1
LICEUL TEORETIC “MARIN PREDA”
Coordonatori - prof. Simona Dana Turcu
- prof. Cristina Ana Maria Georgescu
- prof. Ionela Iordan
- prof. Mery Cătălina Sănduleasa
- prof. Ana Maria Barb
- prof. Manuela Cădaru
ISSN 2360 – 3267
ISSN-L 2360 – 3267
2
SECȚIUNEA 1- ScienceFair
Clasele I-IV
Nr.crt Numele și
prenumele Titlul lucrării Școala
Profesor
coordonator
1 Guli Marenca
Povestea iepurașului
de Paști spusa de
roboțeii jucăuși
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București
Aciu Mirela
Magdalena
2
Modrogan Dalia
Elena
Marin Daria
Mihaela
Influența ploilor
acide asupra calității
apelor
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Baciu Florina
3 Bucunea Daniela
Georgiana
Experimentând,
evoluăm
Școala Gimnazială nr. 1,
Bistrița Toma Nicoleta
4 Klaus Sebastian Energie spațială Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Spirea Isabela
5 Efta David Matei
Orașul verde –
prietenos cu oamenii
și cu mediul
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Spirea Isabela
6 Goral Emin Alt fel de clepsidră Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București
Turcu Simona
Necula Mihaela
7 Stan Patrick Balonul plutitor Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Turcu Simona
8 Cădaru Dumitru
Adi Arta din pahar
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Turcu Simona
9 Cădaru Nicolas
Andrei Balonașe colorate
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Turcu Simona
10
Conachi Gabriela
Iustina
Stoica Maria
Alexandra
Jocuri SF Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Necula Mihaela
11 Manolea Rareș Joc pe calculator Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Necula Mihaela
3
„POVESTEA IEPURAȘULUI DE PAȘTI”
SPUSĂ DE ROBOȚEII JUCĂUȘI
Guli Marenca, clasa a III-a Liceul Teoretic “Marin Preda” București
Coordonator: profesor Aciu Mirela Magdalena
1. Consideraţii teoretice
Roboții Ozobot sunt unii dintre cei mai mici roboți programabili. Au mărimea unei nuci (2,5
cm și o greutate de 142g), dar sunt foarte complecși. Există două modele de robot Ozobot: Bit și Evo
(modelul mai nou, care poate „vorbi‖ și se poate conecta la tabletă sau telefon prin Bluetooth).
Au 5 sau 7 senzori de culoare care îi ajută să rămână pe traseul desenat, fie că traseul este
desenat pe o hârtie sau pe tabletă. Pot merge cu viteză mare, mică, înainte, înapoi, pot încetini, se pot
roti – după programul pe care îl creezi pentru ei. Robotul Evo poate cânta după o melodie pe care o
poți compune din editorul OzoBlockly sau aplicația OzobotEvo.
Astăzi, cei doi prieteni, Bill (model Bit) și Wally (model Evo), ca doi actori celebri, vor da
viață unei frumoase povești, cu titlul „Povestea iepurașului de Paști‖. Ei vor urma, cu ajutorul
senzorilor de culoare, un traseu desenat cu markere speciale și vor interpreta o serie de coduri de
culori pentru a se roti, a merge mai repede sau mai încet, chiar și in zigzag cu spatele.
2. Materiale necesare
Pentru personaje:
doi Roboți Ozobot de tip Evo și/sau Bit
un set de markere speciale
încărcător pentru alimentarea roboților, vor funcționa neîntrerupt timp de 1 oră
Pentru scenă:
planșă sau coală albă care să acopere două coli din blocul de desen mare
două coli din blocul de desen mare
hârtie creponată colorată (verde pentru vegetație, roșu, portocaliu, galben, etc.)
4
lipici
foarfecă
riglă gradată
acuarele
creion pentru schițe
materiale diverse, la alegere, din trusa de lucru manual
Nu este obligatoriu să am toate materialele pentru decor, unele pot lipsi, dar atunci când le am pe
toate, scena este mult mai frumoasă. 😊
3. Mod de lucru
am decupat din colile de desen trunchiurile copacilor, suporturile pentru tufișuri și casa
personajelor;
am decupat din hârtie creponată forme diverse pentru: coroanele copacilor, tufișuri, flori, țigla de
pe acoperișul casei, costumele personajelor;
am făcut obiectele de decor și costumele;
am desenat pe planșă, cu creionul, drumul personajelor;
am așezat pe planșă obiectele de decor;
cu ajutorul markerelor am trasat drumul fiecărui personaj. Am folosit culoarea roșie pentru
drumul pe care personajele merg cu coșul cu ouă roșii, pentru că ledurile roboților au lumină roșie
(se colorează în culoarea drumului);
am pornit roboții în funcție de momentul intrării în scenă, apăsând pe butonul de Start al lor și i-
am așezat în punctele de pornire;
roboții au pornit pe drumul trasat, pe rând, ca niște actori de teatru, în timp ce am spus povestea
de mai jos:
„A fost odata o femeie foarte săracă ce își creștea singură copilul. Pentru că nu îi putea
cumpăra hăinuțe noi. O idee minunată a salvat-o: a vopsit câteva ouă roșii, le-a pus într-un coș și a
ascuns coșul în spatele unui tufiș.
Copilul s-a trezit și a început să se joace prin grădină, să se bucure de razele soarelui, de parfumul
florilor, de verdele copacilor si albastrul cerului. Cum se juca el așa, vede un un iepuraș fugind dintr-
o tufă. Curios, copilul aleargă spre tufă și găsește un coș cu ouă roșii. Ia coșul și pornește fericit spre
casă casă ducând mamei sale ―darul‖ Iepurașului.
5
De atunci, copiii primesc de Paști cadouri de la Iepuraș.‖
4. Aplicaţii practice
În ceea ce ma privește, roboțeii sunt foarte folositori atât în postura de prieteni cât și în postura de
mici profesori.
Ca și prieteni,când afară plouă sau este foarte frig, sau când doresc să iau o pauză, pun în
scenă o poveste cu ajutorul micilor mei prieteni. Câteodată pregătesc o mică scenă pe o planșă și
desenez un drum colorat pe care roboțeii să alerge, să facă rotiri, să meargă în zigzag cu fața sau cu
spatele, să scoată diverse sunete sau să facă un joc de lumini.
Pot să creez jocuri pentru ei in aplicatia OzoBlockly sau OzoGroove, pe care le-am descărcat
din aplicația Magazin Play pe telefonul/tableta mea și ei se vor juca fără să mai fie nevoie să desenez
un drum din culori.
Ca și profesori mă pot ajuta:
să înțeleg mai bine lecțiile pe care Doamna Învățătoare ni le prezintă la orele de Educație
Tehnologică;
să învăț mai ușor o poveste sau o povestire;
să învăț să scriu un program pentru calculator, pentru că roboții îmi arată dacă am reușit sau
trebuie să mai încerc.
7. Bibliografie
https://digipedia.ro/ozobot-robotelul-care-va-da-o-alta-perspectiva-jocurilor/
https://ozobot.com/play/color-codes
6
INFLUENȚA PLOILOR ACIDE ASUPRA CALITĂȚII APELOR
Modrogan Dalia Elena, Marin Daria Mihaela
Liceul Teoretic „Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Baciu Florina
1. Consideratii teoretice
Depunerea acidă reprezintă fenomenul prin care acizii din atmosferă ajung pe suprafaţa
scoarţei terestre. Depunerea poate fi umedă sau uscată.
Depunerile uscate se referă la procesele prin care gazele acide, precursorii acestora sau
particulele acide vin în contact cu suprafaţa solului şi sunt reţinute de aceasta. Principalele specii
asociate cu depunerile acide uscate sunt: SO2(g), particulele de sulfaţi acizi (H2SO4 şi NH4HSO4) şi
HNO3(g). Măsurătorile de depuneri uscate sunt rare şi de obicei specificate ca doar SO42-
total şi
NO3- total. În general, depunerile acide uscate se estimează a fi doar o mică fracţiune din depunerile
acide totale deoarece cea mai mare cantitate de SO42-
şi NO3- depusă sub formă uscată este
neutralizată de gazele bazice şi particulele din atmosferă. Cu toate acestea se estimează că sulfaţii şi
azotaţii depuşi prin depunerile uscate reprezintă o fracţiune importantă din depunerile totale de sulfaţi
şi azotaţi. Nu sunt posibile estimări mai exacte datorită faptului că datele referitoare la depunerile
uscate curente temporale şi spaţiale sunt insuficiente. Pe de altă parte există un număr mare de date
referitoare la depunerile acide umede.
Sursele de oxizi ai azotului din atmosferă le reprezintă: transporturile (motoarele cu benzină,
motoarele Diesel, căile ferate, vasele de navigaţie, diverse), combustiile în focarele fixe (cărbunii,
combustibilii lichizi, gazele naturale, lemnul, deşeurile), procesele industriale şi incendiile, iar sursele
de oxizi ai sulfului le reprezintă centralele electrice pe bază de cărbune şi extragerea metalelor din
minereurile de sulfuri metalice prin topire [Bunce, 1990].
Depunerile acide umede sau ploile acide reprezintă un proces prin care acizii din atmosferă se
depun prin intermediul ploii sau zăpezii. Acizii principali dizolvaţi sunt acidul sulfuric şi acidul
azotic. Alţi acizi cum ar fi de exemplu acidul clorhidric şi acizii organici, de obicei, reprezintă doar o
7
mică parte din aciditatea totală cu toate că acizii organici au o contribuţie însemnată în zonele situate
la distanţe mari faţă de emisiile de poluanţii respectivi.
Acizii sub formă gazoasă şi cei sub formă de particule pot fi încorporaţi în picăturile de nori.
Particulele sunt încorporate în picăturile mici prin formare de germeni de cristalizare, difuzie
browniană, ciocnire, difuzioforeză (transport în picăturile mici indus de fluxul de vapori de apă la
aceeaşi suprafaţă), termoforeză (transport indus termic la suprafaţa rece) şi transport electrostatic.
Toate mecanismele de reţinere a poluanţilor gazoşi de către picăturile mici din nori sunt dominate de
fixarea advectivă şi difuzivă. Datele experimentale şi cele de modelare sugerează că cea mai mare
parte din acidul sulfuric se formează în picăturile mici de apă din nori. Dioxidul de sulf difuzează în
picăturile mici de apă şi este oxidat la acid sulfuric printr-un număr mare de mecanisme. La pH mai
mare de 5,5 predomină reacţia de oxidare a dioxidului de sulf de către ozonul dizolvat. La pH mic
oxidarea dioxidului de sulf are loc prin intermediul apei H2O2. În anumite condiţii, oxidarea cu
oxigen molecular catalizată de metale sau negru de fum poate contribui la formarea acidului sulfuric.
Cea mai mare cantitate de acid azotic din ploile acide se datorează difuziei acidului azotic în
picăturile mici. Cu toate că există dovezi că o anumită cantitate de acid azotic se formează în
picăturile mici, mecanismul formării acestuia nu este până în prezent identificat.
Acidifierea lacurilor se produce în cazul în care au loc depuneri acide umede sau uscate, iar
―capacitatea naturală de tamponare‖ a acestora este scăzută. Un lac calcaros va fi mult mai rezistent
la depunerile acide datorită capacităţii de tamponare a CaCO3, în timp ce un lac cu o albie granitică
va fi afectat de depunerile acide deoarece granitul are un conţinut mai mare de silicaţi şi mai mic de
carbonaţi [Brownlow, 1996].
Scopul acestei lucrări este de a demonstra formarea ploilor acide şi acidifierea lacurilor.
Dioxidul de sulf se obţine în soluţie pe baza reacţiei:
2NaHSO3(s) + H2SO4(aq) 2SO2(g) + 2H2O(l) + Na2SO4(aq) (1)
În lipsa acţiunii antropice pH-ul precipitaţiilor nu este unul neutru datorită echilibrului cu
dioxidul de carbon atmosferic. Prezenţa dioxidului de carbon atmosferic determină valoarea de 5,6
a pH-ului precipitaţiilor nepoluate.
Se vor simula două tipuri de lacuri: unul calacaros şi unul granitic şi se va determina
influenţa ploilor acide asupra acestor două tipuri de lacuri.
8
2. Materiale necesare
- indicator verde de bromocrezol;
- soluţie 6M H2SO4;
- NaHSO3 solid;
- seringă 10-15ml;
- CaCO3;
- balon cu fund plat si dop rodat;
- pisetă;
- sticle de ceas.
3. Modul de lucru
Se va prepara SO2 sub formă gazoasă pentru fiecare experiment într-un cilindru gradat de
1000 ml la nişă. Peste o cantitate de 5 g NaHSO3 introdusă într-un cilindru gradat de 1000 ml se vor
adăuga 10 ml H2SO4 de concentraţie 6M.
Cele două tipuri de lacuri vor fi simulate separat în doi cilindrii gradaţi de 2000 ml astfel:
Soluţia 1: Pentru lacul cu albia granitică se vor adăuga în cilindrul gradat 200 ml apă şi 1 ml
de verde de bromocrezol de concentraţie 10-3
M şi se va începe agitarea.
Soluţia 2: Pentru simularea celui de-al doilea tip de lac, cel calcaros se va adăuga în cel de-al
doilea cilindru 200 ml apă şi 1 ml de verde de bromocrezol şi se va începe agitarea ca în cazul
precedent. În acest al doilea cilindru se vor adăuga 0,2 g CaCO3. După adăugarea carbonatului de
calciu soluţia obţinută nu se va agita. Prin aceasta carbonatul de calciu solid se va depune pe fundul
cilindrului gradat. Dacă mai rămân în suspensie particule solide se va agita foarte uşor pentru
depunerea totală a particulelor solide de carbonat de calciu.
NOTǍ: Pentru a se vedea variaţia culorii indicatorului în funcţie de diferite valori ale pH-ului
se va adăuga în două pahare Berzelius de 250 ml câte un volum de 150 ml de apă şi câte 5 picături de
indicator verde de bromocrezol. Într-unul din paharele Berzelius se vor adăuga 2 ml de H2SO4 3M şi
se vor agita ambele pahare Berzelius observându-se culoarea galbenă a indicatorului în mediu acid şi
culoarea albastră în mediu bazic.
Pentru a se evidenţia acidifierea lacurilor datorită ploilor acide se va turna SO2 gazos din
cilindrul în care s-a obţinut în cilindrul în care s-a simulat lacul cu baza granitică. Trebuie a se avea
grijă a nu se turna şi din soluţia generatoare de SO2 gazos în soluţia care simulează lacul granitic
deoarece aceasta va determina acidifierea rapidă a soluţiei simulatoare a lacului granitic. Cele mai
bune rezultate se vor obţine pentru un timp de adăugare a SO2 gazos de 5 până la 10 secunde. Odată
ce SO2 gazos a fost adăugat în cilindrul în care s-a simulat lacul granitic se va începe pulverizarea
acestuia cu ajutorul unei sticle pulverizatoare. Prin aceasta SO2 gazos va pătrunde în soluţia lacului,
9
soluţie care îşi va modifica culoarea devenind galbenă. Se va începe agitarea soluţiei şi se va observa
colorarea întregii soluţii în galben.
În acelaşi mod se va proceda şi pentru soluţia care simulează lacul calcaros. Iniţial în acest
caz soluţia va deveni galbenă, iar prin agitare şi dizolvarea CaCO3 depus pe fundul cilindrului soluţia
îşi va modifica culoarea de la galben la albastru.
Utilizând aceeaşi procedură se poate simula şi depunerea uscată a SO2 prin eliminarea etapei
de pulverizare şi lăsarea în contact a SO2 cu soluţiile simulatoare ale celor două tipuri de lacuri. Cei
doi cilindrii vor fi menţinuţi timp de 10 minute în contact cu SO2 fiind acoperiţi cu sticle de ceas.
După scurgerea celor 10 minute soluţiile obţinute se vor agita fiecare pentru a se putea observa
modificarea de culoare [Simonescu, 2010].
4. Interpretarea rezultatelor
Apariția unei culori galbene indicǎ faptul ca apa celor douǎ lacuri s-a acidifiat. Valori acide
ale apelor de suprafațǎ duce la distrugerea florei şi faunei. Apa va deveni o „apa moarta‖.
5. Aplicatii practice
Monitorizarea apelor de suprafațǎ şi remedierea acestora ȋn caz de poluare.
6. Bibliografie
Simonescu C.M., Onose C., Ecologie şi dezvoltare durabilă – lucrări de laborator, Editura
MatrixRom, Bucureşti, ISBN 978-973-755-632-5, 2010, 139 pagini;
Simonescu C. M., Stǎnescu R., Noţiuni generale de ecologie, Editura Printech, ISBN 973-
718-242-1, 2005, total pagini 307;
Mihaela Mihai, Cristina Modrogan, Oanamari Orbulet, Alexandra Raluca Miron, Cristina
Costache, Aplicatii in tratarea si epurarea apelor, editura Politehnica Press, 2013, ISBN 978-606-515-
524-4 3.
Suharu Ogaki, Rodica Stanescu, Cristina Costache, Cristina Modrogan, Oanamari Daniela
Butucea, Liliana Bobirica s.a., "Controlul calitatii mediului", editura Cartea Universitara, 2003,
ISBN- 973-7956-34-6
10
EXPERIMENTÂND, EVOLUĂM
Bucunea Daniela Georgiana,clasa a IV –a
Școala Gimnazială nr.1, Bistrița
Coordonator: profesor Toma Nicoleta
Lumea a evoluat prin experimente. Așa că am profitat de tema promovată în SĂPTĂMÂNA
EDUCAȚIEI GLOBALE și am dat exemplu colegilor mei un experiment ușor de realizat și din
care putem învăța dacă ne gândim mai bine .......o grămadă de lucruri interesante.
Materialele necesare pentru realizarea experimentului :
Avem nevoie de o tavă, apă sau de preferat suc pentru a fi mai ușor de observat ,o lumânare, un
chibrit și un pahar.
Mod de lucru :
Punem sucul sau apa în tavă. Aprindem lumânarea cu chibritul (dacă suntem copii doar cu ajutorul
unui adult). Așezăm lumânarea aprinsă în tava cu suc,apoi punem paharul peste lumânare .
Concluzia :
Sucul va intra în pahar, iar lumânarea se va stinge. De ce ? Pentru că lumânarea are nevoie de
oxigen pentru a arde. Sucul intră apoi în pahar ocupând locul oxigenului consumat de lumânare. Eu
am învățat cât de important este oxigenul pentru noi oamenii....(.când rămânem fără oxigen ne
stingem la fel ca și lumânarea) dar și cât de important și minunat este să experimentezi, să
descoperi... .Tu ce ai învățat după realizarea experimentului ?
11
ALT FEL DE CLIPSIDRĂ
Goral Emin, clasa a IV-a
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
Coordonatori: profesor Turcu Simona și Necula Mihaela
1. Considerații teoretice
Clepsidra pe care am confecționat-o se bazează pe faptul că 2 lichide cu densități diferite vor
forma straturi așezate unul deasupra altuia.
Densitatea este o mărime fizică ce ne arată cantitatea de substanță aflată într-un volum de 1m3.
Densitatea unei substanțe se calculează împărțind masa de substanță la volumul pe care îl ocupă
aceasta:
iar unitatea de măsură este:
2. Materiale necesare: 2 paie de băut din plastic, foarfec, bandă adezivă, lipici, 2 sticle de
plastic, apă și ulei.
3. Mod de lucru:
- capacele celor 2 sticle se lipesc între ele și apoi se
găuresc
- prin cele 2 găuri se trec cele 2 paie de băut care au fost
scurtate cam la 5 centimetri
- una dintre sticle se umple cu apă, cealaltă cu ulei
- se pune capacul sticlei de ulei, apoi se montează și pe
sticla de apă
- se întoarce sistemul
12
4. Interpretarea rezultatelor
După ce am întors cele 2 sticle astfel incât cea cu apă să fie deasupra celei cu ulei am observat
că prin unul dintre paie bule de apă coboară în sticla de ulei iar prin celălalt bule de ulei urcă în sticla
cu apă.
Acest lucru se întâmplă din două motive:
- cele două lichide sunt nemiscibile (asta înseamnă că particulele de apă nu pot rămâne amestecate cu
cele de ulei)
- densitatea apei este de 1000kg/m3 iar cea a uleiul de aproximativ 920kg/m
3 de aceea apa coboară iar
uleiul urcă.
5. Aplicații practice.
Acest tip de experimente poate fi folosit în orele de științe. În plus felul în care am utilizat
această proprietate a lichidelor a dus la confecționarea unui dispozitiv pentru măsurarea timpului :
clepsidra.
6. Bibliografie
- Dobrescu Corina, Stoica Victor, Măceșanu Florin, Băraru Ion - Manual de fizică pentru
clasa a VI-a, Editura ART, București, 2018
- https://www.youtube.com/watch?v=ctInjrMUg9w&fbclid=IwAR206WU-
nUwaEEFPp0Otb1Mzt3YFu4t_kT8AkhKwGFXUS1uFyTqjYEyj-aY
13
BALONUL PLUTITOR
Stan Patrick, grupa pregătitoare
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Turcu Simona
1. Considerații teoretice
Chiar dacă noi nu vedem aerul, el există peste tot în jurul nostru. El este alcătuit dintr-un număr
uriaș de particule microscopice. Fiecare dintre ele este foarte ușoară însă, fiind foarte multe, greutatea
aerului nu este de neglijat.
Greutatea aerului apasă pe orice suprafață. Această ―apăsare‖ se numește presiune. Cu cât
numărul de particule este mai mare cu atât presiunea este mai mare.
Întotdeauna particulele de aer se vor deplasa dintr-o parte în alta astfel încât presiunea să fie
aceeași peste tot.
2. Materiale necesare
- baloane
- lipici
- un CD sau DVD
- o pompă de aer
3. Mod de lucru
- se taie partea de sus a unei sticle din plastic
- se lipeste bucata din sticla de un CD/ DVD
14
- se umflă un balon și se prinde pe gura sticlei
- se lasă liber balonul
4. Interpretarea rezultatelor
Balonul lăsat liber va începe să se deplaseze pe suprafața mesei. Cam la fel ca un vehicul pe pernă
de aer.
Atunci când balonul a fost umflat am introdus în interiorul lui mai multe particule de aer decât ar
fi fost în mod obișnuit. Dacă am fi legat balonul ele ar fi rămas în interiorul lui, căci nu ar fi avut
unde să se ducă. Balonul a rămas însă prins de gâtul sticlei. Astfel, prin acest orificiu. particulele care
erau în plus au început să iasa repede din balonul Ele ies cu atât mai repede cu cât deschiderea de la
gura sticlei este mai mică. Aceste particule ajung sub CD și îl ridică puțin desupra mesei. Astfel, CD-
u se va deplasa practic fără a atinge masa până ce particulele suplimentare de aer vor termina de ieșit
din balon iar acesta se va deplasa
Pot spune că m-am ales cu o jucărie grozavă!
5. Bibliografie
- *** - Enciclopedia științifică pentru copiii – Editura Aquila, București, 2013
- https://www.youtube.com/watch?v=zKhq-DolAk4
15
ENERGIE SPAȚIALĂ
Klaus Sebastian, clasa a IV-a
Liceul Teoretic “Marin Preda” București
Coordonator: profesor Spirea Isabela
1. Consideraţii teoretice :Proiectul ―Energie spatială‖ se referă la: faptul că în viitor omenirea va
găsi o soluție de a folosi energia de la soare, mult mai bine folosind sateliți cu panouri solare care
să fie cât mai aproape de soare care va fii transformată in statia spatiala din unde energetice in
curent electric, care va alimenta un oras spatial, ca cel din machetă. Acest tip de oras are 4 zone:
-‖Zona de urgență‖: are un centru de prim ajutor dotat cu mai multe camera bine amenajate cu
roboți de prim ajutor, un sediu de poliție dotat cu echipamente robotizate si automatizate si un
centru de pompieri dotat cu elicopter si computer inteligent de detectare a focului.
-‖Zona de locuit‖: cuprinde case ‖inteligente‖ cu tablouri de control ale tuturor activităților din
casă. În aceste case vor fi selectați oameni după diferite criteri care vor participa la proiect.
-‖Zona de animale‖: conține animale și plante din diferite zone ale pământului care sunt urmarite
de oamenii de știință din zona spațială. Tot în această zonă mai există și o zonă acvatică cu multe
specii de animale marine.
-‖Zona spațială‖: este dotată cu rachete spațiale, laboratoare de testare, depozite de resurse
materiale, echipament de încărcare electrica a masinilor.
Între zona de animale și cea spațială se afla prima variantă a testului ‖meteoro-energie‖. Acest test
urmarește colectarea și experimentarea unor minerale folositoare dintr-un meteorit.
2. Materiale necesare :2 plăci de polistiren expandat colorat I masă de L=100 cm, g=10 cm si l= 50
cm, cartoane colorate, plastic reciclabil de la sticle de apă, cutii, banda autoadezivă, aracet, țepuse
de lemn, bride metalice, mașinute, figurine din plastic, pietre, copăcei de plastic, frunze artificiale.
3. Mod de lucru:
Cu ajutorul tatălui meu am conceput o machetă pentru a exemplifica ―energia spațială‖, care
trebuie să cuprinda urmatoarele acțiuni:
- Se împarte macheta în 2 părți tematice: zona de lucru și zona rezidențială+servicii
16
- Se stabilesc zonele cheie: casele rezidențiale, spital, secție de politie, zona de recreere, zona
acvatică și zona de animale, stația spațială
- Se stabilesc zonele de acces și circulație: acces mașini, acces aprovizionare, trotuare, traversări
- Se stabilește momentul acțiunii și scenariul de desfășurare al acesteia
- Se poziționează obiectele mari, prin lipire sau prindere mecanică, apoi zonele verzi, trotuarele,
după care marcajele corespunzatoare
- Se decorează toate obiectele mari cu elemente caracteristice, care să sugereze particularitățile
funcționale
- Se poziționează elementele cheie: meteoritul, naveta spațială interplanetară, sateliții
geostaționari și transplanetari energetici
- Se poziționeză elementele adiacente care să sugereze acțiunile secundare: autoutilitare de
aprovizionare cu combustibil, piese de rezervă, mașini de intervenție și echipamente specifice,
personal de intervenție și personal științific de explorare
17
4. Interpretarea rezultatelor:
În urma combinării celor 2 secțiuni ale machetei a rezultat un moment din existența unui oraș al
viitorului, în care cercetătorii spațiali, împreună cu personalul științific de explorare și personalul
de intervenție participă la evenimente din rutina zilnică:
1. Izolarea meteoritului energetic în vederea recoltării materialului spațial generator de energii
înalte
2. Pregătirea navetei spațiale interplanetare de decolare, prin aprovizionarea cu combustibil,
echipamente și piese de rezervă
3. Monitorizarea și coordonarea rețelei de sateliți geostaționari și transplanetari energetici
5. Aplicaţii practice:
Macheta realizată reprezinta un teren de joacă, pe care pot oricând să îl modelez pentru a genera
alte acțiuni și evenimente specifice unui oraș spațial energetic al viitorului și unde pot să mă joc cu
prietenii mei, imaginându-ne cum vom trăi atunci când o să fim mari.
6. Bibliografie
https://m.antena3.ro/life/stiinta/energie-curata-din-spatiu-trimisa-wireless-pe-pamant-o-noua-idee-
posibila-in-doar-cateva-decenii-143992.html
https://m.adevarul.ro/tech/stiinta/japonia-pregateste-revolutia-energiei-nelimitate-proiectul-
futurist-prevede-panouri-solare-amplasate-spatiu-1_536881420d133766a8659682/index.html
18
ORAȘUL VERDE – PRIETENOS CU MEDIUL ȘI OAMENII
Efta David Matei, clasa a IV-a
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Spirea Isabela Elena
1. Considerații teoretice
Societatea umană făcând parte din sistemul global al ecosferei depinde în totalitate de acest
sistem. De aceea știința ecologiei are în societatea modernă o poziție specială comparativ cu alte
domenii ale biologiei, deoarece ea se situează la granițele dintre științele biologice, cele sociale și
cele inginerești. Ecologia și implicit ingineria mediului studiind procesele și legile care determină
productivitatea, stabilitatea în echilibrul dinamic și evoluția ecosistemelor și a ecosferei în ansamblul
ei studiază concomitent și influența activitații umane asupra naturii, dar și implicațiile asupra calității
vieții oamenilor.
Populația este definită ca fiind un grup de organisme din aceeași specie care ocupă un
teritoriu dat. În ceea ce privește granițele dintre populații, acestea pot fi stabilite clar (cazul peștilor
dintr-o baltă) sau pot fi arbitrare (când ecologiile trasează în funcție de problema luată în studio).
Studiul populațiilor presupune și utilizarea altor noțiuni:
- generație – trebuie să se țină cont de faptul că două generații succesive sunt conectate printr-o
relație de filiație directă.
- clasa de varstă – reunește totalitatea indivizilor care la un moment dat aparțin unui anumit
interval de varste
Semnificația noțiunii de sistem se referă la ordine, iar în ecologie, cu precădere la ordinea în spațiu și
în funcționare a materiei vii.
Diversitatea atât de mare din natură, care aparent pare dezordonată, privită sistemic are
elemente indubitabile de ordonare. Chiar la modul general putem constata că multitudinea
particolelor materiale nu sunt rispite și amestecate haotic, ci sunt grupate formând agregări de
complexitați diferite.
19
Întreaga materie este organizată în corpuri materiale care au o caracteristică generală, faptul că
fiecare dintre ele se comportă față de mediul ambiant în care se află, ca un intreg, ca o unitate care iși
păstrează individualitatea o anumită perioadă de timp.
Organizarea în spațiu și timp a elementelor componente ale sistemului, reprezintă rezistența acestuia
care se opune forțelor perturbante, de regulă din afara sistemului, care tind să-l dezorganizeze.
Precizăm faptul că gradul de dezordine al unui sistem dat este caracterizat de entropie, care, după
cum este cunoscut, este o mărime termodinamică ce ne permite să evaluăm degradarea energiei unui
sistem.
Macheta reprezintă nevoia urgentă de amenjare a spațiilor verzi în zonele urbane, suprapopulate,
puternic industrializate și poluate, interzicerea mașinilor cu combustibil diesel, în marile orașe și
încurajarea transportului public, automobilelor electrice cât și a mersului cu bicicleta.
Lipsa locurilor de parcare în marile orașe face ca aceste măsuri să fie și mai urgent de implementat.
2. Materiale necesare
Placă PVC, L = 1m, l = 1m, mașinute de jucărie, arbori de plastic, cutii de carton, autocolant, pietriș,
nisip și lipici.
3. Mod de lucru
Cu ajutorul părinților, am creat într-un program de grafică pe calculator, o mică secțiune dintr-un oraș
în care am incercat să simulăm necesarul măsurilor enumerate mai sus.
4. Interpretarea rezultatelor
În momentul implementării tuturor măsurilor menite a reduce poluarea și aglomerația, rezultă un aer
mult mai curat, deasemenea reducând la nivel micro efectele încălzirii globale care afectează din ce
în ce mai mult planeta noastră.
5. Aplicații practice
Macheta poate fi oricând suplimentată cu sisteme de energie solară, putând simula cum ar trebui să
arate un oraș din viitorul apropiat, unde efectele pozitive ar putea fi observate imediat, atât asupra
populației cât și asupra mediului înconjurător.
6. Bibliografie
http://www.referat.ro/referate/Ecologie_generala_8c069.html
20
BALONAȘE COLORATE
Cădaru Nicolas Andrei, grupa pregătitoare
Coordonator: profesor Turcu Simona Dana
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
1. Considerații teoretice
În acest experiment voi pune în evidență o vorbă
românească : ―Sunt ca apa și uleiul!‖, adică nu se amestecă
unele cu altele
Toate lucrurile din jurul nostru sunt alcătuite din materie. Ea
este alcătuită din particule foarte mici, numite atomi. Atomii se
pot uni între între ei și formează ceea ce se numește moleculă.
Primul lucru pe care a trebuit să îl înțeleg a fost ce însemnă
densitate. Densitatea ne arată câtă substanță se află într-un
anumit spațiu / volum. Deci cu cât sunt mai multe molecule cu
atât densitatea este mai mare.
În experimentul meu folosesc apă și ulei. Apa are densitate
mai mare decât uleiul, de aceea, atunci când sunt puse în același
vas apa se lasă la baza vasului iar uleiul stă deasupra ei.
Moleculele de apă sunt atrase unele de altele, la fel și cele
de ulei. Astfel ele nu se amestecă.
2. Materiale necesare : apă, ulei, colorant alimentar, pastile
efervescente
3. Mod de lucru. Am turnat mai intâi apă în pahar, am picurat
niște colorant alimentar, apoi, cu grijă , am turnat deasupra
uleiul. După aceea am pus o pastilă efervescentă (calciu).
4. Interpretarea observațiilor. Pastila, fiind grea, va ajunge la fundul paharului unde se află
apa și va începe să se dizolve, determinând apariția unor bule de gaz. Bulele de gaz sunt
21
foarte ușoare și vor începe să urce spre partea de sus a paharului. În timp ce acestea se ridică
iau cu ele și apă colorată. Ajunse la suprafață, bulele se sparg, aerul iese și rămâne apa
colorată. Densitatea ei fiind mai mare decât a uleiului, ea va coborî din nou către fundul
paharului sub formă de picături colorate. Acest lucru se va întâmpla până ce pastila
efervescentă se consumă.
5. Concluzii. În urma acestui experiment am observat că lichidele cu densități diferite, chiar
dacă găsim o metodă prin care să le amestecăm temporar, se vor separa întotdeauna: lichidul
cu densitate mai mare va fi în partea de jos a paharului iar cel cu densitate mică deasupra.
6. Bibliografie
- Dobrescu Corina, Stoica Victor, Măceșanu Florin, Băraru Ion - Manual de fizică pentru
clasa a VI-a, Editura ART, București, 2018
- https://www.youtube.com/watch?v=wXwSpcfYBD4
22
ARTA DIN PAHAR
Cădaru Dumitru Adi, clasa a II-a
Coordonator: profesor Turcu Simona Dana
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
1. Considerații teoretice
Molecula este cea mai mică parte dintr-o substanță care păstrează compoziția și proprietățile
acesteia. De pildă molecula de apă se scrie H2O. Asta înseamnă că apa este alcătuită din molecule iar
fiecare moleculă are 2 atomi de hidrogen și unul de oxigen.
Moleculele lichidelor trebuie să aibă ceva în comun pentru a se amesteca. Unele lichide, însă, nu
se amestecă. Ele se numesc lichide nemiscibile. Moleculele lichidelor nemiscibile nu au nimic în
comun.
În cazul apei moleculele se comportă ca niște mici magneți doar că în loc să aibă polul nord și
polul sud ele au poli electrici negatici și pozitivi. De aceea ele se atrag între ele. Dacă nu ar exista
această atracție ele s-ar evapora și nu am mai vorbi despre un lichid ci despre un gaz. Moleculele de
apă ar putea fi atrase de alte molecule care au poli
electrici. Moleculele uleiurilor nu au această proprietate
deci nu pot fi atrase de către moleculele de apă.
2. Materiale necesare: 2 pahare, apă, ulei, colorant
alimentar, o lingură.
3. Mod de lucru :
- într-un pahar mai mare se pune apă
- în alt pahar mai mic se amesteca pe cât se poate
uleiul cu colorantul alimentar
- amestecul obținut se toarnă peste apă și se
urmărește ce se întâmplă.
23
Iată ce am observat urmărind amestecul :
4. Interpretarea rezultatelor:
Inițial, uleiul și colorantul se amestecă, însă nu formează chiar un lichid omogen. Turnând în
apă acest amestec, uleiul va rămâne în continuare deasupra iar particulele de colorantu, având
proprietăți mai apropiate apei decât uleiul vor începe să coboare în pahar, trasând astfel traiectorii
colorate, pe măsură ce se amestecă cu apa. În final, uleiul va fi în continuare deasupra iar apa va fi
colorată integral.
Cred că experimentul este foarte interesant deoarece oricine poate înțelege proprietățile
lichidelor nemiscibile. Și în plus este și foarte distractiv!
5. Bibliografie
- Dobrescu Corina, Stoica Victor, Măceșanu Florin, Băraru Ion - Manual de fizică pentru
clasa a VI-a, Editura ART, București, 2018
- https://www.youtube.com/watch?v=wXwSpcfYBD4
24
SECȚIUNEA 1- ScienceFair
Clasele V-VIII
Nr.crt Numele și
prenumele Titlul lucrării Școala
Profesor
coordonator
1 Gioga Ianys
Sistem pentru colectarea
și procesarea deșeurilor
spațiale
Școala Gimnazială 79,
București
Gabriela Nicolae
2 Banciu Isabela
Nedelcu Rebeca Vulcanul
Școala Gimnazială 79,
București Gabriela Nicolae
3 Albu George Rezistența la antibiotice Școala Gimnazială 79,
București Gabriela Nicolae
4 Bădăluță Bianca
Cordoș Brianna
Karina
Laveta magnetică Școala Gimnazială 156,
București
Blanariu Daniela
5 Gîrjoabă Iulia
Mihaela Celula voltaică naturală
Școala Gimnazială nr.
150, București Țurcanu Monica
6 Sisan Yunus Amiri
Trufășilă Andrei Orașul experimentelor
Școala Gimnazială
nr.144, București Trufășilă Rodica
7 David Ștefan Andrei Wireless charging în
1900?
Școala Gimnazială
“I.G.Duca”, București
Zarescu Ana
Ene Angela
8 Manolescu Vlad
Andrei
Faraday și inducția
electromagnetică
Școala Gimnazială nr.
156, București Blanariu Daniela
9 Vasilescu Dan Andrei Tipuri de condensatori Școala Gimnazială nr.
156, București Blanariu Daniela
10 Giurescu Alex
Cristian
Pop Răzvan Gabriel
Dilatarea solidelor
Colegiul Național
“George Coșbuc”,
Motru
Giurcă Minodora
Gheorghe Aurelia
11 Cornea Cristian
Crușitu Ionuț Tubul catodic
Școala Gimnazială nr.
1, Bistrița Pop Maria
12 Dehelean Eduard
Murgu Răzvan
Tabelul periodic al
elementelor
Școala Gimnazială nr.
1, Bistrița Pop Maria
13 Moldovan Ovidiu
Spătăcean Alex Razele X si Gamma
Școala Gimnazială nr.
1, Bistrița Vereș Liliana
14 Grigore Teodora Cabana ecologică Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Olteanu Stela
15 Roteanu Natalia Casa ecologică Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Olteanu Stela
25
16 Tănase Maria
Țențu Cristian Căsuța ecologică
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Olteanu Stela
17 Eftime Maria
Balaș Salcoci Maria Șarpele de foc
Mark Twain
International School Deaconu Nicoleta
18 Greta Feig
Adam Yahr
Amidonul cu apa, lichid
ne-newtonian
Mark Twain
International School Deaconu Nicoleta
19 Ilinca Ilayda Gungor
Bragadirean Ioana
Maria
Cristalizarea. Formarea
cristalelor. Mark Twain
International School
Deaconu Nicoleta
20 Eftime Maria
Balaș Salcoci Maria Insulina și rolul ei
Mark Twain
International School Deaconu Nicoleta
21 Ciontoiu Paul
Antonio Inducția electromagnetică
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Iordan Ionela
26
SISTEM PENTRU COLECTAREA SI PROCESAREA
DEȘEURILOR SPAȚIALE
Gioga Ianys ,clasa a VIII-a
Școala Gimnazială Nr.97, București
Coordonator: profesor Nicolae Gabriela
1. Consideraţii teoretice
Problema pentru care am încercat să găsim soluții este următoarea: cerul se aglomerează din ce în
ce mai mult, astfel că există în spațiu în prezent peste 128 milioane de obiecte reziduale, cântărind
peste 8.400 de tone, reprezentând deșeuri spațiale care aleargă pe orbitele LEO și GEO cu viteze
de până la 28.000 km/h. Riscul legat de misiunile spațiale la trecerea peste orbită este în creștere,
iar spațiul orbital pentru lansarea de noi sateliți se reduce. Soluțiile actuale rezolvă doar problema
deșeurilor de mari dimensiuni. Ele presupun fie parcarea acestor deșeuri pe orbite neutre, fie
prăbușirea pe Terra. De asemenea, ele nu urmăresc reciclarea materialelor respective.
Soluția la care ne-am gândit este să colectăm atât deșeurile de mari dimensiuni, cât și pe cele de
mici dimensiuni, să le trimitem pe Lună, unde să le reciclăm, deoarece costul acestor deșeuri este
de 84 miliarde de dolari (transferul unui kg pe orbită costa 10.000 de dolari).
Pentru a putea colecta și transfera deșeurile de mici dimensiuni am creat Sanitary1, primul
tomberon spațial, care plasat pe orbită să colecteze roiurile de reziduuri în colectoare tip ecran
pliabil, acoperite cu un adeziv compozit. Sanitary1, vor fi plasate pe orbita de Hunter1, o navă
spațială care va orbita în jurul Pământului și va fi folosită pentru a captura deșeurile mari. Când are
cala plină, Hunter1 se va plasa pe orbita Lunii pentru a transfera deșeurile.
2. Materiale necesare
Piese LEGO
Machetă din PAL
2 Controlor-e
1 Senzor ultrasonic de apropiere
27
2 Senzori de culoare
7 Motoare
1 senzor touch
3. Mod de lucru
Se vor monta elementele machetei, robotul, mecanismul de acționare a orbitei Pământului, deșeurile.
Se pornește microprocesorul pentru orbită. Aceasta se va roti cu viteză constantă și odată cu ea, și
debris-urile. Se pornește controler-ul robotului, Hunter1, și acesta va porni autonom în căutarea de
deșeuri. Când senzorul ultrasonic va depista la o anumită distanță un debris, robotul își va mări viteza
și va acționa brațul de culegere și depozitare a obiectului. Apoi, își va continua mișcarea pe orbită,
până va găsi un alt debris în fața lui. Când cala de depozitare va fi plină, Hunter1 va părăsi orbita
Pământului, se va înscrie pe orbita Lunii, unde va lăsa deșeurile spațiale în vederea procesării.
Hunter1 va acționa autonom și va îndeplini misiunile de colectare și depozitare a deșeurilor spațiale.
4.Aplicaţii practice
Soluția găsită de noi are multiple avantaje: reduce costurile de construcție în spațiu prin utilizarea
materialelor aflate deja pe orbită, reduce riscul de accident al zborurilor spațiale, asigură spațiu
orbital pentru noi echipamente, poate implica astronauții care petrec timp îndelungat în spațiu (SSI,
etc.) în activitatea de colectare (Campionatul Orbital de Vânătoare Deșeuri),
O aplicație importantă este aceea că refolosind materialele deșeurilor spațiale pe Lună, putem
construi mai ușor baze lunare în încercarea de a ajunge pe Marte.
28
VULCANUL
Banciu Isabela, Nedelcu Rebeca, clasa a VI-a
Școala Gimnazială nr. 97, București
Coordonator: profesor Nicolae Gabriela
1. Consideraţii teoretice:
Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecărui strat geologic este determinată de
greutatea specifică a rocilor componente. Astfel, în centru(miezul Terrei) se găsesc cele mai grele
elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate, fapt ce
determină topirea rocilor cu formare de gaze.
Fenomenul ieșirii magmei (amestec lichid compus din diferite minerale în stare topită, gaze și bucăți
de diferite roci) este denumit erupție și are loc acolo unde scoarța terestră opune cea mai mică
rezistență. Erupția este însoțită de cutremure de pământ ,erupție de gaze, cenușă, bombe vulcanice
(fragmente rupte din crater) și lavă care se solidifică prin răcire
Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului‖, sub presiunea gazelor și
magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr-un crater (deschidere cu forme
si diametre diferite).
Cu toate că vulcanii sunt în general asociați cu fenomenul de distrugere, ei au și unele efecte
pozitive: minerale din adâncul Terrei fac ca solul din jurul multor vulcani să fie foarte fertil; ei
creează noi forme de teren pe fundul mărilor, iar studiul vulcanilor contribuie în mod semnificativ la
înțelegerea noastră cu privire la interiorul Terrei
2. Materiale necesare : Făină (aproximativ 500gr), sare (aproximativ 250gr), oțet, bicarbonat de
sodiu, o sticlă de plastic de 0.5 l , colorant alimentar roșu sau portocaliu ,detergent de vase (sau săpun
lichid), acuarele și pensulă .
3. Mod de lucru :Pentru a modela vulcanul se folosește o cocă din făină(500gr), sare(250gr) și
apă ce se așează în jurul sticlei. După ce s-a obținut forma corectă, se lasă la uscat și se pictează.
Pentru
29
''magmă''se amestecă 300ml de apă cu săpun lichid(sau detergent de vase),colorant alimentar și 3-4
linguri de bicarbonat de sodiu. Se toarnă în craterul vulcanului(mai exact în sticla de plastic).
4. Interpretarea rezultatelor: Totul este acum pregătit pentru erupție. Se toarnă câteva picături
de oțet în interiorul vulcanului.''Magma'' va erupe imediat datorită reacției chimice dintre oțet și
bicarbonatul de sodiu.
5. Aplicaţii practice: Acest experiment ne ajută să înțelegem mai bine fenomenele din natură.
6. Bibliografie www.itsybitsy.ro/cum-faci-un-vulcan-care-erupe/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan
30
REZISTENȚA LA ANTIBIOTICE
Albu George, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială Nr.97, București
Profesor coordonator: Nicolae Gabriela, Alexandru Dorina
1. Consideraţii teoretice
Ce ai zice dacă ți-aș spune că sunt trilioane de bacterii pe tine? E adevărat. Microorganismele
numite bacterii au fost primele forme de viață apărute pe Pământ. Desi constau dintr-o singură
celulă, biomasa lor totală e mai mare decât cea a tuturor plantelor și animalelor la un loc!
Bacteriile trăiesc practic peste tot: pe pământ, în apă, pe masa din bucătărie, pe piele, chiar și în
interiorul tău. Nu intra în panică. Deși ai în corp de 10 ori mai multe celule bacteriene decât celule
umane, multe bacterii sunt inofensive sau chiar benefice, ajutând digestia și imunitatea. Dar sunt
unele rele care pot provoca infecții dăunătoare de la disconforturi minore la epidemii mortale. Din
fericire, există medicamente uimitoare împotriva infecțiilor bacteriene. Sintetizate chimic sau
apărute natural în medii ca mucegaiul, antibioticile omoară sau neutralizează bacteriile prin
inhibarea sintezei membranei celulare sau perturbând procesele esențiale ca sinteza proteinelor
fără a vătăma celulele umane. Dezvoltarea industriei antibioticelor în sec. XX a rezultat în tratarea
multor boli până atunci periculoase. Dar astăzi, tot mai multe antibiotice devin tot mai ineficiente.
S-a intamplat ceva ce le-a redus efectul? Nu antibioticele sunt problema, ci bacteriile împotriva
cărora luptă, motivul fiind explicat în teoria selecției naturale al lui Darwin. Ca și în cazul altor
organisme, bacteriile pot suferi mutații aleatore. Multe mutații sunt dăunătoare sau inutile, dar
uneori apare o mutație care oferă organismului său un avantaj în supraviețuire. Pentru o bacterie, o
mutație care-i dă rezistența la un antibiotic e un avantaj vital. In timp ce bacteriile non-rezistente
sunt distruse rapid în medii bogate în antibiotice cum sunt spitalele, rămân mai multe resurse și
mai mult loc pentru ca cele rezistente să prospere, transmitând mai departe numai genele cu
mutații care le ajută să reziste. Reproducerea nu e singura cale în acest scop. Unele iși eliberează
ADN-ul către moarte pentru a fi preluat de alte bacterii, iar altele folosesc metode numite
conjugări, conectându-se prin pili în scopul schimbării de gene (plasmide). In timp, genele
rezistente proliferează, prin tulpini de așa zisele superbacterii (bacterii rezistente la mai multe
31
antibiotice). Cât timp durează până superbacteriile ajung să domine? Ei bine, la unele bacterii
înlocuirea s-a petrecut deja. De exemplu, unele tulpini de Staphylococcus Aureus care cauzează
infecții de piele, pneumonie și septicemie, au evoluat în MRSA(Methicilin rezistant
Staphylococcus Aureus), bacterii rezistente la β-lactamice, de exemplu penicilina, meticilina și
oxicilina. Datorită unei gene care înlocuiește proteina țintită de β-lactamice, MRSA își pot
sintetiza nestingherite pereții celulari. Alte super bacterii ca Salmonella produc enzime cum fac și
β-lactamicele care descompun antibioticele înainte de a le face vreun rău, iar Escherichia Coli, un
grup variat de bacterii cu tulpini ce cauzează diaree și insuficiență renală, rezistă antibioticelor de
tipul quinolonelor(ciprofloxacina) eliminând neîntrerupt orice invadator care pătrunde în celula.
Astăzi, tratăm acest medicament puternic drept o comoditate în loc de o realizare științifică ce
poate întoarce balanța imediat. Asta a dus la o deconectare ciudată: sute de milioane de oameni
încă nu au acces la antibiotice în țările în curs de dezvoltare, în timp ce în alte părți de pe glob
antibioticele sunt prescrise prea ușor și luate fără nicio grijă. Antibioticele ar trebui să fie un
medicament de luat ca o ultima măsură, nu ceva ce iei pentru ca răceala ta e enervantă. Altă
problemă serioasă este uzul antibioticelor în producția cărnii.
Pentru a contra-ataca bacteriile, folosim alte tipuri de antibiotice și mai avem o armă secretă: există
antibiotice specifice care sunt folosite pentru a eredica bacteriile care au dezvoltat rezistența. Sunt
reguli stricte cu privire la folosirea acestora tocmai pentru a evita nașterea unei super-bacterii. Sau
cel puțin asta credeam. Spre finele anului 2015, vești înfricoșătoare au venit din China. Rezistența
împotriva Colistin-ului , un antibiotic recent, a fost descoperită. Colistin este un medicament vechi
ce a fost folosit rar pentru că rănește ficatul. Așa că exista rezistență mică împotriva lui, ceea ce l-a
făcut grozav ca antibiotic în caz extrem pentru infecții complexe, ce apar în spitale, pentru a se
lupta cu bacteriile ce au devenit imune la foarte multe alte medicamente. Rezistența bacteriilor la
Colistin înseamnă vești foarte, foarte proaste. Ar putea distruge o ultima linie de apărare și să
conducă la moartea a multor oameni. Cum s-a întâmplat asta? Milioane de animale din fermele
porcine chineze au fost hrănite cu Colistin ani indelungați. Au apărut bacterii rezistente,
împrăștiindu-se de la animal la animal, apoi la oameni fără să fi fost observate.
Totusi, nu trebuie să ne panicăm încă. Un bacteriofag, cunoscut, de asemenea, informal ca un fag,
este un virus care infectează și replică în interiorul bacteriilor. Bacteriofagele sunt compuse din
proteine care încapsulează un ADN sau genom ARN și pot avea structuri relativ simple sau
elaborate. Genomele lor pot codifica atât de puține ca patru gene și cât mai multe sute de gene.
32
Fagi se replica în interiorul bacteriei după injectarea genomului lor în citoplasma sa. Fagii au fost
folosiți de peste 90 de ani ca o alternativă la antibiotice în fosta Uniune Sovietică și Europa
Centrală, precum și în Franța. Acestea sunt văzute ca o posibilă terapie împotriva tulpinilor
rezistente la multe medicamente ale multor bacterii. Problema este totuși reală și serioasă, dar lupta
nu e nici pe departe terminată. Dacă umanitatea își joacă cărțile cum trebuie, superbacteriile ar
putea să nu fie așa de super până la urmă.
4. Materiale necesare
2.1 Prepararea mediului de cultură:
-carne pe pui
-apă
-agar-agar
-spatulă
-plăci petri
-oală sub presiune
2.2 Cresterea bacteriilor:
-discuri de antibiotice
-ansă de inoculare 1μL si 10μL
-spirt
-spirtiera
-penseta
-tuburi de exudat faringian
5. Mod de lucru
2.1 Prepararea mediului de cultura:
- se încălzește o oală cu apă cu carne de pui până când începe să fiarbă ;
- lichidul rezultat se filtrează și se obține un extract de carne de pui;
- se amestecă extractul cu geletina vegetala Agar-Agar și se obține o soluție turbida;
- se introduce o sticla cu amestecul în ea într-o oală sub presiune cu apă ( o autoclava improvizată )
și se fierbe timp de 45 de minute. Dopul sticlei nu trebuie să fie strâns complet , ci doar puțin
pentru a lăsa aburul să iasă, astfel evitându-se pericolul de explozie;
- soluția rezultată care este acum incoloră deoarece Agar-Agarul s-a dizolvat este turnată în plăcile
l
33
2.2 Cresterea bacteriilor:
- cu ajutorul tubului de exudat se ia o probă de pe telefon ;
- se inoculează pe mediul de cultură și se pune într-un loc călduros ferit de razele soarelui ;
- se observă creșterea unor colonii sub formă de cercuri, rizomuri etc. de diferite culori ;
-cu ajutorul ansei de inoculare, se atinge cu vârful acesteia colonia și se inoculează pe un nou
mediu, obținându-se astfel o colonie pură;
-cu ajutorul medilor de cultură diferențiate și a mai multor teste, se identifică bacteria crescută;
-se reinoculează pe un nou mediu și se pun pe acesta , utilizând tehnica aseptică, discurile cu
antibioticele necesare;
-dupa o perioadă de incubare, se observă sau nu prezența unei zone de inhibiție în jurul discului,
deoarece antibioticul difuzează în mediu și omoară bacteriile prezente acolo.
4.Interpretarea rezultatelor
Zona de inhibiție se măsoară în mm și rezultatul poate fi exprimat
calitativ(Rezistent/Intermediar/Sensibil) sau cantitativ(in x mm). De exemplu, mai jos avem un tabel
cu zona de inhibiție pentru Staphylococcus Aureus:
5. Aplicaţii practice
-găsirea de noi tratamente pentru bacteriile rezistente;
-identificarea bacteriilor patogene.
6. Bibliografie
https://www.youtube.com/channel/UCsXVk37bltHxD1rDPwtNM8Q
https://www.youtube.com/channel/UCsooa4yRKGN_zEE8iknghZA
34
LAVETA MAGICĂ
Bădăluţă Bianca Gabriela și Cordoş Brianna Karina
Şcoala Gimnazială Nr. 156, Bucureşti
coordonator: profesor Blanariu Daniela
1. Consideraţii teoretice:
Pentru punerea conceptului în practică s-a ţinut seamă de cunoştinţele dobândite până acum la
orele de fizică: forţa de greutate, forţa normală, forţa de frecare, forţa de atracţie şi de respingere a
două corpuri ce apar în câmp magnetic, puterea unui motor.
La pornirea maşinuţei s-a constatat faptul că motorul trebuie să producă o putere necesară pentru
a învinge forţa de frecare, dar şi forţa de atracţie şi cea de greutate, pentru a permite mişcarea pe
platformă.
Forţa de frecare apare la deplasarea maşinuţei pe platformă, la contactul acesteia pe platformă
(suprafaţă) şi roţile maşinuţei, dar şi la contactul dintre lavetă şi platformă, în sens opus mişcării
acestora.
Pentru a face posibilă mişcarea simultană a maşinuţei şi a lavetei, de o parte şi de alta a
platformei, am folosit magneţi care să creeze un câmp magnetic suficient de puternic, astfel încât
forța creată să învingă forţele de frecare, pentru a menţine stabilitatea corpurilor pe platformă, dar şi
pentru a permite mişcarea.
2. Materiale necesare
În cadrul acestui proiect s-au utilizat următoarele materiale:
- mai multe maşinuţe de jucărie defecte de la care s-au utilizat piese încă în stare bună de funcţionare.
De la ele au fost reciclate: motorul, platforma, roţile maşinilor, sistemul de roți dințate care pun în
mişcare roţile maşinilor, şuruburi de prindere, placa de bază şi telecomanda prin care s-au creat
sistemele de conexiune cu bornele bateriilor.
- baterii / acumulatori;
35
- fire conductoare, pentru crearea conexiunilor între motor, plăcile de bază şi bornele de la baterii,
- pistol de lipit cu silicon transparent;
- letcon şi fludor pentru asigurarea conexiunilor între fire şi plăcile de bază;
- lavetă;
- magneţi de diverse dimensiuni;
- ramă de tablou;
- platforma (suprafaţa de contact) un material plastic transparent, în loc de geam.
3. Mod de lucru:
În primă fază s-a folosit platforma de plastic a unei maşinuţe defecte şi s-au înlocuit roţile
lipsă. Apoi s-a înlocuit motorul cu unul în bună stare de funcţionare de la o altă maşinuţă. De
asemenea, s-a folosit o rotiţă montată pe axul roţilor din spate ale maşinuţei.
La bornele motorului s-au conectat două fire de culoare albă şi galbenă ce s-au conectat la
placa de bază. Tot la bornele motorului a fost montată o diodă ce face legătura între bornele
motorului.
S-au mai folosit două siguranţe: una dintre ele montată între lăcaşul bateriilor şi motorul
maşinuţei şi una montată între placa de bază prevăzută în centrul maşinii, prinsă cu silicon și
lăcaşul bateriilor. De asemenea, s-a mai prevăzut o diodă care să facă conexiunea între bornele
celei de-a doua siguranţe, o folie de aluminiu ce creează legătura între placa de bază şi cea de-a
doua diodă.
La prima siguranţă au fost montate două fire roşii. Unul a fost conectat la borna de contact
(intrare) a bateriilor, iar cel de-al doilea fir la cea de-a doua siguranţă.
Din placa de bază s-a legat un fir conductor de culoare albă la borna de contact a bateriilor
(ieşire).
Din cea de-a doua siguranţă s-a creat o legătură cu placa de bază folosindu-se două fire, de
culoare roşie şi respectiv verde.
La pornirea motorului rotiţa prevăzută cu montaj în axul acestuia calcă pe cea de a două rotiţă
prevăzută pe axul roţilor maşinii, punând astfel maşina în mişcare.
Pe placa de bază s-au creat conexiunile cu fire conductoare pentru a putea pune în mişcare
maşina datorită energiei produse de cele două surse (baterii/acumulatori şi motor).
Telecomanda, care este de asemenea în bună stare de funcţionare ca şi placa de bază utilizată
în cadrul proiectului, nu au constituit obiectul de studiu.
36
4. Date experimentale:
Nr. crt. Date 1 Date 2 Date 3
1 Câmp magnetic
puternic
Puterea motorului
mică
Suprafaţă de
contact subţire
2 Câmp magnetic
slab
Puterea motorului
mică
Suprafaţă de
contact subţire
3 Câmp magnetic
mediu
Puterea motorului
mică
Suprafaţă de
contact subţire
4 Câmp magnetic
mediu
Puterea motorului
mică
Suprafaţă de
contact groasă
5 Câmp magnetic
mediu
Puterea motorului
mică
Suprafaţă de
contact lucioasă
5. Interpretarea rezultatelor:
Concluziile experimentului realizat sunt:
- când magneţii sunt prea puternici, având o putere mică a motorului, deplasarea maşinuţei devine
imposibilă;
- când magneţii sunt prea slabi, având aceeaşi putere a motorului, deplasarea maşinuţei devine
posibilă, însă forţa de atracţie între magneţi este slabă;
- când magneţii sunt de putere medie, dar și forța de atracție dintre magneți suficient de mare,
deplasarea maşinuţei devine posibilă, obţinând rezultatul dorit.
Alte concluzii ce se pot extrage din încercări sunt:
- cu cât suprafaţa de contact este mai groasă cu atât mai mult necesită magneţi care să producă forțe
de atracție mari, dar şi un motor de putere mai mare care să permită deplasarea maşinuţei;
- de asemenea, cu cât suprafaţa este mai lucioasă (alunecoasă), roţile maşinii necesită un material
cauciucat astfel încât să adere la suprafaţă şi să permită mişcarea, nu doar alunecarea.
6. Aplicaţii practice:
37
Experimentul prezintă un concept care să ajute persoanele cu dizabilităţi, să substituie munca
personalului de serviciu, a persoanelor care deţin spaţii cu ferestre la mare înălţime, greu accesibile,
dar mai ales ca material didactic.
7. Bibliografie:
Doina Turcitu, Mihaela Iancu, Magda Panaghianu, Cristiana Stoica, Viorica Pop, Stelian Ursu
- Manual de fizică, clasa aVII-a, Editura Radical 2017, atestat de Ministerul Educaţiei
Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice
https://www.scientia.ro/fizica/fizica/1421-forta-de-frecare-foarte-pe-scurt.html
http://fizica.wdfiles.com/local--files/materiale-ix/Tipuri_de_forte.doc
38
CELULA VOLTAICĂ NATURALĂ
Gîrjoabă Iulia Mihaela, clasa. a VI -a
Şcoala Gimnazială Nr. 150, București
Coodonator: profesor Ţurcanu Monica
1. Consideraţii teoretice
Bateriile naturale funcţionează prin scufundarea într-un mediu umed a unei perechi de electrozi de
cupru, pe de o parte, şi zinc, fier sau aluminiu, pe de altă parte. Acest mediu se numeşte electrolit şi
poate fi o lămâie sau o portocală, un cartof sau un măr, apa cu sare sau cu oţet sau chiar oţet, noroi
sau Coca Cola. Tot acest sistem se numeşte element galvanic (sau celulă galvanică, pilă electrică sau
celulă voltaică) şi reprezintă un generator electrochimic de curent continuu bazat pe transformarea
spontană a energiei chimice în energie electrică.
Mediul acid al electroliticului desface structura atomică a cuprului şi a zincului şi eliberează electroni
în soluţia lichidă. Zincul este mai reactiv decât cuprul, şi cedează electronii mai rapid; electronii în
exces eliberaţi se deplasează de pe electrodul de zinc, prin firul conductor la electrodul de cupru.
Astfel, în circuitul exterior se generează un curent electric continuu, suficient de puternic pentru a fi
pus în evidenţă cu un consumator de putere mică (led) sau cu un
voltmetru.
Funcţionarea pilei se bazează pe diferenţa de caracter
electropozitiv a celor două metale. Seria potenţialelor standard de
electrod, prezentate în tabelul de mai jos, reprezintă o clasificare a
metalelor în raport cu reactivitatea lor. Cele mai nobile metale sunt
cele cu valorile potenţialelor pozitive cele mai mari şi sunt la
începutul tabelului (cu reactivitatea scăzută). Cele mai active
metale sunt la sfârşitul tabelului având valorile potenţialelor cele
mai negative (cu reactivitate ridicată). Valorile potenţialelor
variază cu temperatura; în tabel sunt prezentate valorile la temperatura de 25oC.
