http://www.authorstream.com/Presentation/michaelasanda-1462155-naqsh-rustam4/

Naqsh-i Rostam is a precipitous cliff at the south side of the Husain Kuh, located north of Persepolis, Iran, with rock reliefs ranging from Elamite (second millennium BCE) to Sasanian times (fifth century CE). Surrounding it are other rock installations and some Achaemenid and Sasanian architecture, most of which lies under several meters of debris and has not yet been excavated.

Naqsh-i Rostam este o stâncă abruptă situată în partea de sud a munţilor Kuh Husain, la nord de Persepolis. Aici se găsesc basoreliefuri Elamite săpate în stâncă (mileniul II î.Hr.), morminte ahemenide şi reliefuri Sasanide (secolul V d.Hr). Există şi alte basoreliefuri în împrejurimi precum şi unele construcţii ahemenide şi sasanide la o adâncime de câţiva metri în pământ, care nu au fost încă scoase la lumină.

The Investiture of the Sasanian king Ardasir I (224-239)

The practice of rock carving as a form of artistic expression, already known in ancient Persia, found a new and splendid lease of life during the Sassanid period. These carvings are notable not only for their great number but also for their enormous dimensions and compositional excellence.

Basoreliefurile sculptate în stâncă, formă majoră de exprimare artistică practicată în Persia antică, a cunoscut în perioada Sasanidă o înflorire deosebită. Aceste sculpturi sunt notabile, nu numai datorită numărului mare, dar, de asemenea, pentru dimensiunile lor de-a dreptul enorme şi pentru excelenta realizare şi compoziţie

Naqsh-i Rustam (in English, the Throne of Rustam) was considered a sacred mountain range in the Elamite periods (early first millennium BCE). The façades of Naqsh-i Rustam became the burial site for four Achaemenid rulers and their families in the fifth and fourth centuries BCE, as well as a major center of sacrifice and celebration during the Sasanian period between the third and seventh century CE.

În vremea imperiului elamit (începutul primului mileniu î.Hr) Naqsh-i Rustam (Tronul lui Rustam) a fost considerat un lanţ muntos sacru. Faţa muntelui Naqsh-i Rustam a devenit loc de înmormântare pentru patru conducători ahemenizi şi familiilor lor, în al cincilea şi al patrulea secol î.Hr, fiind apoi un important centru de sacrificiu şi de sărbătoare în timpul dinastiei Sasanide (între secolele III şi VII).

Internet image

The Sasanian were the last native dynasty to rule Persia before the Arab conquest. Their reign lasted from 224 to 651. Their famous rock reliefs, are beautiful, dynamic and almost expressionist works of art. They are also individualistic: the kings can be identified by their crowns. The reliefs can be found on several places in Iran, from Naqš-i Rustam, Bishapur, Taq-e Bostan, Naqš-e Rajab, and Firuzabad.

Sasanizii au fost ultima dinastie autohtonă care a domnit în Persia înainte de cucerirea arabă. Domnia lor a durat din anul 224 până la 651. Basoreliefurile lor celebre, sunt lucrări frumoase, dinamice şi foarte expresive. Ele sunt, de asemenea, caracteristice, întruchipând ideile artistice în imagini concrete: regii pot fi identificaţi după coroana lor. Basoreliefurile sasanide pot fi găsite în mai multe locuri în Iran, de la Naqsh-i Rustam, Bishapur, Taq-e Bostan, Naqsh-e Rajab, şi Firuzabad.

The Investiture of the Sasanian king Ardasir I (224-239)

Ardašir is shown accepting the ring of power. His crown has a rather unusual globe, which is called korymbos. He is saluting the god with his left fist and pointed index finger, gesture of admiration and loyalty to king. This gesture can be seen on many Sasanian rock reliefs and is still made by the nomads of the Zagros.

Regele Ardashir I (224-239) este reprezentat acceptând inelul puterii. Coroana sa are un glob destul de neobişnuit, care se numeşte korymbos.El îl salută pe Zeul suprem, cu pumnul stang ridicat şi arătătorul îndreptat spre acesta, care era un gest de admiraţie şi de loialitate faţă de rege. Acest gest poate fi văzut în mai multe basoreliefuri Sasanide şi încă se mai face de nomazii din Zagros.

The Investiture Relief of the Sasanian king Ardašir I (224-241) is the oldest Sasanian monument at Naqš-i Rustam. Ardašir was the son of a Zoroastrian high priest from Istakhr, immediately north of Persepolis, where the ancient cults of the Achaemenid Empire were continued. Now, when Ardašir revolted against his Parthian overlord, he developed a new royal ideology. He more or less admitted that he had been rebel and had betrayed his master Artabanus V, but, he claimed, he had done so because the supreme god Ahuramazda (or Hormuzd, as he was often called in this age) had wanted him to do so. The relief of Ardašir fits into this propaganda and the site is logical: close to the ancient capital of the Achaemenids.

