UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEAA DDIINN BBUUCCUURREEŞŞTTII
FFAACCUULLTTAATTEEAA DDEE SSOOCCIIOOLLOOGGIIEE ŞŞII AASSIISSTTEENNŢŢĂĂ SSOOCCIIAALLĂĂ
RReezzuummaatt
TTEEZZĂĂ DDEE DDOOCCTTOORRAATT
CCOOMMUUNNIITTĂĂŢŢIILLEE RROOMMÂÂNNEEŞŞTTII DDIINN AAFFAARRAA GGRRAANNIIŢŢEELLOORR
ŢŢĂĂRRIIII
Coordonator ştiinţific: Profesor universitar dr. Pavel ABRAHAM
Doctorand: Petrişor Ionel DUMITRESCU
Iunie, 2010
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIȘOR Ionel DUMITRESCU
C U P R I N S
Capitolul 1 MIGRAŢIA – FENOMEN SOCIAL COMPLEX
1.1. Definirea migraţiei......................................................................................................1 1.2. Implicaţiile contemporane ale migraţiei..................................................................1 1.3. Emigrarea – determinante istorice, economice, politice, sociale,
culturale şi religioase .....................................................................................................2 1.4. Emigrarea în contextul globalizării ..................................................................2 1.4.1. Libera circulaţie a persoanelor .............................................................2
1.4.2. Globalizarea – speranţă sau deziluzie? ................................................3
1.4.3. Globalizarea – conflict sau armonie ? ..................................................3
1.4.4. Globalizarea – un altfel de colonialism? ..............................................3
11..44..55.. GGlloobbaalliizzaarreeaa şşii vviiiittoorruull ssuuvveerrnniittăăţţiiii nnaaţţiioonnaallee ..............................................................................44
1.5. EEmmiiggrraarreeaa,, tteerroorriissmmuull şşii ccrriimmaa oorrggaanniizzaattăă ................................................................................................................44 1.6. Concluzii ................................................................................................................4
Capitolul 2 EMIGRAREA ŞI STRUCTURAREA COMUNITĂŢILOR MIGRANŢILOR ÎN STRĂINĂTATE
2.1. Dimensiuni conceptuale ale comunităţilor........................................................5 2.2. Mecanisme de constituire a comunităţilor umane............................................5 2.3. Structurarea comunităţilor de migranţi............................................................5 2.4. Indicatori specifici comunităţilor de migranţi...................................................6
Capitolul 3
ISTORIA EMIGRAŢIEI ROMÂNE
3.1. Contextul emigrării românilor...........................................................................7 3.2. Etape ale emigrării românilor............................................................................7
3.2.1. Emigraţia între anii 1848-1928 ...........................................................7 3.2.2. Emigraţia între anii 1918–1944 ...........................................................7 3.2.3. Emigraţia după cel de-al doilea Război Mondial .................................7 3.2.4. Emigraţia între anii 1970-1990 .............................................................7 3.2.5. Emigraţia după anul 1990 .....................................................................7
3.3. Trăsăturile emigraţiei române.............................................................................8 3.3.1. Primul val de emigranţi .........................................................................8
3.3.2. Al doilea val de emigranţi .....................................................................8
3.3.3. Al treilea val de emigranţi .....................................................................9
3.3.4. Al patrulea val de emigranţi ..................................................................9
3.3.5. Al cincilea val de emigranţi ...................................................................9
3.3.6. Aspecte ale fenomenului..........................................................................10
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIȘOR Ionel DUMITRESCU
Capitolul 4 EMIGRAŢIA ŞI COMUNITĂŢILE ROMÂNEŞTI DIN STRĂINĂTATE
4.1. Contextul actual ................................................................................................11 4.1.1. Tipuri de emigrare .............................................................................11
4.2. Profilul şi destinaţiile emigranţilor ..................................................................11 4.3. Caracteristicile comunităţilor formate din imigranţi de origine română.....12 4.4. Relaţiile cu românii din afara graniţelor .........................................................12
Capitolul 5
ANALIZA COMUNITĂŢILOR ROMÂNEŞTI DIN AFARA GRANIȚELOR
5.1. Cadrul de referință al analizei comunităților românești din străinătate.......13 5.2. Dimensiunile comunităților românești din străinătate.....................................13
5.2.1. Dimensiunea demografică.....................................................................13 5.2.2. Dimensiunea socială..............................................................................13 5.2.3. Dimensiunea culturală……………………………….………………..14 5.2.4. Dimensiunea economică........................................................................14 5.2.5. Dimensiunea religioasă………………………………........…………..14
5.3. Comunităţile româneşti din afara graniţelor......................................................14 5.3.1. Comunităţile din jurul României...........................................................14 55..33..22.. CCoommuunniittăăţţiillee rroommâânneeşşttii ddee pprreettuuttiinnddeennii..................................................................................................1144
5.4. Progrese în procesul de revitalizare a comunităţilor româneşti din Străinătate…...........................................................................................................15
Capitolul 6
PROPUNERI DE CONSOLIDARE A RELAŢIEI STATULUI ROMÂN CU CETĂŢENII SĂI AFLAŢI ÎN AFARA GRANIŢELOR ŢĂRII
6.1. Viziunea integrativă a comunităților românești din străinătate................16
6.2. Obiectivele coagulării comunităților..............................................................16
6.3. Modalităţi principale de acţiune pentru activarea comunităților
românești...........................................................................................................17
6.4. Resursele necesare stimulării dezvoltării comunitare...................................17
6.5. Consideraţii finale şi propuneri.......................................................................17
Bibliografie .................................................................................................................................18
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
1
Capitolul 1
MIGRAŢIA – FENOMEN SOCIAL COMPLEX
1.1. Definirea migraţiei
Migraţia internaţională este un fenomen relativ nou pentru România contemporană şi probabil abia
perioada de după 1998 începe să definească tendinţele care vor căpăta stabilitate în viitor1.
Definiţia dată de Organizaţia Naţiunilor Unite termenului de „migrant” este foarte pertinentă: „orice
persoană care îşi schimbă teritoriul unde locuieşte de obicei”2. Astfel, în această categorie nu intră turiştii şi
oamenii de afaceri, deoarece călătoriile lor nu implică schimbarea locului obişnuit de rezidenţă. Statistic, populaţia
migratoare poate fi direct determinată în funcţie de numărul de străini care se găsesc într-o ţară: cei înregistraţi în
funcţie de ţara natală sau acel procent al populaţiei cu naţionalitate străină.
În planul ştiinţelor sociale, poate fi reţinută opinia profesorului V. Miftode care consideră că „migraţia
este o expresie spaţială a mobilităţii sociale" 3, apreciindu-se faptul că migraţia nu este o simplă deplasare în teritoriu
iar procesul nu este doar unul fizic, presupunând doar o schimbare a cadrului natural, ci unul complex, cu efecte
sociale.
În raport cu localitatea de destinaţie (sosire), respectiv de plecare (origine), se folosesc termenii de
imigrare şi emigrare:
• imigrarea: migraţie privită din punctul de vedere al localităţii de destinaţie (de obicei, în cadrul
migraţiei internaţionale). Persoanele cuprinse în acest flux migratoriu se numesc persoane imigrante
• emigrarea: migraţie privită din punctul de vedere al localităţii de plecare (de obicei, în cadrul
migraţiei internaţionale).
Mişcările migratorii au implicaţii profunde în cadrul societăţilor contemporane, identificându-se trei
paliere4 asupra cărora migraţiile produc efecte importante: efectele migraţiei asupra populaţiei de origine, asupra
populaţiei de destinaţie şi asupra migranţilor înşişi. Conform studiilor sociologice, există nenumărate consecinţe
pe care migraţiile le produc la nivelul acestor trei nivele dintr-o societate, dar nu vom menţiona decât pe cele mai
importante şi relevante5 cu privire la emigrare.
1.2. Implicaţiile contemporane ale migraţiei
În literatura ştiinţifică actuală, relaţia dintre migraţia internaţională şi globalizare este prezentată, în
general, într-o manieră simplificată şi incompletă. Cele mai multe abordări ale globalizării s-au limitat doar la o
parte a fenomenului sau la un singur punct de vedere, cum ar fi raporturile dintre globalizarea economică (comerţ,
turism şi comunicaţii în expansiune) şi intensificarea migraţiei internaţionale. Astfel, nu au fost evidenţiate, de
exemplu, temerile ţărilor gazdă provocate de pierderile de locuri de muncă în defavoarea propriilor cetăţeni,
transformările culturale atribuite globalizării şi nici strategiile pe care anumite state le-au pus în aplicare pentru a
limita şi controla fenomenul migraţiei internaţionale.
1 Vezi Sandu D. Editura All., 2004 Cultură şi experienţă de migraţie în satele României, Sociologie Românească, 3/2004, pp.179-202 2 Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), „International migration, economic development and policy”, Banca Mondială, Washington DC, 2007, p. 19 3 Miftode, V., 1984, Elemente de sociologie rurală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 4 Lazăr Vlăsceanu, Cătălin ZAMFIR, „Dicţionar sociologie”, ediţia online: http://www.dictsociologie.netfirms.com/M/Termeni/migratie.htm 5 David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt, op. cit., pp. 332-334
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
2
1.3. Emigrarea – determinante istorice, economice, politice, sociale, culturale şi religioase
Lucrarea de faţă îşi propune să facă o prezentare grupată a situaţiei istorice şi actuale a comunităţilor
româneşti din afara graniţelor. Relaţiile cu românii de pretutindeni, păstrarea identităţii naţionale şi culturale
constituie o datorie constituţională şi un obiectiv principal permanent al politicii noastre externe.
Atât prin definiţia termenului, cât şi prin aplicaţia lui concretă în istoria umanităţii, emigraţia reprezintă o
opţiune pentru fiecare persoană.
Exil, emigraţie, diasporă - sunt cuvinte care exprimă o anumită situaţie în care s-au aflat sau se află încă
o parte dintre români în diferite perioade ale istoriei noastre naţionale, respectiv cea de părăsire a ţării natale din
varii motive: politice, economice sau de altă natură, stabilindu-se în alte ţări care le ofereau condiţii pentru
satisfacerea nevoilor lor de afirmare şi exprimare liberă.