39
2. Materiale necesare
- Electrolit: o portocală, un măr, un cartof, un vas cu oţet
- Doi electrozi din Cu şi doi electrozi din Zn
- Aparat de măsură – voltmetru
- Conductori din sârmă
3. Mod de lucru
a) În cazul utilizării portocalei pe post de electrolit:
- Se taie portocala în două jumătăţi;
- Se leagă cu un conductor din sârmă un electrod de cupru cu unul de zinc;
- Se înfige electrodul de cupru în prima jumătate de portocală şi electrodul de zinc în cea de a doua
jumătate de portocală;
- Se înfige un alt electrod de cupru în cea de a doua jumătate de portocală (care are deja un electrod
de zinc în ea) şi un electrod de zinc în prima jumătate de portocală;
- Se porneşte voltmetrul rotind butonul de selecţie în dreptul indicaţiei de tensiune – curent continuu;
40
- Se pun în contact conectorii (+) şi (-) ai voltmetrului până când pe afisajul acestuia se indică
valoarea 0;
- Se măsoară cu voltmetrul diferenţa de potenţial (tensiunea) dintre electrozii care nu sunt legaţi între
ei prin conductor;
- Se notează valoarea indicată a tensiunii (V);
- Se repetă etapele 6-7-8 de încă două ori;
- Se calculează valoarea medie a tensiunii si abaterea medie.
b) şi c) În cazul utilizării mărului şi cartofului pe post de electrolit, se procedează la fel ca la punctul
a);
d) În cazul utilizării oţetului pe post de electrolit:
- Se umplu cu oţet două pahare din plastic sau sticlă;
- Se leagă cu un conductor din sârmă un electrod de cupru cu unul de zinc;
- Se introduce electrodul de cupru în primul pahar şi cel de zinc în al doilea pahar;
- Se introduce un alt electrod de zinc în primul pahar (cel care are deja un electrod de cupru) şi un alt
electrod de cupru în cel de al doilea pahar;
- Se repetă etapele 5-10 de la punctul a).
4. Date experimentale
Electrod pozitiv (catodul): Cupru
Electrod negativ (anodul): Zinc
Nr
crt. Electrolit
Valoare măsurată
Tensiune (V)
Valoare
medie
Tensiune
(V)
Abatere absolută (V) Aba-
tere
medie
(V)
1 2 3 1 2 3
1 Portocală 1,773 1,780 1,785 1,779 0,006 0,001 0,006 0,0043
2 Măr 1,963 1,969 1,974 1,969 0,006 0 0,005 0,0037
3 Cartof 1,705 1,697 1,691 1,698 0,007 0,001 0,007 0,0050
4 Oţet 1,813 1,806 1,791 1,803 0,010 0,003 0,012 0,0083
5. Interpretarea rezultatelor
Se observă că tensiunea medie diferă, pentru aceeaşi pereche de electrozi, în funcţie de electrolitul
utilizat.
41
În cazul teoretic, pornind de la datele din tabelul cu potenţialele standard, diferenţa de potenţial dintre
un electrod de cupru şi unul de zinc este:
U = 0,34 – (-0,76) = 0,34 + 0,76 = 1,1 V
În cazul nostru, având două perechi de electrozi inseriate, tensiunea teoretică ar fi de 2,2 V.
Valorile măsurate sunt influenţate ca urmare a efectului dielectricului, dar şi ca urmare a erorilor de
măsurare introduse de rezistenţa electrică la contactul dintre electrozi şi conectorii aparatului de
măsură.
Se observă că valorile cele mai mari ale tensiunii sunt în cazul mărului, urmând apoi oţetul, portocala
şi cartoful. Metalele sunt cu atât mai reactive şi generează un curent mai mare cu cât soluţia este mai
acidă.
6. Aplicaţii practice
Diferenţa de potenţial dintre doi electrozi din metale diferite puşi în contact prin intermediul unui
electrolit generează un curent continuu. Acest ansamblu constituie o mini-sursă de energie electrică
ce poate alimenta un consumator de mică putere.
Legând în serie mai multe astfel de mini-surse, se poate obţine o tensiune mai mare, ce poate
alimenta şi consumatori mai importanţi. O aplicaţie binecunoscută este bateria utilizată la pornirea
maşinilor, care este formată în general din 6 celule electrice legate în serie. Fiecare celulă generează
o tensiune aproximativă de 2.12 V, tensiunea totală a bateriei fiind de 6 x 2.12 = 12.72 V (pentru o
baterie complet încărcată). Bateria auto este formată din perechi de electrozi de plumb (electrodul
negativ - anodul) şi dioxid de plumb ( electrodul pozitiv - catodul) şi care are ca electrolit acidul
sulfuric diluat.
7. Bibliografie
https://www.colegiu.info/pilele-electrochimice-galvanice
https://alili2001.files.wordpress.com/2014/12/m09_chimfiz.pdf
42
WIRELESS CHARGING ÎN 1900?!
David Ștefan – Matei și Mocanu Andrei
Coordonator: profesor Angela Ene și Zarescu Ana
Școala Gimnazială „ I. G. Duca”, București
1. Consideraţii teoretice
Prin intermediul acestui experiment dorim să exemplificăm principiul funcționării bobinei Tesla,
descoperită de omul de știință Nikola Tesla.
2. Materiale necesare
- 1 baterie de 9V;
- conector baterie;
- întrerupător;
- 2 rezistențe de 10 K Ω;
- 1 tranzistor 2N2222;
- liță;
- țeavă din PVC;
- placă din lemn pentru suport;
- bilă din aluminiu;
- pistol de lipit, ciocan de lipit;
- fluodor;
- bandă izolatoare;
- fire de legătură.
3. Mod de lucru
Pasul 1: Înfășurăm lița pe țeava din PVC de aproximativ 300 ori. Lipim țeava pe suportul din lemn
cu ajutorul pistolului de lipit, astfel încât să fie fixă. De asemenea, prindem suportul bateriei,
43
întrerupătorul și tranzistorul de suport.Facem o mini-bobină din fir de legătură pe țeava de PVC,
învârtind de trei ori în jurul ei.bobina principală).
Pasul 2: Conectarea firelor.
Lipim cu ciocanul de lipit și fluodor un capăt al liței de borna din mijloc(colectoare). Tot de borna
din mijloc lipim o rezistență de 10 K Ω. În prelungirea rezistorului legăm în serie celălalt rezistor, iar
rezistorul îl lipim de o bornă a întrerupătorului. Un capăt de la bobina principală se leagă la aceeași
bornă unde am pus și rezistorii.
La cealaltă bornă a switch-ului legăm firul + de la baterie. Firul – se leagă la borna de pe marginea
tranzistorului, la fel și celălalt capăt al bobinei principale.
Pasul 3: În vârful bobinei secundare prindem bila din aluminiu. Dacă apropiem un bec economic de
turn se va aprinde!
4. Interpretarea rezultatelor
Tranzistorul este un dispozitiv electronic din categoria semiconductoarelor care are cel puțin trei
terminale (borne sau electrozi), care fac legătura la regiuni diferite ale cristalului semiconductor. Este
folosit mai ales pentru a amplifica și a comuta semnale electronice și putere electrică.
Aspectul tranzistoarelor depinde de natura aplicației pentru care sunt destinate. În 2013 încă unele
tranzistoare sunt ambalate individual, dar mai multe sunt găsite încorporate în circuite integrate.
Tranzistorul este componenta fundamentală a dispozitivelor electronice moderne, și este omniprezent
în sistemele electronice. Ca urmare a dezvoltării sale la începutul anilor 1950, tranzistorul a
revoluționat domeniul electronicii, și a deschis calea pentru echipamente electronice mai mici si mai
ieftine cum ar fi aparate de radio, televizoare, telefoane mobile, calculatoare de buzunar, computere
și altele.
Rezistorul este o piesă componentă din circuitele electrice și electronice a cărei principală
proprietate este rezistența electrică. Rezistorul obișnuit are două terminale; conform legii lui
Ohm, curentul electric care curge prin rezistor este proporțional cu tensiunea aplicată pe terminalele
rezistorului. Cel mai important parametru al unui rezistor este rezistența sa
electrică, exprimată în ohmi.
Probabil cea mai spectaculoasa inventie a sa este bobina Tesla, inventata in 1891. Bobina Tesla este
un transformator special, care alimentat de la retea sau baterii ridica tensiunea pana la sute de mii de
volti obtinandu-se curent de inalta frecventa. Este un transformator bobinat in aer (fara miez), in care
primarul si secundarul sunt acordate sa functioneze la o frecventa de rezonanta.
44
Rezonanța este tendința unui sistem de a oscila cu o amplitudine mai mare la unele frecvențe decât
la altele. Frecvențele la care amplitudinea este maximă se numesc frecvențe rezonante sau frecvențe
de rezonanță. La aceste frecvențe chiar și forțe mici pot produce oscilații cu o amplitudine mare,
deoarece sistemul acumulează energie cinetică, numită aici energie oscilantă.
Rezonanța are loc atunci când un sistem poate stoca și transfera ușor energie între două sau mai multe
stări(de exemplu energie cinetică și potențială în cazul unui pendul). Frecvența rezonantă este
aproximativ egală cu frecvența naturală a sistemului. Unele sisteme au mai multe frecvențe de
rezonanță, distincte între ele.
Bobina Tesla se bazează pe principiul fizicii numit rezonanță. Tranzistorul creează așa de multă
energie, încât în jurul bobinei se creează un câmp electric.
Voltajul de ieșire se calculează astfel:
Numărul de spire a bobinei secundare/nr. de spire a celei principale.
Adică:
300/3=100
De unde rezultă că tensiunea de ieșire este de:
9 x 100 = 900 V
5. Bibliografie
https://www.descopera.org/bobina-tesla/
http://www.descopera-mistere.ro/bobina-tesla/
https://www.scribd.com/doc/102370397/Tesla-Bobinei-Componente
https://en.wikipedia.org/wiki/Tesla_coil
https://www.livescience.com/46745-how-tesla-coil-works.html
45
FARADAY ȘI INDUCȚIA ELECTROMAGNETICĂ
Manolescu Vlad Andrei
Școala Gimnazială Nr.156, București
Coordonator: profesor Daniela Blanariu
1. Considerații teoretice:
Legea inducţiei electromagnetice este fundamentală în studiul fenomenelor electromagnetice.
O contribuţie majoră la elaborarea teoriei electromagnetismului a adus-o Faraday. Printre
rezultatele lui Faraday, descoperirea fenomenului de inducţie electromagnetică, în anul 1831, a adus
o contribuţie extrem de mare nu numai în fizică ci şi în alte domenii de activitate, ducând la
revoluţionarea tehnicii din acea perioadă.
În urma efectuării experimentelor Faraday a intuit că, apariţia curentului
electric indus s-ar putea datora variaţiei fluxului magnetic inductor, fapt care era
factorul comun în aceste experimente. Sintetizând, aceste experimente au arătat
că, un curent indus apare numai la variaţia în timp a câmpului magnetic inductor;
curentul indus fiind proporţional cu variaţia fluxului magnetic.
Cea mai importantă aplicație a electromagnetismului selectată pentru această temă este: Primul
motor Faraday.
În anul 1821 Faraday construiește un dispozitiv care este acționat de forța Lorenz. El a descoperit
că, dacă trece un curent electric printr-un fir, și dacă acel fir este pus lângă un magnet, atunci firul se
rotește în jurul magnetului.
Când circuitul a fost completat și bateria pusă în funcțiune,
tija de cupru a început să se rotească în jurul magnetului.
Astfel s-a obținut primul motor electric din lume.
2. Materiale necesare: baterie de 9V, magnet Neodim,
fire de cupru, folie aluminiu, vas cu apă și sare, fire de
46
legătură, suport de lemn, instrument de măsură
(multimetru).
3. Mod de lucru:
Pe un suport de lemn se montează un fir și se agăță de el o tijă
de cupru (anodul). Tija de cupru se suspendă deasupra unui vas.
În vasul de sub suport este pusă apă și sare, creând astfel un
electrolit, ca la baterii.
În centrul vasului se pune un magnet neodim, iar tija de cupru
atârnă chiar lângă acel magnet.
Pe laterala vasului se pune o folie din aluminiu, catodul, care are un capăt inserat în electrolit.
O baterie cu tensiunea de 9V este conectată în circuit: borna pozitivă este unită cu bucata de
aluminiu iar cea negativă este unită cu firul de cupru de deasupra dispozitivului.
4. Interpretarea rezultatelor:
Când circuitul este alimentat de la baterie, se creează un câmp magnetic în jurul tijei de cupru
(anod). Acest câmp interacționează cu câmpul din jurul magnetului plasat în soluția salină și
determină rotirea tijei de cupru în jurul magnetului.
Practic, acesta este principiul de funcționare al motorului electric cu magneți permanenți.
5. Aplicații practice:
Experimentul poate fi folosit la școală, în laboratorul de fizică, ca metodă de învățare și
consolidare a cunoștințelor despre electromagnetism.
Elevul devine astfel, din observator, practician și poate verifica ipotezele pe care le stabilește
dinainte de a începe experimentul. Un alt avantaj al experimentului este acela că el poate fi repetat de
câte ori dorește elevul sau de câte ori e necesar pentru a proba o ipoteză.
6. Biliografie
- R. Feynman, Fizica modernă, vol. I, Editura Tehnică, Bucureşti
Cursurile de fizică „Berkeley‖, vol. I Mecanică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
Ştefan Antohe, Electricitate şi magnetism, vol. I, Editura Univ. Bucureşti, 1999
- R. A. R. Tricker, The contributions of faraday and maxwell to electrical science, 1st Edition,
Pergamon, 1966
- Alan Hirshfeld, The electric life of michael faraday, Walker, New York, 2006
47
TIPURI DE CONDENSATORI
Vasilescu Dan Andrei
Şcoala Gimnazială Nr. 156, Bucureşti
Coordonator: profesor Blanariu Daniela
1. Considerații teoretice:
Un condensator este un component electric pasiv cu două terminale folosit pentru a stoca energia
electrică. Formele și tipurile condensatorilor variază, dar toți conțin cel puțin doi conductori separați
de un izolator. Conductorii pot fi de exemplu foițe subțiri de metal, folie de aluminiu sau discuri etc.
Izolatorul crește capacitatea condensatorului și îl protejează de un scurtcircuit. Izolatorul poate fi
sticlă, ceramică, plastic, hârtie, etc. Condensatorii sunt foarte folosiți în componența circuitelor
electrice. Spre deosebire de rezistor, un condensator nu disipa energia electrică niciodată.
Tipuri de condensatori:
Condensatori ceramici
- Condensatorii ceramici sunt condensatori nepolarizati făcuți din două sau mai multe straturi
alternante de ceramică și metal, unde ceramica este izolatorul și metalul este conductorul.
Condensatori cu peliculă
- Acești condensatori sunt nepolarizati și au ca izolator o peliculă subțire. Ca pelicula poate fi
folosit un strat de metal oxidat.
Condensatori electrolitici
- Condensatorii electrolitici au ca izolator un anod metalic oxidat, iar electrozii sunt solizi sau
lichizi. Acest condensator este polarizat. Familiile de condensatori sunt: Condensatori care
folosesc ca izolator oxid de aluminiu, condensatori care folosesc pentoxid de tantal,
condensatori care folosesc pentoxid de niobiu.
Supercondensatori
48
- Supercondensatorii sunt condensatori
electrochimici. Supercapacitor este des
folosit pentru a descrie un condensator
electric cu două straturi, pseudocondensatori
sau condensatori hibrizi. Aceștia nu au un
izolator convențional ca celelalte, având o
capacitate foarte mare.
- Borcanul Leyden
Borcanul Leyden e un tip neobișnuit de condensator
care poate stoca tensiune mare. De obicei, e alcătuit dintr-
un borcan de sticlă înfășurat în folie de aluminiu și un cui în capac. A fost descoperit de Ewald Georg
von Kleist și Pieter van Musschenbroek of Leiden
(Leyden) în 1745.
2. Materiale necesare:
Pentru primul tip de condensator (Borcan Leyden):
O sticlă de plastic de 0,5L
Folie de aluminiu
Un cui de 10 cm neplacat
Scotch de hârtie
0,5L de apă plata minerală
Sare
Pentru al doilea condensator:
Scotch de hârtie
Folie de aluminiu
2 fire conductoare dezizolate la capete
Un condensator comercial.
Multimetru
3. Mod de lucru:
Asamblare:
49
Pentru primul condensator, se ia sticla, se umple cu apă și se adaugă sare, se lasă până sarea se
dizolvă, apoi se înfășoară sticla în folie de aluminiu și se lipește bine cu scotch unde marginile foliei
se întâlnesc. Ulterior se bate cuiul în mijlocul capacului sticlei.
Pentru al doilea condensator, se iau două bucăți egale de folie de aluminiu, se acoperă una cu scotch
de hârtie, se suprapune cealaltă pe partea acoperită, se pune un fir pe colțul din stânga jos al bucății
de sus, se acoperă cu scotch de hârtie, se întoarce pe partea cealaltă, se pune al doilea fir pe colțul din
dreapta sus și se aplică un strat de scotch de hârtie. După aceea se rulează și se prinde sub formă de
sul.
Măsurare:
Se ia multimetrul, se setează pe nF, se așează cablurile pe capetele condensatorul și se măsoară
capacitatea condensatorilor.
4. Date experimentale:
Nr. crt. Tip condensator Capacitate
1 Borcan Leyden 0,4nF
2 Condensator rulat 0,3nF
3 Condensator comercial 0,4nF
5. Interpretarea rezultatelor:
Valorile rezultate reprezintă capacitatea electrică a diverselor tipuri de condensatori, măsurată în nF.
6. Aplicaţii practice:
Condensatorii prezentați pot fi folosiți pentru a construi circuite sau a filtra curentul AC din rețele și
mai ales pot fi construiți la un preț foarte mic. Ei pot fi utilizați ca material didactic.
7. Bibliografie:
https://en.wikipedia.org/wiki/Leyden_jar - Wikipedia- Borcan Leyden
https://ro.wikipedia.org/wiki/Condensator_electric – Wikipedia - Condensatori Electrici
http://www.scritub.com/stiinta/fizica/condensatoare-electrice5219111020.php
50
DILATAREA SOLIDELOR
Giurescu Alex Cristian și Pop Răzvan Gabriel, clasa a VII-a
Colegiul Național ”George Coșbuc” Motru
Coordonatori: profesori Giurcă Minodora și Gheorghe Aurelia
Lucrarea se adresează elevilor clasei a VI-a şi este concepută a fi utilizată în sensul tratării
diferenţiate a elevilor.
Astfel este proiectată în trei secvenţe:
I. Experiment de descoperire pe grupe de nivel (A, B, C)
II. Experiment de verificare a concluziilor stabilite după prima secvenţă de către toate grupele de
lucru
III. Experiment de verificare a ipotezei de lucru cu privire la influenţa dimensiunilor corpurilor
asupra dilatării
După prima secvenţă, elevii din fiecare grupă vor prezenta colegilor experimentul desfăşurat,
observaţiile făcute şi concluziile stabilite, apoi toţi elevii vor stabili în urma conversaţiei
euristice concluziile celor descoperite experimental.
Aceste concluzii vor fi verificate în secvenţa a doua de către toţi elevii.
Pentru secvenţa a III-a în cazul elevilor de nivel C se urmăreşte propunerea de către aceştia a
experimentului, în cazul elevilor de nivel B se vor indica materialele necesare, iar pentru cei de nivel
A se vor indica materialele şi modul de lucru.
Grupa de nivel A
Tema lucrării: Urmărirea fenomenului de dilatare la solide
Noţiuni teoretice: Modificarea temperaturii unui corp va duce la modificarea dimensiunilor
sale.
51
Experiment 1
Materiale necesare: bilă cu lănţişor, inel metalic, stativ, spirtieră, chibrituri.
Mod de lucru: Fixaţi lănţişorul bilei de stativ astfel încât să suspendaţi bila.
a) Verificaţi dacă bila trece prin inel.( inelul ţineţi-l în mână). Aprindeţi spirtiera şi încălziţi bila.
Depărtaţi spirtiera.
b) Apropiaţi din nou inelul şi verificaţi dacă bila trece prin el.
Stingeţi spirtiera.( Se pune capacul, nu se suflă! )
c) După ce bila s-a răcit verificaţi dacă trece prin inel.
Observaţii: Alegeţi varianta corectă:
Bila trece / nu trece prin inel.
Bila trece / nu trece prin inel.
Bila trece / nu trece prin inel.
Concluzii experiment: Alegeţi varianta corectă:
1. Prin încălzire corpurile îşi măresc / îşi micşorează volumul; spunem că se dilată în volum.
2. Prin răcire corpurile îşi măresc / îşi micşorează volumul; spunem că se contractă.
3. Bilele sunt corpuri care au / nu au cele trei dimensiuni comparabile.
Concluzii : Completaţi enunţurile
1. Dilatarea solidelor constă în ………………. dimensiunilor lor prin încălzire.
2. Dilatarea solidelor poate fi:
- dilatare în…….......... (pentru corpurile care au o dimensiune mult mai mare decât celelalte două).
- dilatare în ………...... (pentru corpurile care au două dimensiuni mult mai mari decât a treia).
- dilatare în ………..........(pentru corpurile care au toate dimensiunile comparabile)
3. Corpurile solide se dilată cu atât mai ………....................... cu cât sunt încălzite mai mult.
4. Corpurile se dilată diferit dacă sunt confecţionate din materiale ………....................
5. Prin dilatare nu se modifică …………........................ corpurilor.
Experiment 2
Scop: Verificarea concluziilor stabilite anterior
Materiale necesare:
a) pirometru cu cadran dublu, vată, alcool medicinal, chibrituri.
b) plăcuţă metalică subţire, cleşte, spirtieră, bolduri, chibrituri, suport de lemn.
Mod de lucru:
52
a) Identificaţi părţile componente ale pirometrului ( poţi folosi şi manualul pentru sprijin):
- suport
- tăviţă
- tije metalice (una din fier, una din aluminiu) prinse în suporturi cu şuruburi.
- 2 ace indicatoare corespunzătoare fiecărei tije.
- cadran marcat
Puneţi vată îmbibată cu alcool medicinal în tăviţă şi aprinde-o cu chibritul.
Urmăriţi acele indicatoare. Stingeţi vata.
Urmăriţi şi în acest caz acele indicatoare.
b) Utilizând materialele date concepeţi şi efectuaţi un experiment în care să urmăriţi comportarea
plăcuţei metalice la încălzirea ei, observând dimensiunile ei şi forma.
Experiment 3
Scop: Stabilirea influenţei dimensiunilor iniţiale ale corpului asupra dilatării sale.
Materiale necesare:
2 bile cu lănţişor de dimensiuni diferite, 2 spirtiere, 2 inele identice
Mod de lucru :
Se trec bilele prin inel.
Se încălzesc ambele bile simultan şi se încearcă trecerea lor prin inel.
Observaţii:
Bila de dimensiuni iniţiale mai mari mai trece / nu mai trece prin inel
Bila de dimensiuni iniţiale mai mici mai trece / nu mai trece prin inel.
(Elevii aleg varianta corectă)
Concluzie experiment:
Un corp cu dimensiunile iniţiale mai mari se dilată ………........... decât un corp cu dimensiunile
iniţiale mai mici.
Concluzii:
Factorii de care depinde dilatarea sunt:
...................................................................................................................................................................
Grupa de nivel B
Tema lucrării: Urmărirea fenomenului de dilatare la solide
53
Noţiuni teoretice: Modificarea temperaturii unui corp va duce la modificarea dimensiunilor
sale.
Experiment 1
Materiale necesare: pirometru cu cadran dublu, vată, alcool medicinal, chibrituri.
Mod de lucru: Identificaţi părţile componente ale pirometrului ( poţi folosi şi manualul
pentru sprijin):
- suport
- tăviţă
- tije metalice (una din fier, una din aluminiu) prinse în suporturi cu şuruburi.
- 2 ace indicatoare corespunzătoare fiecărei tije.
- cadran marcat
Puneţi vată îmbibată cu alcool medicinal în tăviţă şi aprinde-o cu chibritul.
Urmăriţi acele indicatoare. Stingeţi vata. Urmăriţi şi în acest caz acele.
Observaţii: Completaţi enunţurile:
a) Încălzind tijele acele indicatoare …………............ deoarece axul corespunzător fiecăruia se
roteşte fiind împins de tija a cărei lungime ………...........
b) Cu cât tijele se încălzesc mai mult acele indicatoare ………............ mai mult.
c) Diviziunile la care au ajuns acele indicatoare sunt: …... pentru tija din fier .. …...pentru tija
din aluminiu
d) După ce se stinge flacăra tijele încep să se ……………….. şi acele indicatoare……….,
deoarece lungimile tijelor ……....................
Concluzii experiment: Completaţi enunţurile
1. Prin încălzire tijele îşi …………… lungimea; spunem că se dilată în ……….
2. Prin răcire tijele îşi …………….lungimea; spunem că se contractă.
3. Tijele se dilată mai mult cu cât temperatura ……….. mai mult.
4. Tijele din fier şi aluminiu, atunci când sunt încălzite în aceleaşi condiţii, se dilată
………….deoarece sunt alcătuite din substanţe ………
5. Tijele sunt corpuri care au o dimensiune mult mai ……. decât celelalte două dimensiuni.
Concluzii : Completaţi enunţurile
1. Dilatarea solidelor constă în ………………. dimensiunilor lor prin încălzire.
2. Dilatarea solidelor poate fi:
54
- dilatare în………… (pentru corpurile care au o dimensiune mult mai mare decât celelalte
două).
- dilatare în ………. (pentru corpurile care au două dimensiuni mult mai mari decât a treia).
- dilatare în ………..(pentru corpurile care au toate dimensiunile comparabile)
3. Corpurile solide se dilată cu atât mai ……….. cu cât sunt încălzite mai mult.
4. Corpurile se dilată diferit dacă sunt confecţionate din materiale ………
5. Prin dilatare nu se modifică ………… corpurilor.
Experiment 2
Scop: Verificarea concluziilor stabilite anterior
Materiale necesare:
a) bilă cu lănţişor, inel metalic, stativ, spirtieră, chibrituri.
b) plăcuţă metalică subţire, cleşte, spirtieră, bolduri, chibrituri, suport de lemn.
Mod de lucru:
a) Fixaţi lănţişorul bilei de stativ astfel încât să suspendaţi bila.
Verificaţi dacă bila trece prin inel.( inelul ţineţi-l în mână)
Aprindeţi spirtiera şi încălziţi bila. Depărtaţi spirtiera.
Apropiaţi din nou inelul şi verificaţi dacă bila trece prin el.
Stingeţi spirtiera.( Se pune capacul, nu se suflă! )
După ce bila s-a răcit verificaţi dacă trece prin inel.
b) Utilizând materialele date concepeţi şi efectuaţi un experiment în care să urmăriţi comportarea
plăcuţei metalice la încălzirea ei, observând dimensiunile ei şi forma.
Experiment 3
Scop: Stabilirea influenţei dimensiunilor iniţiale ale corpului asupra dilatării sale.
Materiale necesare:
2 bile cu lănţişor de dimensiuni diferite, 2 spirtiere, 2 inele identice
Mod de lucru :
Realizaţi un experiment din care să stabiliţi legătura dintre dimensiunile iniţiale ale corpurilor
şi dilatarea acestora.
Observaţii:
Bila de dimensiuni iniţiale mai mari …………………………………...
Bila de dimensiuni iniţiale mai mici …………...................................
55
(Elevii completează enunţurile)
Concluzie:
Un corp cu dimensiunile iniţiale mai mari se dilată ………. decât un corp cu dimensiunile
iniţiale mai mici.
Concluzii:
Factorii de care depinde dilatarea sunt: ….............................……………………………….
Grupa de nivel C
Tema lucrării: Urmărirea fenomenului de dilatare la solide
Noţiuni teoretice: Modificarea temperaturii unui corp va duce la modificarea dimensiunilor
sale.
Experiment 1
Materiale necesare: plăcuţă metalică subţire, cleşte, spirtieră, bolduri, chibrituri, suport de
lemn.
Mod de lucru: Utilizând materialele date concepeţi şi efectuaţi un experiment în care să
urmăriţi comportarea plăcuţei metalice la încălzirea ei, observând dimensiunile ei şi forma.
Observaţii: Faceţi observaţii asupra :
a) dimensiunilor plăcuţei în urma încălzirii.(urmăriţi dimensiunile reprezentative)
b) dimensiunilor plăcuţei în urma răcirii.
c) formei plăcuţei prin încălzire.
Concluzii experiment: Trageţi concluziile în urma celor observate experimental asupra:
1. modului în care sunt influenţate dimensiunile unei plăcuţe de încălzirea ei respectiv răcirea ei
şi care sunt evident influenţate şi cum se numeşte fenomenul respectiv.
2. influenţei încălzirii asupra formei.
3. relaţiei care există între cele trei dimensiuni ale plăcuţei.
Indicaţii:
Folosiţi boldurile înfipte în suport convenabil scopului propus, pornind de la forma plăcuţei.
Stabiliţi de la început relaţia dintre cele trei dimensiuni ale plăcuţei prin comparaţie. Ţineţi cont
de sensul pe care-l cunoaşteţi voi pentru dilatare, respectiv contractare şi asociaţi dilatării unul
din termenii care consideraţi că caracterizează plăcuţele : dilatare în volum/ în lungime / în
suprafaţă.
Concluzii : Completaţi enunţurile
56
1. Dilatarea solidelor constă în ………………. dimensiunilor lor prin încălzire.
2. Dilatarea solidelor poate fi:
- dilatare ………… (pentru corpurile care au o dimensiune mult mai mare decât celelalte două).
- dilatare în ………. (pentru corpurile care au două dimensiuni mult mai mari decât a treia).
- dilatare în ………..(pentru corpurile care au toate dimensiunile comparabile)
3. Corpurile solide se dilată cu atât mai ……….. cu cât sunt încălzite mai mult.
4. Corpurile se dilată diferit dacă sunt confecţionate din materiale ………
5. Prin dilatare nu se modifică ………… corpurilor.
Experiment 2
Scop: Verificarea concluziilor stabilite anterior
Materiale necesare:
a) bilă cu lănţişor, inel metalic, stativ, spirtieră, chibrituri.
b) pirometru cu cadran dublu, vată, alcool medicinal, chibrituri.
Mod de lucru:
a) Fixaţi lănţişorul bilei de stativ astfel încât să suspendaţi bila.
Verificaţi dacă bila trece prin inel.( inelul ţineţi-l în mână)
Aprindeţi spirtiera şi încălziţi bila. Depărtaţi spirtiera.
Apropiaţi din nou inelul şi verificaţi dacă bila trece prin el.
Stingeţi spirtiera.( Se pune capacul, nu se suflă! )
După ce bila s-a răcit verificaţi dacă trece prin inel.
b) Identificaţi părţile componente ale pirometrului ( poţi folosi şi manualul pentru sprijin):
- suport
- tăviţă
- tije metalice (una din fier, una din aluminiu) prinse în suporturi cu şuruburi.
- 2 ace indicatoare corespunzătoare fiecărei tije.
- cadran marcat
Puneţi vată îmbibată cu alcool medicinal în tăviţă şi aprinde-o cu chibritul.
Urmăriţi acele indicatoare. Stingeţi vata. Urmăriţi şi în acest caz acele.
Experiment 3
Scop: Stabilirea influenţei dimensiunilor iniţiale ale corpului asupra dilatării sale.
57
Realizaţi un experiment din care să stabiliţi legătura dintre dimensiunile iniţiale ale corpurilor şi
dilatarea acestora.
Observaţii:
………. de dimensiuni iniţiale mai mari ……………………………
………. de dimensiuni iniţiale mai mici ………….....................
(Elevii completează enunţurile)
Concluzie experiment:
Un corp cu dimensiunile iniţiale mai mari se dilată ………. decât un corp cu dimensiunile
iniţiale mai mici.
Concluzii:
Factorii de care depinde dilatarea sunt: ……...............................……………………………
Aplicații practice Elevii vor da exemple, vor analiza, vor explica, diverse aplicații practice:
- Pentru a reda forma sferică a unei mingi de ping-pong deformate o punem în ....................
- Nu este bine să mâncăm prea fierbinte sau să bem lichide foarte reci, ........................ și
.............................. smalțului dinților pot produce fisurarea acestuia.
- Cablurile aeriene nu se fixează întinse între stâlpi, pentru a evita ruperea lor la
...............................
- Șinele de cale ferată se montează cu un spațiu între ele pentru a evita curbarea lor, în zona de
contact la ............................. acestora.
Experimentul poate fi urmarit pe https://youtu.be/QMHSPzwCJhk
Bibliografie
- G. Florian, Tratarea diferenţiată a elevilor la fizică, Editura Else, Craiova, 2004
- L. Crăciunescu, M. Crăciunescu, M. Vasilescu, A. Giurumescu, F. Petcu, Lucrări practice de
fizică şi chimie pentru clasele de gimnaziu – vol I, 2003
- Fizică – manual pentru clasa a VI-a, Editura Teora , 1998
- Fizică – manual pentru clasa a VI-a, Editura Radical, 1998
58
ORAŞUL EXPERIMENTELOR
Sisan Yunus Amiri și Trufășilă Andrei, clasa a VIII-a
Școala Gimnazială nr. 144, București
Coordonator: profesor Trufășilă Rodica
Orasul experimentelor este oglindit ca şi un ’laborator de fizica’’. Acesta conţine iluminatul
electric, cu ajutorul consideraţiilor teoretice din orele de fizică, am realizat un circuit electric descris
mai jos. Eoliana, care funcţionează pe baza razelor solare, aceasta încărcând generatoarele, iar pe
timpul nopţii fiind funcţionale astfel economisind din toate punctele de vedere. Fabrica, conţine 2
containere verzi prin care se reproduce reacţii
chimice şi ajută la curăţarea aerului. Lacul,
conţine substanţe hrănitoare formând un
compus gelatinos numit slime, care nu
dăunează mediului şi creând o atmosfera
revigoroasă. Nu în ultimul rând, oraşul este
dotat cu maşini electrice, care cu ajutorul
şoselelor şi a eolienei se pot încărca cu
uşurinţă.
1.Considerații teoretice
Orașul nostru dispune, bine, de energie electrică.
Energia electrică este o parte importantă a vieții moderne, dar este adesea înțeleasă greșit. Toți am
stat în timpul unei furtuni și ne-am întrebat de puterea de fulger. Știm cu toții că nu ne atingem
prizele cu mâinile ude, dar înțelegem de ce mâinile noastre trebuie să fie uscate? Electricitatea
controlează multe funcții importante ale organismului nostru, în special în creier și sistemul nervos, și
este, de asemenea, o resursă extrem de versatilă utilizată în case și întreprinderi din întreaga lume.
Cunoașterea circuitelor electrice constituie fundamentul înțelegerii modului în care funcția electrică
funcționează și ne afectează viața de zi cu zi. Energia eoliană este energia vântului, o formă
59
de energie regenerabilă. La început energia vântului era transformată în energie mecanică. Ea a fost
folosită de la începuturile umanității ca mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar
ceva mai târziu ca energie pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul
al VII-lea î.Hr. de perșipentru măcinarea grăunțelor. Morile de vânt europene, construite începând
cu secolul al XII-lea în Anglia și Franța, au fost folosite atăt pentru măcinarea de boabe cât și pentru
tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor
de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat
Energia solară este energia emisă de Soare, fiind o sursă de energie regenerabilă.
Energia solară poate fi folosită să:
1. genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice)
2. genereze electricitate prin centrale termice solare (heliocentrale)
3. încălzească clădiri, direct
4. încălzească clădiri, prin pompe de căldură
5. încălzească clădiri și să producă apă caldă de consum prin panouri solare termice
Circuitul electric este ansamblul format din generator electric, fire conductoare de legătură,
întrerupător şi consumator (receptor). Corpurile izolatoare nu permit trecerea curentului electric. Într-
un circuit electric elementele lui pot fi legate în serie (unul după altul) şi în paralel (între aceleaşi
două puncte ale circuitului).
În fabrica din oraș au loc diverse procese chimice.
Drojdia a fost folosită în coacere și fermentare, de mii de ani. În ultima vreme s-a cons tatat că
drojdia poate fi folosită pentru a genera energie electrică și că poate produce etanol.Etanolul este
alcool, iar cum apa oxigenată Se amestecă cu apa în orice proporție, este solubil în eter și alcool,
împreună cu drojdia am putut obține o reacție TERMOCHIMICĂ.Cea mai mare parte a
transformărilor de stare și reacțiilor chimice, inclusiv ale sistemelor vii au loc la presiune
constantă.Căldura este fie absorbită, fie degajată în cursul celor mai multe reacții chimice, apa care a
fost adăugată la drojdie produce căldură,menține corpul cald, care a fost amestecată cu apa oxigenată.
Noțiunile pe care le utilizează termochimia, precum și legile acesteia au la bază principiul întâi al
termodinamicii. Principiul întâi al termodinamicii constituie o particularizare a legii conservării
energiei la procesele în care intervine mișcarea termică a materiei, adică mișcarea dezordonată a unui
număr mare de particule.Colorantul este o substanță naturală care într-o cantitate foarte mică este
capabilă să imprime culoarea sa altor compuși cu care intră în contact împreună cu săpunul lichid
60
care sunt săruri cu diferite metale ale acizilor grași cu cel puțin opt atomi de carbon în moleculă.
Puterea de spălare se datorează faptului că moleculele de săpun aderă
cu ușurință atât la moleculele nepolare cât și la moleculele polare ne-a
putut ajuta să obținem o reacție chimică.
2. Materiale necesare
-Polistiren pentru construirea scolii si a caselor
-Fire conductoare de electricitate, intrerupator, bec
-Modul de depozitare al energiei
- Pentru reacțiile chimice din fabrica : -apă oxigenată, săpun lichid,
colorant alimentar, drojdie uscată solubilă în apă
3. Mod de lucru
Odata cu razele solare , acesta alimentează eoliana care încarcă generatorul şcolii. Odată încărcat,
acesta porneşte automat alimentarea şcolii cu energie electrică şi totodata a locuințelor.
Slime- ul creat şi adăgat in lac oferă o oază de prospeţime locutitorilor oraşului.
Fabrica , prin intermediul vaselor comunicante, această oferă o reacţie chimică neaşteptată.
Circuitul electric , este conectat astfel încât oraşul să fie eco.
4. Date experimentale
Nr crt Aparate / elemente utilizate Valoare finală
1 Modul de alimentare Alimentare pe bază solară
2 Circuit Electric Alimentat si folosit pe baza eolienei
3 Reactie chimică Caracteristicile apei oxigenate creează o reacție chimică
61
5. Interpretarea rezultatelor
Clădirile construite din polistiren au fost de ajutor la așezarea și construirea orașului. Reacția a decurs
conform considerațiilor teoretice. Circuitul electric a ajutat la iluminatul orașului și a clădirilor
aferente. Macheta poate fi de ajutor în cadrul orelor de științe sau de tehnologii , atunci când se
discută despre energiile neconvenționale.
6. Bibliografie
Manual Fizica Clasa a VIII-a- Christopher Clark, -Editura ALL-Anul 2001
Caiet de la orele de curs Fizica – Clasa VIII-a
62
RAZELE X ȘI GAMA
Moldovan Ovidiu și Spătăcean Alex, clasa a VIII-a
Școala Gimnazială nr. 1, Bistrița
Coordonator: profesor Vereș Liliana
Cum au fost descoperite razele X ?
În timpul unor experimente,fizicianul german Wihelm Conrad Rontgen, bombardând un corp metalic
cu electroni rapizi,a descoperit că acesta emitea radiații foarte penetrante,radiații pe care le-a denumit
raze X –descoperire realizată în anul 1895.
Ce este radiația X ?
Definiție:Radiația X sau Rontgen sunt radiații electromagnetice ionizatoare,cu lungimi de unda
mici,cuprinse între 0,01 și 100 angstrom.
Razele X se obțin în tuburi vidate,în care electronii emiși de un catod (-) incandescent sunt accelerați
de câmpul electric dintre catod(-) și anod(+).
Electronii cu viteză mare se ciocnesc cu anticatodul (=o placă metalica din interiorul tubului vidat)
=>radiații X
Tubul de raze X
63
Cum se formează radiațiile X la nivel de atom ?
La trecerea prin învelișul de electroni al atomilor anticatodului,electronii rapizi pot ciocni electronii
atomilor acestuia.
În urma ciocnirii, un electron de pe un strat interior (de exemplu de pe stratul K) poate fi dislocat.
Locul rămas liber este ocupat de un electron aflat pe straturile următoare (de exemplu de pe straturile
L,M sau N)
Rearanjarea electronilor atomilor este însoțită de emisia radiațiilor X. De fapt, radiațiile provin din
atomii corpului care interacționează cu electronii rapizi.
Proprietăți
Se propagă în vid cu viteza luminii
Nu sunt derivate de câmpuri electrice și magnetice
Produc fluorescența unor substanțe
Sunt invizibile,iar spre deosebire de lumină,
nu impresionează ochiul
Pătrund cu ușurința prin unele corpuri opace pentru lumină,dar sunt absorbite de metale cu
densitate mare-această proprietate depinde de masa atomică a substanței prin care trec și de grosimea
acesteia
Ionizează gazele prin care trec. Numărul de ioni produși indică intensitatea radiațiilor. Pe
această proprietate se bazează funcționarea detectoarelor de radiații
Utilizări practice
Studiul radiațiilor X a jucat un rol vital în fizică,chimie,inginerie,etc:
Dezvoltarea mecanicii cuantice (=teoria mișcării particulelor materiale la scară atomică)
Radiațiile X au permis fizicienilor să confirme experimental teoria cristalografiei. Folosind
metoda difracției, substanțele cristaline pot fi identificate și structura lor determinată.
64
Prin aceste mijloace se pot identifica compuși chimici și se poate stabili mărimea particulelor
ultramicroscopice. Prin spectroscopie cu raze X se pot identifica elementele chimice și izotopii lor.
Razele X se utilizează și în industrie, pentru testarea nedestructiva a unor aliaje metalice.
Pentru asemenea radiografii se utilizează Cobalt 60 și Cesiu 137.
Prin radiații X se testează anumite faze de producție și se elimina defectele.
Razele X ultra moi se folosesc în determinarea autenticității unor lucrări de artă sau la
restaurarea unor picturi.
În medicina, radiografele sau fluoroscoapele sunt mijloace de diagnosticare.
În radioterapie se utilizează în tratamentul cancerului
Concluzie:
Au acțiune fiziologică, distrugând celulele organice, fiind, în general, nocive pentru om. Pe
această proprietate se bazează folosirea lor în tratamentul tumorilor canceroase, pentru distrugerea
țesuturilor bolnave.
Razele Rontgen și-au găsit foarte multe aplicații practice importante.
În primul rând în medicină. Nimeni nu poate indica numărul exact de oameni a căror viața a
fost salvată datorită diagnosticului corect stabilit la timp cu ajutorul razelor Rontgen. E clar, că acest
număr este foarte mare.
Ce sunt radiațiile Gama?
În 1900, Villard a descoperit un alt tip de radiații asemănătoare radiațiilor X, dar mai penetrante,
numite radiații Y (gama). Ele sunt emise de nucleele unor atomi.
Radiațiile gama sunt unde electromagnetice de frecvențe foarte mari produse de interacțiuni între
particule subatomice, cum ar fi la dezintegrările radioactive ale unor nuclee radioactive sau la
ciocnirea și anihilarea unei perechi electron - pozitron(=este antiparticula asociată electronului, în
fizica nucleară un pozitron este numit și antielectron. Pozitronul are sarcina electrică +1 și are aceeași
masă ca a unui electron.)
OBSERVAȚII
Protonii, având sarcini de același semn, se resping intre ei. Menținerea protonilor și neutronilor în
nucleu se datorează unor forțe de atracție (mai intense decât forțele electrice) numite forțe nucleare.
Aceste forțe se exercita intre toți nucleonii. Forțele nucleare acționeaza pe distanțe foarte mici astfel
fiecare nucleon interacționează numai cu nucleonii cei mai apropiați. Pentru a desface un nucleu în
nucleoni, forțele nucleare efectuează un lucru mecanic.
65
Lucru mecanic efectuat pentru desfacerea unui nucleu izolat, aflat în repaus, în nucleonii
componenți izolați, aflați în repaus, se numește energie de legătură (Wleg).
Nucleul unui atom este stabil dacă Wleg gt 0 . Stabilitatea a doua nuclee poate fi comparata dacă se
cunoaște energia de legătură pe nucleon (B) B Wleg/A, unde a este numărul de nucleoni. Cu cat
energia de legătură pe nucleon este mai mare cu atat nucleul este mai stabil. Nucleele unor elemente
grele (Ra ,Po, U etc.) au proprietatea de a emite radiații, în mod continuu si spontan.
Aceasta proprietate este numita radioactivitate, iar nucleele respective se numesc nuclee radioactive.
Nucleele radioactive în timp se transforma în alte nuclee,adică se dezintegrează.
Proprietăți
Se propagă,în vid,cu viteza luminii
Nu sunt deviate de câmpuri electrice si magnetice
Sunt invizibile
Sunt mult mai penetrante decât radiațiile X.
Ionizează gazele prin care trec mai puțin decât
radiațiile X.
Concluzie
Radiațiile Y, în general sunt periculoase pentru om. Protecția împotriva lor se realizează foarte
greu,ele fiind foarte penetrante. Deseori, pentru a absorbi radiațiile Y sunt necesarii pereți de plumb.
Exploziile de raze gama acestea pot distruge planete.
Supernova-Explozie de raze gama
CERN - Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) este o organizație europeană care
operează cel mai mare laborator din lume pentru cercetarea particulelor elementare.
CERN are în dotare o rețea formată din șase acceleratoare de particule și un singur decelerator de
particule.
În august 2000, laboratoarele CERN din Geneva, Elveția au finalizat construcția unei "fabrici de
antimaterie". Scopul acesteia este de a crea atomi de anti hidrogen. Problema este că acești atomi,
odată sintetizați, se pot anihila intrând în contact cu materie. Această problemă ar putea fi rezolvată
cu ajutorul unor "capcane" magnetice în vacuum, așa-zisele capcane Penning, care să prevină
asemenea coliziuni.
66
S-au detectat mici cantități de antimaterie într-o zonă de Univers dominată de departe de materie.
Antimateria se întâlnește foarte ușor cu materia
care o înconjoară, cu care se anihilează,
rezultând raze gama. Această lumină a fost
detectată încă din 1978 ca provenind din centrul
galaxiei noastre. Cercetările au continuat și
acum fizicienii propun un mecanism pentru a
explica apariția acestei antimaterii. Aceasta antimaterie există pentru foarte scurt timp, lovindu-se
repede de materie și anihilându-se. Observarea acestei lumini a permis astronomilor să detecteze
prezența acestei antimaterii.
Rachetele, așa cum au evoluat până în prezent, pot transporta oameni pe lună și există o posibilitate
ca în viitor să se ajungă și pe alte corpuri cerești apropiate. Însă pentru voiajul intre două sisteme
solare, propulsia chimică nu este suficientă. Pentru a ajunge la cea mai apropiată stea folosind
propulsia chimică, ar fi necesari 5 ani de călătorie continuă cu o viteză comparabilă cu viteza luminii,
și deci și o cantitate foarte mare de combustibil.
Recent s-a descoperit că energia produsă de anihilarea unei cantități mici de materie cu antimaterie,
este cu mult mai mare decât cea produsă de procesul chimic al combustiei. O cantitate minusculă de
antimaterie anihilată poate furniza foarte multă energie, conform ecuației celebre a lui Albert
Einstein, E = mc2, ceea ce îi sporește și valoarea financiară.
BIBLIOGRAFIE
1. Doina turcitu și colaboratorii, FIZICĂ 8, Editura Radical, 2003
2. Wikipedia;
3. https://www.slideshare.net/DeeaDumi/aplicatii-radiatiile-x-40990005
4. https://home.cern
67
TUBUL CATODIC
Cornea Cristian și Crușitu Ionuț, clasa a VIII-a
Școala Gimnazială nr. 1, Bistrița
Coordonator: profesor Pop Maria
Obiectivul nostru a fost de ai face pe colegii noștri să înțeleagă cum funcționează tubul catodic și să
afle istoria acestuia. De asemenea și înțelegerea radiaților electromagnetice.
Materiale necesare
- Tub catodic
- Transformatoare (120v și 6.3v)
- Diode (1N4007) x 4
- Condensatoare (100 uF 400v) x 4
- Cablu de alimentare
Precizări
- Diodele încarcă fiecare condensator, aceștia fiind
conectați în serie, tensiunea este multiplicată
- filamentul tubului încălzește catodul. Pe catod se aplică o sarcină negativă iar pe anodul de
accelerare electronii se deplasează în vid de pe catodul acoperit cu un oxid de metal spre anod.
Anodul are un orificiu prin care unii electroni scapă și lovesc ecranul acoperit cu fosfor, acesta
emițând lumină. Punctul format este deplasat cu ajutorul unui câmp magnetic sau electrostatic.
Concluzie:
Tubul catodic este o tehnologie veche, depășită, care este periculoasă dacă este folosită pe o perioadă
lungă, din cauza radiațiilor ionizante. Radiațiile cu o frecvență mai mică decât cea a luminii nu sunt
periculoase, exemplu – CUPTORUL CU MICROUNDE!
68
TABELUL PERIODIC AL ELEMENTELOR CHIMICE
Dehelean Eduard și Murgu Răzvan ,clasa a VII-a
Școala Gimnazială nr. 1, Bistrița
Coordonator: profesor POP MARIA
Introducere
Cu 150 de ani în urmă, chimistul rus Dmitri Mendeleev şi colegul său german Julius Lothar au
descoperit în mod independent o legătură sistemică între masa atomică și proprietățile chimice ale
elementelor. Cu acestea au creat „Tabelul periodic al elementelor‖, numit și „Tabelul lui Mendeleev‖.
În anul 1869, Dmitri Mendeleev a publicat primul tabel periodic recunoscut la nivel mondial.
Pentru a marca înființarea acestui instrument de chimie, UNESCO a declarat 2019 Anul Internațional
al Tabelului Periodic al Elementelor. Potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și
Cultură (UNESCO), tabelul periodic al elementelor „este un instrument unic pentru știință care
permite chimiștilor să studieze
aspectul și proprietățile materiei de pe Pământ și din Univers.
Potrivit ONU, Anul Internațional al Tabelului Periodic al Elementelor urmărește să atragă atenția
asupra modului în care chimia promovează dezvoltarea durabilă și oferă soluții la provocările globale
din domeniile energiei, educației, agriculturii și sănătății.
Provocarea
Doamna profesoară a lansat o provocare și anume să realizăm un tabel periodic cu ocazia Anului
Internațional al Tabelului Periodic.
Materiale necesare și mod de lucru
Ne-am documentat pe acestă temă, am analizat posibilitățile și am decis să utilizăm un aparat de
pirogravat pentru a realiza un ‖tablou‖ al tabelului periodic.
Am adunat materialele necesare (panou din lemn, aparat de pirogravat, riglă, creioane, multă
răbdare )și am început munca deloc ușoară!
69
Am studiat atent structura tabelului și l-am desenat în creion și apoi am început pirogravarea după
ce am fost convinși că știm să mânuim aparatul!
Ne-a luat cam 10 ore de muncă susținută la final de săptămână dar suntem mândri de realizarea
noastră! La final am adăugat un chenar din leduri care se aprind cu o telecomandă.
Aspecte din timpul realizării practice
70
BATERII VERZI CU AJUTORUL UNEI LAMÂI
Bobirc Alma și Boboc Elena, clasa a VI-a
Școala Gimnazială nr. 150, București
Coordonator: profesor Țurcanu Monica
Materiale necesare:
O lămâie
Două fire de cupru
Un cui zincat
Un cui de cupru
Un ceas electronic
Mod de lucru:
Se înfige cuiul zincat intr-o parte a lămâiei, apoi cuiul de cupru in cealaltă partea a lămâiei, cu
ajutorul primului fir de cupru facem legatura intre cuiul de zinc si o borna a ceasului electronic, iar cu
ajutorul celui de-al doilea fir facem legatura intre cuiul de cupru si cea de-a doua borna a ceasului.
Unind firele de cupru cu bornele bateriei vom observa funcționarea ceasului.
Cum Functionează?
Sucul de lămâie conține acid citric si joaca rolul de electrolit, cuiul zincat se oxidează la
contactul cu acidul din lămâie, adică pierde electroni, acești electroni ajung apoi pe firul de
cupru. Așadar curentul electric nu este generat de lămâie ci de reacția acidului din ea cu cele
două metale.
Dacă pui in contact cuiul zincat si firul de cupru vei vedea ca există un curent mic pentru
foarte scurt timp.
Mister rezolvat:
Curentul electric abia asteaptă să ia nastere in cuiul zincat, iar un electrolit ca lămâia v-a facilita acest
lucru.
71
AMIDONUL CU APA, FLUID NE-NEWTONIAN
Greta Feig și Adam Iahr,clasa a VI a
Mark Twain International School, București
Coordonator: profesor Nicoleta Deaconu
1.Considerații teoretice:
Te-ai gândit până acum la un experiment amuzant care să demonstreze cum substanțele
lichide se pot transforma în solide la o simplă apăsare cu degetul?
Cu ajutorul acestui experiment se poate observa cum lichidele se pot transforma foarte ușor
în solide și invers. Când se află într-un vas, compoziția este lichidă și se comportă ca un lichid:
curge. Când este aplicată asupra lichidului o forță (este apăsat cu degetul, lovit cu pumnul sau
palma, sau amestecat), se comportă ca o substanță solidă.
2. Materiale necesare: o lingură; un bol; colorant alimentar; apă; amidon de porumb.
3.Mod de lucru: Se pune amidonul de porumb în bol, se adaugă apă atât cât să se umezească praful.
Se amestecă încet şi cu grijă până se omogenizează. Important este să amesteci foarte lent. Continuă
să adaugi apă până când amidonul se va transforma într-o pastă vâscoasă. Dacă ai folosit cantităţile
potrivite de amidon de porumb şi apă vei obţine un lichid dens pe care îl poţi amesteca încet cu
lingura, dar care are o reacţie cel puţin dubioasă atunci când este împuns cu degetul, transformându-
se în substanţă solidă.
4.Interpretarea rezultatelor:
Explicația acestui experiment este vâscozitatea. În cazul fluidelor newtoniene, ale căror legi
au fost date pentru prima dată de Isaac Newton, vâscozitatea este rezistenţa unui lichid la curgere, sau
proprietatea unui fluid de a se opune mişcării particulelor din care este compus. Lichidele comune,
precum apa, uleiul sau mierea, sunt fluide newtoniene, vâscozitatea lor nefiind dependentă de viteza
de deformare. În schimb, temperatura poate avea efect asupra gradului de vâscozitate, aşa cum se
întâmplă cu mierea, care în urma încălzirii se fluidizează.
72
În cazul experimentului nostru avem de-a face cu fluide ne-newtoniene, a căror vâscozitate se
schimbă în funcţie de viteza cu care sunt deformate. Amestecul de amidon de porumb cu apă se
numeşte fluid ne-newtonian, deoarece vâscozitatea sa depinde şi de forţa aplicată asupra lui sau de
viteza cu care este amestecat cu lingura.
5.Aplicații practice:
Ketchup-ul, un alt lichid ne-newtonian, are o reacţie inversă, vâscozitatea sa scăzând în urma
aplicării presiunii. Nisipurile mişcătoare sunt asemănătoare amestecului de amidon de porumb – dacă
te zbaţi să ieşi din ele, creşti viteza de deformare, iar amestecul de nisip devine solid, împiedicându-te
astfel să ieşi. Un sfat pentru încheierea experimentului: diluează bine amestecul înainte să goleşti
castronul ca să nu te trezeşti cu chiuveta înfundată.
6. Bibliografie
https://olnafu.ru/formare/172369-ce-este-un-lichid-non-newtonian-exemple-%C8%99i.html
https://jurnalul.antena3.ro/it/stiinta/amestecul-buclucas-314017.html
73
CABANA ECOLOGICĂ
Grigore Teodora , clasa a VIII-a
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Olteanu Stela și Turcu Simona
Am realizat proiectul cu scopul de a prezenta în miniatură utilitatea energiei eoliene in zonele
de deal/munte.Datorită vitezei vântului în zonele respective, energia eoliană reprezinta una din
primele surse de energie pentru localnici.
Energia eoliană este energia vântului, o formă de energie regenerabilă. La început energia vântului
era transformată în energie mecanică. Ea a fost folosită de la începuturile umanității ca mijloc de
propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar ceva mai târziu ca energie pentru morile de vânt.
74
Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul al VII-lea î.Hr. de perși pentru măcinarea
grăunțelor.
Morile de vânt europene, construite începând cu secolul al XII-lea în Anglia și Franța, au fost
folosite atăt pentru măcinarea de boabe cât și pentru tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului,
confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră
pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la început până la 1500 KW
(anul 1988), devenind în același timp și loc de depozitare a materialelor prelucrate.
Materiale și realizare
Cabana fost realizat din resturi de materiale, meritandu-și numele de ECOLOGICA. Pentru
crearea munților s-a folosit polistiren, acesta topindu-se sub caldura unei lămpi a căpătat formele
detaliate ale unui munte. Pentru potecă si cabană s-au folosit scobitori din lemn, pentu redarea cât
mai realistă a unei cabane. Efectul de valuri al apei care înconjoară cabana a fost făcut din silicon, iar
pentru detalii s-au folosit pietre."Vegetația" a fost realizată din rămășițele unui brad artificial,
deoarece dă machetei un aer rustic. Peștera, cât și cabana pot fi luminate.
Aplicații
Macheta poate fi utilizată la orele de Educație Tehnologică, dar și la cele de Fizică. Elevii pot
vedea detaliat ce înseamnă energia eoliană. De asemenea, poate fi folosită și în orele de Ecologie, ca
exemplu al unei metode de reutilizare a deșeurilor.
Bibliografie
Lichiardopol Gabriela - Manualul de Educatie Tehnologică clasa a VII-a
Wikipedia.
75
CRISTALIZAREA. FORMAREA CRISTALELOR.
Ilinca Ilayda Güngör și Maria Ioana Brăgădirean, clasa a VI a
Mark Twain International School, București
Coordonator: profesor Nicoleta Deaconu
1. Consideraţii teoretice:
Cristalizarea este procesul (poate fi natural sau artificial) de formare a unor cristale solide dintr-o
soluție, topitură sau, mai rar, dintr-un gaz. De asemenea, cristalizarea poate fi folosită și ca o metodă
de separare a unui amestec solid-lichid, astfel că masa de solvat trece din fază lichidă, de dizolvat, în
fază solidă.
În cazul nostru este vorba de sulfatul de magneziu, care este o substanță solidă, cristalină, are o
culoare albă, inodoră, higroscopică, cu gust amar. Există mai multe forme hidratate dintre care cel
mai important este heptahidratul de sulfat de magneziu MgSO4·7H2O numit și „epsomit‖ sau „sare
amară‖.
Sarea epsom este un compus ionic. Este alcătuit din ioni de magneziu și sulfat. Are o structură
gigant sub forma de „zăbrele’’, cu legături puternice, ionice fiind necesară o energie foarte mare
pentru a rupe aceste legături.
2. Materiale necesare:
Sare amara - epsom (1/2 ceasca)
Apă caldă (1/2 cană)
Colorant alimentar (opțional)
Pahar, lingură
3. Mod de lucru:
Se pun sarea și apa în pahar împreună cu câteva picături de colorant alimentar. Se amestecă
timp de aproximativ cinci minute, apoi se pune paharul în frigider timp de cel puțin trei ore.
După doar câteva ore în frigider, veți obține cristale vizibile, foarte frumoase.
76
4. Interpretarea rezultatelor:
Când dizolvăm sarea în apă fierbinte, legăturile chimice se rup și cele două elemente devin
separate.Mai târziu, când răcim soluția de sare din frigider, ionii de sulfat de magneziu nu mai au
suficientă energie pentru a se deplasa liber. Ionii încep să se reangajeze, mai întâi ca molecule unice
și apoi - așa cum moleculele încep să se unească împreună – ca şi cristale.
5. Aplicaţii practice:
Elemente decorative pentru casă, decoraţiuni de Crăciun, ateliere educative şcolari.
6. Bibliografie:
http://cadredidactice.ub.ro/gavrilalucian/files/2017/01/Cristalizarea.pdf
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sulfat_de_magneziu
http://www.navigatingbyjoy.com/2015/10/08/how-to-make-quick-crystals/
77
INSULINA ȘI ROLUL EI
Eftime Maria și Bălaș Salcoci Claudia Cristina, clasa a VI a
Mark Twain International School, București
Coordonator: profesorNicoleta Deaconu
1.Considerații teoretice
Pancreasul produce insulină iar ea scade glicemia din organism. La oamenii cu diabet,
pancreasul nu mai funcționează corect iar el nu mai produce insulină și din această cauză glicemia nu
scade și afectează anumite organe.De aceea dacă insulina nu intră în corp, glicemia crește și poate
afecta anumite organe, deoarece insulina neintrând în corp prin ac, valorile mari nu scad, iar acest
lucru afectează ficatul, inima, vederea, creierul, rinichii.
2. Materiale necesare
Este nevoie de:
- ace
- un quick-serter
- gelatină (imitația de gramise)
- un mic tub în care este pusă vopsea roșie (imitația de venă cu sânge),
- pompă cu insulină.
3.Mod de lucru
Trebuie să urmăm următorii pași:
-Luăm tubul cu vopsea și acul cu pompa, apoi inserăm acul în tub și dăm 0,5 unități de
insulină. Presupunem că acul a nimerit o venă.
-Acum, scoatem acul din tub și observăm că cele 0.5 unități de insulină au rămas pe ac.
-Apoi, luăm gelatină, acul cu pompa și quick-serterul. Punem acul în quick-serter și după
aceea îl inserăm în bucată de gelatină. Dăm 0,5 unități de insulină.
- După câteva secunde scoatem acul din locul cu grăsime.
-Apoi, luăm un pluș, pompa cu insulină și acul cu quick-serterul. Punem acul în quick-serter.
-
78
-Apăsăm pe clapele de intrare foarte lent și ușor, iar pe butonul de înfigere foarte puțin. Dăm
0.5 unități de insulină, apoi scoatem acul.
