate se înscriu în aceeaşi categorie. Figura 35. Tipurile de calificative în rating-ul de ţară
ubiquity of the phenomenon, there is no word for the exact opposite of fragile. Let us call it antifragile. Antifragility is
beyond resilience or robustness. The resilient resists shocks and stays the same; the antifragile gets better.”
"Simply, antifragility is defined as a convex response to a stressor or source of harm (for some range of variation), leading to
a positive sensitivity to increase in volatility (or variability, stress, dispersion of outcomes, or uncertainty, what is grouped
under the designation "disorder cluster"). Likewise fragility is defined as a concave sensitivity to stressors, leading a
negative sensitivity to increase in volatility. The relation between fragility, convexity, and sensitivity to disorder is
mathematical, obtained by theorem, not derived from empirical data mining or some historical narrative. It is a priori."
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Ratingurile sunt simbolizate de literele A şi B, urmate de combinaţii logice ale acestora cu literele mici
a şi b. Agenţia Moody’s (Moody’s Investors Service) utilizează în plus si cifrele 1, 2 si 3 pentru
obligaiunile cu rating între Aa şi B pentru a defini cu cât mai multă exactitate şi fineţe gradul de risc al
respectivelor titluri financiare. Cifra 1 indică cea mai buna poziţie in cadrul grupei respective de rating
(spre exemplu Aa1 sau Baa1), iar cifra 3 cea mai slabă (spre exemplu, Aa3 sau Ba3). Cei de la
Standard&Poor’s folosesc pentru aceleaşi motive semnele algebrice “+“ şi “-“ cu semnificaţii
evidente.
Gradele de investiţie (Aaa, Baa, AAA) sunt clasificate în cazul tuturor agenţiilor de rating în
două mari clase de risc: ● corespunzător economiilor sustenabile, având un risc scăzut, cel mai bun factor de risc fiind
considerat Aaa în cazul Moody’s sau AAA pentru Standard &Poor’s, Fitch IBCA. Urmează o clasă de
risc mai ridicat, aflat totuşi, în sfera de oportunităţi investiţionale, acestea evoluând de la Baa1 la
Baa3, în cazul Moody’s sau BBB+ la BBB- în cazul celorlalte trei agenţii de rating. Aceste ratinguri se
atribuie în general, economiilor naţionale cu o evoluţie globală de la bună la foarte bună.
● a două clasă de risc privind cuantificarea riscului de ţară şi care vizează economiile cu evoluţie
negativă, începând cu economiile naţionale aflate într-un stadiu de tranzit. (clasa Ba1 până la B3
în cazul agenţiei Moody’s sau BB+ până la B- pentru următoarele agenţii şi ajungând la economii
naţionale cu cel mai ridicat grad de risc (de la Caa1 la Caa3 în cazul ratingului acordat de Moody’s).
Principala formă de manifestare a unui grad mare de risc - incapacitatea de plată poate fi
determinată de următoarele situaţii: eforturi financiare impuse de participarea la un conflict
armat, reducerea veniturilor din export ca urmare a scăderii preţurilor mondiale la produsele
respective sau a recesiunii globale, costul exagerat al importurilor ca urmare a creşterii
preţurilor la importurile esenţiale, întreruperea sau crearea de condiţii dificile exporturilor ca
urmare a impunerii unui embargo sau a unor crize, cererea exagerată de importuri prin
supraevaluarea monedei naţionale, serviciul excesiv al datoriei externe din cauza unor
dobânzi ridicate sau grad de îndatorare exagerat, reducerea sau încetarea intrărilor de capital,
întreruperea temporară sau încetarea definitivă a sprijinului financiar extern, reducerea
transferurilor financiare private ale cetăţenilor statului respectiv care lucrează în străinătate,
dificultăţi care apar în activitatea principalelor bănci sau a sistemului bancar în general în ţara
respectivă, poziţia şi stabilitatea monedei naţionale.
Majorarea riscului de ţară afectează in mod direct instrumentele supuse ratingului suveran
(emisiuni de titluri de stat sau obligatiuni guvernamentale, de cele mai multe ori denominate
in valută pe termen lung), prin creşterea dobânzilor aferente acestui tip de împrumut de pe
pieţele internationale de capital, scumpind astfel, uneori sensibil, costurile finanţării externe.
Deci, ratinguri mai mici se traduc prin dobânzi mai mari la împrumuturile obţinute pe pieţele
financiare internaţionale. Un rating mai slab acordat României nu afectează numai statul
român, ci şi firmele particulare care obţin finanţări de pe pieţele internaţionale, fiind
cunoscut faptul că există un fel de regulă care nu permite unei entităţi naţionale (agent
economic privat sau de stat) să obţină un rating peste cel al ţării de origine.
Ratingul unui agent economic dintr-o anumită ţară este puternic influenţat de ratingul ţării
respective, el neputând fi în general, mai mare decât cel primit de aceasta. Astfel companiile
româneşti sunt dezavantajate în comparaţie cu cele din UE, accesul lor la finanţări externe
fiind plătit mai scump, fapt ce se reflectă în creşterea costurilor şi diminuarea competitivităţii
sau a profitului.
Efecte în mediul economic
Orice downgrade nu face altceva decât să îngreuneze activitatea bancilor de atragere
de surse din exterior
Costul finanţărilor în euro atrase de băncile din România din străinătate s-ar putea
scumpi cu câteva puncte procentuale, ceea ce se va reflecta in majorarea
corespunzătoare a dobânzilor la creditele în euro accesate de romani (eventual!), in
urma deciziilor agenţiilor de evaluare de a coborî ratingul Romaniei.
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
In opinia Fitch, principalii factori de risc care ar putea conduce la o acţiune pozitivă
de rating sunt: un efort sustinut de continuare a reformelor structurale, incluzand vanzarea sau
restructurarea companiilor de stat, precum si o reducere mai rapidă a datoriei externe decat
preconizeaza agenţia de evaluare. In sens invers, principalii factori de risc care ar putea
declanşa o actiune negativă de rating sunt o relaxare fiscală semnificativă care să puna în
pericol stabilitatea finantelor publice; incetinirea ritmului de implementare a reformelor
structurale, de exemplu ca urmare a instabilităţii politice; turbulenţe pe piata mai mari decât
cele incluse în scenariul de baza al Fitch care sa erodeze rezervele fiscale si valutare ale
Romaniei.
Evaluările de risc de ţară pentru România în 2013
Moody's este singura dintre marile agenţii de rating care a mentinut România pe toata perioada crizei financiare în categoria
ţărilor cu rating recomandat pentru investiţii pe termen lung. In prezent, Moody's atribuie României calificativul "Baa3",
ultimul din categoria recomandată investitiilor pe termen lung, cu perspectiva stabilă. Ratingul 'Baa3' cu perspectivă
negativă atribuit ia în calcul consolidarea fiscală realizată în ultimii doi ani dar este constrâns în continuare de perspectivele
slabe de creștere economică. Un alt factor care limitează calificativul României este expunerea la volatilitatea piețelor
financiare globale, din cauza dependenței de finanțarea externă atât pentru acoperirea necesităților de finanțare ale
Guvernului cât și în sectorul privat, consideră Moody's. Această vulnerabilitate este redusă de capacitatea României de a
beneficia de sprijinul financiar al UE, Băncii Mondiale și FMI. Agenția de evaluare subliniază că ar putea revizui
perspectiva de rating asociată ratingului României (la stabilă de la negativă) dacă procesul de consolidare fiscală va continua,
ritmul de creștere economică va accelera și dacă tendința actuală înregistrată de calitatea activelor băncilor și creditarea
bancară s-ar inversa. Pe de altă parte, ratingul României ar putea fi supus unor presiuni în jos dacă consolidarea fiscală și
ajustarea contului curent ar fi inversate sau dacă economia românească ar traversa o încetinire prelungită din cauza scăderii
competitivității internaționale.34. Standard & Poor's (S&P) a confirmat ratingurile de credit ale României la "BB+" pentru finantarea pe termen lung,
respectiv la "B" pentru datorii pe termen scurt, cu perspectivă stabilă, apreciind ca procesul de consolidare fiscală va
continua, cu riscuri in privinta perspectivelor economiei. S&P mentine astfel Romania in categoria speculativă, sau "junk",
nerecomandată pentru investiţii pe termen lung35. Calificativul "BB+" atribuit datoriilor pe termen lung ale statului român
este cu o treaptă sub categoria "investment grade". Ratingurile României sunt limitate de nivelul relativ scăzut al PIB pe
locuitor, de cadrul institutional aflat încă in curs de dezvoltare, de vulnerabilitatea faţă de socurile externe şi de nivelul incă
ridicat, dar în scădere, al datoriei externe. Fitch acordă României pentru datoriile pe termen lung în valută
calificativul "BBB-", cu perspectiva stabila, de asemenea in afara
clasei investment grade36. "BBB-" este primul rating din categoria
calificativelor care plasează un stat în rândul ţărilor cu risc scăzut
pentru investiţii (investment grade). Fitch subliniază că decizia sa
se datorează consolidării finanţelor publice, reducerii
dezechilibrelor externe, rezervelor valutare precum şi tendinţei de
îmbunătăţire a cresterii economice. Agenţia de evaluare consideră
că România a reuşit să-şi consolideze finanţele publice, după 2
programe consecutive de asistenţă financiară internatională, şi in
consecinţă estimează că Guvernul de la Bucuresti işi va indeplini
obiectivul pe termen mediu al unui deficit structural de 1% din
PIB in 2014. De asemenea, datoria guvernamentală ar urma să se
stabilizeze la sub 40% din PIB în 2013-2015, in linie cu media
ţărilor din aceeaşi categorie de rating.
34 http://www1.agerpres.ro/economie/2013/10/18/moody-s-romania-va-inregistra-o-crestere-economica-mai-mica-decat-alte-
state-din-categoria-baa3-13-36-21 35 Standard&Poor's a scos Romania din categoria statelor cu risc scazut de investitii (investment grade) in 2008. 36 Septembrie 2013; http://www.ziare.com/economie/rating/fitch-confirma-ratingul-romaniei-la-bbb-minus-cu-perspectiva-
stabila-1256823
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 36. Evaluările de risc de ţară - 2012
Sursa: Business Magazin; http://www.businessmagazin.ro/actualitate/business-magazin-va-prezinta-infograficul-saptamanii-
slideshow7908584/slide-136
Temă de discuţie: “De ei depinde dobânda voastră la credite. Cine sunt cei care dau
rating-urile României?“37
Andreas Treichl, şeful bancii austriece Erste Bank, spunea, într-un interviu acordat Ziarului Financiar,
ca sunt prea multe analize, sugestii şi prognoze prin toata presa, când de fapt nimeni nu stie exact cum vor
evolua pietele. "A fost o prostie să credem ca Islanda este o ţară de rating AAA (stabil), asa cum este o prostie
să mai ai incredere intr-un rating acordat de Standard & Poor’s", spunea Treichl, după ce Erste anunţase că are
o expunere de 300 mil. euro faţă de principalele 3 bănci din Islanda, nationalizate in ultimul moment pentru a nu
intra in faliment. El cataloga multe din prognozele analiştilor internationali pentru România drept inepţii şi
spunea ca cei mai multi dintre acestia îşi dau cu parerea in necunoştinta de cauza: "Cred că poţi citi 5.000 de
pagini despre economia României scrise de analisti de 28 de ani care se pretind profesori de economie". Multe
sunt adevarate aiureli, susţinea Treichl, si ar trebui publicate la un loc si dezbatute in scolile de economie, pentru
a demonstra ce departe de realitate se poate ajunge daca analistii nu inteleg ce se intampla de fapt. Parerea sa nu
era deloc neobisnuită, nefiind nici singulara, nici cea mai vehementa.
