12 TERAPIE INTENSIVÃ FOAIA TRANSILVANÃ ANUL 2 NR. 44 27 SEPTEMBRIE 2007

«

Alzheimer este o boalã ºi nu omanifestare a vîrstei înaintate. Boala eincurabilã ºi distruge treptat celulelecreierului. Schimbãrile sînt la începutimperceptibile. Omul oboseºte maiuºor, se enerveazã repede sau e trist.Gãseºte greu cuvintele ºi uitã lucruri,dînd la început vina pe evenimente ºioameni. În cîþiva ani, puþini, omul bol-nav se întoarce la condiþia de copil decîteva luni. Sînt afectate celulele ner-voase care rãspund de memorie ºi deluarea deciziilor: ceea ce omulgîndeºte, exprimã sau îºi aminteºtedevine o problemã.

Oricine poate suferi de Alzheimer,indiferent de sex, stil de viaþã sau e-ducaþie, însã statisticile aratã cã risculcreºte odatã cu înaintarea în vîrstã,persoanele cele mai predispuse afec-þiunilor de acest gen fiind cele trecutede 60 de ani. În medie, o persoanãbolnavã de Alzheimer trãieºte 8-10ani dupã apariþia primelor simptome,dar existã ºi oameni care, diagnosti-caþi ºi trataþi în stadiile incipiente alebolii, pot trãi încã 20 de ani.

Despre una din bolile medicinei clujene

ANCA GEORGESCUgeorgescu@ftr.ro

CONFERINÞÃ SAU CONSUL-TAÞIE / Conferinþa de presã singurãe suficientã pentru un diagnostictrist, pe alocuri disperat: majoritateacelor prezenþi sînt oameni care ausau au avut în familie bolnavi cuAlzheimer. Presã, puþinã spre deloc.

Organizatorii inimoºi primesc în-trebãri din partea celor care au acasãun om care uitã. Din primul rînd, odoamnã întreabã timid dacã poate sãvorbeascã ºi spune cã nu mai ºtie cesã facã ºi de-asta a venit: mama eiare 83 de ani ºi are Alzheimer.Doamna lucreazã la o creºã ºi cînd seîntoarce acasã îºi gãseºte mama pejos. Tot pe jos e ºi mîncarea; patul,ud. Doamna aflã abia la conferinþade presã cã pentru evaluarea handi-capului provocat de boalã, mediculdin Comisia de evaluare a persoane-lor cu handicap vine acasã, e obliga-þia lui. Doamna mai aflã cã poatemerge în Piaþa Muzeului, la numã-rul 3, sã întrebe tot felul de lucruri casã facã faþã situaþiei mai uºor. ªi da,ar putea primi gratuit scutece pen-tru adulþi. Se liniºteºte.

O altã doamnã pune multe între-bãri despre medicamente. Detaliat,ºtiinþific; ce dozã, din ce medicament,mai existã ºi altele? Descrie cazulmamei, ca la doctor. Un doctor îirãspunde pe larg. Ca la cabinet.

Singura care pare sã-ºi dea seama deridicolul, dacã nu de dramatismulsituaþiei, este Nicoleta Molnar, direc-torul adjunct al Direcþiei generale deasistenþã socialã ºi protecþie a copilu-lui. Care pune ºi diagnosticul final:„Ne lipseºte informarea. Pentru cacineva sã ajungã undeva trebuie sã ise spunã cã acel undeva existã.Statisticile pe care le avem nu sîntreale. Oamenii nu se duc la doctorpentru cã nu ºtiu. Resurse existã,dar ele încã nu rãspund. Iar resurseînseamnã primãrii ºi medicii de fa-milie.”

MEDICII DE FAMILIE ABSENÞI /Numai absenþi pot fi, dacã nu incom-petenþi, nepãsãtori, funcþionari.Altfel oamenii n-ar fi singuri ºi dis-peraþi. Nici un aparþinãtor din ceiprezenþi nu aminteºte atunci cînd îºipovesteºte cazul, de medicul de fami-lie. În schimb povesteºte din ce cãrþia citit despre boalã ºi cum a învãþatsã schimbe scutecul mamei, de peambalaj. Sau cum soþul murise dejacînd ea, soþia a reuºit sã înþeleagã cãera o boalã ceea ce avea soþul ºi nu otoanã care a durat cîþiva ani ºi nici oproblemã cu memoria, provocatã debãtrîneþe. Oamenii care îngrijesc unbolnav cu Alzheimer aratã la fel: sîntlivizi, se uitã mult în gol, vorbescîncet. Cine se pricepe spune cã maiafectaþi decît bolnavul sînt oameniidin jurul lui.