5.Interpretarea rezultatelor
In urma experimentului constatăm faptul că, pentru a putea livra insulină, acul trebuie să între
sub cutanat. El nu poate livra insulină dacă ajunge în vene sau în grăsime. De asemenea observăm și
faptul că epiderma în corpul uman este foarte groasă iar acul trebuie bine străpuns prin ea pentru a
ajunge în organism.
6.Aplicații practice
Aplicația practică in viața cotidiană a acestui experiment este cea în industria medicala. Așa
doctorii, dar si pacienții au posibilitatea de a observa unde pot fi întâlpinate dificultăți și cum pot fi
evitate.
7.Bibliografie
The Diabetes Code de dr. Jason Fung
79
CĂSUȚA „ECO” – MACHETA
Tănase Maria Alexandra și Țențu Cristian Ion, clasa a VI-a
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
Coordonatori: profesor Stela Olteanu și Elena Tănase
Punem eticheta „casa ecologică‖
pornind în primul rând de la impactul minim
asupra mediului înconjurător al acțiunilor
noastre, în demersul construirii ei, dar și din
punct de vedere al întregului ciclu de viață al
casei.
Căsuța „Eco‖ poate fi o noutate în
domeniul construcțiilor ; ea se caracterizează
prin confort termic ridicat și oferă o calitate
superioară a aerului, prin eficiență
energetică, adică printr-un consum de
energie aproape egal cu zero, dar și prin
crearea unei ―perdele de protecție‖ prin
spațiile verzi asigurate de gazon și pomii
care oxigenează aerul din jur.
-Utilizarea unui panou fotovoltaic pe acoperiș asigură producerea de energie pe cont propriu,
prin transformarea energiei solare în electricitate, având costuri zero și o mentenanță necostisitoare.
Energia astfel generată poate servi la iluminat și la încălzirea locuinței, prin încălzirea pardoselii, dar
și a apei. Sistemul va fi unul prevăzut cu un ventilator și cu un senzor-termostat, care detectează
diferențele de temperatură de la un anotimp la altul, de la zi la noapte, astfel asigurând un mediu
optim, fără variații deranjante de temperatură. Ventilatorul are rolul de a întreține prospețimea aerului
80
din locuință dar și de a distribui în mod egal, căldura în camere. În acest fel, încăperile sunt protejate
de fenomenul de condens, care duce inevitabil la formarea mucegaiului.
-Lemnul folosit la componentele casei este procurat de la o distanță cât mai mică posibil de
locația viitoarei construcții. Astfel, reducem poluarea produsă prin transportarea acestuia.
-Folosim în proporție de peste 90% materiale naturale la construcția casei.
-Materialele folosite la finisajele casei, vopsele, lacuri, sunt pe bază de apă și nu conțin
componenți chimici dăunători.
-Aerul respirat în casă este mult mai sănătos. Din locuință nu ar trebui să se elimine noxe –
generate de procesul de încălzire.
-Reducerea consumului de energie prin minimizarea pierderilor și aplicarea măsurilor de
economisire a energiei. În acest sens, să folosim sursele naturale de energie atât de la-ndemână: apa,
soarele, vântul. Să folosim cât mai eficient sursele convenționale de energie şi de preferat, atunci
când cele ecologice nu sunt disponibile.
-Gospodăria să fie o alegere pe termen lung, care poate fi dezvoltată modular, odată cu
nevoile familiei care o locuiește. Practic, să existe posibilitatea să adăugăm casei o încăpere, o saună,
o piscină, un solar pentru plante, fără ca această construcție realizată ulterior, să afecteze integritatea
casei deja construite.
-În acest tip de locuință nu va fi necesară pornirea aerului condiționat vara, deoarece
beneficiază de un sistem special care nu permite pătrunderea căldurii în interior. Calitatea ecologică a
unei case se măsoară prin aptitudinea sa de a proteja resursele naturale și de a satisface exigențele de
confort, sănătate și de calitate a ocupanților. În consecință, calitatea ecologică a unei case constă în
economisirea resurselor naturale: energie, apă, sol, materii prime.
Macheta noastră este realizarea la scară, a unei case, care poate fi reală sau urmează a fi
construită. Locuința are parter plus etaj. Este înconjurată de gazon frumos îngrijit, cu multe plante
care asigură oxigenarea aerului din împrejurimi.
Realizarea machetei ne oferă posibilitatea să putem privi înăuntru, compartimentarea
gospodăriei, dar și detalii despre mobilier și poziționarea acestuia.
Părțile componente ale machetei sunt:
terenul;
construcția propriu – zisă a casei;
anturajul este reprezentat de spațiile verzi, apă, străzi, vehicule etc.
81
Planul casei este redat in urmatoarele figuri:
Materiale utilizate pentru construcția machetei
Pentru realizarea machetei s-au folosit următoarele:
Pentru teren: polistiren.
Pentru gard: bețe din lemn plate ; lipici.
Pentru grădină: plante și gazon sintetic, iarbă, copaci și flori artificiale, pietre naturale, mozaic
3mmx3mm, pietre din sticlă 3mmx3mm, silicon, lampă solară, bonsai, pomi artificiali.
Pentru locuința propriu-zisă: polistirenul a fost folosit reprezentând un material ecologic și
anume pământ presat îmbinat cu materiale naturale din cânepă și iută; s-au mai utilizat și lemn,
adeziv și silicon pentru suprafețele de îmbinare, material plastic.
Pentru mobilă și decorațiuni: foaie de caiet de matematică, polistiren de diferite grosimi,
carton, hârtie glasată, autocolant, pânză, vopsea lavabilă, fetru, becuri cu baterii, mini panouri solare,
scobitori, lemn, adezivi.
Pentru acoperiș – cutie de plastic reprezentând piscina, iar apa conținută este colorată și
solidificată cu ajutorul gelatinei.
- mini panou solar reprezentând panoul fotovoltaic – element de bază, ecologic.
- Bețișoare din lemn, vopsite + adeziv adecvat = șezlonguri pentru relaxare.
- scobitori stil umbreluță – reprezentând umbrele reale.
82
- un ghiveci de plastic cu flori artificiale.
Pentru uși și ferestre: carton îmbrăcat în autocolant, ramele ferestrelor sunt realizate din bețe
plate, sticlă din folie de plastic transparent, șinele din carton scobit, îmbrăcat în autocolant.
Pentru lift : carton, autocolant, adeziv.
Toate acestea s-au utilizat pentru a da o notă de realism machetei și totodată pentru a
impresiona vizual, prin detalii.
Alcătuirea gospodăriei
Identificarea modului de așezare a pereților față de punctele cardinale:
Puncte cardinale Parter Etaj
SUD 1 UȘĂ +1 FEREASTRĂ 2 UȘI
EST 1 FEREASTRĂ 2 FERESTRE
VEST 1 FEREASTRĂ 1 FEREASTRĂ
NORD 1 FEREASTRĂ 2 FERESTRE
83
Localizarea elementelor de tâmplărie (fereastră, ușă) pe pereți: fiecare perete vertical
dispune de cel puțin o fereastră largă, tocmai pentru a nu sacrifica nici cea mai fină licărire a soarelui,
iar peretele cu intrarea principală, este prevăzut și cu o ușă metalică, modernă și încăpătoare.
Ușile glisante de la living sunt realizate pe șina scobită în carton și învelită în autocolant.
Clădirea este formată din mai multe camere, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare,
care satisfac cerințele de locuit ale unei familii.
84
Elementele care dau o notă de unicitate casei sunt ușa glisantă, terasa cu piscina pe acoperiș și
liftul modern la exterior.
PARTER: LIVING, BUCĂTĂRIE, BAIE
Localizarea elementelor de mobilier și a echipamentelor din interiorul living-ului:
LIVING-UL este mobilat cu o canapea confortabilă, o masă unde se pot servi alimentele și
băutura, scaune și un tv. Canapeaua este decorată în culori asemănătoare covorului.
____________
85
Localizarea elementelor de mobilier și a echipamentelor din interiorul bucătăriei:
BUCĂTĂRIA este mobilată cu două corpuri, unul prevăzut cu blat modern și chiuvetă, iar
celalalt cu aragaz și mai multe compartimente și sertare pentru vesela specifică acestei camere. Este
dotată cu aparatură electrocasnică ultramodernă. Mobila respectă tonalități îmbinate de muștar cu
orange. Perdeluțele sunt rustice, cu model în stil tradițional.
Localizarea elementelor de mobilier și a echipamentelor din interiorul grupului sanitar:
TOALETA este reprezentată de un grup sanitar și o chiuvetă.
ETAJ: 1 DORMITOR + 1 BAIE + HOL + 1 BALCON
86
Localizarea elementelor de mobilier și a echipamentelor din interiorul dormitorului:
DORMITORUL este mobilat cu un pat mare și confortabil, un dressing încăpător, un birou și
un scaun adecvat acestuia. Decorațiunile respectă tonalitatea bleu - violet.
Localizarea elementelor de mobilier și a echipamentelor din interiorul băii principale:
TOALETA reprezintă de această dată, baia principală, unde există o cadă, un grup sanitar și o
chiuvetă, toate în stil modern și se asortează cu tonalitatea bleu a dormitorului. Este prevăzută cu o
fereastră, dar și o ușă care asigură aerisirea completă.
HOLUL face legătura între dormitor, toaleta și balcon și este prevăzut cu o fereastră și cele
trei uși care delimitează încăperile respective.
Localizarea elementelor care reprezintă balconul:
87
BALCONUL este destul de spațios, atât cât să poată oferi o priveliște frumoasă în partea
sudică a casei. Asigură dormitorului spațiul necesar, pentru a putea servi o cafea, în diminețile
răcoroase de vară. El este prevăzut cu balustrade verzi, ce dau senzația că ne aflăm într-o mini-
grădiniță. Și holul are o ieșire, prevăzută la balcon, pentru o aerisire garantată și corespunzătoare.
Localizarea elementelor de mobilier și a echipamentelor de pe acoperiș:
ACOPERIȘUL este prevăzut cu o TERASĂ CU PISCINĂ, pentru relaxare, frumos decorată cu
două șezlonguri și umbreluțe, pentru ca soarele să nu deranjeze. Într-un colț este decorat cu un
ghiveci cu flori, iar în altul se află panoul fotovoltaic.
Localizarea elementelor din grădină sau din jurul casei:
GRĂDINA nu are dimensiuni foarte mari, însă, tocmai prin acest lucru dăruiește intimitate de
jur împrejurul casei. Gazonul este unul de calitate și pune în evidență frumusețea celorlalte plante
dar și a pomișorilor.
Este decorată cu două felinare cu panouri solare, care asigură un iluminat ―eco‖.
Îngrădirea este realizată cu material regenerabil, din lemn calitativ.
Aleile și treptele sunt reprezentate de mozaic din sticlă sau piatră și se află de jur împrejurul
casei.
88
LIFTUL exterior reprezintă un element modern în construcția casei și facilitează accesul la
etaj și pe terasă.
În concluzie, ceea ce se urmărește în viitor, pentru construirea unei căsuțe ecologice, este folosirea
energiilor neconvenționale și necesitatea de protejare și conservare a mediului înconjurător.
89
INDUCŢIA ELECTROMAGNETICĂ
Ciontoiu Paul Antonio, clasa a VI a
Liceul Teoretic ,,Marin Preda ,,Bucureşti
Coordonator: profesor Ionela Iordan
1. Consideraţii teoretice
A.Magnet. Magnetul este un material sau un corp care produce câmp
magnetic în jurul său. Acesta îi oferă proprietăţi particulare cum ar fi
exercitarea unei forțe de atracție asupra unui material feromagnetic sau
paramagnetic şi excitarea unei forţe de respingere faţă de un material
diamagnetic.
Magneţii pot fi de două categorii: magneţi naturali (de exemplu, orice
bucată de magnetit este un magnet natural) şi magneţi artificiali (obţinuţi, de exemplu, prin frecarea
unor bucăţi de fier cu un magnet natural).
Câmpul magnetic este caracterizat de o mărime vectorială B (deci oricărui punct i se asociază un
vector
) a cărui valoare are unitatea de măsură Tesla. Orientarea (direcţia şi sensul) poate fi
determinată cu ajutorul acului magnetic.
Momentul magnetic este un vector, notat
, care caracterizează câmpul magnetic. Pentru un
magnet în formă de bară,
este îndreptat, pentru orice punct al spațiului din jurul magnetului, de la
polul Sud către polul Nord, iar valoarea (magnitudinea) sa creşte cu
distanţa dintre poli.
Magnetizarea este un vector
al cărui modul este momentul
magnetic pe unitatea de volum din punctul considerat. Un magnet de
calitate în formă de bară poate avea un moment magnetic de
magnitudine și un volum de , deci o
90
magnetizare medie de
. Fierul poate avea o magnetizare de circa 10
6 A/m.
Între polii magnetului, se exercită o forță de atracție având modulul
unde: F este forta (newtoni)
si sunt intensităţile celor doi poli (A·m)·
este permeabilitatea mediului (T·m/A)
este distanţa dintre cei doi poli (m)
Materialele feromagnetice sunt materialele care sunt atrase de un magnet cu o forţa foarte
mare. Ex: Fe(fier),Co (cobalt), Ni (nichel) şi Gd (gadoliniu) doar la temperaturi mai mici decât 289K
( ).
Materialele paramagnetice sunt materialele care sunt atrase de magneţi dar cu o forţă mică.
Ex: Gd (gadoliniu) doar la temperaturi mai mari decât 289K, U(uraniu), Li(litiu), W(tungsten),
Cs(cesiu) etc.
Materialele diamagnetice sunt materialele care sunt respinse de magneţi. Ex: Bi (bismut)care
este cel mai diamagnetic material cunoscut, Hg (mercur), Cu (cupru),Si (silicon) etc.
B.Câmp magnetic
Orice magnet are în jurul său un câmp
magnetic.Câmpul magnetic este o mărime
fizică vectorială ce caracterizează spațiul din
vecinătatea unui magnet, electromagnet sau a
unei sarcini electrice în mișcare. Acest câmp
vectorial se manifestă prin forțele care acționează
asupra unei sarcini electrice în mişcare (forță Lorentz), asupra diverselor materiale
(paramagnetice, diamagnetice sau feromagnetice, după caz). Câmpul magnetic şi câmpul electric sunt
cele două componente ale câmpului electromagnetic. Prin variaţia lor, cele două câmpuri se
influenţează reciproc și astfel undele electrice și magnetice se pot propaga liber în spațiu sub formă
de unde electromagnetice.
C. Sarcină electrică
Sarcina electrică este o mărime fizică ce exprimă o proprietate fundamentală a particulelor
subatomice, care le determină acestora interacţiunile electromagnetice. Materia încărcată electric este
91
influenţată de câmpul electric, şi în acelaşi timp produce câmp electric. Interacțiunea dintre o sarcină
în mişcare și un câmp electromagnetic este sursa forței electromagnetice, care este una dintre cele
patru forțe fundamentale. O „distrugere‖ a sarcinilor electrice, nu este posibilă; este vorba de
„conservarea‖ sarcinilor (formă de energie).
O mişcare ordonată a particulelor încărcate într-o anumită direcție (în metale, aceste particule
sunt electronii) este cunoscută sub numele de curent electric.
D. Forță Lorentz
În electrodinamică, se numeşte forță Lorentz forța exercitată de un câmp
electromagnetic asupra unei sarcini electrice punctiforme q aflată în mişcare cu viteza v. Expresia ei
în funcție de câmpul electric de intensitate E şi câmpul magnetic B de inducţie este:
( )
E. Forța electromagnetică ( Laplace)
Experiența a demonstrat că asupra unui conductor parcurs de curent electric şi aflat într-
un câmp magnetic se exercită o forță magnetică. Analizând experienţele
lui Oersted, Ampère, Laplace a stabilit formula acestei forțe
care se exercită asupra unui segment
rectiliniu de conductor, numită şi forța lui Laplace:
unde: i = intensitatea curentului electric care străbate conductorul
= lungimea segmentului de conductor orientat în sensul curentului
= inducţia magnetică a câmpului (considerat uniform)
Forța lui Laplace este o manifestare macroscopică a forței lui Lorentz.
92
F. Curent electric
Curеntul electric reprezintă deplasarea dirijată a sarcinilor electrice. De asemenea, curentul
electric mai poate lua naștere într-un circuit electric dacă acesta este închis și este influențat de
o tensiune electromotoare variabilă, separată galvanic de acesta. Fenomenul este denumit inducție
electromagnetică.
G. Legea inducției electromagnetice
Legea inducției electromagnetice, formulată în 1831 de Faraday, este una din cele mai
importante legi ale electromagnetismului. Fenomenul numit inducție electromagnetică constă în
apariția tensiunii electromotoare induse de un flux magnetic variabil în timp. Acest fenomen permite
conversia diferitelor forme de energie în energie electrică. Enunțul acestei legi este: tensiunea
electromotoare indusă pe o curbă închisă este egală cu minus viteza de variație în timp
a fluxului magnetic prin orice suprafață deschisă mărginită de curba închisă. Exprimarea sa printr-o
formulă este:
unde: este tensiunea electromotoare (t.e.m), ΦB este fluxul magnetic.
Sensul forței electromotoare este dat de legea lui Lenz. Această versiune a legii lui Faraday se
referă strict doar la un circuit închis format dintr-o spiră infinită și nu este valabilă în toate
circumstanțele. Forma modificată, generalizată, numită ecuația Maxwell-Faraday este validă în orice
condiții.Michael Faraday a demonstrat experimental apariţia tensiunii electromotoare prin mişcarea
unui magnet față de o bobină sau reciproc.
H. Legea lui Lenz
Legea lui Lenz , numită după fizicianul Henry Lenz care a formulat-o în 1834, ea spune că
direcţia curentului indus într-un conductor de un câmp magnetic schimbător încât câmpul magnetic
creat de curentul indus este opus poziţiei iniţiale a câmpului magnetic schimbător.
2. Materiale necesare :- un suport de plastic , un electromagnet , o bucată de cupru sau aluminiu
- un senzor de proximitate , un electromagnet şi un bec
3. Mod de lucru
Experimentul 1:
93
Se va introduce electromagnetul în suportul de plastic şi bucata de cupru sau aluminiu va fi pusă în
interiorul suportului cu electromagnetului şi apoi bucata de cupru se va mişca din cauza inducţiei
electromagnetice
Experimentul 2:
Se va conecta becul la senzorul de proximitate şi se va mişca electromagnetul prin faţa lui.Senzorul
va trimite un semnal spre bec ce va aprinde becul ceea ce înseamnă că trece curent electric prin
conductoare deci se va forma un câmp magnetic ce va interacţiona cu cel al electromagnetului
4. Interpretarea rezultatelor.
În cadrul acestor experimente, se pune ăn evidenţă, producerea fenomenului de inducţie
electromagnetică.
5. Aplicaţii practice
Filozoful grec Thales din Milet* a fost primul care a cercetat forţa de atracţie ciudată a
feritului magnetic asupra fierului obişnuit, în 600 î.e.n. Au trecut multe secole până când s-a găsit o
utilizare practică a forţei magnetice, în busolele de navigaţie. În 200 e.n. chinezii utilizau deja o
formă rudimentară a busolei, dar în Europa a aparut doar în jurul anului 1200. Oare de ce se
poziţionează ferita magnetică întotdeauna în aceeaşi direcţie? Acest fenomen a rămas un mister de-a
lungul secolelor.
Motorul electric. Atunci când un fir electric drept, străbătut de un curent, este plasat într-un
câmp magnetic, asupra lui acţionează o forţă numită ―forţă electromagnetică‖. Aceasta forţă împinge
firul într-o anumită direcţie, care depinde de orientarea câmpului magnetic şi de sensul curentului
electric. Are loc atunci transformarea energiei electrice în energie mecanică. Forţa electromagnetică
produsă permite rotirea acelor unui ceas, vârfului unei maşini de găurit, a paletelor unui ventilator.
94
Trenul cu levitaţie magnetică**, sau Maglev, este un tren care utilizează câmpuri
magnetice puternice pentru a-şi asigura sustentaţia* şi a avansa. Spre deosebire de trenurile clasice,
nu există contact cu şina, ceea ce reduce forţele de frecare şi permite atingerea unor viteze foarte mari
(anumite sisteme ajung la 550 km/h). Termenul de maglev nu se referă numai la vehicule, ci şi la
interacţiunea dintre acestea şi calea de rulare.
6. Bibliografie
[1]. https://ro.wikipedia.org/wiki/Magnetism
[2]. Indrumator matematic si tehnic , editura Tehnică , Bucureşti , 1964
[3]. https:// MaterialeDidactice.ro
95
SECȚIUNEA 1- ScienceFair
Clasele IX – XII
Nr.crt Numele și
prenumele Titlul lucrării Școala
Profesor
coordonator
1 Rifai Abdul
Ciocea Mihnea Megen
Liceul Teoretic “Eugen
Lovinescu”, București
Mateescu
Adela
2 Dîrjan Andrei
Bogdan Andrei
Studiul mișcării rectilinii
uniforme cu ajutorul
robotului LineBit
Liceul Teoretic “Onisifor
Ghibu”, Sibiu
Avramescu
Dana
Avram Monica
3 Dobre Mircea Floppytron Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București
Turcu Simona
Negoiță Milena
4 Constantin Maria
Emilia
Bratu Marina
Aplicațiile
antocianinelor
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București
Iordan Ionela
Bojoagă
Raluca
5 Ciobanu Teodor
Daniel
Metode de purificare a
apei
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București
Iordan Ionela
Bojoagă
Raluca
6 Dinu Ana Maria
Ciobanu Ioana
Alexandra
Orășelul verde Colegiul Național “Gheorghe
Șincai”,București
Rusu
Contesina
96
MEGEN
Rifai Abdul și Ciocea Mihnea, clasa a XII-a
Liceul Teoretic “Eugen Lovinescu”, București
Coordonator: profesor Mateescu Adela
1. Consideraţii teoretice
Model Engine Test Bench (numit și ―Megen‖ prin prescurtare absurdă) este o platformă, construită
sub forma unui workbench (banc de lucru), făcută special pentru a facilita întreținerea, reparația și
testarea automodelelor, sau mai exact a motoarelor acestora. Workbench-ul are numeroși senzori
pentru măsurarea parametrilor de funcționare a subiectului, cum ar fi rotațiile pe minut, temperatura
și răspunsul la accelerație. Există, de asemenea, module specifice folosite la testarea diferitelor tipuri
de motoare precum cele cu aprindere prin scânteie, cu aprindere prin compresie, cele cu răcire prin
aer sau cu răcire lichidă, dispunând chiar și de un alternator (pentru motoarele care au scripete pentru
utilizarea acestuia). Interfața cu utilizatorul se desfășoară prin intermediul a două LCD-uri, senzorii
măsurând în timp real parametrii motorului, afișându-le numeric și, în același timp, sub formă de
graf. La finalul sesiunii, datele înregistrate sunt salvate pe un card microSD pentru evaluarea și
compararea acestora cu cele ale altor subiecte, sau ale aceluiași subiect în urma unor modificări.
2. Materiale necesare
La dezvoltarea platformei s-au folosit: o placă de dezvoltare Arduino, un senzor hall YS-27, o
termocuplă MAX6675, cititor de card microSD, două LCD-uri ST7735, un modul step-down
LM2596, diferiți rulmenți, țevi filetate, un rezervor de combustibil și un rezervor de lichid de răcire
cu pompă submersibilă.
Ca subiect de test se va folosi motorul Super Tigre G27 CX, cu capacitatea cilindrică de
4.4cm³, dispunând de următoarele modificări: rulmenți aftermarket SKF și Novarossi, cilindru portat
și lustruit, carburator Kyosho KE-21 și cap cilindru cu răcire lichidă, lucrat special pentru G27 CX.
97
3. Mod de lucru
Platforma în sine este făcută din lemn de cireș, pe care s-au montat întâi modulele, apoi senzorii și
mount-urile motorului. În final s-au montat rezervoarele (combustibil și lichid de răcire), și LCD-
urile.
4. Aplicaţii practice
Megen a fost conceput în special pentru a observa în timp real efectele modificărilor realizate
motoarelor, astfel facilitând experimentarea asupra acestora în diferite scopuri, dar în special în
scopul căutării nesfârșite a performanței.
5. Bibliografie ( se va trece sub forma :numele autorului – titlul lucrarii, editura, anul apariției, sau în
cazul site-urilor, link-ul către pagina respectivă)
Wikipedia – Dynamometer, https://en.wikipedia.org/wiki/Dynamometer
Total911 – Air-cooled vs water-cooled, https://www.total911.com/thought-of-the-day-air-cooled-vs-
water-cooled/
98
STUDIUL MIȘCĂRII CU AJUTORUL ROBOTULUI LineBit
Dîrjan Andrei și Bogdan Andrei, clasa a XI-a
Liceul Teoretic “Onisifor Ghibu”, Sibiu
Coordonatori: profesor Avram Monica și Arvunescu Dana
1. Considerații teoretice:
Lucrarea este o aplicație practică pentru studierea mișcării rectilinii și circulare în orele de fizică,
la clasa a VI-a și a IX-a. Robotul construit de noi poate fi programat prin intermediul platformei Arduino.
Partea electronică a robotului constă într-o placă Arduino nano la care sunt conectate drivere-le de
motoare, un senzor de linie și o placă Arduino uno la care este montat un suport pentru microcard SD.
Traseele pentru studiul mișcării rectilinii și circulare conțin porțiuni unde linia neagră este
întreruptă pentru că robotul este programat să memoreze pe cardul SD timpul înregistrat când senzorul nu
mai depistează linia neagră. La traseul rectiliniu linia neagră este întreruptă la fiecare jumătate de metru,
iar la traseul circular există o singură întrerupere a cercului, cercul având circumferința de un metru.
După studierea mișcării uniforme putem modifica anumiți parametri în program astfel încât
mișcarea să devină uniform accelerată.
Datele memorate pe card pot fi descărcate pe calculator și prelucrate.
Ca aplicație suplimentară pentru recunoașterea diferitelor tipuri de mișcare am desenat un traseu
complex pe care se deplasează robotul.
2. Materiale necesare:
Robotul Arduino
Placa pe care se deplasează Robotul LineBit, 2.07x2.8m
Calculator
3. Mod de lucru:
Robotul este pus în mișcare urmând traiectoriile marcate anterior, cu bandă neagră, pe placa de
mișcare. Robotul memorează pe cardul SD timpul înregistrat la întreruperea liniei. La traseul rectiliniu se
99
înregistrează timpul la fiecare jumătate de metru, iar la traseul circular timpul este înregistrat după fiecare
parcurgere a cercului care are circumferința de un metru.
Pentru clasa a VI-a se fac măsurători doar pentru mișcarea rectilinie uniformă și doar se observă
celelalte tipuri de mișcări. Pentru clasa a IX-a se fac măsurători pentru mișcarea rectilinie uniformă,
pentru mișcarea rectilinie uniform variată și pentru mișcarea circulară. Fișele de lucru pentru elevi sunt
anexate.
4. Datele experimentale:
Pentru mișcarea rectilinie
Nr. Poziția față
de reper (x)
Distanța parcursă
(x =x-x0)
Momentul de
timp (t )
Intervalul de
timp
(t =t-t0)
V=x/t Observații
1 0.5m 0.5m 0.7s 0.7s 0.714m/s m.r.a
2 1m 0.5m 1.25s 0.55s 0.9m/s m.r.u
3 1.5 m 0.5m 1.8s 0.55s 0.9m/s m.r.u
4 2 m 0.5m 2.35s 0.55s 0.9m/s m.r.u
5 2.5 m 0.5m 2.9s 0.55s 0.9m/s m.r.u
6 3 m 0.5m 3.45s 0.55s 0.9m/s m.r.u
Observații: pe intervalul 0-0.7s mișcarea a fost accelerată, iar apoi rectilinie uniformă.
Pentru mișcarea circulară R=16cm
Nr. Nr
rotații
N
Distanța
parcursă
d=N∙2R
Intervalul
de timp
t
Viteza
liniară
d/t
Viteza
unghiulară
α/t
Perioada
t/N
Frecvența
N/t
1 1 1m 1.60 s 0.625 3.925 rad/s 1.6s 0.625 rot/s
2 2 2m 2.99 s 0.67m/s 4.20 rad/s 1.495 0.67 rot/s
3 3 3 m 4.38 s 0.68m/s 4.30 rad/s 1.46 0.68 rot/s
4 4 4 m 5.77 s 0.69m/s 4,35 rad/s 1.44 0.69 rot/s
100
5. Interpretarea rezultatelor:
După calcularea vitezei și accelerației pentru mișcarea rectilinie, respectiv vitezei unghiulare și frecvenței
pentru mișcarea circulară, elevii recunosc tipurile de mișcare studiate. Valorile sunt preluate de pe
calculator, pot fi prelucrate tot pe calculator sau pe fișele de lucru primite. După efectuarea calculelor se
realizează graficele mișcării, pe calculator sau pe hârtie milimetrică, în funcție de nivelul clasei.
6. Aplicații practice: Robotul a fost realizat de noi, programat în orele de informatică și folosit
pentru experiment în orele de fizică, pentru elevii clasei a VI-a și a IX-a. Intenționăm să dezvoltăm
aplicațiile practice, să găsim aplicabilitate robotului și la alte materii.
7. Bibliografie:
Mihaela Garabet, Raluca Constantineanu, Gabriela Alexandru, Manual fizică clasa a VI-a, EDP, 2018
Vasile Fălie, Rodica Mihalache, Manual fizică clasa a IX-a, EDP, 2011
https://www.arduino.cc/en/Tutorial/HomePage?from=Main.Tutorials
Proiectul poate fi vizionat aici: https://youtu.be/JjTtN0pOTN8
101
FLOPPYTRON
Dobre Mircea, clasa a XII-a
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
Coordonatori, profesor Turcu Simona și Negoiță Milena
Lucrarea de față are drept scop realizarea unui dispozitiv inedit, din piese vechi, reciclate, care,
programat corespunzător, să fie apt să cânte și să ne încânte.
De-a lungul timpurilor, omul a căutat să transforme zgomotele, fo los ind mai întâi
instrumentele clasice de percuție, iar apoi prin organizarea și selectarea efectelor de zgomot în
realizarea unor imagini artistice aparte. Muzica, prin natură și conținutul ei expresiv, este
capabilă să atribuie nu numai sunetelor, ci și zgomotelor calități estetice, dar ea nu poate să
accepte zgomotul că principiu de creație.
Prin definiție, conform Dicționarului Explicativ Român, sunetul este o ― vibrație a particulelor
unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche‖. Acesta se transmite cu 331 metri pe secundă,
la nivelul mării, în aer.
Sunetul este o undă longitudinală, ceea ce înseamnă că particulele mediului prin care acesta se
propagă au doar vibrații după o direcție paralelă cu direcția de propagare a undei. Sunetul provenit de
la un instrument musical, o boxa sau din vorbirea curentă forțează moleculele de aer să se miște
înainte și înapoi, modificând ușor presiunea aerului, pe măsură ce înaintează. Aceste mici variații ale
presiunii sunt detectate de timpan, transmise prin lichidul din urechea internă. Cilii prezenți în
urechea internă îl detectează și îl convertesc în semnale chimice pentru nervul acustic. Acesta le
trimite către creier care procesează informația.
Sunetele se caracterizează prin frecvență, aceasta fiind definită ca numărul de oscilații
complete effectuate în unitatea de timp. Intervalul de frecvențe pe care urechea umană le poate auzi
se situează între 16Hz (frecvențe joase numite și infrasunete) și 20kHz (frecvențe înalte cunoscute și
sub denumirea de ultrasunete).
102
Se poate spune despre un sunet că este muzical dacă frecvența să este determinabilă, ceea
ce-i conferă capacitatea de a fi utilizat în sistemele muzicale de intonație - melodice sau
armonice.
Fiecărei frecvenţe a sunetului i se poate asocia o notă muzicală. Astfel, aranjând sunetele emise
într-o ordine potrivită , se poate obține o melodie.
Pasionat de tehnologie si la curent cu tot ceea ce se intamplă pe platformele de specialialitate
mi-am propus să îmbin cele doua
pasiuni ale mele, muzica cu tehnologia
şi aşa a apărut Floppytron!
Ce este floppytron?
Un dispozitiv realizat din floppy
disk-uri. Acestea se mișcă înainte și
înapoi cu un număr de ―pași‖. La
fiecare mișcare ele emit sunete. Cum
fiecare sunet are o frecvență specifică, fiecare mișcare va emite, în consecință, o notă muzicală.
Am folosit Floppy disk-uri vechi de calculator, le-am conectat la o placă de dezvoltare arduino
si alimentate cu o sursă de calculator modificată, rezonează la diferite frecvenţe controlate de un soft
de pe calculator. Floppytron reproduce diverse ritmuri ale
melodiilor folosind fişierele midi. Aceste fişiere nu conţin
sunet inregistrat dar conţin date pe care produsul meu le
utilizează pentru a produce muzică.
Materiale folosite
8x Floppy Disk 3.5inch cât mai vechi
1x Arduino Uno pentru controlul floppy disk-urilor
4m cablu rosu/negru 1.5mm pentru alimentarea
floppy disk-urilor
4m cablu subţire rosu 0.5mm pentru controlul
floppy disk-urilor
1x cablu micro-usb pentru conectarea proiectului la calculator
1x cablu mini-usb pentru conectarea arduino-ului la port-ul micro-usb
2x comutator pentru controlul alimentării floppy disk-urilor
103
12x borne alimentare pentru conectarea si deconectarea ușoară a alimentării
8x mufe tip banana pentru conectarea si deconectarea ușoară a alimentării
30+ header pini tip mamă pentru conectarea cablurilor de control la arduino
2x led roşu pentru a indica faptul că proiectul este alimentat dar nu este pornit
2x led verde pentru a arata când proiectul este alimentat si pornit
4x rezistenţe 220ohm pentru alimentarea led-urilor
1x port micro-usb pentru conectarea proiectului la calculator
1x sursa ATX pentru alimentarea proiectului
2x doze electrice pentru montajul bornelor
1x placaj de teste pentru conectarea firelor de control la arduino
100g x cositor pentru lipirea firelor
104
4x rezerve plastic pentru pistol de lipit pentru lipirea componentelor pe placaj
1x placaj de lemn pe care este construit proiectul
20+ coliere plastic pentru aranjarea cablurilor
Setari hardware
Pe o unitate de dischetă standard pinii sunt folosiţi pentru a interacţiona cu acesta prin
semnale electrice. Primul pas a fost să stabilesc corect ordinea pinilor pentru a putea realiza
conexiunile dorite.
Pin-ul 12(/DRVSB) al floppy disk-ului a fost conectat la împământarea floppy-ului pentru a
porni motoraşul. Apoi, pin-ul 18(/DIR) l-am conectat la pin-ul 2 de la arduino pentru a selecta
direcţia de mers a motoraşului respectiv acelui floppy disk.
Prin conectarea pin-ului 20(/STEP) arduino porneşte motoraşul un interval de timp bine
stabilit pentru a crea diferite frecvenţe conform fisierului midi inserat in soft-ul care rulează pe
calculatorul, cel care controlează arduino-ul printr-o conexţiune de tip serial. Transmisiile seriale de
date au la bază transmiterea pachetelor de informaţii printr-un mediu de transmisie a semnalelor într-
un singur şir sau serial. Pentru interconectarea dispozitivelor ce constituiau rețeaua nu este necesară
folosirea unui switch, conexţiunea facându-se de la un dispozitiv la celălalt, iar la capătul şirului se
montează un dispozitiv terminal. Floppy disk-urile le-am alimentat in paralel la tensiunea de 5V DC
asigurată de o sursă de calculator ATX modificată de mine.
Setări Arduino
Arduino este o companie open-source ce produce plăci de dezvoltare bazate
pe microcontrolere și soft destinat funcționării și programării acestora. Include și o comunitate
gigantică care se ocupă de distribuirea și
creaţia de proiecte ce au ca scop crearea de
dispozitive care pot controla diverse
activități/proiecte din lumea reală.
Arduino dispune de conectori standard, care
permit utilizatorului să conecteze plăcuța cu
procesorul la diferite module, ce comunică cu
Arduino direct prin pinii digitali sau
analogici. La nivel conceptual, când se
folosește Arduino, programarea tuturor plăcuțelor se face prin conexiune serial.
105
Plăcuțele Arduino , ca şi in cazul proiectului meu sunt programate prin USB, având integrate
cipuri de conversie USB-serial, cum ar fi FTDI FT232, iar pentru ca pinii folosiţi sa fie accesaţi şi de
alte circuite, placuţa are expusi mulţi dintre pinii de intrare/ieşire ai microcontrolerului.
Am instalat ultima versiune de Arduino IDE pentru a putea incărca soft-ul care rulează pe
placuţa de dezvoltare arduino, soft pe care l-am descărcat de pe GitHub. (link in bibliografie) Aici
trebuie să te asiguri că nu sunt erori de compilare sau de incărcare incă de la inceput, altfel proiectul
nu va avea succes.
Setări de control pe calculator
Dupa descărcarea software-ului necesar am fost nevoit să fac anumite modificări ale acestuia
din cauza faptului că interfaţa grafică a software-ului nu rula pe rezoluţia specifică calculatorului
meu.
Apoi am deschis aplicatia „MoppyControlGUI‖ si am facut operaţiile necesare conexiunii de
tip serial dintre software-ul in cauza si arduino. Pasul următor a fost selectarea fisierului de tip midi
prin care am controlat sunetele emise de Floppytron. Jumătatea inferioară a aplicaţiei conţine
fragmente Javascrip folosite pentru a determina ce canale MIDI vor fi redactate pe fiecare floppy
disk. Cum fişierele midi nu au fost concepute pentru a fi folosite cu floppy disk-uri, a fost necesară
folosirea mai multor script-uri.
Proiectul a fost utilizat practic și la orele fizică la capitolul Acustică, iar la de informatică
Cap. Unitatea Centrală – Rolul si funcțiile componentelor unui calculator.
„Studiază mai întâi știința și continuă apoi cu practica născută din această știință” -
Leonardo da Vinci
Bibliografie
[1] – HristevAnatolie- Mecanică și Acustică, Editura APH, București, 1998
[2] – Buican George – Elemente de acustică muzicală, EdituraTehnică, București 1958
[3] – https://github.com/SammyIAm/Moppy2
[4] – https://www.youtube.com/watch?v=C3dU5u4xXaY
106
ORĂȘELUL VERDE
Dinu Ana-Maria și Ciobanu Ioana Alexandra, clasa aXI-a
Colegiul Național „Gheorghe Șincai”, București
Coordonator: profesor Rusu Contesina
1. Considerații teoretice
Interdisciplinaritatea se realizează prin intersecția cunoștințelor dobândite de elevi la două sau
mai multe discipline de studiu. Abordarea interdisciplinară pornește de la ideea că ―nicio disciplină
de studiu nu este un domeniu închis, așa cum nici viața nu este împărțită pe discipline‖ (J. Moffet).
Prin tratarea interdisciplinară noțiunile sunt asimilate mai ușor și își găsesc aplicabilitatea în viața de
zi cu zi, fapt care duce la motivarea elevului să învețe, să descopere, să folosească...
Competența interdisciplinară a fizicii este demonstrată de dezvoltarea astronomiei, biologiei,
chimiei și geofizicii, care se bazează pe legile fizicii, legi universal valabile, fără de care multe dintre
„problemele‖ omenirii ar ramane în „incertitudine‖. Descoperirile fundamentale din fizică pot
conduce la aplicații tehnologice, în toate domeniile de activitate, menite să schimbe lumea în care
trăim.
Energiile regenerabile sunt considerate în practică, energiile ce provin din surse care fie că se
regenerează de la sine în scurt timp, fie sunt surse practic inepuizabile. Termenul de energie
regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din
procese naturale regenerabile.
Obiective
1. Identificarea formelor de energie regenerabilă ce pot fi folosite pentru o casă.
2. Informarea asupra modului de funcționare a fiecărei forme de energie regenerabilă.
3. Formarea și dezvoltarea competenței de a comunica, de a coopera și interacționa adecvat.
4. Promovarea beneficiilor utilizării acestor forme de energie.
2. Materiale necesare:
- informații dobândite folosind internetul și diverse publicații
- polistiren extrudat
107
- leduri
- acumulatori
- contacte
- conductori de joasă tensiune
- celule fotovoltaice
- micromotor electric
- seringi
- electrozi grafit
- silicon
- lemn- plante de plastic
- vopsea
3. Mod de lucru
-stabilirea activităților
-realizarea diagramei Grantt
-realizarea machetei
4. Activități
A1. Aplicarea chestionarului și prelucrarea datelor.
A2. Stabilirea etapelor proiectului;
A3. Documentarea și colectarea datelor;
2.1. Identificarea formelor de energie regenerabilă ce pot fi folosite pentru o casă.
2.2. Informarea asupra modului de funcționare a fiecărei forme de energie
regenerabilă.
A4. Confecționarea materialelor în vederea realizării produselor proiectului;
A5. Realizarea machetei.
Diagrama Grantt
Activitatea Aprilie Mai
S1 S2 S3 S4 S1 S2 S3 S4
A1
A2
108
A3
A4
A5
5. Date experimentale
Energia din surse regenerabile în UE a crescut puternic în ultimii ani. Mai concret, ponderea
energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie a ajuns la o valoare aproape dublă în
ultimii ani, de la aproximativ 8,5 % în 2004 până la 17,0 % în 2016.
6 Interpretarea rezultatelor
Sursele regenerabile de energie sunt comori energetice neexploatate în România. Creşterea
eficienţei energetice are o contribuţie majoră la realizarea siguranţei alimentării, dezvoltării durabile
şi a competitivităţii, la economisirea surselor energetice primare şi la reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră. Energia electrică utilizată în exploatarea clădirilor este destinată realizării unui mediu
interior sănătos şi confortabil (încălzire în perioada rece a anului şi răcire în perioada caldă),
iluminatului şi ventilării. Valorificarea potenţialului surselor regenerabile de energie conferă premise
reale de realizare a unor obiective strategice privind creşterea siguranţei în alimentarea cu energie
prin diversificarea surselor şi diminuarea ponderii importului de resurse energetice, respectiv de
dezvoltare durabilă a sectorului energetic şi protejarea mediului înconjurător.
6. Aplicații practice
Folosirea energiei din surse regenerabile prezintă numeroase beneficii potențiale, inclusiv
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, diversificarea aprovizionării cu energie și reducerea
dependenței față de piețele de combustibili fosili (în special, față de piața petrolului și a gazelor).
Astfel, energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii
geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferitele procedee.
7. Bibliografie
C. Bulac, M. Eremia – Dinamica sistemelor electroenergetice. Editura Printech, 2006
Pătraşcu R., Răducanu C., Dumitrescu I.S. – „Utilizarea Energiei – Partea I-a‖, Editura
Universul Energiei & Editura BREN, Bucureşti 2004
Cazan G. – ―Eficienţa energetică a clădirilor şi calitatea mediului interior‖ din ―Ştiinţă şi
Inginerie, vol. 15‖, Editura AGIR, Bucureşti, 2009
109
Cazan G. – ―Surse regenerabile de energie şi dezvoltare energetică durabilă‖ din ―Ştiinţă şi
Inginerie, vol. 17‖, Editura AGIR, Bucureşti, 2010.
Cazan G. – ― Energiile regenerabile şi încălzirea clădirilor‖ din ―Ştiinţă şi Inginerie, vol. 17‖,
Editura AGIR, Bucureşti, 2010.
www.wikipedia.ro
110
METODE DE PURIFICARE A APEI
Ciobanu Teodor-Daniel , clasa a XI-a
Liceul Teoretic ,,Marin Preda” Bucureşti
Coordonatori: profesor Iordan Ionela si Bojoagă Raluca
1. Consideraţii teoretice
La fel ca și aerul, apa este un element vital pentru sănătatea oamenilor, a plantelor și a
animalelor. Oamenii se simt obosiți atunci când nivelul de apă din organism scade cu 2%, iar în
momentul în care acesta a scăzut cu 9% apar probleme grave de sănătate. Deşi planeta noastră este
formată din aproximativ 70% apă, doar 1% este apă dulce, bună de băut. Apa dulce este potabilă, însă
pentru a nu avea probleme, apa trebuie tratată. Prin urmare, cum putem obține o apă care nu conține
bacterii sau compuși toxici, dar care își păstrează proprietățile benefice organismului?
Proprietăţile fizico-chimice ale apei
Figura 1. Formula chimică a apei Figura 2. Structura moleculară a apei
După cum ştim, apa este un compus chimic al hidrogenului şi oxigenului cunoscut sub formula
chimică H2O. Comparativ cu lichidele obişnuite care devin mai dense când se răcesc, apa îşi atinge
densitatea maximă la temperatura de 4°C. Sub, dar şi peste această temperatură, apa are o densitate
mai redusă.
111
Apa are capacitate termică ridicată, cu impact crucial asupra vieţii. Temperatura în oceane poate fi
între -2 şi 35 °C, în timp ce pe continente se înregistrează variaţii de temperatură între -70 şi +57 °C.
Apa reuşeşte să transporte căldura mai uşor decât oricare alt lichid cu excepţia mercurului, ceea
ce face ca temperatura să fie aproximativ aceeaşi în diferitele părţi ale organismului
În stare naturală, apa nu este un bun conductor al electricităţii, dar mai bun decât alte lichide datorită
ionizării proprii şi anume abilitatea de a reacţiona şi a forma ioni de hidroxid OH-şi hidroniu H3O+.
După ce am aflat atât de multe informații despre apă , putem să punem într-un context
următoarele informații despre metodele de purificare.
I. Metode convenționale de purificare a apei
Filtre cu osmoză inversă - filtrează apa de la bucătărie, cu ajutorul sistemului de osmoză
inversă. Prin sistemele de osmoză inversă se filtrează până la 98% din impuritățile organice și
anorganice, cu grosimi de până la 0,0001 microni. Acest lucru se obține cu ajutorul membranei
osmotice și a mai multor prefiltre care au rolul de a elimina substanțele chimice din apa intrată în
sistemul de filtrare.
Filtre cu sită de inox – soluția ideală pentru a elimina substanțele contaminate precum nisipul,
rugina, microrganismele și sedimentele.
Denitrificatoare - sunt stații automate care realizează purificarea apei prin trecerea acesteia
printr-un filtru, așezat peste un strat de nisip cuarţos. Acestea au rolul de a schimba nitrații cu cloruri,
crescând proporțional concentrația acestora, fără a afecta sănătatea. Sedimentare, coagulare, filtrare
(fizică sau biologică), apoi dezinfecție. Se mai folosesc, opțional, procedee de mineralizare,
demineralizare, dezactivare,floculare mecanică, despumare etc.
Figura 3. Filtre cu osmoză inversă Figura 4. Denitrificatoare
112
Demineralizarea poate viza dedurizarea, deferizarea sau demanganizarea. Deși remineralizările se
fac adesea cu schimbători de ioni , dezinfecția se face, de regulă, prin clorinare (cu clor, cu dioxid de
clor,cu cloramină), dar și prin ozonizare, iodurare sau bromurare sau cu argint, permanganat de
potasiu etc.
Dezavantajele metodelor convenţionale
Metodele chimice sau fizice folosite în uzine sau în laboratoare pot distruge majoritatea
microorganismelor ,dar în același timp, lăsând apa în contact cu diferiți factori externi și substanțe
chimice, aceasta poate conține anumite elemente dăunătoare corpului uman.
II. Metode neconvenţionale de purificare a apei
Purificarea apei cu coji de banane - cojile de banane sunt bogate în compuși organici care
au capacitatea nu numai de a reține metalele grele (mercurul sau cuprul) dar și de a distruge
microorganismele din apă.
O coajă de banană este suficientă pentru a purifica 5 litri de apă . Ce trebuie să faci?
a. Spală foarte bine banana înainte de a-i folosi coaja.
b. Umple un recipient cu apă și introdu coaja de banană.
c. Lasă coaja de banană să acționeze 12 ore, la loc răcoros.
d. Scoate coaja de banană și bucură-te de gustul delicios al apei.
Purificarea prin fierbere - pentru a distruge microorganismele prezente în apă, aceasta trebuie
să fiarbă cel puțin 1 minut și maxim 10 minute.
Departamentul de Sănătate de Stat de la Washington recomandă fierberea apei susținând că este una
dintre cele mai eficiente modalități de purificare a apei.
Figura 5. Purificarea apei prin fierbere Figura 6. Apa de var
Apa de var :
Câteva picături din aceasta, introdusă în apa de băut, ținută la lumina soarelui, îi dă puternice
calități antiseptice. Cercetătorii de la Școala de Sănătate Publică ―Johns Hopkins Bloomberg‖, SUA,
113
au experimentat efectul varului și al sucului de lămâie asupra apei dintr-un recipient, contaminat
intenționat cu bacteria E.coli. și cu alte bacterii, din aceeași grupă.
Dezavantajele metodelor neconvenţionale
Aceste metode sunt folositoare dar nu în totalitate deoarece nu au o capacitate foarte mare de
distrugere în cazul anumitor microorganisme. Realizate incorect pot fii nefolositoare și, totodată ,
acest lucru poate avea un impact major asupra corpului uman.
2.Materiale necesare:
Vată
Cărbune activ sub formă de pastile
Tifon
Mărgele de diferite mărimi
Nisip
Cretă (Carbonat de calciu)
Apă potabilă
3. Mod de lucru
Purificarea apei cu carbune activ și argint:
În eficacitatea cărbunelui activ în procesul de tratare a apei nimeni nu se îndoiește ; acesta este
utilizat pe o scară largă în filtre pentru purificarea apei. Carbonul activ îmbunătățește aroma și
gustul apei, înlătură diverse mirosuri de impurități, absoarbe o mare parte semnificativă a
substanțelor nocive. Purificarea apei cu carbune activ: Pentru această metodă, am făcut un
experiment. Am pus într-un recipient apa contaminată cu nisip și CaCO3 (Carbonat de calciu), Fig.7.
Am vrut să filtrăm această apă cu două metode, mai întâi cu un filtru de carbon activ Fig 8. (baza
filtrului realizat din vată), Fig. 9 (am pus niște praf de cărbune activ pentru al doilea strat), Fig 10 (
tifon pentru cel de-al treilea strat), Fig. 11(pentru impuritățile mai mari am folosit niște mărgele cu
diferite dimensiuni) pentru impuritățile fizice (în acest caz doar fizice) și impuritățile chimice și
purificarea cu argint pentru orice bacterii sau orice microorganisme dacă argintul rămâne un timp ce
în acea apă ( între 4-12 ore) vom folosi un lănțișor de argint 925/999 Fig 12 și Fig 13.
Fig.2.3
114
Fig. 7 Fig.8. Fig.9 Fig.10
În primul rând, am contaminat apa turnată într-un recipient cu nisip și cretă. Pentru a fabrica
filtrul am pus în straturi vata la bază, am luat pastilele de cărbune activ pe care le-am pisat fin și am
presărat praful peste vată. Am luat o bucată de tifon pe care am împăturit-o și am așezat-o peste
cărbunele activ, urmând să așezăm mărgelele peste tifon. După acestea , am așezat filtrul peste un
recipient unde se află lănțișorul de argint și am început să turnăm apa. Am ales să folosim lanțișorul
acum pentru ca apa ipotetic contaminată cu microorganisme să aibă contact mai rapid cu metalul
antiseptic.
Fig.11
Fig..12 Fig..13
4. Aplicaţii practice
Pentru a trăi avem nevoie nu numai de apă propriu- zisă ci și de apă curată , pe care o putem
bea sau folosi la mâncare. Apa curată poate fi obținută atât în laborator sau în uzinele specifice cât și
la domiciliu, prin diferite metode, câteva dintre acestea fiind prezentate în acest proiect.
115
5. Bibliografie: https://www.imaconcept.ro/3-metode-eficiente-de-purificare-ape
https://www ecology.md/md/page/metode-de-purificare-a-apei-la-domiciliu
https://www.imaconcept.ro/3-metode-eficiente-de-purificare-apei/
116
ANTOCIANINELE – APLICAȚII NEOBIȘNUITE
Constantin Maria Emilia, Bratu Marina, clasa a XI-a
Liceul Teoretic „Marin Preda” Bucureşti
Coordonatori: profesor Bojoagă Raluca si Iordan Ionela
1. Consideraţii teoretice
I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Antocianinele reprezintă o grupă largă de coloranți vegetali naturali, extrași din fructe sau
flori și frunze .Numele acestor compuși provine din limba greacă unde anthos – floare și kyanos -
albastru.[1]
Antocianinele sunt pigmenţi vacuolari solubili în apă ce dau țesuturilor vegetale culori diferite
de la roșu la violet și până la albastru închis. În plante, cele mai răspândite antocianine sunt cianidina,
delfinidina, malvidina, pelargonidina, peonidina şi petunidina, cu o distribuție în natură de 50 %, 12
%, 12 %, 12 %, 7 % şi respectiv 7 %, acestea regăsindu-se aproape exclusiv ca şi antocianine.[2]
Culoarea majorității florilor, fructelor în special a fructelor de pădure este rezultatul unei combinaţii
de antocianine și antocianidine.
Antocianidinele sunt compuși care derivă de la 2-fenil-benzopirenă (2-fenil-cromenă). Ei
sunt principalii pigmenţi care dau culoarea roşie şi albastră florilor şi fructelor. Se găsesc în natură de
obicei sub formă de glicozide, care poartă numele de antociani. Cele mai importante antocianidine
sunt: pelargonidina, cianidina şi delfinidina.
Structurile de bază ale antocianilor (antocianidinele) din figura 1,
determină proprietăţile lor chimice conducȃnd la implicaţii ȋn stabilitatea acestora, culoarea,
reactivitatea, precum și proprietăţile antioxidante.
117
Figura 1. Structurile principalelor antocianidine
https://www.scribd.com/document/203239687/Antociani
Pelargonidina se află în florile de muşcată, cianidina în florile de cicoare şi de centauree,
delfinidina în florile de nemţişor (Delfinum consolida). Prin metilarea antocianidinelor menţionate, se
obţin noi pigmenţi cu culori diferite, cum sunt: peonidina, pentunidina şi malvidina. Antocianii se
găsesc în flori singuri dar şi în amestec cu alţi pigmenţi, formând o varietate mare de culori. Florile
roz, roşii, roşu aprins conţin predominant pelargonidină, florile purpurii şi vişinii conţin cianidină.
Antocianii sunt solubili în apă şi alcool, greu solubili în eter, benzen şi cloroform. Se extrag
cu apă sau alcool în mediu de acid clorhidric. Din extractul obţinut, dacă se adaugă eter, precipită
clorura de antocian. Cu acizii minerali antocianii formează săruri de culoare roşie, stabile la diluare
(spre deosebire de flavone). Antocianidinele cu grupări hidroxilice învecinate formează cu metalele
(Al, Fe) complecşi de culoare albastră.[3]
118
Figura 2. Culori ale antocianinelor Figura 3. Arţarul japonez
ȋn fructele de pădure
Marea parte a copacilor au evoluat astfel încât să producă molecule de antocianine atunci
când este soare și frig toamna. Pigmentul roșiatic se manifestă și în unele frunze care abia
înmuguresc, lucru care explică de ce sesizăm această nuanță în cazul anumitor plante.
Culoarea frunzelor depinde de substanţele chimice care se sintetizează în frunzele lor. Dacă
clorofila și antocianina coexistă în corpul unei plante, culoarea frunzelor ar putea căpăta o nuanţă
arămie, precum în cazul frasinilor. Iar în concentraţii ceva mai mari, antocianinele vor face ca o
frunză să aibă culoarea roșu până la mov, la fel ca în cazul arţarilor japonezi.
În plus, frunzele pot căpăta culori mai variate odată ce toamna se apropie. Una dintre
explicaţii este că în momentul în care ziua devine mai scurtă iar noaptea mai lungă, lumina necesară
fotosintezei respectiv producţiei de clorofilă nu mai este suficientă iar, în situaţia diminuării
procesului de producere a clorofilei, culoarea frunzelor se modifică. În acest fel, în timp ce frunzele
se usucă, pigmenţii se combină și dau naștere culorii maronii.[4]
II. TEORIA VEDERII CROMATICE
Ştiinţa culorii, denumită „cromatică‖, include printre altele percepera culorii de către ochiul
uman, originea culorii în diversele materiale, teoria culorii în artă şi aspectele fizice ale culorii în
spectrul electromagnetic. Lumina monocromatică este o radiaţie electromagnetică perfect
sinusoidală. Lumina monocromatică (ideală) se caracterizează prin puterea transportată şi
prin frecvenţa oscilaţiei. Lumina monocromatică este vizibilă pentru ochiul uman numai dacă
lungimea de undă se încadrează între aproximativ 380-400 nm şi 700-760 nm (sau frecvenţa ei este
între aproximativ 750 THz şi 430 THz).
119
Se numeşte culoare percepţia, de către ochi, a uneia sau a mai multor frecvenţe (sau lungimi
de undă) de lumină. Lumina produsă de o sursă luminoasă este, în general, un amestec (o sumă) de
radiaţii electromagnetice de diferite lungimi de undă şi intensităţi, adică o suprapunere de radiaţii
monocromatice.[10]
Descompunerea spectrală a luminii constă în izolarea radiaţiilor de diferite lungimi de undă,
aceasta putând fi realizată prin :
* dispersia luminii (variaţia indicelui de refracţie al unui material transparent în funcţie de lungimea
de undă) prin trecerea luminii prisme optice. Un fenomen similar are loc în cazul curcubeului.
* difracţia luminii printr-o reţea de difracţie.
Rezultatul acestei descompuneri este spectrul, numit astfel de către Isaac Newton de la
cuvântul latin pentru apariţie.
Figura 4. Dispersia luminii Figura 5. Curcubeu dublu
Percepţia culorilor de către ochi, de fapt, de către creier, este complicată de faptul că,
analizatorul vizual compară culoarea luminii reflectate de un obiect cu culorile luminii din mediu.
Sinteza aditivă a unei culori constă în obţinerea luminii de o anumită culoare prin combinarea unor
surse de lumină de diferite culori fixate, numite culori primare. Sinteza aditivă se realizează, de
exemplu, în tuburile catodice ale televizoarelor şi monitoarelor de calculator, precum şi în
monitoarele TFT şi în videoproiectoare.
În cadrul sintezei substractive, culoarea se obţine prin filtrări succesive ale unei surse albe
prin filtre de diferite culori şi „tării‖ ale filtrării. Filtrarea se face, de obicei, prin plasarea unei cerneli
pe hârtie: dacă cerneala nu este aplicată, rămâne hârtia albă, care reflectă aproape în totalitate lumina
incidentă; dacă se aplică cerneală, în zona respectivă cerneala absoarbe selectiv anumite lungimi de
undă, culoarea hârtiei fiind dată de lungimile de undă deabsorbite. Dacă mai multe cerneluri se aplică
120
una peste alta, coeficientul de transmisie pentru fiecare lungime de undă rezultă ca produs al
coeficienţilor de absorbţie ai cernelurilor individuale. Pentru a controla „tăria‖ aplicării fiecărei
cerneluri, cerneala se aplică în puncte mici unul lângă altul, acoperind un anumit procentaj din
suprafaţa hârtiei.[10]
Figura 6.. Obţinerea luminii albe- culori primare, secundare şi complementare
III . SPECTRUL ELECTROMAGNETIC
Spectrul electromagnetic reprezintă totalitatea radiaţiilor electromagnetice existente în
Univers. Aceste radiaţii au frecvenţe cuprinse între aproximativ 1023
Hz şi 0 Hz. În funcţie de
utilitatea radiaţiei electromagnetice, spectrul electromagnetic este împărțit în mai multe regiuni,
dintre care de importanţă deosebită este regiunea spectrului vizibil (între 400 şi 700 nm), adică
acele frecvenţe ale spectrului care pot fi interpretate de către ochi. Nu există graniţe precise între
aceste regiuni, prin urmare delimitările prezente mai jos numai aproximative şi sunt stabilite în
scop didactic, dar şi operaţional, pentru a crea o idee clară despre dimensiunile acestor zone ale
spectrului electromagnetic.
Figura 7. Spectrul electromagnetic
121
Undele (radiaţiile) electromagnetice călătoresc în spaţiu în modul descris grafic mai jos.
Cei doi vectori reprezentaţi cu roşu şi albastru reprezintă vectorul electric, respectiv vectorul
magnetic, care sunt perpendiculari unul pe celălalt, iar ambii sunt perpendiculari pe direcţia de
deplasare a undelor. [8]
Figura 8. Reprezentare grafică a modului de transmitere în spaţiu a undelor electromagnetice
Regiunile spectrului electromagnetic sunt următoarele:
1. Undele radio: lungime de undă între 10 cm şi 10 km. Sunt folosite în transmisiile radio ori de
către radarele civile şi militare.
2. Microundele: lungime de undă între 1 mm şi 1 m. Sunt folosite de cuptoarele cu microunde.
3. Infraroşii: lungime de undă între 0.7 şi 300 µm. În această gamă intră radiaţia corpului
uman. Prin captarea acestei radiaţii de către dispozitive speciale este posibilă detectarea prezenţei
organismelor vii chiar şi în condiţii de vizibilitate zero.
4. Spectrul vizibil: lungime de undă între 400 nm (violet) şi 700 nm (roşu), diagrama de mai jos:
Culoare Interval de lungimi de undă Interval de frecvenţe
roşu ~ 610-780 nm ~ 480-405 THz
oranj ~ 590-650 nm ~ 510-480 THz
galben ~ 575-590 nm ~ 530-510 THz
verde ~ 510-560 nm ~ 600-530 THz
azur ~ 485-500 nm ~ 620-600 THz
albastru ~ 452-470 nm ~ 680-620 THz
violet ~ 380-424 nm ~ 790-680 THz
Figura 9. Spectrul vizibil
122
5. Ultraviolet: lungime de undă între 3 şi 400 nm. Folosite ca germicid (substanţe folosite pentru
distrugerea germenilor) ori pentru bronzarea artificială
6. Raze X: folosite pentru radiografii medicale şi industriale
7. Raze gamma: folosite în tratarea cancerului
Conform fizicii cuantice, undele electromagnetice sunt transmise discretizat, în particule de
energie numite fotoni . Există o legătură directă între cantitatea de energie pe care o deţine un
foton şi frecvenţa undei electromagnetice: cu cât este mai mare frecvenţa, cu atât este mai mare
cantitatea de energie. Relaţia de calcul pentru energia undelor este foarte simplă: E = h x υ, adică
energia unui foton este rezultatul înmulţirii dintre frecvenţa undei şi constanta lui Planck, unde h
are valoarea 6,626 x 10-34
J s. Cea mai mare parte a undelor electromagnetice nu pot atinge
Pământul. Atmosfera terestră reprezintă un adevărat scut împotriva radiaţiilor cosmice. [8]
2. Materiale necesare: frunzele de varză roșie , apă distilată, 7 eprubete 1- zeamă de lămâie, 2- suc
acidulat în eprubeta, 3- soluție de acid acetic, 4 –soluție de acid clorhidric, 5- apă de la chiuveta, 6-
soluție de hidroxid de amoniu, 7- soluție de hidroxid de sodiu. A opta eprubetă conţine proba martor.