Dupa lungul sir de falimente si nationalizari inregistrate la nivel mondial, astfel de reactii se aud tot
mai puternic, si cele trei mari agenţii de rating - Standard & Poor's, Moody's Investors şi Fitch Ratings - au fost
atacate din toate directiile. Li s-a imputat ca de-a lungul anilor de boom economic au acordat ratinguri umflate
unor companii, actiuni sau credite, iar cand acestea s-au prabusit, au atras dupa ele o buna parte a economiei
internationale. Contestatarii, si nu sunt deloc putini, spun azi ca influenta acestor institutii asupra jocului pietelor
este mult prea mare si ca activitatea agentiilor de rating trebuie mai bine reglementata. Incepand cu falimentul
Lehman Brothers, toate agentiile au fost tarate prin tribunale pentru neglijenta, fraudă şi inselaciune, iar unii
investitori au inceput să parieze pe scaderea actiunilor celor trei companii, prin operatiuni de shorting - vanzarea
unor actiuni imprumutate, care nu le apartin, si pe care trebuie sa le inapoieze la termenul stabilit (ca sa fie o
37 Sursa: Revista Business Magazin, 20 ianuarie 2010, Andrei Nastase http://www.businessmagazin.ro/analize/servicii-
financiare/de-ei-depinde-dobanda-voastra-la-credite-cine-sunt-cei-care-dau-rating-le-romaniei-5343791/?p=3
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
operatiune profitabila, actiunile trebuie sa scada cat mai mult, pentru ca răscumpararea lor sa fie cat mai ieftina
si sa acopere si comisionul de la imprumut).
Analistul financiar D. Cabat, managing partner al firmei de consultanta Financial View, consideră ca
agentiile de rating sunt exact la fel de bune pe cât sunt personalul şi procedurile lor interne. "In ultima
perioada, pe fondul cresterii economice prelungite din tarile dezvoltate, a existat o presiune constanta pe agentiile de rating
pentru a deveni mai putin critice cu anumite aspecte din activitatea companiilor şi, implicit, cu ratingurile de tara. El
considera ca aceste influenţe, uneori politice, alteori de natura economica, au determinat o scădere a
profesionalismului. Acum, România mai primeşte calificativ cu recomandare de investiţie (investment grade)
doar din partea Moody’s, pentru ca Fitch şi S&P au retrogradat, incă din 2008, ratingul de credit al ţării noastre
la nivel speculativ (non-investment grade, sau junk). Asta înseamnă că finantarea economiei se face cu costuri
mult mai ridicate decât pentru alte tari, chiar din zona noastra, ale căror ratinguri sunt mai bune. Prima treaptă
sub ratingul cu recomandare de investitie, adică de la care începe ratingul speculativ, este BB, actualul rating al
Romaniei după Fitch şi S&P (Moody's îşi mentine ratingul cu recomandare de investitii, Baa3, cu perspectiva
stabilă).
Prin urmare, creşterea ratingului de ţară este, măcar la nivel declarativ, o prioritate pentru guvern,
pentru că în afara costurilor mai ridicate de finanţare, ratingurile pot influenţa decizia investitorilor de a (re)veni
sau nu în România.
Mihai Sfintescu, directorul fondului de investiţii 3TS Capital Partners, spune ca ratingurile de tara sunt
esentiale pentru investitorii in instrumente de credit (obligatiuni, imprumuturi sindicalizate s.a.) şi au importanta
lor si pentru limitele de credit ale bancilor comerciale internationale. "Investitorii in public equity isi stabilesc de
multe ori limitele de expunere in functie de rating, iar fondurile de pensii au, in general, restrictii privind investitiile care nu
au calificativ cu recomandare de investitie", spune Sfintescu. El aminteste de George Soros, care a facut celebru
rationamentul sau cu profetiile care se autoimplinesc (self-fulfilling prophecies), potrivit caruia emiterea unei
opinii pozitive sau negative de către un participant notabil la piaţă sfârşeste prin a influenţa piaţa. Cu alte
cuvinte, spune Sfintescu, gândirea noastră influentează realitatea pe care ne-o reprezentam, şi acest rationament
este valabil şi pentru agenţiile de rating. El consideră că cele trei instituţii pot influenta economia pe care o
analizează, intrucat participanţii la piata vor reacţiona la opinia agenţiilor şi astfel vor remodela realităţile
economice astfel încât ele vor corespunde cu rezultatele studiilor. Sfintescu compară situatia de mai sus cu una
în care, ipotetic, guvernatorul BNR ar spune ca un euro va ajunge la nivelul de cinci lei, lumea ar actiona in
virtutea acestei prognoze şi, artificial, ar conduce cursul spre valoarea estimată.
Temă de discuţie: 2011 Moody’s critică reformarea agenţiilor de rating38
Într-o scrisoare adresată liderilor europeni, Moody's a criticat vehement proiectele de control asupra
agenţiilor de rating, considerând că acestea 'vor tăia statelor şi întreprinderilor europene accesul pe piaţă'. Într-o
scrisoare trimisă ministrului polonez de finanţe, a cărui ţară asigura preşedinţia Consiliului European, precum şi
omologilor acestuia, şeful agenţiei de rating Moody's, Michel Madelain, consideră că măsurile pe care europenii
le au în vedere 'vor creşte volatilitatea pieţelor'.
Deşi proiectele de reglementare nu au fost încă dezvăluite, Moody's a criticat mai ales faptul că liderii
europeni vor să fixeze ei înşişi criteriile de rating şi să împiedice ca aceeaşi agenţie să noteze aceeaşi ţară mai
mulţi ani la rând.
Moody's avertizează că 'aceste măsuri ignoră modalitatea în care investitorii folosesc agenţiile de
rating', potrivit Agerpres.
Preşedintele pentru Europa al Moody's, Frederic Drevon, a subliniat că prin împiedicarea publicării
notei acordate unui stat 's-ar diminua încrederea şi s-ar crea volatilitate'.
Temă de discuţie: Februarie 2013 Criza financiară: Washingtonul intenţionează să
depună o plângere împotriva S&P Autorităţile americane intenţionează să depună o plângere împotriva Standard & Poor’s (S&P) pentru
proasta evaluare a riscului prezentat de numite active înaintea crizei financiare, a anunţat luni agenţia de rating,
considerând acuzaţia ca fiind “nejustificată”. “Divizia civilă a Departamentului de Justiţie (DoJ) a informat compania
că are intenţia de a depune o plângere în civil împotriva S&P”, a indicat agenţia de evaluare financiară într-un
comunicat, confirmând informaţii apărute în Wall Street Journal.
S&P precizează că plângerea ministerului se va concentra pe evaluările sale din 2007 privind “anumite
obligaţiuni americane garantate prin creanţe (CDO)”, produse financiare complexe legate de împrumuturile
imobiliare riscante (“subprime”). Expunerea extrem de mare a multor bănci la acest tip de produse financiare a
fost una din cauzele principale ale crizei financiare mondiale care a debutat în 2007-2008.
38 Sursa: Moody’s critică reformarea agenţiilor de rating, noiembrie 2011, Vlad Negrescu
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
S&P “regretă profund” că evaluările sale “nu au reuşit să anticipeze pe deplin deteriorarea rapidă a
condiţiilor pe piaţa ipotecară americană în timpul acestei perioade tumultoase”, se arată în comunicat. “O plângere a
DoJ este fără fundament factual sau legal”, afirmă totuşi agenţia, dând asigurări că analiştii săi au lucrat cu bună
credinţă. S&P precizează că a “examinat aceleaşi date privind obligaţiunile riscante ca restul pieţei, inclusiv ca
responsabili ai guvernului american care au spus public în 2007 că problemele de pe piaţa subprime păreau sub control”.
Agenţia subliniază de asemenea că instrumentele financiare evocate de autorităţile americane au primit la acea
vreme note similare din partea concurenţilor săi.
Evaluarea riscului de intrare în incapacitate de plată
Iunie 2012 - Potrivit unui top realizat de Business Insider, expertii au luat in considerare costurile de
asigurare a unei datorii de 10.000 de dolari pe un an. In termeni economici, acesta este costul de asigurare la
restructurare/default - CDS (indicele de credit default swap)39
, ce presupune costurile la care sunt asigurate
obligatiunile suverane împotriva riscului de faliment. Topul primelor 20 de ţări care sunt cele mai amenintate de
faliment (cu cea mai mare probabilitate de default) curpinde: Grecia, Argentina, Cipru, Ucraina, Portugalia,
Venezuela, Egipt, Irlanda, Ungaria, Croatia, Spania, Italia, Liban, România, Dubai, Bahrein, Vietnam, Bulgaria,
Lituania si Islanda. Astfel, România ocupă poziţia a 14-a în clasamentul respectiv.
2013 Gunter Deuber (Raiffeisen Research) a concluzionat într-un articol din Financial Times (FT)
(„Romania - so far so good but more must be done”) că "Romania a devenit una dintre cele mai performante economii
din UE"40
. Deuber vorbeşte în FT despre macrostabilitate, creşterea producţiei industriale, a exporturilor şi chiar
de un excedent de cont curent în primul trimestru. Adică simplu spus, exportăm mai mult decât importăm.
Desigur, analistul evidentiază şi riscurile economice şi politice ale Romaniei, insă in privinta asta el aminteşte
rolul important al noului acord de tip preventiv incheiat recent cu FMI. Acordul înseamnă de fapt garanţia ca
FMI poate debloca imediat banii in cazul unei situatii periculoase (pentru capitalul plasat de investitori în ţarţ).
Iar adevărul este că pentru a-şi plasa banii, investitorii preferă oricând o garanţie din partea FMI, decât
incurajările optimiste din articolul FT. Evident, putem fi recunoscători pentru acest semnal pozitiv, promovat
tocmai de FT şi emis prin vocea unei bănci recunoscute pentru precauţia sa. Si la urma urmei ce alternative mai
au investitorii in regiune? Ungaria tocmai a invitat FMI sa isi inchida biroul de la Budapesta; Bulgaria are parte
de tulburari sociale serioase, tocmai ceea ce nu convine investitorilor; Ucraina este perfuzată doar de o conducta
de gaz, dar risca un faliment in perioada urmatoare, iar Polonia a incetinit economic in primul semestru. Ciudat
in acest optimism local de vara este ca senzatia pozitiva nu este resimtita si la nivelul oamenilor. Al
consumatorilor, cum ar spune investitorii.