21 septembrie a fost Ziua Internaþionalã Alzheimer. Ocazie cucare Direcþia generalã de asistenþã socialã ºi protecþie a copiluluia organizat o conferinþã de presã, alãturi de filiala clujeanã aSocietãþii Române Alzheimer ºi cîþiva medici timizi care pãreausã se întrebe ce cautã acolo. A fost vorba despre uitare. Nu desprecum uitã bolnavul de Alzheimer, ci despre cum uitãm noi de el.Cu condiþia sã fi ºtiut vreodatã. Nu e timpul pierdut...

Medicina a uitat de Alzheimersau abia acum aflã?

70% din cazurile deAlzheimer din mediul ruralnu sînt diagnosticate. E un dezastru. Oamenii se trateazã de Alzheimer cu ceai de sunãtoare.

Dr. Radu Ciurea, medic psihiatru

Zoltan Ban Someºfãlean (foto): „Eu sînt singurulpreºedinte de filialã a Societãþii Române Alzheimercare nu e doctor. M-am implicat pentru cã am vãzutcu ochii mei, în familie, ce înseamnã Alzheimer.Soacra mea era un om bãtrîn obiºnuit, locuia în casaei de la þarã, la cîþiva kilometri de Cluj. Noi, copiii,mergeam sã o vizitãm. Mai des sau mai rar, cum faccopiii. La un moment dat ceva nu mai era în regulã,se întîmplau prea multe. Primea pensia, nu mai ºtiaunde a pus-o. Veneau facturile, rãmîneau neplãtite,nu mai gãseam nici facturile, nici banii. Veneau oa-meni din sat sã-i cearã bani, le dãdea, nu mai ºtia cuiºi ce a dat. Strîngea lucruri din casã, le punea în mij-locul camerei. Asta am putut vedea la început. Amluat-o frumos de mînuþã ºi am adus-o la Cluj, unde is-a pus diagnosticul: Alzheimer.

Am zis cã nu-i nimic, o sã avem grijã de ea ca deorice bãtrîn. Dar n-a fost chiar aºa. Boala e un dezastru:omul nu are nimic cu inima, cu rinichii, cu ficatul, fizicrãmîne un om normal. N-are nimic ºi totuºi se topeºte,se face ca o legumã. Soacra mea era o persoanã activã.Pleca sã se plimbe, dar a trebuit sã o cãutãm cu Poliþiaca sã o aducem înapoi. Azi mînca, mîine refuza sãmãnînce sau sã-ºi ia medicamentele. Vroia sã searunce de la balcon. Vroia sã plece sã-ºi caute pãrinþii,morþi de treizeci de ani. Am crezut cã dacã o aducemsã stea cu noi, o sã fie bine, dar am fost depãsiþi de situ-

aþie. A fost foarte greu sã decidem sã o internãm, pen-tru cã ºi eu ºi soþia mea ne autoacuzam cã o pãrãsim,cã e un bãtrîn normal care e dificil ca un copil mic ºi cucare trebuie sã ai rãbdare ºi noi nu aveam. Dar nu ºtiamcu ce sã avem rãbdare. ªi aparþinãtorul începe sã cadã,nu mai ºtii ce sã îi spui, ce sã faci. Omul bolnav e trist,vrea sã facã ceva ºi nu ºtie ce sau nu vrea sã facã nimic.Îþi pierzi capul, simþi cã înnebuneºti alãturi de el. Amaºteptat doi ani pînã am dus-o la Beclean, nu la un azilde bãtrîni, ci la o rezidenþã, aºa se cheamã, e un fel despital de recuperare. Mã bucur cã am dus-o pentru cãaltfel o pierdeam într-un an de zile, dacã rãmînea îngrija noastrã. Nu pentru cã nu am fi vrut, ci pentru cã nuºtiam ce se întîmplã, deci nu ºtiam ce sã facem.