Prin migraţiile populaţiilor umane (exoduri) înţelegem acele deplasări în masă lipsite de elementul
privării de libertate, care intervine în cazul migraţiilor controlate de stat şi sunt cunoscute ca deportări sau
colonizări forţate.
Pentru a contura starea în care se află o persoană care a ales să locuiască în altă ţară decât ţara de origine,
subliniez importanţa folosirii corecte a termenilor, „emigrantul6” este persoana care emigrează. „A emigra”
reprezintă acţiunea de părăsire a patriei pentru a se stabili în altă ţară, a se expatria. Conform aceleasi surse,
„imigrant” este persoana care imigrează. A imigra înseamnă a intra într-o ţara străină pentru a se stabili.
După sfârşitul celui de-al doilea război mondial, ţările europene au experimentat patru perioade
principale de migraţie7.
a) Migraţia forţei de muncă şi reconstrucţia Europei: perioada 1950-1970
b) Perioada crizelor economice: 1970 – prima jumătate a anilor ’80
c) Diversificarea ţărilor gazdă şi de origine şi creşterea numărului solicitanţilor de azil, refugiaţilor şi
minorităţilor etnice.
d) Migraţia forţei de muncă „preferenţială”. Creşterea migraţii ilegale
1.4. Emigrarea în contextul globalizării
Evenimentul care a avut poate cea mai puternică înrâurire asupra declanşării explozive a procesului
globalizării a fost sfârşitul războiului rece şi, odată cu el, al lumii bipolare. Astfel a dispărut bariera pe care
antagonismul ideologic o ridica împotriva tendinţei unificatoare a globalizării.
Globalizarea a deschis larg cadrul colaborării internaţionale oferind posibilităţi nemaiîntâlnite până acum
pentru circulaţia persoanelor, mărfurilor, capitalului şi serviciilor.
1.4.1. Libera circulaţie a persoanelor
Libera circulaţie a persoanelor este consacrată în dreptul internaţional. Normele juridice internaţionale
care guvernează libera circulaţie a persoanelor şi dreptul acestora de a-şi alege ţara de domiciliu şi locul de muncă.
6 Dicţionarul Enciclopedic editat în anul 1996 de Editura Enciclopedică 7 Tudorache, Carmen, Evoluția fenomenului migrației în Europa, Economie Teoretică și Aplicată, București, 6/2006 (501), pp. 95-97
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
3
În conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Constituţia României: ”Dreptul la liberă circulaţie al
cetăţenilor români, în ţară şi străinătate, este garantat. Fiecărui cetăţean român îi este asigurat dreptul de a-şi
stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.”
Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului permit dezvoltarea şi utilizarea pe deplin a calităţilor
umane, inteligenţei, talentului şi conştiinţei şi a exprimării nevoilor spirituale. Acestea se bazează pe dorinţa
omului de a trăi într-o lume în care demnitatea şi bunăstarea fiecărei persoane se poate bucura de respect şi
protecţie.
După cum enunţa Declaraţia Universală a Drepturilor Omului8 respectarea drepturilor omului şi a
demnităţii umane reprezintă „fundamentul libertăţii, justiţiei şi păcii în lume”.
1.4.2. Globalizarea – speranţă sau deziluzie?
Epoca globalizării reclamă în mod impetuos o abordare cu totul nouă a problemelor internaţionale. În
acest sens se înscriu şi eforturile de creare a unui sistem global de contracarare a noilor ameninţări şi provocări,
între care principala provocare o constituie terorismul internaţional.
În Declaraţia adoptată la Adunarea Mileniului, în septembrie 2000, la New York, şefi de stat şi de guvern
au reafirmat "ataşamentul lor faţă de scopurile şi Carta O.N.U., care şi-au demonstrat actualitatea şi caracterul
lor universal". Acest lucru este de importanţă principală, întrucât Carta O.N.U. reprezintă tocmai coloana
vertebrală a dreptului internaţional, iar O.N.U. garanţia ordinii legale în lume.
La baza întregului sistem de relaţii internaţionale trebuie să stea nu "dreptul forţei", ci "forţa dreptului".
Principiul egalităţii suverane oferă statelor posibilitatea de a manifesta bunăvoinţă, de a colabora cu comunitatea
mondială. Între altele, doctrinele "intervenţiei umanitare" şi "suveranităţii limitate" presupun în mod evident
inegalitate şi arbitrar în relaţiile dintre state. Este clar că ele nu sunt destinate pentru a fi folosite împotriva ţărilor
celor mai bogate şi mai puternice din punct de vedere economic.
1.4.3. Globalizarea – conflict sau armonie?
După ce secolul al XIX-lea a fost dominat de conflicte naţionale, iar secolul XX de cele ideologice,
evoluţia cauzalităţii stărilor de conflict a ajuns la un strat mai profund, unde valorile definitorii pentru o civilizaţie
sau alta sunt cele care îi opun pe oameni unii altora şi îi fac să accepte moartea pentru a le apăra şi impune în faţa
adversarilor.
Privit din perspectiva rentabilităţii, procesul globalizării are nenumărate valenţe pozitive. El mobilizează
şi valorifică superior resursele, asigură o democratizare sporită a consumului şi favorizează un tratament global al
crizelor. Poate introduce un plus de raţionalitate în folosirea resurselor şi un acces mai facil la cunoaştere,
informaţie şi bunăstare.
1.4.4. Globalizarea – un altfel de colonialism?
Dezvoltarea de-a lungul istoriei a marilor puteri a fost legată întotdeauna de procesul de expansiune pe
spaţii largi şi fenomenul de creştere a forţei şi influenţei s-a manifestat atâta vreme cât ele au putut, pe de o parte,
să menţină ritmul expansiunii şi pe de altă parte, să facă faţă tendinţelor de expansiune a altor puteri pe aceleaşi
8 Adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
4
spaţii, părea să devină evident că soluţii pentru noua criză de sistem nu putea să mai apară în configuraţia
strategică proiectată şi pusă în practică în lume şi în special în Europa la sfârşitul ultimei conflagraţii planetare.
Se punea problema absorbirii crizei şi a rezolvării într-un fel a dezvoltării marilor puteri occidentale
printr-o nouă expansiune pe spaţii largi, ceea ce presupune, practic, o nouă “colonizare”. Şi cum, în lumea de
astăzi, nu ar mai fi de conceput nici o colonizare ca cea realizată de conchistadori şi nici măcar una de tipul
“goanei spre vest” din America secolului trecut, era necesară o abordare total nouă procesului de “colonizare”. În
acest caz nu era vorba numai de un nou tip de abordare teoretică, conceptuală, ci şi de o nouă modalitate de
“ambalare” a colonizării de tip nou, astfel încât să pară atractivă şi pentru cei “colonizaţi”. Lucru cu atât mai
important cu cât, de această dată ţinta nu o mai reprezentau teritorii practic virgine şi o populaţie alcătuită din
triburi analfabete, ci ţări europene cu niveluri de dezvoltare economică şi culturală perfect compatibile cu cele ale
ţărilor occidentale.
1.4.5. Globalizarea şi viitorul suvernităţii naţionale
Între subiectele de drept internaţional, statele au un loc preponderent, fiind calificate ca subiecte
principale, în raport cu alte entităţi nestatale considerate în categoria subiectelor de drept internaţional. Statele au
fost calificate drept subiecte universale, în sensul că îşi exercită drepturi şi îşi asumă obligaţii în orice domeniu al
relaţiilor internaţionale, precum şi ca subiecte tipice şi premondiale ale dreptului internaţional..
Cea mai completă definiţie a noţiunii de stat a fost dată de Tratatul de la Montevideo, din anul 1933,
dintre S.U.A. şi statele latino-americane cu privire la drepturile şi obligaţiile statelor. Potrivit primului articol al
tratatului “Statul este un subiect de drept internaţional care posedă următoarele caracteristici: a) populaţie; b) un
teritoriu; c) un guvern; d) capacitatea de a intra în relaţii cu alte state”.
Globalizarea cere tot mai multă mobilitate, adaptarea mijloacelor şi structurilor, deschidere, iar
diversitatea opiniilor, încurajarea schimburilor reciproce şi circulaţia liberă a persoanelor în toate sensurile, pot
contribui esenţial la construcţia societăţii umane a mileniului trei.În consecinţă, fenomenul globalizării implică
renunţarea de către statele membre ale Uniunii Europene la o parte din atributele lor suverane.
1.5. EEmmiiggrraarreeaa,, tteerroorriissmmuull şşii ccrriimmaa oorrggaanniizzaattăă
Devine tot mai evident faptul că eforturile naţionale şi internaţionale de combatere a crimei organizate şi
terorismului nu reuşesc să ţină pasul cu inventivitatea, evoluţia permanentă, caracterul de periculozitate şi de
penetrare tot mai profundă a organizaţiilor criminale.
În general, organele judiciare angajate în lupta împotriva crimei organizate trebuie să depăşească o
multitudine de bariere economice, financiare, legislative, lingvistice şi sociale şi trebuie întotdeauna să respecte
principiile fundamentale cum ar fi judecarea corectă şi alte drepturi civile.
1.6. Concluzii
a) Globalizarea a accelerat ritmul emigrării.
b) Fenomenul globalizării a făcut vizibilă mai bine ca niciodată discrepanţa dintre ţările sărace şi ţările
bogate.
c) Globalizarea a permis oamenilor să călătorească mai mult, în scopuri profesionale, dându-le ocazia
destul de frecvent să-şi stabilească domiciliul în alte ţări.