Figura 37. Probabilitatea de default a României, faţă de reperele Germaniei (cel mai scăzut risc) şi Argentinei
(cel mai ridicat risc). Sursa: DB Research
39 CDS-ul determină randamentul cerut de investitorii străini pentru achiziţia de titluri suverane. În plus, influenţează şi
costul finanţării externe pentru companii şi bănci. 40 http: //www.ziare.com/economie/analiza-economica/romania-pana-acum-e-bine-tara-e-la-reducere-1250041
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Banca Naţională a României 2013 - Raportul asupra stabilităţii financiare Evoluţia cotaţiilor CDS pentru România s-a înscris în tendinţele manifestate de investitori pentru
întreaga regiune. În 2013, acestea au fluctuat cu o amplitudine relativ moderată în jurul nivelului de 200 de
puncte de bază, comparativ cu o medie de aproximativ 346 de puncte de bază înregistrată în decursul anului
2012. Turbulenţele generate de informaţiile cu privire la eventuala iniţiere a reducerii treptate a injecţiilor de
lichiditate ale Fed au condus la creşterea pe o perioadă scurtă de timp a cotaţiilor CDS pentru ţările din regiune.
Excepţie a făcut însă Cehia, în cazul căreia cotaţiile CDS au reacţionat nesemnificativ la semnalele negative din
pieţele financiare.
Figura 38. Cotaţii CDS pe 5 ani
BNR Raportul stabilităţii financiare 2013 - Vulnerabilităţile identificate în anul 2013, conform acestor analize
sunt: (i) deteriorarea profitabilităţii instituţiilor de credit în contextul unui mediu economic fragil; (ii)
menţinerea tensiunilor generate de criza datoriilor suverane, deşi la un nivel mai scăzut comparativ cu cel
înregistrat la data raportului anterior; (iii) reevaluarea primei de risc pe pieţele financiare globale şi (iv) creşterea
riscului finanţării instituţiilor de credit în ţările cu problem fi nanciare în sectorului public.
Pentru a gestiona volatilitatea mare a fluxurilor de capital (volatilitate care are impact semnificativ asupra unei
economii mici şi deschise precum cea a ţării noastre), Banca Naţională a României a utilizat, în implementarea
politicii monetare, o combinaţie de trei factori: (i) acceptarea unei anumite flexibilităţi în evoluţia cursului de
schimb; (ii) utilizarea rezervei valutare pentru a atenua volatilitatea cursului de schimb şi (iii) admiterea unei
variaţii a dobânzilor pe piaţa monetară. În plus, pentru contracararea efectelor volatilităţii asupra economiei,
Banca Naţională a României a implementat măsuri macroprudenţiale suplimentare vizând fluxurile noi de credit
în valută pentru debitorii neacoperiţi la riscul valutar.
Figura 39. Poziţie fiscală a ţărilor din EU
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
COFACE – evaluarea riscului de ţară
Country rating - măsoară riscul mediu al aparitiei incidentelor de plată inregistrate de
companiile dintr-o anumită ţară. Metodologia Coface ia în calcul: Perspectivele economice şi
politice ale ţării, Experienta de plată a Coface, in calitate de asigurator de credite comerciale,
Climatul de business.
Evaluarea Coface a riscului de ţară măsoară dimensiunea medie a nivelului de neplată de
către societăţile intr-o tară dată, in cadrul tranzactiilor comerciale ale acestora, pe termen
scurt; acesta nu se referă la datoria suverană. Pentru a stabili riscul de ţară, Coface combină
perspectiva economică, financiară şi politică a ţării, experienţa de plată a Coface şi evaluarea
climatului de afaceri. Evaluările au o scală de şapte niveluri: A1, A2, A3, A4, B, C, D şi pot
avea şi un status referitor la monitorizare. A1: mediul economic şi politic sigur ce are efecte pozitive asupra unui obicei de plata deja bun al
companiilor. Foarte slaba probabilitate de neplată ;
A2: probabilitatea de neplată este inca slaba, chiar si in cazul in care mediul economic si politic al unei tari
sau istoricul platilor companiilor nu este la fel de bun ca cel al tarilor cu rating A1 ;
A3: circumstanţe politice sau economice contrare pot duce la un comportament de plata inrautatit, care este
deja mai scăzut decat cel al categoriilor anterioare, chiar daca probabilitatea de neplata este inca slaba ;
A4: un istoric al plăţilor mediocru, ce se poate inrautati din cauza unui mediu economic si politic ce se
deterioreaza. Cu toate acestea, probabilitatea de neplată este incă admisibilă;
B: un mediu economic şi politic instabil, capabil să afecteze în continuare un istoric al plăţilor deja sărac ;
C: un mediu economic şi politic foarte instabil, ce poate afecta un comportament de plată deja deteriorat ;
D: profilul cu înalt grad de risc al mediului economic şi politic al unei ţări va înrăutăţi un istoric al plăţilor
deja foarte deteriorate. Pentru comparaţie în timp - Septembrie 2012 - Agenţia de evaluare a riscului Coface a menţinut ratingul B al
României şi a revizuit estimarea de creştere economică. Europa Centrală şi de Est va avea un avans de 1,9% din PIB, în timp
ce România va inregistra o crestere de 1% din PIB, în scadere faţă de estimarea anterioară, de 2%. Agentia estimează o
creştere economica de 2,8% din PIB pentru Polonia, 0,4% pentru Bulgaria, 4,5% pentru Letonia, 2,5% pentru Lituania, 1,6%
pentru Estonia, 2,9% pentru Slovacia, 2,8% pentru Turcia si scadere economica de 1,3% pentru Cehia şi 1,6% pentru
Ungaria. Pentru zona euro, Coface estimează o scadere economică de 0,5% din PIB in 2012, pentru SUA o crestere de 2%,
pentru statele emergente (Brazilia, Rusia, China, India), o creştere de 4,8%, iar la nivel global, un avans de 2,7%. In ceea ce
priveşte ratingul de tara, în regiunea Europei Centrale şi de Est, cel mai bun rating este acordat Cehiei - A2, dar în scadere, in
timp ce Estonia, Polonia si Slovacia au calificativul A3. Cel mai slab rating (C) îl are Serbia.
Figura 40. Evaluarea COFACE pentru România în 2013
Temă de discuţie: Indicele de percepţie a corupţiei
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Indexul IPC (Indicele de Percepţie a Corupţiei) Transparency International măsoară nivelurile de
percepţie a corupţiei din sectorul public, bazându-se pe mai multe studii ale expertilor şi mediului de afaceri.
Indicele de Percepţie a Corupţiei este un indice compozit, care se bazează pe datele privind corupţia din
sondajele specializate efectuate de mai multe instituţii independente de renume; reflectă opinia oamenilor de
afaceri şi a analiştilor din întreaga lume, inclusiv a experţilor din tarile evaluate.
Indicele de percepţie a corupţiei (IPC sau CPI Corruption Perceptions Index) raportat de International
Transparency, este menit să caracterizeze la nivel societal modul de percepere de către oamenii de afaceri,
profesionişti şi cetăţeni de rând gradul de corupţie41
. IPC măsoară în mod particular numai percepţiile asupra
politicile publice care se referă la corupţie, mai degrabă decât să încerce să evalueze "corupţia" ca un întreg prin
intermediul unor măsuri relativ obiective (de altfel, foarte dificil de identificat aceste metrici).
In raport cu indicele IPC, România a înregistrat în anul 2011 scorul de 3.6 (pe o scară de la 10 la 1)
ocupând poziţia 26 din eşanţionul de 27 de ţări; Bulgaria, s-a situat pe ultima poziţie, cu scorul de 3.3.
Pentru România şi Bulgaria, ţara de comparaţie în ceea ce priveşte un anume context geo-politic şi de
apartenenţă la UE, se observă din tabelul următor evoluţia în perioada 2002-2012 care indică niveluri
total neatractive ale acestui fenomen – asociate ponderii mari a economiei „gri” şi a evaziunii fiscale.
Tabelul 11. Evoluţia indicelui de percepţie a corupţiei (2002-2012)
201242
2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003 2002
România 44 3.6 3.7 3.8 3.8 3.7 3.1 3.0 2.9 2.8 2.6
Bulgaria 41 3.3 3.6
Sursa: Worldwide Corruption Perceptions ranking of countries, Transparency International
Starea nefavorabilă ale persistenţei şi generalizării în societatea românească a faptelor de corupţie, sub
varii forme, este pusă în evidenţă de un sondaj Eurobarometru (2011) realizat de Comisia Europeană
pentru statele membre UE, care relevă un procent de 96% dintre români sunt "total de acord" că, în
România, corupţia este o problemă majoră. Astfel, 89% dintre români sunt "total de acord" că există
corupţie în instituţiile centrale/naţionale din România, iar 82% dintre români consideră corupţia ca
făcând parte din cultura de afaceri a ţării lor.
Transparenţa informaţiilor publice creează noi oportunităţi pentru mediul de afaceri. Estimările OECD
arată că beneficiile economice totale directe şi indirecte ale aplicării şi utilizării informaţiilor publice la
nivelul întregii economii a UE se ridică la circa 140 miliarde euro pe an. În România, instituţiile
publice generează cantităţi foarte mari de date care sunt greu accesibile publicului larg. Beneficiul
economic se ridică la aproximativ 1,4 miliarde euro dacă îmbunătăţim semnificativ transparenţa
informaţiilor publice şi a politicilor guvernamentale şi poate genera rapid un plus de 1% la creşterea
economică a României. Costurile privind funcţionarea instituţiilor publice au scăzut cu 2,7 puncte
procentuale, de la 15,1% din PIB la 12,4% din PIB în perioada 2009-2012. În acelaşi timp, a avut loc
îmbunătăţirea eficienţei instituţiilor publice ca urmare a simplificării procedurilor administrative prin
reducerea cu aproape jumătate a volumului de taxe şi tarife, desfiinţării, comasării şi reorganizării a
141 de agenţii guvernamentale şi a diminuării aparatului bugetar supraîncărcat.
Implicaţii în plan economic ale evaluărilor de risc de ţară
Studii ale PricewaterhouseCoopers (2004) referă la impactul lipsei de transparenţă a
mediului de afaceri asupra costului capitalului atras: factorul O43
, investiţiile directe
"pierdute" din cauza opacităţii, "suprataxa“ şi prima de risc (sau dobânda suplimentară)
plătită la împrumuturi din cauza neîncrederii investitorilor şi lipsa de transparenţă.
