[1]

Colegiul Biblic Vocea Evangheliei

Lucrare de eseu

UMILIREA LUI ISUS (DEZBRACAREA DE SINE)

Cursul de Cristologie

Student cursul 2

Triboi Cristian

Profesorul:

Paladii Ruslan

Cernăuţi 2016

[2]

CUPRINSUL

INTRODUCEREA..................................................................................................3

1 DEFINIŢIA UMILINȚEI................................................................................4

2 UMILIREA LUI ISUS......................................................................................5

3 CONCEPȚII GREȘITE ȘI EȘUĂRI ÎN ÎNȚELEGEREA

DEZBRĂCĂRII.......................................................................................................8

CONCLUZIA...........................................................................................................9

BIBLIOGRAFIA...................................................................................................10

[3]

INTRODUCERE

Fiind în același timp Dumnezeu și Om,Rege și Slujitor,cel mai mare,dar totuși sa

făcut cel mai mic,Domnul Isus Hristos a fost acela care în toate lucrurile a căutat să

ne arate voia Tatălui Său și a Celui ce l-a trimis în această lume.

Caracteristica lui Isus Hristos despre care aș vrea sa vorbesc în lucrarea aceasta o

găsim în întreaga sa lucrare.Începand de la întruparea Sa,pînă la moartea Sa,Isus a

fost un exemplu în umblarea în umilință.Și anume despre umilința lui Isus și

despre dezbracarea de sine despre care a vorbit Isus vreau ca sa prezint.

[4]

1.DEFINIȚIA UMILINȚEI

Importanța acestei virtuți derivă din faptul că face parte din caracterul lui

Dumnezeu.Această calitate este lăudată oriunde este întîlnită în Vechiul Testament

(Prov.15:33) și binecuvîntarea lui Dumnezeu este revărsată adesea peste cei care o

posedă.

Termenul de suferință este asociat prin derivare cu suferința,care este adusă

uneori asupra oamenilor de semenii lor și alteori este atribuită direct scopului lui

Dumnezeu ,dar întotdeauna este destinată să producă o umilință a spiritului.

La fel ca toate virtuțile,umilința poate fi simulată și acest pericol este arătat foarte

clar în Coloseni 2:18,acolo unde se face referire la ceva fals,în ciuda tuturor

aparențelor de umilință acești învățători falși fiind de fapt mîndri de sentimentul

propriei lor importanțe.

Dicționarul explicativ al limbii romîne definește umilința ca fiind acel sentiment

de inferioritate,acea supunere,acea smerenie față de divinitate.

Și sunt de acord în totalitate cu ceea ce spune DEX-ul,deoarece atunci cînd te

umilești,automat te supui,te simți inferior,arăți că nu ești tu acela în jurul căruia se

învîrte pămîntul.

[5]

2. UMILIREA LUI ISUS

Umilința lui Isus este vizibilă în întruparea,viața,lucrarea,suferințele și moartea

Lui.Dragostea lui Dumnezeu nu este agresivă,ci smerită.El răstoarnă valorile lumii

și ne arată calea pe care trebuie să mergem și noi,urmînd pilda Lui.

Chiar dacă a fost Fiu de Dumnezeu,Isus nu a ezitat să se coboare la nivelul cel

mai de jos al omenirii pentru a putea începe de acolo lucrarea Sa de mîntuire.

Cum spuneam în introducere,Isus s-a umilit începînd de la întruparea Sa.Isus era

Dumnezeu,avea natura lui Dumnezeu,totuși,El a renunțat la dreptul de a se

manifesta în mod vizibil ca Dumnezeu,în gloria Sa,luînd chip de rob,devenind o

făptură umană reală,dar fără păcat.A trăit la fel ca noi:s-a născut,a crescut, a

ascultat de părinți,s-a maturizat.A fost chinuit și în urma suferinței a murit.

Cîteva lucruri s-au întîmplat la umilirea lui Cristos.Într-un fel oarecare,gloria Sa

divină a fsot învăluită,dar nu abdicată.El a părăsit de bunăvoie bogățiile cerurilor și

a luat asupra Sa sărăcia omului.A luat trup omenesc,neglorificat,supus

slăbiciunii,durerii,ispitei și limitărilor.El a ales de bunăvoie să nu folosească

prerogativele Sale divine,cum sunt omnipotența,omniprezența și

omnisciența,pentru a-și ușura calea.El a ostenit,a călătorit din loc în loc, crescut în

înțelepciune.

El a fost dintotdeauna perfect și a renunțat la toate beneficiile Sale pentru a putea

înțelege creația.De aceea a fost umil și a trăit după îndemnurile primite de

Tatăl,pentru a demonstra că omul poate,dacă vrea să se sfințească.