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
5
Capitolul 2
EMIGRAREA ŞI STRUCTURAREA COMUNITĂŢILOR MIGRANŢILOR ÎN STRĂINĂTATE
2.1. Dimensiuni conceptuale ale comunităţilor
În orice dezbatere asupra comunităţilor umane se folosesc o serie de termeni sau noţiuni desemnate să
acopere conceptual ceea ce ar putea defini comunitatea care face obiectul analizei. De foarte multe ori, absenţa
unei clarificări terminologice a dat naştere unor discuţii sterile sau care s-au concentrat asupra unor ţinte false. De
asemenea, s-a putut observa diluarea şi abstractizarea noţiunii de comunitate prin includerea sau excluderea unor
grupuri sau structuri care au existat permanent în cadrul colectivităţilor umane. I. Precupeţu 9 a realizat o
incursiune în tipologia abordărilor metodologice utilizate în cercetarea comunităţilor şi a observat că ultimele
decenii s-au caracterizat printr-o deplasare a accentului dinspre noţiunea de comunitate înţeleasă ca relaţie înspre
cea descrisă ca “loc”, “organizare”. Dimensiunile sistemului sociologic promovat de Dimitrie Gusti au marcat
evoluţia ulterioară a sociologilor români, ideile sale fiind sintetizate şi prezentate de M. Larionescu10.
2.2. Mecanisme de constituire a comunităţilor umane
Caracteristicile comunităţii indică o parte din motivaţia care a stat la baza studierii diferitelor aspecte ale
acesteia de numeroase discipline: istorie, sociologie, antropologie, psihologie, economie, administraţie publică,
planificare urbană, religie.
Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze procesul dezvoltării din comunităţile locale care sunt definite
atât prin atribute geografice cât şi prin cele funcţionale. Deşi accentul în definirea comunităţii nu mai este pus pe
localizarea geografică a acesteia, ci pe valorile împărtăşite şi interacţiunea membrilor, consider că procesul de
dezvoltare este influenţat de elementele spaţiale care-i conferă o anumită specificitate, dar şi de participarea
membrilor acestora la activităţile colective.
2.3. Structurarea comunităţilor de migranţi
Dezvoltarea comunitară, în contextul confruntării cu globalizarea puterii economice, extinderea sărăciei,
hegemonia pieţei libere, creşterea conflictelor rezultate din combinaţii de rasă, frontiere, cultură, religie,
globalizarea şi realinierea puterii politice şi a dezvoltării rapide a comunicării globale, se defineşte a fi:
• o metodă de a lucra cu oamenii, care porneşte de la nevoile şi aspiraţiile acestora;
9 Precupeţu, Iuliana, “Dezvoltare comunitară în spaţiul socio-cultural românesc”, în Jurnalul practicilor pozitive comunitare, nr. 1-2/2001, p. 11-23 10 Maria Larionescu, “Şcoala sociologică de la Bucureşti-Tradiţie şi actualitate”, Editura Universităţii Bucureşti, 1996
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
6
• o provocare la formele existente ale organizării politice, care se bazează pe organizarea
centralizată;
• o provocare într-o lume postmodernă în care valorile dreptăţii, solidarităţii, cetăţeniei şi societăţii
fără clase sunt ameninţate ca urmare a restructurării economice şi a fragmentării statului bunăstării, a
insecurităţii şi competiţiei în numele libertăţii individuale.
Astfel, o persoană poate fi născută într-un teritoriu, dar poate fi calificat drept străin dacă are părinţi
străini sau invers: o persoană născută poate fi considerată cetăţean naţional, dar caracterizat drept străin dacă este
născut peste hotarele acelui stat. Se poate constata că există o varietate a criteriilor naţionale în ceea ce priveşte
definirea condiţiei de imigrant în cadrul statelor lumii.
2.4. Indicatori specifici comunităţilor de migranţi
Indicatorii sociali trebuie să măsoare structura, funcţionalitatea şi calitatea condiţiilor de viaţă (mediul
înconjurător, locuire, servicii de sănătate, educaţie, relaţiile sociale, servicii sociale, menajul gospodăriei, resursele
economice, ocuparea forţei de muncă), dar şi percepţia (satisfacţia/insatisfacţia) acestora în rândul populaţiei.
Un scop important al acestor indicatori este şi oferirea unor date statistice consistente care să poată fi
comparabile la nivel internaţional. Astfel pentru selectarea indicatorilor sociali utilizaţi într-un anumit domeniu se
au în vedere o serie de criterii cum ar fi: valoarea informativă a indicatorilor, relevanţa acestora pentru activitatea
practică la diferite niveluri de organizare socială, existenţa bazei informaţionale sau posibilitatea creării ei pentru
respectivii indicatori, posibilitatea culegerii de date care să permită obţinerea informaţiilor pentru acei indicatori,
posibilitatea asamblării indicatorilor într-un sistem.
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
7
Capitolul 3
ISTORIA EMIGRAŢIEI ROMÂNE
3.1. Contextul emigrării românilor
Începând cu Mihai Viteazul, ideea unirii tuturor românilor care vorbeau aceeaşi limbă a fost exprimată şi
susţinută de toţi reprezentanţii autentici ai poporului român, precum: Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie
Cantemir, Tudor Vladimirescu, Simion Bărnuţiu, Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri,
Alexandru Ioan Cuza şi mulţi alţii care au reuşit să realizeze unirea românilor şi, apoi, să menţină unitatea noului
stat.
Ideea unităţii la români a existat încă de la naşterea poporului român şi ea a fost “scânteia care a întreţinut
în sufletul său focul sacru al valorilor sale” morale şi naţionale, care l-a ajutat să-şi păstreze limba, obiceiurile şi
credinţa. Românii au comunicat şi s-au ajutat în timpul marilor încercări ale istoriei.
Teritoriul actual al României, împreună cu regiunile pierdute în urma agresiunii stalinisto-hitleriste din
anii 1939-1940, ca tot unitar sub aspect geografic, economic şi spiritual, constituie nucleul la care, frământata
istorie europeană a mileniului nostru a redus spaţiul etnogenetic românesc.
3.2. Etape ale emigrării românilor
3.2.1. Emigraţia între anii 1848-1928 este analizată cu privire la
A. Românii în Europa şi
B. Românii în America
3.2.2. Emigraţia între anii 1918–1944
După primul Război Mondial s-a creat un cadru politic pentru evoluţia societăţii româneşti, s-au deschis
noi perspective pentru dezvoltarea ţării precum şi a românilor din ţară şi străinătate.
3.2.3. Emigraţia după cel de-al doilea Război Mondial
După înfrângerea Germaniei hitleriste o mare parte dintre membrii Mişcării Legionare au emigrat în
Germania Occidentală şi în Austria. După o perioadă scurtă, mulţi dintre aceştia s-au împrăştiat prin alte ţări
europene – Franţa, Italia şi Spania. Din aceste ţări o parte dintre ei au emigrat în S.U.A., Canada şi America de
Sud, în special în Argentina şi Brazilia.
3.2.4. Emigraţia între anii 1970-1990
După o perioadă de ,,dezgheţ'' post-stalinistă, regimul comunist din România şi-a intensificat, din nou,
latura represivă, astfel că, după 1970 (chiar până la sfârşitul deceniului următor), se constată sosirea unui nou val
de emigranţi din România.
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
8
3.2.5. Emigraţia după anul 1990
După evenimentele controversate din decembrie 1989 se constată apariţia unui nou val de emigranţi
români. Caracteristica principală a emigraţiei faţă de cele anterioare este extrema diversitate pe vârste (20-70 de
ani) şi profesii, cele mai multe intelectuale dar şi unele legate de diverse meserii. Motivaţia acestui ultim val de
emigranţi este de ordin politic, dublată şi de una acut economică.
Elemente specifice, practic generale, care caracterizează în prezent comunităţile româneşti din afara
graniţelor ţării:
a) între membrii comunităţilor clasice şi cei ai noii comunităţii, în majoritatea cazurilor, nu s-a stabilit o
comunicare permanentă, sistematică; această situaţie poate fi asimilată conflictului dintre generaţii, caracterizat
prin mentalităţi, preocupări şi psihologii diferite, greu de reconciliat;
b) aceeaşi cvasi-absenţă a unor legături solide se constată şi între comunităţile originarilor din România
(saşi, şvabi, evrei, polonezi etc.) şi românească (clasică şi nouă);
c) comunităţile româneşti au puţine informaţii unele despre altele, iar autorităţile şi opinia publică din
ţările lor de reşedinţă nu cunosc, de regulă, decât evenimentele negative în care sunt implicaţi conaţionalii noştrii;
d) noua comunitate românească, formată, în cea mai mare parte, din persoane tinere sau de vârstă medie
(vârsta acestora se situează între 20 şi 45 de ani), este structurată, de regulă, pe segmente socio-profesionale distincte
care, de cele mai multe ori, nu vin în contact unele cu altele;
e) numărul cetăţenilor români cu drept de vot care se prezintă la urne în străinătate cu ocazia alegerilor
generale şi referendumurilor din România este extrem de redus în raport cu numărul celor care au acest drept
(estimat la mult peste un milion); aceeaşi situaţie se înregistrează şi cu ocazia alegerilor locale la care imigranţii au
dreptul să participe în ţările lor de reşedinţă; în acest sens este semnificativ că, la alegerile generale din
noiembrie/decembrie 2004, la secţiile de votare din străinătate s-au prezentat numai cca. 40.000 de români;
f) în jurul comunităţilor de români, este în plină dezvoltare o întreagă reţea de servicii specifice: transferuri
valutare, transport de marfă direct la domiciliul din România, transport de persoane, oferte de serviciu, cursuri de
învăţare a limbii statului de reşedinţă ş.a.;
g) reflexul vieţii asociative al românilor din străinătate este în formare, neexistând încă, peste tot, asociaţii
puternice, care să pledeze în favoarea recunoaşterii drepturilor de bază ale membrilor lor;
h) frecvent, imigranţii români nu cunosc principalele obligaţii ce le revin în ţara în care şi-au stabilit
domiciliul, de unde rezultă, adesea, încălcări ale prevederilor legale şi reglementărilor locale din regiunea unde
locuiesc şi, implicit, o creştere a infracţionalităţii;
i) elementul coagulant al noilor comunităţi, îndeosebi în perioada imediată de după sosire, când
raporturile formale cu autorităţile noului stat de reşedinţă sunt dificile, îl constituie biserica; deschiderea de noi
parohii româneşti este un fenomen frecvent; din acest motiv există o cerere insistentă din partea credincioşilor
români de a se construi biserici româneşti (Italia, Spania, Portugalia, Franţa, Germania ş.a.);
j) majoritatea românilor stabiliţi temporar sau definitiv în străinătate sunt bine integraţi în noua societate
şi sunt apreciaţi pentru ceea ce fac şi cum se comportă; totuşi, o parte redusă dintre aceştia sunt implicaţi în acte
antisociale şi infracţiuni, adesea penale; acestea constituie una din cauzele principale care afectează imaginea
României în străinătate, îndeosebi în statele membre ale Uniunii Europene (Italia, Spania, Franţa ş.a.); s-a creat
chiar tendinţa de a se considera, în mod „automat", că imigranţii care săvârşesc astfel de acte sunt români.