Studiul calculează indicele de opacitate (sau Factor-O); acesta cuantifică efectele
adverse al lipsei de transparenţă pe care ţările cu indice mare de opacitate îl au de plătit in
competitia internationala pentru atragerea de fonduri de pe pietele de capital (fie acestea sub
forma investiţiilor de capital sau împrumuturilor). Opacitatea a fost definită ca lipsa unor
41 http://en.wikipedia.org/wiki/Corruption_Perceptions_Index 42 Transparency International a actualizat metodologia pentru Indicele de Percepție al Corupției 2012; Indicele de Percepție
al Corupției este prezentat pe o scară de la 0 (foarte corupt) la 100 (foarte curat). 43 The Opacity Index, Launching a new measure of the effects of opacity on the cost and availability of capital in countries
world-wide, A Project of the PricewaterhouseCoopers Endowment for the Study of Transparency and Sustainability January
2001,
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
practici coerente, clare, precise, uşor de inteles şi acceptate de pieţele internaţionale de
capital. Factorul O este un indice compozit, iîn calculul caruia s-au considerat: corupţia,
sistemul legislativ, politicile macroeconomice promovate de guverne, standardele şi practicile
de contabilitate, inclusiv conducerea întreprinderilor şi informarea investitorilor şi
reglementări specifice mediului de afaceri.
Modelul CLEAR: corruption – law – economics - accounting-regulations;
- este comparat cu indicele de opacitate al unor ţări de referinţă (SUA, Marea.
Britanie, Singapore şi Chile). Au fost chestionaţi patru categorii de subiecţi din fiecare ţară:
bancheri, analişti ai pietei de capital, reprezentanţi ai conducerii firmelor cu operaţiuni în
ţările respective şi personalul rezident al firmei PricewaterhouseCoopers.
Tabelul 12. Modelul CLEAR – Factorul O
Ţările din categoria in care a fost încadrată România (grupa IV) pierd în medie, 221%
investiţii străine pe an din cauza percepţiei ca ţări lipsite de transparenţă. România ar fi putut
să atragă în medie cu 221% mai multe investiţii străine dacă Factorul O =71 s-ar reduce la
nivelul ţărilor de referinţă, cu alte cuvinte dacă nu ar fi percepută de investitori ca fiind o ţară
lipsită de practici coerente, clare, precise, uşor de inteles şi acceptate la nivel internaţional.
Tabelul 13. Efectul opacităţii asupra investiţiilor
străine
Figura 41. Costurile opacităţii în termeni de ISD -
Indicele agregat al opacităţii creat pe baza evaluărilor de:
corupţie, opacitate legislativă, opacitate în materie de
politici economice, standarde de reprezentativitate,
standarde de reglementare)
Suprataxa. O creştere a indicelui de opacitate de la nivelul Singapore (29) la 71, in
cazul României, are acelaşi efect negativ asupra investitiilor (interne şi internationale) ca o
crestere de 34% a impozitului pe profit (la nivelul 2005 respectiv de la 25% la 59%).
In timp de guvernele ţărilor în curs dezvoltare ofera facilităţi fiscale sub forma
diverselor scutiri sau reduceri de taxe şi impozite pentru a atrage ISD, o reducere a indicelui
de opacitate (cu alte cuvinte, o mai bună transparenţă a mediului de afaceri) ar fi un bun
substitut şi care, în plus, nu ar afecta bugetul de stat. Tabelul 14. Valorile pentru “suprataxă”
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Evaluarea riscului la nivel sectorial
Sector @ratings measure the average level of non-payment risk associated with companies in individual
economic sectors. A rating reflects the influence of the economic outlook and average company financial
situation on payment behaviour in short-term commercial transactions in a particular sector. It combines three
types of measurements:
- the vulnerability of economic conditions in the sector, which reflects the influence of market
prospects, price levels, and production costs on company solvency
- company financial solidity in the sector, which reflects the capability of companies to cope with
economic downturns
- payment experience on transactions payable in the short-term as reflected by Coface databases.
Coface establishes Sector @ratings on ten levels ranging from A+ for the lowest risks to D for the highest
according to the following definitions:
(A+, A, A-) The economic environment has been good in the sector and has had a positive influence on
the company financial situation. Payment experience has been satisfactory. Default probability has
been low on average.
(B+, B, B-) In an essentially favourable economic environment nonetheless not safe from short-term
deterioration with negative repercussions on the company financial situation, payment behaviour is
generally correct and default probability acceptable.
(C+, C, C-) In a very uncertain sectoral environment combined with a very vulnerable company
financial situation, payment behaviour is relatively poor with default probability disquietingly high.
D In an unfavourable sectoral environment, a deteriorated company financial situation which is at the
root of generally poor payment behaviour. Default probability is high.
2012 PANORAMA RISCURILOR SECTORIALE: COFACE reduce evaluarea riscului de credit
pentru trei sectoare de activitate: chimic, farmaceutic si auto
Chimicele: riscul evoluează de la clasa "mediu" către "ridicat" in Europa si in Asia Emergenta. In
Europa, profitabilitatea companiilor chimice a scazut cu 19% intr-un an, datorita cererii lente si competitiei din
partea exportatorilor americani. In Asia Emergenta şi cu precadere in China, IMM-urile au devenit primele victime
ale “uscării” ofertei de creditare.
Farmaceuticele in Europa: riscul este "ridicat". In Asia Emergenta si in Amercica de Nord notam o
stabilizare relativa (riscul este considerat moderat si respectiv mediu). In Europa, farmaciile (ale caror vaznari si
marje de profit sunt in declin) si distribuitorii sunt afectati de masuri de reducere a cresterii cheltuielilor cu
sanatatea.
Industria auto europeană, cel mai afectat sector: riscul este retrogradat in clasa "foarte ridicat". Criza
din 2009 a schimbat drastic miza pentru industria globala auto. Industria auto europeana a fost afectata in special si
si-a continuat declinul, confruntandu-se cu costuri strucrurale de productie ridicate si lipsa desfacerii pe piata
interna. Noul val de falimente din sectorul auto din Franta ilustreaza problema europeana: intre august 2012 si iulie
2013, numarul lor a crescut cu 11%. Mai grav decat atat, costul financiar al acestor falimente pentru furnizori este
de 35%, ca urmare a unui numar crescut de companii mari falimentare, in special din randul comerciantilor mari
(58% din total) si sub-contractorilor (24% din total). Situatia este cu atat mai ingrijoratoare cu cat la nivel national,
toate sectoarele incluse, numarul falimentelor a crescut cu numai 6%, iar costul a scazut cu 5.8%.
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 42. Indicatori de performanţă România:
Chimicele: se confirmă tendintele de grupare a companiior din aceasta industrie in doua
categorii –unele obisnuit performante si altele obisnuit pierzatoare – atat in termeni legati de cifra de
afaceri (52% dintre companii au reusit cresterea cifrei de afaceri in 2012 generand nu mai putin de 83%
din totalul cifrei de afaceri sectoriale), cat si in ceea ce priveste profitabilitatea (ponderea firmelor
profitabile a cunoscut oscilatii minore, scazand cu 2% ca numar de companii si crescand cu 1% ca
pondere in totalul cifrei de afaceri).
Farmaceuticele: desi numarul firmelor cu profit din sector a scazut cu 5% in 2012 fata de
2011, calibrul acestor companiilor profitabile a crescut, ele avand o pondere in cifra de afaceri totala cu
8% mai mare decat in anul anterior. 63% dintre companiile activand in industria farmaceutica au
cunoscut o evolutie pozitiva a cifrei de afaceri in 2012, acestea avand de altfel si cea mai importanta
contributie la cifra de afaceri totala (84%). Gradul de indatorare al sectorului se mentine la un nivel
satisfacator (64%), insa valoarea ridicata a capitalului de lucru raportata la cifra de afaceri (15%),
specifica de altfel sectoarelor cu termene de incasare foarte extinse, poate indica faptul ca prea mult
capital este blocat in active curente, al caror grad de lichiditate devine incert.
Industria auto: cu toate ca 54% dintre companiile cu activitati economice relevante in ultimii
2 ani financiari au înregistrat creşteri ale cifrei de afaceri in 2012 faţă de 2011, la nivelul sectorului a
scăzut în acelaşi timp ponderea companiilor profitabile (-5% raportat la numărul de companii active si -
10% raportat la ponderea lor în totalul cifrei de afaceri). Gradul de îndatorare la nivel sectorial (71%) a
depăşit pragul considerat optim, atingând nivelul de la care poate afecta capacitatea de finanţare
viitoare a sectorului. Capitalul de lucru are valori reduse (doar 2% din cifra de afaceri), indicând
deteriorarea capacităţii de acoperire a datoriilor pe termen scurt prin active curente exigibile.
Temă de discuţie:
Figura 43. Turn risks and opportunities into results - The Ernst & Young report 2013”44
Risks Opportunities
1. Regulation and compliance* 1. Improving execution of strategy across
business functions*
2. Cost cutting* 2. Investing in process, tools and training to
achieve greater productivity*
3. Managing talent* 3. Investing in IT*
4. Pricing pressure* 4. Innovating in products, services and
operations*
5. Emerging technologies 5. Emerging market demand growth*
6. Market risks* 6. Investing in cleantech*
7. Expansion of government’s role* 7. Excellence in investor relations
8. Slow recovery/double-dip recession* 8. New marketing channels*
9. Social acceptance risk/CSR* 9. Mergers and acquisitions
10. Access to credit 10. Public-private partnership
*Risks and opportunities which 2012 survey respondents believe to be even greater than those surveyed in 2011. Sursa: http://www.ey.com/GL/en/Services/Advisory/Turn-risks-and-opportunities-into-results-2013---CFO-Report
44
Turn risks and opportunities into results. Exploring the top 10 risks and opportunities for global organizations, Global report,
http://www.ey.com/Publication/vwLUAssets/The_top_10_risks_and_opportunities_for_global_organizations/$FILE/Business%20Challenge
%20main%20report-%20SCORED.pdf
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Risk impact on various sectors
Regulation and compliance
Cost cutting
Managing talent
Pricing pressure
Emerging technologies
Market risks
Expansion of government’s role
Slow recovery/double-dip recession
Social acceptance risk/CSR
Access to credit
Figura 44. The Ernst & Young business risk radar 2013 - Top 10 global business risks
Compliance threats originate in politics, law, regulation or
corporate governance.
Financial threats stem from volatility in markets and the real
economy.
Strategic threats are related to customers, competitors and
investors.
Operational threats affect the processes, systems, people and
overall value chain of a business.
The risk heat map presents an alternate view of the top risks,
taking into account the information the executives we
surveyed have provided on their risk mitigation strategies.
The risks in the upper-right hand corner are those of greatest
concern. Respondents have, on average, rated these as
having a relatively higher impact on their organization. At
the same time, respondents are relatively more likely to
indicate that additional risk management measures are
necessary to manage these risks effectively, but that these
measures have not yet been taken. While the placement of
risks on this heat map is not always based taking into
account risk mitigation efforts – provides an alternate view
of the risks that may be most important. This view highlights
cost cutting and managing talent as being of particular
concern.