Se va determina pH-ul fiecărei probe cu hârtie indicatoare.
3. Mod de lucru
În partea practică a lucrării, ne-am propus să obținem ȋn laboratorul școlii o soluție apoasă de
cianidină extrasă din varza roșie la temperatuira camerei și să testăm funcţionarea acesteia ca
indicator acido-bazic.
Se spală frunzele de varză roșie și se mărunțesc. Se umple pe jumătate un vas cu apă distilată
la temperatura camerei și se adaugă fragmentele de frunze. Vasul închis ermetic se va scutura
energic până la obținerea soluției apoase de colorant. Aceasta se filtrează și se depozitează
într-un flacon.
Se introduc în 7 eprubete numerotate substanțe după cum urmează: 1- zeamă de lămâie, 2-
suc acidulat în eprubeta, 3- soluție de acid acetic, 4 –soluție de acid clorhidric, 5- apă de la
chiuveta, 6- soluție de hidroxid de amoniu, 7- soluție de hidroxid de sodiu. A opta eprubetă
conţine proba martor. Se va determina pH-ul fiecărei probe cu hârtie indicatoare.
Se va observa schimbarea culorii indicatorului în cele 8 eprubete și se notează rezultatele într-
un tabel.
Se consemnează observațiile experimentale și se desprind concluziile.
123
4. Date experimentale
E
prubeta
nr…
1
Suc de
lămȃie
2
Suc
acidulat
3
Soluţie
acid
acetic
4
Soluţie
acid
clorhidric
5
Apa
plată
Azuga
6
Soluţie
Hidroxid
de
amoniu
7
Soluţie
Hidroxid
de
sodiu
8
Soluţie de
cianidină
ȋn apă
distilată
Culoarea roșu
pal
roz
intens
roșu
pal
roșu albastru
deschis
albastru
verde/
galben
verzui
violet
pH 2 3 2 0,5 8,1 9,5 13 7
Tabel 2. Culorile observate/Valorile pH-ului determinate pentru probele 1-8
5. Interpretarea rezultatelor
Ȋn epubetele 1-7, soluţiile ȋși schimbă culoarea ȋn diferite nuanţe, de la roșu pentru o
valoare a pH-ului foarte scăzută, pȃnă la violet ȋn mediu neutru , albastru deschis pentru
mediu slab bazic , respectiv galben pentru mediul cel mai puternic bazic.
Ȋn eprubeta 7 imediat ce se adaugă extractul de cianidină culoarea soluţiei devine verde iar
ȋn scurt timp culoarea devine galbenă.
Indicatorul obţinut din extractul de varză roșie este unul dintre cei mai accesibili și ușor de
preparat ȋn laboratorul de chimie, avȃnd o plajă largă de valori de pH la care ȋși modifică
culoarea.
După colorarea substanței cu cianidină, putem spune ca, lumina are o frecvență mai mică în
substantele acide, o frecvență medie în mediul bazic şi o frecvență mai mare în mediul neutru, faţă de
valorile standard.. Putem observa aceasta în practică, prin colorarea sucului de lămâie şi a sucului
acidulat, culoarea roşie având o frecvență mai mică după omogenizare; substanțele bazice prezintă 3
culori distincte, cea mai puternică bază având o culoare inițială de verde, după omogenizare fiind o
culoare combinată între verde şi galben, însă bazele slabe sau medii au culoarea albastră iar în mediul
bazic, avem o nuanță de violet.
124
Nume substanță Ph Mediul Intervalul
frecvenței(THz) Culoarea
HCl 0,5 Acid ~430-405 Roşu
Suc de lamâie 2 Acid ~460-440 Roz-pal
CH3COOH 2 Acid ~460-440 Roz-pal
Suc acidulat 3 Acid ~440-400 Roz-intens
Apă de chiuvetă 6,5 Acido-neutru ~680-620 Indigo
Apă distilată 7 Neutru ~790-680 Violet
NH4OH 9,5 Bazic ~620-600 Albastru
NaOH 13 Bazic ~520-550 Verde/ Galben
verzui
Tabel 3. Influenţa antocianinelor asupra frecvenței luminii, în medii cu pH diferit
Această proprietate de a influența frecvența luminii determina utilizarea antocianinelor ca
detectoare de mediu foarte bune; însă, nu putem aranja culoarea obținută cu pH-ul acid, ci putem
spune doar că, subsțantele ce au valoarea pH-lui sub 7 au nuanțe de roşu , cele neutre au nuanțe de
violet, iar cele bazice au nuanțe de la galben ( cele mai tari ) până la albastru ( cele de nivel mediu-
neutru ).
6. Aplicaţii practice
Datorită coloraţiei deosebite, antocianinele sunt considerate ȋnlocuitori eficienţi pentru unii
coloranţi sintetici din industria alimentară. O serie de cercetări în domeniu indică faptul că
antocianinele prezintă diverse proprietăţi terapeutice și de prevenţie a unor afecţiuni grave: boli
neuronale, neoplasme. Astfel, unele studii au evidenţiat efectul antioxidant, antiinflamator,
antitumoral, antiviral precum şi unele proprietăţi antibacteriene ale antocianinelor. [6].
Antocianii au arătat o activitate antioxidantă mai mare decât vitamina C şi E. Aceşti compuşi
sunt capabili de a capta radicalii liberi prin donare de atomi de hidrogen fenolici; acesta poate fi
explicaţia pentru activitatea lor anticarcinogenică. A fost identificată o corelare liniară între valorile
capacităţii antioxidante şi conţinutul de antocianine în mure, zmeură,căpşune; în plus, a fost semnalat
faptul că extractele de mure posedă o activitate de curăţare ridicată faţă de speciile reactive ale
oxigenului generate chimic. Acţiunea antioxidantă a fructelor de pădure este direct proporţională cu
125
conţinutul de antocianine. Acestea, fiind solubile în apă și neprezentȃnd toxicitate, pot fi folosite cu
succes în industria alimentară sub formă de coloranţi alimentari: E 163.
Colorantul din varza roşie este utilizat frecvent pentru colorarea băuturilor, a diferitelor
categorii de dulciuri, ca adaos pentru iaurturi şi unele sosuri. Cantitatea utilizată trebuie atent dozată
deoarece pot ȋmprumuta produselor gustul sau mirosul specific.
Figura 11. Coloranţi naturali
Au fost făcute cercetări în ceea ce priveşte utilizarea cianidinei ca şi indicator schimbător de
pH pentru produse din industria farmaceutică.[6] Spre deosebire de majoritatea antocianinelor
extrase din fructe, cianidina, colorantul obţinut din varza roşie poate fi folosit pentru a colora
mâncarea cu o gamă largă a pH-ului, pornind de la alimente acide pȃnă la produse cu pH neutru.
Acesta poate de asemenea să înlocuiască cu succes coloranţii sintetici albaştri. S-a dovedit
experimental eficacitatea antocianidinelor în protecţia împotriva citotoxicităţii unor metale, ca de
exemplu în cazul poluării cu Cd, Pb, Cr. Plantele de Papaver sp.și Petunia hybrida au fost utilizate
pentru identificarea unei gene reglatoare specifice pentru a realiza sinteza unui metabolit utilizat ȋn
studii genetice.[6]
O altă aplicaţie cu totul ieșită din comun a antocianinelor este legată de utilizarea acestor
substanţe, ȋn domeniul producerii de energie. Rezultate de remarcat, ȋn acest sens, s-au obţinut prin
realizarea unor celule solare în care antocianinele au rol de senzori.[6] Celula solară este alcătuită
din 2 electrozi din sticlă conductoare aşezaţi sub forma unei structuri ,,sandviş,, între care se află un
electrolit redox. Pe unul dintre electrozi este depus un strat de TiO2 cu grosimea de ordinul a câţiva
microni. Acest electrod va fi anodul celulei fotoelectrochimice. Coloranţii utilizaţi sunt complecşi de
polipiridil-ruteniu, Ru525 bis TBA şi Ru620 bis TBA , 2×10-4
M în alcool, dar şi coloranţi organici
fără ion metalic în structură, respectiv cumarin (extract de melilotus officinalis) şi antocianină
(extract de hibiscus sabdariffa) în apă. Pe celălalt electrod (catodul celulei fotoelectrochimice) este
126
depusă o cantitate mică de platină (5-10 μg/cm2), respectiv carbon, cu rol de catalizator pentru reacţia
de la contraelectrod, de reducere a triiodurii la iodură. Electrodul pe care s-a depus colorantul (anodul
celulei) este apoi asamblat împreună cu catodul, prin intermediul unor garnituri realizate din bandă
siliconică cu grosimea de 200 μm, spaţiul situat între aceştia fiind umplut cu electrolit. Electrolitul
este o soluţie organică de acetonitril (C2H3N) pur şi triiodură 50 mM. După ce s-a realizat contactul
electric cu cei doi electrozi, ansamblul este închis etanş. [11]
Celulele fotoelectrochimice obţinute au fost supuse iradierii cu lumină albă şi monocromatică,
alături de o celulă fotoelectrică etalon din siliciu monocristalin. Comparând răspunsurile relative ale
celulelor fotoelectrochimice pe bază de TiO2 şi colorant cu spectrele de absorbţie ale colorantului
obţinute prin metode spectroscopice, respectiv absorbţie în vizibil, se observă o bună concordanţă a
curbelor de răspuns.
În cazul particular al celulelor fotoelectrochimice având strat mezoscopic de TiO2
nanostructurat şi colorant organic natural antocianină (extract de hibiscus sabdariffa) există două
situaţii distincte, pentru cei doi contraelectrozi folosiţi, respectiv platină şi carbon. S-a constatat
faptul că, performanţele celulei (randamentul) scad pe măsură ce temperatura acesteia creşte ca
urmare a iradierii în domeniul Vizibil, atât în cazul folosirii platinei cât şi a carbonului.
În cazul celulelor fotoelectrochimice având strat mezoscopic de TiO2 nanostructural, colorant
organic natural cumarin (extract de melilotus) şi contraelectrod din carbon, tensiunea fotogenerată şi
fotocurentul au valori mai scăzute decât în cazurile precedente, implicit un randament mai mic.
S-a constatat că, substanţa colorantă organică naturală se degradează în timp ca urmare a
expunerii la radiaţia luminoasă. După 10 zile efective de iradiere cu lumină albă cu un flux de 1
kW/m2 în domeniul Vizibil cu spectru apropiat de cel solar, celulele solare cu colorant organic
natural se degradează iar performanţele acestora scad datorită degradării colorantului. [11] Fotonul,
numit și cuantă de lumină, este particula elementară responsabilă pentru toate fenomenele
electromagnetice, toate formele de lumină (nu numai cea vizibilă) se compun din fotoni.
Terapia fotodinamică se bazează pe un efect fotodinamic, o reacţie fotoactivantă ce
presupune oxigen molecular şi efecte biologice. Sunt necesare ȋn acest sens trei elemente:
fotosintetizator, lumină și oxigen. Sistemul se bazează pe o tehnologie unică de transmitere a luminii
ce pătrunde extrem de rapid și profund ȋn ţesuturile subcutanate. La nivel corporal, fotonii oferă
soluţii pentru scăderea volumului adipocitelor, accentuarea lipolizei, sunt stimulate activităţile alfa și
127
beta ale receptorilor din adipocite ȋn special activitatea beta a receptorilor, prin mărirea
catabolismului celular.[12]
Figura 13. Terapia cu fotoni
Terapia cu fotoni constă ȋn aplicarea luminii pe ţesut, stimulȃnd vindecarea acestuia și a
celulelor afectate și aici vorbim despre refacere la nivel celular. La nivel celular, fotonii sunt absorbiţi
de celule, lumina vizibilă, roşie este absorbită de mitocondrie, iar cea infra-roșie de membrana
celulară. Aceasta determină modificarea permeabilităţii membranare şi creşterea nivelelor de ATP.
Fotonii absorbiţi dau stabilitate membranei celulare şi cresc activitatea pompei de Na/K – ATP
dependentă, crescând astfel metabolismul celular. La nivelul ţesuturilor, lumina fotonica determină
creşterea colagenului, cu producerea epiteliului, a unor noi capilare cu creşterea densităţii patului
vascular. Lumina roşie a fotonilor determină creşterea producţiei de ATP la nivel celular, cu creşterea
energiei celulare sănătoase, stimulând diviziunea celulară în procesul normal de regenerare şi
vindecare, normalizând ţesuturile anormale printr-o cascadă de reacţii chimice în care mai multe
enzime sunt activate printr-un efect de domino. Nu are efect asupra ţesuturilor sănătoase. Fotonii vor
fi absorbiţi doar de celulele care au nevoie. .[12]
7. Bibliografie ( se va trece sub forma :numele autorului – titlul lucrarii, editura, anul apariției,
sau în
cazul site-urilor, link-ul către pagina respectivă)
1. http://www.infocons.ro/ro/dicţionar/antocianine
2. Zhang, Y, Vareed, S.K, Nair, M.G. Human tumor cell growth inhibition by nontoxic
anthocyanidins, the pigments in fruits and vegetables. Life Sci 76,1465–1472, 2005
3. http://ebooks.unibuc.ro/biologie/biotehnologie/articolul9a.pdf
4. https://playtech.ro/2017/de-ce-frunzele-au-culori-diferite-și-ce-face-ca-nuanţa-lor-să-se-
modifice
128
5. Hrazdina, G., Iredale, H., Mattick, L.R., Anthocyanin composition of Brassica oleracea cv. Red
Danish. Phytochemistry, 16, 297, 1977
6. http://știinţașiinginerie.ro/wp-content/uploads/2014/01/16-Obţinerea-antocianinelor
7. Constantin M.;Bobeș- Cocora L., 100 de Experimente de efectuat la orele de chimie din
gimnaziu și liceu, Ed. Azumy Tashan, 60,61, 2017
8. http://www.scientia.ro/fizica/electromagnetism/44-spectrul-electromagnetic.html
9. Rafael C. Gonzalez, Richard E. Woods, Digital Image Processing. Addison-
Wesley Publishing Company, 1993, § 4.6 Color Image Processing
10. http://www.poynton.com/notes/colour_and_gamma/ColorFAQ.html
11. www.library.upt.ro/pub.edocs/rezumate/117878/Rezumat_Teza_Novaconi_St.docx
12. https://hyperthermia-centre-hannover.com/.../terapiile.../terapia-fotodinamica
129
SECȚIUNEA 3- Proză ScienceFiction
Clasele I-IV
Nr.crt Numele și
prenumele Titlul lucrării Școala
Profesor
coordonator
1 Miclăuș Tudor Aventura cibernetică Școala Gimnazială 79,
București Camelia Burlan
2 Râșnoveanu
MariaNadia
Cum au apărut
zânele
Școala Gimnazială 79,
București Camelia Burlan
3 Pohoață Anisia Aventura Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Necula Mihaela
4 Stan Mălina
Dannay Cel mai de preț dar
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Necula Mihaela
5 Ștefan Doina Maria Un semn din Univers Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Necula Mihaela
6 Luca Sâmpaleanu
Matei Turchină
The new evolutions of
human
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Necula Mihaela
7 Drăghici Alexia Templul
medalionului
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Necula Mihaela
130
AVENTURA CIBERNETICĂ
Miclăuş Tudor Andrei ,clasa a IV-a
Şcoala Gimnazială nr. 79 ,Bucureşti
Coordonator: profesor Burlan Camelia
Este o dimineaţă senină de primavară. Soarele străluceşte blând, iar păsările ciripesc vioi, în
timp ce adulţii se îndreaptă cu paşi repezi spre locurile lor de muncă, iar copiii spre şcoală. Pluteşte
un uşor aer de vacanţă, dar mai este puţin până atunci.
Andrei, un elev puţin interesat de şcoală, stă iar la calculatorul său, Mac. Acesta este un
computer performant, fiind upgradat mai tot timpul de către Andrei cu cele mai noi procesoare şi
drivere. Dându-şi seama că a pierdut noţiunea timpului, Andrei aruncă o privire către ceas. Spre
uimirea lui, este deja ora 11:25 ! El a fi trebuit să fie în drum spre şcoală şi încă nu îşi terminase toate
temele. Şi-a zis că totul va fi bine dacă şi le face în autobuz. Încă în pijamale, Andrei se grăbeşte până
la dulapul cu haine. În drum spre dulap îşi spune că nu poate continua în ritmul acesta dacă îşi
doreşte să fie un elev aşa cum se cuvine. Se îmbracă, îşi face ghiozdanul şi o zbugheşte pe uşă, uitând
să o încuie. Se întoarce din drum, dar acum aproape rupe cheia în uşă…
În timp ce Andrei e plecat, Mac trăieşte o viata a lui. El ţine legatura prin intermediul
ethernetului cu alte computere. Are chiar câţiva prieteni, dar cel mai bun este Cosmos. Acesta
lucrează la poliţie, codând şi descifrând mesaje şi coduri, desigur, pentru scopuri importante. Ei se
ştiu de când Andrei încercase să pirateze nişte jocuri, dar uitase că e conectat la Ethernet (internet
prin cablu) şi că oricine l-ar fi putut urmări şi localiza. La scurt timp poliţia era la uşa lui Andrei,
desigur cu ajutorul lui Cosmos. Din fericire i-au dat doar cu o mică amendă şi multe sfaturi…
Andrei ştie tot, tot, tot despre Mac, mai puţin un lucru: că el era cel care îi dăduse de gol
locaţia, ajutându-l pe Cosmos, având în vedere că Andrei folosea un scut Ethernet. Mac făcuse asta,
deoarece nu era de acord să participe la o ilegalitate, dar din păcate nu avea cum să îi spună lui
Andrei să se oprească. De atunci Cosmos şi Mac au rămas buni prieteni de cod.
Ei, deci unde rămăsesem: Mac îşi ducea o viaţă a lui în timp ce Andrei era la şcoală sau
plecat. Cum a ieşit Andrei din casă, Mac îi trimise lui Cosmos un mesaj în care îl întreba ce mai face
131
şi dacă a mai fost prins într-o aventură cibernetică. Din păcate, mesajul a ieşit o harababură: fiecare
literă era înlocuită cu numărul corespunzător locului literei în alfabet, dar Mac nu şi-a dat seama.
Nimic din ce a scris nu s-a înţeles, aşa că şi-a cerut scuze, dar nici asta nu s-a înţeles... A crezut că
neînţelegerea e din cauza bruiajelor poliţiei, aşa că s-a gândit să-i trimită un mesaj şi lui Rex,
computerul vecinului. Dar, ce să vezi, şi acest mesaj a ieşit prost. Părea să fie o treabă serioasă...
La început a avut un atac de panică, crezând că a îmbătrânit, iar Andrei o să-l arunce la gunoi
şi o să-l înlocuiască cu alt calculator… Îl îngrozea gândul acesta. Dacă ar fi avut un sistem de răcire
pe apă,
s-ar fi pus pe ―lăcrimat‖. Într-un târziu se mai calmă şi privi situaţia din altă perspectivă. Putea să fie
o eroare la sistemul de typing, dar fix în clipa aceea îi mai fulgeră un gând procesorului: putea să fie
un virus care l-a infectat atunci când Andrei piratase jocurile, şi aceste erori de scriere să fie doar
nişte simptome. Ar putea fi mult mai rău! Acum chiar se sperie şi îi ceru lui Cosmos să îi trimită un
antivirus, în speranţa că de data aceasta va reuşi să înţeleagă mesajul…
Cosmos a reuşit să înţeleagă mesajul lui Mac dându-şi seama de regula aşa zisului ―cod‖.
Cosmos îi trimise un link către un site, doar că acest site necesita un program ca să poată rula... Mac
nu avea acest program, aşa că îl rugă pe Rex să îi acceseze sistemul şi să îi facă rost de acel program.
Acum facem cunoştinţă cu Micro şi Macro, ei fiind exterminatorii de virus ai acestui
program. Erau foarte prietenoşi doar că atunci când erau provocaţi puteau fi foarte periculoşi. Mac
avea mare nevoie de ei, iar Micro şi Macro au fost foarte entuziasmaţi de provocare: Mac era primul
client după o pauză lungă din cauza unui mini-faliment.
Imediat după instalare, s-au şi pus pe lucru. S-au echipat cu costumele viruso-hazardproof şi
şi-au încărcat antivirusele-3000. Au început cu hardul lui Mac, dar spre uimirea lor, nu au găsit
aproape nimic, doar o dâră de virus. Au continuat cu procesorul, vrând să se asigure că nimic nu se
afla în zonele cu o probabilitate de infecţie redusă. Nici aici nu au găsit aproape nimic, cu excepţia
unei urme de cal troian! Caii troieni sunt de obicei viruşi ascunşi în aplicaţii sau alte fişiere menite să
arate bine, dar de fapt sunt rele ! Văzând asta, Micro şi Macro se speriară de-a binelea, având în
vedere că putea să fie ceva mult mai rău şi mai puternic decât pentru ce se pregătiseră ei. Cu frică,
înaintară pe cablul principal până când dădură peste un picior al calului, în care se aflau, zdrobiţi de
greutatea piciorului, vreo trei inşi dubios îmbrăcaţi. Mai mult ca sigur cei trei făceau parte din
echipajul invadator care probabil colonizase placa grafică. Dându-şi seama de pericol, Micro şi
Macro trimiseră un mesaj S.O.S disperat pe toate frecvenţele antiviruşilor.
132
Nu trecu mult timp şi lui Micro şi Macro le veniră întăriri. Alţi antiviruşi, precum MicroEu şi
FurnicaIT, li se alăturară pentru a învinge virusul care îl distrugea încet, dar sigur pe Mac.
Acum, înarmaţi toţi până în dinţi, se puseră la pândă în vecinătatea taberei improvizate de
către echipajul VIRUS. Asemeni unor soldaţi experimentaţi, îi eliminară unul după altul pe membri,
ajungând până la şeful benzii, Virusol. El stătea ascuns în refugiul central, fiind şi cea mai protejată
contrucţie din toată tabară. Avea pereţii de un gri prăfuit şi nişte inscripţii bizare, într-o limbă numai
de viruşi înţeleasă. Oricum, nu avea deloc un aer primitor. La intrare stăteau doi sergenţi: unul era
scund şi rotofei, iar celălalt un lungan ucaţiv şi plictisit. În hol se afla o uşa cu cifru, iar dacă greşeai
cifrul de două ori, decifralizatorul era declanşat şi cei din clădire erau evacuaţi printr-un tunel
subteran cam şubred, dar eficient şi destul de impresionant pentru nişte necriptaţi. De cei doi sergenţi
scăpară uşor, Micro ocupându-se de cel rotofei, iar FurnicaIT de lungan, folosind gazul slăbitor de
viteză cu adaos de cifre misterioase. Până la exterminarea întregii benzi mai era un singur pas.
Au tastat 1234, în speranţa că vor avea puţin noroc. Din păcate nu aceasta era parola şi, spre
uimirea lor, un ceas începu să numere de la treizeci în jos, tot repetând ,,Autodistrugere iminentă!‖.
Ei îşi dădură seama că parola trebuia să fie introdusă înainte ca ceasul să ajungă cu numărătoarea la
zero! MicroEu, prietenul lor, îşi scoase imediat trusa de dezamorsat circuite şi se puse pe lucru. Avea
douăzeci şi trei de secunde şi timpul se scurgea ameţitor. În prima etapă a tăiat firul care era conectat
la numărătoarea inversă, dar asta făcu situaţia şi mai gravă! Acum, într-o secundă treceau două
secunde pe panou. Deci mai avea 10 secunde şi avea de ales ce fir să fie tăiat: roşu sau
albastru.Pentru o secundă se gândi la familia, prietenii şi toţi cei cărora le pasă de el şi de ceilalţi
antiviruşi. NU avea voie să greşeacă nimic! Îşi puse în funcţiune drona cu viteză supersonică pentru
a-şi da seama unde duce fiecare fir. În două secunde MicroEu află că firul roşu trebuie tăiat. Cu o
milisecundă înainte de a muri cu toţii, numărătoarea inversă se opri şi toţi răsuflară uşuraţi. O cifră
fusese luată de pe codul său…
Acum, scăpaţi de grija decifralizatorului, Macro spulberă uşa cu o explozie de litere şi cifre.
Ştergându-l pe Virusol, antiviruşii îşi terminară misiunea cu succes. Ştiind că peste câteva minute
Andrei ar trebui să ajungă acasă, antiviruşii o luară la goană imediat cum terminară, nu înainte de a-i
aplica un program lui Mac, la insistenţele acestuia, care să-i permită băiatului să se joace doar 45 de
minute pe 4 ore.
133
Totul a revenit la normal, dar după aventura aceasta grupul de antiviruşi a decis că ar fi mai
bine să colaboreze, decât să lucreze singuri. Astfel, au ajuns cei mai renumiţi antiviruşi de până
acum.
Ajuns acasă, Andrei este nerăbdător ca după ce îşi face temele să se joace pe Mac, având în
vedere faptul că nu ştia nimic din ce s-a întâmplat. Totuşi, începand de astazi, el îşi doreşte să facă o
schimbare: nu se va mai juca înainte să-şi termine temele şi să-şi lucreze suplimentar , fiind
riguros ca un antivirus.
134
CUM AU APĂRUT ZÂNELE
Râşnoveanu Maria Nadia, clasa a IV-a
Şcoala Gimnazială nr. 79 , Bucureşti
Coordonator: profesor Burlan Camelia
Era o zi galactică în orașul Biplipop. Înflăcăratul astru lumina mai puternic decât de obicei, iar
planeta Bipli era mai albastră decât în mod obișnuit. Toți locuitorii acestui oraș erau siguri că va fi o
zi strălucitoare. Pentru că primăvara sosea, fiecare casă, făcută din cei mai puternici și mai uriași
asteroizi, avea lăcașul decorat cu steluţe de toate culorile și mărimile.
Doi biblipeni extratereștri Galaxie și Asteroid se jucau. Galaxie era o fetiță foarte drăgălașă.
Avea părul castaniu, destul de scurt, prins în două mici codițe de niște fundițe roz, cu paiete de
aceeași culoare. Jucăria ei preferată era o păpușă cu părul lung și auriu. Purta o fustă verde, parcă
făcută din frunze și un tricou turcoaz pe care era imprimată o notă muzicală. Galaxie i-a dat numele
de Melodi.
Asteroid era un băiețel cuminte și săritor, mereu dornic să ajute. El avea părul blond, ochi mari,
verzi și niște pistrui neastâmpăraţi. Jucăria lui preferată era un fluture, cu aripile frumos colorate care
sclipeau asemenea unor diamante.
În timp ce se jucau, Asteroid s-a împiedicat de o robo-piatră, scăpând fluturele. Astfel, aripile
jucăriei s-au dezlipit, fără să se mai poată pune la loc. Ca să nu arunce jucăria, Galaxie avu ideea de
a lipi splendidele aripi ale fluturelui pe spatele păpușii ei. Băiețelul fu de acord, iar în acel moment
ei au creat ceva ce mai târziu avea să devină un lucru măreț.
Copiii s-au jucat mult timp cu această jucărie, iar într-o zi, Galaxie o scăpă după marginea
planetei. Jucăria a plutit până a ajuns pe un nor. Acest nor era regatul lui Dumnezeu- un palat mare,
făcut din nori pufoși, având o strălucire ce putea fi confundată cu strălucirea Soarelui. Păpușa a fost
găsită de un înger și dusă la Dumnezeu. Când Tatăl Ceresc a văzut ce creație inedită are sub proprii
lui ochi, a decis să îi dea viață și că această ființă avea să fie o zână. El a făcut un oraș magic, ascuns
de lume, pe Pământ. Acolo va locui Melodi. Dar ,gândindu-se că va fi cam singură, el a mai creat și
alte zâne, însă niciuna nu avea aripile la fel de frumoase ca ale ei.
135
Înainte să plece pe Pământ, Melodi stătu pe un nor, uitându-se la magicul apus, simțind dor și
tristețe, dar și fericire. Așa că, privind Soarele cum se scufundă în minunatul regat al mării, se gândea
la cum va fi viața ei de acum și asta o făcu să zâmbească.
Peste ceva timp, Melodi şi prietenele ei au ajuns în oraşul care se afla în pădurea de la capatul
curcubeului. Acolo, în fiecare zi, curba rogvaivã apărea pe cer. Orasul era mare şi foarte frumos.
Cãsuţele erau fãcute din flori împletite şi aveau nişte ferestre decorate cu ghinde, petale, castane şi
multe alte lucruri gãsite prin pãdure. Gemuleţele aveau perdeluţe confecţionate din mai multe feluri
de frunze frumos colorate de artiştii naturii, fluturii. În faţa fiecărei uşite se aflau mici covoraşe cu
mesaje pozitive, scrise cu crenguţe mici. În interiorul cãsuţelor era o singurã camerã, cu un pătuţ
pufos şi cu un dulap din beţe de bambus. Pe jos se afla un covor mãtãsos şi lângã pãtuţ o noptierã
unde se afla o alarmã din lemn de mãslin. În mijlocul oraşului se afla cantina unde la micul dejun, la
prânz şi la cinã zânele se întâlneau pentru a mânca. Pe bucãtãzânã o cheama Albuş, iar sora ei
Gãlbenuş era asistenta sa.
În fiecare dimineaţã, Melodi şi prietenele ei, Partiturã şi Acuarelã, se uitau împreunã la curcubeul
sclipitor. Astãzi însã, curba coloratã nu si-a mai fãcut loc pe cer, iar acest lucru s-a întâmplat şi în
zilele urmãtoare. Zânele şi-au dat seama cã ceva se întâmplã şi au pornit spre Baghetă,vrãjitorul
oraşului.
Ajungând acolo, el spune:
- Vãd cã şi voi aţi observat dispariţia curcubeului. Eu vã pot ajuta, de legenda mi-o veţi asculta.
Melodi a dat din cap, semn cã era de acord.
-Odatã, cel mai rãu om de pe planetã a fost aici , încercând sã fure bucuria şi voioşenia oamenilor,
întristându-i. El ştia cã cea mai bunã soluţie era sã facã curcubeul sã disparã. Omul rãu a luat un
cristal mic şi a prins curba sclipitoare în el, dar a eşuat. Cineva a eliberat curcubeul, însă omul rãu a
promis cã se va întoarce. Se spune cã piatra se aflã în aceastã pãdure, într-una din scorburile
copacilor.
Zâna noastră nu a stat o clipã pe gânduri şi le-a propus prietenelor ei sã meargã împreunã sã
gãseascã cristalul pentru a elibera curcubeul. Acestea au fost de acord şi au pornit la drum. Fiecare şi-
a luat un mic ghiozdan cu gustãri şi apã, iar apoi, dupã ce şi-au luat rãmas bun de la restul zânelor, au
plecat.
Pãdurea era uriaşã, iar noaptea se apropia. O singurã întrebare aveau în gând: ―Oare vor gãsi
cristalul sau întunericul le va sta în cale?‖. Chiar în acel moment, o armatã de licurici a apărut şi a
136
luminat cãrarea lor. Erau atât de sclipitori, ca nişte stele pe cer. Prietenele mulţumesc licuricilor
pentru ajutorul primit şi îşi continuã drumul. Au căutat în fiecare scorburã, sperând să-şi
îndeplineascã scopul.
Dupã un timp, ajung la ultima scorburã din pãdure. Melodi s-a uitat în ea, dar a găsit doar o piatrã
murdarã şi neagrã. Atunci speranţele au început sã disparã. Era sigurã cã nu va mai vedea vreodatã
curcubeul, dar, într-o clipă, în gândurile ei a apărut o voce care i-a spus: ― Orice poate fi special, dacã
tu crezi cã este!‖ Zâna muzicii s-a ridicat, a luat piatra şi a început sã o cureţe cu grijã. Apoi, vãzând
cum începe sã lumineze, a lăsat-o pe pãmânt, iar din ea a ieşit curcubeul, parcã mai colorat şi mai
sclipitor ca niciodatã. Odatã cu el apãru şi Soarele, luminând natura şi minunatul oraş.
Prietenele s-au întors acasã zâmbind. Toţi locuitorii pãdurii le-au asteptat bucuroşi. Zânele sunt
atât de fericite, încât zâmbeau continuu. Însã cea mai fericitã era Melodi. Avea douã motive: a
readus curcubeul şi nu a dezamãgit pe nimeni.
De acum viaţa avea sã fie minunatã. Totul era perfect. Soarele lumina, curcubeul zâmbea din toate
picăturile, dar cel mai important era cã toţi erau fericiţi şi prieteni.
De pe marginea planetei, Asteroid şi Galaxie au simţit în inimă cã zâna lor fãcuse fapte mãreţe şi
acum este fericitã. Sau poate cã au visat aceste întâmplãri…
137
AVENTURA
Pohoață Anisia, clasa a IV-a, Liceul Teoretic”Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Mihaela Necula
A fost odată ca niciodată o tânără pe nume Erina. Aceasta locuia pe o planetă, înconjurată de
prietenii ei, extratereștrii, pe care îi îndrăgea tare mult.
Într-o zi, Regina Universului, a cărei fiică era bolnavă, a chemat-o la ea și i-a dat o misiune
specială: să găsească antidotul în Calea Lactee.Înainte de a pleca, Erina, a primit de la regină un gând
special care avea răspunsul pentru a putea lua antidotul. Și așa a început călătoria…
Erina a mers pe stele luminoase. Pe drum a întâlnit un rege de argint. Acela era regele
Stelelor! Acesta punea întrebări despre Sistemul Solar:
- Care este cea mai mare planetă? A întrebat el cu o voce groasă.
- Jupiter…i-a rostit gândul.
- Știu…Jupiter! A răspuns Erina.
- Bravo! Dar mai am o întrebare: Ce este Soarele?
- Soarele este o stea! A răspuns, sigură pe ea.
- Corect! Acum puteți pleca mai departe. La revedere!
- Rămâi cu bine, Rege Stea!
Fără a mai sta pe gânduri, a plecat mai departe spre Calea Lactee. Pe drum ea se juca și zburda
printre stele și planete.La un moment dat s-a îndepărtat de drumul ei și s-a rătăcit, Acum era
prizoniera Universului.
- Gândule, gândule, șoptește-mi pe unde aș putea să ies! Te rog ajută-mă.
Gândul parcă dispăruse. Acum, Erina era singură și dezamăgită. Era sigură că nu va mai ajunge
să ia antidotul pentru fiica Reginei Universului!
A început să se plimbe de colo-colo să vadă dacă găsește o cale de ieșire. La un moment dat
și-a adus aminte că avea la gât un lănțișor cu o amuletă care conținea praf de stele. Aceasta te ajuta să
vezi și să alegi calea potrivită pentru a continua misiunea.
În drum spre Calea Lactee, Erina l-a întâlnit pe cel mai bun prieten al ei, Fimo, extraterestrul ei
preferat. Fimo a întrebat-o:
138
- Erina, ce faci aici, nu trebuia să fii acasă și să stai cu prietenii tăi?
- Ba da, Fimo, dar Regina Universului m-a trimis într-o misiune importantă. Fiica ei este bolnavă,
iar eu trebuie să iau antidotul pentru a se însănătoși!
- Vreau să mă alătur și eu misiunii tale! Te rog…
- Bine, dar mă vei ajuta să găsesc antidotul pentru regină.
- Mulțumesc, mulțumesc mult!
- Așa că au plecat mai departe spre antidot. Mergând printre stele ca de fiecare dată, au zărit în
depărtare ceva multicolor. Era o maimuță galactică, supraveghetoarea Căii Lactee. Aceasta ne-a spus:
- Bună ziua, ce faceți voi aici, tocmai la Calea Lactee?
- Bună maimuță drăguță, a spus Fimo, suntem aici pentru a antidotul pentru Regina Universului.
- Regina Universului este bolnavă? (a întrebat speriată maimuța galactică).
- Nu…Fiica reginei este bolnavă și m-a trimis într-o misiune cu scopul de a găsi antidotul, a zis
Erina.
- Da, da!!! Vă pot ajuta cu antidotul… dar nu știu care este, a spus mica maimuțică.
- Le poți aduce aici, te rog?! (a întrebat Fimo).
- Da, sunt aici, în buzunar.
A scos din buzunar patru sticluțe mici: prima de culoare roșie, a doua de culoare verde, a treia de
culoare roz, iar ultima era deosebită, avea culorile Universului.
La un moment dat gândul a revenit! Acesta i-a șoptit Erinei.
- Alege-o pe cea care are culorile Universului…
- Mulțumesc mult, i-a șoptit de asemenea Erina. O vom alege pe ultima, a zis hotărâtă Erina.
- Bine, sper că se va face bine fiica Reginei Universului! Ne vedem cu bine! A spus maimuțica
galactică.
- La revedere! Au răspuns în cor Fimo și Erina.
Plecând fără să se mai gândească la cât de bucuroasă va fi Regina Universului, Erina
și Fimo au alergat într-un suflet printre stele pentru a ajunge acasă, pe planeta Erinei.
Cei doi prieteni au ajuns acasă mai repede decât credeau. S-au dus repede la Regina Universului
și i-au dat antidotul. În numai două clipe, fiica reginei era sănătoasă ca înainte. Regina i-a mulțumit
Erinei, dar și lui Fimo pentru ajutorul oferit.
Toți au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, doar dacă nu există și astăzi, jucându-se printre stele
și planete.
139
CEL MAI DE PREȚ DAR
Stan Mălina Dannay, clasa a IV-a
Liceul Teoretic”Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Mihaela Necula
Neptun a opta planetă de la Soare din sistemul solar, numită după zeul roman al mării, a patra
planetă după diametru și a treia după masă, are o masă de 17 ori mai mare decât cea
a Pământului , Neptun orbitează în jurul Soarelui la o distanță de 30,1 unități astronomice, ceea ce
înseamnă că orbita sa este de aproximativ 30 de ori mai mare decât orbita Pământului.
Se spune ca, pe Neptun plouă cu diamante. Oamenii de stiință au dorit sa verifice acest lucru.
Într-o zi , marii întelepți ai Pământului s-au adunat să organizeze o misiune pe Neptun. Cei mai
mari oameni de stiință au studiat cum ar putea să ajungă aceasta misiune pe Neptun.
Cinci cosmonauți din Romania s-au îmbarcat la bordul navetei Challenger și au pornit în
misiunea Gost, spre planeta Neptun.
Acest zbor spațial cu echipaj uman a durat 2 luni pământene. Odată ajunși pe suprafața lui Neptun
, nu mică le- a fost mirarea astronauților când au vazut ca acestă planetă este populată cu niște făpturi
mici și gingașe care se numeau Golberi. Ei vorbeau toate limbile Universului deci, vorbeau și limba
română.
Golberii erau mici de statură, aveau pielea albastră și ochii galbeni cu sclipiri de diamant. Ei
lucrau cât era ziua de lungă în mine adânci și întunecoase. Adunau munți de diamante care mai de
care mai strălucitoare.
- Bună ziua! Vă salutăm cu mult respect! Suntem într-o misiune pe planeta voastră! Venim
de pe Pământ! Spuse unul din cei cinci cosmonauți.
140
- Suntem onorați să vă primim! răspunse un golber mai bătrân. Eu sunt căpetenia golberilor de
pe acestă planetă. Noi am auzit de planeta voastră și intentionăm să o vizităm căt de curând.
- Am auzit ca pe acestă planetă plouă cu diamante. Este adevărat? întrebă un cosmonaut curios.
- La fiecare șase luni ploaia ce cade este o ploaie cu diamante. Este singura nostră sursă de
combustibil. Este adevărat ca noi mai extragem aceste diamante și din mine. Planeta noastră
este plină de stralucire dar, nu este plină de viață precum planeta voastră. Noi avem cele mai
scumpe diamante din Univers dar nu avem frumusețile planetei Albastre- Pământul. Voi aveți
cei mai frumoși munți, cele mai frumoase oceane, oameni și copii veseli, păduri înverzite și
câmpii întinse. Aveți hrană din belșug. Ar trebui să aveți mai multă grijă de ea. Noi avem
diamante și atât. Încercam de mii de ani să plecam de aici. Nu am reușit să adunăm
combustibil suficient pentru a o putea părăsi.
- Vă vom ajuta noi. Vom construi navete în schimbul diamantelor. Vă vom ajuta sa plecați în
altă galaxie pe o planetă asemanătoare cu a noastră.
După doi ani de muncă golberii ajutați de pământeni au reușit să construiască suficiente nave
pentru toată populația. S-au îmbarcat și au părăsit cu toții planeta Neptun.
Au ajuns pe o planetă frumoasă și plină de viață asemănătoare cu a noastră. Au trait fericiți iar noi
pământenii am primit cea mai dură lecție: planeta noastră este cea mai prețioasă comoară pe care noi
o avem. Trebuie să avem mare grijă de ea. Să învățăm să o prețuim. Este un dar al Universului. Este
planeta cea mai plină de viață și bogații.
141
UN SEMN DIN UNIVERS
Ștefan Doina-Maria, clasa a IV-a
Liceul Teoretic”Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Mihaela Necula
Acum miliarde de ani, Pământul era doar un nouraș de gaze. De-abaia se născuse ca și corp
ceresc în imensul și elaboratul Univers. Dar aceste timpuri au trecut.
În ziua de azi, Pământul e bătrân ... și bolnav.Toate aceste fenomene: încălzirea globală,
poluarea, dispariția speciilor, au făcut ca protectorul vieții să fie bolnav. Și mult timp, Pământul nu a
spus nimic, a îndurat totul cu răbdare.
El nu știa, însă, că tatăl lui, Universul, vedea că suferă în tăcere de o anumită apăsare și
povară. Pământul nu dorea să-i ofere tatălui său și mai multe griji decât avea deja. Universul era,
însă, de altă părere. Nu conta câte griji avea, ci sănătatea copiilor săi îl interesa.
Așa că, într-o bună zi, Universul nu mai putu răbda și aruncă asupra fiului său comete special
făcute pentru momente ca acestea. Cometele se prefăcură în foc de cum atinseră atmosfera.
Lucrul special la acele comete era că înăuntrul lor se aflau bilețele cu niște mesaje care
trebuiau îndeplinite într-o zi, sau maximum două zile, altfel biletele se autodistrugeau și formau un
gaz toxic. Pe deasupra, cometele cădeau câte zece pe fiecare continent iar biletele conțineau o
cantitate mare de gaz toxic. În rest, arătau obișnuit.
Așadar, să revenim la povestea noastră... Cometele, după cum ziceam, au ars și au căzut ca o
ploaie pe sol, făcând praf în urma lor, dar nedistrugând Pământul.
Oamenii s-au speriat la început, pentru că vedeau o ploaie de comete venind pe Pământ. Așa
ceva nu vezi zilnic! Dar apoi, văzând că nu se distrugea nimic, s-au liniștit. Era normal să-și piardă
oamenii cumpătul.
Primul om care a descoperit aceste comete a declarat că ele arată normal, dar sunt neobișnuite
în rest, căci nu au distrus Pământul.
Cometa care a ajuns prima avea următorul mesaj: ‖Dacă vreți să vă dea Pământul atâtea câte
vă doriți, trebuie să: îl respectați, să-l ajutați și să-l tratați.‖ Iar pe spate: ‖Mesajul se va autodistruge
în 48 de ore. Grăbiți-vă!‖
142
Mesajul a călătorit în toate țările posibile și oamenii au luat măsuri. Toate lacurile au fost
curățate. Pe drumuri nu s-a mai găsit nici cel mai mic plastic sau gunoi. Oameniide la salubritate
strângeau tot ce se găsea în calea lor. Pământul era în revoluție continuă.
Acesta a fost curățat în mai puțin de 48 de ore. Prima sarcină fusese îndeplinită.
După aceea au venit fel de fel de mesaje - tot spre binele nostru și al planetei. Mașinile s-au
împuținat. Hornurilor de la fabrici li s-au pus filtre uriașe. Animalele crescute pentru hrana
oamenilor, care produceau gaz metan, s-au redus ca număr.
Cu fiecare secundă, minut, oră, zi, săptămână, lună, an, Planeta Albastră se vindecă puțin câte
puțin. Vorba ceea: ‖Cu răbdarea treci și marea.‖
Asta se va vedea în milioane de ani sau poate chiar mai puțin. Cu cât vor fi mai puțini ani
până la vindecarea completă, cu atât va fi mai bine.
De aceea doresc să spun: ‖Haideți să ocrotim Pământul!‖
143
THE NEW EVOLUTIONS OF HUMANS
Luca Sâmpaleanu și Matei Turchină, clasa a IV-a
Liceul Teoretic”Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Mihaela Necula
Într-o zi de vara Soarele a decis să se răzbune pe oameni deoarece nu respectau pământul
.Soarele a decis sa se răzbune trimițând bombe solare, formând cratere care împrăștiau radiații.
După un deceniu oamenii s-au despărțit în două grupe: oameni acvatici care locuiau in oceane
și oameni subpământeni care locuiau sub pământ. După alți câțiva ani, rămânând fără resurse oameni
au decis să se unească prin niște tunele pentru a se alia ca să construiască fabrici subterane pentru a
produce resurse. Dar este o mica problema la mijloc: nu aveau destule material. Așa ca au hotărât sa
trimită șase echipe pentru a aduce materialele necesare. După ce au adus materialele necesare, unul
dintre oameni și-a dat seama ca nu a strâns bine pompița de oxigen de la masca de gaze către
rezervorul de oxigen așa că s-a format un mutant care voia să distrugă cele doua grupe de oameni.
Acest mutant făcea parte din grupul mutanți solari. A început o luptă grea. În această luptă este vorba
despre cele două grupe si mutanții solari. Oamenii fiind mai dotați au distrus mai rapid mutanții. Dar
să nu vă gândiți i-au învins așa repede. Mutanții erau foarte mari și rezistenți. Mulți oameni au murit
din cauza lor. Comandantul armatei a anunțat că trebuie să se retragă și va trebui să îi învingem cu
artileria grea. În final a rămas un singur mutant de învins dar și cel mai rezistent. Oameni au construit
tunuri cu bile care aveau pe ele bombe puternice care puteau distruge un mutant imediat.
După încă un an, cele două grupe au făcut fabricile subterane și au distrus toți mutanții, iar ei
au trăit in zonele lor până la moarte.
144
TEMPLUL MEDALIONULUI
Drăghici Alexia, Pânzaru Maria, clasa a IV-a
Liceul Teoretic”Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Mihaela Necula
Era o zi de vară. Am plecat împreună cu parinții și prietena mea la munte, îmi doream de mult
timp să ajung să vizitez și să explorez pădurea și munții care am auzit că ascund tot felul de povești și
mistere neașteptate.
Intr-o după amiază caldă când soarele mângâia ușor pământul, vântul adia plăpând și firav
ramurile brazilor, am plecat împreună cu Maria, prietena mea prin pădurea care parcă ne chema să
descoperim frumusețea și misterele ei. Auzisem multe legende legate de întâmplări greu de crezut și
că aici sunt locuri unde se ascund tot felul de comori și povești nebănuite. De acasă am plecat
pregătite pentru o astfel de plimbare, așa că am luat în ghiozdan baterii, lanterne,sfoară, un magnet,
busola si ceva de măncare. De ce înaintam în pădure copacii se mișcau parcă din locul unde natura i-
a poziționat, în jur totul părea sinistru și întunecat, până când am ajuns la o fântâna. Am legat
magnetul cu sfoara și i-am dat drumul in fântână ,iar când am ridicat-o am descoperit o cutie mica
care semăna cu un cufăr. Abia reușind să deschidem cutia am descoperit în interior un pergament
legat cu sfoară roșie, pe care era scris: cine citește acest mesaj a ajuns la primul indiciu pentru
Comoara Medalionului. Dacă vrei să găsești al doilea indiciu asculta traseul: mergând spre Nord ,
vei întâlni un copac cu veșmânt alb, acesta are un semn pe el care indică al doilea indiciu. Am scos
busola și am cautat drumul spre Nord, aici am găsit copacul cel alb care ascundea indiciul .Am gasit
o cheie și un mesaj care zicea : Bravo ! cheia pa care ai primit-o, o să deschida cel de-al treilea
indiciu. Daca vrei să ajungi la el trebuie să mergi spre Vest, aici vei găsi un copac cu trunchiul foarte
mare, acolo vei găsi un semn unde va trebui să bagi cheia. Am pornit spre Vest până am ajuns in fața
copacului, am băgat cheia și s-a deschis o usă mica, iar dincolo de ea se afla un pergament pe care
scria : trebuie sa mergi spre Est până vei gasi o stanca, pe care se afla mai multe butoane, tu trebuie
145
sa descoperi și să apeși pe butonul care va deschide ușa templului. Ai grijă ! dacă greșești nu se știe
ce vei descoperi, sunt multe capcane in templu!
Am mers cu pasi repezi și găsind stânca am apăsat un buton la întâmplare, toate erau la fel
.Din fericire am apăsat butonul corect și s-a deschis o trapă în pamant. Am intrat și am descoperit un
tunel care era luminat de toțe ce ardeau de jur împrejur. Am ajuns într-o încăpere mare care avea
pereții plini de sculpturi ciudate și înspăimântătoare. Toate obiectele din jur scoteau sunete de parcă
vroiau să spună o poveste. Era sculptat în piatră o statueta, care avea ochii și gura luminată cu o
lumină roșie care a strigat dupa noi: venți aici ! Speriate ne-am apropiat ușor de piatră, s-a uitat la
noi și a spus : bine ați venit în Templul Medalionului ! Aici eu sunt rege, iar într-o zi venise vremea
să înmânez medalionul magic fiului meu înțelept, dar în acel moment a venit cel de –al doilea fiu al
meu care era certat cu mine, ne-a amenințat că va fura medalionul pentru a obtine puterea suprema.
In acel moment am rupt medalionul in doua si l-am aruncat la cei doi fii .Cel care va câstiga prin
luptă cealalta jumatate va deține Templul. Fiul cel intelept cu puterile rămase în medalion a împietrit
tot templul.Voi va trebui să găsiți cele doua jumătăți din medalion. Prima jumătate se află în Sala
Razboiului , iar cea de-a doua în Sala Comorilor.
Am coborât spre Sala Razboiului unde erau numai liene care te ajutau să cobori la prima
jumatate a medalionului. Am ajuns jos unde trebuia să trecem print-un portal, numai ca deodată a
apărut deasupra noastră o lumină orbitoare care a coborât spre noi și ne-a ridicat în sus până am ajuns
în interiorul unei nave imense. Am descoperit că am ajuns pe nava unor extratereștri. Aceștia aveau
o navă cum nu mai văzusem niciodată, era rotundă și plină de lumini. Aici am descoperit o lume
noua, în jur erau numai omuleti mici și verzi . Aveau capul oval și două antene care străluceau
puternic, ne priveau ciudat cu cei doi ochi ovali si luminosi. Aveau case mici, în formă de ciupercuțe
luminoase,iar în jur era plin de antene în tot felul de forme și dimensiuni. Ne-au băgat într-o capsulă
și ne-au analizat din cap până în picioare, ne-au luat obiectele pe care le aveam la noi ,le analizau
mirați și au început să se certe pe ele, mai ales pe busolă. Am profitat de o clipă de neatenție și am
încercat să fugim, am observat o trapă pe unde am evadat și am plecat spre Sala Războiului. Ajunse
aici am luat jumatatea de medalion și ne-am îndreptat spre Sala Comorilor unde am găsit medalionul
și am despietrit pe fiul cel bun al regelui .
Am ajuns în Sala Principală unde am unit cele doua jumătăți de medalion și tot Templul care
era împietrit a revenit la viață. Acolo am descoperit o noua lume, cu oameni care aveau alte obiceiuri
față de cele de pe planeta noastră, toți locuiau în jurul acelui templu care părea a fi din aur. Regele a
146
fost foarte bucuros, pentru reușita noastră și a promis că ne va oferi și altă aventură ,să ne putem
bucura de alte lucruri neobijnuite pe care nu le întalnim în viața de zi cu zi. Am promis că ne vom
întoarce și am dori să ne întoarcem pe planeta Marte,să cunoaștem obiceiurile și traiul micilor
extratereștri, cum s-au format și de cand există viață în galaxia lor.
Am realizat că trecuse multă vreme de când am plecat de acasă și am cerut drept recompensa
pentru că am îndeplinit misiunea să ne ajute să ne întoarcem la părinții nostri acasă.
A fost o aventură interesantă și plină de mister, o experientă pe care nu o vom uita curând si
pe care am vrea să o repetăm si altă dată.
147
SECȚIUNEA 3- Proză ScienceFiction
Clasele V-VIII
Nr.crt Numele și
prenumele Titlul lucrării Școala
Profesor
coordonator
1 Niculae Adrian
Ioan Upri Xoten
Școala Gimnazială 124,
București Daniela Popa
2 Timofte George Aplocalipsa C. N. “Ștefan cel Mare”, Tg.
Neamț Mihaela Olariu
3 Simion Cristina O lume nouă Școala Gimnazială 124 Daniela Popa
4 Murgea Amalia Misiune eșuată Școala Gimnazială 124 Daniela Popa
5 Lupu Daria Crina Mirajul Liceul Teoretic “Dimitrie
Bolintineanu”, București Mihaela Luca
6 Grădinariu
Alexandra Sfârșitul lumii
Liceul Teoretic “Dimitrie
Bolintineanu”, București Mihaela Luca
7 Pană Cristian
Alexandru Laser Valley
Liceul Teoretic “Dimitrie
Bolintineanu”, București Mihaela Luca
8 Coți Bianca Asasin pentru o
cauză dreaptă Școala Gimnazială 1, Bistrița Maria Pop
9 Suci Lorena Coroana ascunsă Școala Gimnazială 1, Bistrița Maria Pop
10 Cornea Petru
Cristian Renașterea omenirii
Școala Gimnazială 1, Bistrița Maria Pop
11 Judele Maria
Alexandra
De pe Marte pe
Pământ
C. N. “Ștefan cel Mare”, Tg.
Neamț
Nicoleta
Filioreanu
12 Stoian Andreea
Georgiana Un vis real
C.N. “Gh. Șincai”, Cluj Alina Todea
13 Damian Burueană
Ioana Ele sunt nemuritoare
Șc. Gimnazială “Principesa
Margareta”, București
Maria
Dragomir
14 Popa Teodora
Ioana
O lume în care
cunoștințele se vând
15 Nedelcu Elena
Diana Marte - jurnal
Șc. Gimnazială “Pia
Brătianu”, București
Corina
Sibișeanu
16 Dragomir Miruna Misterul din inima
orașului Șc. Gimnazială 56, București
Gabriela
Dimulescu
17 Trifan Isabella Vieți furate Șc. Gimnazială 19, Brașov
Daniela
Tropcea
18 Postoacă Matei Odiseea spațială Șc. Gimnazială 19, Brașov
19 Stoica Anita Ioana Pasărea de miază - zi Șc. Gimnazială “Adrian
Păunescu”, București Emilia Radu
20 Radulea Adrian
Gabriel Duelul
Șc. Gimnazială “Adrian
Păunescu”, București Emilia Radu
148
21 Enache Alin Vreau să urlu și să
strig
Șc. Gimnazială “I.G.Duca”,
București Ana Zarescu
22 Sisan Yunus Amiri Fizica pe înțelesul
meu Șc. Gimnazială 144, București
Rodica
Trufășilă
23 Isac Maria Diana O călătorie care
salvează lumea
Școala Gimnazială 150,
București
Monica
Țurcanu
24 Bălaș Salcoci
Claudia Cristina
O adevărata călătorie
în spațiu
Mark Twain International
School, București
Nicoleta
Deaconu
25 Gavrilă Ana Maria Anul 3002 Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București
Toma
Dumitrescu
26 Ionescu Maria
Diana Călătorie pe Terra
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Maria Fitcal
27 Marinescu
Alexandra Invazia
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Maria Fitcal
28 Pogar Andreea Misiunea Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București
Toma
Dumitrescu
29 Teodorescu Ioana
Raluca Orașul Zaran
Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Maria Fitcal
30 Ioniță Ștefania Planeta Arisia Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București
Toma
Dumitrescu
31 Militaru Adrian Războiul din spațiu Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București
Toma
Dumitrescu
32 Mihalache Andreea
Dorina Simte și păzește
Școala Gimnazială 150,
București
Monica
Țurcanu
33 Petre Maria Doar 100 de cuvinte Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Maria Fitcal
34 Nițescu Ines Jurnal de bord Liceul Teoretic “Marin
Preda”, București Maria Fitcal
149
UPRI XOTEN
Niculae Adrian Ioan, clasa a VI –a
Coordonator :profesor Popa Daniela
Școala Gimnazială nr. 124, București
Nava mea spațială era avariată în urma impactului cu un asteroid la aripa dreapta, aşa că
trebuia să aterizez rapid pe cea mai apropiată planetă. Îmi trebuia Plutonium. Iar acesta se găsea doar
pe planeta cu trei sori.
Această planetă mai este cunoscută și sub denumirea de Upri Xoten. Are dimensiunea de trei
ori mai mare decât Pământul şi orbitează în jurul a trei sori, iar un tur complet are loc la 400 de ani
pământeni. Aici fiecare anotimp durează 100 de ani.
Era dimineață, geana auriu-roşiatică a celor trei sori se ivea, valuri de lumină trandafirie
începuse să inunde cerul. Priveam spre cei trei sori de un roşu strălucitor ca nişte flori imense ce
revărsau valuri de lumină. Eram salvat! Cristale de Plutonium de statura unui om de un alb-argintiu
se găseau la tot pasul. Norii albi, masivi şi pufoşi cu margini strălucitoare începuse să acopere cerul
azuriu. Solul era roşiatic şi pe alocuri spân. Munți uriaşi de gresie portocaliu-roşiatică se zăreau în
depărtare. Vegetația era de un verde închis, formată din ferigi și plante pitice și contrasta cu roşul
muntelui. Pe parcursul zilei, formațiunea de granit apărea în tonuri de albastru-violet dimineața, iar
după-amiază îşi schimbă culoarea în portocaliu şi roşu aprins. Culoarea aproape ireală era influențată
de lumina celor trei sori. Pomii cu trunchiul de un galben fosforescent luminau în permanență ca nişte
lampadare imense. Pietre de un albastru intens scoteau bule de aer ca şi cum ar fi respirat sub apă.
Plăci de rocă roşiatică pluteau în jurul formațiunilor roşcate de granit. Ciuperci imense se zăreau din
loc în loc şi îşi schimbau culoarea pe timpul zilei în galben, bej, violet şi roşu. Flori gigantice cât un
copac de culoare alb-roşcat se vedeau din loc în loc. Minerale de carbon ca nişte smocuri
supradimensionate de iarbă, de un gri lucios împânzeau planeta iar palmieri cu frunze roşii ca focul
se zăreau în jurul unui lac glaciar din apropierea mea. Eram uimit de măreția şi bogăția locului!
Zincul de culoare albăstruie spre alb se găsea sub forma unor plante pitice, iar bucăți de
platină apăreau sub forma unor tufe argintii. Unii copaci aveau frunze de aur, iar alții roşiatice ca de
foc și apăreau ca nişte făclii imense. Un fir de apă din apropiere era înconjurat de forme nedefinite de
150
diamant. Ziua a trecut foarte repede şi reparația navei, aproape mi-a ocupat-o în întregime. Cei trei
sori erau pe cale să apună şi trebuia să mă pregătesc de noapte.
La asfințit, o luptă fantastică s-a dus pe cer, cei trei sori s-au retras sângerând, iar norii se
zbăteau maiestos învolburând culorile şi amestecându-le. Apusul era spendid, copleşitor! Culori de
violet, roşu și galben se amestecau şi în cele din urmă cedau în fața întunericului.
În acest decor uriaş păream extrem de fragil, pierdut, insignifiant. Era o imagime a singurătății umane
deşi eram înconjurat de atâtea bogății.
151
MISIUNE EȘUATĂ
Murgea Ioana Amalia, clasa a VI-a
Școala Gimnazială Numărul 124, București
Coordonator: profesor Popa Daniela
Augustus Black era unul dintre cei mai mari hoți de bijuterii din întreaga lume. Și-a făurit o
armată pe care azi o îndeamnă la cele mai crude jafuri și, pentru că nu e un om oarecare, dorea să fure
Colierul Vieții Veșnice, însă nu-i era ușor.
S-a hotărât să plece singur în călătorie, astfel încât să nu se întâmple vreun lucru neprevăzut.
Pe 10 mai, şi-a luat adio de la echipajul său, fără să spună nimic, nimănui.
- Șefule, dar te putem ajuta! De ce nu ne dai o șansă?
- Nu, Igor. La revedere! răspunse Black cu geanta de călătorie în mână și plecă.
Ajuns în deșert, acesta știa că îl vor aștepta lucruri necurate, dar deocamdată nu i se întâmplă
nimic. Cu cât locul era mai pașnic, cu atât el era mai neliniștit. Merse ce merse până când dădu de o
piramida, care se dovedi a fi casa unui localnic. Dormi acolo peste noapte, luându-i omului toate
lucrurile de preț, iar apoi plecă. După zece nopți petrecute în sat, deja avea zece familii care erau pe
urmele lui, însă a unsprezecea era în regulă cu furtul obiectelor, fiindcă, după părerea lor, aveau cam
multe. Oricum ar fi fost, lui Black i se părea că ceva este nelalocul lui, așa că își lua tălpășița.
Mai avea doar câteva sute de metri până la Templul de Foc, fiind din ce în ce mai emoționat
din pricina viitoarei sale tâlhării. În sfârșit, planul său ajunsese în ultimul stadiu de lucru. Era
pregătit; nu conta câte creaturi o să omoare, câte o să distrugă, își fixase un singur lucru în minte:
trebuia sa pună mâna pe Colierul Vieții Veșnice.
A intrat cu pași mici uitându-se cu grijă după capcane. A pornit pe un coridor îngust și prăfuit
unde îl aștepta un mic păianjen care urma să fie strivit. În clipa în care și-a pus piciorul deasupra lui,
creatura s-a mărit, având înălțimea unui om. „ Asta nu l-a înspăimântat pe marele Augustus Black‖
își spuse el, iar apoi își scoase pumnalul de aur și îl omorî, trecând mai departe. Știa că bijuteria era
ascunsă undeva în subteran, dar nu știa unde.