Spunea un anonim: Luînd chipul unui rob,El s-a dezbrăcat pe Sine.Nu se

menționează nimic despre vreo abandonare a atributelor divine,a naturii divine sau

[6]

a chipului lui Dumnezeu,ci este doar formularea unui paradox divin:El s-a

dezbrăcat pe Sine luînd ceva la Sine,și anume modul de existență,natura și forma

unui slujitor sau a unui rob.La încarnarea Sa El a rămas în forma de Dumnezeu și

ca atare,El este Domn și Stăpînitor peste toate,dar El a acceptat de asemenea natura

unui slujitor ca parte a umanității Sale.

Chestiunea dezbrăcării de Sine sau kenosis a fost foarte discutată de-a lungul

istoriei bisericii.Sinodul de la Antiohia în 341a afirmat că Hristos S-a dezbrăcat pe

Sine de calitatea de a fi egal cu Dumnezeu,apărînd în mod clar dumnezeirea

completă a lui Hristos.În timpul Reformei discuția s-a centrat în jurul posibilității

ca Hristos să se fi dezbrăcat pe Sine de atributele omnipotenței,omniscienței și

omniprezenței fără ca dumnezeirea Sa inițială să fie afectată.

Dezbrăcarea de Sine a permis adăugarea naturii umane și n-a implicat în nici un

fel diminuarea dumnezeirii sau a utilizării atributelor dumnezeirii.A avut loc o

schimbare de forma,da nu de conținut a Ființei Divine.El n-a renunțat la

dumnezeire sau la utilizarea acelor atribute;El Si-a adaugat o natură umană.

[7]

3.CONCEPȚII GREȘITE ȘI EȘUĂRI ÎN ÎNȚELEGEREA DEZBRĂCĂRII

Mulți evangheliști și teologi în trecut cît și în prezent consideră că Hristos a

renunțat la toate sau la unele dintre atributele Sale.

Această concepție eronată afirmă că kenosis înseamnă că Domnul nostru a renunțat

la atributele dumnezeirii Sale sau cel puțin la atributele relative ale

omniprezenței,omnipotenței și omniscienței.Acest lucru este fals din punct de

vedere biblic,iar din punct de vedere teologic este imposibil.Dacă El a renunțat la

oricare dintre atribute,atunci a încetat să mai fie Dumnezeu în timpul vieții sale

pămîntești.În acest caz,El n-ar fi putut să spună ceea ce a spus în Ioan 10:30 și

anume că El și Tatăl sunt una în esență.Cristos nu s-a dezbrăcat pe Sine de nici

unul dintre aspectele dumnezeirii sale.

O altă concepție greșită este aceea că Isus a apărut ca un om,ascunzîndu-și

dumnezeirea.Acest lucru este mai puțin evident eretic,dar în esență neagă și el

dumnezeirea deplină a lui Hristos pentru că deghizarea implică o schimbare a

modului de existență a lui Hristos.Ea neagă faptul că Hristos a fost în același timp

Dumnezeu și om și dacă acest lucru este adevărat,atunci cum putea El să spună că

cine L-a văzut pe Tatăl?Această întreagă discuție este clarificată dacă ne aducem

aminte că relația și activitatea celor două naturi ale Domnului au de a face cu

doctrina unirii ipostatice.Doctrina kenosis se concentrează mai mult asupra faptului

întrupării Sale ca fiind necesară pentru moartea Sa.

[8]

CONCLUZIE

Isus Hristos este veșnic dintotdeauna și El este acela care s-a smerit ca eu sa pot trăi o veșnicie.A lăsat cerul și a murit ca un făcător de rele,în locul oamenilor.Isus a fost supus pînă la moarte și sper că am arătat destul de clar ce a făcut Isus pentru noi.Am făcut cunoștință cu termenul umilință,pentru a înțelege esența celor scrise ulterior.Am urmat cu prezentarea suferinței lui Isus,care a îndurat foarte multe dureri și batjocuri,însă nu și-a uitat nici pe un moment motivul pentru care a venit pe pămînt.

Ulterior am vorbit despre dezbrăcarea de Sine și am arătat că Isus nu a rămas fără puterea cerească,doar că El a renunțat să le folosească pentru a-și arpta smerenia și umilința cu care vroia El de fapt să răscumpere lumea.

Dumnezeu să ne ajute să fim umili și să ne dezbrăcăm de noi și să ne îmbrăcăm cu Hristos.

[9]

Bibliografie

1.Ryrie,Charles.C.Teologie elimentară,1993,277 p.

2.Piper,John.Ce pretinde Isus de la lume,editura Casa Cărții,Oradea,2011

3.Thiessen,Henry C.Prelegeri de teologie sistematică,1979,242 p.

4.Diferite surse baptiste

5.Internetul6.Revelația personală