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
The Ernst & Young business risk radar 2010 - Top 10 global business risks
Tema de discuţie: “Risk: Seeing around the corners”, McKinsey & Company, October
2009
Figura 45. Cascading risks (2009)
Sursa: http://www.mckinsey.com/insights/risk_management/risk_seeing_around_the_corners
Riscuri majore care ameninţă astăzi mediile de afaceri45
cele mai mari pericole la care sunt
supuse firmele din România sunt problemele de cash-flow, riscul asumat prin
creditarea clienţilor, riscul ce derivă din structura finanţării firmei şi cel legat de
45 Riscuri majore care ameninţă astăzi mediile de afaceri”, Daniel Catana, 11 Martie 2009;
http://www.capital.ro/articol/riscuri-majore-care-ameninta-astazi-mediile-de-afaceri-117437.html
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
dificultăţile în a accesa capitalul. Este foarte important ca managementul să se asigure
că firma are lichidităţi corespunzătoare, cu ajutorul cărora să absoarbă mai uşor
şocurile din piaţă. Cash-ul companiei trebuie gestionat în mod riguros, şi nivelul
acestuia trebuie cunoscut în permanenţă. Companiile pot realiza acest lucru folosind
un management disciplinat al cash-ului: cheltuielile sunt reduse sau amânate şi
accentul este pus pe încasări .
Reducerea capitalului de lucru va genera, de asemenea, mai mult cash. Acest lucru se
poare realiza prin reducerea activelor curente (în special a celor neperformante), printr-un
management mai strâns al stocurilor şi printr-o rată de colectare mai bună. Cel de-al doilea
mare pericol la care sunt supuse companiile autohtone derivă din riscul de creditare a
clienţilor, care afectează în mod direct cash-flow-ul firmelor.
În opinia consultanţilor, clienţii trebuie împărţiţi în segmente, în funcţie de ratingul
aferent riscului de credit, calculat pentru fiecare dintre aceştia. În acelaşi timp, în perioadele
de criză, termenele de plată trebuie scurtate cât de mult posibil.
Firmele pot reduce riscul prin evitarea acordării de credite clienţilor cu risc ridicat sau
celor mai puţin importanţi din punct de vedere strategic. Riscul de creditare a unui client
trebuie să fie întotdeauna pus în balanţă cu potenţialul unei vânzări marginale.
Un alt risc la care sunt supuse firmele autohtone este cel care provine din structura de
finanţare. Pentru a optimiza această structură şi pentru a beneficia de oportunităţile de
finanţare disponibile, companiile trebuie să îşi cunoască în fiecare moment gradul de
îndatorare şi să îl ţină sub observaţie şi pe cel al clienţilor. Identificarea unor modalităţi de a
întări bilanţul, reducând creditele şi alte datorii, va avea ca rezultat o diminuare a riscului
financiar şi o îmbunătăţire a percepţiei pe care o au creditorii despre abilitatea companiei de
a-şi plăti datoriile. Ameninţări globale
1. REPUTAŢIA. Consultanţii Ernst & Young consideră că unul dintre riscurile cu care se vor confrunta firmele
este ca reputaţia acestora şi chiar a unor întregi industrii să fie ameninţată. Firmele din domeniul petrolului şi
gazelor pot intra în conflicte legate de preţurile prea mari şi de poluarea mediului, iar opinia publică îşi pierde
încrederea în industria financiar-bancară, ca urmare a crizei şi a fraudelor.
2. MANAGEMENTUL TALENTELOR. Va fi un risc major la care vor fi supuse companiile în acest an, pentru
că păstrarea celor mai performanţi angajaţi devine o provocare, în condiţiile în care salariile scad şi bonusurile
dispar.
3. FUZIUNILE ŞI ACHIZIŢIILE. Înrăutăţirea condiţiilor de creditare a încetinit ritmul achiziţiilor şi fuziunilor,
dar alianţele şi parteneriatele rămân foarte importante pentru strategiile de afaceri ale firmelor.
4. ACCENTUAREA RECESIUNII. Agravarea problemelor din domeniul financiar şi scăderea continuă a
preţurilor din sectorul imobiliar pot conduce la o recesiune globală, care va avea un efect puternic asupra
economiilor emergente.
5. REGLEMENTAREA. Intervenţia statului în economie într-o măsură tot mai mare, prin reglementarea unor
industrii întregi, poate afecta firmele la nivel global.
Domenii ameninţate 1. INDUSTRIA BANCARĂ. Cel mai mare risc cu care se va confrunta acest domeniu în 2009 este legat de
impactul asupra reputaţiei. Alte pericole majore care ar putea afecta băncile sunt cele ce derivă din şocurile
financiare globale, riscul de intervenţie a statului, prin impunerea de noi legi şi reglementări. Un alt risc este
acela ca măsurile de control intern să nu funcţioneze în mod corespunzător şi să apară noi fraude de proporţii.
2. INDUSTRIA AUTO. Cele mai mari riscuri la care va fi supusă această industrie la nivel global în 2009 sunt
legate de criza creditelor, de lichiditate şi de controlul costurilor. Un alt pericol major este posibilitatea ca
majoritatea clienţilor să îşi schimbe preferinţele, în mod dramatic, într-un interval foarte scurt de timp. Acest
lucru s-a întâmplat deja în cazul producătorilor americani, care erau în mare măsură axaţi pe producţia de SUV-
uri.
3. INDUSTRIA BUNURILOR DE LARG CONSUM VA ÎNFRUNTA RISCURI MAJORE ÎN 2009.
Consumatorii îşi pot schimba în mod dramatic preferinţele şi există posibilitatea să apară presiuni pentru
scăderea preţurilor, în timp ce materiile prime se pot scumpi. Preocupările tot mai multor consumatori pentru
protecţia mediului şi apariţia unor reglementări stricte cu privire la mediu pot reprezenta un pericol pentru
situaţia financiară a multor companii.
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
4. IMOBILIARE. Cel mai mare risc pentru acest domeniu este ca impactul crizei creditului să continue. Un alt
pericol este volatilitatea foarte ridicată a indicatorilor macroeconomici, dar şi a preţurilor.
5. PETROL ŞI GAZE. Cel mai mare risc pentru această industrie derivă din pericolul ca accesul la resurse să fie
restricţionat pe motive politice. Alte riscuri identificate de consultanţi se referă la posibilitatea apariţiei unor
incertitudini în ceea ce priveşte reglementarea acestui domeniu.
Temă de discuţie: Riscul și Consiliile de administrație ale companiilor
Traversăm probabil una dintre cele mai dificile perioade din punct de vedere al gestionării riscurilor
pentru o companie46
. Din punct de vedere economic, cu toate că cea mai gravă criză a ultimelor generații pare a
fi trecut, frici profunde se leagă încă de refacerea economiei. În particular, economiile Greciei, Spaniei, Italiei și
Portugaliei sunt un clar semnal de alarmă asupra relației vicioase pe care o au cu deficitele anumite țări din zona
Euro.
Din punct de vedere geopolitic, evenimente precum instabilitatea din Orientul Mijlociu și Nordul
Africii sau tsunami-ul din Japonia subliniază clar varietatea de riscuri cu care se confruntă o companie.
Acestea variază de la riscuri politice la cele legate de întreruperea lanțului de furnizori. Alte riscuri includ
catastrofe naturale, amenințările noilor tehnologii, schimbări climatice și demografice. Cel mai important
aspect este faptul că niciunul dintre aceste riscuri nu este independent, toate sunt într-o oarecare relație
între ele. Toți acești factori s-au combinat pentru a genera un mediu în care consiliile de administrație trebuie să
ia în considerare un număr mare de riscuri care fluctuează în intensitate și care sunt direct legate între ele. În
ziua de astăzi, investitorii, angajații și autoritățile de reglementare vor să știe exact cum sunt luate deciziile
importante și trebuie să fie convinși că adiministratorii iau în considerare riscurile relevante în activitatea
companiei.
Cele mai importante riscuri pentru administratori
Riscurile politice sunt clar evidențiate de cele mai recente evenimente din Orientul Mijlociu și nordul
Africii. Guvernele considerate relativ stabile (cum ar fi Bahrain, Egipt, Arabia Saudită, Siria) sunt provocate să
răspundă unor nemulțumiri generalizate. Pe o scară mai largă, previziunile conform cărora BRIC (Brazilia,
Rusia, India, China) sunt economiile care vor deține supremaţia în economia mondială și declinul hegemoniei
Statelor Unite înseamnă că spectrul politic mondial s-a schimbat pentru totdeauna.
Un alt aspect al riscului politic este legat de creșterea „economiei ilegale”. Această stare de fapt a fost
subliniată și în raportul Riscurile Globale 2011, în care se evidenţiază un număr de riscuri cheie: fragilitatea
statului, comerțul ilicit, crimă organizată și corupția. Comerțul ilicit este evaluat acum la circa 7-10% din
economia mondială, iar în unele țări aceasta este sursa principală de venit. Aceste riscuri crează costuri imense
pentru companiile corecte și pentru statele slabe.
Lanţurile de furnizori. Am lansat deja ideea că riscurile sunt interconectate, dar dacă ne vom
concentra asupra riscurilor legate de lanțurile de furnizori vom vedea că organizațiile globale sunt cele mai
expuse din acest punct de vedere. Concentrarea companiilor spre dezvoltarea unor lanțuri de furnizori cât mai
eficiente din punct de vedere al timpului de livrare a dus la crearea unor sisteme extrem de complicate. Acestea
au acoperire extinsă atât din punct de vedere geografic, cât și din punct de vedere al numărului mare de furnizori
implicați. Acest lucru se datorează în principal capacității mari de producție din Asia de sud-est. Consecința
acestei situații este o expunere majoră la risc a tuturor acestor lanțuri de furnizori globali.
Nevoia de schimbare a acestor sisteme sub presiunea diverșilor factori externi precum criza economică
a condus multe companii pe drumul către faliment. Companiile reacționează la actualele condiții de piață prin
reducerea costurilor și îmbunătățirea performanței. În același timp, furnizorii se confruntă cu probleme de
lichiditate concomitent cu eforturile de a fi mai competitivi ca preț. În cazul cutremurului urmat de tsunami în Japonia, Marsh avertizează, companiile trebuie să se
pregătească pentru întreruperi în cadrul lanțului de aprovizionare generate de cutremurul și tsunami-ul din
Japonia. Mii de companii multinaționale care se bazează pe furnizori niponi de bunuri și servicii, dar și pe piața
de desfacere japoneză se pot aștepta la probleme în următoarele luni. „Dat fiind faptul că prioritățile imediate ale
Japoniei sunt cele sociale și nu cele economice, efectele asupra economiei mondiale ale acestui dezastru se vor resimți treptat pe o perioadă lungă de timp, multe dintre acestea nefiind încă vizibile. Companiile multinaționale care au furnizori
japonezi sau livrează către această piață ar trebui să plece acum de la premiza că afacerea lor va fi sever afectată și trebuie
să își dezvolte o strategie de a minimaliza impactul acestui dezastru”, a explicat G. Lynch, Șef al departamentului
Supply Chain Risk Management în cadrul Marsh Risk Consulting.