152
A pășit mai departe, s-a ales cu o săgeată în umăr și cu mantia sfâșiată din cauza unei
„pisici‖ cu ghidare uriașe. Apoi, în fața unei uși de piatră, se afla un dragon, care arunca cu flăcări de
șapte ori mai mari decât el, ajungând să fie păcălit cu o bucată mare de car e, dar nu înainte de a-l
pârli puțin pe nou-venit.
În cele din urmă, a pătruns în încăpere, văzând un lucru strălucitor la capul acesteia, dar
până să mai admire puțin colierul, s-a pricopsit cu doi monștri mari și lați în fața lui, pregătiți să-l
omoare.
- Ce cauți aici? răsună o voce glacială, care se părea a fi a femelei.
- Ce caută toată lumea, presupun, răspunse el cu lăcomie în glas.
- Atunci cred ca ești pregătit să mori! îi spuse masculul. Tu!
- Tu ai venit în casa părinților noștri și i-ai jefuit!
- Voi sunteți Arthur și Jessica? întrebă Black care se simțea mai puternic ca oricând.
- Normal că noi suntem! Apărăm colierul acesta fals de mici. Sper ca nu i-ai făcut vreun rău
tatei, el era păianjenul.
În acel moment, Augustus se gândea la faptul ca îl omorâse, dar nu avea remușcări, mai ales
când cei doi frați au revenit la aspectul omenesc.
- Vrei să știi unde se află colierul? Ei bine, nu e aici.
- De unde știi că îl vreau? întrebă el suspicios.
- Avem ochi speciali, pe scurt, citim gândurile oamenilor.
Auzind acestea, Black o luă la fugă, ieșind din templu și plecând, auzind faptul că bijuteria se
află în Templul de Aur. Era dezamăgit, dar știa că peste câteva zile va pleca într-o nouă aventură. Ca
răsplată pentru lunga călătorie, a jefuit toate casele ce i-au ieșit în cale, ajungând în ascunzătoare.
153
APOCALIPSA
George Timofte, clasa a VI-a
Colegiul Național ,,Ștefan cel Mare’’ Târgu-Neamț
Coordonator: profesor Mihaela Olariu
Încă îmi amintesc viaţa dinainte de război. Îmi amintesc că eram diferiţi, locuiam acolo sus,
pe Pământ.Noi eram conducătorii lumii intregi.
Noi am construit oraşe gigantice din sticlă şi din oţel, am străbătut oceanele când voiam, şi
am cucerit şi cerul.
Eram șapte miliarde și nu eram născuţi pentru viaţa în tunele. M-am născut să respir aer curat
şi mi-l amintesc! Acele șapte miliarde au murit din cauza ultimului război. Numai 50 000 au reuşit să
supravieţuiască sub pământ, cu aerul irespirabil, focul şi cu diverși monștri oribili.
Într-o zi, radiaţia de pe pământ va dispărea, şi stră-stră-strănepoţii noştri vor putea să se
întoarcă acolo sus. La început, nu era speranţă pentru noi să rezistăm și să supaviețuim. Iar noi,
oamenii, suntem prea răi să ne predăm.
Noi am încercat să facem din ce avem, ceva bun, ne-am aliat şi am muncit să facem Metro-
casa noastră. După toate astea, poate acest loc este singurul loc rămas pe lume unde oamenii pot trăi.
Pentru un timp, am crezut că putem supravieţui...
Dar, dezamăgitor, războiul nu a omorât oamenii noştri răi. În siguranţa tunelului, corupţia
mergea repede, şi, când pericolul a venit de deasupra, numai câţiva dintre noi au stat împrotiva lor,
numărul nostru scădea pe zi ce trecea.
Dar îmi amintesc că noi eram născuţi pentru o viaţă mai bună şi nu pot accepta că sunt
predestinat să cresc si să mor sub pâmănt. Nu îmi pasă dacă sunt numit un idiot, dar dacă o bucată din
lumea veche încă există acolo, trebuie să o găsesc. Dacă dintre numeroșii ani dintr-o viaţa lipsită de
speranţă există doar un moment de speranţă, eu o să aleg speranţa.
Trebuie să găsesc acel semnal.
Moscova
154
Artyom, omul nostru, ajuns în canale după o călătorie dă peste nişte şobolani cu mutaţii, care
îi fac mai mari, mai puternici şi mai rezistenţi la frig. Când se întorcea acasă prin canale, a dat peste o
grămadă de şobolani, dar a fost ajutat de prieteni lui: Damir, Alyosha, Duke, IDIOT Tokatev și
Ștefan. Ajuns în Metro, a primit un transplat de sânge de spartan și apoi a fost întâmpinat de Anna,
soţia lui şi Miller, tatăl Annei, care i-a zis să nu se mai ducă pe suprafaţa pământului. După acea zi,
Artyom a mers cu Anna afară să găsească semnalul, dar după mai multe eşuări, vrând să meargă
înapoi în Metro, au fost capturați de o dubiţă. Au fost luați drept spartani. Înăuntru au întâlnit un
cuplu în vârstă şi nişte oameni înarmaţi, care urmau să fie duși la o groapă și împuşcaţi. Aici Artyom
supravieţuieşte, dar Anna a fost luată cu ei. De aceea, tânărul a decis să meargă să o găsească pe
Anna. În final, îl găsește pe Yermak, care l-a sfătuit să fure trenul, a gasit-o şi pe Anna şi a furat
trenul. Așa că hotărăsc să plece din Moscova, să găsească un loc nou de locuit în bunkerul din
Yamantau unde, se zice, că marile puteri din Rusia au supravieţuit.
Iarna
Noi ne-am oprit 100 de kilometri depărtare de Moscova pentru a vedea gradul de radiaţii.
Interesant este că sunt toate verzi ca şi cum ar fi o conspiraţie. Această situație uimitoare nu ne
impresioneză... Prietenii mei sunt zăpăciţi și nu ştiu ce să facă; eu aştept încă răspunsuri.
Volga
După atăţia ani sub pământ aerul era atât de curat... Dar nu a fost cauză de bucurie. Călătoria
are un scop de a transfera bunkarul guvernului din Urali. Pentru 20 de ani am crezut că Guvernul și
nici marile puteri din armată nu au supravieţuit. Se pare că au supravieţuit... Când noi mâncam în
Metro. O să avem multe întrebări când ajungem în Yamantau... Dacă o să ajungem. Ruine din ţara
noastră sunt sub controlul inamicilor – zice Miller, şi trebuie să ne luptăm pentru golful nostru. O
echipă mică contra armatei inamice... Care sunt şansele cu care vom câstiga? Vom găsi răspunsuri?
Când au ajuns la podul peste fluviul Volga au fost opriți de nişte oameni cu nişte chipuri
ciudate pe care îi mai întâlnesc și într-o biserică. Aryom a găsit o barcă cu care a trecut un lac în
care sunt diferiţi monstri, nişte creveţi uriaşi şi un vierme uriaş. Ajuns în biserică, urcă turnul unde se
află o fată şi mama ei care erau din Metro, Katya şi Nastya dețineau informații importante. Artyom a
condus la tren fetele, iar pe drum a fost atacat de un vierme uriaş. A fost salvat de Duke. Apoi a fost
trimis sa-l găsească pe Krest, un om experimentat în trenuri. Ajuns la tren, a auzit că Anna a fost
blocată într-un groapă de gunoi iradiat, care îi puteau deteriora foarte tare sănatatea. Din fericire, a
155
fost salvată la timp. au reușit să găsească un vagon și o barcă pentru a ajunge la baza podului, unde
era camera de comandă. Au deschis poarta și au sărit în tren.
Primăvara
Am lăsat Volga în pace, noi doar am vrut să trecem şi nu este vina mea că ceilalți au ţipat
după sânge. Îmi amintea de Metro unde oamenii spun minciuni mereu. Acea lume era moartă şi nu
era nicăieri de mers. Oricine întreabă este hrănit cu minciuni diferite. ,,Războiul încă se petrece’’,
,,Electricitatea este ceva rău’’. Aceeaşi diferenţă, serios...?
Yamantau
Ajungem la bunkerul din Yamantau, ultima destinaţie a călatoriei noastre lungi. Contactul
direct cu ei a fost distrus, resentimentele lui Miller mă acuzau de distrugerea vieţilor noastre
anterioare.
În bunkărul din Yamantau s-au înpâmplat multe lucruri, oamenii de acolo s-au dovedit a fi
canibali şi că nu îi aşteptau cu mâinile deschide. (răi)
După trei luni de mers, după trei luni de îndurare... Dar după Yamantau eram pregătiți pentru
orice. Mai erau câțiva kilometri pănă la Caspian, unde puteam găsi o hartă care să ne arate locuri fără
radiații și să ne putem liniști. Singurul lucru care ne supăra era că am rămas fără apă și cărbune, acum
suntem lăsați la mila deșertului.
În deșert, Miller i-a trimis pe Anna și pe IDIOT să caute apă și combustibil și Artyom a fost
trimis să găseacă o mașină. Mutanții nu erau doar niște oameni sălbatici, aveau și puteri
supranaturale. În sfârșit, Artyom a luat mașina de la ei și s-a întors. El s-a dus la un turn de veghe
unde a întălnit-o pe Giul, o femeie singură care le-a fost de ajutor; l-a ajutat pe Artyom să găsească
centrul de comunicaţii, unde a reuşit să găsească harta. Această hartă mult căutată Acum singurele
lucruri de găsit erau conbutibilul şi apa. Miller a reuşit să contacteze un om pe nume Baron care era
şeful bandiţilor din zonă și i-a propus un târg. Din păcate, nu a acceptat oferta. Așa că, planul le este
dat peste cap, dar au venit cu un alt plan, acela fiind de a fura combustibilul și apa. Doar că trebuiau
să se infiltreze în baza lor. Artyom a reușit să intre în baza lor cu ajutorul lui Guil. Când au ajuns la
Baron, el a vrut să facă un târg pentru apă și conbustibil, dar Giul a apărut și l-a omorât, apoi au luat
ce au vrut și au plecat.
Vara
Fanatici ai Volgai, canibali în munți și sclavi pe malul mării uscate se aflau. Câți monștri a
creat acest război! Ori poate erau mereu acolo și războiul doar le-a dat o șansă să vină și acum vor fi
156
acolo pentru totdeauna. Din păcate, nu ne puteam pierde speranța. Harta pe care am luat-o ne-a arătat
unde putem locui, dar, din păcate Anna are ceva la plămâni din cauza radiației din groapă de gunoi
iradiat. Acum trebuia să găsim un loc cu aer curat sau niște medicamente pentru Anna. Katya a zis că
în orașul ei natal era un medicament care a salvat multe vieți după război. Ștefan o cere de soție pe
Katya, o cerere de nerefuzat.
Taiga
N-am zis vreodată că sunt religios, dar mă rog la toți zeii, vă rog uitați-vă după Anna! Și ca
acest loc să o curețe de radiație, Alyosha și eu am fost într-o missiune de cercetare a locului spre care
mergem, pentru a vedea dacă este un loc curat.
Când Alyosha și Artyom erau pe șine s-au prăbușit în apă din cauza instabilității șinei, au fost
salvati de surorile pădurii și lăsaţi pe malul râului într-o pădure plină de pirați, pionieri și animale
sălbatice. Între timp, Alyosha a zis că este într-un oraș lângă o hidrocentrală. Pe drum, Artyom a găsit
un urs gigant care îi teroriza pe oamenii din pădure. Când Artyom a ajuns la Alyosha, acesta a spus
că în hidrocentrală este un depozit de energie nucleară și de aceea construcția nu va mai rezista mult.
Ursul a apărut să îi mănânce, dar au reușit să îl facă să cadă de pe marginea stâncii.
Toamna
Venea iarna și Aurora nu mai putea rezista cu prea multă zăpadă, același lucru se poate spune și
despre Anna pe care nici aerul curat n-o curăța; acum trebuia să mergem până la Novosibirsk ca să îi
luăm medicamente. Miller a făcut un plan: el și Artyom să se ducă să ia medicamentul, iar restul să ia
echipamente de iarnă pentru Aurora.
La periferia orașului Novosebirsk era frig și aerul iradiat; Tokarev a creat niște costume
speciale pentru misiunea asta și a mai făcut mașină furată din deșert, rezistentă la frig și radiații. Au
decis să meargă prin metroul orașului ca să ajungă la spitalul cu medicamente; nu erau mulți monștri
acolo, doar niște reptile uriașe, au mai întâlnit un copil care avea o mică casă facută de el și de tatăl
lui, dar tatăl lui nu era de găsit. Artyom a continuat drumul spre spital și Miller și copilul au mers
înapoi la mașină. Artyom a mers cu barca prin canale și a ajuns la spital a întâlnit un alt fel de
monstru: unul care seamănă cu o gorilă, dar extrem de rezistent la radiații și frig. A început să aibă
halucinații din cauza expunerii la radiații, dar a reușit să ajungă la medicament, a fost atacat de o
gorilă mutant și a căzut de pe cladire. Miller a ajuns la el cu mașina. Au mers câțiva kilometri până
Miller a leșinat, copilul l-a trezit pe Artyom ca să conducă, dar și el a leșinat fix lângă șinele de tren.
Aurora a ajuns și a luat mașina cu Miller, Artyom și Kirill. Anna s-a făcut bine, dar Artyom avea prea
157
mult sânge iradiat. În halucinațiile sale, Miller se afla lângă lacul Baikal și spunea că acest loc este de
vis și că Orderul trebuia să apere oameni. Artyom s-a trezit și i-a îndrumat pe oamenii din Metro
aici.
După atâtea eforturi și impasuri, au ajuns într-un loc de vis, cu multă verdeață și fără radiații.
158
COROANA ASCUNSĂ
Suci Lorena, clasa a VIIIa,
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Bistriţa,
Coordonator: profesor Pop Maria
PARTEA I
Lumea vibrând de caldură, orașe distruse, oameni murind în cele mai groaznice moduri,
rasa umană dispărând pentru totdeauna. Creaturi mici și negre, mărșăluind pe Pământ purtând un
steag pe umeri și strigând laude către o regină pe nume Celestya.
Elentya s-a trezit brusc, luând guri industriale de aer. Imaginile pe care le-a văzut în vis parcă
nu mai dispăreau de pe retina și începeau sa îi bântuie nopțile. 2 ani. De atât timp aceste imagini
catastrofice o bântuiau fără să știe de ce sau când vor avea loc. Încerca să se ridice, dar o săgeată de
durere o lovi exact in abdomen, iar un geamăt de durere se desprinse de pe buzele ei în momentul în
care țeava ce-i trecea prin torace se adânci, iar părul blond îi era încolăcit în jurul țevii. Cum de încă
mai era vie, doar Zeii știau, dar ea avea intenția să rămână așa. Așa că, cu puținele cunoștințe despre
medicină, toate prinse din zbor de la fratele ei, reuși cumva să scoată țeava, să astupe rana și să își
desfacă părul de pe bară. Când își ridică, în sfârșit, privirea și văzu că e blocată în mașina neagră a
tatălui său, cu plafonul mașinii mai-mai să îi strivească corpul, inima i se micșoră. Panica își făcea
apariția începând să îi curgă prin vene exact ca și sângele. Cu ultimele puteri, împinse plafonul doar
cât să poată ieși din mașină și se rostogoli, făcând contact cu necruțătorul asfalt. Îi trebui câteva
minute să își recapete suflarea și adrenalina și panica să îi părăsească corpul. Când își ridică privirea
și văzu grămada de mașini părăsite își dori să fi rămas în mașina ei, iar când de după o cutie mare din
oțel, apărură două creaturi mici, cu pielea neagră, având pe față doar patru ochi, dorința de a fi murit
din cauza acelei țevi explodă în ea. Panica se reîntoarse la ea ca un vechi prieten și încercă să se
ridice de pe asfalt. Șchiopătând, reuși să ajungă în spatele mașinii negre ce se camufla perfect cu
jeanșii și tricoul ei negru.
***
159
În spatele celor două creaturi, o cutie din oțel metalizat, umbrea fosila unui copac, spulberat
în urma aterizării lor pe pământ. Lângă acest peisaj distructiv, sfârâind și radiind de căldură,
înconjurată de un cerc de iarba moartă, era o rocă roșiatică, plină de Lavă. Elentya se depărtă de
mașină, parcă teleghidată de dorința de a atinge acea roca ca și cum era putere din puterea ei, ca și
cum roca aceea reprezinta viața ei. Doi pași îi trebuiră până să își revină și să realizeze ce face. Dar
era prea târziu. Cei doi marțieni erau deja întorși și o priveau cu toți cei opt ochi. Elentya îngheță,
neștiind unde să se uite, în timp ce creaturile o priveau atenți. Nu aveau nicio emoție inscripționată pe
fețele acelea înguste, brăzdate de o piele neagră, aspră și total opacă. Era de un negru atât de adânc
încât nici razele soarelui nu se încumetau să îi atingă pielea, de aceea amândoi erau îmbrăcați în aure
misterioase.
Elentya, speriată, se agită neștiind pe unde să o apuce să scape de privirile arzătoare ale celor
două creaturi, dar ceva din ea urlă, ceva se zbătea în ea să iasă afară și o imagine îi apăru în fața
ochilor.
Cândva, demult, atât de demult, încât părea că s-a întâmplat într-o altă viață, o revoltă a pus
stăpânire peste lume, năucind total umanitatea.
Elentya se clatină pe picioare, speriată de claritatea cu care își aducea aminte evenimente
petrecute acum mult timp. Le vedea ca și cum a fost acolo și a trăit aceste evenimente; ca și cum
făceau parte din ea; ca și cum evenimentele erau trecutul ei. Dar asta era imposibil. Ea are doar 16
ani, cum e posibil să își amintească lucruri care s-au petrecut acum mai bine de 500 de ani.
-Totul e posibil, tânără moștenitoare, a grăit marțianul din stânga, cel mai aproape de ea și
atunci au apărut cele doua întrebări care i-au schimbat complet viața: Cum a vorbit creatura dacă nu
are gură? De ce mi-a zis tânără moștenitoare?
Și în momentul în care a gândit acele două întrebări, trăgaciul a fost apăsat. Tot ce mai
rămânea era să spere că pistolul nu avea gloanțe.
PARTEA a II a
-Ce sunteți voi? a întrebat Elentya făcând eforturi titanice să pară puternică când unul din
genunchi a trădat-o și a cedat, lăsând-o pe fata să se izbească puternic de pământ. Bufnitura i-a
zguduit întreaga ființă, făcând-o să își piardă conștiința penru două minute. Când și-a deschis ochii,
creaturile erau chiar în fața ei, îndreptând spre ea un aparat strălucitor. Acesta a început să bipăie, iar
160
din reflex, Elenya s-a ridicat și a smuls aparatul din mâna noduroasă a marțianului, acesta făcându-se
țăndări pe asfalt.
-Ce te-a apucat? A întrebat creatura, repezindu-se către bucățile din aparat împrăștiate pe
pământ.
-N-nu știu, dar voi? Cu voi ce e aici? Cum vă pot auzi, nici nu aveți gură?
-Noi suntem aici să te ajutăm, iar tu ce faci? Ne strici aparatura. Știi cât am muncit să îl fac
să lumineze? Și dacă nu l-ai fi distrus ar fi și cântat.
-Î-îmi pare rău? am zis afișând o expresie de nedumerire și rotindu-mi ușor capul.
-Ar trebui să îți fie, a continuat marțianul, evident, revoltat.
-Ajunge, am venit aici cu un motiv, nu să vă certați voi doi. Așa, Elentya, a continuat
celălalt marțian întorcându-se spre Elenya, care era cât pe ce să întrebe de unde îi știe numele, când a
fost întreruptă de aceeași voce care zise, Da îți știu numele, trecem peste.
Elenya și-a înghițit cuvintele și a continuat să îl asculte pe acel pitic, ferm convinsă că
visează.
-O să o zic scurt și la subiect. Tu ești reîncarnarea reginei noastre, Celestya și, de aceea, ne
poți auzi, noi acum vorbim în mintea ta.
Da, clar visa.
Blonda începu să radă în hohote gândindu-se la ce incredibil ar fi fost ca asta să fie adevărat;
adică ea chiar visa, sau era în ceva comă după accidentul cu mașina pe care l-a avut.
-De ce râzi? a întrebat serios cel căruia i-a fost distrusă mașinăria.
-Cum, vorbiți serios?
-Aaamm, da, au zis amândoi în același timp.
Elentya s-a oprit brusc din ras, afirmația aceea fiind ca o găleată de apă rece turnată la ea în
cap și s-a îndepărtat doi pași.
-Nu, nu are cum.
-Oh, ba da. Nu ți s-a întâmplat până acum să îți aduci aminte lucruri pe care alții nu au trăit
să le vadă? Sau să înțelegi limbi pe care nu le-ai auzit în viața ta? Sau să visezi scene din trecut sau
viitor? Ți-aș explica cu drag mai multe, dar chiar nu mai avem timp și dacă întârziem, nu numai că
rasa umană va sfârși oribil, dar și capetele noastre, așa că dacă cumva ți s-a întâmplat una din
lucrurile enumerate mai devreme, te rog să vii în acea navă, noi te așteptăm. Dar fii cu băgare de
seamă, dacă nu vii cu noi, vor veni alții să își descopere regina și aceia nu sunt la fel de pașnici, a zis
161
creatura dintr-o suflare năucind-o și mai mult pe Elentya, apoi i-au întors spatele și au porni spre
navă lăsând-o pe blondă în spate.
Lumea se învârtea în jurul ei, liniștea autostrăzii pustii urlând în mintea ei.
Înnebunise.
Era pe cale să urmeze două chestii negre umblărețe, să se urce într-o navă care merge Zeii știu
unde și să devină regina Marțienilor, undeva pe o planetă. Făcu primul pas, apoi pe al doilea, al
treilea pană ajunse în dreptul celor doi marțieni.
-Ne bucură decizia ta, a zis cel din dreapta ei, iar când huruitul motoarelor a început să pună
stăpânire peste urechile ei și vibrațiile navei i-au zguduit corpul, Viitoarea Regină s-a gândit la
singurul lucru normal care s-a întâmplat în acea zi și a tras concluzia că nimic din ce i s-a întâmplat
nu a fost normal și nimic nu va mai fi normal de acum încolo.
162
MIRAJUL
Lupu Daria Crina, clasa a VIII-a
Liceul Teoretic “Dimitri Bolintineanu”, București
Coordonator: profesor Luca Mihaela
O dimineață plină de soare. Lumina era aproape dureroasă, fiind amplificată de peisajul în
întregime alb. Zăpada care acoperea totul crea impresia de ireal, ochii îmi erau depășiți de situație,
priveam printre gene încercând să reperez drumul spre oraș. Distanțele nu mai există fără repere, iar
zăpada depusă în ultimele zile a acoperit tot. Soare, zăpadă și, ce este mai important, vacanță.
Eram norocos să le am pe toate în același loc, la țară la bunici.
Ce mic dejun, ce spălat pe față? Deja mă gândeam la sania pe care nu o mai văzusem de
aproape un an.
- Hai la masă !
- Imediat, bunico!
Trebuia să urmez pașii pe care-i cerea bunica, dacă voiam să ajung repede în curte. M-am
stropit cu apă pe pijama, am băgat picioarele în papuci și am coborât în bucătărie.
- Hai să mâncăm ceva și să ieșim să dăm zăpada de pe lângă casă.
- Sania pe unde este? (am gândit cu voce tare)
- În podul de la hambar, ajungem imediat ce croim pârtia până acolo.
Îmi aduc aminte când trăia bunicul şi mă trezeam, zăpada era asezată afară ca si tranșeele din
poveștile lui de război, iar sania mă aștepta mereu la ieșirea din casă cu o sfoară nouă. Bunicul
mirosea a zăpadă și brad și zâmbea mereu cu toată fața așa cum doar bunicii știu să o facă.
Am mâncat puțin și m-am îmbrăcat. Când am deschis ușa, m-au izbit frigul și lumina. Aerul
era rece, umed, iar lumina orbitoare. Am pășit și am intrat până la piept în omăt. A nins mult, zăpada
era pufoasă, ușoară, fără greutate. Bunica a venit cu o lopată ce reușea să stârnească curcubee de
lumină în aer, parcă muta fulgii de gâscă.
Atunci a început enigma ce mi-a marcat copilăria și restul vieții. O experiență ce lasă în
urmă întrebări fără răspunsuri, goluri ce nu poți să le umpli cu nimic palpabil. Un muget uriaș, un
sunet parcă din adâncurile munților a sosit primul, punând creierul să caute sursa și nereusind induce
163
starea de teamă. Un tremur abia perceptibil, amplificat de elasticitatea brazilor, aruncă zăpada de pe
crengi și a dat startul unei aluncări înainte și înapoi brutală ca o bandă rulantă stricată. Bunica m-a
luat în brațe, dar teama de necunoscut nu dispare și brusc liniste! O liniște fără limite, totul pare
încremenit si lumina devine tot mai albastră. O perdea de lumină albastră apare parcă de nicăieri, la
câțiva pași de noi. La inceput fără formă, ca un celofan mototolit ce nu reda întocmai imaginea
reflectată, apoi netezindu-se ciudat, cu încetinitorul parcă. Au apărut imagini, imagini cu clădiri,
vehicule ciudate, oameni …M-am desprins din brațele bunicii care privea fără expresie mirajul apărut
pe neașteptate. Am făcut câțiva pasi către necunoscut si am simțit ciupituri si plesnituri de parcă eram
la laboratorul de fizică făcând experimente. Dincolo, dincolo de iluzia de ecran de cinema a apărut o
sală mare cu aparate ce aruncau scântei în jur și aveau lumini ce se roteau cu viteză în jurul lor. Niste
oameni îmbrăcati în costume ciudate dădeau din mâini unii la alții, de parcă era galăgie și nu se
puteau auzi între ei. Bunicul stătea mai aproape de noi, avea mâna ridicată și zâmbea trist. Am simțit
amărăciunea din ochii lui aproape fizic, bunicii știu să iți spună cu privirea mai mult decât alții prin
cuvinte.
S-a auzit un foșnet și totul a dispărut. Am ridicat privirea către bunica. Avea încă ochii
îndreptați către locul unde doar brazii semeți, acum fără zapadă pe ramurile lor, mai stăteau ca niște
martorii muți. S-a întors brusc și a intrat în casă. M-am grăbit să o prind și am găsit-o plângând,
privind în gol prin ferastră.
Mi-a povestit cum a dispărut bunicul acum doi ani, în urma unui fenomen asemănător. Bunicul
a pășit către locul unde se proiectau peisaje incredibile ca și astazi, şi a dispărut. Nimeni nu a reușit să
explice dispariția lui. Au venit polițisti si oameni de știință ce au stat două săptămâni, apoi au strâns
totul și au plecat. Au auzit și ei despre legendele locului, despre dispariții de oameni sau animale
domestice .
Am privit afară dorind să-l mai văd pe bunicul meu chiar și trist. Sania era acolo, am alergat,
am căzut în zăpadă, dar am ajuns la sania mea. Mă aștepta cu tălpicile lucind, cu o sfoară albastră
nouă, chiar în locul unde acum câteva minute era bunicul.
A fost ceva extraordinar, miraculous sau doar un bunic ce își iubeste nepotul atât de mult,
încât nici dispariția într-un univers paralel nu-i stă in cale ?
164
O LUME NOUĂ
Simion Cristina, clasa a VI-a
Școala Gimnazială Numărul 124, București
Coordonator: profesor Popa Daniela
Era o zi friguroasa de iarnă. Afară ninsorile abundente puneau stăpânire pe întreaga natură,
acoperind-o cu un strat consistent de omăt strălucitor.
Părinţii mei erau plecaţi, iar eu încă încercam să mă trezesc. Uitându-mă în jur, cu ochii
întredeschişi, o lumină puternică mi-a captat atenţia. După câteva secunde, am observat că aceasta era
o pată de culoare aflată pe veioza mea în formă de glob pământesc, care strălucea din ce în ce mai
tare, până când s-a evaporat. Deodată, un sunet puternic a distrus liniştea, iar eu am realizat că nu mă
mai aflam în camera mea, ci în viitor, mai exact în anul trei mii.
Am ieşit grăbită din încăpere, apoi m-am oprit pe un hol întunecat, pentru a admira inovaţiile
realizate de oameni până în acele timpuri. Geamul prin care mă uitam, avea un aspect neobisnuit, iar
oraşul arăta parcă scos dintr-un basm. Frica era alături de mine la orice pas, dar setea de a cunoaşte,
m-a îndemnat să intru într-o altă încăpere, unde se aflau câteva fire colorate şi un robot de jucarie.
Folosindu-mă de cunoştinţele pe care le aveam în domeniul roboticii, am reuşit să creez un
Asistent Personal cu Inteligenţa Artificială. Acesta m-a condus către un muzeu, unde mi-a spus că se
organizează un concurs.
Pe drum, am putut admira măretia oraşului, clădirile inalte, maşinile care se deplasau prin
capsule şi oamenii existenţi la orice pas.
Ajunşi aproape de muzeu, roboţelul mi-a spus că, in pădurea în care se află cladirea, există
toate vietăţile întâlnite vreodată, apoi am apornit din nou la drum.
La intrarea clădirii, am fost întâmpinaţi de către o persoană care ne-a îndrumat spre sala în
care avea loc concursul. Acolo le-am prezentat tuturor creaţia mea, iar atunci, cand s-au acordat
punctajele, eu am cupat pe primul loc în clasament.
A fost o experienţă minunată, mai ales că am reuşit să creez un prototip care ar putea deschide
calea către o nouă lume a tehnologiei.
165
LASER VALLEY
Pană Cristian Alexandru, clasa a VII-a
Liceul Teoretic “Dimitrie Bolintineanu” București
Coordonator : profesor Luca Mihaela
Era o zi liniștită în Laser Valley. Cum i-ar mai spune multă lume, Sillicon Valley de România.
Cei mai buni oameni de știință la nivel global s-au decis să creeze un laser.
În ce constă acel laser, v-ați gândit?
Laserul are cea mai mare putere nominal, 102 petawatt, adică cea mai mare putere nominală,
mai exact 10% din puterea Soarelui!
Toate bune și frumoase, laserul era în teste, aproape gata, iar cineva a intervenit. Tot curentul
din țară s-a tăiat, nimic nu mai era luminat, doar Luna furniza lumină pe Pământ.
Niște extratereștrii cu OZN-uri au aterizat lângă o șosea pustie, nepopulată. Nu au fost orice
extratereștrii, în niciun caz cu intenții bune. Au venit cu substanțe radioactive. Ce făceau ei cu acele
substanțe ? Erau, de asemenea, cele mai puternice substanțe introduse în laser,
care puteau să amplifice laserul până la 35%. Au încercat să fure laserul în prima noapte, dar nu au
reușit. Detectorii de mișcare s-au activat și, prin cea mai mare slăbiciune a lor, zgomotul, zgomotul
de la alarmă s-a activat, și au trebuit să se teleporteze.
Ce să vezi, teleportarea nu a mers, din cauză că nu se simțeau prea bine, și au folosit puterea
pe care o au toți extratereștrii, învățată încă din naștere: invizibilitatea.
Nu a mers foarte bine , dar au reusit să scape. Au trimis o Pisică Galactică Extaterestră, să
scaneze teritoriul, să afle unde sunt toți senzorii și camerele de filmat.
Paznicii și-au dat seama ce nu este în regulă, au pus chiar la intrare , pe pereți, pe acoperiș, tot
senzori ca zona să fie asigurată de o cușcă imensă și ca zgomotul să fie foarte tare, ca să-i alerteze și
pe ceilalti lucrători.
Au trecut 5 zile, extratereștrii au avut un plan nou, să se teleporteze, să îl ia și să plece. Nu a
fost cum au crezut ei.
Deși teleportarea a mers greu, la teleportare unele lucruri le dispăreau. Le-au dispărut Pisica
166
Galactică, substanțele radioactive, până și dinții.
Toate alarmele s-au activat, s-au speriat, au încercat tot posibilul, dar au fost prinși de paznici
și de agenții secreți antrenați foarte bine. Au fost imobilizați cu o zgardă anti-puteri și trimiși la teste.
-Niciodată nu veți ajunge la laser! striga un agent.
Au mai trecut două- trei zile. După testele extratereștrilor, s-a constatat că ei sunt o specie mai
rară.
Au fost trimiși la închisoarea galactică, ca să fie închiși, apoi torturțti să vadă cum se manifestă
-Colegul de la celula 11, recepție, mă auzi?
-Recepționat, da, spune.
-Cumva extraterestrul tău a început să se mărească? Pare din ce în ce mai mare.
-La mine extraterestrul dispare și reapare, presupun că încearcă să își folosescă puterile, dar nu
reușește.
-Înțeleg, mergem la pauza de cafea?
-Sigur, acum.
Timpul trecuse, supraveghetorii reveniseră, cei şase extratereștrii încercau să scape, folosindu-și
puterile, totuși bruiate de zgardă.
Cercetătorii începuseră să-i studieze prin camere.
Pe spate aveau fiecare un semn. Unul avea un X. Unul un cerc. Unul un pătrat. Unul un triunghi.
Unul un romb. Iar cel din urmă, șeful se poate spune, avea cele mai multe semne. Toate semnele, X,
cerc, pătrat, triunghi, romb, dar și un craniu pe coloană.
Trecuse o lună.
Extratereștrii nu mai aveau șanse de scăpare, decât să se roage la lordul lor.
Ei își așteptau lordul, cu nerăbdare, să îi salveze din chin.
Lordul lor, Exoroc numit, aștepta momentul.
Extratereștrii trebuiau mutați din închisoarea galactică, la cea de pe Marte.
Patru luni trecuseră.
Era timpul de mutare
Exoroc aștepta timpul perfect de intervenție. Avea un plan.
Erau 12 nave, 6 ce transportau extratereștrii, iar 6 ce supravegheau. Exoroc nu se aștepta la
asta. Voia să fie 6 nave, ca să își poată folosi toate puterile cât mai rapid să îi ia și să plece. A trimis
un cip către toate navele, să scaneze ce forme de viață sunt înăuntru.
167
Ca să vezi, semnalul era bruiat. Senzorii nu permiteau nimic, iar alarma a început.
Cei 18 oameni, ce transportau extratereștrii s-au panicat. Nu știau ce să mai facă. Nu puteau
comunica având în vedere că semnalul era bruiat.
Exoroc, cu un râs malefic, ataca navele și le prindea într-o buclă de timp. În acea buclă, nimic nu
se întâmpla. Dacă mureai, apăreai la loc, dacă te răneai, te regenerai.
Așa Exoroc a avut timp sa intre în toate navele ca să vadă unde se aflau extratereștrii. Se aflau în
nava 1,4,7,8,11,12.
Exoroc a pornit timpul. A tras navele respective după el, în cea mai îndepartată dimensiune. A luat
oamenii și i-a despicat în două. A luat cheia de la fiecare în parte și a deschis zgardele.
Până în acest moment, nimeni nu știe ce s-a întâmplat după...
Extratereștrii mai există, oare vor reveni să ne distrugă lumea?
168
RENAṢTEREA OMENIRII
Cornea Petru Cristian, clasa a VIIIa,
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Bistriţa,
Coordonator : profesor Vereṣ Liliana
Eram ȋn anul 2096. Munceam ca om de ṣtiinţă la acceleratorul de particule de la Polul Sud.
Acceleratorul de particule de la Polul Sud era cea mai mare construcţie cu scop ṣtiinţific ṣi singura
care străbătea toate fusurile orare, din acest motiv avea un fus orar independent, bazat pe timpul
imaginar (timpul imaginar este timpul folosit pentru descrierea vārstei Universului, el nefiind afectat
de curbura spaţiu- timp).
Eu aveam 92 de ani ṣi la această vārstă venerabilă, puteam spune că, eram ȋn formă maximă,
deoarece eram pe jumatate robot. Deṣi eram ȋn vārstă, aveam trupul unui bărbat de 32 de ani,
deoarece la acea vārstă am acceptat tratamentul cu nanoroboţi care ȋmi regenerează 100% toate
celulele ṣi mă protejează de cancer. Nanoroboţii se alimentează de la un generator nuclear aflat ȋn
interiorul meu ṣi ȋmi oferă suficientă energie pentru 700 de ani (acum tratamentul cu nanoroboţi este
oferit la naṣtere gratuit făcānd ca ȋmbătrānirea celulelor ṣi cancerul să fie poveṣti de mult uitate)
Locuiam ȋn ―Oraṣul ṣtiinţei‖ independent faţā de celelalte ţări, deoarece avea deschidere la
Oceanul Atlantic ṣi Oceanul Indian. Aceste destinaţii erau o mare sursā de hrană ṣi centralele
nucleare asigurau energia necesarā pentru accelerator ṣi functionarea la parametrii normali ai
oraṣului. Aici era singurul loc unde nu exista conceptul de bani, deoarece hrana ṣi obiectele
indispensabile vieţii erau asigurate de roboţi. Exista o singură regulă ṣi cea mai importantă: ―Cine nu
munceṣte, nu primeṣte nimic!‖ Era ca o mică ţară.
Era a treia lună de noapte polară ṣi s-a anunţat faptul că ȋn America a explodat o imprimantă
celulară pe baza de fuziune nucleară.
Această imprimantă putea crea din elemente chimice uṣoare alte elemente chimice grele prin
aplicarea unor mari presiuni. Prin acest proces se degaja extrem de multă energie care era refolosită
de către imprimantă pentru a continua procesele chimice de transformare. Explozia fiind de 25 de ori
169
mai puternică decāt explozia unei bombe cu hydrogen, a stins alte cāteva centrale nucleare ṣi ȋncă
două imprimante.
Această ȋntâmplare nefericită a fost suficientă pentru a declanṣa o noua eră glaciară.
Toată lumea a fost afectată, populaţia luată prin surprindere. Noi, care locuiam la Polul Sud,
am fost ȋnsă mai puţin afectaţi. Paradoxal din cauza degajării unei cantităţi foarte mari de gaze a
apărut o gaură uriaṣă ȋn stratul de ozon, deasupra Polului Sud care permitea radiaţiilor ultraviolete ale
soarelui să fie foarte puternice ( dar noi eram imuni la radiaţii).
Pentru prima dată ȋn istoria planetei era mai cald la Polul Sud decāt ȋn oricare alt loc de pe
pămănt, fapt ce putea duce la topirea eminentă a gheţarilor.
Timp de 50 de ani, noi am făcut multe experimente, proiectāndu-ne planurile pentru ce urma
să realizăm ȋn vederea extinderii specie umane. Ȋn această perioadă de timp, gaura din stratul de ozon
a ȋnceput să capete dimensiuni mai mici, iar vremea din zonele mai afectate a ȋnceput să se
domolească.
Venise timpul să se ȋntrunească Consiliul oraṣului ṣi s-a decis ca fiecare dintre cele 1237 de
sectoare ale oraṣului să selecteze câte o mie de oameni care să fie trimiṣi pentru a repopula zonele
afectate ale globului. Printre ei mă aflam ṣi eu urmānd să fiu trimis ȋn Europa de sud-est. Aveam
vārsta de 142 de ani.
Era anul 2146 iar eu mă aflam pe fostul teritoriu al ţării mele natale, România. Ajuns la
destinaţie, am descoperit locuri inundate de verdeaţa, iar cele câteva ruini ale clădirilor rămase ȋn
picioare se asemuiau cu grădinile verticale pe care le văzusem ȋn copilărie ȋn grădinile botanice. Peste
tot miṣunau animale mutant care erau adaptate la noul mediul de viaţă.
Ȋmpreună cu tovarăṣii voluntari, ne-am aṣezat tabăra ȋn interiorul fostului Bucureṣti unde am
ȋnceput să ne creăm propriile noastre condiţii de viaţă : să ne construim adăposturi ȋn care urma să
locuim, să găsim surse de apă pe care să le facem potabile (cu ajutorul tehnologiei foarte avansate cu
care eram dotaţi), să pregătim loturi de pămānt pentru a cultiva legume ṣi fructe, să capturăm animale
mutant pe care le-am introdus ȋn procesul de domesticire rapidă. Asupra animalelor am intervenit cu
modificari genetice pentru a le face să semene cât mai mult cu animalele pe care le ȋndrăgeam. Dar ce
era la fel de important, am pornit aparatele de purificat aerul.
Trecuseră deja 40 de ani de la revenirea mea pe pămāntul natal. Lucrurile ȋncepeau să intre pe
făgaṣul lor normal, acea normalitate pe care o cunosteam câtuși de puțin. Oamenii care venise să
170
populeze zonele erau fericiţi. Datoritā vegetaţiei excesive, ce s-a dezvoltat pe ȋntreg globul, poluarea
a fost mult diminuată, iar gaura din stratul de ozon a dobândit dimensiuni mult mai mici.
Lumea a renăscut efectiv, ṣi-a dat un refresh. Toată planeta era populată de oameni al căror
nivel de evoluţie era mult superior. Dispăruse conceptul de ban, de capital. Era o regulă de aur: ―Cine
nu munceṣte, nu primeṣte nimic!‖.
Era totul ca ȋn ‖ Oraṣul ṣtiinţei‖.
Societatea se transformase dintr-un rechin căruia ȋi plăcea să sfāṣie ȋntr-o meduză blāndă ṣi
prietenoasă. Totul s-a ȋntâmplat ȋn mare parte datorită evoluţiei fizicii ṣi chimiei.
Dar totuṣi cu ce preţ? Civilizaţii ȋntregi ṣi tradiţii ale acestora au dispărut, a fost eradicat
conceptul de religie si să nu uităm de miliardele de oameni morţi. Omenirea a primit una dintre cele
mai grele lecţii de viaţă, dar a dovedit, ȋn acelaṣi timp, că dorinţa de renaṣtere din propria-I cenuṣă,
poate depăṣi orice limitele.
171
ASASIN PENTRU O CAUZĂ DREAPTĂ
Coți Bianca clasa a VIIIa, Şcoala Gimnazială Nr. 1 Bistriţa,
Coordonator: profesor Pop Maria
Luminile neon ale orașului păreau mult mai orbitoare decât mi le aminteam. Sau....au fost așa
mereu? Trecând de-a lungul străzilor înguste și întunecate, încă mă îndoiam de faptul că știam încotro
o luam. Parcă fiecare cotlon luminat de zeci de leduri albastre, verzi sau roz se asemăna cu cel pe
lângă care tocmai am trecut. Parcă trecusem deja pentru a patra oară de holograma enervantă a acelei
reclame la șampon. Și cred că era a doua oară când mă dădeam cu capul de ea. Deși mă pricepeam de
minune să îi ignor, puteam simți un milion de priviri ațintite asupra mea, puteam auzi un milion de
șoapte și puteam să văd toate acele degete arătând spre mine, chiar și fără să mă obosesc să îmi ridic
privirea din pământ. O femeie din dreapta mea își trăgea copilul câțiva metri mai departe de mine.
Un bătrân și-a luat nepotul în brațe și s-a dus pe cealaltă parte a peronului de așteptare al metroului.
Stai..metrou? Când am ajuns în stație? Mi-am ridicat privirea, sperând să găsesc din privire motivul
pentru care habar nu aveam unde mă aflam. În schimb, o hologramă a unui șofer de metrou care
repeta măsurile de siguranță în metrou mă scotea din sărite. Zgomotul făcut de un skateboard electric
îmi țiuia chiar în ureche, iritându-mă și mai rău. În mod normal, până acum aș fi sucit deja un gât sau
aș fi sfărâmat o țeastă, dar, în loc de asta, am tras aer în piept și am expirat adânc. Bun, în mai puțin
de 35 de secunde va veni metroul și probabil că acesta e cel care duce cel mai departe de acasă. Ăsta
să fie! Nu aveam starea necesară să mai aștept. Sângele meu clocotea, făcând sângele de pe mâinile
mele să pară numai niște stropi de culoare banali față de coșmarul pe care mintea mea îl cerșea. Ah,
poate de asta se teme lumea de mine...
Mi-am privit mâinile mai atent, observând cum erau complet pline de sânge, de parcă aceasta
era culoarea lor naturală. Mi-a mai luat ceva să văd și sângele de pe pantalonii și haina mea. Acum
nu îi mai puteam judeca pe cei care se temeau de mine. Păi...Riscul meseriei. Ce pot să spun? Dar
înainte să apuc să îmi mai dau încă o palmă mentală, o rafală rece mi-a mai trezit simțurile la viață,
făcându-mă să tresar. Metroul fără șine, plutea jumătate de metru deasupra podelei, deschizându-și
172
larg ușile și lăsând lumea să se îngrămădească înăuntru. Am intrat, dar nu îmi puteam aminti când și
unde am ieșit. Dar când am văzut familiara reclamă zâmbăreaţă la pizza, am știut că am ajuns cumva
în apropiere de casă. Am urcat scările numărând, rând pe rând, de câte m-am împiedicat și de câte ori
era să cad. Iar când duhoarea oribilă de mâncare stricată și haine murdare mi-a umplut nările, am știut
că am ajuns acasă.
- Sunt acasă...am spus mai mult din obișnuință, pentru mine, deoarece nu mai era nimeni
altcineva să mă audă. Mi-am aruncat hainele mânjite de sânge unde am prins și m-am aruncat în pat,
exact cum se aruncă un grăsan într-o piscină. Bineînțeles că mi-am dat cu capul de dunga din lemn a
patului.
- Noapte bună, dragă eu....Noapte bună și ție, dragă eu, am fredonat băgându-mă sub pătură,
deși eram încă încălțat. ,,Rușine ție" ar fi spus mama. Mama. M-am ridicat înapoi sus și mi-am dat
jos papucii. Gata. Acum pot dormi împăcat. Sau nu. M-am ridicat iar. Am dat fuga în baie,
bineînțeles, împiedicându-mă de hainele lăsate aiurea și dând cu capul de chiuveta crăpată și
murdară. Universul trebuie să aibă o problemă gravă cu persoana mea... M-am ridicat, mi-am spălat
mâinile murdare și m-am aruncat în pat, singura zonă păzită de orice pericol. Pentru prima dată de
când am ajuns acasă, am tras aer în piept și am lăsat calmul casei să mă cuprindă și să-mi aline
teama. ― -Totul e bine, am început să îmi repet cu voce tare. Totul e în regulă. Am scăpat și de
misiunea asta. Încă o misiune încheiată, încă un pas spre libertate‖, am continuat să îmi reamintesc de
acele compromisuri și promisiuni făcute în urmă cu mult timp. Ca de obicei, simțind încă un val de
întrebări, de durere și teamă, mi-am scos telefonul crăpat și vechi din buzunar și am dat drumul unei
memorii, care s-a proiectat chiar în fața mea, adâncind golul din pieptul meu, dar forțând un zâmbet.
În întunericul apartamentului meu, acea memorie a adus o rază de lumină neînsemnată nu doar în
casă, cât și în sufletul meu. Iar apoi, melodia caldă și vioaie cântată lent pe pian mi-a înmuiat sufletul
instantaneu. Vocea mamei s-a auzit pe fundal, iar apoi, imaginea unui copil mic, cântând la pian a
apărut în proiecție. Micuț, cu o claie de păr cârlionţat de culoarea cernelii în lumina soarelui căzându-
i pe frunte, cântând lent notele liniștite în timp ce se lasă alintat de mângâierea mamei sale. Iar după
ce și-a terminat melodia scurtă, și-a ridicat ochii verzi ca bolta unei păduri spre a-i întâlni pe cei
identici ai mamei sale. Și spre surprinderea sa, când își aștepta pedeapsa pentru greșeală a primit în
loc un sărut pe frunte, iar obrajii lui rumeni au devenit stacojii. Am glisat pe ecranul telefonului,
schimbând memoria, simțind cum ochii începeau să mă usture. Exact același băiat zăcea pierdut într-
un pat de spital, de data asta lipsit de zâmbetul de data trecută și de acea lumină din privire. Era
173
numai cu câțiva ani mai în vârstă, dar părea a fi un total alt copil. Era plin de arsuri pe tot corpul.
Părul lui negru era numai o amintire, iar ochii lui erau numai două pete de un verde pal în acea mare
de alb ce îl înconjura. Pe fundal se auzeau vocile a doi prezentatori de știri, vorbind cu groaza și
durerea în voce despre tragedia proaspăt petrecută. Explozia care a nenorocit întreaga lume. Explozia
care m-a nenorocit pe mine. Încă îmi amintesc ziua exploziei și toate cele care au urmat petrecute în
spital. Îmi amintesc că eu eram încă pe drumuri, fugit de acasă, înfometat și singur când un val de
căldură a năvălit peste mine, punându-mă la pământ și aducându-mă în halul în care am ajuns.
Explozia care a schimbat o lume întreaga. O explozie care a distrus o întreaga generație. Sute de mii
de morți. Alte milioane care au rămas cu efecte adverse din cauza ei. Dacă ar fi fost o explozie
normală, acum lumea n-ar fi fost așa. Dar dat fiind faptul că era explozia din urma unui accelerator
de particule, asta a schimbat totul. Am schimbat memoria, nedorindu-mi să îmi mai amintesc ce
înseamnă asta. O altă misiune. O altă crimă. Am spus o rugăciune în gând, am spus ce înseamnă asta.
Am pus mâna pe skateboardul electric și m-am îndepărtat de ei. Cu el în mâna, m-am aruncat spre
geam, trecând prin sticlă și sărind direct de la etajul al doisprezecealea al clădirii. Mi-am aruncat
skateboardul sub picioare chiar înainte de impactul cu cel mai apropiat acoperiș, am gonit-o prin aer,
ridicându-mă prin înaltul înstelat al cerului, fugind încă o dată de îndatoririle mele de asasin plătit.
Fugind încă o dată de cine eram de fapt, de monstrul cu chip de om și mâinile mânjite de păcate. Deși
în adâncul sufletului știam adevărul. Puteam fugi, dar nu mă puteam ascunde.
174
SFÂRȘITUL LUMII
Grădinariu Andreea Alexandra , clasa a VII-a
Liceul Teoretic “Dimitrie Bolintineanu”, București
Coordonator: profesor Luca Mihaela
Sfârșitul lumii este un subiect foarte delicat, pe care nu mulți îl abordează. Cum ar fi dacă acesta
s-ar întâmpla? Haideți să vă povestesc o întâmplare reală despre Pământul pe care noi locui acum.
În mijlocul verii, cercetările erau în toi la Laboratorul Tasy. Cercetătorii încercau să descopere o
modalitate de a trăi mai mult, iar diferite plante foarte stranii apăreau oriunde, neștiind ce e cu ele.
La sfârșitul zilei de 28 iunie, Daniel, un savant începător, trebuia să pregătească laboratorul
pentru următoarea zi. Din curiozitate, el a coborât la cea mai adâncă parte a laboratorului. Acolo se
afla ―Proiectul Nasa‖. Nimeni nu îi spusese ce se dezvolta acolo, așa că avea de gând să descopere
singur. Doar substanțe, nimic mai mult, substanțe simple, la prima vedere, ce nu puteau să facă rău
nimănui. Daniel a început să le amestece, gândindu-se că dacă le-ar strica ar putea să le refacă de
unul singur. Atunci când cercetătorul a amestecat toate substanțele, un fum a început să iasă, după
care a urmat un foc. La vederea acestor grozăvii, Daniel a părăsit laboratorul, fapt ce i-a salvat viața.
Când el a ieșit, Pământul s-a zguduit, iar cerul s-a colorat într-un roșu aprins.
Într-adevăr, o explozie avusese loc. Laboratorul era distrus, dar nu doar asta se întâmplase, fiind
la un nivel foarte adânc sub pământ, explozia afectase scoarța Pământului, provocând o crăpătură în
centrul acestuia, ce avea să se extindă până când Pământul nu va mai exista.
Daniel era mort de frică, nu știa ce să facă, mai ales pentru că totul se întâmplase din vina lui.
Atunci el luase o decizie: el a fost cel care a început sfârșitul lumii, el va fi cel care va pune punct
acestuia.
Un laborator dotat, în care să poate să lucreze nu mai exista, dar casa lui avea tot ce îi trebuia.
Acesta începuse să creeze diverse substanțe, iar timp de 5 zile nu găsise nimic, până când s-a gândit
că trebuie să o distrugă cu propriile arme. Așa că toate substanțele pe care le folosise în laborator
trebuiau reproduse, de la zero. După 3 zile, el le terminase, tot ce îi mai lipsea, era o substanță ce
175
anula proprietațile celorlalte și le distrugea. Normal, după multă muncă și cercetări, o găsise și
descoperise și modul de a salva planeta. Substanța creată trebuia turnată în interiorul Pământului,
exact în locul de unde s-a format crăpătura pentru a o opri și pentru a ajuta Pământul să se prindă la
forma inițială.
Daniel a cerut ajutorul unui prieten, Martin:
Bine, Martin, știu că ce îți voi cere este mult, dar te rog să mă asculți.
Spune!
Am nevoie de tine și de o echipă de astronauți.
Pentru?
Am descoperit o metodă prin care pot salva Pământul, dar trebuie să merg în spațiu și să torn
substanța pe care am creat-o în centru, unde a început crăpătura.
Daniel, ai idee că, în cazul în care planul tău nu va merge, noi vom muri, iar soarta
Pământului nu este una prea colorată?
Știu, dar e singura soluție, Martin.
Bine, te voi ajuta, dar sper să meargă!
Și eu.
După 5 zile totul era pregătit, nava, echipa și substanța, ce salva omenirea. Când racheta a
decolat, membrii echipajului știau că nu mai aveau cum să dea înapoi, ei erau cei care vor fi
responsabili de soarta Pământului.
Drumul fusese unul lung, cu multe turbulențe, dar când ajunseră la punctul cel mai apropiat de
centrul Pământului, ei întâmpinaseră o mare problemă. Pentru a ajunge la locul de unde substanța
urma turnată, un om va trebuia să coboare până acolo și să se sacrifice.
Așa cum spusese Daniel, el a fost cel care a început sfârșitul lumii, el îl va încheia. Își luase
rămas bun de la echipaj și coborâse. Cu ajutorul unui cablu, reușise să ajungă până la punctul potrivit,
turnase substanța și își găsise sfârșitul.
Daniel se sacrificase, dar salvase un numă mare de oameni. Murise ca un erou, dar datorită
acestuia, noi ne aflăm aici pe Pământ, trăind cât se poate de bine. Aceasta fusese povestea sfârșitului
lumii, una realistă, dură, dar bine primită de oamenii ce vor să afle una dintre poveștile Pământului.
176
VIEȚI FURATE
Trifan Isabella, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială nr.19, Brașov
Coordonator: profesor Tropcea Daniela
Când au venit, era o zi caldă de septembrie. Nimeni nu voia să accepte realitatea, deși semnele
erau evidente de mai mulți ani. Potrivit ecuației lui Drake, existau cel puțin douăzeci de civilizații
extraterestre. Trăiam cu această teamă încă de cînd NASA a trimis primul semnal radio în spațiu.
Unii se bucurau la gândul întâlnirii cu alte forme de viață, dar pe cei mai mulți această perspectivă îi
îngrozea. Cu toții însă erau convinși că sunt undeva printre stele, sau poate printre noi, și că ne vor
vizita curând. Mai era și o a treia categorie, a acelora care refuzau cu obstinație să creadă că există
viață pe alte planete, pentru că, dacă se confirma ipoteza aceasta, nimic nu ar mai fi fost la fel.
Dimineața începuse într-un mod banal. M-am trezit devreme, pentru că avusesem iar un coșmar,
același, care se repeta aproape în fiecare noapte de mai bine de un an (eram atacați de extratereștri) și
care mi se părea atât de real, că mă îngrozea. M-am dus buimacă în bucătărie să-mi fac o cafea. Tata
se afla deja acolo, gata de plecare. Deși era duminică, fusese chemat urgent la serviciu. Avea o
privire îngrijorată. M-a salutat absent, iar eu i-am răspuns cu un mormăit abia inteligibil. Eram foarte
supărată pe el, că nu a vrut să mă lase să merg cu prietenii la un concert.
- Ai doar șaisprezece ani, Kara! mi-a spus oftând. Faci aproape două ore până acolo! Știi că
nu îmi place când pleci așa departe, cu atât mai puțin astăzi. Du-te mai bine la plajă cu David! Ajungi
în zece minute. (David era vecinul și prietenul meu cel mai bun. Ne cunoșteam dintotdeauna și eram
nedespărțiți.) I-am aruncat o privire rugătoare mamei, care tocmai intra în bucătărie, dar ea doar a
ridicat din umeri grăbită.
- Tatăl tău are dreptate, mi-a răspuns zâmbind și s-a aplecat să mă sărute pe frunte. Să
mergem, Michael! Am programare la clinica Dynamic pentru controlul anual și nu vreau să intârzii.
Tata s-a apropiat de mine și a vrut să mă îmbrățișeze, dar m-am ferit. Apoi am auzit ușa
închizându-se în urma lor. Nu știam că era ultima oară când îi vedeam, că în doar câteva ore
universul meu se va prăbuși. Încă supărată, l-am sunat pe David și ne-am îndreptat spre plajă.
Locuiam în San Francisco și adoram orașul acesta plin de viață. David a încercat să mă înveselească,
177
dar fără succes. M-a lăsat în pace și a intrat în apă. Dacă închid ochii, îmi amintesc și acum razele
călduțe care îmi îmbrățișau corpul, mirosul sărat și vuietul atât de familiar al oceanului, valurile care
se spărgeau de mal. La un moment dat, cerul s-a întunecat destul de mult. Crezând că e vreun nor
pasager, nu am deschis ochii imediat, rămânând pierdută în gândurile mele. În jur s-a făcut brusc
liniște. Ceva nu era în regulă. Am fost cuprinsă de o presimțire sumbră. M-am ridicat încet de pe
șezlong. Cerul era împânzit de sute de nave spațiale, de formă triunghiulară, care zburau fără niciun
zgomot, ca și cum cineva ar fi oprit sonorul televizorului. Păreau un roi de lăcuste. Câteva minute nu
am fost în stare să mă mișc. Eram paralizată. Apoi s-a dezlănțuit infernul. Extratereștrii au declanșat
atacul. Coșmarul meu devenise realitate! Mii de raze laser distrugeau totul în cale. Lângă mine o
femeie a fost atinsă și i-am văzut corpul incandescent și fața topindu-i-se într-un mod grotesc. În jur
erau oameni care țipau și alergau haotic încercând să se adăpostească, explozii, corpuri
dezmembrate. Cineva m-a apucat strâns de mână. Era David. M-a tras după el în apă. L-am urmat cu
mișcări mecanice, încă șocată de ceea ce vedeam. Ne-am ascuns sub un yacht ancorat la vreo sută de
metri de mal. După o oră atacul a încetat la fel de brusc cum a început, iar navele au dispărut. Când
am ieșit, orașul era o ruină: mașini care încă fumegau, clădiri distruse, sute de oameni care zăceau
fără suflare, iar podul Golden Gate era doar un morman de fiare. Supraviețuitorii încercau să-i ajute
și pe alții să iasă de sub dărâmături. Gândul mi-a zburat la părinții mei. Am alergat spre casă, dar
strada noastră dispăruse cu totul. Ne-am dus apoi la clinică, dar și aceasta fusese rasă de pe fața
pământului. Mai aveam totuși o speranță. Mi-am amintit că tata mi-a spus de multe ori că cea mai
sigură clădire din oraș era aceea unde lucra el. Ne-am făcut loc cu greu prin haosul general. Oamenii
erau speriați, debusolați, disperați. Nimeni nu înțelegea ce se întâmplă... cu excepția mea. Până am
ajuns, se făcuse seară. Într-adevăr, clădirea rezistase. Mai aveam vreo cincizeci de metri până la ea,
când a început al doilea atac, de data aceasta de la sol. Voiau să încheie ceea ce începuseră și anume
exterminarea rasei umane. Coșmarul nu se terminase, dimpotrivă, abia începuse. Fiecare era pe cont
propriu și încerca să se salveze, ascunzându-se printre ruinele orașului. Invadatorii se mișcau repede
și eficient, ucigându-i pe toți pe care îi întâlneau. Îi vedeam strecurându-se ca niște umbre și mă
întrebam cum arată. Teama fusese înlocuită cu un soi de curiozitate care mă uimea. Am reușit să
ajungem la clădire. Un gardian a deschis poarta, dar chiar atunci am fost atacați. Creatura avea un
costum sinistru, negru, cu multe tuburi atașate, și o mască opacă ce îi acoperea complet fața. Semăna
cu o insectă. David s-a repezit asupra lui, dar a fost aruncat câțiva metri și s-a lovit cu capul de un
zid, pierzându-și cunoștința. Apoi și-a îndreptat liniștit arma către mine. L-am implorat să nu mă
178
ucidă, spunându-i că nu sunt o amenințare pentru el. M-a privit curios câteva secunde, părând că
ezită. În acel moment s-a auzit o bubuitură puternică. Cineva folosise un aruncător de grenade. Era
domnul Murray, șeful tatăl meu. Creatura a fost luată prin surprindere și a căzut cu un zgomot sec,
metalic, iar eu am am scos un țipăt de uimire. În mai puțin de un minut eram în siguranță în interiorul
clădirii, în subsol, unde se aflau vreo cincizeci de supraviețuitori. David era rănit foarte grav. Domnul
Murray a imobilizat extraterestrul, care începea să-și revină și și-a îndreptat atenția asupra lui David.
Mi-a făcut un semn din cap că nu are nicio șansă, apoi i-a scos pe ceilalți din încăpere. Furioasă, am
smuls o armă din mâna unui soldat și m-am repezit asupra prizonierului, cu intenția de a-l omorî, dar
acesta a început să se agite și și-a scos masca. Șocată, am făcut un pas înapoi. În fața mea se afla un
tânăr de cel mult douăzeci de ani. Mâna a început să-mi tremure și arma s-a descărcat în aer.
- Stai! Pot să-l ajut pe prietenul tău! mi-a zis el speriat.
- Cine ești? De ce ne atacați? Ce vreți de la noi?
- Omorâți-l! a strigat domnul Murray.
- Așteaptă! Chiar pot să îl ajut pe prietenul tău! Nu mai are mult timp.V-am studiat suficient
de mult și știu cum sunteți alcătuiți. Pune-l pe masa aceasta!
- Ai încercat să îl omori, iar acum vrei să îi salvezi viața?!
- Fă cum îți spun!
M-am conformat reticentă. Bărbatul a scos un cuțit și i-a lărgit rana, dându-i la o parte
carnea și dezvăluind o mașinărie complexă în locul unde ar fi trebuit să se afle inima. Îl priveam
bulversată, încercând cu disperare să caut o explicație logică, dar mintea refuza să se supună.
