George Enescu (1881–1955) is considered the most important Romanian musician. He was a composer, a violinist, a teacher, a pianist and a conductor, a complex and brilliant artistic personality.He began playing the violin at the age of 4, receiving musical guidance from his parents and from a famous traditional singer, Niculae Chioru. At the age of 5-6, he had already begun to compose

Vila a fost construită între anii 1923-1926, de arhitectul Radu Dudescu, din banii aduși de activitatea concertistică a maestrului. Realizată într-un stil autentic românesc, și integrată armonios în ambianța inspiratoare a munților Bucegi, vila „Luminiș” avea să fie atât un loc de inspirație pentru o parte semnificativă a creației enesciene, cât și un loc de recreere, maestrul locuind aici timp de 20 de ani, între 1926 și 1946

The musician build this house, in 1923-1926, with the money he had earned during his first tour in America; the house followed the plan designed by the musician himself, with the aid of architect Radu Dudescu and it was named Vila „Luminiş” (“Glade” Villa). The following 20 years, until 1946 when he definitively left Romania, the musician constantly return to Sinaia, to spend a least one month a year – a time dedicated to composition, between his tours in Europe and North America

La intrarea în vilă se află bustul în marmură al lui George Enescu, realizat de sculptorul moldovean Ion Irimescu (1903-2005), fascinat de personalitatea acestuia

At the entrance of the villa there is a marble bust of George Enescu, made by the Romanian sculptor Ion Irimescu (1903-2005) who was fascinated with the personality of the musician

Portret realizat de pictorul Mircea Doinaru

In 1947, Enescu, who was living in Paris, donated the villa to the Romanian state, to be used as a place of creation and recreation for artists. In 1995, the villa was opened as “George Enescu” Memorial House and since 2007 it has become a department of “George Enescu” National Museum

The town of Sinaia and Luminiş Villa held a special significance for Enescu, who considered them his places of refuge. Enescu was both sentimentally and professionally connected to this town, mainly due to Queen Elisabeth's support of his musical career. Relatively isolated among the Bucegi Mountains, Luminiş Villa become his main retreat. The villa is furnished and decorated with elements from both Romanian and Asian cultures.

Vila nu a fost construită întamplator la Sinaia, deoarece Enescu a fost legat atât sentimental cât şi profesional de acest oraş, datorită sprijinului reginei Elisabeta, Castelul Peleş fiind pentru el o poartă de lansare în lumea culturală muzicală a momentului. Legătura dintre George Enescu şi Casa Regală a României a început în anul 1898, după succesul parizian al opusului său nr. 1, Poema Română, ce se încheia cu Imnul Regal. El s-a bucurat de sprijinul Reginei Elisabeta, cunoscută şi sub pseudonimul artistic Carmen Sylva. Aceasta, recunoscând talentul tânărului muzician, i-a oferit ani de-a rândul o cameră într-un colţ intim al Castelului Peleş, unde să poată studia. De asemenea, Enescu era deseori invitat de regină pentru a susţine recitaluri la Palat.

„Being a romantic and classical by instinct, I strived to keep, in all my works, a kind of balance that has its inner definite line”

In the sunny afternoons, the veranda was one of the favorite resting places of George Enescu.

In după-amiezile însorite, terasa era unul dintre locurile de odihnă favorite ale artistului. Construită în stil Brâncovenesc, terasa oferă o minunată priveliște a munților Bucegi, vedere spre râul Prahova, calea ferată și șosea

Romanian traditional ceramicPersian

The upper floor rooms are large and comfortable, the furniture and the decoration expressing refinement and inspiration. The Romanian traditional style, the oriental style and the Bidermayer style are harmoniously and originally reunited, in the ornamental elements and in the pieces of furniture. Many valuable objects in crystal, china, metal and ceramics bring glamour to the interiors.

Încăperile de la etaj sunt spaţioase şi confortabile, având interiorul mobilat şi aranjat cu rafinament şi imaginaţie. Aici se reunesc în mod armonios şi original elemente ornamentale şi de mobilier în stilurile românesc, oriental şi Biedermayer. Numeroase piese de valoare din cristal, porţelan, metal sau ceramică dau strălucire interioarelor

Delft

The sitting room or The Salon is the largest room of the house. Enescu used give here his exquisite violin or piano performances for guests or the family’s close friends. The salon is connected to the dining room by folding doors. When these doors are fully opened, a large space can be created to accommodate a bigger number of guests

Salonul este cea mai mare încăpere din casă. Aici obișnuia Enescu să susțină minunatele sale recitaluri de vioară sau de pian, pentru oaspeții sau prietenii apropiați ai familiei. Salonul comunică cu sufrageria prin uși pliante. Când acestea se deschid complet, se creează un spațiu larg pentru un număr mai mare de oaspeți

In the living room there is the maestro’s piano, an Ibach made in Lausanne, the instrument Enescu used for composing and playing for close friends and family. From the living room, a spiral staircase leads to the Belvedere tour and from here to the attic or “bageaga”, as Enescu used to call it. În salon se păstrează pianul maestrului, un Ibach făcut la Lausanne, instrument de care Enescu s-a folosit în activitatea sa componistică şi în concertele oferite apropiaţilor familiei. Din salon, scara în spirală permite accesul spre capătul turnului Belvedere şi de aici în mansardă sau “bageaga” (cum îi spunea Enescu).

In the years 1921-1931 Enescu was working on Oedipus Opera, a monumental dramatic and musical creation, which only in recent years started to impose itself on scenes of opera houses in the world. He dedicated it to Mrs. Tescanu Mary Rosetti (formerly Cantacuzino), which he will marry later. This was one of the ladies of honor of the Queen Mary. George Enescu's great love was and remained until the last moments of his life, Maria Cantacuzino.Premiere of the opera Oedipus took place in Paris on March 13, 1936 and enjoyed immediate success. 

Celebra operă „Oedip” a lui George Enescu, considerată una dintre cele mai mari capodopere ale culturii româneşti, a fost finalizată pe 27 aprilie 1931, când după o muncă de aproape un deceniu, Enescu termină orchestraţia operei dedicate celei care ulterior îi va deveni soţie, Maria Teşcanu Rosetti (fostă Cantacuzino).Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 şi s-a bucurat de un succes imediat

Volumul de partituri al operei „Oedip”

Telefon marca Thompson Huston

On the leather upholstery of chairs are engraved the monogram of Grigore Cantacuzino and the crown

Pe tapiseria din piele a scaunelor sunt gravate monograma lui Grigore Cantacuzino și coroana

Opt icoane din lemn lucrate în stil lipovenesc specific secolului al nouăsprezecelea

On the walls there are eight wooden icons made in Lippovan workshops of the XIX century (Lippovans are people of Russian ancestry who live in the villages of the Danube Delta and of the Black Sea Coast)

Text: Internethttp://www.georgeenescu.ro/en/https://en.wikipedia.org/wiki/Lumini%C8%99https://www.linkedin.com/pulse/george-enescu-en-daniel-diaconescuPictures: Sanda Foişoreanu & Internet Copyright: All the images belong to their authors

Presentation: Sanda Foişoreanuhttps://plus.google.com/+SandaMichaela

Sound: George Enescu - String Octet in C major, Op. 7 - II. Tres fougueux

2016