Dincolo de distrugerile fizice cauzate de cutremur și tsunami, mare parte a întreruperilor lanțului de
aprovizionare-desfacere vor fi cauzate de problemele de infrastructura, furnizarea energiei, accesul la rețeaua de
46
http://romaniabeta.marsh.com/Ştirişisfaturi/StudiişiMaterialeinformative/Articole/ID/26144/Riscul-si-Consiliile-de-administratie-ale-
companiilor.aspx
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
transport și la porturi. Primul impact va fi resimțit de companiile de tehnologie, cele din siderurgie și auto,
urmate îndeaproape de industria de echipamente medicale, comunicații, distribuție autoturisme, construcţia de
nave, aviație și de produse electronice de uz casnic. Lynch a adăugat: „Această situație este un nou semnal de
alarmă la adresa companiilor pentru a-și îmbunătăți managementul lanțului aprovizionare-desfacere. În ciuda
evenimentelor catastrofale care și-au pus amprenta asupra activității multor companii multinaţionale, o mare parte dintre
acestea continuă să fie ineficiente în gestionarea întreruperilor în lanțul lor de furnizori.” „Multinationalele au nevoie de o
înțelegere cât mai bună a lanțului de aprovizionare-desfacere, inclusiv în piețele în care îşi distribuie produsele şi serviciile
şi în rândul furnizorilor care îi aprovizionează cu elemente cheie ale activității lor. Un plan eficient poate face o diferență
vitală pentru supraviețuirea unei companii.”
Studiul Marsh: Reglementarea are un impact minim în reducerea riscurilor
operaţionale
Managerii de risc din cadrul instituţiilor financiare europene profită de oportunitatea creată de criza
financiară pentru a demonstra cum pot crea valoare adăugată şi cum pot aduce o linişte necesară în consiliile de
administraţie a companiilor47
. Studiul Marsh relevă faptul că rolul unui manager de risc într-o instituţie
financiară a crescut semnificativ odată cu criza financiară, 68% dintre respondeţi declarând că au acum un
statut mai important în cadrul organizaţiilor în care lucrează. Maturizarea departamentelor de gestiune a
riscurilor are un impact direct asupra riscului pe care companiile sunt acum dispuse să şi-l asume, astfel: 34%
dintre respondenţi declară că apetitul pentru risc a crescut în ultimii trei ani, comparat cu doar 18% în 2009.
Raportul Marsh indică un acord general în rândul managerilor de risc, aceştia consideră în proporţie de
61% că noile reglementări din domeniu au făcut foarte puţin, sau deloc, în sensul reducerii expunerii la riscurile
operaţionale. Mai mult, doar 14% consideră reglementarea un risc major în următoarele 18 luni. Raportul mai
subliniază faptul că există o creştere a atenţiei acordate riscurilor asociate lichidităţii şi creditului comercial.
Peste două treimi dintre respondenţi (69%) au subliniat riscul de credit comercial şi 56% au ales riscurile legate
de lichidităţi drept prioritare în următoarele 18 luni, comparat cu 37%, respectiv 22% în 2009.
Iată care sunt riscurile prioritare pentru instituţiile financiare:
• Credit comercial – 69% • Competitori – 15%
• Lichiditate – 56% • Riscuri legate de piaţă – 15%
• Riscuri operaţionale – 25% • Reglementare şi protecţionism – 14%
• Inflaţie – 24% • Condiţiile economice globale – 12%
Temă de discuţie: Economia «Gri»
Economia subterană/economia neobservată reprezintă totalul activităţilor economice care sunt ascunse
observaţiilor statistice (conceptual diferă de economia ilegală48
, de cea ascunsă49
, sau de economia informală50
).
Conform Sistemului Conturilor Naţionale 93 (SCN) şi Sistemului European de Conturi 95 (SEC) producţia este
definită ca o activitate în care intrările (forţa de muncă, capitalul, bunurile şi serviciile) sunt utilizate pentru
producerea ieşirilor (bunurilor şi serviciilor). Din punct de vedere statistic, în sfera economiei neobservate se
include: - activităţi neînregistrate (activitatea ilegală executată de o unitate instituţională sau activitatea unităţilor
de producţie cărora nu li s-a cerut să se înregistreze legal sau nu s-au înregistrat în mod deliberat).
- Subraportarea – presupune raportarea unei valori mai mici decât realitatea, rezultatul final fiind
subevaluarea profitului întreprinderilor, pe seama valorii adăugate.
47 Raportul Marsh „New Risk Management Insights for Financial Institutions” 2009 detaliază informaţiile culese de la risk
managers şi experţi în gestiunea riscului de la 120 de instituţii financiare de top din Europa, Orientul Mijlociu, dar şi Africa. http://www.marsh.dk/presse/artikler/documents/NewRiskManagementInsightsforFinancialInstitutionsReportJune2009_001.pdf 48 Producţia ilegală cuprinde activităţi ilegale (în valoare adăugată): producţia şi comerţul de droguri, de pornografie, de copiere de filme, casete, cărţi, software fără plata drepturilor de autor, jocuri de noroc fără licenţă, contrabanda, hoţia, mita şi şantajul. Deşi parţial, unele
dintre aceste tipuri de producţie se află la frontiera producţiei conform statisticii conturilor naţionale, multe nu sunt incluse din motive
practice/metodologice şi lipsă a datelor in aceste estimări statistice. 49 Economia ascunsă reprezintă activităţile produse legal, dar care sunt ascunse intenţionat (prin procedee precum: neplata impozitelor pe
venit, a taxei pe valoarea adăugată sau alte impozite, neplata contribuţiilor la asigurările sociale, evitarea procedurilor administrative:
completarea chestionarea statistice sau a altor documente administrative). Aceasta cuprinde toate activităţile care sunt ascunse intenţionat cu scopul de a reduce costurile de producţie nerespectând standardele administrateive («ascunsă din punct de vedere economic») şi activităţile
necuprinse în conturi din cauza deficienţei în metodologia statistică. 50 Sectorul informal cuprinde, conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii, unităţile de producţie cu un nivel scăzut de organizare, capital mic sau fără delimitare între capital şi muncă şi cu relaţii de muncă bazata mai degrabă pe relaţii de înrudire decât pe contracte formale.
Aceste unităţi fac parte, cel mai adesea, din sectorul gospodăriilor populaţiei, proprietarii acestora fiind responsabili în totalitate de toate
obligaţiile financiare şi nefinanciare impuse de procesul producţiei.
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
- Non-răspuns – aspect legat de senzitivitatea sistemului statistic, de capacitatea sa de a asigura o rată
normală de răspunsuri pentru anchetele efectuate.
- Lipsa datelor actualizate – aspect cauzat de eventualele deficienţe în înregistrarea datelor statistice sau în
evidenţele administrative asupra întreprinderilor (schimbări de structură/mărime/obiect de activitate ale unităţilor
de producţie).
Identificarea economiei neobservate în România se face la nivelul sectoarelor: formal şi informal. Sectorul formal în România cuprinde unităţile productive recunoscute ca entităţi legale şi reglementate prin Lega
31/1990 şi 36/1991, Deciziile Guvernului privind instituţiile publice şi alte acte normative. Următoarele unităţi fac parte din
sectorul formal: unităţile deţinute de Guvern cu autonomie în decizii (cvasi-societăţi precum cele cu activitate în domeniul
energetic, transport pe căi ferate, metro, etc.); întreprinderi, bănci, societăţi de asigurare, sindicate, partide politice,
organizaţii religioase şi alte unităţi care formează instituţiile fără scop lucrativ. In conformitate cu Legea Contabilităţii
82/1991, toate aceste unităţi tin un set complet de conturi (legea se aplică şi acelor unităţi care nu sunt entităţi independente
şi care au sediul în altă ţară sau funcţionează în ţară şi aparţin unor persoane legale din străinătate). In general, declaraţiile
contabile pentru societăţi acoperă contul de profit şi pierderi, bilanţul, provizioane pentru pierderi, active patrimoniale şi
creanţe, repartizarea profitului. Aceste declaraţii se depun la Ministerul Finanţelor şi acesta agregă datele pe sectoare şi pe
forme de proprietate, la nivel de cifre CAEN. Toate unităţile din sectorul formal sunt înregistrate în Registrul Fiscal (ţinut de
Ministerul Finanţelor), Registrul Comerţului (ţinut de Camera de Comerţ) şi Registrul Statistic (ţinut de Institutul Naţional
de Statistică). Instituţiile publice au un set specific de conturi şi datele lor sunt incluse în sectorul public, bugetul asigurărilor
sociale, bugetele locale şi fondurile bugetare stabilite pentru scopuri speciale.
Sectorul informal cuprinde asociaţiile familiale şi lucrătorii pe cont propriu a căror activitate este reglementată
printr-o lege specifică (decretul lege 54/1990). Declaraţiile pe venit anual sunt depuse anual la Ministerul Finanţelor şi se
referă la veniturile brute, veniturile impozabile şi impozitele pe venit, pe tipuri de activităţi.
Figura 46. Ponderile Economiei „gri” în diverse ţări
Figura 47. Ponderile Economiei „gri” pot fi reduse prin „digitalizarea afacerilor”
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Temă de discuţie: Falimentul statelor
In loc de introducere…
Nouriel Roubini: Statele au acum de ales între faliment şi inflaţie pentru a se salva51
Reformele financiare care se discută acum la nivel global au doar efect de cosmetizare şi nu vor
preveni apariţia unor noi crize, a spus celebrul economist Nouriel Roubini, într-un discurs la London
School of Economics.
Pesimism şi în privinţa prezentului: Roubini crede că statele cu datorii mari nu se pot salva decât
optând fie pentru faliment fie pentru o inflaţie galopantă.
Al nouălea raport anual asupra statelor eşuate România se menţine pe penultimul loc în UE la capitolul stabilităţii, un punctaj mai slab înregistrând
doar Ciprul, potrivit clasamentului statelor \"eşuate\" (Failed State Index), întocmit de organizaţia Fund
for Peace şi publicat de Foreign Policy52
.
Clasamentul cuprinde 177 de ţări, clasificate în 10 categorii. Sunt analizaţi 12 indicatori politici,
economici şi sociali, fiecare fiind evaluat cu o notă de la l la 10: cu cât această notă este mai mai mare,
cu atât punctajul este mai slab, iar nota globală acordată fiecărei ţări este suma acestor punctaje. La fel
ca în clasamentul pe anul 2012, statele cu cel mai redus nivel al stabilităţii sunt Somalia şi RD Congo,
cu 113.9 şi respectiv 111.9 puncte, în timp ce statele cele mai stabile, ultimele în acestă ierarhie, situate
pe locurile 177 şi 178, rămân în continuare Suedia şi Finlanda, cu 19.7 şi respectiv 18 puncte.
România este plasată pe locul 130, cu 57.4 puncte, în categoria ţărilor „stabile”. Faţă de clasamentul
din anul 2012, când s-a situat în aceeaşi categorie pe poziţia 126 cu 59.5 puncte, a înregistrat un uşor
progres.