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
9
3.3. Trăsăturile emigraţiei române
3.3.1. Primul val de emigranţi
A fost constituit între anii 1848 şi 1928. Cei ajunşi în America erau în marea majoritate plugari, lipsiţi de
instrucţie, dar dârji şi harnici, hotărâţi să-şi facă un rost prin munca neobosită în noua lor ţară, lucrând la început,
pentru a-şi face rost de bani în vederea cumpărării uneltelor agricole trebuincioase, la construcţia de căi ferate; cu
timpul ei au întemeiat sate, unele cu nume româneşti (Boian şi Ispas în Alberta), ori s-au mutat, după ce au strâns
oarecare avere, în oraşe: Regina, Limerick, Dysart, Kayville, Flintoft şi Canora în Saskatchewan, Inglis în
Manitoba. Tot din această perioadă datează şi primele prezenţe româneşti în Quebec, în special în Montreal. În
1908, la Montreal trăiau 80 de români.
3.3.2. Al doilea val de emigranţi
Nu a fost, însă, foarte consistent. Periodizarea nu poate fi stabilită cu rigurozitate, dar, în orice caz, 1929
este anul în care guvernul canadian a impus restricţii severe în faţa emigranţilor, din pricina secetei care bântuia în
vestul Canadei. Marea criză care a urmat a diminuat şi mai mult numărul emigranţilor din România. Dacă între
anii 1925-1926 numai în Canada au emigrat 3.652 de persoane, dintre care unii vor fi aparţinut minorităţilor
naţionale din România, în schimb, pentru toată perioada cuprinsă între cele două războaie mondiale, numărul
românilor plecaţi către America nu a depăşit 20.000.
Emigranţii români aparţinând celui de-al doilea val erau, mai ales, rude sau prieteni ai celor stabiliţi de
mai multă vreme în America şi, deşi o mare parte a lor s-a îndreptat tot către agricultură, trebuie notat, totuşi, că
mulţi au reuşit să obţină şi unele slujbe bine plătite în comerţ sau în profesii care le-au îngăduit să intre în rândurile
clasei de mijloc. Comunitatea românească, alcătuită din emigranţii primului şi celui de-al doilea val, număra
numai în Canada, în anul 1931, circa 30.000 de persoane. Ca urmare a stopării emigraţiei de către guvernul
canadian, numărul lor a scăzut în 1941 la aproximativ 25.000 de persoane.
3.3.3. Al treilea val de emigranţi (1945-1955)
Sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial consemnează şi începutul unui al treilea val de emigranţi
români. Cei mai mulţi aveau o formaţie şcolară temeinică, proveneau din oraşe şi erau dispuşi să accepte, iniţial,
orice muncă, urmând să pătrundă abia mai târziu în domeniile de activitate pentru care erau pregătiţi şi aveau
experienţă.
Motivaţia lor era preponderent politică. Românii emigranţi din al treilea val aparţineau categoriilor
sociale persecutate cu înverşunare de dictatura comunistă instalată în ţară prin forţa armatei sovietice. Ei au
conferit comunităţilor româneşti un militantism radical, justificat şi de încercările regimului comunist de a o
controla şi manipula pe căi diversioniste. Primul val de emigranţi de după cel de-al doilea Război Mondial a
consolidat opera înaintaşilor şi, integrându-se în noua societate canadiană, a diversificat totodată activitatea
comunităţilor româneşti, sensibilizând conştiinţele la realităţile dramatice din România.
3.3.4. Al patrulea val de emigranţi
După o perioadă de ,,dezgheţ'' post-stalinistă, regimul comunist din România şi-a intensificat, din nou,
latura represivă, astfel că, după 1970, chiar până la sfârşitul deceniului următor, se constată sosirea celui de-al
patrulea val de emigranţi din România. Mulţi dintre aceştia îşi petrecuseră copilăria şi adolescenţa sub regimul
comunist. Avuseseră acces la şcoli, erau informaţi despre ce se petrecea în lume şi cunoşteau neajunsurile
sistemului comunist. Persecutaţi deîndată ce îndrăzneau să spargă, prin criticile lor, carapacea festivistă a
propagandei oficiale, ei au ales calea exilului şi a refugiului.
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
10
3.3.5. Al cincilea val de emigranţi
După evenimentele din decembrie 1989 se constată apariţia unui nou val de emigranţi români.
Caracteristica lui principală faţă de cele anterioare este extrema diversitate pe vârste (20-70 de ani) şi profesii, cele
mai multe intelectuale dar şi unele legate de diverse meserii. Motivaţia acestui ultim val de emigranţi continuă să
rămână politică, dar ea este dublată şi de una acut economică.
România traversează o acută criză economică, socială şi politică, parţial inerentă etapei de tranziţie la
economia de piaţă, dar adâncită de abuzurile şi corupţia unei administraţii care doreşte să păstreze pentru ea
privilegiile fostului regim socialist pe care l-a criticat vehement. Ca atare, o mare parte a intelectualităţii,
dezamăgită de eşecul idealurilor revoluţiei, încearcă să-şi afle într-o patrie adoptivă sentimentul de libertate, pe
care în ţară nu l-au cunoscut nici înainte şi nici după căderea regimului socialist.
3.3.6. Aspecte ale fenomenului
Pozitive:
a) adaptarea accelerată a forţei de muncă româneşti mediu calificată la rigorile organizatorice şi de
calitate ale spaţiului european comunitar;
b) intrarea continuă în ţară, de mai mulţi ani, a unor sume importante de valută (cca. 2,5-3 miliarde euro,
anual);
c) aprecierea pozitivă, de către antreprenorii europeni, a nivelului înalt de calificare al meseriaşilor
români;
d) participarea, redusă pentru moment, a cetăţenilor români, legal stabiliţi, la viaţa democratică (inclusiv
alegeri) pe plan local, în noua ţară de reşedinţă;
e) tendinţa de a investi banii economisiţi în România (case, alte proprietăţi, terenuri) sau în schimburile
economice şi comerciale bilaterale etc.
Negative:
a) afectează direct imaginea ţării noastre. Comportamentele antisociale şi infracţiunile, raportate la numărul
mare de imigranţi români, sunt foarte vizibile, având un impact negativ în rândul opiniei publice pe plan local şi
naţional, în ţara de reşedinţă; multe dintre aceste infracţiuni devin penale tocmai din cauza nivelului redus de
educaţie, a necunoaşterii limbii şi, mai ales, a prevederilor legislaţiei europene în materie de imigraţie; treptat,
acestea trec în zona marii criminalităţi (prostituţie, trafic ilicit de bunuri şi persoane, furturi, corupţie), afectând
grav percepţia României în străinătate.
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
11
Capitolul 4
EMIGRAŢIA ŞI COMUNITĂŢILE ROMÂNEŞTI DIN STRĂINĂTATE
4.1. Contextul actual
După căderea regimului comunist, situaţia s-a schimbat radical, nemaifiind folosite metodele utilizate
până atunci. Perioada ce a urmat a fost caracterizată de un haos general la nivelul tuturor instituţiilor statului, fără
a se arăta cu claritate germenii noii orânduiri sociale ce avea să se contureze mulţi ani după.
Această periodă s-a caracterizat prin tulburări grave ale societăţii în interior, fond pe care mulţi români,
profitând de deschiderea frontierelor, au ales calea emigrării.
Despre relaţiile statului cu românii din străinătate nici nu a mai putut fi vorba, fiecare cetăţean încercând
ca o dată ajuns în străinătate să se descurce pe cont propriu.
Un rol esenţial în reuşita românilor în emigraţie l-au avut familiile sau prietenii aflaţi în ţara de adopţie.
Emigrarea masivă din România, care a început după prăbuşirea comunismului, în anul 1989, şi s-a
intensificat după aderarea ţării la Uniunea Europeană, în anul 2007, a creat o generaţie de "orfani ai căpşunilor".
Economiştii avertizează că beneficiile muncii în străinătate s-ar putea dovedi de scurtă durată, mai ales pe
fondul crizei economice, care forţează mulţi imigranţi să se întoarcă în ţările de origine. Zeci de mii de români şi-
au pierdut deja locurile de muncă în Spania şi Italia, iar îngrijorările privind problemele pe care le-ar presupune
întoarcerea masivă a acestora pentru economia românească instabilă devin tot mai acute11.
4.1.2. Tipuri de emigrare
A. Emigrarea umanitară (azil, refugiere);
B. Emigrarea oamenilor de afaceri sau a investitorilor;
C. Emigrarea prin sponsorizare;
D. Emigrarea prin contract de muncă;
E. Emigrarea persoanelor independente.
4.2. Profilul şi destinaţiile emigranţilor
În general, românii care pleacă în străinătate reprezintă o forţă de muncă competitivă, bine instruită.
Absolvenţii învăţământului superior reprezintă circa 10-12% din totalul persoanelor emigrate legal, iar peste un
sfert dintre acestea sunt absolvente ale învăţământului liceal şi postliceal12. Emigranţii cu studii profesionale şi
tehnice reprezintă aproximativ 9%, în timp ce mai puţin de o treime din totalul emigranţilor o deţin persoanele
care au absolvit doar şcoala primară sau gimnaziul.