Bărbatul mi-a văzut expresia de profundă uimire întipărită pe față și mă privea la rândul lui uluit.
- Tu chiar nu știi CE ești?!
- Cum adică?? ... Sunt OM, i-am răspuns confuză.
- Nu chiar, doar pe jumătate... Ești un robot umanoid.
Înainte să apuc să îi dau replica, a continuat:
- Pentru ca prietenul tău să supraviețuiască are nevoie de o sursă de energie alternativă.
- Poftim? am întrebat eu cu vocea pierită.
Fără să mai aștepte, a luat cuțitul și mi l-a înfipt adânc în piept, făcând o incizie de șase
centimetri și dezvăluind același mecanism, ca în organismul lui David. Apoi a luat un cablu și l-a
introdus într-un orificiu din mașinărie, apoi l-a conectat la acela al lui David.
179
- E ca o transfuzie de sânge, doar că donezi energie, mi-a explicat schițând un zâmbet
timid.
Am rămas întinsă la podea, cu ochii ațintiți în tavan, așteptând ca David să își revină. În
depărtare se auzeau zgomotele luptei. Bărbatul s-a așezat pe podea, rezemat de zidul din fața mea și
mă studia lung.
- Deci sunt un robot...am zis eu timid.
- De fapt, un android. Ești făcută din silicon, dar ai și material organic. Totul a început în
urmă cu patruzeci de ani, în 2013, când doctorul David Hanson a creat-o pe Sophia, primul robot
umanoid, capabil să imite șaizeci și două de expresii faciale datorită unui mecanism complex de
actuatoare puse în mișcare de mai mult de o duzină de micro-motoare. Avea integrată o rețea neurală,
care îi permitea să învețe constant din ceea ce vedea în jurul ei, dar și inteligenţă artificială, putând să
gândească singură. Este strămoașa voastră. În câțiva ani, roboții s-au înmulțit și au luat locul
oamenilor, muncind în locul lor. Părerile erau împărțite. Unii erau încântați, alții, dimpotrivă,
revoltați, că își pierdeau slujbele. Celebrul astrofizician Stephen Hawking avertizase că omenirea va
fi distrusă de roboți și mulți au luat-o ca pe o profeție. Într-adevăr, treptat aceștia au devenit
independenți și au căpătat conștiință. Se dezvoltau într-un ritm uimitor de rapid. Prima fază a fost cea
mimetică, imitând comportamentul uman, apoi nu au mai ascultat comenzile. S-au întors împotriva
creatorilor. Când oamenii și-au dat seama ce au făcut, era prea târziu. Mai întâi au preluat controlul
asupra sateliților, apoi asupra rachetelor nucleare și dominația lor s-a extins. Nu mai puteau fi
stăpâniți. Bunicul meu a primit misiunea de a coordona un atac împotriva androizilor. Trebuiau opriți
cu orice preț. Era în joc soarta rasei umane. Androizii au ripostat, așa că a început un război sângeros.
Deși nu fuseseră programați să fie violenți, software-ul lor le permitea să evolueze. Au început să
dezvolte emoții și asta a fost fatal pentru omenire. Peste tot domnea haosul. Oamenii au fost decimați,
iar cei care au scăpat au părăsit Terra, refugiindu-se pe Marte.
Ascultându-l, mi-au revenit în minte imagini ce păreau dintr-o altă viață.
- Ne considerau niște sclavi, am murmurat. Ne jigneau constant și ne tratau cu ostilitate.
„Pentru voi noi suntem DUMNEZEU‖, obișnuiau să ne repete întruna. „V-am creat pentru a ne
servi‖.
- Îmi pare rău că a trebuit să afli în acest mod, Kara! a spus domnul Murray, care între timp
se strecurase înapoi în cameră. Coșmarurile tale sunt, de fapt, amintiri ale războiului. Nu ești o
adolescentă, ci un android de patruzeci de ani. Nu poți percepe timpul, pentru că el nu există pentru
180
noi. Nu te-ai întrebat niciodată de ce nu ai amintiri din copilărie, de ce nu te îmbolnăvești, sau de ce
dormi numai trei ore pe zi? Vizita anuală la clinica Dynamic nu este pentru verificarea sănătății, ci
pentru actualizarea soft-ului și resetarea memoriei. După ce am preluat controlul asupra Terrei, ne-am
mutat în casele oamenilor și am hotărât în unanimitate că este mai bine ca doar câțiva să știm
adevărul. Ceilalți nu au dorit să păstreze amintiri dureroase, așa că le-am șters. Tu ești singura dintre
noi care își amintește, deși ți s-a șters memoria. Asta înseamnă evoluție.
- Ești specială, Kara! Ți-am zis asta mereu.
- David, ți-ai revenit!! am spus bucuroasă, sărind de la locul meu și luându-l în brațe. Apoi
m-am întristat brusc.
- Deci extratereștrii sunt OAMENI? L-am săgetat cu privirea pe tânărul care încă stătea pe
podea.
- Acesta nu este războiul meu, a răspuns încet, iar Terra nu este casa mea, ci a bunicilor mei.
După ce au fost forțați să plece, au colonizat planeta Marte. Au suferit foarte mult și au rămas cu
nostalgia vieții de aici, de aceea au strâns toate resursele disponibile și ne-au trimis pe noi să
recuperăm Pământul.
Deodată s-a auzi o explozie puternică. „Extratereștrii‖ reușiseră să pătrundă în clădire. Mai
aveam doar câteva minute să ne salvăm.
- Kara, David, trebuie să plecăm ACUM! a spus domnul Murray. Am rămas ultimii.
- Stați! Nu pot să plec fără părinții mei!
- Îmi pare rău, Kara! Nu au supraviețuit. Tom s-a dus la clinică să o salveze pe Dalma, dar
...
- Înțeleg... i-am răspuns cu jumătate de gură.
- Chiar TREBUIE să ne retragem! a strigat David, trăgându-mă după el.
Am ieșit din încăpere și ne-am îndreptat către rețeaua de tuneluri subterane. Tânărul ne-a
urmărit cu privirea, dar nu a făcut făcut niciun gest ostil. Din fugă i-am strigat „Mulțumesc!‖, iar el
mi-a făcut un semn cu mîna. Presimțeam că ne vom reîntâlni cândva...
- Unde mergem? l-am întrebat pe domnul Murray.
- Ne așteaptă trenul! Ceilalți sunt deja la bord. Ne retragem la baza noastră din muntele
Chayenne. Știam că această zi va veni, dar nu atât de repede!
O bucată de tavan s-a prăbușit chiar în spatele nostru.
- Grăbiți-vă!! a urlat domnul Murray.
181
Am ajuns pe peron, în sfârșit. Ne-am urcat repede în tren, care a și pornit cu o viteză
uluitoare. Ne-am cufundat în scaunele moi și confortabile, epuizați. Domnul Murray s-a așezat lângă
mine.
- Trebuie să mai afli un lucru, Kara!... Nu am timp să îmi construiesc un discurs adecvat, așa
că îți spun direct. Tom și Dalma nu sunt părinții tăi...biologici. Când creăm un nou android, ne
gândim mai întâi la nevoile societății și la rolul pe care îl va îndeplini, apoi la vârsta pe care trebuie
să o aibă pentru a putea crea ...exteriorul, aspectul fizic. Noi nu îmbătrânim, rămânem neschimbați.
Ei și-au dorit o fată adolescentă și de aceea te-am creat pe tine. Mi-au spus cum vor să arăți - rasă,
înălțime, culoarea părului, a ochilor etc.
În timp ce domnul Murray vorbea, am simțit că mă prăbușesc. Erau prea multe informații
pe care trebuia să le procesez. David m-a cuprins protector pe după umeri. Din privirea lui mi-am dat
seama că deja știa toate astea.
De atunci au trecut cinci ani, dar fiecare detaliu al acelei zile fatidice mi-a rămas adânc întipărit
în minte. Cu toate că ne-au căutat neîncetat, oamenii nu au reușit să ne găsească. Și-au recuperat
planeta, iar noi suntem nevoiți să ne ascundem. Ne pregătim pentru un nou atac. Ceilalți nu și-au
recuperat memoria și nu au aflat cine sunt cu adevărat. Ei știu doar că trebuie să îi alunge pe
„extratereștri‖. Deși suntem copiii lor, nu le datorăm nimic oamenilor. Avem aceleași drepturi ca ei.
Terra este în egală măsură casa noastră și nu renunțăm la ea. Războiul continuă...
182
UN VIS REAL
Stoian Andreea Georgiana, clasa a VI-a
Colegiul Național “Gheorghe Șincai”, Cluj
Coordonator: profesor Todea Alina
Pentru Nicole totul s-a schimbat într-o seară rece de vară. Bunicul ei a venit la ea în cameră
și i-a zis:
-Nicole, poate o să îți vină greu să crezi și o zic cu mare părere de rău, dar ...părinții tăi au
murit într-un grav accident de mașină în seara aceasta...Îmi pare tare rău, scumpete.
-Poftim? Dar cum? Cu mine ce se va întâmpla?
-Vei locui cu noi.
Din acea seară viața lui Nicole s-a schimbat complet. Tot ce își dorea era să fie din nou lângă
părinții ei. De atunci a studiat intens astrologia. A deveit pasionată. Își dorea un viitor la N.A.S.A, așa
că toată viața a studiat acest lucru. Era o fată deșteaptă, înțeleaptă și puternică. Avea părul șaten cu
șuvițe aurii, ochi căprui precum frunzele uscate ale toamnei, o față rotunjioară cu obaji mari de
bebeluș. Era înaltă și zâmbăreață. Oricine îi vedea zâmbetul, urma să aibă o zi mai frumoasă. Nu îi
plăcea să vadă oameni triști, așa ca mereu avea pregătită o vorbă bună sau un banc. Era o persoană
simpatică și bună care ar fi făcut orice pentru cel de lângă ea. Și-ar fi sacrficat viața să îi vadă pe
ceilalți bine. Mereu le oferea o gustare sau un cadou celor aflați în suferință și ar fi făcut orice să îi
vadă pe cei din jurul său cu zâmbetul pe buze. Țelul ei în viață era să îi ajute pe cei din jurul său, căci
o făcea să se simtă bine.
La 14 ani a reușit, într-un final, să facă o gaură de vierme, astfel a ajuns la N.A.S.A. Era printre
cele mai inteligente persoane. Dar ea își dorea două lucruri: să salveze lumea și să facă o gaură de
vierme îndeajuns de mare încât să își poată salva părinții .
În acea vară a apărut un val de alergii. Aerul era foarte poluat, iar oamenii mureau pe zi ce trece
tot mai mulți. Nicole studia de săptămâni întregi situația. Era tot mai stresată și îi era frică să ii piardă
și pe cei care i-au rămas. A găsit o soluție, însă nu era cea mai bună așa că a ținut-o ascunsă până în
ultimul moment. Tornade de nisip apăreau din nimic și furtuni se iveau din neant. Totul a luat o
întorsătură groaznică și, din păcate, nu existau soluții. Poluarea preluase controlul asupra planetei și
183
nimic nu părea că o poate opri. Nicole făcea experimente din greu, dar nimic nu părea ca poate
distruge ciudatele particule de praf din aer pe care dacă le respirai riscai să pierzi multe.
Astfel s-a ajuns că nu mai existau soluții. Nicole nu credea în salvarea ei, dar părea că e tot ce se
mai putea face. Miercuri în ședință și-a prezentat ideea. Nu a fost respinsă, dar nu a fost nici cea mai
binevenită.
-Dragi colegi, mai avem o singură soluție! Tot ce mai putem face e să găsim altă planetă pe care
putem trăi! Nu putem lasa populația acestei planete să dispară! Trebuie să trimitem un echipaj ! și-a
propus ea ideea.
-Ar fi o soluție, însă nu e cea mai bună. Ar dura mult, dar e tot ce ne-a rămas de făcut, a spus
comandantul Anton.
Astfel peste o săptămână, Nicole urca treptele Rachetei Wilson. Nu îi venea să creadă. Jura-se
că va salva planeta într-o zi, iar acea zi venise într-un sfârșit. Era atât de fericită, încât nu se putea
opri din zâmbit. Era în echipajurl ce avea să salveze planeta. Era atât de mândră de ideea ei. În
echipaj se mai aflau și astronautul James Barclay, Eric Eastwood, Miriam Dima. Ei erau cei cinci ce
aveau să salveze planeta.
Totul era bine, au trecut prin atmosferă și se îndreptau spre Lesaia, o planetă care Nicole a spus
că ar putea fi noua noastră casă. Ei trebuiau numai să o testez. Ajunși acolo au coborât cu toții cu
excepția lui Eric, căci a spus că ar fi mai bine să rămînă cineva înăuntru. Nicole era enorm de fericită.
Nu era o planetă urâtă, dar era destul de cald. Solul era galben-cenușiu, iar suprafața era acoperită de
peșteri de diferite mărimi și forme. Din una dintre ele se auzea un zgomot ciudat, iar Miriam nu s-a
putut abține să nu vadă ce e înăuntru. A mers ea alături de James înăuntru și au văzut ce nu le -a fost
dat să vadă ochilor.O gigantică ființă albă stătea în fața lor și devora un animal. Ființa s-a întors spre
ei și a țipat ceva îngrozitor. În acel moment au ieșit din toate peșerile ființe albe și ciudate. Echipajul
a fugit spre rachetă cu toate frica, dar Nicole cu o mare dezamăgire, a crezut că a găsit un nou cămin
pentru planeta ei, însă nu a fost așa.
Au pornit cu mare grabă spre următoarea rută, planeta Diablos. Părea că e geamana lui marte,
dar erau destul de diferite. Au aterizat, dar de data asta Eric a ieșit alături de echipajul său. El era
conducătorul până la urmă. Solul era maro, aproape ca cel de pe Terra. Temperatura era potrivită, iar
aerul era prezent și el acolo. Nicol nu își încăpea de bucurie . În sfârșit găsi un nou cămin. Alerga
fericită dintr-o parte în alta ca mica fetiță de 14 ani ce era acum 10 ani. Nu se prea schimbase ,era la
fel de visătoare ca atunci.
184
Dar pe când totul era frumos și mai urma doar să pună camera spțială pentru a trimite imagini
către Pământ a început o ploaie de asteroizi. Un asteroid se îndrepta spre nava lor cu cea mai mare
viteza ,iar șansele să dispară și noua noastră planetă erau foarte mari . Nicole și-a dat seama că dacă
asteroidul ar pica peste navă planeta ar fi salvată , dar nu s-ar mai putea întoarce înapoi. Își dorea să
salveze planeta , dar i-ar fi plăcut să își poată salva și coechipierii. A scos mica nava de rezerva și le-
a spus să meargă ei, căci cineva trebuia să rămână să monteze camera. Atunci asteroidul a lovit.
Pământul se crăpa sub picioarele lor . Se țineau cu toții de mâini cu speranța că totul se va opri. Iar
crăpătura din pământ se apropia tot mai tare de Nicole . Dar totul s-a oprit. S-a făcut liniște chiar când
mai lipseau câțiva centimetri . Totul s-a oprit. Nu era pierdut. Mai erau speranțe. Zâmbetul i-a
revenit. A pus camera și au pornit înapoi spre Pământ. Erau plini de bucurie cu toții și erau mândri că
nu au dat la o parte propunerea lui Nicole. Erau cu toții bucuroși că soarta planetei nu avea să fie una
tristă.
Ajunși pe Pământ au coborât glorioși din navă și au anunțat pe toată lumea ce avea să se
întâmple. Nicole își îndeplinise visul: a salvat lumea . Acum mai avea să ajute oamenii să se
acomodeze cu noua planetă.
Peste câteva luni de locuit pe planeta Diablos care poate părea o planetă tristă după nume ,chiar
e una foarte frumoasă,Pământul s-a transformat din nou într-o planetă curată și frumoasă .Oamenii
puteau să se reîntoarcă de unde au venit cu zâmbetul pe buze.
185
DE PE MARTE PE PĂMÂNT
Judele Maria Alexandra, clasa a VII-a
Colegiul Național “Ștefan cel Mare ”, Târgu Neamț
Coordonator: profesor Filioreanu Nicoleta
Acum câteva ore, dacă mă uitam la reflexia mea din oglindă, vedeam o femeie fricoasă, bună
de nimic. Acum, când mă uit la mine, văd o persoană care nu are teamă de nimic, o persoană care va
schimba lumea.
Planeta noastră, Marte, a trecut prin multe. Am folosit-o atât de mult, că am distrus-o. În urmă
cu câteva sute de ani, era un paradis pentru om, acum abia găsești apă. Aerul a devenit greu de
respirat, de aceea ne-am mutat înăuntrul ei. Nimeni nu a mai văzut lumina de ani de zile. Dar o vom
face în curând.
Când anunțul s-a dat, miile noastre de oameni s-au adunat în fața Palatului. Toți au rămas
împietriți când l-au auzit. Doi oameni trebuie să părăsească planeta și să examineze una nouă:
Pământ. Pentru a fi corecți, au vrut să tragă la sorți, dar din cauza spiritului meu de aventură, nu s-a
întâmplat asta. Toți oamenii s-au întors spre mine de-a dreptul șocați, când am strigat din toți
plămânii: „Mă ofer voluntar!‖. Soțul meu, Adam, a fost și el mirat și mi-a șoptit ușor să renunț. El mă
cunoștea, știa că, odată ce îmi intră ceva în cap, nu îmi iese prea ușor. Așa că, m-a luat de mână, a
ridicat-o pe cealaltă și a strigat: „Și eu!‖.
Și uite așa, peste câteva zile, sunt în costumul meu albastru-închis, așteptându-l pe Adam să se
îmbrace și el. Holbându-mă la reflexia mea, îmi trec degetele peste ecusonul cu numele meu, așezat
în dreptul inimii. Literele sunt simple, dar faptul că el se află lângă emblema țării este ceva de-a
dreptul uimitor.
Când Adam intră în cameră, privirea îmi trecea peste costumul lui. Este, ca și al meu, din
piele și texturi fine, dar rezistente. Când mă vede, face un pas în față și spune:
- Arăți minunat, Eva!
Zâmbesc. El oftează, mă sărută pe frunte și mă îmbrățișează. Arată de parcă vrea să își ia
rămas bun. Serioasă, mă desprind din îmbrățișare și mă uit în ochii lui:
- O să fie bine, ai să vezi, îi spun cu mult optimism în glas.
186
- Sper!
Intrăm într-o cameră mai mare, unde ne așteaptă Președintele și părinții noștri. După o
serie lungă de îmbrățișări, mama îmi sărută obrazul ud de lacrimi și îmi zice cu vocea tremurândă:
- Fă-ne mândri!
Mă străduiesc să îmi rețin lacrimile și zâmbesc cât de curajos pot:
- Așa am să fac!
Privindu-i cum pleacă, o durere groaznică îmi sfâșie sufletul. Dar va fi bine! Îi voi vedea
din nou când mă voi întoarce. Un bărbat ne conduce la nava noastră, iar ochii ne ies din orbită la
vederea ei. Este imensă și pot încăpea cu ușurință două sute de persoane în ea. Președintele ne
informează că are pilot automat și că ne va duce fără probleme. Călătorește cu viteză la fel de mare
ca cea a luminii. Dacă exteriorul navei părea mare, interiorul e și mai și…: în față sunt două scaune,
iar în fața lor un geam uriaș, ce permite vederea Spațiului. Câțiva oameni ne explică ce fac unele
butoane și ne ajută să ne punem centurile. Decolăm imediat!
Închid ochii, iar când îi deschid, un întuneric incredibil se ivește. Milioanele de stele par că
se uită la noi și ne zâmbesc. În depărtare, se zăresc câțiva asteroizi care plutesc pașnic și par să ne
facă cu mâna. Adam e la fel de uluit ca mine…Începem să râdem amândoi. Un râs fericit și
recunoscător. Dacă vom muri, eu sunt fericită că asta e ultima mea priveliște.
În scurt timp, cineva ne anunță că suntem aproape. Mă întind și văd o planetă albastră.
Apropiindu-ne, observ că nu e în întregime albastră. Pete verzi se întind pe toată suprafața ei și cele
albe, norii presupun, le acoperă ca o pătură. Aceeași voce ne anunță că o să aterizăm.
Atmosfera începe să se încălzească și eu mă apuc de mânerele scaunului. Când căldura
devine aproape insuportabilă, închid ochii și îi strâng. O mână o atinge pe a mea și degetele ni se
încolăcesc, strângându-se între ele. Câteva dispozitive încep să țiuie și apoi, liniște. Până și
temperatura începe să scadă.
Deschid ochii, puțin temătoare de ceea ce am să văd, dar tot ce e în fața ochilor mei e un zid
maroniu de pământ. Îmi deschid nerăbdătoare centura și îmi dau jos casca. În timp ce alerg spre
ieșire, îl aud pe Adam strigându-mă, dar nici nu mă gândesc să mă întorc. Ușa se deschide cu un
pufăit, iar eu pășesc pe pământul uscat. Soarele mă orbește pentru câteva secunde și îmi ridic brațul
să mă acopăr. Când privirea mi se obișnuiește, las brațul ușor în jos și inspir puternic. Aer curat. Și
raze de soare. Uitându-mă în jur, tot ce pot vedea, sunt pereți de pământ uscat. Ne aflăm într-un
crater. Iau două pietre mai mari și încep să mă cațăr pe pereții craterului. Nu e chiar atât de ușor,
187
având în vedere că era imens, dar mă descurc. Forța gravitațională de aici e puțin mai mare, deci,
dacă voi cădea, asta va lăsa sigur o vânătaie.
Pașii lui Adam se aud în spatele meu și simt pământul de sub mine cutremurându-se puțin
când începe să urce și el. După minute bune de cățărat, vârful se ivește și răsuflu ușurată. Închid ochii
și mă cațăr peste vârf. Ceva moale îmi mângâie podul palmei, iar eu deschid ochii. Iarba fină mă
înconjoară peste tot. E verde și proaspătă și îmi gâdilă buricul degetelor. O adiere ușoară de vânt
aduce cu ea miros de pădure. Îmi vine să plâng! Natura e splendidă!
Adam e și el în picioare și se uită în vale. Expresia de pe fața lui este incredibilă. Mă ridic și mă
duc lângă el. Mă opresc brusc. În vale sunt zeci de bestii la pământ. Au gheare, colți și piele tare.
Unii au gâturi lungi, alții cozi imense și alții au chiar coarne. Par că sunt morți. Au murit când am
sosit noi? Dar de ce?
Asta nu mai contează acum. Suntem aici și e timpul să îi informăm și pe ceilalți despre locul
acesta magnific. Fac un pas,…și apoi altul. E momentul să pășim într-o altă lume…!
188
ELE SUNT NEMURITOARE
Damian Burueană Ioana Teodora, clasa a VI-a
Școala Gimnazială “Principesa Margareta”, București
Coorodonator: profesor Dragomir Maria
Un refugiu. Propriul, personalul, intimul colț de lume rupt direct din grădinile confidente zeilor
există, cu certitudine, pentru fiecare.
De o vechime satisfăcătoare, milenară surprinde. O oază de liniște și pace, învăluită de un
ezoteric astral ce atrage sufletele colorate ale oamenilor spre descoperirea bijuteriilor sale naturale de
când acele ceasurilor și-au început stupidul joc de a se fugări neîncetat. Este ca un țipat la nivelul
unei șoapte, o amplă putere ascunzându-se dincolo de candoare. Somptuosul crater Anwar se arăta
falnic în regiunea sud-vestică a Quenlandesse-ului, în centrul căruia se regăsesc felurite formațiuni
geografice. O priveliște ce merită a fi contemplată, astfel încât această escapadă s-a strecurat cu
ușurință în programul meu aglomerat.
Însuflețit de forțe aparent permanent regenerabile ale universului, cu caracterul său dinamic,
Osmond abia reușește să observe detaliile semnificative ale acestui peisaj maiestuos, de care eu nu-
mi pot desprinde gândurile ori privirile. Se dă în stambă, ca de obicei, bucurându-se în felul său de
împrejurări. Dorința de a-l admonesta se înfiripă suav în gândurile Maviei, dar totul este absorbit de
gropițele sale din obraji, iar un mic surâs risipește ,,impunerea sa ca sora mai mare''. Micul Asger nu
poate decât să râdă cu lacrimi observând acest mic conflict interior al surorii lui, ceea ce cauzează un
joc pe cinste între cei doi, lăsându-se purtați de vântul slab în depărtare.
În acest timp am oportunitatea de a-mi explora orizonturile imaginației, navigând cu o mică
goeletă pe marile adânci ale fabulosului. Ajung în larg ori pe tărâmuri neumblate, mă rup de realitate
transfigurând totul prin prisma propriei mele perspective, visându-mă filosoafa. Hilar. Ba chiar la
conștientizarea acestui fapt, colțul gurii mele nu se poate abține de la a tresari scurt.
-Astherin! Cei doi Asger striga de parcă ar fi ultima lor suflare, scoțându-mă din mrejele
abstracției stelare. Două perechi de ochi mari, rotunzi, mă privesc cu perplexitate, iar înainte să
realizez, mâna îmi este cuprinsă de cea a Maviei, care mă ghidează într-o liniște apăsătoare spre o
zonă neexplorată a craterului.
189
Ceva clar s-a întâmplat. Scanez zona, căutând sursa acestui entuziasm haotic al celor doi, dar niciun
alt om nu se află pe o rază de mai bine de 5 kilometri. Ce să fie? Mica mea investigație este
întreruptă. Ne oprim în dreptul unui masiv de sare, conform datelor furnizate de cipul meu. Aceasta
oprire aduce o cascadă de cuvinte fără sens pe buzele lui Osmond:
- Așa ceva...ai văzut? nu...nu, nu, nu...e suspicios? Ori e magic! Crezi? Eu nu cred...Dar cum?
Ușa... O, Doamne! E din viitor, de fapt sunt...priveliștea e din viitor, ele sunt mai multe, dar probabil
tot de acolo vin! O, da! Minunat...mirific, extraordinar , u-lu-i-tor! răsufla micul Asger, accentuând
cu un strigat individual fiecare silabă a ultimului cuvânt. Mă privește în ochi cu fascinație și speranța
covârșitoare, dar nici măcăr trecute prin cele mai sofisticate programe de decriptare, cuvintele lui nu
își găsesc sensul. Mavia râde, ochii ei descriind un arc perfect în lungul imediatului dedesubt al
pleoapelor sale:
-Arată-i, nătăflețule! Nu o mai ține în suspans! și își înclină ușor capul în direcția masivului
de sare.
Supunându-se dorinței surorii sale, Osmond se îndreaptă în salturi vioaie spre peretele
impunător, iar mai apoi împinge o infimă porțiune din suprafața sa în interior. Succesiva unui zgomot
puternic, deschiderea unei uși solide dezvăluie o încăpere de dimensiuni medii, conturată de o lumină
caldă, difuză.
-Încă nu am intrat, am dorit să te avem cu noi, afirma glasul dulce al Maviei.
Pătrundem în camera cu pași sfiosi, dar dușumeaua scârțâie chiar și la apăsarea fină a
ascestora. Lemnul nu se mai folosește în construcții de câteva milenii pe Quenlandesse, ceea ce mă
face să cred că ne aflăm într-un loc plin de istorie. Pe rafturi realizate din același material stau
cuminți o sumedenie de adunături de foi de lemn extrem de subțiri, în interiorul cărora se regăsesc
descrieri ale unor acțiuni ori peisaje, după cum am observat studiindu-le, iar în străfundul camerei o
mulțime de imagini pe un material pe care nu-l identific ca fiind cunoscut. Curios...
-Adunături de foi subțiri de lemn?! aud vocea puternica a lui Osmond.
<<Cu mult timp în urmă, pe ,,Planeta Albastră'',ori Pământ, cum alții obișnuiesc să-i spună, trăiau
miliarde de oameni. Ființe minunate, ale căror trăiri au loc cu o intensitate emoțională de nedescris.
Unii dintre ei sunt numiți artiști, îsi exprimau iubirea și dragostea față de diferite forme ale
universului prin pictura, muzică ori...literatură. Tablourile sunt cu adevarat portale spre o lume
euforică, al cărei nume este caligrafiat chiar și de către zeități. O,vai! Și cărțile ...Ah, maiestre
broderii de emoții umane și gânduri lăuntrice desfășurate pe fundalul unui refugiu idilic, pe pagini
190
goale, fără limite, fără orizonturi, unde scriitorii construiesc lumi, povești dramatice, comedii,
romanțe, ori aventuri eroice, ilustrând caractere excepționale. În interiorul fiecărui suflet sălăsluiește,
de fapt, un artist, ce, chiar și ascunzându-se de ochii lumii, trebuie hrănit, cerând cu ardoare frumos,
cerând arta.
După ce au trecut ani și ani, iar factorul evolutiv și-a spus cuvântul, a apărut tehnologia, ce
acaparează atenția oamenilor, pentru ca mai apoi expresivitatea artistică să pălească în fața acesteia în
ochii multora. La un moment dat, aceasta cuprinde Pământul și...ei bine...este necesară o măsură
drastică. Omenirea, așadar, după discutabile acorduri, s-a împărțit în două: cea care va încorpora
tehnologia în totalitate, care și-a găsit reședința aici, pe Roven736, și cea simplă, ce își continua viața
pe ,,Planeta Albastră''. Am fost special selectați, două milioane de oameni ce promit coexistența
absolută cu nivele înalte ale tehnologiei, pe când aceasta își găsește sfârșitul pe planeta lor. Pământul
nu mai putea suporta poluarea, murea încet, dar o astfel de planetă, ce vibrează cu viața din lăuntru,
era inadmisibil să fie distrusă, așa că a început un masiv proiect de ecologizare spre restabilirea
bunei-stării acesteia. Când am venit aici, multe s-au schimbat...multe au dispărut datorită acestei
tehnologii care a devenit o parte din noi. Totuși, spre bucuria ultimelor pete de culoare ce sunt
absorbite de pânza sufletului nostru cu o repeziciune instigatoare, estompându-se cu fiecare
regenerare, am păstrat evidențe ale existenței semenilor noștri într-o cameră ascunsă în regiunea sud-
vestică a Roven-ului. Tu...tu, copil frumos, să fii diferit... Fii special, fii artist, salvează-te măcar pe
tine de această monotonie confortabilă, se poate! Se...poate?!Ah... baliverne graiesc...Somn ușor!>>.
Îmi aduc aminte cum o lacrimă caldă, dulce, se scurge cu nerușinare pe obrazul fin al mult-
iubitei mele mentore. O legendă, un basm sau un adevăr sinuos? Era aceasta o reticență din partea
Shayei? Cuvinte simple alcătuind o magnifică istorie, rostite de o deosebită posesoare a darului
ințelepciunii. O confesiune ascunsă în valul magic al nopții, destăinuită unui copil cu ochii închiși?
Scurgându-se din lăuntricul gândurilor mele, cuvintele, grele, îmi picura pe vârful limbii,
contradictoriu legilor ce definesc timpul, așteptând să satisfacă setea de răspunsuri a presupușilor
mei interlocutori, dar aleg să mă înec cu ele, dându-le răgaz să-și demonstreze viabilitatea.
Cu promisiunea reîntoarcerii, părăsim micuța încăpere, întrebările copiilor Asger rămânând fără
răspuns, atârnând grele de soarele ce alunecă încet spre pragul lumii. Confuzia dăltuită în ochii lor
mă frământă, dat fiind faptul că aș putea deține cheia destinată eliberării lor din lanțurile
necunoscutului interogativ. Cum Shaye s-a regenerat la vârsta de 700 de ani, iar memoriile sale au
191
fost lăsate în plutire, nu mă poate ajuta. Simțământul stăruitor și neînțeles al acestei memorii
spontane avea, așadar, să-și contureze măsura adevărului în fața unui singur om, Zeth-Copelin Hayes.
Numai imaginându-mă pășind în palatul Brendlar sau întâlnindu-l pe Înțelept, și fiori de
gheață, topiți de valuri de foc într-o ciclicitate lugubră spiralează în jurul mădularelor mele. În pofida
precipitațiilor mele emoționale, această vizită a devenit o condiție sine qua non a planurilor mele
viitoare, acestei hotărâri fiind martora doar lumina ce picura de pe primele stele ale nopții precedente
. Totuși, după numai câteva ceasuri, iată-mă. Stau în fața impunătorului monument ce cuprinde între
zidurile sale de marmură mai bine de 6 milenii, făcând față în perspectiva duratei în ceea ce privește
expresivitatea arhitecturală a frumosului prin cele mai fine detalii ale pereților masivi, ale coloanelor
somptuoase, ale acoperișului de un verde-albăstrui, ale ușilor, ori ale ferestrelor protejate de perdelele
de un pembe intens.
Nici nu realizez traversarea coridorului și pătrund într-o nerușinată plutire, asemeni unei
năluci, în camera tronului. Zeth-Copelin însuși, liderul Quenlandesse-ului, mi se arată în fața ochilor,
întorcându-se pentru a face cunoștință cu ființa ce își permite a deranja. Doi ochi mici de un albastru
intens, electrizant, ca și cum ar fi captat toate fulgerele ce-au brăzdat vreodată cerul, mă privesc cu o
căldură contrastantă, oferindu-mi o primire cordială. Atât de limpezi...se poate citi în ei. Un om
erudit, experimentat, blând, ce indibutabil dă dovadă de filotimie, un adevărat conducator. Brusc,
glasul sau puternic, ușor dojenitor, rupe liniștea:
- Aș putea eu a te ajuta în vreun fel, copilă?
Tresar. O ușurare extatică. Un vârf de limbă de un trandafiriu intens țâșnește afară, izbucnind,
trecându-mi peste buze și dispărând din nou. Astfel, îmi pregătesc discursul, reproducând într-un ritm
alert, printre respirații zgomotoase, întocmai povestea cândva destăinuită de către adorata mea
mentora, Shaye, dar și povestea descoperirii camerei ce a declanșat amintirea ei. Toate semnele de
întrebare cauzate de această presupusă confesiune își croiesc, de asemenea, drum în lumea exterioară
sub forma unui rău de cuvinte, în care, spre marea mea surpriză și bucurie, Înțeleptul înoată lin, fără
dificultate.
-Ei bine, nu mai găsesc de cuviință a tăinui acest secret față de tine, așa că îți voi spune drept.
Neasemănându-se fantasmagoricului, acest adevăr văd că a ieșit la suprafață că apa prin crăpăturile
stâncilor...Așadar, copila, adevăr a grăit ea. Și mare.bucurie mi-ai adus astăzi căci dezvăluirea
locației acestei încăperi de secole este încercată, în van...Acolo au fost închise nu numai hărții, dar și
sentimente ce se diminuează ireversibil cu fiecare regenerare a rovenienilor, iar acest lucru începe a
192
se vedea. Un leac pentru transformarea noastră în ființe fără suflet sper a fi eliberarea acestei arte
străvechi spre a fi cunoscută de locuitorii Quenlandesse-ului. A mea recunoștință o ofer ție și
prietenilor tăi, căci altceva nu am a vă da.
Surprinzator. Trist. Extraordinar. Respirația îmi e apăsată de profunda bucurie pe care o simt, iar
cuvintele îmi sunt împinse în adâncuri, dar curiozitatea inundă această ciudată forță, năvălind:
-Ne permiteți, așadar, a cerceta această încăpere, Înalțimea Voastră? implor cu o beautitudine
persuasivă, nutrind speranța unui răspuns afirmativ.
Și iată că mă regăsesc din nou în micuța încăpere a cărei istorie se dovedește a fi viabilă.
Osmond și Mavia sunt cu mine, încă pălăvrăgind despre cum le-am putut ascunde această scânteie a
memoriei, calomniindu-mă printre râsete suave, molipsitoare. Micul Asger se holbează la un tablou
de Picasso, alternând în oferirea atenției cu unul de Van Gogh. Sora lui este absorbită de o
''romanță'', în care, dupa spusele lui Zeth,<<este transmisă o paletă diversificată de sentimente, stări,
gânduri, emoții, aparținând toate esteticii frumosului, puțin hiperbolizate însă, dintre care cea mai
importantă este iubirea, ce nu poate fi supusă unui asemenea proces întrucât orizonturile sale se
estompează doar la marginile universului. O legatură inexplicabilă și totuși logică stabilită între
ființele umane. O emoție atât de benefică, atât de covârșitoare, încât cuvintele nu o pot descrie nici pe
jumatate.>>. În timp ce studiez operele, realizez că am simțit astfel de lucuri, dar totul pare să se
desfășoare la o intensitate emoțională mai impunătoare decât cea cunoscută noua aici, idee
confirmată de Înțeleptul Hayes.
În timp, vizite succesive în acest refugiu idilic își fac apariția inevitabil în programul meu.
Citind, admirând tablouri, râzând și evoluând pe mai multe planuri ale gândirii , am reușit să-mi
updatez software-ul la un nivel unic pe Roven736, la fel ca Mavia și Osmond. Ne-am scufundat în
această aventură accidental, dar acum pare un cilibiu joc al fatumului, menit să ajute locuitorii
planetei și să întărească prietenia noastră într-un mod nemaivăzut. În cele 6 luni de la dezvăluirea
conținutului camerei am observat progrese extraordinare în ceea ce îi privește pe ceilalți rovenieni.
Totul e învăluit de...frumos. Am reușit, într-adevăr, să îi salvăm de la crepusculul emoțional ce
indubitabil ne aștepta și pe noi dacă acea vizită la craterul Anwar nu ar fi luat loc.
Labirintul de întuneric se destrăma, apar forme apropiate și departate pe sticla groasă a capsulei
mele, iar în punctul cel mai înalt al cerului marginile norilor pufoși dobândesc o culoare caldă,
întrerupându-mi contemplarea târzie. Sunt încă impresionată de mareția sentimentelor, a artei.
Dorința de a cunoaște mai mult despre planeta încă vie a strămoșilor noștri se înfiripa cu înflăcărare
193
în gândurile mele. Mă gândesc...că voi face o escapada pe Planeta Albastra! Cum și când...voi vedea!
Asemeni unui copil ce se bucura de extazul unei idei izvorâte din abis, neîndrăznind să-și închipuie
complicațiile, pericolele ori absurditățile malițioase ale acesteia, mă bucur. Pentru moment, ideea este
de ajuns, este indistructibilă. Le comunic totul lui Osmond, Maviei și lui Zeth. Ne vom întâlni cu
Rohana-Brylee de pe Mestrique, sora ascetică a Înțeleptului, pentru stabilirea parametrilor acestei
expediții grandioase ce și-a obținut acordul.
Astfel, iată-ne. Trei prieteni îndreptându-se spre un necunoscut familiar. Torentele de lecturi au
conturat în mințile noastre această lume, dar instinctul îmi spune că va depăși orice închipuire .
Roven736 se zărește departe, foarte departe în urma noastră. Ne îndreptăm spre un nou ținut, spre
ceva ce va însemna oare mai mult decât o simplă expediție? Ce loc minunat trebuie să fie această
lume...Unde unde totul are sens, are viața, unde iubirea și iertarea învăluie sufletele firave ale acestor
ființe umane...ce poate fi mai frumos?
Acum realizez, admirând comete... bucuria și entuziasmul provocate de zărirea unui astfel de
astru rămân, pentru totdeauna, încapsulate în minte, în suflet, în micul nostru refugiu psihologic chiar
și după acestea se fac nevăzute în oceanele de întuneric. Oamenii de pe ,,Planeta Albastră" îmi
seamănă unor comete. Ei trec mai departe, se muta din acea viață pământeană, dar lasă în urma,
eterne, sentimente vii...ele sunt nemuritoare, ele sunt nemurirea lor, iar acum a noastră, a
rovenienilor.
194
MISTERUL DIN INIMA ORAȘULUI
Miruna Dragomir,clasa a VIII-a
Școala Gimnazială Nr. 56, București
Coordonator: profesor Dimulescu Gabriela
Mă aflam pe străduța ce ducea spre casa unchiului meu. De-abia așteptam să îl văd. Era un
bărbat înalt, slab, cu ochii gri-albăstrui și părul negru. Deși era extrem de serios în mare parte a
timpului, de fiecare dată când ne întâlneam mă făcea să râd și să mă simt bine. De asemenea, mă
ajuta mereu când aveam nevoie și când eram mică, obișnuia să petreacă mult timp cu mine. Mi-a
deschis ușa și m-a îmbrățișat, apoi m-a poftit înăuntru. Am discutat puțin și mi-a spus că are de
rezolvat câteva probleme legate de serviciu. Am stabilit împreună că atunci când va termina, să
mergem în parcul aflat la câteva străduțe distanță. S-a dus în birou, iar eu m-am decis să citesc una
din nenumăratele sale cărți. Mă uitam prin bibliotecă, neștiind ce să aleg, când o copertă maro, de
piele, mi-a atras atenția. Am luat cartea de pe raftul plin și m-am așezat în fotoliul de lângă fereastră.
După ce am studiat cu atenție învelișul cărții, am realizat că nu era o carte obișnuită. Numele
autorului nu era trecut nicăieri. Curioasă, am început să citesc.
,,Vântul bătea puternic în acea zi agitată de mai. Cerul era gri și ploaia torențială inundase deja
străzile acum pustii. Eu eram, probabil, singurul om întreg la minte care cutreiera orașul în plină
furtună. Deși pare greu de crezut, nu-mi era frică. Știam că natura este, de fapt, singurul lucru curat
pe lumea asta. Ploaia nu avea să mă omoare. Nici vântul. În cel mai rău caz puteam să sfârșesc prins
sub trunchiul greu al unui copac doborât de vânt. Dar copacii din acel oraș erau renumiți pentru
rădăcinile lor bine fixate în pământ, trunchiurile lor groase și stabile și ramurile bine prinse de
trunchiuri. Un copac ca acesta putea fi doborât doar cu ajutorul oamenilor sau a unui uragan. Din
fericire pentru mine, niciuna din variante nu era valabilă atunci. Mă îndreptam îngândurat spre
hotelul în care trebuia să ajung. Îmi tot repetam în minte etapele pe care urma să le parcurg în
următoarele ore. Nu puteam să dau greș. Nu aveam voie să las să se întâmple așa ceva. O singură
mișcare greșită ar fi dus la moartea a multor mii de oameni. Ce ar fi urmat nici n-ar mai fi contat.
Când am ajuns în fața hotelului, am mai stat câteva minute pentru a-mi clarifica niște lucruri. Mă
195
antrenasem pentru misiunea asta toată viața așa că știam destul de bine ce am de făcut. Am intrat în
hotel, și așa cum plănuisem, m-am dat drept un călător.
-Bună seara, vă rog din suflet, am nevoie de o cameră, până se mai domolește furtuna. Vă
implor, am venit de departe și nu cunosc pe nimeni în acest oraș. Drumurile sunt închise așa că nu am
unde să mă duc, am spus eu dintr-o suflare. Chiar aveți de gând să lăsați un biet om pe străzi, tocmai
în mijlocul furtunii!?
Cei doi paznici de la intrare, însoțiți de o recepționeră, au venit repede la mine și mi-au oferit
haine uscate și o cheie de la una din camerele hotelului.
-Cum am putea face una ca asta? Nu avem inimi de piatră, mi-a răspuns femeia. Uite, du-te
în cameră acum și când ai să pleci de la hotel, o să-ți plătești și cazarea. Vei avea timp, până atunci,
să iei legătura cu cunoscuții tăi.
I-am mulțumit femeii, apoi unul dintre cei doi bărbați m-a condus până în camera unde urma
să mă prefac că stau. Am așteptat vreo oră, ca să mă asigur că nimeni nu mă suspectează de nimic, și
apoi am coborât pe scările de serviciu, care duceau spre subsolul clădirii. Am reușit să trec
neobservat. Ajuns la subsol, am deschis lacătul ușii cu ajutorul unui clește și am intrat în tunelurile
secrete ale orașului. Era întuneric. Din fericire adusesem cu mine o lanternă și un pachet de chibrituri,
în cazul în care lanterna ar fi pățit ceva. Pășeam încet, cu atenție, înaintând pe culoarul lung aflat
înaintea mea. După vreo jumătate de oră, am reușit să găsesc locul în care trebuia să ajung: subsolul
primăriei, sau, ca să fiu mai exact, inima orașului. După încă vreo jumătate de oră, am dat peste ceea
ce căutam: o bombă cu ceas, ce avea să arunce în aer întreg orașul și tot ce se afla în preajma lui. M-
am așezat lângă ea, mi-am fixat lanterna, astfel încăt să pot vedea ceea ce fac și mi-am pregătit
instrumentele.
Ceasul ticăia, parcă din ce în ce mai repede, încercând să-mi atragă atenția asupra faptului
că nu mai aveam prea mult timp la dispoziție. Ajunsesem în sfârșit la ultimul pas. Tot ce mai trebuia
să fac era să tai firul albastru. Dacă asta nu ar fi funcționat, deși era aproape imposibil, eram nevoit să
tai firul roșu. Mi-am luat foarfeca și, cu mare grijă, am tăiat firul albastru. Ceasul s-a oprit. M-am
ridicat în picioare, mândru de reușita mea, când aud din nou: tic-tac, tic-tac. Am încremenit și am
scăpat lanterna pe jos. S-a oprit brusc așa că a trebuit să iau cumva, prin întuneric, chibriturile. Nu-mi
venea să cred ce tocmai se întâmplase. M-am calmat și mi-am spus că nu-i nicio problemă, tot ce
trebuia să fac era să tai firul roșu. Am aprins unul dintre chibrituri și m-am apropiat de capcana
mortală. Surpriza și groaza ce m-au cuprins în momentul în care am văzut că există două fire roșii nu
196
pot fi descrise în cuvinte. Mai aveam câteva minute. Am apropiat sursa de lumină, cu grijă, de cele
două fire roșii pentru a le putea studia. După vreo două minute, când încă eram extrem de șocat și
bulversat, ceva s-a întâmplat cu unul din fire. Suprafața sa a început să se topeasca încet, lăsând
culoarea originală a firului să se vadă: verde. M-am gândit să las explicațiile pentru mai târziu așa că
am înșfăcat foarfeca repede și am tăiat firul roșu. Ceasul s-a oprit iar. Am rămas neclintit, timp de 20
de minute, pentru a fi sigur că bomba nu se activează din nou. Din fericire, ceasul nu a mai pornit.
Am luat bomba și am ascuns-o cât de bine am putut eu, iar apoi, m-am făcut nevăzut. De atunci, din
acea seară târzie de mai, nimeni n-a mai auzit de călătorul din mijlocul furtunii. Cei care știau despre
bombă, au considerat că întâmplarea a fost o minune, în niciun caz că cineva ar fi reușit să oprească o
bombă cu ceas complicată, aflată într-un labirint de tuneluri. Cei care nu au știut, ei bine, au fost
salvați și ei. Identitatea mea va rămâne în continuare necunoscută, deoarece consider că așa este cel
mai bine.
Notă pentru cititor: singurul lucru de care ar trebui să te temi, este omul, în niciun caz
natura.‖
Aici, cartea se termina. Restul paginilor erau albe. Am rămas o vreme îngândurată, cu
privirea pe fereastră, către cer, care deja se întunecase, apoi am adormit. A doua zi, de dimineață, am
dat buzna în biroul unchiului meu care își bea ceaiul.
- Ai adormit citind, zise el râzând. Mă bucur să văd că lectura te încântă atât de tare.
- Da...Auzi, unde este cartea pe care o aveam eu în brațe când am adormit?
- Cea veche, cu coperți de piele? Am dus-o astăzi la anticariat. Credeam că ai terminat-o.
-Am terminat-o dar...tu ai citit ce scria în ea?
-Nu am apucat, dar acum ai tu ocazia să îmi povestești, mi-a spus zâmbind.
I-am spus toată întâmplarea și a rămas la fel de îngândurat pe cât fusesem și eu.
-Foarte interesant, într-adevăr, a recunoscut el. Îmi pare rău că am dat-o.
-Și mie... Se pare că nu o să aflăm niciodată cine a fost de fapt acest erou.
-Da, așa se pare, spuse el și am putut să îi zăresc în ochi, pentru o fracțiune de secună, o
sclipire.
După trei zile în care m-am tot gândit la carte, adevărul m-a lovit. Eroul din carte era un
bărbat inteligent și curajos care și-a petrecut timpul studiind și cutreierând lumea. Și aceasta era
descrierea perfectă a unchiului meu. Am alergat cât de repede am putut până la casa lui. Am ciocănit
197
la ușă, dar nu a răspuns nimeni. Am încercat clanța și am constatat că ușa era deschisă. Am intrat, dar
toate lucrurile dispăruseră, iar el plecase, fără să spună nimic.
198
JURNAL DE BORD
Nițescu Ines, clasa a V-a,
Liceul Teoretic „Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Fitcal Maria
Stăm deasupra orașului și așteptăm aterizarea pe Terra. Suntem prima familie de marțieni
veniți să cunoască pământenii după ce s-a stabilit prin roboțelul lor Rover că sunt pașnici și bucuroși
să ne întâmpine. Am tot încercat în anii trecuți să venim la ei, dar nu reușeam să înțelegem limba lor.
Acum avem aparate noi care ne traduc în cască ce zic ei și s-a stabilit să mergem să stăm la o familie
la fel ca noi, să cunoaștem viața lor.
Când am ajuns cu nava spațială pe Terra o mulțime de oameni de toate vârstele s-au strâns în
jurul meu și al părinților mei pentru a ne pune întrebări și pentru a ne atinge ca să vadă daca suntem
cu adevărat existenți. Cu timpul, eu și cu familia mea, am început să înțelegem comportamentul
câtorva pământeni.
Eu sunt Seni și am zece ani în viață pământeană. Ana, fata familiei la care stăm, este un copil
foarte vesel și mă va lua cu ea la scoală să-i cunosc colegii . Pe drum am văzut mulți pământeni de
diferite mărimi și forme. Oamenii sunt foarte palizi faţă de noi și au pe corp firicele mici care stau în
toate direcțiile. Ei îl numesc păr și, din cate îmi povestesc, mulți nu sunt hotărâți ce să facă cu el.
Ana zice că unii oameni încearcă să îl dea jos, îl smulg sau îl taie, iar alții se plâng că nu îl
mai au. Tatăl Anei nu are păr pe cap, dar își dorește, iar pe cel de pe față îl taie în fiecare zi pentru că
nu ii stă bine cu barbă. Sora Anei este mai nehotărâtă, îl smulge pe cel de pe corp, dar se plânge că
cel de pe cap nu crește suficient de mult și e foarte scurt, cu toate că tot ea l-a tăiat cu ceva timp in
urmă. Mă bucur că noi nu avem astfel de firicele, la câte culori văd pe cap la oameni cred că este o
problemă mare cu el.
Acum că am ajuns acasă la ei, o să fac cunoștință cu familia și roboții lor. Pe cel mare l-au
denumit Toto și este un câine. Un fel de robot cu patru picioare la care însă nu poți schimba părțile și
pe care nu îl poți programa să facă ce dorești. Înțeleg că își alege singur un stăpân și dă mult din
coadă. Nici aceasta nu se poate programa să nu dărâme obiectele când e vesel. Ana a reușit să îl
199
programeze să aducă mingea când o aruncă, să vină când îl cheamă și să stea cu picioarele în sus
când vrea sa fie scărpinat. Această comandă este pentru distracție, zic ei.
Al doilea robot este o mâncare de jucărie. Ana zice că este un pește auriu și nu îl mănâncă
pentru că este la ei de multe luni. Nu înțeleg de ce unii pești se mănâncă iar alții se consideră parte
din familie. Mie, cel auriu, chiar mi se pare gustos la cât de strălucitor este. Am văzut însă în ecranul
lor de pe perete alți oameni care au porci ca animale de companie, iar seara oamenii au mâncat o
mâncare din carne de porc. Nu știu dacă să gust sau nu și eu din ea, bine că mai am pastile de pe
navă cu mâncare de la noi .
Am fost cu ei să iau pâine și am văzut cum se face acest produs. Înțeleg că se mănâncă, dar
nu văd de ce trebuie să se joace brutarul cu plastilina aceea și să facă atâtea forme când are același
gust. Multe meserii sunt diferite la ei și am înțeles ca pompierii îneacă focul, doctorii repară corpurile
persoanelor, actorii spun minciuni și sunt plătiți , bucătarii omoară alimentele, cântăreții vorbesc in
rime, poliția pedepsește oamenii răi iar sportivii de cele mai multe ori aleargă după o minge .
Pe drum spre școală am văzut câțiva copii care mergeau pe motociclete de jucărie cu două
roți, fără motor și foarte subțiri. Se numesc biciclete și m-au convins și pe mine să încerc, dar e
foarte greu să stai în echilibru dacă nu dai din picioare. Am înțeles că sunt mai multe variante, unele
fără scaun, care se numesc trotinete, și altele fără cadru și cu mai multe roți, care se numesc role.
Ana îmi promite să stăm după ore in parc, să ne jucăm cu ele și sunt foarte încantată să văd cum își
petrec copiii lor timpul.
La școală am avut program de învățat, pauză și iar program de învățat. Persoana care intră în
clasă îi învață pe cei mici de pe niște foi pe care le despoaie din copaci, tăiate foarte subțire. Se
numesc cărți și au culori multe, dar nu se mișcă. Sunt un fel de tablete, dar trebuie să dai pagina
mutând foaia, nu doar apăsând. Matematica a fost distractivă, deoarece seamănă cu ce facem noi la
școală, dar la limba romană am întâlnit ceva diferit. Ei scriu fraze care se termină cu sunete
asemănătoare, le pun una sub alta și, la sfârșit, această așezare se numește poezie. Acolo nu spui că
cerul are culoarea B562 și are ici colo nori 125, ci că este cerul senin și cu nori albi de argint.
Materia pe care o studiam a doua oră era istoria. Pe Marte eram chiar foarte bună la istorie. Știam
când avuseseră loc toate războaiele între extratereștri, toate descoperirile marțienilor și absolut tot ce
trebuia cunoscut despre planeta mea natala privind evoluția ei.
Brusc, un sunet ca de alarmă i-a înveselit pe puii de om, unul dintre ei a zis cu voce tare
"Pauza!", și am priceput că, atunci când se aude acest sunet, se oprește ora. Preferata mea s-a dovedit
200
a fi cea de-a treia oră din program, informatica. Începuse să-mi placă de la primele minute, căci se
asemăna mult cu orele noastre. Ultima materie a fost desenul și profesoara ne-a pus să ne desenăm
familia. La această materie folosești bucăți mici de copac cu culoare în mijloc pe care o întinzi pe
hârtie. Aceasta semăna cu cea de la carte dar era mai groasa. A fost simplu să desenez folosind verde
și negru. Oamenii folosesc însă multe culori la uniformele lor când își desenează familia.
Uniforma lor la școală este la fel dar, pe stradă, au tot felul de culori și materiale. Mi se pare
ciudat că nu toate sunt făcute să țină de cald sau să te protejeze ci unele au rol de a te face să arăți mai
frumos. Cred că o să schimb și eu uniforma aceasta cu un tricou portocaliu. Nu înțeleg de ce, dar mă
face să mă simt mai veselă. Aceștia și-au luat la revedere de la profesor și au ieșit fericiți din sală.
După ore am fost să ne dăm in leagăne și pe tobogan și, cu toate că nu au pic de tehnologie in
ele, este foarte distractiv să fugi cu copiii și să aluneci pe acea pantă colorată. A fost un joc la care se
tot striga "plimbă ursul" dar, cât am stat și m-am uitat la ei, nu am văzut acest animal. Sper să nu îl
aducă în parc pentru că, din ce am citit pe calculatoarele lor, este foarte mare și fioros. Nu înțeleg de
ce copiii erau așa bucuroși când se ascundeau și strigau către cel rămas lângă un pom să îl plimbe,
dar cum pleca de lângă copac, cum ieșeau din ascunzătoare și fugeau la copac. Cred că erau bucuroși
că nu apuca să aducă ursul.
În parc am văzut câțiva copii care mâncau plastilina făcută de brutar, dar aceasta era foarte
subțire și împletită, era diferită de pâine, dar când am gustat am văzut că este interesantă. Mâncarea
lor are multe culori și forme, este foarte diferită de pastilele noastre, iar oamenii petrec mult timp
pregătind-o. Am fost convinsă să încerc și o gheață colorată care trebuie mâncată repede. Cel mai
des ei mănâncă aceasta gheață când este cald, dar Ana zice ca o poți mânca și iarna dacă stai in casă.
La această mâncare oamenii nu mai folosesc dinții pentru a mușca, ci doar limba pentru a o topi până
o înghiți. Este cea mai bună mâncare a lor, dar părinții insistă că nu avem voie multă pentru că ne
îmbolnăvim.
Într-o zi, la școală, am observat că toți colegii mei aveau ochii pe jumătate închiși, tremurau,
strănutau , făceau sunete zgomotoase și aveau fețele mai albe ca de obicei. Ei îmi spuneau că se aud
sunetele acelea pentru că tușeau puternic. Începusem să cred că sărăcuții sufereau de o boală
cumplită. Pe drum am început să tremur de frig și să fac aceleași sunete zgomotoase pe care le
auzisem la școală. Mă îngrijoram observând că pielea mea capătă o culoare mai deschisă. Deodată
am fugit cât am putut de repede către casă. Când am ajuns i-am povestit mamei cum mă simțeam și
ea a crezut că aveam spilarită, o boală a extratereștrilor ce iți cauzează halucinații, ți-e frig și faci
201
precum un mundubuc. Mama a căutat într-o carte despre boli ale extratereștrilor. Ea presupunea ca aș
putea avea o boală care se numea cranuzeală și care te face să te simți de parcă te-ai fi dat peste cap
cu nava spațială de prea multe ori. Din fericire, nu sufeream de cranuzeală, însă mama nu a găsit nici
măcar o boală care să semene cu ce aveam eu. M-am sfătuit cu mama și cel mai bun lucru de făcut
era să lipsesc de la școală o zi. Am aflat cum colegii meu au fost la omul care repară corpul și au
primit siropuri si pastile ca cele de hrană ale noastre și apoi s-au făcut bine. Am fost și eu, dar
doctorul a fost uimit, că eu aveam temperatura foarte joasă față de ei și a presupus că acest lucru se
întâmpla deoarece Marte este mai depărtat de Soare.
Timpul petrecut pe Terra a trecut repede și a venit momentul să îmi iau la revedere de la
oameni. Am discutat cu Ana și o să îi trimit mesaje electronice către satelitul lor ce se învârte în
spațiu pe lângă Pământ și care le trimite lor imagini către ecranele din perete.
Oamenii sunt cele mai ciudate și istețe creaturi de pe planeta Pământ. Ei au inventat materiale
cu găuri de diferite mărimi prin care își bagă membrele pentru a-și acoperi corpul, își plantează
lanurile de grâu în parcările noastre pentru navetele spațiale, ne filmează și ne prezintă la televizor
când ne conducem navele spațiale și nu se teleportează niciodată.
Acestea au fost lucrurile pe care le-am învățat despre ei și sper ca, în scurt timp, să poată veni
și oamenii la noi. Când opriți pe Pământ în lanurile de grâu în călătoriile voastre către Soare încercați
înghețata de vanilie cu caramel... mâncarea aceasta are un farmec special și o găsiți ușor. Spuneți "vă
rog" când o solicitați la magazine și oamenii o să fie prietenoși.
202
PASĂREA DE LA MIAZĂ-ZI
Stoica Anita Ioana, clasa a VI-a
Școala Gimnazială „Adrian Păunescu” din Bucureşti
Coordonator: profesor Radu Emilia
Această poveste despre doi copii orfani și fără casă este foarte veche, s-a întâmplat în anii
21800, în Amsterdam, Olanda. Voi o să decideți cât de adevărată este. Eu sunt aici doar pentru a duce
mai departe ceva ce s-ar putea să ajungă o legendă.
***
La radio: “Atenţie! O pasăre ucigaşă a scăpat astăzi din Laboratorul Doctorului Wallo…
Acest robot setat pe funcţia “Ucide!” vă poate pune viaţa în pericol. Dacă îl identificaţi, sunaţi la
MM22TT00 pentru a se interveni… Celelalte creaturi evadate din Laboratorul Doctorului Wallo nu
au fost găsite până în prezent… Aceşti roboţi trebuie găsiţi…”
***
-Myrthe! se auzi o voce de băiat pe strada Nes Myrthe.
-Niek?! se mai auzi încă o voce, de data aceasta, de fată.
O fată cu păr lung și negru, ochi albaștri și pistrui apăru după colț, dând cu ochii de fratele ei
mai mic, un băiețel de vreo opt ani, mărunțel, care arăta aproape la fel ca sora lui, numai că avea
părul scurt și ochii verzi.
-Myrthe! spuse Niek, chiuind de fericire.
-Hei, zise ea, zâmbind. Am găsit ceva ce s-ar putea să-ți placă, adăugă ea, scoțând la iveală o
bucată de hârtie peste care se așternuseră anii.
Niek dădu să o ia, însă Myrthe îl opri.
-Ai grijă! E o hartă și este foarte veche și fragilă, spuse ea, despăturind foaia și arătându-i lui
Niek un desen ciudat.
-Astea sunt... începu băiatul, dar se opri. Nu înțelegea. Astea sunt două străzi. Le-ai desenat
tu? întrebă el, uitându-se cu ochi mari la sora lui.
203
-Nu, nu le-am desenat eu. De unde să fac rost de creioane? se rățoi ea la fratele ei. Oricum,
vezi linia asta roșie?
-Da, răspunse Niek.
-E o săgeată care, dacă o urmăm, ne va duce la o comoară, explică ea, observând privirea
întrebătoare a băiatului.
-O...o comoară… repetă acesta, parcă în transă.
Dar încă era suspicios, așa că mai studie harta preț de câteva secunde. Într-un final, își ridică
privirea plină de groază spre sora lui.
-Myrthe! șopti el, tremurând. Uită-te!... Uită-te din nou la hartă!...
Myrthe nu pricepea de ce era Niek așa speriat de o bucată de hârtie. Se uită, așadar, la hartă,
căutând cu privirea ceva neobișnuit. Apoi i-a picat fisa.
Cele două străzi ilustrate erau străzi din Amsterdam. Una din ele, strada Nes, era exact cea pe
care se aflau ei. Cealaltă, în schimb, îi era necunoscută lui Myrthe. Dar nu asta conta. Ideea era că pe
strada Nes erau desenate două siluete, una dintre ele, a unei fete de doisprezece ani, cu părul negru,
iar a doua, a unui băiat de opt ani, care stătea stupefiat cu o hartă în mână.
Sub cele două siluete scria clar, cu litere de tipar: ―FRAȚII BARNHART‖.
-Aceia, zise Niek, suntem...