51 http://www.money.ro/nouriel-roubini-statele-au-acum-de-ales-intre-faliment-si-inflatie-pentru-a-se-salva_574861.html 52 Indexul Statelor Eşuate - Raport special FP: Clasamentul anual al celor mai fragile 60 de ţări din lume, pregătit de Fund
for Peace
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Tabelul 15. Valorile pentru „Indexul statelor eşuate”
Rank Country Demogr
aphic
Pressure
s
Refugee
s and
IDPs
Group
Grievan
ce
Human
Flight
Uneven
Develop
ment
Poverty
and
Economi
c
Decline
Legitima
cy of the
State
Public
Services
Human
Rights
Security
Apparat
us
Factiona
lized
Elites
External
Intervent
ion
To
tal
1 Somalia 9.5 10.0 9.3 8.9 8.4 9.4 9.5 9.8 10.0 9.7 10.0 9.4 113.9
2 Congo (D. R.) 10.0 10.0 9.4 7.1 8.8 8.5 9.6 9.5 9.8 10.0 9.5 9.7 111.9
3 Sudan 8.8 10.0 10.0 8.4 8.5 7.8 9.6 8.8 9.3 9.8 10.0 10.0 111.0
4 South Sudan 8.9 10.0 10.0 6.5 8.9 8.6 9.1 9.8 9.3 9.6 9.8 10.0 110.6
130 Romania 4.3 2.7 6.3 4.7 5.3 5.7 6.4 4.3 3.9 4.1 5.2 4.6 57.4
132 Bulgaria 4.4 3.1 4.6 4.9 5.1 5.0 4.8 4.4 3.7 4.7 5.3 5.0 55.0
154 Czech Republic 2.5 2.2 3.8 3.4 3.8 4.5 4.1 3.7 2.4 2.1 4.2 3.2 39.9
155 Uruguay 3.8 1.9 2.8 4.7 4.4 3.6 1.7 3.4 2.3 3.7 2.7 3.5 38.4
156 Japan 5.4 3.7 3.8 2.0 1.8 3.7 2.2 2.5 3.0 1.7 2.6 3.7 36.1
157 South Korea 3.0 2.0 3.1 3.9 2.9 2.0 2.9 1.9 2.6 2.1 3.6 5.4 35.4
158 Singapore 2.5 1.1 2.7 3.3 3.7 3.0 3.2 1.9 4.9 1.5 4.0 2.2 34.0
159 United States 3.0 2.3 4.2 1.0 4.8 3.2 2.3 2.4 3.2 2.2 3.9 1.0 33.5
160 United Kingdom 2.5 2.7 5.0 2.1 3.6 4.1 1.6 2.3 1.8 2.7 3.5 1.3 33.2
161 France 2.7 2.2 5.9 1.9 4.3 4.0 2.2 1.5 2.4 2.3 1.9 1.4 32.6
161 Portugal 2.8 1.6 2.3 2.6 3.4 5.4 2.1 3.5 2.7 1.6 1.3 3.3 32.6
163 Slovenia 2.5 1.4 3.3 3.2 4.5 3.6 2.8 2.1 2.5 2.5 1.6 2.3 32.3
164 Belgium 2.5 1.6 4.1 1.8 3.8 3.5 2.1 2.2 1.5 2.0 3.9 2.0 30.9
165 Germany 2.4 3.6 4.3 2.2 3.9 2.6 1.4 1.8 1.9 2.2 2.0 1.4 29.7
166 Austria 2.3 2.4 4.3 1.6 4.0 1.9 1.5 1.5 2.0 1.1 2.7 1.6 26.9
166 Netherlands 3.0 2.4 4.1 2.2 2.3 3.5 1.0 1.5 1.0 1.8 2.6 1.5 26.9
168 Canada 2.6 2.1 3.1 2.1 3.5 1.8 1.5 2.0 2.0 1.8 2.5 1.0 26.0
169 Australia 3.3 2.7 3.6 1.1 3.3 2.1 1.0 1.8 2.2 1.7 1.6 1.0 25.4
170 Ireland 2.2 1.4 1.6 2.8 2.5 3.9 1.9 1.9 1.3 1.8 1.3 2.2 24.8
171 Iceland 1.6 1.6 1.0 2.8 1.7 3.7 1.4 1.6 1.3 1.0 1.8 5.2 24.7
172 Luxembourg 1.7 1.8 2.8 2.1 1.5 1.5 1.9 1.3 1.0 2.3 3.4 2.0 23.3
173 New Zealand 2.1 1.1 3.5 2.4 3.4 3.6 0.5 1.8 1.2 1.1 1.1 1.0 22.7
174 Denmark 2.5 1.6 3.4 1.9 1.6 1.9 1.0 1.4 1.7 1.5 1.4 2.0 21.9
175 Switzerland 2.1 1.5 3.5 2.1 2.3 2.3 0.8 1.4 1.7 1.4 1.0 1.4 21.5
175 Norway 2.0 1.9 3.6 1.6 1.5 1.9 0.5 1.4 1.9 2.7 1.1 1.3 21.5
177 Sweden 2.5 2.4 1.0 1.7 1.7 1.7 0.5 1.9 1.3 2.2 1.8 1.0 19.7
178 Finland 1.9 1.6 1.4 2.3 1.0 3.2 1.0 1.5 1.1 1.0 1.1 1.0 18.0
Sursa: The Failed State Index, October 2013 (Foreign Policy)
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Bibliografie: AKERLOF, G.A., SHILLER, R.J., (2010). Spirite animale. Despre felul în care psihologia umană influenţează
economia şi ce înseamnă asta pentru capitalismul global, Editura Publica, Bucureşti, 2010
ANDERSON, C., (2006). The long tail – how endless choice is creating unlimited demand, Random House
Business books, 2006
BALL, P., (2004). Critical Mass – how one thing leads to another, The Random House Group Limited, 2004
BOEHLJE M., GRAY A.W., DETRE J.D., (2005) Strategy Development in a Turbulent Business Climate:
Concepts and Methods; International Food and Agribusiness Management Review, Volume 8, Issue 2,
2005
BURKE, R., COOPER, C. L., (2006). Leading in turbulent times, Blackwell Publishing Ltd; 2004
EIKEN, S., VELIN, O., (2006) Gestion de Crise, La response de l’entreprise, EFE – Edition Formation
Entreprise, 2006
DRUCKER, P., (1999) Realităţile lumii de mâine, Editura Teora, Bucureşti, 1999
DRUCKER, P., (2006) Despre profesia de manager, A Harvard Business Review, Editura Meteor Press,
Bucureşti, 2006
FRIEDMAN, G., (2009). Următorii 100 de ani, previziuni pentru secolul XXI, Editura Litera, 2009
GERSTBERGER, C., YANEVA, D., (2013). Analysis of EU-27 household final consumption expenditure —
Baltic countries and Greece still suffering most from the economic and financial crisis, EUROSTAT
Statistics in focus, 2/2013
GILL, I.S.; RAISER, M., (2012) Golden growth: restoring the lustre of the European economic model. Vol. 2 of
Golden growth: restoring the lustre of the European economic model. 2012. Washington D.C. - The
Worldbank. http://documents.worldbank.org/curated/en/2012/04/16234385/golden-growth-restoring-
lustre-european-economic-model
GLADWELL, M., (2009) Excepţionalii (outliers). Povestea succesului, Editura Publica, 2009
GREENSPAN, A., (2009) Era turbulenţelor, Editura Publica, 2009
HUŢU, C., (2003) Cultură, Schimbare, Competiţie, Editura Economică, Bucureşti, 2003
JESSUA, C., LABROUSSE, C., VITRY, D., (2006) Dicţionar de ştiinţe economice, Editura ARC, 2006
KLEIN, N., (2008) Doctrina şocului. Naşterea capitalismului dezastrelor, Editura Vellant, 2008
KORCZYC, E.; LACO, M.; VINCELETTE, G.A.; MADZAREVIC-SUJSTER, S.; LOICHINGER, E. (2013).
EU11 regular economic report: macroeconomic report - economic recovery on hold : special topic -
determinants of job creation in EU11: evidence from firm level data. Washington DC; World Bank.