Emigranţii fac parte, de regulă, din trei mari categorii de forţă de muncă. Primul segment este reprezentat
de forţa de muncă de înaltă calificare, din categoria de vârstă 25-40 de ani, cu competenţe în domenii de vârf ale
ştiinţei şi tehnologiei şi în unele domenii precum învăţământul şi sănătatea. Apoi, este forţa de muncă cu un nivel
11 conform MEDIAFAX, 15 februarie 2009
12 Potrivit studiului Academiei Române din anul 2007 intitulat “Declinul demografic al României’’
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
12
mediu de calificare, cu specializări care acoperă domeniile: construcţii (Germania, Israel), sănătate (Italia, SUA,
Canada, Elveţia), hotelier, alimentaţie publică (în special piaţa occidentală). Urmează forţa de muncă necalificată
sau semicalificată - în activităţi din agricultură, salubritate, construcţii (Spania, Portugalia, Grecia). Potrivit
studiului menţionat, migraţia este selectivă - pleacă, în general, tineri şi un segment de forţă de muncă valoroasă.
Deschiderea pieţei muncii din Europa va continua să reducă numărul de persoane active, care rămân să lucreze în
România, se apreciază în studiu. S-a emigrat, mai ales, din zone monoindustriale, în care s-au făcut multe
disponibilizări, iar cei incluşi în astfel de programe nu au avut alternativă de angajare. Ajunşi în străinătate au
făcut munci sub nivelul lor de calificare.
4.3. Caracteristicile comunităţilor formate din imigranţi de origine română
Viaţa comunităţilor româneşti se desfăşoară, cu preponderenţă, în jurul bisericilor, unde se manifestă
autoritatea morală şi spirituală a preotului. Credinţa comună constituie elementul de coeziune, iar problemele
financiar-administrative, care trebuie rezolvate pentru funcţionarea instituţiei sunt privite cu responsabilitate.
Sunt remarcabile eforturile unor comunităţi care pe măsură ce se încheagă şi se constituie în noi parohii
româneşti, se mobilizează pentru construirea unei biserici, sau eforturile comunităţilor mai vechi care, la un
moment dat simt nevoia construirii unei noi biserici.
Cu toate acestea nu lipsesc nici disensiunile şi sciziunile, existând cazuri de divizări ale unor parohii,
separări şi constituiri de noi parohii numai datorită neînţelegerilor dintre credincioşi. Şi aici merită reflectată
situaţia existentă în America unde sunt prezente două episcopate ortodoxe româneşti.
Participarea românilor la viaţa politică şi socială a ţărilor în care trăiesc este, în general, lipsită de
pregnanţă. Sunt rare cazurile în care membrii comunităţilor române s-au afirmat, cu succes, în viaţa politică şi
socială locală.
4.4. Relaţiile cu românii din afara graniţelor
Guvernul României prin Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni elaborează şi aplică
politica în domeniul relaţiilor cu românii de pretutindeni, în conformitate cu obiectivele majore de politică externă
ale României şi cu programul de guvernare.
Strategia naţională privind relaţiile cu românii de pretutindeni are la bază principiul identificării soluţiilor
adecvate situaţiilor particulare existente în cadrul comunităţilor româneşti din vecinătatea României şi din
emigraţie sau ale originarilor din ţara noastră.
Scopul tuturor programelor derulate de Guvern este păstrarea şi afirmarea identităţii etnice, culturale,
lingvistice şi religioase a românilor din statele vecine, conform standardelor internaţionale în materie şi întărirea
legăturilor dintre România şi comunităţile româneşti din emigraţie.
Având la bază parteneriatul instituţional trilateral – diplomaţia românească, organizaţiile românilor din
străinătate şi organismele statelor de cetăţenie sau reşedinţă - acţiunile Guvernului României vizează, în
ansamblu, creşterea vizibilităţii comunităţilor româneşti în societăţile în care acestea există. Un alt obiectiv al
demersurilor politico-diplomatice este consolidarea statutului şi a imaginii României în comunităţile europeană şi
euro-atlantică.
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
13
Capitolul 5
ANALIZA COMUNITĂŢILOR ROMÂNEŞTI DIN AFARA GRANIŢELOR
5.1. Cadrul de referinţă al analizei comunităţilor româneşti din străinătate
Participarea este procesul de luare a deciziei şi rezolvare a problemelor prin implicarea indivizilor şi a
grupurilor de interese care acţionează pentru crearea binelui comun al celor afectaţi de decizie. Astfel, putem
spune că este un proces de capacitare a cetăţenilor şi grupurilor de interese, care le oferă posibilitatea de a face
propriile analize, de a prelua comanda, de a câştiga încredere şi de a adopta propriile lor decizii.
În practica relaţiilor comunităţilor de români din afara graniţelor ţării se întâlnesc două tipuri de
participare publică:
A. participarea directă. Conceptul de participare directă se referă la capacitatea oamenilor de a
influenţa deciziile de activism public şi de a se implica activ în diferitele etape ale procesului de afirmare a
identităţii etnice. Modalităţi de participare cetăţenească directă sunt şi referendumul, sondajele de opinie pe
diverse teme de interes public, consultarea prin intermediul internetului.
B. participarea instituţională - reprezintă implicarea cetăţenilor în procesul de dezvoltare prin
intermediul diverselor organizaţii/instituţii. Mulţi teoretiecieni consideră că participarea presupune existenţa unor
grupuri structurate altfel procesul devenind ineficient. Astfel de grupuri structurate pot fi: organizaţiile
neguvernamentale, sindicate, patronate, asociaţii ale oamenilor de afaceri, biserica etc. În dezvoltarea locală se
pune accent tot mai mare pe formarea unor organizaţii voluntare care să se implice în procesul de politică publică.
Acest al treilea sector, după guverne şi instituţiile pieţei, joacă un rol foarte important în dezvoltarea locală.
5.2. Dimensiunile comunităţilor româneşti din străinătate
5.2.1. Dimensiunea demografică
O analiză corectă a migraţiei urmăreşte efectele pe care aceasta le produce atât în zona de origine a
migranţilor, în cea de destinaţie, cât şi asupra migranţilor înşişi. În funcţie de un anumit context şi de un complex
de factori ce intervin pe parcursul procesului, efectele migraţiei pot fi apreciate drept pozitive sau negative şi se
răsfrâng asupra unor domenii foarte diverse ale vieţii economice, politice, culturale, sociale ale societăţii.
5.2.2. Dimensiunea socială
Fiind conştienţi de existenţa unor diferenţe între comunităţile româneşti din ţară şi comunităţile româneşti
din afara graniţelor, este de preferat o participare directă a cetăţenilor în procesul de politică publică sau este mai
bine ca aceasta să fie intermediată de către diverse organizaţii? Sunt puncte de vedere pro şi contra participării
directe, astfel dintre argumentele care susţin această formă de participare putem enumera13:
• participarea directă contribuie la dezvoltare deoarece presupune implicarea capacităţilor umane cele
mai înalte şi întăreşte formarea unor persoane active cu valori morale puternice;
• este un proces educativ – dezvoltă atitudini şi deprinderi civice;
• oferă legitimitate acţiunilor şi politicilor publice;
13 Roberts, Nancy, 2004, Public Deliberation in an Age of Direct Citizen Participation, în The American Review of Public Administration, nr. 34
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
14
• este un garant al libertăţii;
• este un proces realist deoarece este imposibil să guvernezi fără a avea acordul celor guvernaţi;
• este un proces instrumental fiindcă presupune un mecanism prin care cei care deţin puterea sunt
„provocaţi” de cei fără putere.
5.2.3. Dimensiunea culturală
Influenţa culturală asupra familiei, dobândită prin migraţie, se regăseşte şi la nivelul reconsiderării
dimensiunii familiei, a relaţiilor dintre membrii acesteia, a rolurilor asumate de fiecare dintre aceştia, a valorilor şi
credinţelor personale.
5.2.4. Dimensiunea economică
În sfera economică, efectele fenomenului migraţional apar imediat ce acesta începe să se manifeste. Ele
pot avea sensuri pozitive sau negative şi pot fi resimţite pe termen lung, mediu sau scurt. Identificarea şi analizarea
efectelor migraţiei poate aduce în discuţie mai multe aspecte. Astfel, putem privi aceste efecte ca schimbări în
viaţa individului, a familiei sau a grupului migrant, dar şi în viaţa comunităţii căreia i-a aparţinut sau în care
urmează să se integreze. În general, indivizii care optează pentru migraţie spre alte regiuni pleacă şi de la
considerentul că în urma acestei acţiuni îşi vor putea asigura un nivel de trai mai bun decât în momentul anterior
deciziei. Însă ceea ce pentru individ poate fi un avantaj, pentru comunitatea de origine, în unele cazuri,
semnificaţia actului este discutabilă.
5.2.5. Dimensiunea religioasă
Referitor la migraţie, în derularea acestui proces un rol important îl pot juca reţelele de migraţie
organizate prin intermediul bisericilor, activitatea lor presupunând alte destinaţii decât cele din ţară. Descifrarea
migraţiei din această perspectivă este o tendinţă preferată şi actuală a multor cercetări. Reţelele asigură migranţilor
accesul la informaţie, oferă sprijin în găsirea unui loc de muncă, a unei locuinţe, a unor mijloace de trai în alte
locuri decât cele originare, facilitând şi legăturile dintre migranţi şi familiile acestora. Fenomenul are un caracter
dinamic, de amploare şi aproape orice individ inclus în circuit va creşte posibilitatea de apariţie în viitor a unui
eveniment asemănator.