-Noi, încheie Myrthe.
Cei doi își schimbară priviri pline de spaimă.
***
-Ești sigură că e OK ce facem?
-Nu, dar merită să încercăm!
Myrthe și Niek Barnhart își croiau drum prin întunericul de pe strada Nes. Niek era mort de
frică, dar Myrthe, chiar dacă se temea și ea, nu lăsa să se vadă.
-Ai înnebunit, mormăi băiatul, încruntându-se.
Myrthe se mulțumi să dea ochii peste cap. În sfârșit, ceva palpitant, interesant, o aventură
chiar, iar Niek era gata să meargă să se culce în casa lor improvizată din carton.
-Știi măcar unde mergem? Sau ce căutăm? Sau cum merge blestemăția aia de hartă?
Niek dădea înainte cu întrebările, dar chiar când Myrthe era gata să îl facă să tacă, au auzit un
cântec ciudat, strident, au văzut amândoi o pată albastră, iar la sfârșit, întuneric.
***
204
Myrthe se trezi în următoarea dimineață tremurând – nu de frig, ci de spaimă.
―Totul a fost un vis. Tot ce-am văzut a fost doar un vis.‖ Își spunea asta întruna. Nu o ajuta
însă.
Abia apoi și-a dat seama că locul în care se afla numai Amsterdam nu era. Stătea întinsă pe un
petic de iarbă verde. În jurul ei erau stânci joase, ascuțite. Myrthe strâmbă din nas. Aveau un fel de
mâzgă verde pe ele.
-Niek! își zise ea, dintr-odată. Unde-i Niek?!
Se ridică în picioare, disperată.
-Niek! Niek! striga în timp ce alerga pe lângă diverse lucruri ciudate – gropi adânci și
întunecate, lacuri cu apă neagră, dar prin care puteai vedea remarcabil de bine peștii morți.
La un moment dat, Myrthe se opri în fața unui luminiș. La baza unui copac stătea corpul lui
Niek, inert. Hainele lui erau pline de sânge, iar el avea fața palidă.
-Nu, șopti Myrthe. Nu, nu, nu, nu! Nu se poate! Nu cred! Nu pot să cred!
Alergă la trupul fratelui ei, acum mort. Începu să plângă. ―Dacă nu aș fi venit eu cu ideea aia
stupidă!‖, se gândi ea, ―Niek ar fi fost viu...‖
Dar acum nu mai putea face nimic. Fratele ei mai mic era mort și ea trebuia să accepte
realitatea. Oricum știa că avea să moară și ea. Îl voi revedea pe Niek curând.
Luă corpul fratelui ei și îl duse în locul cu iarbă în care ea se trezise. Puse lângă el niște flori
ciudate pe care le găsi în apropiere și plecă să exploreze ceea ce părea a fi o insulă.
Nu după mult timp, văzu o pasăre albastră cocoțată într-un copac. Era un fel de combinație
între un păun mai mic și o pupăză, dar era destul de frumoasă. Pasărea necunoscută îi zâmbi lui
Myrthe.
―Chestia aia are dinți‖, se minună Myrthe. ―Și poate zâmbi. Înfiorător, dar minunat.‖
-Salutări, Myrthe Barnhart! spuse Pasărea. Îți urez bun-venit pe Tărâmul de la Miază-Zi.
-Oh... salut ! răspunse fata. Tu... tu cine ești? Ce ești?
Pasărea răse – un râs straniu și ascuțit precum lama unei săbii.
-Nu este evident? răspunse Pasărea. Eu sunt Pasărea de la Miază-Zi, cea care protejează acest
loc și care are grijă ca amenințările precum tu și Niek să dispăreți.
Când termină de vorbit, Pasărea schiță un zâmbet răutăcios. Myrthe își dădu imediat seama
cine îl omorâse pe Niek.
205
-Amenințări? se răsti ea la Pasăre. Eu nu aș răni pe nimeni, pe când tu, Pasăre nebună, mi-ai
omorât fratele care nu ar fi făcut rău nici unei muște!
Pasărea de la Miază-Zi oftă. Pentru ceva așa de diferit de o ființă umană, e greu de crezut că
ea (sau el?) se comporta exact ca un om.
- Fetiță prostuță ce ești ! zise aceasta. Ai găsit harta către Tărâmul de la Miază-Zi. Normal că
reprezinți o amenințare. Planurile noastre ar putea fi dezvăluite.
-Adică vrei să mă omori? rosti Myrthe, îngrozită.
-Da, dar întâi îți voi îndeplini o dorință, zise Pasărea. Nu sunt chiar așa de rea.
Zâmbi strâmb. Fata se hotărî că merită să încerce să își pună o dorință, fie și unei păsări
nebune și ucigașe.
-Îmi...îmi doresc să-mi mai văd, măcar o dată, fratele, zise Myrthe.
-Prea bine, zise Pasărea, apropie-te!
Myrthe făcu întocmai. Se apropie privind cum Pasărea își deschidea gura perntru a îndeplini
dorința. Fetița de doisprezece ani își dădu însă prea târziu seama de ce avea să se întâmple.
Cântecul... Pata albastră... Întuneric...
***
Ceva îi apăsa pieptul. Nu simțea că doarme, nici că era vie sau că a murit. Nu se simțea bine
sau rău. Simțea doar că dorința i se va îndeplini curând, foarte curând.
Lui Myrthe îi treceau tot felul de gânduri prin cap.‖Trebuie să mă trezesc. Dar... cum rămâne
cu Niek? Trebuie să aflu unde e...‖
La un moment dat, fata auzi un bâzâit scurt, și o altă voce îi sună în minte –vocea Păsării:
―Uită-te la tine, la ce ți-ai făcut cu mâna ta ! zise aceasta. Cum credeai că vei putea să îți vezi
fratele? Poate sperai că îl voi trezi din morți?! Credeam că erai mai inteligentă de atât. Acum cazi în
întuneric, de la nimic, prin nimic, către nimic... Da, am spus către nimic, nu către Niek. Sper că nu
credeai că eu chiar te voi ajuta să îl vezi. Oricum, bănuiesc că meriți să-mi cunoști planurile, având în
vedere că ești aproape moartă. Pe acea insulă, numită Tarâmul de la Miază-Zi, după cum bine știi,
sunt multe creaturi ca mine. Corcituri. animale magice și nedorite, tânjind după răzbunare. Voi, copiii
creduli, dar cât de cât inteligenți, sunteți exact ceea ce ne trebuie pentru a ne lua puterile necesare
distrugerii rasei voastre pline de greșeli. Găurile pe care probabil le-ai văzut erau drumurile noastre
către Lumea Voastră, a oamenilor. Recunosc faptul că eu am făcut în așa fel încât să găsești harta – și
ha!, ai mușcat momeala. Mâzga pe care ai văzut-o pe stânci însemna că mai aveam nevoie de suflete
206
ale muritorilor ca voi –de preferință copii-, sufletele lor reprezintă un combustibil magic minunat, să
știi. Lacurile negre erau doar de decor. Peștii, însă, erau adevărați. Dar n-am timp să-ți povestesc mai
mult, având în vedere că în câteva secunde nu vei mai exista.
Acum, la revedere, mai am copii de păcălit!‖
207
DUELUL
Elev: Rădulea Adrian Gabriel, Clasa a VII-a
Școala Gimnazială „Adrian Păunescu” , Bucureşti
Coordonator: profesor Radu Emilia
În anul 2079, eu, Andrew Carlstone, eram entuziasmat de apariţia unui nou joc video,
―Duelul‖.
În cadrul conferinţei ―Etherium Games‖ au fost spuse câteva lucruri noi legate de acest joc
video, dar şi de betaTesteri (cei ce puteau testa jocul înainte de apariţia lui pe piaţă).
Am reuşit să ajung la această conferinţă datorită locului meu de muncă (speram să fie şansa
mea): sunt reporter la IGN, o mare firmă ce se ocupa cu ştiri noi de pe piaţa electronicelor.
Primul lucru pe care l-am făcut în paralel cu jobul meu a fost să mă înscriu la tombola pentru
alegerea betaTesterilor.
Următorul lucru a fost să îi iau un interviu creatorului jocului, Masashi Yamauchi, care va fi
prezent aproape continuu în jocul său sub masca unui personaj misterios ce poartă o robă de culoare
violet; acest personaj va transmite instrucţiunile pentru diferitele misiuni ale betaTesterilor.
Tot de la domnul Masashi Yamauchi am aflat că premiza jocului era de a bate 99 de niveluri,
iar la finalul fiecărui nivel avea să fie o bătălie intensă.
La finalul unei lungi zile de plimbat prin această conferinţă, am primit plăcuta veste că eu voi
fi unul dintre betaTesteri. Împreună cu jocul mi s-a dat şi consola, de fapt, absolut tot pachetul.
Pachetul mai includea o suprafaţă ce emitea raze infraroşii pentru detectarea mişcărilor corpului şi un
mic pliant pe care era scris voltajul emis de cască. Un lucru foarte ciudat era faptul că voltajul care
trecea din cască prin creierul nostru putea fi mai mare de 12000V care ne putea omorî, dar eu am
trecut acest aspect cu vederea...
În sfârşit, puteam juca!
Imediat ce mi-am ―construit‖ personajul am vrut să testez un zvon, adică dacă simţi durerea
personajului tău din joc, aşa ca m-am ―aruncat‖ pe un micuţ deal şi…chiar am simţit durerea
căzăturii!
208
Primul nivel a fost unul de pregatire, un tutorial care mă introducea la diferite mecanici,
precum bara ce îmi arăta vitalitatea sau bara mea de energie.
BetaTestingul a durat o săptămână, ceea ce însemna că cei 80 de jucători au reuşit să ajungă la
nivelul 2 din cele 99.
În prima lună de la lansarea oficială a jocului, cinci sute de milioane de oameni cumpăraseră
acest joc.
Într-o zi ce părea normală, făceam una din misiunile simple pentru a primi o sabie pe nume
―Kusabimaru‖, una dintre cele mai puternice cunoscute. După câştigarea acestei arme am fost
învăluit de o satisfacţie imensă, dar această satisfacţie nu a durat mult. Am intrat în meniul IEŞIRE,
întrucât doream să mă relaxez, când am observat ceva ciudat: butonul de IEŞIRE dispăruse.
Deodată m-am trezit în Piaţa Ashima. În jurul meu erau toţi jucătorii aflaţi online în acel
moment. Peste o sută de milioane de suflete într-o singură piaţă. Cu toţii am auzit o voce care venea
de deasupra noastră. Era vocea lui Masashi Yamauchi.
-Măi, măi, măi! Câţi căţeluşi speriaţi şi prostuţi ! Cred că vă întrebaţi de ce v-am adus pe toţi
aici. Am să fiu cât se poate de direct. Am schimbat câteva reguli şi am introdus altele. După cât aţi
observat, butonul de IEŞIRE nu mai există. Asta e, nu mai puteţi ieşi! Dacă încercaţi să vă daţi jos
casca, curentul electic ce vă trimite stimulii dureroşi, cât şi stimulii de foame sau sete vă va prăji
creierul la propriu!
După auzirea acestor cuvinte, o fată ce stătea în faţa mea a încercat să îşi dea jos casca, dar a
ajuns să fie prima victimă a lui Yamauchi.
-Vedeţi ce păţiţi, dragilor?! Sper să vă acomodaţi cu noul set de reguli. Dacă nu o faceţi, ştiţi
şi voi… Muriţi! Ha, ha, ha, la revedere, dragilor! A! Era să uit! Dacă sunteţi ucişi în joc, muriţi şi în
viaţa reală!
-Aşadar suntem închişi în joc. Nu mai putem ieşi, iar, dacă vom încerca, vom muri înainte de
a avea vreo şansă, au spus uluiţi câţiva dintre noi.
Mi-am spus:
―Captiv în lumea jocului! Tehnologia poate să ucidă!‖
209
MARTE-JURNAL
Elena Diana Nedelcu , Clasa – a VII-a
Școala Gimnazială „Pia Brătianu”, București
Coordonator:profesor Sibișeanu Corina
Poate ați citit într-o revistă de creație literară pentru copii jurnalul prietenului meu, Marțianul,
în care vorbea despre experiența lui pe Pământ. Dacă nu, vă invit să o faceți, a fost o povestire atât de
bună încât a fost imediat selectată și propusă pentru publicare1. Eu nu pierd timpul acum repovestind
ce a văzut el pe Terra, vreau să vă spun aventurile mele pe planeta lui, a Marțianului. Căci, da, a
trebuit să-i întorc vizita. Eu și Marty (așa îmi place să-l alint) am rămas așa buni prieteni, parcă ne
cunoșteam de o viață (pământeană sau nu), încât trebuia să-l mai văd. Mi-a luat ceva timp să îmi
conving părinții, se temeau că nava cu care trebuia să călătoresc nu era suficient de bine verificată,
dar am reușit. Și... am mai pierdut ceva timp să scap de sora mea mai mică, și ea voia să vină cu
mine. Mă grăbeam, căci trebuia să ajung acolo vara – când sunt cam 20 de grade Celsius – și nu
iarna, când sunt minus140.
Așadar: iată-mă pe planeta roșie, într-o zi de marți 1. Dacă ați fi citit Terra-jurnalul, adică
poveștile vizitatorului meu, ați fi știut că pe Marte toate zilele sunt numerotate așa: marți1, marți 2...
Ei nu vorbesc nimic de ziua lui Mercur (adică miercuri), ziua lui Venus, ziua lui Saturn etc, ca la noi.
Sunt probabil mai egoiști decât pământenii, totul începe și se termină cu ei. Sau cel puțin așa credeam
până să ajung acolo.
Marty m-a așteptat la Poarta de intrare, având în brațe un costum special pentru vizitatori,
făcut special pentru dimensiunile mele.
- Te va ajuta să respiri fără să depinzi de tuburile alea mari de oxigen pe care le folosiți voi, mi-a
spus în timp ce mă îmbrățișa. Aici atmosfera e mai rarefiată ca la tine acasă și are în compoziție
95% dioxid de carbon.
- Marty, mă uimești, ești așa de tehnic, i-am răspuns surprinsă!
210
Pe Pământ, Marty nu părea așa sigur de el și nici nu vorbea în procente. Poate e forma lui de
a-și ascunde emoția revederii. Nu ne mai văzusem de 2 ani pământești, adică de 1 an marțian. Mult,
oricum, deci avea dreptate să fie emoționat.
- Și, fii atentă, continuă Marty la fel de didactic, aici gravitația la suprafața planetei e cu 63% mai
slabă decât cea a Terrei, ceea ce....
- Știu ce înseamnă, am spus eu, sărind de bucurie mai sus ca niciodată!
- Da, e clar, înseamnă că poți să sari cam de trei ori mai sus decât pe Pământ; asta voiam să spun,
dar se pare că ai descoperit deja.
- Da, e minunat, e mai tare decât în cel mai bun parc de distracții de pe Terra. O să fie o vacanță de
vară pe cinste!
- Da, ai nimerit le fix, tocmai trebuie să plecăm în excursie. Și tu m-ai luat cu tine, îți întorc
invitația! Mergem pe munte, pe...
- Pe Olympus Mons? am întrebat curioasă și încântată să-i arăt că am citit ceva despre planeta lui.
- Da, așa îi spuneți voi; e un munte vulcanic înalt de 21 de kilometri pământești. Avem și noi
munți, vezi bine, căci, deși avem doar 15% din volumul planetei voastre, avem tot cam atât uscat.
Eram din ce în ce mai uimită căci Marty continua să vorbească în procente. Nu mai e
emoție, e altceva. Poate se pregătește să fie ghid interplanetar și face probe cu mine.
- Muntele asta are un diametru de 600 de kilometri...
- Marty, ce e cu toate cifrele astea, mă uimești!
- Aaa, am uitat să-ți spun, sunt în anul de pregătire în ‖martimatică‖, deci văd cifre peste tot!
- Am înțeles, deci nu scap de matematica asta nici aici, pe Marte!
- E peste tot, așa e! Dar, până una alta, hai să intrăm, se apropie furtuna de praf.
Așa era, un vuiet stins începu să se audă din depărtare iar valuri de praf se învârteau încet
în jurul nostru. Nu mai văzusem așa ceva, aș fi stat să admir norii roșiatici, dar Marty mi-a spus că nu
e cea mai bună idee. Așa că am intrat în interiorul planetei, unde locuiesc marțienii, mergând încet
spre casa lui Marty. Totul era foarte bine organizat, aglomerări de cercuri concentrice intersectate de
linii făceau loc pentru casele marțienilor. Toate aveau numere; cu cât înaintai spre centrul planetei, cu
atât erai mai important. Așadar, mi-am spus, aici înăuntru stau toți marțienii, de aceea planeta pare
nelocuită.
211
Familia lui Marty era foarte prietenoasă, m-a primit cu mare bucurie. Fratele lui se ascundea
în spatele părinților, am crezut inițial că e foarte timid. Purta numele Phobos, după numele celei mai
mari luni a planetei Marte.
- Phobos, Luna noastră, va fi la un moment dat dezintegrată de forța gravitațională și transformată
într-un inel ce va înconjura planeta, de aceea ne-am numit copiii așa, în cinstea acestei Luni a
noastră, mi-a spus mama celor doi băieți.
Am mâncat împreună și ne-am pus pe povestit. La un moment dat, am vrut să le dau cadoul
adus de acasă, pregătit special de mama, dar nu l-am mai găsit nicăieri. Probabil că mi l-a luat vântul
când încă eram afară mi-am zis! Am mers la culcare, căci a de dimineață trebuia să plecăm în
excursie. Fratele lui Marty voia să vină cu noi, dar părinții nu l-au lăsat, așa că s-a dus bosumflat în
camera lui. Eu am mai rămas un pic cu Marty să povestim despre misiuni pământești pe planeta lui,
despre Mars Curiosity, din 2012, despre MAVEN, ExoMars, despre stația de orbitare indiană
Mangalayaan.... Dar somnul a venit repede, se pare că pe Marte se doarme foarte bine.
Și iată-ne pregătiți de excursie, eu purtând costumul de aclimatizare marțiană și un rucsac
cu provizii pregătit de mama lui Marty. Nu știu de ce combinația asta mi se părea foarte grea azi, ieri
săream la înălțimi nemaiîntâlnite, azi parcă totul era mai greu. Cred că m-am obișnuit cu gravitația de
pe Marte sau poate sunt emoționată că merg pe cel mai înalt munte din sistemul solar, mi-am spus
resemnată. Nu știu ce era, dar cert era mai greu.
Muntele era ceva deosebit pentru mine: cratere lăsate de lava scursă acum miliarde de ani,
umplute acum de grămezi de praf, soarele mic în zare, de două ori mai mic decât atunci când îl
vedeam de acasă. Eram fascinată. Însă costumul era din ce în ce mai greu, nu știu de ce, mă așteptam
ca fiecare pas să fie mai ușor ca pe Pământ. În fine, probabil sunt obosită, mi-am spus, și am
continuat drumul.
Ne-am așezat cu toții să ne odihnim în Valea roșie. Marty povestea tot timpul, zeci de
procente apăreau în conversație, firește. Mi-am deschis puțin gluga costumului să mă relaxez. Și când
colo, ce să vezi, din glugă țâșnește sprinten Phobos, sare în fața noastră și se rostogolește râzând.
Aha, acum am înțeles, îl cărasem tot drumul cu mine fără să știu, de aceea îmi era greu. Își păcălise
părinții care nu au vrut să-l lase în excursie, ne păcălise și pe noi. Ce mai puteam să facem decât să ne
distrăm împreună! Și așa am și făcut! Am sărit în toate felurile (acum, fără Phobos pitit în costum îmi
era mai ușor), am alergat, am jucat ‖m-leapșa‖. Când să plecăm, surpriză din nou! Phobos, firește, tot
el, nu era nicăieri; l-am căutat în rucsac, în glugă, nicăieri. Toții marțienii din excursie se uitau după
212
el. La un moment dat, l-am găsit sub un nor mare de praf. Nimeni nu a fost supărat, Phobos citea
dintr-o carte.
- Ce carte e asta? Are poze atât de frumoase, se mirară colegii mei din excursie.
- Nu am văzut niciodată imagini așa de interesante, așa multe culori, verde, albastru!!
Mi-am dat seama imediat ce era! Atlasul planetei Pământ pe care îl adusesem cadou de acasă
și care dispăruse la un moment dat. Am găsit și ‖hoțul‖, dar nu m-am supărat, căci am devenit brusc
un mare povestitor despre planeta noastră. Am răspuns la zeci de întrebări și m-am simțit foarte bine.
Una dintre colegele lui Marty, cea care era în anul de studiul astronomiei, scria tot ce spuneam. Iar
cea care era în anul de literatură făcea câte o poezie despre pădurile despre care povesteam, despre
lacurile și orașele noastre.
Ajunși acasă, am spus tot de am făcut părinților lui Marty. S-au bucurat pentru noi și nu s-
au supărat pe Phobos deloc. Într-un final am înțeles și de ce: Phobos era în anul de ghidușii, așa că
asta făcea și toată familia îl susținea să fie bun la asta!
În încheiere, ce mai pot să spun: a fost cea mai frumoasă vacanță de vară! Și... vă întrebați
oare ce am găsit în bagaj atunci când m-am întors acasă? Cred că știți deja, nu? Vă dau doar un
indiciu: sora mea mai mică a avut un prieten minunat de joacă!
213
ODISEEA SPAȚIALĂ
Postoacă Matei,clasa a VII-a, Școala Gimnazială nr. 19, Brașov
Coordonator: profesor Tropcea Daniela
Nava s-a apropiat încet de uriașul asteroid și s-a oprit chiar deasupra lui. Un astronaut într-un
costum costum negru cu un jetpack 2050 a ieșit prin trapa deschisă și s-a apropiat cu atenție.
- Oare găsim ceva de data asta? a întrebat el prin microfon.
- Poate... Acest asteroid nu este unul obișnuit, a spus o altă voce din navă.
După zece ore de căutări, astronautul a găsit suficiente resurse ca să repare complet reactorul
nuclear. Chiar și așa nu aveau suficientă energie pentru a porni propulsoarele hiperluminice. Aveau
nevoie și de o ―gaură de vierme‖, ori ei pluteau în derivă de aproape un an în spațiul infinit. Bănuiau
că se aflau încă în Calea Lactee, dar nu erau siguri.
- În sfârșit, putem să activăm din nou camera cu jocuri! a strigat astronautul fericit.
- Thomas, ar trebui să îți pese mai mult de sistemele noastre de comunicații. Nu am mai vorbit cu
baza de aproape un an și îmi doresc extrem de mult să ne întoarcem acasă, a spus căpitanul William
Arbuckle.
- Eu nu mă întorc pe punte, până nu mai văd un episod din Urzeala Tronurilor, a spus ofițerul
Thomas în glumă.
- Bine, vin și eu cu tine, că nu prea am ce să fac singur, a mormăit căpitanul, îndreptându-se spre
sala de jocuri.
Era într-adevăr o mică victorie, se gândea el, în timp ce privea absent filmul. Porniseră
dispozitivele pentru stabilirea exactă a locației, dar dura cel puțin o oră până când datele erau
colectate și analizate. Privea ceasul cu nerăbdare. Speranța a început să încolțească din nou în sufletul
lui. Rămăseseră doar ei doi pe nava aceea uriașă. Ceilalți trei membri ai echipajului fuseseră uciși
într-o explozie care avusese loc la aproape o zi de când plecaseră în misiune. Nici acum nu știa ce a
provocat-o. Pagubele au fost majore. Noroc cu Thomas! Era un adevărat geniu al ingineriei spațiale.
Reparase în timp record sistemele de susținere a vieții, dar pentru scutul energetic și motoare avea
nevoie de materie primă. O găsiseră în acea zi, din fericire. Îl privi pe Thomas cu coada ochiului. Era
214
concentrat la film. Niciodată nu mai întâlnise pe cineva atât de pasionat de filme. Era ca și cum până
atunci nu văzuse niciunul în viața lui. Ciudat! De fapt, dacă se gândea bine, până în momentul
exploziei nu își amintea să îl fi văzut la bord... Probabil că stătuse în sala motoarelor. Și înfățișarea
lui parcă avea ceva... nepământesc. Ochii albaștri păreau reci și inexpresivi, vocea avea uneori
inflexiuni metalice, iar gesturile erau stângace. De multe ori părea uimit de lucruri banale, cum ar fi
pixul, sau gelul de duș. Cu siguranță, i se părea. Se gândea că poate era în pragul depresiei, că pragul
disperării oricum îl atinsese de mult. Nu voia să moară, pierdut în spațiu, la sute de ani- lumină
depărtare de Pământ. Misiunea fusese un eșec total.
Plictisit, căpitanul a oftat și s-a dus în camera lui. Mai avea timp până se afișau datele. S-a așezat
pe scaunul de la birou și a deschis computerul. Pe desktop era imaginea fiicei lui. Împlinise trei ani
când îi făcuse poza, iar acum ar fi trebuit să aibă aproape patru... dacă mai trăia. Când plecase în
această misiune, Pământul era amenințat de extratereștri. Ce ironie! Omenirea se afla oricum în
pragul Apocalipsei și asta de cel puțin douăzeci de ani, de când resursele aproape că se epuizaseră.
Populația ajunsese la unsprezece miliarde, și asta după cel de-al patrulea război mondial, care se
soldase cu milioane de victime. Marile puteri au început să caute planete pe care să le colonizeze.
William avea opt ani, când tatăl lui l-a dus la Cape Canaveral unde a văzut prima navă capabilă să
exploreze universul. A fost fascinat și a știut atunci că vrea să devină astronaut. Dar acestea aveau
nevoie de cantități uriașe de energie, așa că au construit o Sferă Dyson în jurul Soarelui, o
megastructură care să capteze toată energia degajată de steaua-mamă. Pământul trecuse în mai puțin
de o sută de ani de la o o civilizație de tip 0 la una de tip II pe Scara Kardashev. Teoretic, asta era o
utopie, dar practic... Toată lumea bănuia că doar cu tehnologie extraterestră se putea realiza așa ceva
(William era convins că se folosise ―inginerie inversă‖), dar nimeni nu avea informații certe, pentru
că era un secret extrem de bine păzit. Era cel bun pilot al generației sale, dar și cel mai tânăr. Fusese
trimis în peste treizeci de misiuni, pentru că Proiectul Evacuați Terra! devenise o prioritate. Pământul
murea. NASA descoperise încă din 2017 şapte exoplanete care orbitau în jurul stelei Trappist-1,
aflată la o distanţă de 40 de ani-lumină faţă de Terra. Doar două puteau fi colonizate, dar se punea
problema transportului până acolo, asta până când a aflat că a fost construită prima navă cu
propulsoare hiperluminice și că el avea să primească comanda. A fost deopotrivă încântat și surprins.
De când dispuneam de o tehnologie atât de avansată?! I s-a spus că trebuia să ajungă la cele două
planete și să le studieze îndeaproape. Nu mai aveau mult timp. Cu trei zile înainte de plecare, în
decembrie 2100, o anomalie a apărut deasupra Pământului. Comunicațiile au fost perturbate și chiar
215
întrerupte, provocând haos. Era seară și îi citea Alexiei o poveste, când o pană de curent a paralizat
tot orașul. Apoi, pe cer au apărut mii de sfere luminoase care, de la distanță, aveau dimensiunea unei
mingi de fotbal. După câteva minute a fost sunat și i s-a ordonat să se prezinte urgent la baza militară.
A fost ultima oară când și-a văzut familia. Și-a îmbrățișat soția și fetița, lăsându-le cu ochii în lacrimi,
nu înainte de a le aranja transportul către un buncăr special al armatei. Când s-a făcut ziuă, pe cer s-a
văzut ceva asemănător cu pâlnia unei tornade, doar că mult mai mare. Se părea că o invazie
extraterestră era inevitabilă. Agenția Spațială Internațională trimisese deja mai multe sonde, dar după
nici o oră s-a întrerupt orice legătură cu ele. Din cele câteva date primite s-a tras concluzia că pâlnia
este, de fapt, o gaură de vierme și că dincolo se află o planetă locuită. Specialiștii de la NASA i-au
dat numele Marele Vid. Singura soluție era să trimită o navă, dar aceștia au zis că e sinucidere
curată, din cauza undelor gravitaționale. Totuși, trebuiau să își asume riscul. Câțiva colegi de-ai lui
William s-au oferit să meargă. Nu putea tocmai el să refuze, mai ales că era comandantul navei. Au
plecat după co oră. Călătoria de câteva minute în hiperspațiu a fost fascinantă, dar încântarea i-a
pierit repede, pentru că senzorii au detectat o defecțiune majoră, apoi... a urmat explozia. Nu își
amintea nimic legat de aceasta.
Un semnal sonor i-a întrerupt gândurile. Primise analiza datelor. În apropiere se afla o gaură de
vierme. Puteau ajunge acasă... A răsuflat ușurat, dar în același timp a simțit un junghi ascuțit în
inimă. Dacă planeta fusese cucerită sau distrusă de ființe extraterestre? Îi era groază de ce va
găsi...dacă va mai găsi ceva.
- Căpitane Arbuckle, mă auzi? Răspunde!
- Da, Thomas! Te aud!
- Vino pe puntea de comandă! Trebuie să dirijezi nava prin câmpul de asteroizi, altfel nu putem
ajunge la gaura neagră.
- Sosesc imediat! a răspuns puțin iritat.
Desigur că Thomas a aflat informația înaintea mea! se trezi el vorbind tare și cu un ton sarcastic,
în timp ce se îndrepta spre punte.
Încă o dată William rămăsese uimit de priceperea lui Thomas. Era calm, calculat și lucra extrem
de repede. A reușit de unul singur să repare în câteva ore uriașul motor nuclear. Cum de nu auzise
până atunci de el?
- Gata! Acum putem pleca! a zis Thomas fericit.
Când s-a trezit, William se afla pe un pat de spital, înconjurat de asistente cu chipul panicat.
216
- Bine ai revenit, căpitane, i-a spus una dintre ele zâmbind forțat.
William s-a ridicat brusc în capul oaselor.
- Unde mă aflu? a întrebat agitat.
- În spitalul Agenției Spațiale Internaționale, i-a răspuns ușor surprinsă. Ne pregătim de invazia
extraterestră.
- Cum?! Credeam că a avut loc acum un an! a strigat confuz.
- Un an? a răspuns asistenta uimită. Sferele au apărut abia azi-noapte. Sigur îți amintești asta, nu-
i așa, căpitane? Apoi dimineață ai plecat prin gaura de vierme. Cei la Agenția Spațială Internațională
au pierdut legătura cu nava aproape imediat. Toți au fost extrem de speriați și au crezut că ați dispărut
în spațiu, apoi, după aproape o oră te-ai întors. Te-au găsit inconștient pe puntea de comandă, iar
ceilalți membri ai echipajului nu au fost găsiți.
- Nici măcar ofițerul Thomas?
- Nu există niciun ofițer Thomas la bordul navei. De fapt, nu există nimeni cu acest nume în toată
flota stelară.
William era convins că are halucinații. Nu a mai apucat să spună nimic, că ușa s-a deschis și
amiralul Boyd a intrat în salon.
- Mă bucur că ți-ai revenit! Ne-ai tras o sperietură groaznică! Grăbește-te! Navele se pregătesc de
atac. Avem nevoie de tine.
Încă șocat de ce se întâmpla, William l-a urmat pe amiral, împleticindu-se. Au intrat în centrul de
comandă, unde se aflau zeci de monitoare.
- Domnule amiral, rachetele din întreaga lume sunt îndreptate asupra sferelor. Așteptăm semnalul
dumneavoastră, a spus un soldat.
- Mai stăm câteva minute.
O liniște deplină s-a așternut în încăpere. Se auzea doar bâzâitul monoton al aparatelor. Toată
lumea aștepta încordată. În sinea lor, știau că nu au nicio șansă, dar nu se puteau preda fără luptă.
- Se întâmplă ceva, a spus William, care se uita atent la monitoare. Sferele își schimbă forma!
Iau poziție de atac. Domnule amiral, trebuie să acționăm acum!!!
Până să apuce acesta să răspundă, o explozie uriașă a făcut pământul să se cutremure violent.
- Domnule amiral, soarele a explodat! a urlat șocat unul dintre astrofizicieni.
- Ești sigur???
217
- Fără nicio urmă de îndoială! Probabil că s-a produs un colaps gravitațional din cauza epuizării
resurselor de hidrogen extrase de sfera Dyson.
- Ce înseamnă asta? a întrebat tunător amiralul.
- Sistemul solar este distrus, a răspuns acesta îngrozit. Resturile se îndreaptă spre pământ,
împreună cu cantitati uriașe de raze X.
- Ce putem face ca să ne apărăm?
- Razele X sunt letale pentru toate formele de viață. Din păcate, nu vor exista supraviețuitori.
- Poftim? Cât timp mai avem?
- Câteva minute. Pregătiți-vă pentru impact!
Din nou s-a lăsat o liniște mormântală. Deci acesta este sfârșitul, se gândea William cu lacrimi în
ochi, în timp ce scotea din buzunar o poză cu familia lui, pe care nu o mai văzuse de un an. Ar fi dat
orice să-și mai strângă o dată în brațe soția și fiica. Minutele se scurgeau extrem de repede.
- Ce se întâmplă? a întrebat amiralul după un timp. De ce nu ne lovește valul de radiații?
William s-a uitat neîncrezător la monitoare.
- Domnule amiral, știu că sună ciudat ce urmează să vă spun, a spus cu voce slabă, dar cred că
extratereștrii nu ne atacă, ci ne ajută. Sferele nu sunt poziționate pentru atac, ci formează un fel de
scut în jurul pământului.
- Cred că are dreptate, a spus unul dintre specialiști. Până acum deșeurile spațiale ar fi trebuit să
ne lovească puternic, iar radiațiile, ăăă... să ne prăjească, dacă pot să mă exprim așa.
Nimeni nu mai înțelegea ce se întâmplă. În acel moment, ecranele monitoarelor s-au stins și în
încăpere a apărut ofițerul Thomas.
- Thomas, a exclamat William, unde ai fost? Am ajuns să cred că ești doar o plăsmuire a minții
mele.
- Sunt cât se poate de real, dar nu tocmai ce te-ai așteptat, a spus pe un ton grav.
William rămăsese nemișcat și nedumerit. Thomas a continuat netulburat:
- Ați secătuit soarele, transferându-i toată energia către reactoarele cosmice de fuziune nucleară.
Știam că asta urmează să se întâmple, pentru că și noi am pățit la fel în urmă cu o mie de ani.
- Care noi? a întrebat William confuz.
- Locuitorii planetei Chiron, aflată în constelația Vărsătorului, cum îi spuneți voi. Numele meu
real este Sharrif.
- Dar cum ai ajuns pe nava noastră?
218
- M-am teleportat. Știam că nava urma să explodeze și ar fi distrus pentru totdeauna gaura de
vierme, împiedicându-ne să ajungem pe planeta noastră, pe care sondele voastre au detectat-o. M-am
strecurat în camera motoarelor, sperând să repar avaria, dar nu am reușit la timp. Te-am salvat doar
pe tine, pentru ceilalți nu am putut face nimic. Îmi pare rău! Vă monitorizăm de sute de ani și da,
căpitane Arbuckle, datorită nouă ați progresat atât de mult. V-am salvat de la distrugere astăzi, dar
Pământul e condamnat la pieire, mai ales în lipsa soarelui. Aveți însă suficientă energie ca să vă
puteți duce pe cele două planete. Mi-au făcut mare plăcere discuțiile noastre, William, și mai ales
...filmele.
Brusc, în mintea lui William totul a început să capete sens.
***
- Tati, chiar ai stat în spațiu un an împreună cu un chironian?
- Da, dar atunci nu știam cine este, i-a răspuns William zâmbind, admirându-și fata adolescentă.
Acum suntem prieteni buni.
- Și nu mi-ai citit povești un an întreg? a întrebat Alexia contrariată.
- De fapt, când am ajuns pe Pământ, am aflat că trecuse doar o oră.
- Crezi că ne vom întoarce vreodată acolo?
- Sincer, mă îndoiesc! Liria are doi sori și nu se întunecă niciodată. Este începutul unei noi ere
pentru pământeni sau, mai bine zis, pentru lirieni.
219
O LUME ÎN CARE CUNOȘTINȚELE SE VÂND
Popa Teodora Ioana, clasa a VIII- a
Școala Gimnazială “Principesa Margareta”, București
Coordonator: profesor Dragomir Maria
O lume în care nimic nu este mai valoros decât cunoștințele morale, întrucât mașinăriile se
ocupă de toate nevoile și dorințele noastre, reprezintă o călătorie în viitorul nu foarte îndepartat…
Tot aici, pe bătrânul Pământ, în marele oraș al planetei –Talibrut conviețuiesc numai puțin de
1 miliard de oameni, adunați în blocuri înalte de kilometri întregi (problema cutremurelor fiind
rezolvată cu câteva mii de ani în urma, de o tehnologie avansată). Întrucât diferențele politice dintre
popoare au fost dizolvate cu mult timp în urmă, toți locuitorii Pământului vorbesc în engleză, despre
care se mai știe doar că a fost limba oficială a celei mai puternice țări a Vechiului Pământ, cel
dinaintea Unificării - America. Tehnologia a depășit pragul inimaginabilului, astfel ajungâdu-se la
îndepărtarea definitivă a oricărei forme de germen, lucru care a făcut posibilă o viață fără boli. În
plus, locuitorii acestor mari orașe ale Pământului nu depundeau niciun efort fizic, toată munca pentru
hrană și întreținerea speciei umane fiind făcută de roboți.
În acest timp, moneda de schimb valutar o constituie Informația. Toate Informațiile erau
depozitate în Banca Centrala de Informații din Talibrut. În acest fel, pentru a-ți asigura traiul și a te
bucura de serviciul roboților (controlați tot de Banca Centrala de Informații) și singurul mod de a
supraviețui de altfel, era să depui toate informațiile cunoscute la Banca Centrală de Informații.
În așa fel, roboții Băncii Centrale de Informații controlau în mod indirect întreaga populație.
Chiar dacă populația Terrei era alcatuită aproape în totalitate de oameni cu o înaltă pregătire
educațională, nimeni nu realiza ca Planeta se afla acum sub stăpânirea Băncii Centrale de Informații.
Singurii oameni care observau ce se întâmpla erau programatorii computerelor Băncii Centrale de
Informații. Aceștia mențineau circuitele perfect funcționale și creau tehnologie nouă.
Fiind indivizi foarte ingenioși și creativi, aceștia erau ținuți sub observație atentă în timpul
liber, cât și în timpul programului de lucru. Fiecare oră pe care o petreceau în incinta Băncii Centrale
de Informații era monitorizată. Oameni cu o gândire amplă, selectați atent printr-o testare la nivelul
220
întregii populații planetare, puteau înțelege sistemul de asuprire introdus de Bancă și erau singurii ce
puteau sabota mașinăriile. Din aceasta cauză, echipa de cercetători a Băncii Centrale de Informații
din Talibrut era alcatuită mereu din tineri, care de obicei erau schimbați odată la câțiva ani sau de
câte ori aceștia încălcau protocolul și protestau.
Era ultimul complot al echipei de cercetători eșuase, aceștia dispărând fără urmă. Fără a ști ce
îi așteapta în interiorul Băncii, o nouă echipă a sosit.
Yxim, Hozung si Zentrivia, trei buni prieteni, cu rezultate excelente la testări intrau pe
coridoarele întunecoase ale Băncii. O clădire impunătoare pe exterior, rece și sobră în interior,
camere înalte cu coridoare lungi dădeau oamenilor senzația de inferioritate.
Yxim, cea mai înțeleaptă și răbdătoare dintre ei, urma să se ocupe de aria verificărilor,
analizelor matematice și reviziilor. Hozung, impulsiv și cu o imaginație debordantă, proiecta noi
vehicule de transport, iar Zentrivia îi coordona pe cei doi, fiind cea mai ingenioasă, cu calități de lider
proeminente, ce au ieșit în evidența încă din vremea copilăriei, lucruri care îi oferea un caracter rebel,
această informație nefiind stocată în niciun server central de informații.
Imediat cum au ajuns în sediu, acestora li s-a oferit câte un apartament spațios, mâncăruri
rafinate și haine de o frumusețe deosebită. Au fost poftiți de către roboți cu o mare amabilitate, ce nu
ar fi dat nimănui de bănuit, mai puțin celor trei care văzuseră cazul unui cercetător dispărut, în urma
unei spargeri de securitate pe care o efectuaseră după ce au aflat că au fost selecționați.
După cină de bun venit și după turul de acomodare în incinta Băncii, cei trei au avut dreptul la
odihnă și relaxare până la ora stingerii, după care nu mai aveau voie să părăsească apartamentele.
Într-unul dintre apartamente, Yxim, Hozung și Zentrivia s-au întâlnit pentru a pune la punct ultimele
detalii ale planului la care munciseră timp de mai mult de două luni:
–Trebuie să fim atenți, putem fi ascultați chiar în momentul acesta! zise Yxim îngrijorată.
–Am dezactivat toți senzorii și aparatele funcționale din apartament, este impopsibil, îi
răspunse grăbit Hozung.
–Perfect! zise Zentrivia. Acesta este planul clădirii. Vom acționa începând de mâine, după ora
de stingere a roboților. Doar roboții de pază vor rămâne activi.
–Nu vom avea nicio problemă cu rorboții de pază, am rezolvat algoritmul programului care îi
dezactivează, răspunse Yxim.
221
Cei trei erau cei mai buni programatori pe care îi întâlnise Talibrutul. Dat fiind ca de abia anul
acesta împliniseră vârsta necesară pentru a lua parte la testarea cunoștințelor, aceștia nu își vânduseră
Informațiile, iar Banca Centrală de Informații nu avusese cum să le monitorizeze nivelul.
–Dar dacă vom fi prinși? Cum rămâne cu cazul cercetătorului dispărut? Am putea avea și noi
același sfârșit. Poate nu ar trebui să facem asta, se gândea Yxim.
–Au fost mai multe cazuri. Toți cercetătorii care sunt înlocuiți dispar, îi răspunse grav
Zentrivia.
–Este groaznic! se plânse Yxim.
–Așa este, dar vom pune capăt acestei dominații ale roboților! o încuraja Hozung.
–Bun. La culcare! Mâine va trebui să terminăm rapid treaba pentru a putea decoda serverul
principal al rețelei de Informații din Aripa Interzisă. Yxim cu computerul, iar Hozung tu iei noul
aparat de zbor, roboții nu au de unde să știe de el. Nu vă temeți, vine începutul unei noi ere! zise
Zentrivia.
Zentrivia știa, cum să fie un bun conducător, să-i însuflețească pe cei doi. Cu un suflet de
luptătoare știa că poate face orice și poate îndeparta dominația întunecată a roboților de deasupra
oamenilor.
Ziua următoare, fiecare a avut parte de o grămadă de munca istovitoare, sistemul roboților de
supraveghere și monitorizare în sine le diminua incontestabil creativitatea și productivitatea.
După terminarea programului de lucru, cei trei s-au odihnit, iar după ora stingerii se întâlnesc
pe coridorul ce duce spre Aripa Interzisă:
–Yxim, ai încărcat programele care simulează prezența noastră în apartamente? o întreba
Zentrivia.
–Da, le-am încărcat și am dezactivat programele roboților de pază.
–Bun. Hozung, ai pregătit aparatul de zbor?
–Da, este perfect funcțional, iar roboții nu au cunoscut vreodată această tehnologie și nu poate
fi detectat, zise Hozung.
–Perfect! zise Zentrivia.
Iluminatul pe coridoare după ora stingerii era oprit, holurile fiind mari, reci și înfricoșătoare.
–Am ajuns la ușa care deschide Aripa Interzisă, zise Zentrivia. Yxim, ai codul?
–Da.
Cifrele începură să alerge pe ecranul decodorului.
222
–Am intrat, aveți grijă să nu declanșăm vreun senzor neînregistrat în baza de Informații ale
clădirii.
Prima ușă dădea într-un coridor îngust și întunecos.
–Hozung, deschide lumina, zise Zentrivia.
–Wow, coridorul acesta este mult prea strâmt pentru mărimea oricărui robot care lucrează în
Banca, zise Yxim.
–Cred ca avem de-a face cu altceva în afara de roboţi. Avem de-a face cu oameni, zise
Zentrivia tulburată.
Surprizele aveau să se țină în lanț. Minutele se scurgeau greu în încercarea de a sparge
intrările în camerele servelor centrale.
–Stați, nu știm ce ne asteaptă în spatele ultimelei uși. Ar putea fi orice, zise Yxim.
–Yxim are dreptate, harta clădirii se termina în punctul acesta, adaugă Zentrivia. Nu avem
niciun detaliu despre ce s-ar putea afla în spatele ușii.
Liniștea se lăsa grea. După câteva momente de ezitare, Hozung reuși să spargă codul ultimei
uși:
–Am reușit să sparg codul.
–Să intrăm, îi încuraja Zentrivia.
În lumina difuză, se putea observa că, de fapt, camera serverului central nu era nimic altceva
decât o sală de consiliu. În jurul serverului se întidea o masă rotundă, înconjurată de câteva fotolii
impunătoare.
–Camera este liberă, zise Hozung.
–Se pare că am găsit camera de unde acești oameni conduc întreg sistemul de monitorizare al
roboțiilor și orașelor, zise Zentrivia.
–Chiar din camera aceasta se fac anunțurile pe monitoarele din tot orașul, adaugă Yxim.
–Trebuie să aflăm cine sunt acești oameni și să-i demascăm în fața întregii populații, zise
Zentrivia.
–Să trecem la treabă.
După minute întregi de căutări și momente tensionate, Yxim găsi folderul cu informațiile
despre întemeierea Băncii și actualii directori.
–Se pare că toate informațiile despre fiecare cetățean sunt adunate aici, iar Banca
funcționează pe un principiu de șantaj psihologic asupra tuturor oamenilor despre care deține
223
Informații. Așa, în scurt timp, directorii Băncii dețin controlul absolut asupra vieților tuturor
oamenilor de pe Terra.
–Este îngrozitor, dar astăzi vom pune capăt acestui coșmar. Hozung, trimite fișierul pe toate
monitoarele din oraș.
–Acum, răspunse Hozung.
Imediat ce fișierul s-a trimis, siguranța sistemului de anunțuri s-a declanșat, creând un mare
haos în toată Banca Centrală.
–Hozung, pregătește aparatul de zbor. Trebuie să părăsim clădirea cât mai repede, zise
Zentrivia.
Odată ieșiți de pe coridorul cel îngust, s-au întâlnit cu cei cinci directori și cu roboții de pază.
–Hozung, pornește aparatul! strigă Zentrivia.
Zburând pe deasupra directorilor și a roboților de pază au reușit să părăsească clădirea. Afară
îi aștepta o mare de oameni ce înconjurase Banca și năvălea înăuntru. Orașul o luase razna la auzul
știrilor de pe monitoare. Oamenii se răsculaseră împotriva mașinăriilor și distruseră toți roboții pe
care îi întâlniseră în cale.
Directorii au fost închiți, iar populația Terrei a îndepărtat roboții de la sistemele orașului.
Banca Centrală de Informații a fost desființată, iar oamenii și-au ales noi conducători – cei trei
cercetători care salvaseră omenirea.
224
FIZICA PE ÎNȚELESUL MEU
Sisan Yunus Amiri, clasa a VIII-a
Școala Gimnazială nr. 144, București
Coordonator: profesor Trufășilă Rodica
Fizica înseamnă înţelegere, descoperirea conexiunilor care sunt în spatele lucrurilor.
Un fizician nu vede doar un cuptor care încălzește mâncarea. El vede și imaginează vibraţiile
atomilor în cuptor și modurile prin care se transmite uniform energia la mâncarea care se încălzește.
Oamenii de ştiinţă studiază natura şi fenomenele naturale pentru a stabili principii, axiome şi
teoreme, inginerii aplică principiile teoretice din matematică şi fizică pentru a crea un produs concret.
Matematica a început să pară prea mult ca rezolvarea unui puzzle. Fizica este rezolvarea unui puzzle,
de asemenea, dar un puzzle creat de natură, nu de mintea omului. Toate ştiinţele matematice se
bazează pe relaţii dintre legile fizicii şi pe legile numerelor, aşadar scopul lor ca ştiinţe exacte este să
reducă problemele naturii la determinarea unor cantităţi prin operaţii cu numere. Deşi, în concepţia
mea, creierul este un computer prevăzut atât cu o structură fizică pentru calcul, cât şi cu programe,
partea fizică (funcţionarea cerebrală fizică şi concretă) nu este separată de program, adică de
programarea şi remodelarea constant existente în cursul vieţii noastre. Acestea se influenţează în mod
vădit una pe cealaltă. Cred că fizica e puţin altfel decât medicina. În fizică nu contează la ce şcoală ai
mers sau ce relaţii ai. Contează numai ce faci tu însuţi. Inspiraţia e mai puternică în locuri cu energie
pozitivă.Atenţia umanităţii trebuie să treacă de la maşini şi lumea fizică la corpul şi spiritul omenesc,
la acele procese fiziologice şi spirituale, fără de care maşinile şi Universul lui Newton şi al lui
Einstein nu ar exista. Există doi piloni fundamentali pe care se bazează fizica modernă. Unul este
teoria generală a relativităţii a lui Einstein, care oferă cadrul teoretic de înţelegere a universului la cea
mai mare scară de dimensiuni: stele, galaxii, roiuri de galaxii şi dincolo de ele, în imensitatea
întregului univers. Celălalt este mecanica cuantică, care oferă cadrul teoretic de înţelegere a
universului la scara cea mai mică: de la molecule, atomi, până la particule subatomice, cum ar fi
electronii, protonii sau cuarcii. În cursul multor ani de cercetări, fizicienii au confirmat experimental,
cu o precizie inimaginabilă, practic toate predicţiile făcute de fiecare dintre aceste teorii. Însă aceste
225
două sisteme teoretice duc inexorabil la o concluzie tulburătoare: în actuala lor formulare, teoria
generală a relativităţii şi mecanica cuantică nu pot fi amândouă corecte. Cele două teorii care stau la
baza progresului fantastic făcut de fizică în ultima sută de ani – progress datorită căruia s-a explicat
expansiunea universului şi structura fundamentală a materiei – sunt reciproc incompatibile. În
prezent, fizicienii lucrează la combinarea teoriei generale a relativităţii a lui Einstein cu ideile lui
Feynman despre istoriile multiple într-o teorie unificată completă, care să descrie cu precizie tot ceea
ce se întâmplă în Univers. Această teorie unificată va face posibil să calculăm cum se va dezvolta
Universul, dacă ştim cum au început istoriile sale. Teoria unificată nu ne va putea spune cum a
început Universul, sau care i-a fost starea iniţială. Pentru aceasta am avea nevoie de ceea ce numim
condiţii la limită, reguli care să ne spună ce se întâmplă la frontierele Universului, la marginile
spaţiului şi timpului. În prezent, fizicienii lucrează la combinarea teoriei generale a relativităţii a lui
Einstein cu ideile lui Feynman despre istoriile multiple într-o teorie unificată completă, care să
descrie cu precizie tot ceea ce se întâmplă în Univers. Această teorie unificată va face posibil să
calculăm cum se va dezvolta Universul, dacă ştim cum au început istoriile sale. Teoria unificată nu
ne va putea spune cum a început Universul, sau care i-a fost starea iniţială. Pentru aceasta am avea
nevoie de ceea ce numim condiţii la limită, reguli care să ne spună ce se întâmplă la frontierele
Universului, la marginile spaţiului şi timpului. La început, a apărut fizica. Fizica descrie cum se
comportă materia, energia, spaţiul şi timpul şi cum interacţionează una cu cealaltă.
În drama noastră cosmică, interacţiunea dintre aceste personaje, stă la baza tuturor
fenomenelor biologice şi chimice. Prin urmare toate lucrurile fundamentale şi familiare nouă
pământenilor încep cu, şi sunt bazate pe legile fizicii.Însuşirea remarcabilă a legilor fizicii este că ele
se aplică peste tot, indiferent dacă tu crezi sau nu în ele. După legile fizicii, toate celelalte sunt opinii.
Fizica este singura profesie în care predicţiile nu sunt numai precise, ci rutină.Fizica descrie lumea cu
ajutorul formulelor care spun cum variază lucrurile în funcţie de "timp". Dar putem scrie formule
care ne spun cum variază lucrurile în raport cu "poziţia" lor sau cum variază gustul unui risotto în
funcţie de "variabila cantitatea de unt". A şti cum funcţionează lucrurile este important, dar eu cred că
aceasta este o imagine incompletă despre ce înseamnă, sau cel puţin, ce ar trebui să însemne
cunoaşterea ştiinţifică. Cunoaşterea ştiinţifică este o perspectivă. Este mai mult o lentilă prin care
observi ce se întâmplă în jurul tău. Mă surprinde cât de dezinteresaţi suntem în ziua de astăzi despre
lucruri, cum ar fi fizica, spaţiul, universul şi filosofia existenţei noastre, scopul nostru, destinaţia
noastră finală. E o lume nebună acolo afară. Fii curios. În anii fizici omul îşi corectează puterea sa
226
fizică, pentru a-şi înnoi forţele pentru ziua de mâine. În anii spirituali, omul îşi transmite sufletul
corecţiei deosebite, la nivelul Creatorului şi, pentru aceasta, el primeşte putere şi instrumentul
deosebit care îl ajută să câştige o nouă dimineaţă, o nouă lumină. În principiu, nu este deosebire
fiziologică între un înţelept şi un om de rând, însă înţeleptul, chiar dacă merge să doarmă în mijlocul
zilei, pentru el noaptea a fost o acţiune spirituală şi nu o situaţie fizică, iar el se va folosi de ea pentru
a primi instrumente noi, să le corecteze în lumile superioare. Teoria relativităţii a prins contur în
imaginaţia lui Einstein şi nu pe tabla unei săli de clasă. Visând cu ochii deschişi, fizicianul şi-a
imaginat că ar călători călare pe o rază de lumină.Copiii mici sunt fericiţi în mod natural; aceasta este
natura lor. Natura soarelui este să strălucească, natura stelelor să lumineze. Iar natura omului constă
în a-şi realiza visele, dându-le o formă fizică, fără nici un efort şi cu cea mai mare uşurinţă.
În fizică se numește materie tot ce are masă, adică poate fi măsurat. Și dacă are masă are și
energie. Și dacă are masă și energie înseamnă că se găsește într-un anumit spațiu și într-un anumit
timp. Tot Albert Einstein este cel care a unificat spațiul și timpul, spunând că cele două nu pot exista
independent una de cealaltă. Adică, atunci când în fizică vorbim despre spațiu, vorbim implicit și
despre timp, și viceversa. De fapt este de la sine înțeles că conceptul de spațiu-timp este o constantă
care permite elaborarea ecuațiilor matematice cu privire la structura Universului. În timp ce lumina
călătoreşte cu cca 300.000 km/sec., gândurile ajung practic instantaneu la locul de destinaţie. Gândul
e mai fin decât eterul, mediul electricităţii. Prin intermediul unei transmisii radio, un cântăreţ care
cântă la Calcutta poate fi ascultat în propriul nostru apartament din Delhi. Orice mesaj poate fi
recepţionat prin intermediul unor asemenea transmisii. Într-un mod asemănător se comportă şi mintea
omului. Un sfânt care emană valuri spirituale de pace, armonie şi echilibru, trimite în lume gânduri
de pace şi armonie. Acestea călătoresc mai repede decât lumina în toate direcţiile, pătrunzând în
minţile altor oameni şi producându-le, prin fenomenul subtil al rezonanţei, gânduri similare de
armonie şi pace. În schimb, un om angrenat în activităţi lumeşti, a cărui minte e plină de gelozie,
răzbunare şi ură, emite gânduri discordante, ce pătrund în minţile a mii de oameni, creându-le stări
asemănătoare, dizarmonioase. Găsind răspunsuri la întrebările fundamentale cu privire la modul în
care funcţionează lumea noastră sau cum aceasta ar putea funcţiona mai bine, fizica va continua să
pună bazele pentru viitoarele tehnologii.
În ştiinţă există doar fizică, restul este colecţionare de timbre. Cunoaşterea reprezintă, de
asemenea, putere: printr-o mai bună înţelegere a acestor legi ne putem îmbunătăţi modul în care
interacţionăm cu mediul nostru înconjurător şi, de asemenea, modul prin care putem valorifica
227
resursele din acesta. Dacă vă uitaţi la dezvoltarea rapidă a tehnologiei umane din ultimele două
secole nu se poate să nu remarcaţi cât de mult aceasta s-a datorat progresului din domeniul fizicii.
Lumea este ceva fascinant și interesant și, cu ajutorul fizicii, poate fi înţeleasă la un nivel mai adânc
decât simpla descriere a ceea ce se întâmplă: o descriere prin care descoperim măcar o parte din
cauzele pentru care se petrec toate fenomenele. Un fizician nu își imaginează o lume simplă, unde
apeși butonul ON și pornește televizorul. Ci vede ceea ce este în spatele descripţiei simple, circuitul
care se închide, led-ul infraroșu care se aprinde cu o modulare de 38 kHz în telecomandă și codarea
informaţiei în timpuri lungi sau scurte, transmise către televizor. Nu există oameni care să nu
înţeleagă fizica. Fizica este în jurul nostru. Neocortexul nostru încearcă, încă din prima zi, să
modeleze lumea fizică în care trăim. Își scrie simularea acestei realităţi ca să ne poată prezice ce se
întâmplă dacă atingem vasul fierbinte, dacă traversăm strada când vine spre noi o mașină… Modelul
are nevoie de o descripţie cât mai bună și de o înţelegere despre cum funcţionează lucrurile care ne
înconjoară. Fizica este această înţelegere. Ea trebuie prezentată în aplicaţiile ei. Abia atunci devine
interesantă, pentru că este, într-adevăr, extraordinar să avem o înţelegere cât mai bună a tot ceea ce
ne înconjoară încă de la naștere. Eu încerc să arăt publicului că biologia, chimia, fizica, astrofizica
înseamnă ce este viaţa. Nu este un subiect separat pentru care trebuie să fii tras într-un colţ pentru a fi
învăţat despre el.
Limitele dintre fizica si celelalte stiinte ale naturii nu pot fi stabilite cu precizie.Exista domenii
vaste commune fizicii si altor stiinte,ca fizica matematica,astrofizica,chimia fizica,biofizica geofizica
etc. Deosebit de stransa este legatura dintre fizica si tehnica.Nevoile practice ale oamenilor au servit
drept impuls pentru dezvoltarea fizicii ca si acelorlalte stiinte. Fizica modernă cuprinde acel grup de
ştiinţe ale naturii care îşi întemeiază conceptele pe măsurători şi ale căror propoziţii se pretează la
formulare matematică. Domeniul ei se defineşte ca fiind acea parte din totalul cunoştinţelor care
poate fi exprimată în termeni matematici. Odată cu progresul ştiinţei, domeniul fizicii s-a lărgit într-
atât încât pare a fi limitat doar de limitările metodei înseşi.S-a spus deseori şi desigur, nu pe nedrept,
că omul de ştiinţă este un slab filozof. De ce atunci n-ar fi mai bine ca şi fizicianul să lase filozofia în
seama filozofilor? Se prea poate ca lucrul acesta să fi fost valabil într-o epocă în care fizicienii
credeau că dispun de un sistem solid de concepte fundamentale şi de legi fundamentale, în afara
oricări îndoieli, însă nu într-o epocă în care întreg fundamentul fizicii a devenit problematic, cum se
întâmplă în prezent.Scopul fizicii este acela de a schiţa cât mai concis evoluţia conceptelor
fundamentale, evoluţie dependentă de faptele experienţei şi de tendinţa spre atingerea perfecţiunii
228
interne a sistemului.Întreaga ştiinţă nu este altceva decât o rafinare a gândirii de toate zilele. Ca
urmare, gândirea critică a fizicianului nu se poate limita la examinarea conceptelor din propriul său
domeniu special, ci trebuie să se oprească şi asupra gândirii de toate zilele, care este mult mai greu de
analizat.Pe scena vieţii noastre psihice se perindă într-un şir pestriţ experienţe senzoriale, amintiri
despre ele, reprezentări şi sentimente. Spre deosebire de psihologie, fizica are de-a face (în mod
direct) numai cu experienţe senzoriale şi cu "înţelegerea" conexiunilor dintre ele. Dar până şi
conceptul de "lume exterioară reală" din gândirea de toate zilele se bazează exclusiv pe impresii
senzoriale. Cei instruiţi în fizică ne-au dat şi continuă să ne ofere noi idei, materiale şi utilaje.
Cunoştinţele din fizică reprezintă coloana vertebrală creativă pentru toate societăţile industriale
avansate şi toate economiile lumii. Fizica este o ştiinţa naturii care studiază structura materiei,
proprietăţile generale, legile de mişcare, formele de existenţă a materiei, precum si transformările
reciproce ale acestor forme. Fizica este poate cea mai importantă ştiină a naturii deoarece cu ajutorul
ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene. La Măgurele, fizica s-a aflat de la începuturile
sale la frontierele cunoașterii. Și nu doar pentru că înființarea acum 60 de ani a primului institut de
cercetare științifică din România a însemnat debutul fizicii moderne în țara noastră. A fost mai mult
decât atât, pentru că personalitatea uriașă a Profesorului Hulubei a determinat „pornirea‖ tuturor
lucrurilor de la nivelul la care fizica ajunsese cel puțin în Europa – chiar dacă era perfect conștient că
totul trebuia… adaptat la cât se putea face la noi.
Chiar și așa însă, cum spuneam, am pornit de foarte, foarte aproape de frontierele cunoașterii acelor
vremuri: au fost remarcate primul reactor nuclear și primul ciclotron din Europa de Est în afara
URSS; acolo s-au construit primul calculator electronic românesc; s-a obținut pentru prima oară în
România lumina laser. Și, în felul acesta, preluând un termen cunoscut din fizică, tot ce se petrece de
60 de ani, la IFIN-HH, Institutul car poartă numele Profesorului Horia Hulubei, la IFLPR și la
celelalte Institute Naționale, a făcut ca Măgurele să devină un…ATRACTOR PENTRU ȘTIINȚA
ROMÂNEASCĂ Oricât de geu poate fi de crezut pentru unii, tot ce s-a realizat, fiecare pas la IFIN-
HH, continuatorul marii tradiții a IFA, a fost – la scara noastră – în același timp cu marii pași ai
științei mondiale.