http://documents.worldbank.org/curated/en/2013/06/17854302/eu11-regular-economic-report-
macroeconomic-report-economic-recovery-hold-special-topic-determinants-joc-creation-eu11-
evidence-firm-level-data
KOTLER, P., CASLIONE, J.A., (2009). Chaotics. Management şi marketing în era turbulenţelor, Editura
Publica, Bucureşti, 2009
KRUGMAN, P., (2009). Intoarcerea economiei declinului şi criza din 2008, Editura PUBLICA, 2009
LARKIN, J. M., (2003) Managementul crizelor şi al situaţiilor de risc, Editura comunicare.ro, 2003
MORRIS, C., (2010). Criza economică şi profeţii ei, Warren Buffett, George Soros, Paul Volcker, Editura
Litera, Bucureşti, 2010
MOSS KANTER, R., (2006) Frontierele managementului; A Harvard Business Review Book, Editura Meteor
Press, Bucuresti, 2006
NEILSON, G., MARTIN, K., POWERS, E., The secrets to successful strategy execution, Harvard business
review, www.hbr.org
NICULAE, T., GHERGHITA, I., GHERGHITA, D., (2006). Comunicarea Organizaţională Şi Managementul
Situaţiilor De Criză, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor
ROSENZWEIG, R.W., (2002). Making brilliant decisions in turbulent times, Review Virtual Strategist – A
Journal of Strategy & Business Transformation, Issue 2/Spring 2002
ROUBINI, N., MIHM, S., (2010). Economia crizelor. Curs fulger despre viitorul finanţelor, Editura Publica,
2010
ROXBURGH, C., MIRCHKE, J., (2011). European growth and renewal: The Path from Crisis to Recovery,
McKinsey Global Institute, July 2011
ROXBURGH, C., MIRCHKE, J., REGOUT, B., ARCHETTI, D., CHAU, A., D’APRILE, P., (2010) Beyound
Austerity: a Path to economic Growth and Renewal in Europe, McKinsey Global Institute, October
2010,
STIRGLITZ, J.E., (2010). In cădere liberă. America, piaţa liberă şi prăbuşirea economiei globale, Editura
Publica, 2010
TALEB, N.N., (2008). Lebăda neagră, impactul foarte puţin probabilului, Editura Curtea Veche, 2008
WONG, S., KWOCK, N., (2004) „Managing in turbulent times – The Adaptive Enterprise”, The SGV Review,
March 2004
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Harvard Business Essentials – Crisis Management – Master the Skills to Prevent Disasters, 2004
Harvard Business Review on Managing Uncertainty, 1999
Harvard Business Review on Making Smarter Decisions, 2007
* * * Key Readings in Crisis Management, Systems and Structures for Prevention and Recovery, Editors: Denis
Smith, Dominic Elliott, Roulledge, 2006
Programul de convergenţă 2013-2016, Guvernul României
Annual Growth Survey 2013 - Analiza anuală a creşterii 2013: trasarea parcursului către redresarea economic,
http://europa.eu/rapid/press-release_IP-12-1274_ro.htm
European Economic Forecast, European Economy 1|2013 © European Union, 2013
Doing Business 2013: Smarter Regulations for Small and Medium-Size Enterprises, Doing Business Published:
October 23, 2012
Doing Business, 2013, World Bank http://www.doingbusiness.org/data/exploreeconomies/romania/
World Investment Report (WIR) 2012: Towards A New Generation of Investment Policies© United Nations,
2012
The Global Competitiveness Report, ediţia 2013-2014 (http://www.weforum.org/reports/global-
competitiveness-report-2013-2014
World Competitiveness Yearbook, IMD 2013, www.imd.ch/wcc
http://ec.europa.eu/research/era/facts/figures/key_figures_en.htm
Innovation Union Scoreboard – The Innovation Union’s Performance Scoreboard For Research And Innovation,
February 2011
Managing growth in a volatile world © 2012 The International Bank for Reconstruction and Development / The
World Bank
Global Economic Prospects, Navigating Strong Currents, January 2011. The International Bank for
Reconstruction and Development / The World Bank
Global Risks Report 2013, World Economic Forum
Global Economic Prospects, Crisis, Finance, and Growth, 2010 The International Bank for Reconstruction and
Development / The World Bank
World Economic Outlook (WEO) “Coping with High Debt and Sluggish Growth”, October 2012, ©2012
International Monetary Fund
World Economic Outlook (WEO) „Growth Resuming, Dangers Remain”, April 2012 ©2012 International
Monetary Fund
World Economic Outlook (WEO), „Slowing Growth, Rising Risks”, September 2011, ©2011 International
Monetary Fund
World Economic Outlook (WEO), „Tensions from the Two-Speed Recovery: Unemployment, Commodities,
And Capital Flows”, April 2011, ©2011 International Monetary Fund
World Economic Outlook (WEO), „Recovery, Risk, And Rebalancing”, October 2010, ©2010 International
Monetary Fund
Measuring Globalisation: OECD Economic Globalisation Indicators 2010, @OECD
The Ernst & Young report “Turn risks and opportunities into results” 2013
The Ernst & Young “Business Risk Report 2011”
“The Top 10 Risks for Business - A Sector-Wide View of the Risks Facing Businesses across the Globe” - The
Ernst & Young “Business Risk Report 2010”
http://www.ey.com/Publication/vwLUAssets/Business_risk_report_2010/$FILE/EY_Business_risk_re
port_2010.pdf
THE 2009 Shift Index “Measuring the Forces of Long-Term Change”, John Hagel III, John Seely Brown, Lang
Davison, Deloitte Center for the Edge
2013 The Index of Economic Freedom, http://www.heritage.org/index/
Global Entrepreneurship Monitor (GEM) 2013 www.gemconsortium.org
Human Development Report 2013 “The Rise of the South: Human Progress in a Diverse World”,
http://www.undp.org/content/undp/en/home/librarypage/hdr/human-development-report-2013/
Indicele de percepţie a coruptiei 2012
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/ipc/2012/index.html
KOF Index of Globalization, http://globalization.kof.ethz.ch/;
http://www.mrglobalization.com/globalisation/292-measuring-globalization
The A.T. Kearney/Foreign Policy Magazine Globalization Index,
http://www.foreignpolicy.com/articles/2001/01/01/measuring_globalization
The Failed State Index October 2013, (FP) Foreign Policy,
http://www.foreignpolicy.com/articles/2013/06/24/2013_failed_states_interactive_map
"Europe 2020: Commission proposes new economic strategy", European Commission
"Annex 1 – Europe 2020: an Overview", European Commission
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
"Strategy for Employment and growth", European Council
The European Business Cycle clock; http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/BCC2/group1/xdis_en.html
Communication from the Commission to the European Parliament, The Council, The European Economic and
Social Committee and the Committee of the Regions, Annual Growth Survey: advancing the EU's
comprehensive response to the crisis, Brussels, 12.1.2010, COM(2011) 11 final
Eastern Europe: On the way to rebirth? CEE Barometer 2011, November 2011, Horvath & Partners
Management Consulting S.R.L.;
http://rbd.doingbusiness.ro/en/7/latest-articles/1/629/eastern-europe-on-the-way-to-rebirth-cee-barometer-2011
Economic Conditions Snapshot, September 2013: McKinsey Global Survey results
European Economic Forecast, European Economy 1|2013 © European Union, 2013
Indicele tabelelor Tabelul 18. Poziţionarea României în anii 2010-2013 - calitatea mediului de afaceri Doing Business (DB) ............................ 6
Tabelul 19. ................................................................................................................................................................................. 8
Tabelul 20. Evaluarea pentru România – categorii principale de indicatori............................................................................... 9
Tabelul 21. Dinamica creşterii economice în EU11 ................................................................................................................. 16
Tabelul 22. Dimanica decalajului de produţie pentru România în 2002-2011 ......................................................................... 18
Tabelul 23. Creşterea potenţială pe termen mediu ................................................................................................................... 18
Tabelul 24. Clasamentul antreprenoriatului din România în funcţie de activităţi .................................................................... 31
Tabelul 25. Clasamentul antreprenoriatului din România în funcţie de atitudini şi percepţii antreprenoriale.......................... 32
Tabelul 26. Clasamentul antreprenoriatului din România în funcţie de aspiraţii antreprenoriale ............................................ 32
Tabelul 27. Selected terms and definitions .............................................................................................................................. 34
Tabelul 28. Evoluţia indicelui de percepţie a corupţiei (2002-2012) ....................................................................................... 51
Tabelul 29. Modelul CLEAR – Factorul O .............................................................................................................................. 52
Tabelul 30. Efectul opacităţii asupra investiţiilor străine ......................................................................................................... 52
Tabelul 31. Valorile pentru “suprataxă” .................................................................................................................................. 52
Tabelul 32. Valorile pentru „Indexul statelor eşuate” .............................................................................................................. 62
Indicele figurilor Figura 48. Evaluarea performanţelor pe 10 direcţii ale indicatorului „Uşurinţa de a face afaceri” – poziţionarea în eşantionul
de 185 state (în 2013) – Rang/poziţionare în cadrul eşantinului ................................................................................................ 7
Figura 49. Distanţa faţă de frontieră pentru România ................................................................................................................ 7
Figura 50. Legătură puternică între evaluarile Distanţei faţă de frontoieră şi volumul ISD per capita - Better overall
regulation is correlated with more FDI inflows per capita ......................................................................................................... 7
Figura 51. Lista de indicatori pentru Globalization Index ......................................................................................................... 9
Figura 52. Evoluţia în dinamică - Scoruri ale libertăţii economice – România, USA şi Entitatea „Lume”................................ 9
Figura 53. Premiantele şi codaşele UE. Parcursul României ................................................................................................... 11
Figura 54. Somajul în rândul tinerilor ...................................................................................................................................... 13
Figura 55. Double-dip of EU manufacturing production ......................................................................................................... 14
Figura 56. EU recovery in comparative perspective ................................................................................................................ 14
Figura 57. Modificarea valorii producţiei industriale de produse prelucrate, martie 2013 faţă de ianuarie 2008. ................... 14
Figura 58. EU manufacturing recovery by sector .................................................................................................................... 15
Figura 59.Indicatori macroeoconomici .................................................................................................................................... 17
Figura 60. Proiecţii macroeconomice ...................................................................................................................................... 17
Figura 61. Proiecţii de creştere a PIB în lume, (variaţie procentuală) ...................................................................................... 20
Figura 62. Probabilitatea de recesiune, 2013:Q2–2014:Q1 (%) ............................................................................................... 20
Figura 63. Curentul „Prea mari pentru a eşua – Too big to fail” .............................................................................................. 24
Figura 64. Intrebările – Opinia asupra calităţii condiţiile pentru perioada ultimelor 6 luni şi Sursele de îngrijorare pe termen
scurt-mediu .............................................................................................................................................................................. 26
Figura 65. Intrebările – Opinia asupra celor mai aşteptate evoluţii pentru creşterea pieţelor emergente şi Topul celor mai
importante 5 riscuri pentru economia naţională a respondenţilor ............................................................................................ 27
Figura 66. IMM în România – vector al creşterii economice? ................................................................................................. 28
Figura 67. Antreprenori de/în România ................................................................................................................................... 29
Figura 68. Intreprinzătorul român – dintr-o privire (2013) ...................................................................................................... 30
Figura 69. Antreprenoriatul din România în 2012 în funcţie de activităţi ................................................................................ 32
Figura 70. Antreprenoriatul din România în 2012 - atitudini şi percepţii antreprenoriale ....................................................... 32
Figura 71. O lume de riscuri dintr-o privire ............................................................................................................................. 33
Figura 72. Incurcatele căi ale riscului ...................................................................................................................................... 34
Figura 73. Reprezentarea rezultatelor de evaluare a riscului.................................................................................................... 36
Figura 74. The basic form of the Risk Impact/Probability Chart ............................................................................................. 37
Afaceri în medii instabile, Master MCA, semestrul III, 2013-2014
Figura 75. Tipuri de reprezentări grafice din analizele de risc ................................................................................................. 37
Figura 76. Frecvenţa de apariţie în creştere a unor riscuri în activitatea bancară, hazarde natural şi acte de violenţă -
Increasing occurrence of banking crises, natural disasters, and homicides .............................................................................. 37
Figura 77. Risk chain: an imposed risk derived from ... .......................................................................................................... 38
Figura 78. Riscuri economice .................................................................................................................................................. 40
Figura 79. Riscuri la nivel societal ........................................................................................................................................... 40
Figura 80. Resilience is Most Applicable to Unpredictable Risks with Little Knowledge about Effective Measures ............. 41
Figura 81. Evenimente tip „Lebede negre” în istoria recentă ................................................................................................... 42
Figura 82. Tipurile de calificative în rating-ul de ţară.............................................................................................................. 43
Figura 83. Evaluările de risc de ţară - 2012 ............................................................................................................................. 46
Figura 84. Probabilitatea de default a României, faţă de reperele Germaniei (cel mai scăzut risc) şi Argentinei (cel mai ridicat
risc). Sursa: DB Research ........................................................................................................................................................ 48
Figura 85. Cotaţii CDS pe 5 ani ............................................................................................................................................... 49
Figura 86. Poziţie fiscală a ţărilor din EU ................................................................................................................................ 49
Figura 87. Evaluarea COFACE pentru România în 2013 ........................................................................................................ 50
Figura 88. Costurile opacităţii în termeni de ISD - Indicele agregat al opacităţii creat pe baza evaluărilor de: corupţie,
opacitate legislativă, opacitate în materie de politici economice, standarde de reprezentativitate, standarde de reglementare)
................................................................................................................................................................................................. 52
Figura 89. Indicatori de performanţă România: ....................................................................................................................... 54
Figura 90. Turn risks and opportunities into results - The Ernst & Young report 2013” ........................................................ 54
Figura 91. The Ernst & Young business risk radar 2013 - Top 10 global business risks ......................................................... 55
Figura 92. Cascading risks (2009) ........................................................................................................................................... 56
Figura 93. Ponderile Economiei „gri” în diverse ţări ............................................................................................................... 60
Figura 94. Ponderile Economiei „gri” pot fi reduse prin „digitalizarea afacerilor” ................................................................ 60
Recommended