5.3. Comunităţile româneşti din afara graniţelor
Sunt descrise asociaţiile, organizaţiile şi lăcaşele de cult constituite de comunităţile românilor din
străinătate:
5.3.1. Comunităţile din jurul României
1) Republica Moldova, 2) Ucraina, 3) Republica Bulgară, 4) Republica Serbia şi Muntenegru
(fostă Jugoslavia), 5) Republica Ungară
55..33..22.. CCoommuunniittăăţţiillee rroommâânneeşşttii ddee pprreettuuttiinnddeennii
1) Republica Austria, 2) Republica Albania, 3) Republica Elenă, 4) Macedonia, 5) Republica Franceză, 6)
Republica Italiană, 7) Confederaţia Elveţiană, 8) Regatul Belgiei, 9) Regatul Olandei , 10) Spania, 11) Republica
Portugheză, 12) Republica Federală Germania, 13) Marele Ducat al Luxemburgului, 14) Regatul Danemarcei, 15)
Republica Finlanda, 16) Regatul Suediei, 17) Regatul Norvegiei, 18) Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei
de Nord, 19) Irlanda, 20) Republica Cipru, 21) Republica Turcia, 22) Statul Israel, 23) Canada, 24) Statele Unite
ale Americii, 25) Republica Federativă a Braziliei, 26) Statele Unite Mexicane, 27) Republica Venezuela,
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
15
28) Republica Argentina, 29) Republica Columbia, 30) Republica Peru, 31) Australia, 32) Noua Zeelandă, 33)
Fosta U.R.S.S., 34) Republica Africa de Sud.
5.4. Progrese în procesul de revitalizare a comunităţilor româneşti din străinătate
Rolul organizaţiilor comunităţilor româneşti în ţările de adopţie:
1) Promovarea limbii române şi a tradiţiilor cultural-spirituale ale poporului român;
2) Protecţia românilor şi a descendenţilor acestora împotriva oricărui fel de discriminare;
3) Într-ajutorarea membrilor asociaţiei;
4) Acordarea de asistenţă tuturor românilor noi emigranţi;
5) Promovarea imaginii ţării noastre în mijloacele mass-media locale;
6) Strângerea şi diversificarea relaţiilor dintre comunităţile româneşti de pretutindeni;
7) Susţinerea introducerii unor programe de învăţământ în limba română;
8) Organizare religioasă proprie cu oficierea cultului în limba română;
9) Reprezentare în organismele locale şi regionale.
Pentru strângerea relaţiilor cu membrii comunităţilor româneşti din străinătate şi folosirea potenţialului
acestora în beneficiul ţării se impune elaborarea unei stategii de acţiune având în vedere două grupe fundamentale
de acţiune:
1) Abordarea egală în relaţiile cu toţi români din lume. Introducerea cadrului normativ care să ofere
sprijin egal tuturor românilor din afara graniţelor;
2) Stabilirea dezideratelor specifice în acord cu particularităţile fiecărui stat în care se află români.
Modalităţi prin care statul român ar putea să vină în întâmpinarea solicitărilor de sprijin şi aşteptărilor
comunităţii româneşti:
A) Mediul de afaceri din România;
B) Educaţie - reîntoarcerea tinerilor români cu studii în străinătate;
C) Familiile care au adoptat copii din România. Crearea de evenimente anuale, sprijinite de autorităţile
romane, cu invitarea copiilor adoptaţi din România şi familiilor lor, din toată lumea sub forma unei
tabere de vară sau iarnă;
D) Proiecte culturale.
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
16
Capitolul 6
PROPUNERI DE CONSOLIDARE A RELAŢIEI STATULUI ROMÂN CU CETĂŢENII SĂI
AFLAŢI ÎN AFARA GRANIŢELOR ŢĂRII
6.1. Viziunea integrativă a comunităţilor româneşti din străinătate
Emigraţia a născut de-a lungul timpului numeroase controverse nu numai în cercurile politice, ci chiar şi
la nivel interpersonal, divizând fizic şi emoţional prieteni, familii şi comunităţi.
În ultima perioadă, relaţia cu românii din afara graniţelor a cunoscut o evoluţie ascendentă, eforturile
identitare ale acestora beneficiind de susţinerea financiară şi de sprijinul constant al autorităţilor de la Bucureşti,
apreciindu-se că este o datorie constituţională şi un obiectiv prioritar, cu caracter permanent, al politicii externe
româneşti. S-a creat un cadru instituţional având ca scop derularea unor activităţi legate de păstrarea şi afirmarea
identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a românilor de pretutindeni. Odată cu diversificarea formelor
de migraţie, instituţiile româneşti au creat mecanisme specifice pentru gestionarea diferitelor aspecte ale migraţiei.
În cadrul Ministerului Afacerilor Externe a fost înfiinţat Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de
Pretutindeni, care în prezent a fost transferat la Guvern, ca principal instrument al statului român pentru susţinerea
comunităţilor româneşti din afara graniţelor, a valorilor şi identităţii româneşti. De asemenea, conform
dispoziţiilor Hotărârii de Guvern nr. 162 din anul 1998 şi, ulterior, prin Legea nr. 150 din 1998 – privind
acordarea de sprijin comunităţilor româneşti de pretutindeni a fost creat Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru
Românii de Pretutindeni ca o instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică proprie, aflată în
subordinea Ministerului Afacerilor Externe, unic prin programele pe care le oferă tinerilor etnici români de
pretutindeni care trăiesc astăzi în afara frontierelor statului român
De asemenea, alte instituţii au primit atribuţii în domeniu: pentru administrarea acordurilor bilaterale
semnate de România în domeniul circulaţiei forţei de muncă s-a creat Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă,
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are atribuţii în acordarea de burse etnicilor români de
peste hotare şi în ceea ce priveşte recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale, structura şi competenţele
Institutului Limbii Române au fost întărite, iar Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional gestionează fonduri
pentru susţinerea patrimoniului cultural şi religios românesc din afara graniţelor.
Emigraţia, cu precădere spre ţările vest-europene, va rămâne un fenomen social consistent, România
continuând să reprezinte o sursă de alimentare a migraţiei Est – Vest, cu atractivitate sporită pentru resursele
umane înalt educate.
6.2. Obiectivele coagulării comunităţilor
Obiectivul fundamental îl reprezintă prezervarea şi afirmarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi
religioase a românilor din afara graniţelor, consolidarea patrimoniului cultural românesc comun.
Obiectivele principale ale relaţiilor cu diferitele comunităţi româneşti trebuie să aibă în vedere:
a) folosirea oportunităţilor care decurg din statutul României de membru al Uniunii Europene, în vederea
promovării valorilor culturale româneşti şi a iniţiativelor politice ale statului român, în beneficiul cooperării cu
celelalte state şi al prezervării identităţii etnice şi culturale a românilor de pretutindeni; materializarea demersurilor
pentru crearea de grupuri permanente de lucru la nivelul instituţiilor din ţară şi din statele de reşedinţă respective;
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
17
b) valorificarea potenţialului politic, economic, social şi cultural pe care îl au, prin dimensiunea şi
dinamica lor, comunităţile româneşti din spaţiul european şi extra-european;
c) construirea partenerialului activ al autorităţilor române cu asociaţiile de români din străinătate în
vederea găsirii de soluţii pentru problemele cu care se confruntă românii din afara graniţelor în ţările de reşedinţă;
d) consolidarea internă a comunităţilor româneşti şi încurajarea iniţiativelor comunităţilor româneşti care
vizează manifestarea liberă şi necondiţionată a apartenenţei la românitate;
e) implicarea activă a comunităţilor româneşti, pe plan internaţional şi în ţările de reşedinţă, în sensul
afirmării identităţii româneşti şi a consolidării relaţiilor bilaterale pe plan politic, economic şi cultural;
f) continuarea demersurilor pentru recunoaşterea ca minoritate naţională şi acordarea drepturilor
aferente acestui statut etnicilor români, în spiritul normelor europene, de către autorităţile unor state din vecinătate
şi Balcani, precum şi garantarea posibilităţii de a-şi exercita efectiv drepturile prevăzute de legislaţia în vigoare;
g) recuperarea simbolică a elitelor, a personalităţilor reprezentative ale emigraţiei, pentru includerea
acestora în actualitatea culturală, ştiinţifică şi economică a României şi participarea lor la realizarea obiectivelor
strategice de politică externă, prin articularea unor reţele profesionale şi a unor acţiuni de diplomaţie publică
menite a consolida imaginea externă a României;
h) stimularea unei noi coeziuni a societăţii civile româneşti având ca fundament continuitatea
patrimoniului cultural românesc.
6.3. Modalităţi principale de acţiune pentru activarea comunităţilor româneşti
Asigurarea politicii active cu o susţinere reală pentru afirmarea românilor de peste hotare, se va realiza
prin trei modalităţi principale de acţiune:
a) dezvoltarea contactelor politico-diplomatice cu autorităţile statelor în care există comunităţi româneşti ;
b) dezvoltarea unui parteneriat activ cu comunităţile româneşti din afara graniţelor;
c) susţinerea financiară directă prin acordarea de finanţări nerambursabile comunităţilor româneşti din
emigraţie şi din vecinătate.
6.4. Resursele necesare stimulării dezvoltării comunitare
Din perspectiva statutului său internaţional şi a cadrului legislativ european în materie de protecţia
persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, niciodată în istoria sa modernă România nu a beneficiat de un
context mai favorabil ca acum pentru a-i sprijini pe românii din afara frontierelor ţării şi de a acţiona pentru
păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
6.5. Consideraţii finale şi propuneri
Elita comunităţilor româneşti poate contribui în mod deosebit pentru sprijinirea obiectivelor strategice de
politică externă ale statului român. De asemenea, cultivarea elitelor româneşti din străinătate se constituie ca
suport al dezvoltării economice bazate pe cunoaştere.