Basorelieful Investiturii regelui Sasanid Ardashir I (224-241) este cel mai vechi monument sasanid de la Naqsh-i Rustam. Ardashir, întemeietorului dinastiei sasanide, a fost fiul marelui preot zoroastrian din Istakhr, imediat la nord de Persepolis, acolo unde religia Imperiului ahemenid a continuat (clerul în epoca ahemenidă devenise cler al religiei de stat). Acum, când Ardashir s-a revoltat împotriva conducătorului imperiului parţilor, el a proclamat o nouă ideologie regală. El a recunoscut că a fost rebel şi l-a trădat pe Artabanus V (ultimul rege al imperiului part care a domnit din 213 până în 224), dar a afirmat că a făcut acest lucru, deoarece zeul suprem Ahuramazda (sau Hormuzd cum era numit în acea vreme) i-a cerut s-o facă. Basorelieful lui Ardashir face parte din această propagandă iar alegerea locului este logică: aproape de capitala antică a ahemenizilor, lângă mormintele acestora

Internet image

To the right, we can see Ahuramazda, who is handing over a ring to Ardašir, on the left. Both figures can be identified by their crowns. This ring, which is usually called cydaris, is the symbol of power. Both men are seated on horses and crush defeated enemies: Artabanus under Ardašir's horse and Ahriman under Ahuramazda's one. To the left is an attendant with a fly-whisk; this man is also seen on other reliefs of Ardašir.

În partea dreaptă îl vedem pe Ahuramazda, care îi intinde inelul puterii lui Ardashir, aflat în partea stângă. Acest inel, care este de obicei numit cydaris, este simbolul puterii.Ambele figuri pot fi uşor identificate prin coroanele lor. Amândoi protagoniştii sunt călare iar sub copitele cailor lor se află duşmanii învinşi: Artabanus este sub copitele calului lui Ardashir iar Ahriman este strivit de calul lui Ahuramazda. În partea stângă este un însoţitor cu o apărătoare de muşte, personaj întâlnit şi în alte basoreliefuri ale lui Ardashir.

Attendants generally carry fly whisk/parasol/or towel, the symbols of power

To the right, we can see Ahuramazda

the horses had small water containers hanging from them – just like Strabo described: about a handbreadth away from the animal’s belly, by which means the water “refreshes itself”.

The Investiture of king Narseh (293-303) is carved into the rocks near the tomb of Darius I the Great. The king, the second large figure from the right, receives the cydaris ring from a female figure. A young prince is standing between them; to the left are imperial grandees.

Investitura regelui Narseh (293-303) este sculptată în piatră chiar lângă mormântul lui Darius I cel Mare. Regele, al doilea peronaj adult din dreapta, primeşte inelul cydaris de la o figură feminină. Un prinţ tânăr este în picioare între ei; la stânga se află nobili de rang înalt.

Narseh, a younger son of the great Shapur I, had served as ruler of the eastern provinces (e.g., Sistan) during the reign of his nephew Bahram II, but had come to power by a coup d'état, deposing Bahram's son, Bahram III. That he was not a lawful ruler may explain that he does not receive the cydaris from Ahuramazda, but from a women: she may be Shapurdokhtak, the king's wife, through whom Narseh was entitled to the throne.

Narseh, fiul cel mic al lui Shapur I, a servit ca domnitor al provinciilor de răsărit (de exemplu, Sistan) în timpul domniei nepotului său Bahram al II-lea, dar a preluat puterea printr-o lovitură de stat, detronându-l pe fiul lui Bahram, Bahram III. Faptul că nu era un succesor legitim la tron poate explica faptul că el nu primeşte inelul cydaris de la Ahuramazda, ci de la o femeie: ea poate fi Shapurdokhtak, soţia regelui, prin descendenţa căreia Narseh justifica dreptul la tron.

Behind the king, we can see several important courtiers, making the gesture with the fist and index finger that expresses respect for the king. This gesture can be seen on countless Sasanian reliefs.

În spatele regelui, putem vedea nobili de vază, făcând gestul cu pumnul şi degetul arătător prin care îşi exprimă devotamentul şi respectul faţă de rege. Acest gest poate fi văzut pe reliefuri nenumărate în perioada sasanidă

Internet image

The Sasanian were the last native dynasty to rule Persia before the Arab conquest. Must be noted that on at least two places, the rocks have been prepared to add more reliefs, which were not finished. The traces of stone cutting are also visible on several places.

Sasanzii au fost ultima dinastie autohtonă care a domnit în Persia înainte de cucerirea arabă. Trebuie remarcat faptul că în cel puţin două locuri, stânca a fost pregătită pentru realizarea altor basoreliefuri care însă nu au mai fost terminate. Urme ale tăierii stâncii sunt de asemenea, vizibile în mai multe locuri.

Another unfinished relief near the water basin cut out into the foot of the mountain

Alt basorelief neterminat se află lângă bazinul de apă tăiat în piatră la poalele muntelui

The oldest monument at Naqš-i Rustam is not fully understood but believed to be Elamite in origin and may date to the eighth century BCE. The original relief was considerably larger but a very large part of it was later removed when the Sasanian king Bahram II ordered to making of his audience relief. A small figure with a remarable cap, vaguely resembling a dwarf, is still visible. It is to the right of Bahram's relief.

Cel mai vechi monument de la Naqsh-i Rustam nu este pe deplin descifrat, dar se crede a fi de origine elamită, şi ar putea data din secolul opt î.H. Basorelieful iniţial a fost considerabil mai mare, dar o parte foarte mare din el a fost eliminată atunci când regele Bahram al II-lea a ordonat să se facă acolo un alt basorelief în care este reprezentat primind în audienţă. O figură mică, cu o tichie ciudată, vag asemănător cu un pitic, este încă vizibilă în dreapta basoreliefului lui Bahram.

Text : Internet

Pictures: Sanda Foi oreanuş

Nicoleta Leu Copyright: All the images belong to their authors

Arangement: Sanda Foi oreanuşwww.slideshare.net/michaelasandaSound: Shahmirza Moradi & Reza Moradi - The Music Of Lorestan - Se Paa