Upload
irinadms
View
972
Download
2
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Prin realizarea acestui material, pe langa faptul ca m-am inscris la concursul "Planeta esti Tu", mi-am transpus, daca pot spune astfel, o traire personala, o traire care izbucneste in anumite momente din viata, cand unul oarecare simte ca totul in jurul lui se desfasoara haotic, fara sens , fara valoare...ca totui-i numai forma si deloc fond...ca existenta-i devine una robotizata, lipsita de idealuri, de adevar, de viata, indreptandu-se catre finalitate...dorind oarecum sa trag un semnal de alarma, sa atrag atentia oamenilor asupra comportamenului lor indiferent, care epuizeaza tot mai mult suflul planetei, am incercat sa redau sentimentele unui pamant umanizat... in speranta ca intelegerea acestora vor impiedica producerea finalitatii....Daca as fi Pamantul pentru o zi , v-as spune :
Citation preview
İnima-mi încă
mai bate…
Dar din ce în ce
mai slab,
mai greoi,
mai stins,
până când…
până când
obosită,
secătuită,
îmbătrânită,
va înceta
să mai lupte
pentru tine,
copilul meu….
Până când totul se va sfârşi!!!
İar atunci vei plânge,
vei urla în disperarea ta,
vei implora iertare
încercând să mă reînvii,
dar…
Orice resuscitare va veni
mult prea târziu…
va fi în zadar…!!!
Îmi simt trupul muribund…
Tu vezi asta, dar refuzi să renunți
pentru o clipă la egoismul tău…
Cu ochi încruntați şi
zâmbet tranşant
îmi mai jupoi
încă un strat de piele…
De ce, de ce copilul meu?
De ce , după ce
te-am crescut,
după ce ți-am oferit totul, îți
întorci fața de la mine…?
Nu-ți dai seama
că te amăgeşti
singur?
Nu realizezi că
indiferența,
comoditatea
şi goana ta după
cât mai mult profit
mă distrug
dar te distrug şi pe
tine…?
İnima-mi încă
mai bate…
Dar până când dacă
tu…
Dacă tu îmi sfâşii tot
mai mult
binefăcătoarea haină
verde…
Dacă tu iroseşti
lacrimile mele fără să te
gândeşti că va fi un
moment când
nu voi mai putea
plânge…
Mă plictisesc…Şi-aşa nu am ce face…
Dacă tu îmi mânjeşti
fața cu tot felul de
substanțe toxice,
deşeuri, şi resturi…
făcând ca orice
speranță de
viață din mine
să dispară…
Dacă tu îmi mutilezi
trupul, mutând munții
de la locul lor, făcând
văi acolo unde
odinioară nu erau,
cucerind spații care nu
îți aparțin…
…şi încet, încet mă tranformi în ceva sec, rece, de beton…
Azi, când
inima-mi încă mai
bate…
Sunt EU cel care
strigă către tine…
Sunt EU cel care
İMPLORĂ :
Eliberează-mă din pânza de păianjen care îmi
învăluie trupul din ce în ce mai mult, din ce în ce mai
strâns, storcându-mi şi ultima fărâmă de vlagă !!!
Eliberează-te din masca ta de plastic gri care îți
încleştează sufletul şi conştiința din ce în ce mai mult,
din ce în ce mai strâns, transformându-mi-te într-o
păpuşă de plastic, fără sentiment, fără judecată…!!!
Opreşte-te pentru o clipă
din goana existenței tale…!
Întreabă-te dacă chiar îți
doreşti ca totul să se
sfârşească,
atât viața MEA cât şi a TA…!
Te asigur…
simplul gând al
finalității
te sufocă,
te îngrozeşte,
te distruge…!
Schimbă ceva…!!!
Evită inevitabilul…!!!!
Iar pentru asta, dragul meu…
Învață să İUBEŞTİ !!!
İubeşte picăturile de
ploaie care,
când te aştepți
mai puțin,
încep să cadă din
înaltul cerului…
İubeşte copăcelul
înmugurit care, an de an în prag de
primăvară, te întâmpină la
acelaşi colț de stradă…
İubeşte țărâna,
bătrâna țărână
care şi-a întors
spinarea pentru
ca tu, copile,
să ai de ce te sprijini…
İubeşte, iubeşte
tot ce ți-am dat
şi nu mă mai
ignora,
nu mă mai pălmui,
nu mă mai vinde,
dar….
…priveşte la trupu-mi istovit şi ajută-mă
să redevin ceea ce am fost cândva…!!!
Acum, când inima-mi încă mai bate,
İMPLOR İUBIRE !!!
Prezentare realizată de Demşa İrina,elevă în clasa a XI-a,
la Colegiul Național “Vasile Alecsandri”, Bacău