La sat, cea mai mare problemã e jena: oamenilorcare au în familie un astfel de bolnav le e ruºine de vecini,sã nu vadã un nebun sau sã nu-i considere ºi pe ei viitorinebuni, cã astea sînt vãzute aºa, ca niºte boli ciudate pecare le moºteneºti sau cu care te pedepseºte Dumnezeu.Fie nu se duc la doctor, fie, mai rãu, doctorul nu le dã tri-mitere mai departe, la un specialist, e ca ºi cum nu s-ar ºtisau ar fi normal sã se întîmple aºa cu un om bãtrîn.Oamenii ascund boala, chiar cînd ea devine evidentã. Îngrupul nostru de suport de la filiala Societãþii Alzheimerdin Cluj am impus la un moment dat condiþia asta: sãscãpãm de haina de jenã, pentru cã altfel nu se poate.Asta e problema cea mai mare: sistemul popular de jenã”.

Societatea Românã Alzheimer, Filiala ClujStr. Teleorman 25, Cluj-NapocaTel. 0264 462 275

Direcþia generalã de asistenþã socialã ºi pro-tecþia copilului Cluj

- Centrul de informare ºi consiliere organizeazãgrupuri de suport pentru bolnavi ºi cei care îi îngrijescîn fiecare miercuri de la ora 10 -

Pþa Muzeului 3, Cluj-NapocaTel. 0264 594 941

În 1906 medicul Alois Alzheimer vorbeºte într-o conferinþã a psihia-trilor germani, pentru prima datã, despre o formã particularã de îmbol-nãvire nervoasã în care masa creierului se micºoreazã. Din 1910 boalase numeºte Alzheimer.

Fiecare al zecelea om trecut de 65 de ani ºi aproape jumãtate dinoamenii trecuþi de 85 de ani au Alzheimer. În lume, între 15 ºi 25 demilioane de vîrstnici sînt afectaþi de demenþã. Boala Alzheimerreprezintã cea mai întîlnitã formã a acesteia.

„Sã nu-i uitãm pe cei care uitã”

Boalã, nu bãtrîneþe

Sistemul popular de jenã

ESENÞIALPRIORITÃÞILE MEDICINEI

Eugen Nicolãescu a semnat Acordul decolaborare bienalã între MinisterulSãnãtãþii Publice din România ºi BiroulRegional pentru Europa al OrganizaþieiMondiale a Sãnãtãþii, pentru anii 2008-2009. Colaborarea dintre cele douã insti-tuþii va avea ca prioritãþi:

medicina de urgenþã, asistenþa medi-calã primarã, sãnãtatea mintalã ºi sigu-ranþa produselor din sînge;

serviciile de sãnãtate publicã, preve-nirea bolilor netransmisibile;

resursele sistemului de sãnãtate, cu ac-cent pe produse farmaceutice;

serviciile de sãnãtate materno-infantilãºi pentru adolescenþi.OMS va oferi un buget de 308000USD, iar MSP va pune la dispoziþie per-sonalul, materialele, consumabilele, e-chipamentele ºi cheltuielile locale nece-sare pentru cooperarea tehnicã. Româ-nia a mai beneficiat de acorduri cu OMS.Prin Acordul de asistenþã pentru popu-laþia afectatã de inundaþii în 2004-2005,România a primit medicamente pentru10000 de persoane. În 2006-2007, încadrul unui acord similar a fost elabo-ratã strategia naþionalã pentru sãnãtatemintalã.

MÎNCARE INTERZISÃSenatorii au aprobat propunerea le-gislativã pentru o alimentaþie sãnãtoasãîn unitãþile de învãþãmînt preuniversitar.Iniþiativa va crea cadrul legislativ care sãpermitã stabilirea unei alimentaþii sãnã-toase în unitãþile de învãþãmînt preuni-versitar. Vor fi interzise distribuirea, co-mercializarea sau prepararea alimen-telor nesãnãtoase, tip ‘’fast food’’ sau‘’junk food’’, precum ºi promovarea u-nor astfel de produse în incinta ºcolilor.Legea denumeºte ca fiind nerecoman-dat ºcolarilor ºi preºcolarilor un alimentcu aport substanþial de compuºi cuefect dãunãtor sãnãtãþii, cum sîntgrãsimile, sarea, zahãrul, îndulcitorii ºiaditivii alimentari.

Lista cu alimentele nerecomandatecopiilor este întocmitã de MinisterulSãnãtãþii, iar inspectoratele ºcolare ocomunicã unitãþilor de învãþãmînt. În in-cinta ºcolilor vor fi interzise comer-cializarea oricãror alimente din aceastãlistã ºi campaniile de promovare a aces-tor produse.