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
18
BIBLIOGRAFIE • Organizaţia Naţiunilor Unite, Convenţia privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi şi ale
familiilor lor; • Organizaţia Naţiunilor Unite, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 10 septembrie 1948; • Organizaţia Naţiunilor Unite, International Migration Policies, New York, 2004; • Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, International Terrorism and Migration, studiu, 2003; • Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Econimică, „Citizens as Partners. Handbook on Information,
Consulattion and Public Participation in Policy - Making”, 2001; • Fondul Monetar Internaţional, World Economic Outlook, Washington, aprilie 2004; • UNDP, Human Development Report, 1993; • Uniunea Europeană, Acquis-ul comunitar, Capitolul 2: Libera circulaţie a persoanelor; • Directiva 38/2004 /EC a Parlamentului european şi a Consiliului din 29 aprilie 2004; • Comisia Europeană, Document de poziţie: Capitolul 17 – Ştiinţa şi cercetarea; • Constituţia României modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429 din
2003 republicată de Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare, publicată în Monitorul Oficial din 29 octombrie 2003;
• Parlamentul României, Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate; Parlamentul României,• Parlamentul României, Legea nr. 150 privind acordarea de sprijin comunităţilor româneşti de pretutindeni,
Monitorul Oficial nr. 265 din 16 iulie 1998; • Parlamentul României, Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 pentru prevenirea şi combaterea traficului de
persoane, Monitorul Oficial nr. 783 din 11 decembrie 2001; • Parlamentul României Legea 299/2007 privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeniLegea 299/2007 privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni, republicată; , republicată;• Guvernul României, Hotărârea Guvernului nr. 27/12.01.2010 privind organizarea si functionarea Guvernul României, Hotărârea Guvernului nr. 27/12.01.2010 privind organizarea si functionarea
Departamentul Românilor de PDepartamentul Românilor de Pretutindeni;; retutindeni• Guvernul României, Documente privind comunităţile româneşti de pretutindeni; • Guvernul României, Spaţiul istoric şi etnic românesc, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, 1942; • Indicatorii privind comunitatile de romi din România, Ministerul Informatiei Publice Oficiul National pentru
Romi, ICCV, Editura Expert, Bucureşti, 2002; • Institutul National de Statistica - Anuarul statistic al României, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009; • Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Comandanţi fără armată. Exilul românesc 1939-1972,
Editura Pro Historia, Bucureşti, 2005; • Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Tragedia României 1939- 1947, Editura Pro Historia,
Bucureşti, 2004; • Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Exilul elveţian al lui Grigore Gafencu 1941-
1957, Editura Pro Historia, Bucureşti, 2004; • Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc "Români, în exil, emigraţie şi diasporă", lucrarea
cercetătorilor Dumitru Dobre şi Dan Talos, redactor: istoricul Mircea Suciu; • Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, , Editura
Univers Enciclopedic, 1998; • ABRAHAM Pavel, FÎRTALĂ Valeriu, Legislaţie în asistenţa socială, Note de curs, Editura pentru Ştiinţe
Naţionale, Bucureşti, 2002; • ABRAHAM Pavel, CRĂCIUN Adriana, Lucica RIZON, Legislaţie în asistenţă socială, Vol. 1 şi 2, Editura
Naţional, Bucureşti, 2003; • ACHERMANN Alberto, GATTIKER Mario, Safe Third Countries European Developments - I.J.R.L., vol. 7,
no. 1, 1995; • ANGHEL Ion M., Drept Diplomatic şi Consular, Ediţia a II-a rreevviizzuuiittăă şşii aaddăăuuggiittăă Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2002; • ATKINSON, Tony, Cantillon, Bea, Marlier, Eric, şi Nolan, Brian, 2002, Social Indicators. The EU and Social
Inclusion, Oxford University Press • BADESCU I., Radu, N., “De la comunitatea rurala la comunitatea urbana”, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1980 • BARI Ioan, Economie Mondială, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997; • BĂDESCU, Ilie, 2002, Istoria sociologiei. Perioada marilor sisteme, ed. Economică, Bucureşti • BEDIVAN Maria, Pe urmele unui colonist aroman, Editura Semne, Bucureşti, 2003; • BLENCHE Mihail A., Românii de peste hotare, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Fond 71, Bucureşti,
martie 1935; • BLOCH Alice, A New Era or More of the Same? Asylum Policy in U.K. J.R.S. vol. 13, no. 1, 2000; • BOSWELL Christina, The Conflict Between Refugee and National Interests – Background and Policy
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
19
Stategies, 1999; • BRUHN, John G., 2005, The Sociology of Community Connections, Kluwer Academic/Plenum Publishers,
New York • CALAFETEANU Ion, Exilul românesc. Erodarea speranţei. Documente (1951-1975), Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 2003;
• CALAFETEANU Ion, Politica şi exil 1946-1950, Din istoria exilului românesc, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000;
• CALAFETEANU Ion, Politica şi interes naţional în România interbelică, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997;
• CAPIDON Theodor, Les Macedo-Roumains, Bucureşti, 1937; • CLOŞCA Ionel, SUCEAVĂ Ion, Tratat de drepturile omului, Editura Nova, 1995; • COLEMAN, J., “Social capital in the creation of human capital”, American Journal of Sociology, Vol. 94,
1988, p. 95-120 • COLEMAN, J.S., Foundations of Social Theory, The Belknap Press, Cambridge, 1990 • Cook, James B., 1994, Community Development Theory, în Community Development Publications,
http://extension.missouri.edu/publications/DisplayPub.aspx?P=MP568 • CREIGHTON, James L., 2005, The Public Participation Handbook. Making Better Decisions Through Citizen
Involvement, Jossey-Bass, A Wiley Imprint, San Francisco • CZERWINSKI Thomas J., ALBERTS David S., Complexity, Global Politics and National Security National
Defence University Washington D.C., 1997; • DELCEA Mihai, Protecţia Juridică a Refugiaţilor în Dreptul Internaţional Editura Presa Universitară
Română, Timişoara, 2002; • DIACONU Ion Minorităţile în Dreptul Internaţional, Institutul Român de Studii Internaţionale „Nicolae
TITULESCU”, 2001; • DIACONU Ion, Drepturile omului, IRDO, Bucureşti, 1993; • DJUVARA Neagu, Amintiri din pribegie 1948-1990, Editura Albatros, Bucureşti, 2002;62. Mihai PELIN,
Enciclopedia exilului literar românesc 1945-1989, Editura Compania, Bucureşti, 2003; • DOBRINESCU Valeriu Florin, Emigraţia română din lumea anglo-saxonă, Institutul European, 1993; • DOGARU Mircea, ZBUCHEA Gheorghe, O istorie a românilor de pretutindeni, Editura DC Promotion,
Bucureşti, 2004; • DRAGOMIR Nicolae, Oierii mărgineni în Basarabia, Crimeea, Caucaz şi America de Nord, Cluj, 1939; • ETZIONI, Amitai, 2001, Next: the Road to the Good Society, Basic books, USA • FILIPESCU Ion, FILIPESCU Andrei, Tratat de drept internaţional privat, Regia autonomă Monitorul
Oficial, 2004; • FILITTI Ion, Emigraţie şi călătorie. Un român în Germania, Editura Paideia, Bucureşti, 2004; • FOLEY, M.W.; Edwards, B., “Social capital and the political economy of our discontent”, American
Behavioral Scientist, Vol. 40, No. 5, 1997, p. 669-678 • FRUNZĂ Victor, DUMITRESCU Vasile C., O istorie a exilului românesc (1944-1989), Bucureşti, 1997; • GAFENCU Grigore, Politica în exil 1942-1957, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000; • GÂRBACEA Ion, Şomajul în Ardeal şi emigrarea, Cluj-Napoca, 1925; • GHEORGHIU Şerban, Tragedia navelor Struma şi Mefkure, Editura Fundaţiei Andrei ŞAGUNA, 1998; • GIOSAN L., T.I. Oprea, Ştiinţa în România postcomunistă: Viitorul nu este luminos. Ad Astra 1 (2), 2002; • GOLOPENŢIA Sanda, America, America, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996; • GUSTI, Dimitrie, „Comunism, socialism, anarhism, sindicalism şi bolşevism, Clasificarea sistemelor
privitoare la societatea viitoare, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti”, 1993 • HAGAN, J., Structural Criminology, Rutgers University Press, Piscataway, 1989 • HARDER Peter, Migration: A New International Dimension, I.J.R.L., vol. 5, no. 1, 1993; • HARTULAR Anca, Merem la America, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996; • HELD David, McGREW Anthony, GOLDBLATT David, op. cit., pp. 332-334 • HIRST, P., THOMPSON, G., Globalizarea sub semnul întrebării, Editura Trei, 2002, p. 22–28. • ILIE Traian, O societate româno-americană la centenar, “DORUL”, Editura Danubius, Bucureşti, 2003; • IONIŢOIU Cicerone, Nicole Valery-Grossu, O lumina în bezna exilului românesc, Fundaţia Culturală
Memoria, Bucureşti, 1997; • JANOWITZ, M., “Sociological theory and social control”, American Journal of Sociology, Vol. 81, No 1,
1975, p. 82-108 • KRIEKEN Peter J. van, The Migration Acquis Handbook, T.M.C., Asser Press, Haga, 2001; • LARIONESCU Maria, “Scoala sociologica de la Bucuresti-Traditie si actualitate”,1996,Ed. Universitate
Bucuresti • LAZĂR Eugen, Câteva consideraţii asupra fenomenului emigraţiei şi a orientării românilor din Transilvania
spre America de Nord în perioada 1848-1918, Zalău, 1980; • LAZĂR Eugen, Începuturile emigraţiei româneşti în Statele Unite şi Canada în a doua jumătate a veacului al
XIX-lea, Târgu Mureş, 1980;
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
20
• LEUCA Mary, Merem la America. Începuturile comunităţii româneşti în America, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996;
• MARCU Viorel, Mecanismele Internaţionale de garantare a drepturilor omului, Editura Sigma Plus, Deva, 1998;
• MARINESCU Aurel Sergiu, O contribuţie la istoria exilului românesc, 5 volume, Editura Vremea, Bucureşti, 1999-2005;
• MARINESCU Elise, Mihai DELCEA, Elemente de drept comunitar din perspectiva Proiectului de Constituţie Europeană; Editura Universităţii din Piteşti, 2004;
• MĂRGINEAN, Ioan, 2002, Calitatea vieţii în România, ed. Expert • METEŞ Ştefan, Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII-XX, Ediţia 1, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti,1971; Ediţia a 2-a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977; • MIFTODE, V., 1984, Elemente de sociologie rurală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. • MIGA-BEŞTELIU Raluca, Drept Internaţional. Introducere în Drept Internaţional Public, Editura All, 1998; • MIHĂILESCU, Ioan, 2000, Sociologie generală, ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti • NEAMŢU Gelu, Ciobani români în Montana, Statele Unite ale Americii, 1907-1913, Editura Dragoş-Vodă,
Cluj-Napoca, 2002; • NIŢULESCU Dana Cornelia, Indicatori comunitari ai dezvoltării urbane, Calitatea vieţii, XII, nr. 1-4, 2000, p.
71-77. • ONCESCU M., Tot despre ştiinţa românească. Curierul de Fizică nr. 39, 2002; • OPREA T.I., De veghe în cercetarea românească: Eseuri de filozofia cercetării. Ed. Mirton, 2001; • OZDEN Caglar, SCHIFF Maurice (ed.), „Internaţional migration, economic development and policy”, Banca
Mondială, Washington DC, 2007, p. 19 • PELIN Mihai, Opisul emigraţiei politice, Editura Compania, Bucureşti, 2002; • PETER Marris, Community Planning and Conceptions of Change, Routledge and Keagan Paul, London, 1982. • PITULAC, Tudor, “Elemente de dezvoltare comunitară”, în Jurnalul practicilor pozitive comunitare, nr. 1-
2/2001, p. 3-11 • POLEDNA Rudolf, Sint ut sunt, aut non sint? Transformări sociale la saşii ardeleni după 1945. O analiză
sociologică din perspectiva sistemică, Presa Universitară Clujeană, 2001; • POPA Ioan, POPA Luiza, Românii, Basarabia şi Transnistria, Fundaţia Europeană Titulescu – Centrul de Studii
Strategice, Editura Artemis, Bucureşti, 2009; • POPESCU Corneliu Liviu, Protecţia internaţională a drepturilor omului, Editura ALL Beck, 2000; • POPESCU Stelian, Emigraţia română în America de Nord până la primul război mondial, Alba-Iulia, 1997; • POPESCU Titu, Din perspectiva exilului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002; • POPESCU Titu, Nimeni nu-i profet în ţara lui, ci în exil, Editura Danubius, Bucuresti, 2000; • POPOVICI Andrei, DRUTZU Şerban, Românii în America, Bucureşti, 1926; • PRECUPEŢU, Iuliana, “Dezvoltare comunitară în spaţiul socio-cultural românesc”, în Jurnalul practicilor
pozitive comunitare, nr. 1-2/2001, p. 11-23 • PUTMAN, R.D. , Bowling Alone: The Collapse and Revival of American Community, Simon and Schuster,
New York, 2000 • Revista Fundaţiilor Regale, Despre originea românilor, 1883-1940. • ROSS, M.G, Community Organization, Theory and Principles, Harper and Brother, New York, 1995; • ROŞCA Dan, „Introducere în sociologia populaţiei şi demografie”, ediţia a IV-a, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2007; • SANDU Dumitru �i col, 2004 Cultură şi experienţă de migraţie în satele României, Sociologie Românească,
3/2004; • SANDU, Dumitru, 2005, Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie, ed. Polirom, Iaşi; • SANDU, Dumitru. 2000. Migraţia transnaţională a românilor din perspectiva unui recensământ comunitar.
Sociologie Românească;. • SARCINSCHI Alexandra, Migraţie şi securitate, Editura Universită�ii Naţionale de Apărare “Carol I”,
Bucuresti, 2008 ; • SĂVULESCU VOUDOURIS Monica, În Europa! În Europa! Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti,
1993; • SCHMIDT Axel P., Political Terrorism. A Research Guide to Concepts, Theories, Databases and Literature, Amsterdam and New Brunswick, 1988, (Terorismul politic. Ghid al concepţiilor, teoriilor, bazelor de date şi a literaturii în domeniu); • SCHUMANN Harald, MARTIN Peter, The Global Trap – Hans-Globalization & the Assault on
Democracy & Prosperity, Ed. Zed Books, New York, 1997; • SNOW, M.Donald, “Distant Thunder:Patterns of Conflict in the Developing World”, edited by M.E. Shape Inc.,
1997; • STACK, C., All Our Kin: Strategies for Survival in a Black Community, Harper and Row, New York, 1974; • STAN Constantin I., Contribuţii ale românilor aflaţi peste hotare la înfăptuirea idealului naţional în toamna
anului 1918, Zalău, 1988;
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
21
• STĂNESCU Gabriel, Românii din lumea nouă. Valori native şi adaptive la românii americani, Editura Criterion, 2003;
• STOICA Vasile, Analiza comparată a situaţiei minorităţilor române din Bulgaria, respectiv a celei bulgare din România, Sofia, 1930;
• SZCZPANSKI, J., 1972, Noţiuni elementare de sociologie, trad. Mareş, N., Editura Ştiinţifică, Bucuresti; • TARANU Jean, Presence Roumaine au Canada, Montreal (Quebec), 1986; • TOFFLER, Alvin “A crea o nouă civilizaţie-politica in al treilea val”, autor, Editura Antet, 1995; • TUDORACHE, Carmen, Evolutia fenomenului migratiei în Europa, Economie Teoretică si Aplicată, Bucuresti,
2006; • ŢUCĂ Horatiu, Canada, mod de utilizare, Editura Scorilo, Craiova, 2003; • USCĂTESCU George, Nou intinerar, Colecţia Destin, Madrid, 1957; • VERWILGHEN, M. (2004), dezbaterea internaţională cu tema „Relaţia de cauzalitate între procesul migraţiei şi
dezvoltarea la nivel global”, Bruxelles; • VLĂSCEANU Lazăr, ZAMFIR Cătălin, „Dicţionar sociologie”, ediţia online; • VOICU Mălina. 2004. “Women Work and Family Life: Value Patterns and Policy Making”, în Will Arts şi
Loek Halman (editori). European Values at the Turn of the Millenium; • WALTERS Shirley, Globalization Adult Education & Training Impacts & Issues, Ed. Zed Books, New York,
1997; • Weil, M., 2005, The Handbook of community practice, Sage Publications, Londra; • WHYTE, W. F., Street Corner Society: The Social Structure of an Italian Slum, 3rd ed., University of Chicago
Press, Chicago, 1981 • ZBUCHEA Gheorghe, Cezar DOBRE, Diaspora românească - Pagini de istorie, vol. I, Editura Lucman,
Bucureşti, 2003; • ZBUCHEA Gheorghe, Cezar DOBRE, Românii Timoceni-Destin istoric şi documente, Vol. 1-3, Editura DC
Promotion, Bucureşti, 2005. PPaaggiinnii wweebb • Comunitatea românilor de peste hotare: www.romanidepestehotare.com; www.strada32.com; • www.strainatate.org ; www.instrainatate.rowww.instrainatate.ro; • Comunitatea românilor din Austria: www.wien.ro; www.romania.at.tf ; • Comunitatea românilor din Australia: www.aradomain.com; • Comunitatea românilor din Belgia: www.rombel.com; • Comunitatea românilor din Canada: www.thebans.com ; www.alocanada.com ; www.rovancouver.com ;
www.rodirect.ca ; www.romonca.com ; www.observatorul.com ; www.montreal.ro; www.arcweb.ca; www.InfoCanadian.com; www.arta.ca; www.arcanada.org; www.ARCweb.ca; www.kw-banat.org; www.paginiromanesti.com; www.tribunanoastra.freeservers.com; www.cuvantulromanesc.com; www.faptudivers.com; www.agendacanadiana.com; www.visapages.com;
• Comunitatea românilor din Cipru: http://aliantaromanilordin cipru.org.cy; • Comunitatea românilor din Danemarca: www.romania.dk; www.danemarca.dk; • Comunitatea românilor din Egipt: http://romaniinegipt.forumgratuit.ro; • Comunitatea românilor din Elvetia: www.casa-romanilor.ch; www.caminulromanesc.net; • Comunitatea românilor din Finlanda: www.romanians-fi.info; • Comunitatea românilor din Franţa: www.filiera.fr; www.Franta-Romania.com ; • Comunitatea românilor din Germania: www.rom2.de; www.ro-de.org; • Comunitatea românilor din Irlanda: www.romaniancommunity.net ; • Comunitatea românilor din Italia: www.romaniaitalia.net; www.romania-italia.info ; • Comunitatea românilor din Japonia: http://romani-in-japonia.forumactual.com ; • Comunitatea românilor din Liban: www.windowtoromania.org ; • Comunitatea românilor din Marea Britanie: www.romani.co.uk; www.romani-online.co.uk;
www.diasporaonline.ro; www.mareabritanie.ro; www.romanulbritanic.org; • Comunitatea românilor din Norvegia: www.norvegian.net; • Comunitatea românilor din Noua Zeelandă: www.diasromnz.8m.com; www.romania.co.nz/ro; • Comunitatea românilor din Olanda: www.romanias.nl; www.benelux.ro; • Comunitatea românilor din Portugalia: www.romaniinportugalia.org; • Comunitatea românilor din Qatar: www.qatarliving.com/node/184396; • Comunitatea românilor din Serbia: www.comunitatea-romanilor.org.rs; • Comunitatea românilor din Spania: www.spaniaromaneasca.com; www.romaniadinspania.com;
www.romaniinspania.ro; www.romani-in-spania.iespana.es; www.inspania.com; • Comunitatea românilor din Suedia: www.suedia.se; • Comunitatea românilor din SUA: www.romanianamericans.org ; www.romania-international.com;
www.romaniancenter.org; www.romanian-american.net ; www.romaniinseattle.com ; • Comunitatea românilor din Ungaria: www.foaia.hu;
C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I
Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU
22
• Departamentul Românilor de Pretutindeni: www.drp.ro; • Forumul românilor de pretutindeni: www.e-migrant.rowww.e-migrant.ro; • Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni: www.romanii.ro; • http://www.dictsociologie.netfirms.com/M/Termeni/migratie.htm;; http://www.dictsociologie.netfirms.com/M/Termeni/migratie.htm• Portalurile Romanilor de pretutindeni: www.romanian-portal.com; www.romaninlume.comwww.romaninlume.com; •• RRoommaanniiaann GGlloobbaall NNeewwss:: www.rgnpress.rowww.rgnpress.ro..