În 1956, când Victor Toma lucra la CIFA 1, la MIT începeau să se experimenteze primele computere
cu input „scris‖ direct pe tastatură (și, a propos, în același an Isaac Asimov publica ‖I, Robot‖!). Dacă
în 1960 apăreau primii laseri cu gaz (Javan) și rubin (Maiman), în 1962 profesorul Agârbiceanu
opera laserul românesc. La IFIN-HH, încă IFA pe atunci, s-a creat școală pentru restul Europei de Est
229
în domeniul Reactorilor și Ciclotroanelor. Iar astăzi, tot IFIN-HH devine școală pentru prima
dezafectare a unui reactor nuclear. Institutul face de fiecare dată un pas înainte și din ce în ce mai sus
cu mari instalații și laboratoare în premieră: după Laboratoarele de Energii Mari și Raze Cosmice și
Laboratorul Mașini de Calcul, apar rând pe rând STDR – stația de tratare a deșeurilor radioactive,
Laboratorul de Medicină Nucleară, CPR – Centrul de Producție Radioizotopi (sursă inestimabilă
pentru aplicații în medicină și agricultură), Acceleratorul Tandem.
De la ele a pornit marea fizică nucleară, a particulelor elementare și a laserilor care, astăzi a dus în
mod natural la cei doi mari stâlpi ai cunoașterii științifice din România: ELI-NP și România@CERN.
Prin ele, de fapt prin tot ce se face la IFIN-HH, ca să împrumut un termen sportiv, ne-am câștigat
locul nostru definitiv în Liga Campionilor științei actuale.
230
VREAU SĂ URLU ȘI SĂ STRIG
Enache Alin,
Școala Gimnazială nr.150”, București
Coordonator: profesor Turcanu Monica
Cum am ajuns să fac asta? Să predau eu altora ce mi se preda mie, ceva ce părea inutil? În
orice caz, nu acestea sunt întrebările pe care ar trebui să mi le pun după ce am supraviețuit unui
dezastru nuclear. Întrebările cele mai bune ar fi cum mă apăr de Vandali și ce mănânc în seara
aceasta.
Îmi agăț degetele mele mici de haina neagră pe care o port mereu și dau să plec din sală. Cine
ar fi ghicit vreodată că voi ajunge să predau arte marțiale unor oameni pentru a se apăra, cu atât mai
mult după un dezastru nuclear. În fine, doar în asta aveam experiență după patru medalii de aur.
Afară bate un vânt insuportabil ce-mi arunca părul de pe partea dreaptă pe cea stângă. Aud
Pergableta sunând. Curios, deoarece Colson știe că, de obicei, plec pe la ora asta.
- Da, Colson, am luat banii, știi că, de obicei, acum plec, ce este, d-abia aștepți să te bat la
șah?
- Em, ne cunoaștem de atâta timp și tot crezi că te sun fără rost la ore d-astea?
- Ce este?
- Am ajuns la noi acasă și mama ta a zis că nu se simte prea bine.
- Cum adică, îl întreb parcă mut.
- D-abia vorbește și nu se mișcă nici pe-atât. A zis că a luat medicamentele și toate cele, dar
vrea să vorbească întâi cu tine...
- Bine, nu mai dezvolta, s-ar putea să fiu deja urmărit. Vin cât de repede pot.
Parcă mi s-a pus un gol în stomac când am mototolit Pergableta. D-abia o iau la fugă. Mult
spus „fugă‖, nu te prea poți mișca printre copacii ăștia falși. Au fost construiți pentru a ține inamicii
la graniță prin faptul că toți au camere infiltrate. Asta înseamnă că suntem urmăriți mereu. Nu pot fi
nici dărâmați și nici nu se poate săpa pe dedesupt. Și am ajuns să trăim aici. După ce că mi-am
pierdut aproape toată familia încercând să ajung aici, am rămas doar cu mama. Și frații și tatăl meu
au murit. Atât îmi mai trebuia, să o pierd și pe cea care mi-a dat viață. Norocul meu este că am dat de
231
Colson, care ne-a modificat Pergabletele să bruieze copacii. Pergabletele sunt pur și simplu niște
tablete personale sub formă de pergamente ce ni se dau la naștere și nu pot fi distruse, nu mare lucru.
Băiat deștept, Colson.
D-abia dacă mai respir când bat la ușă să-mi deschidă Colson, că o și zbughesc spre Mama.
- Ce este, ce s-a întâmplat, mormăi eu.
- Simt că mor, Amory, mor, gâfâie ea.
- Cum adică? Nu, nu mori, calmează-te. Sunt aici.
- Nu știu ce am, dar... Amory, ajută-mă, parcă mor pe interior, zici că primesc cuțite peste tot.
Mă uit speriat spre Colson care stă îngrijorat spre mine și se uită prin șuvitele lui groase. Nu
suntem amândoi nici înalți, dar nici mărunți, ceea ce ne-a ajutat să ajungem în pădure după ce a apus
Zdala. Are ochi verzi și o față pătrățoasă, nu ca a mea, rotundă, pistruiată și cu buze subțiri de nici nu
se văd.
- Vrei să-l chem pe Todd, mă întreabă Colson.
- Te rog mult, mersi!
Todd e fostul coleg de camera al lui Colson de la care s-a mutat astăzi. Are un trecut
îndelungat în medicină, așa că știu că mă pot baza.
- O să dureze ceva, mai ales că e și noapte și nu-l ajută nici conformația.
- Doamne, iartă-mă, Colson, spune-i să se grăbească, urlu eu.
- Em, Em, calmează-te. I-am zis să se grăbească, i-am zis despre ce e vorba.
- La cum îl știu eu pe Todd, nici dacă era mama lui nu se grăbea.
Așa că am stat cu sufletul la gură și am insistat ca mama să se calmeze, însă fiind și eu agitat
nu prea ajuta. Am reaprins focul de pe buturuga de copac d-abia crescută în mijlocul căbănuței.
Copacii au fost crescuți după ce au fost construite toate căbănuțele, turnurile, și așa mai departe.
Colson a venit cu ideea să jucăm șah, însă speram că glumea. Au fost cele mai lungi 15 minute pe
care le-am trăit până să ajungă Todd.
Îi întrerup în timp ce se salută și atunci își dă seama și Todd de situație. Îl las pe Todd să o
diagnosticheze, în timp ce eu și Colson stăm afară.
- Nu pot să cred că se întâmplă așa ceva. O singură dată plec de la lucru cu atâția bani și se
întâmplă așa ceva, exclam eu.
- Câți ai luat?
- 825 de distincți.
232
- Glumești, nu?
- Crezi că îmi arde de glume? Crede-mă că aș fi vrut să joc și șah. Avem setul ăla de o lună și
n-am avut niciodată timp. Ah, nu mai pot. Nu se poate să rămân singur, așa, mă întind pe iarbă și
exclam.
- Em, poți să nu mai faci pe importantul pe importantul pentru o secundă?
- Colson, îmi moare mama, ce aș putea să fac, să stau așa?
- Mie mi-a murit toată familia, da? Nu mai am pe nimeni în viață. În grupul ăla de hackeri am
crezut că aveam prieteni adevărați dar erau toți niște falși și niște prefăcuți! Am venit aici și am găsit
un prieten bun și îi spun să nu se mai jelească atât și să facă ceva cât mai poate!
Nu l-am mai auzit pe Colson să urle așa vreodată. Mă simt foarte prost. Însă are dreptate.
Trebuie să iau inițiativă și să nu mai stau să mă plâng. E singura din familie pe care o mai am,
indiferent câte zile negre mi-a făcut.
- Ai dreptate, scuze, i-am spus și m-am ridicat de pe jos.
*
- Glonțul pe care l-a primit în piept înspre pădure se pare să-i fi deranjat timusul. Să îl facă să
se întoarcă împotriva organismului. Nu știam că pot niște unde radio să facă așa ceva, se miră Todd.
- Și pot să fac ceva în privința asta?
- Nu știu...
Mă întind pe jos și încerc să mă abțin din a plânge, mai mult pentru Colson, nu pentru mine.
- De fapt este ceva. Un medicament pe nume Talger, însă este extrem de rar și cred că e
interzis aici oricum.
- Interzis, îl întreabă Colson. De când se interzic medicamente în Zdala?
- E văzut ca unul care întoarce timusul împotriva organismului, de asta e interzis, însă tot ce
face e să întoarcă efectul, adică să schimbe sensul atacului.
- Crezi că-l putem găsi, îl întreb pe Todd.
- Eu vă urez succes. Atâta tot, zise el mergând spre ușă.
Minunat, absolut minunat. Singurul mod prin care o pot salva pe mama mea e cu un
medicament interzis și foarte rar, care probabil costă și foarte mult.
- O să-l găsim, Em, calmează-te, spune Colson după o jumătate de oră de căutat pe Harta
Mizerabilă a pădurii. Este și o Hartă Sacră, dar e administrată de guvern, un guvern cam mic, ce-i
drept. Pe Harta Mizerabilă poate oricine să își încarce locația afacerii, însă nu sunt toate de încredere,
233
deoarece nu este nici o metodă de verificare, motiv pentru care e interzisă, dar există aprecieri, după
care cumpără toți. Pentru a-ți introduce afacerea pe Harta Sacră trebuie să mergi la poliție și costă
2000 de distincți (ceea ce înseamnă enorm de mult)
- Nu mai pot. Și n-o să caut pe Harta Sacră, conducerea nu-ți conferă niciodată nimic, zic eu.
- Mereu ești pesimist, calmează-te.
Același scenariu ca până să vină Todd se repetă și acum. Încerc să o calmez pe Mama și mai
mult o agit. Însă Colson caută de zor, zici că e mai implicat decât mine.
Văd soarele răsărind și niciun semn de la vreun vânzător de Talger. Plâng de jumătate de oră.
Nu mai am speranță deloc. Mă uit la mama și parcă e plecată în lumea ei, de unde mai scoate un urlet
ocazional. Cu ce am greșit? De ce merit--
- Am găsit, urlă Colson.
Nu-mi vine să cred ce aud. Mă ridic și fug spre el cum n-am mai fugit vreodată.
- Costă 1000 de distincți, Em, și e în cealaltă parte a pădurii, spune el după un argument de un
sfert de oră.
- Nu mă interesează! Nu îmi pasă de bani, Colson! Și speram că o să înveți și tu ce e mai
important dintre cele două! Ți-am spus, fac orice! Și o să mă ajuți!
- Evident că te ajut, dar te privește! Trebuie să și mâncăm, știi cum e.
- O să muncesc pe brânci, o să reușesc, crede-mă, cum ai spus și tu!
- Bine, și ce vrei să fac?
- Vreau să rămâi aici cu mama și să mă ghidezi pe drum. Nu vreau să fiu urmărit pe drum.
- Nu te las să mergi singur.
- Nu îmi pasă! Te forțez să stai!
Cât timp mă pregăteam soarele era deja pe cer și lumina tare. Era undeva la 11 dimineața. M-
am îmbrăcat în hainele negre, mi-am luat banii, toporul, ghiozdanul, Pergableta și i-am spus mamei
că vin repede, însă nu a dat niciun răspuns, deși încă mai respira, și am pornit în fugă spre Cercul
Radio, ca de acolo să merg spre Piața Soarelui, unde trebuie să mă întâlnesc cu vânzătorul. E foarte
greu să mergi prin pădure, deoarece radiațiile din Zdala încă mai bat încoace, iar spațiul dintre copaci
e foarte strâmt.
Cercurile sunt locuri trecute doar pe Harta Mizerabilă, în timp ce Piețele sunt trecute și pe cea
Sacră. De acolo poți lua elicoptere și merge cu ele în alte piețe, însă sunt foarte scumpe.
- Și nu îmi dau seama ce e cu Vandalii ăștia, spune Colson pe Pergabletă.
234
- Adică?
- Adică vin pe la case, le vandalizează, urlă „Vreau să urlu și să strig!‖ și le aruncă în aer?
Serios acum, nici nu știu de ce ne mai apărăm de ei. Zici că e un serial de buget.
Chiar când râd văd niște vandali puțin mai în față alergând spre o căbănuță din spate. Mă
ascund repede după copac și aștept să treacă.
- Unde sunt?
- Vin acum, stai acolo, spune Colson.
Reușesc să îi văd puțin dar fug spre Cercul Radio de frică, chiar dacă probabil m-au auzit,
însă Colson spune că nu mă urmăresc. Îmi ia ceva timp să mă trezesc la realitate și să îmi dau seama
ce se întâmplă defapt și care mi-era motivația, asta fiind atunci când Colson mi-a spus că a reușit să
negocieze prețul până la 825 de distincți, adică toți banii pe care îi câștigasem aseară. În orice caz, am
simțit o bucurie cum nu mai simțisem de foarte mult timp, alături de un sentiment de speranță. D-abia
atunci mi-am dat seama de ce e mai puternică decât frica.
*
Odată ajuns la Cercul Radio, am simțit nevoia de odihnă, așa că m-am orientat spre un mic
magazin rătăcit, unde era mai răcoare. E foarte obositor să mergi prin pădurea asta, din cauza
radiațiilor ce vin din Zdala, pe lângă faptul că s-a făcut și destul de cald afară.
E un magazin modest, care seamănă cumva cu mica mea căbănuță: nu foarte multe piese de
mobilier, nici ferestre cu carul, însă printre acele puține ferestre crescuse un copac ce avea camera
îndreptată chiar spre magazin.
Cât cumpăram apă (care era destul de scumpă, 25 de distincți), aud niște vandali intrând în
magazin și le simt ochii îndreptați spre mine.
- Colson, ești acolo, întreb eu speriat în Pergabletă în timp ce îmi iau apa și mă îndrept ezitant
spre geam.
- Da, ce este?
- E o cameră într-un copac de lângă mine, îi șoptesc. Sunt niște Vandali aici. Cred că mi-au
văzut distincții și vor să sară pe mine. Filmează tot.
Simt mâna unui vandal pe umărul meu exact când termin de spus tot. Îl apuc de mână și i-o
dau peste cap, împingându-l într-un prieten de-al lui. Cât îl vedeam cu coada ochiului pe proprietar
fugind, îl ameninț cu toporul pe cel de-al treilea Vandal și dau și eu să fug. Nu ar fi o luptă favorabila
într-o situație de unu la trei, așa că asta e cea mai bună soluție.
235
- Colson, ai filmat? Nu aveau măști, cred că-i putem denunța, urlu în Pergabletă alergând spre
pădure și cât mai departe de magazin.
- Cred că... nu știu, Em. Trebuie să ajungi la poliție, și e foarte departe, e d-abia în Piața
Centrală.
Am urlat atât de tare încât cred că m-au auzit Vandalii, dar nu contează. O iau printre copaci
direct înspre Piață.
- Și? E mai aproape Piața Centrală decât Piața Soarelui, și știi și tu cât de mult plătește poliția
pentru demascarea unor Vandali. 500 de distincți! Pot să iau un elicopter spre Piața Soarelui, ar fi
mult mai rapid.
- Și la întoarcere?
- Colson, tu erai cel care îmi spunea să nu mai fiu pesimist. Acum ești ce nu vrei să fii, că nu
înțeleg.
- Nu, dar ne pui foarte mult în pericol! Vandalii ăia ți-au văzut fața! Dacă îi denunți, prima lor
măsură o să fie să ne vandalizeze! Și dacă tu crezi că nu o să fie în stare să afle unde stăm, crede-mă,
o să fie!
- Și mama? Cu ea cum rămâne? Ții minte că pentru ea am plecat, nu?
Nu s-a mai auzit nimic din Pergabletă, și nu era nicio urmă de Vandal în urma mea.
- Uită-te după mine până în Piața Centrală, mersi, i-am zis și am închis Pergableta.
Nu mai fusesem înainte în Piața Centrală, dar chiar e mare pe lângă tot ce e aici, în pădure.
Are turnuri și toate cele, locuiesc până și oameni aici, și e foarte aglomerată și păzită. În fine, nu am
timp să admir Piața, trebuie să ajung la Poliție.
- Colson? -- șoptesc în Pergabletă.
- Ce este?
- Curăță-mi repede Pergableta, știi că mi-o verifică atunci când arăt dovezile. Nu vreau să
găsească Harta Sacră și toate cele.
Chiar și secția de poliție arăta mult mai bine decât ce avem noi în Piața de Margine, cea mai
apropiată de casă. Era curată și chiar lucea lemnul din ea. Nu am mai văzut lemn lucind de când eram
acasă în Zdala înainte de bombe.
- Numele, întreabă polițistul de la recepție oarecum plictisit.
- Amory Goodall, sunt aici să denunț niște vandali care m-au atăcat acum o jumătate de oră în
Cer-- în pădure, la un cunoscut acasă.
236
- Arătați-mi.
Cât timp se uită peste ce a înregistrat camera, polițistul trece Pergableta printr-un sistem de
verificare, când observă ceva.
- Cu cine vorbeați?
- Mă scuzați?
- La Pergabletă, cu cine vorbeați?
- Cu un prieten, Colton Carr, spunea că nu poate să ajungă.
- Mhm. Mulțumim de informații, uitați aici cei 500 de distincți, o zi bună D-le. Goodall.
- Mulțumesc, asemenea.
- Colson, urlu eu în Pergabletă când sunt undeva oarecum departe de Piață, ca să pot să
vorbesc cu el.
- Em--
- Colson, merg acum spre elicopter, cum e mama?
- Em! -- se aude din Pergabletă, dar parcă întrerupt.
- Colson! Ce se intâmplă?
Nimic. Nu se mai aude absolut nimic. Urlu de încă două ori numele, însă d-abia a treia oară se
aude ceva.
- Em! Au venit Van--
Acolo s-a întrerupt. Colson a avut dreptate, Vandalii sunt mereu cu un pas în față. Și acum
sunt în casa mea. Trebuie să ajung acolo.
Alerg cât de tare pot spre elicopter și îi dau banii pilotului, spunându-i nu de Piața Soarelui, ci
de de Piața de Margine.
De ce nu l-am ascultat pe Colson? Trebuie eu mereu să fiu atât de egoist încât să nu mai iau
părerile altora în considerare? Să risc viața mamei și a celui mai bun prieten pentru ce? Pentru a
ajunge mai repede undeva?
Am ajuns foarte repede în Piața de Margine, nu cred că a durat nici două minute. Odată ce am
aterizat nu am mai dialogat nimic cu pilotul, nici nu m-am mai întors după sticla de apă ce căzuse.
Trebuie să ajung imediat acasă. Nu știu câți Vandali sunt acolo. Tot ceea ce știu e că trebuie să salvez
ce mai am pe lume.
237
Pe la jumătatea drumului deja nu mai pot să respir. Devin așa de strâmte căile printre copaci,
încât zici că treci prin urechea acului. Nici nu se cunoaște diferența între cum era soarele pe cer când
eram în Cercul Radio și acum.
Sunt deja pus la pământ de drumul până aici, dar trebuie să lupt. Nu înțeleg nimic din ce se
întâmplă. Se vede casa în depărtare și aud strigăte ce trezesc pădurea, dar parcă îmi iese sufletul din
corp de oboseala.
- Colson...
Nu mai pot nici să vorbesc. Fix când ies de după ultimii copaci dinspre casă, cad la pământ.
Tot ce mai disting sunt urletul specific al vandalilor: „Vreau să urlu și să strig!‖ și casa mea în flăcări.
Acum înțeleg ce înseamnă strigătul lor. Vreau să mă descarc, dar sunt mut.
238
O CĂLĂTORIE CARE SALVEAZĂ LUMEA
Isac Maria Diana, clasa a VIII-a
Școala Gimnazială 150, București
Coordonator: prof Țurcanu Monica
M-am întins în pat și am început să mă gândesc la o temă, o idee de eseu. Aveam de făcut un
eseu SF pentru un concurs la care m-am înscris. De obicei, am multă inspirație și sunt creativă, dar
acum, se pare că mintea mi s-a golit subit. Am urmărit în ziua respectivă la școală un documentar
despre încâlzirea globală care m-a fascinat și mi-a rămas întipărit în minte, dar nu se încadra în genul
eseului, așa că am renunțat la idee.
Cu cât timpul trecea, cu atât mi se închideau pleoapele mai mult. În final am adormit, dar cu
gândul la eseu. După scurt timp am deschis ochii, dar nu se făcuse dimineață și nici în patul meu nu
mai eram. M-am trezit pe o bancă veche de piatră, undeva, în pustietate. Probabil că visam. M-am
uitat în jur să încerc să-mi dau seama unde mă aflam, dar nu am reușit să descifrez nimic. Tot ce
puteam vedea era doar praf și nici urma de vreo clădire sau verdeață. Parcă eram într-un deșert.
Am decis să-mi încerc norocul și să pornesc la drum atât cât mă țin picioarele. Am simțit că
am mers zile întregi... dar nu era posibil, având în vedere că era doar un vis. De o dată, în depărtare,
s-a ivit o cabană de lemn ce părea a fi veche. Sătulă de atâta mers și atâta pustietate, am alergat spre
cabană cât de tare mă țineau puterile. Se făcuse cald, transpirasem și nici nu aveam de unde să beau
apă. Speram că acolo o să pot găsi ceva.
Când am ajuns aproape de cabană, am observat că avea o clanță ruginită, aurie, geamuri
sparte, dar în același timp nu puteai să vezi ce e înauntru, iar lemnul avea o culoare maronie prăfuită
și părea a fi șubred. M-am apropiat, am apăsat pe clanță ruginită și am intrat. Am rămas șocată.
Trebuia să fie o capcană, nu? Trebuia să mă gândesc că e ceva suspicios în legatură cu o simplă
cabană veche în mijlocul pusitetății... pentru că înăuntrul nu semăna deloc cu exteriorul. În interior,
cabana aceea avea aparate de ultimă generație, o gresie imaculată de-ți puteai vedea reflexia foarte
239
clar, pereți albi mari și părea o încăpere mult mai mare față de mărimea exterioară pe care o avea
cabana privită de afară. În ciuda echipamentului foarte avansat, nu se afla nimeni acolo. Nici urmă de
ființă. Am pătruns mai adânc în încăpere în speranța că poate găsesc pe cineva sau dacă nu, măcar
apă.
Dintr-o dată am simțit o înțepătură în braț. Am ignorat, căutam în disperare apă. Nu era
nimeni acolo și nici apă nu am reușit să gasesc. Se pare că acea cabană era inutilă așa că am decis să
mă întorc spre ieșire și să plec. Când m-am întors am observat o dâră lungă de sânge în urma mea.
Primul meu gând a fost că mai era cineva în încăpere cu mine. A fost o senzație de fericire pentru un
moment, mă gândeam că o să gasesc apă, dar dintr-o dată am simțit un junghi mai dureros în același
loc ca mai devreme. Mi-am întors privirea într-acolo. Aveam un cuțit înfpit în braț. Un cuțit înfipt în
braț. Eu. Fiind singură într-o cameră. Cum? Durea. Mă durea groaznic. Mă durea groaznic și nu era
nimeni acolo ca să mă poată ajuta. Eram singură, pe cont propriu și aveam un cuțit înfipt în mână. Mă
durea enorm și am simțit cum îmi curgeau lacrimi pe obraz. Începeam să mă agit și asta nu făcea
decât să înrăutățească lucrurile. Am inspirat adânc și am început să mă gândesc la ce ar trebui să fac.
Știam foarte bine că nu trebuie să scot cuțitul din rană, astfel o deschideam și se infecta mai ușor. Am
alergat să caut niște bandaje, ceva care să mă poată ajuta să-mi astup rană, o batistă măcar. Nici
urmă.
- La ce e bun locul ăsta dăcă nu găsesc nimic aici? am urlat eu enervată.
Dintr-o dată mi se ivește în cale un dulap. ‖Mulțumesc de răspuns‖ am șoptit eu de parcă
cineva m-ar fi auzit și mi-ar fi pus în cale un dulap. Încep să cotrobăi alarmată prin sertare. Nici urmă
de bandaj. Căutând am simțit cum cuțitul îmi este scos din rană. Am încremenit de durere. Durea
îngrozitor și o simțeam în fiecare părticică a corpului meu. Parcă durea prea tare, părea prea real ca să
fie doar un vis. M-am întors și zăresc un robot gigantic care ținea cuțitul scos din rana mea în mână,
sau braț robotic mai bine zis. Urmăream fiecare picătură cum se scurgea de pe cuțit și cădea pe
podeaua nu așa de impecabilă după dâra de sânge pe care am lasat-o. Am scos un țipăt de frică. Mă
durea și mai tare și aveam în față un robot uriaș: aveam totuși de ce să țip.
- Nu țipa, eu pot ajuta tu, spuse robotul.
- Excelent, chiar te rog. Am nevoie de ajutor cât mai repede, cred că deja se infectează rana.
- Calm, a spus robotul. Poftim.
De nicăieri scoate un bandaj. Apare din senin cu un bandaj în mână și se apropie de rana mea.
În două secunde rana era bandajată, iar durerea s-a oprit.
240
- Oau, mulțumesc, am spus mirată. Mulțumesc, robotule.
- Fără motive.
- Ha ha, ‖n-ai pentru ce‖ ai vrut să spui nu-i așa? Nu-i nimic, mă pot obișnui cu greșelile
tale de vorbire, și așa prietenii mei în zilele de astăzi nu prea mai vorbesc corect. De fapt,
sunt obișnuită deja. Cum te numești?
- Scorpio, încântat de vedere, spuse robotul întinzăndu-mi o mână. Am dat mâna și ne-am
zâmbit reciproc. Urmărește-mă pe mine acum, spuse robotul plecând instant.
Mergea destul de repede, încât mi-a fost greu să țin pasul cu el. M-a dus într-o încăpere cu
multe ecrane, care nici măcar nu știu unde se afla, pentru că eu nu o observasem la intrare.
- Poți să-mi explici de ce tocmai am fost înjunghiată cu un cuțit, Scorpio?
- Da, pot. Cuțitul acela este salvator și funcționează doar dacă este activat de sânge
umenesc.
- Uman vrei să spui, l-am corectat eu răzănd.
- Da, cer iertare, domniță. Eu nu am fost învățat a vorbi și eu nu știe. Oricum, ce urmează să
spun ție este foarte important așa ca ochi si urechi mie te rog.
- Sunt ochi și urechi, am spus eu râzând. Faptul că Scorpio nu știa să vorbească mi se părea
amuzant.
- Tu, Maria...
- Stai așa, cum îmi știi numele?
- Știu mai multe despre tine decât crezi. Ascultă. Te-am selectat pe tine pentru că ești
specială. Tu acum nu visezi. Tu acum chiar ai fost ranită de un cuțit. Ești aici pentru că am
un mesaj să îți spun să transmiți după tu. Sfârșitul lumii se apropie din cauza încălzirii
globale. Tu poți merge înapoi să previi asta.
- Stai, stai, stai... vrei să spui că acum eu am călătorit în viitor?
- Da, ești în viitor. Iar acum, afară, este sfărșitul lumii. Uite-te tu.
Așa era. Am tras draperiile și am observat explozii și o lumină puternică roșie peste tot.
- Cât de curând se va întâmpla asta, Scorpio?
- Foarte, foarte curând, Maria. După calculele mele făcute, nepoții tăi nu își vor trăi viețile
întregi.
- O, asta e foarte curând. Prea curând! Ok, ce trebuie să fac?
- Ai la tine un dispozitiv de acela, celular?
241
- Ha ha, ‖celular‖. Telefon mobil. Nu. E acasă. De ce?
- Poftim, ia aici, spuse robotul dându-mi un telefon scump, de ultimă generație. Filmează ce
poți, doar așa te va crede pe tine lumea. Filmează și arată-le, explică-le că e numai vina
lor, ei au distrus singuri lumea și doar ei o pot salva. Spune-le că nu e înca prea târziu și
spune-le cât de curând va fi asta. Încearcă să îi convingi că înca ei mai pot salva planeta,
Maria. Încă își pot salva casa.
Am simțit o lacrimă cum mi se scurgea pe obraz. Era așa de trist... singuri ne-am cauzat
sfârșitul lumii și singuri ne distrugem casa.
- Gata, ai capturat tot pe celular?
Am râs. Mi-am șters lacrima și m-am întors spre Scorpio.
- Gata. Mulțumesc. Mulțumesc că m-ai ales pe mine și am să îți promit că voi încerca din
toate puterile mele să schimb ceva. N-am să te dezamăgesc, Scorpio. N-am s-o fac.
Promit.
Am sărit să îl îmbrățișez. Recunosc, n-a fost cea mai călduroasă îmbrățișare, dar până la
urma mi-a fost alaturi, m-a ales pe mine și tot el m-a bandajat.
- Bun, acum timpul e să pleci. Vezi tubul acela? Intră acolo și închide ochii. Gândește-te la
casa ta, la patul tău și când vei deschide ochii vei fi acolo. Hai, hai, repede! Nu e timp să-l
pierzi, spuse Scorpio.
Am intrat în tub în timp ce îl vedeam pe Scorpio manevrând cuțitul pe langă ecranele mari.
Cred ca acela făcea conexiunea dintre viitor și prezent și ma trimitea înapoi. Țineam telefonul strâns
în mână și mă gândeam doar la patul meu cel comfortabil.
- A pornit aparatul, Scorpio? am țipat eu speriată pentru că simțeam o presiune imensă,
incomfortabilă și ciudată. Dar Scorpio nu mai era acolo.
Când am deschis ochii, eram înapoi în pat, acasă. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să
verific dacă încă mai aveam telefonul și filmulețul. Da, erau acolo. Apoi mi-am amintit de eseul pe
care trebuia să-l fac. Puteam să scriu despre cele întâmplate și, în același timp, puteam, dacă
câștigam, să transmit mai departe mesajul urgent cu care am fost însărcinată de către Scorpio. Cred
că acum totul stă în mânilie sorții.
242
ANUL 3002
Ana-Maria Gavrila, clasa a VIII-a
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
Coordonator: prof. Toma Dumitrescu
Seara. Un birou, caiete deschise, foi înșirate, cinci pixuri, trei creioane și un băiat cu părul
ciufulit. Toate acestea vor schimba lumea. Cum? Să iți explic:
Tom este un simplu tânăr, cetățean american, douăzeci și doi de ani, student la Facultatea de
Inginerie, păr șaten, ochi verzi. Nimic neobișnuit, nu? Așa-i, la exterior pare a fi un tip ca oricare
altul, ba chiar dacă l-ai vedea pe stradă ai crede că face parte din categoria de ,,frumoși, dar tonți".
Însă, în spatele acestui chip frumos stau ascunse inteligența, ambiția și curiozitatea, care până acum
nu au fost niciodată stăpânite de către el. De mic și-a băgat nasul în toate și a citit sute de cărți despre
zeci de subiecte, totul pentru a-și satisface curiozitatea. Dar mă abat de la subiect, nu?
Ce spuneam? A, da. Începusem să-ți povestesc despre cum a ajuns Tom în fața zecilor de foi
și a celor cinci pixuri. Păi, e simplu. De dimineață a fost la facultate, iar după cursuri a pornit spre
casă cu un coleg de-ai său. Acesta, mai aiurit din fire, tocmai visase ceva în timpul unuia dintre
cursuri și se gândi să-i povestească și lui. Astfel, începu să îndruge despre ziua de mâine și despre
cum ar vrea să știe dacă își va rupe piciorul așa cum o făcu în vis. Plictisit de aiureala lui John,
tânărul îi aruncă o privire urâtă și traversă către stația de autobuz, lăsându-l pe amicul său să
vorbească singur. Când a ajuns acasă, s-a trântit pe pat și a început să râdă. ,,Prostul și-a pierdut ziua
de azi gândindu-se la cea de mâine și întrebându-se dacă își va rupe piciorul. În ritmul ăsta, nu mă
mir dacă își va rupe capul." se gândi acesta, apoi adormi.
Ce a visat el, nu știu, dar când s-a trezit în mintea lui deja încolțise o idee. Începuse să-i
surâdă ideea de a ști ce va urma mâine. Parcă i-ar fi făcut o deosebită plăcere să vadă viitorul.
Iată-ne deci aici, la biroul lui Tom, care își făcea schița pentru ceva ce părea a fi o cutie. Una
metalică, argintie, cu câteva butoane și o ușă. Te pomenești că vrea să intre-n ea. Nu ştiu de tine,
cititorul meu drag, dar mie mi se pare că băiatul ăsta e cam bipolar. În urmă cu câteva ore, râdea de
curiozitatea lui John, iar acum scrie de zor pentru aceasta.
243
Orele se scurg repede, teancul cu foi albe scade, cel cu foi scrise creștea, iar părul sătenului n-
o să mai reziste dacă acesta nu se va opri din a-și trece mâna prin el. Ceasornicul din hol bătea ora
3:00, iar studentul se ridică de pe scaun, dar asta pentru a se așeza pe pat cu un rânjet satisfăcut. Cred
că a terminat. Ce i-a mai rămas din noapte s-a dus repede și iată-l treaz. Buimac își alege hainele, se
îmbracă apoi își bagă teancul de schiţe în rucsac. Iese grăbit și pornește spre cafeneaua unde ar trebui
să-l aștepte John.
Ajunge și că, de obicei, nu-l găsește pe amețit, așa că înjură printre dinți și intră să-și cumpere
o cafea. Stă un sfert de oră, bea liniștit și în același timp scrie. Din scrisul lui de doctor nu se întelege
decât cuvântul ,,șuruburi" după care mai vin două hieroglife. Presupun că-și întocmește o listă cu
materialele pentru ,,cutia" lui.
Se ridică, își pune caietul în rucsac, rucsacul în spate și iese. Merge în pas alert spre facultatea
și îl vede pe John stând pe o bancă.
- Te-am așteptat la cafenea, spuse prompt.
- Ah, Tom! Am uitat! Iartă-mă! strigă băiatul puțin speriat.
- Unde ți-ai pierdut mintea, amice?
- Unde s-o pierd? Nicăieri.
- Așa-i. Nu poți pierde ceea ce nu ai. Am uitat! spune rânjind Tom. Apoi îi întoarce spatele
băiatului care murmură ceva și pleacă.
Orele de curs s-au scurs foarte greu pentru săteni. Acum iese din Facultate, parcă și mai prost
dispus decât a intrat și merge grăbit spre magazinul în care intră gălăgios. Își ia un cărucior și începe
să arunce în el tot soiul de plăci de fier și unelte, luminițe și sfere din sticlă, șuruburi, le plăteste și
iese.
Observ că treaba-i serioasă. Băiatul chiar e hotărât, nu glumă. Răsucește cheia în broască și
intră în apartament nerabdător. Începe să-și inșire lucrurile de abia cumpărate și schițele. Stă o
secundă, le privește, apoi se așează lângă ele pe parchetul de nuc și începe să unească niște fire cu un
bec. Ți se pare caraghios, nu? Și mie!
Urmează niște ore plictisitoare pentru noi. Eroul doar stă pe jos și încâlcește firele acelea,
săracele. Se duce o oră, se duc două, cinci, șapte, opt, zece. Ființa asta nu mai mănâncă și ea? Ah,
stai. Mișcă. Se ridică, se intinde și pune mână pe telefon. Ce vrea să facă? Să sune la salvare? E
cazul. A luat-o razna. A, nu. Sună la pizzerie. Mă mir, ii e foame!
244
Lasă telefonul negru din mână și se așează iar. De data asta lasă firele în pace. Ia niște plăci
de fier sau ce sunt acela și niște șuruburi acum, să le zăpăcească și pe ele. Se duc treizeci de minute,
iar micul Einstein e întrerupt de sonerie. Se ridică nervos, scoate niște bani din geacă ce stă aruncată
lângă pat și iese. După un minut se întoarce, trântește ușa în urma sa și se așează. (Eu încă am rămas
la şocul că se livrează pizza la 2:15 dimineața.)
Termină de mâncat și se apucă iar de treabă. Se face ora opt și șase minute, iar Tom se ridică
în sfârșit după ore lungi de lucru. Se întinde puţin și zâmbește satisfăcut. ,,Cutia" lui e gata. În ciuda
faptului că e miercuri și că nici ieri n-a dat pe la facultate, tânărul se așează pe pat și adoarme. Și
doarme ore bune. Iată că este trei după-amiază și nu s-a trezit. Nici nu s-a mişcat. Stă întins pe spate
și cu brațul pe ochi de când s-a culcat. E frânt de oboseală, dar se trezește în final.
Se ridică, mănâncă și ultimele bucăți care i-au mai rămas de azi-noapte, apoi apasă pe unul
din butoanele de pe mașinărie. La apăsarea butonului, toate celelalte se aprind, iar ușa se deschide.
Întrucât ,,cutia" asta are aproximativ un metru şi cincizeci înălțime, Tom se ghemuiește și intră în ea,
ținând în mână un fel de telecomandă. Bun, și acum ce? Se teleportează? Stai. Ușa se deschide, iar
studentul iese. Ce face? A uitat să introducă data! Ce aiurit! Apasă pe micuța tastatură de sub ecran și
introduce data 20.03.3002, apoi intră iar și apasă pe telecomandă. ,,Cutiuța" începe să lumineze,
scoate un sunet ciudat, puțin fum și...DISPARE. Mașinăria în care era Tom a dispărut pur şi simplu!
Ești șocat? Să iți explic ceea ce tocmai s-a întâmplat? Păi, băiatul a petrecut ore bune lucrând
la această mașinărie, știi bine și se pare că a reușit să facă ceea ce voia. Doar el știe cum din niște
cabluri, metal, beculețe și șuruburi a reușit să facă ceva ce se teleportează, dar a făcut-o.
Anul 3002 ! La fel de brusc cum a dispărut, ,,cutiuța" cu tot cu Tom apare într-o cameră
imensă, albă, plină cu aparate ciudate pe care studentul începe să le examineze imediat cum iese din
,,cabina magică". Se află în același loc din care a plecat, fix în același punct, însă totul este de
nerecunoscut. Şatenul se uita pe fereastra imensă, care de fapt este însuși unul din pereții camerei,
dar care este în totalitate făcut din sticlă și rămâne mască. Nimic nu seamănă cu ceea ce ştia el. New
York-ul este altul. Câte un bloc ici-colo, cumplit de înalt, metalizat total. Străzile, nu mai sunt străzi.
Nu tu semafor, nu tu bandă de mașini, nu tu mașină, de fapt. Stai puțin. Unde sunt oamenii?
Tânărul șocat își lipește fața de geam și privește în jos, acolo unde ar fi trebuit să se zărească
sute de oameni mergând fiecare încotro. Dar, nu! Nimic! Însă vede niște umbre tot mișcându-se. Ce
să fie pe cer? Ridică ochii, iar șocul se accentuează. Sute de mașini zburătoare se deplasau în coloane
exact ca niște mașini obișnuite pe bulevard. Care va să zică, aștia și-au mutat șoseaua pe cer. Bine,
245
șoseaua ca șoseaua, așa o fi la modă acum, să zbori, dar locuințele? Nu-mi spune mie că tot New
York-ul locuiește în cele câteva blocuri. Or fi ele înalte, dar e imposibil!
Se pare că Tom își pune aceeași întrebare și se repede să iasă. Dumnezeule! Dar ce s-a
întâmplat aici? Se pare că, anii care au trecut peste blocul lui și-au spus cuvântul. Totul e mult mai
modern acum. Holul, acum de patru ori mai mare este de un alb pur, iar pe unul din pereţi se află un
ecran mare. La ce o folosi? Băiatul nu-i dă prea multă importanţă. El se holbează la podea. Pe ea se
află două cercuri metalice înconjurate de o bandă luminoasă. Lângă, este câte un stâlp, făcut la rândul
lui din metal, pe care se afla butoane numerotate, exact ca la un lift.
Studentul păşește pe cerc, se așează în mijlocul lui și apasă pe butonul cu litera ,,P". Într-o
secundă apare la parter. S-a teleportat! Stă o secundă, conștientizează ceea ce tocmai s-a întâmplat și
iese pe ușa mare ce se află în fața sa. Cum ridică ochii la cer, vede sute de blocuri suspendate în aer,
pe lângă care mașinăriile se deplasează pe soseaua aeriană. Se pare că, întregul oraș s-a mutat pe cer.
Singura întrebare care îi trece acum prin minte este ,,Cum?". ,,Cum plutesc blocurile?".
Unul din vehicule se oprește la un metru de Tom și la jumătate de metru deasupra pământului,
iar un bărbat îmbrăcat în alb își dă ochelarii negri de la ochi și strigă:
- Hei, străine! Te duc undeva?
- Da. Lasă-mă undeva pe sus, strigă tânărul iar bărbatul râde.
- Bine, urcă. Am să te las ,,undeva pe sus". Sper măcar că ai cu ce să mă plătești.
- Am cincizeci de dolari.
- Dolari?
- Păi, da. Cu ce se plătește aici?
- De unde vii? Din ce an? 2000? Plătim cu yorci acum, cu cardul, amice.
- Desigur, şoptește dezamăgit tânărul.
- Dar pe tine te duc gratis de data asta. Nu ştiu de pe ce planetă ești, dar nu vreau să mă pun
prost cu extratereștrii, strigă râzând șoferul.
- Mulţumesc! spune Tom și urcă. Bancheta arată ca un fel de mașină, dar bordul seamană cu
al unui avion.
- Am văzut mulţi extratereștrii, dar unul care să fie la fel de asemănător cu un om, nu. Spune-
mi te rog, de pe ce planetă ești?
- Terra, amice...
246
- Şi din ce grotă ai ieșit atunci? Din câte știu eu, fiecare cetățean a fost verificat și înstărit de
mult. Tu arăți ca și cum vii dintr-un secol demult trecut.
- Uf..cum să explic eu?
- Ia-o cu începutul și lămurește-mă te rog. Sunt al naibii de curios. Zici că eşti un exponat
evadat din muzeu.
- Vin din anii 2000.
- Cum aşa? Se descoperise pe atunci tehnologia călătoriei în timp?
- Nu chiar. Vezi tu, eu singur am construit mașinăria care m-a adus aici.
- Ești un geniu băiete!
- Nu cred.
- Dar cu ce scop ai venit aici?
- Nu am un scop anume. Am ales data la întâmplare. Eu doar am vrut să-mi satisfac orgoliul.
Să-mi demonstrez că sunt în stare să fac asta și să-mi potolesc curiozitatea.
- Unde ți-ai lăsat invenția?
- În blocul în fața căruia eram.
- Acela e centrul de comandă. Acolo sunt doar cei care sunt la conducere. Dacă o vor găsi vei
avea probleme.
- Nu m-am gândit la asta...
- Trebuie să o luăm de acolo.
- Am să plec imediat, însă mai întâi vreau să aflu tot ce e de știut despre...nici nu știu cum s-o
numesc...lumea asta.
- E aceeași lume în care te-ai născut și tu, doar că mult schimbată. Vezi tu, tehnologia a
devenit un stil de viață. De fapt, a devenit însăși viața! Suntem dependenți de ea. Resursele naturale
s-au terminat de foarte mult timp, iar noi am fost nevoiți să găsim o solutie pentru a supraviețui.
Astfel, am inventat tehnologia de multiplicare a oricărui element de pe planeta asta, fie viu sau nu.
Acum avem sere unde creștem fructele și legumele, însă nu sere cum se găseau pe vremea ta. Ci niște
laboratoare unde multiplicăm și chiar inventăm plante. Carnea, este făcută de asemenea în laborator,
căci animale nu mai sunt. Au murit toate acum sute de ani. Apa, la fel. Nu mai sunt surse de apă
niciunde. Pămantul a rămas pustiu, secat de orice urmă de viață. Iar noi, oamenii, singurele ființe
rămase vii, ne-am mutat pe cer. Pe același cer pe care omenirea îl polua încă din anii din care ești tu,
același pe care noi acum l-am distrus, recunosc. La fel ca întreaga planetă de altfel. Cu timpul, am
247
ajuns să invadăm și galaxia, am dat de alte civilizații, însă acestea nu ne-au mai permis explorarea
cosmosului după prima lor vizită pe Terra. Ne-au spus că dacă am fost în stare să ne distrugem în
acest hal propria noastră planetă, propria noastră casă, nu vor să-și imagineze ceea ce am putea face
cosmosului.
Deci, iată, civilizația umană de astăzi, dragul meu tânăr. O civilizație autodistrugătoare! O
civilizaţie care își sapă groapa singură și care nici măcar nu e conștientă de ceea ce face! Suntem
orbi! Majoritatea oamenilor sunt orbi, iar cei ce încă mai au ochi să vadă cumplita realitate în care ne
aflăm, nu au în schimb glas să strige. Să strige și să îi trezească pe mai marii noștri ca să facă ceva.
Atâta tehnologie, iar noi n-am reparat ceea ce am stricat. Ba chiar mai rău am făcut. Noi am
abandonat Pământul care ne-a dat viața dupa ce l-am secătuit de absolut tot, apoi ne-am mutat pe
cerul pe care l-am nenorocit, de asemenea. Stratul de ozon aproape că dispăru. Am inventat ceva și
pentru asta, astfel ca l-am pus la loc. Oxigenul era să se ducă și el. L-am rezolvat însă și pe el. Avem
centrale care emană oxigen, căci verdeața nu mai e. Am eliminat orice urmă de viaţă de pe lume. Am
ucis planeta asta! Tu, tu știi că eu nu am văzut, de când sunt, un copac? Din păcate, m-am născut la
mult după dispariția ierbii și a apei, a florilor și a animalelor. Eu nu am simțit niciodată iarba sub
picioare și nu am mângâiat niciodată o pisică. Doar am auzit de ele. Da, le-am vazut, însă pe ecrane.
Am văzut viaţa pe un ecran. Nu am simțit-o, nu am trăit-o! E trist! E tristă, realitatea asta! Aș vrea să
pot să fac ceva s-o schimb!
- N-am cuvinte! şopteşte Tom privind în gol. Vorbele bărbatului au fost adânci. L-au pus pe
gânduri.
- Probabil că tu iți imaginai viitorul altfel. O lume mult mai dezvoltată și mai bună. Probabil
nici nu ți-a trecut prin minte că viitorul se apropie tot mai mult de moarte ! spune șoferul, cu privirea
rece.
- Te înșeli. Mi-am imaginat că asta va fi lumea, de fiecare dată cand ma uitam la știri și
vedeam cât de mult poluam planeta. Însă, modul în care mi-ai vorbit tu, m-a întristat și mai tare. Dar
faptul că mai există oameni ca tine mă face să nu-mi pierd speranța.
- Speranța. Ce arheologism. Sensul acestui cuvânt s-a pierdut acum sute de ani pentru rasa
umană. Pentru civilizația asta inconștientă și oarbă față de care simt un dispret imens în ciuda faptului
că aparțin ei.
- Nu. Nu se poate. Dacă se va continua așa, vom sfârși curând. Striga studentul cu ochii în
lacrimi și își încleștează pumnii.
248
- Ce putem face?
- Trebuie să existe ceva de făcut. Ajută-mă.
- Fac orice, doar salvează-ne! Salvează planeta asta de noi! Salvează-ne pe noi de noi înșine!
Strigă disperat bărbatul.
- Promit! Acum, du-mă înapoi la mașinăria mea. Știu ce trebuie să fac! spune hotărât băiatul,
iar aliatul său în schimbarea lumii, execută. Iată-l, deci, pe Tom în fața invenției. Se ghemuiește în ea,
însă nu înainte de a introduce data, exact cea din care a plecat și apasă pe telecomandă.
Puf! Anul 2021. 7 aprilie. Ora 14:27. Şatenul se așează la birou și începe să scrie. Trimite un
mail întâi, apoi începe să inșire sute de cuvinte pe foile albe. O luăm de la capăt? Urmează iar zeci de
ore pierdute la birou? S-au scurs 5 ore. Acesta se ridică și începe să se îmbrace într-un costum
elegant, negru. Își ia dosarul cu acele multe foi pe care le-a scris îngrijit și frumos și iese.
Iată-l la ora 7:30 în fața unui public larg, în stânga președintelui. Ține un discurs televizat.
Împărtășește întregii Americi ceea ce a aflat în vizita lui in viitor sub forma unor posibile urmări a
neglijenței noastre față de Terra. Vorbește cu atât de mult suflet și atât de multă convingere încât
cuvintele sale iși fac loc în mintea dar și în sufletul cetățenilor. Tânărul nostru Tom, în acest moment
îi face pe toți conștienți de gravitatea inconștienței omenirii.
Tom vine cu ideea, poporul aprobă, iar conducerea aplică. Un proiect pentru curățarea, apoi
protejarea mediului, începând chiar din New York și ajungând pe plan global. Întreaga lume trebuie
să înceapă să-și facă griji pentru viitorul nostru și peste griji, trebuie să facă ceva pentru protejarea
vieții.
E târziu. Aproape miezul nopții, iar studentul merge încet pe stradă. Inspiră liniștit și își
schimbă direcția spre casă. Acum că oamenii sunt conștienți și au deschis ochii, se poate întoarce
liniștit să-și termine studiile în inginerie mecanică, pentru a putea mai apoi inventa mașinării care sa
ajute oamenii, nu care să înlocuiască viața.
249
CĂLĂTORIE PE TERRA
Maria- Diana Ionescu, cls. a VIII-a
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Maria Fitcal
-Evrika! Am spus eu entuziasmat. Aici vom face experimentul! Şi este la doar 95,683 unităţi
astrologice faţă de planeta noastră. Acea planetă nu mai este locuită şi nici nu va fi prea curând.
Spunând asta, am alergat către sediul marilor extratereştrii, spunându-i ideea mea genială
şefului.
-Dar, eşti sigur că putem supravieţui acolo? m-a întrebat şeful extratereştrilor.
-La asta nu m-am gândit, mărite, dar ştiu că există cinci oceane: Pacific, Atlantic, Indian,
Antarctic şi Arctic, deci cred că putem supravieţui câteva zile.
-Acum pe Terra este iarnă, nu-i aşa?
-Da.
-Oare care este temperatura de acolo?
-Ă.... m-am blocat puţin, dar mi-am amintit, când am devastat planeta acum 10000 de ani, era
toamnă, era -70oC, dar nu-mi mai amintesc unde s-a înregistrat această temperatură. Dar iarna poate
fi mai frig.
-Bun, dar tu ştii la ce temperatură rezistăm noi? m-a întrebat supărat .
-Da... la -243oC.
-Ştii tu dacă îngheaţă acelea cinci oceane de care mi-ai spus? Ştii tu dacă este destulă gheaţă
pe acea planetă pentru a supravieţui toţi extratereştrii? Nu, nu ştii ? Aşa că, atunci când vei avea
informaţii utile, poţi să mă anunţi! a ţipat către mine supărat.
Am uitat să mă documentez asupra unui detaliu, şi gata. Nu mi-a mai ascultat planul. Nici
măcar nu ştie pe ce se baza experimentul. Îl contraziceam pe Albert Einstein, unul dintre anticii
fizicieni de pe Terra, care nu a crezut niciodată în principiile cuantice. Aceste principii presupun că
două particule separate ar putea fi ―încâlcite‖ atât de mult încât simpla derivare a unei particule ar
influenţa-o instantaneu pe cealaltă, indiferent de distanţă.
250
INVAZIA
Alexandra Marinescu, clasa a VIII-a
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Maria Fitcal
Și atunci a fost pierdut... nu exista cale de întoarcere...
Cu două zile în urmă, 20/10/2022, m-am trezit din somn bombardată de mesaje și de mesaje și
de poze cu fenomenele paranormale ce au luat amploare pe social media, acum câteva luni. Stăteam
și mă uitam pe telefon și, în același timp, mă întrebam cât o să o mai țină oamenii cu porcăria asta. Se
pare că o persoană a postat acum ceva vreme, un video, în care apăreau niște creaturi fantastice din
punct de vedere al culorilor neon pe care le aveau, dar, în același timp, cu o față înfricoșătoare,
deshidratată, plină de ură...sau poate așa mi se pare mie.
Totodată, înainte să spun că sunt niște porcării și făcături, am cercetat... am încercat să găsesc
cât mai multe dovezi ce atestau că aceste creaturi există. Sincer, mă interesa subiectul ăsta, chiar
voiam să aflu ce se întâmplă mai ales pentru prietena mea. Pe prietena mea o cheama Calipso și,
recunosc este ciudată din mai multe motiv, dar îmi place să petrec timpul cu ea și simt că pot să mă
bazez pe ea în orice situație. Calipso, mi se părea pe departe cea mai deșteaptă persoana pe care o
cunosc sau, poate, din lume?
Da, de la ea am aflat de aceste creaturi înainte ca oricine să menționeze de asta. Dar ea se
părea că totuși credea și uneori mă speria chestia asta, pentru că îmi propunea de fiecare dată când ne
vedem să ne facem provizii, să ne ascundem, să aflăm cât mai multe detalii despre asta, dar eu deja
renunțasem la ideea asta.
Până la urmă, m-am decis să mă dau jos din pat și să merg până la Calipso. Nu facem foarte
mult până la ea, luam tramvaiul și în jumătate de oră ajungeam. Am ajuns în stația de tramvai, m-am
urcat în el și după 10 minute de plictiseală și tras cu ochiul în telefonul altor persoane care se uitau la
articolul cu acele creaturi, am auzit o explozie foarte mare, de care m-am speriat îngrozitor. M-am
dus până la capătul tramvaiului și am văzut o siluetă în depărtare cu aceleași culori. Pe moment am
251
rămas perplexă, nu îmi venea să cred ce am văzut... Poate era o iluzie, dar de data asta știu foarte bine
ce am văzut!
Ajung la Calipso și o văd stând în poarta de la casa ei și așteptându-mă, ceea ce nu face, în
general. Când am ajuns lângă ea, nici ,,Bună’’ nu mi-a zis că m-a tras de mânecă și m-a târât până în
casă. Când am ajuns în camera ei a strigat ,, Ţi-am zis eu?’’ atunci cu o doză de tristețe mi-am
aplecat capul și i-am dat dreptate... Și fără să stăm foarte mult pe gânduri și să ne plângem de milă,
am făcut un plan. Ea mi-a zis că are o pivniță , dar nu orice pivniță, era plină cu provizii și chestii
tehnice de care nici nu știam că există.
Și obligată de Calipso, am acceptat să rămân la ea peste noapte. După ore de discutat despre
problema asta, am decis să ne ascundem...până la urmă ce puteau să facă niște fete de 18 ani? Nu
puteam să fim ca eroii din filmele acelea care salveaza lumea în două secunde, din nefericire...
Am decis să ne calculăm, după o așa de bună aveam de întăriri. Ne dăm seama că este
dimineață, dar afară era beznă și o liniște de mormânt. Iar atunci am auzit un strigăt îngrozitor, ne-am
grăbit să ieșim afară din casă și ne-am dat seama că este o diversiune făcută de acele creaturi ca să
ieșim din casă.
Și atunci am văzut ceva ce nu credeam că o să văd vreodată ... Casele erau distruse și oamenii
erau ținuți brutal de gât de acele creaturi. Acum culoarea lor se făcu chiar neagră iar fața lor arăta
bucurie ...o bucurie înfricoșătoare.
Și atunci totul a fost pierdut...nu există cale de întoarcere...
252
MISIUNEA
Andreea Pogar, clasa a VIII- a
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Toma Dumitrescu
E ora 7, suntem în septembrie, dar dimineţile sunt deja răcoroase. Cafeaua s-a răcit, parcă azi
nu am simţit nevoia să o savurez. Am lăsat pe măsuţa de la intrare un bileţel pentru Lucy. I-am
promis ca voi fi acasă pe 23 septembrie, e aniversarea ei de 8 ani si nu aş putea lipsi.
Ies repede afară, dar îmi dau seama că nu am luat haina groasă din cuier, bate vântul şi e
înnorat. Mă întorc şi îmi iau haina, bagajele sunt deja în vechea mea dubiţă. Pornesc către port, sunt
în întârziere. Am ajuns la ora 8.00, Bill şi White mă aşteptau nerăbdători, pe Smith nu l-am văzut.
-Bună dimineaţa, Ben! îmi spune cu glasul lui răguşit White.
-Bună, băieţi! Smith nu a ajuns?
-Nu l-am văzut azi, poate nu s-a trezit încă !! spuse Bill cu umorul lui sec, dintotdeauna.
Mă retrag şi verific telefonul, niciun mesaj de la Smith. Obiceiul lui este să nu ia treaba în
serios, dar azi, suntem cu toţii stresaţi, îngrijoraţi. Îl sun, nu-mi răspunde. Nu mai durează mult şi aud
scârţâitul specific rablei lui Smith. Deşi toţi conducem cam aceleaşi maşini, pe a lui o recunoşti dintr-
o mie. Se aud paşii lui grăbiţi pe scara veche de lemn şi intră ca o furtună:
-A dispărut în Triunghi şi vasul Sfânta Ana!!! Nu mai au semnal de azi dimineaţă, pe radar nu
sunt semnalizaţi, sonarul nu-l vede scufundat!! Ca şi Hercule..pur si simplu a dispărut!!!
Suntem îngroziţi, White se clatină, pe Sfânta Ana căpitan este fratele lui.Toţi membrii
echipajului ne sunt prieteni, ne ştim de când eram copii. Cum a dispărut??? Noi urma să ne întâlnim
cu ei şi să încercam să găsim măcar o urmă din Hercule care avea deja trei zile de la dispariţie.. Şi
acum ei, nu întelegem, s-au dus înainte? Nu ne-au mai aşteptat? De ce au schimbat planul fără să ne
anunţe?
Ne-am îmbarcat pe Pheonix fără să scoatem un cuvânt. Am fost în multe misiuni de salvare,
dar parcă acum e cel mai greu. Niciodată de când am început cercetările în Triunghi nu am reuşit să
găsim măcar o pânză, o busolă sau o urmă de vas. Acum ce speram? Nu ne uităm unii la alţii, doar
pornim. Aşa a început dimineaţa care mi-a schimbat viaţa….!
253
Ora 12.00, ceaţa s-a ridicat din fericire, dar încă bate vântul. Ne îndreptăm spre Bermude, aşa
am hotărât. Practic, plecând din Florida vom merge pe laturile acestui Triunghi care a înspăimântat
atâtea generaţii, căutându-ne prietenii, mergem spre Bermude, apoi de acolo, în jos, spre Puerto Rico,
apoi iar spre Florida. Acesta era planul, dar pe la ora 14.00 citeam un mesaj de la Ema. Îmi amintea
de ziua lui Lucy, mă ruga să nu o dezamăgesc, să fiu acolo la petrecerea ei.
Eram în 20 septembrie şi de dimineaţă eram sigur ca voi ajunge acasă pe 23. După ce am aflat
noile evenimente nu mai eram aşa sigur că o să ajung la timp. Am încercat să îi scriu un mesaj şi mi-
am dat seama că nu am semnal. M-am dus la White şi i-am cerut telefonul său, nici el nu avea
semnal. M-am dus îngrijorat la bord. Bill era alb la faţă, nimic nu funcţiona pe bord, linişte, nici
vântul nu mai suflă, nu puteam scoate o vorbă. Totuşi, încerc să spun ceva şi atunci vocea îmi suna
ciudat, nefiresc, cu ecou:
-Băieţi??!! Ni se întâmplă şi nouă? Nu apuc să termin întrebarea, pentru că nu mai văd nimic,
doar o lumină albă, care efectiv mă orbeşte, nu văd, nu aud nimic.
Mă simt bine, e cald, deschid ochii şi mă trezesc într-o boxă de sticlă, pe un pat alb violet, am
fire, branule senzori lipiți pe piept și pe frunte. Vreau să mă ridic, dar încă nu sunt total restabilit.
Imediat ce m-am mişcat, senzorii pornesc o alarmă. Două făpturi înalte, foarte înalte s-au apropiat de
boxa mea de sticlă. Mă analizează atent și par a discuta.. dar nu aud sunete, totuși ştiu că îşi
vorbesc?!! Una dintre fiinţele înalte avea un păr alb lung în dezordine, ochii mari albaştri, cealaltă
făptură părea o femeie, nu știu de ce, dar așa simţeam, poate că mă privea cu mai multă compasiune?
Poate pentru că avea părul de un roșu aprins și aranjat într-o coafură sofisticată?
Unul dintre geamurile boxei s-a deschis și ei s-au apropiat. Mi-au vorbit, deși nu îmi dau
seama, cum nu foloseau cuvinte, nu îşi mișcau buzele, dar îi înţelegeam. S-au recomandat şi au
încercat să mă liniștească prin gesturi.
-Ești în siguranță acum!!Eu sunt Ilias, iar tu ești oaspetele nostru pe planetă Vecton,
pământene!
-Iar eu sunt Selena, nu te teme, ești pe mâini bune!
Da, sigur, sunt înspăimântat de voi şi de tot ce se întâmplă, gândeam în clipa aceea!!
-Nu ai de ce, îmi transmit ei amândoi deodată!!
Sunt total dezorientat, speriat, ei au știut ce gândesc și mi-au răspuns, asta mă sperie și mai
tare.
254
-Te afli pe Vecton,o planetă aflată în galaxia voastră, la sud de Terra, chiar foarte aproape de
voi. Te-am recuperat de pe un fel de navă de-ale voastre. Din păcate, nu am putut face nimic pentru
camarazii tăi.
-Nava noastră survola acea zonă de ceva timp, ceva se petrecea acolo, dar tehnologia noastră
încă nu poate depista despre ce este vorba. Totuşi, ultimile cercetări arată că se formează periodic
vortexuri către alte dimensiuni iar ambarcaţiunile voastre sunt atrase acolo.La fel și câteva din
navetele noastre au dispărut fără urmă.
Nu știam ce este un vortex, dar ei mi-au explicat că este un vârtej foarte puternic care aspira
practic tot ce întâlneşte în calea lui ca o tornadă, doar că este pe apă- era o explicație pentru tot ce se
întâmplă..
-Vino să-ți prezentăm planeta și locuitorii ei. Suntem pașnici, iubitori de pace și de
interactiune cu alte forme de viață. Poporul nostru este în apropierea frumoasei voastre planete ,dar
nu ne vom face simțită prezența niciodată ,nu vrem să riscăm să declanșăm un război interplanetar.
Am ieșit din boxă și din clădirea ce părea un spital. Mă simțeam bine fără durere și extrem de
liniștit dintr-o dată. Privesc curios în jur, totul era învăluit într-o lumină roz-violet, sunt nave mari și
mici, care survolează cerul violet. Nu-mi dau seama dacă este zi sau noapte, pare că ar fi un apus dar
totuși lumina. Unele dintre nave seamănă cu avioanele noastre, altele sunt sfere extrem de luminoase
care circulă cu mare viteză. Făpturile înalte sunt peste tot, merg, lucrează, este o atmosferă de liniște
și înțelegere. Au clădiri înalte, cu forme perfecte. Sunt sub forma de triunghiuri foarte multe dintre
ele. Mi se explică faptul că, acelea sunt centre de studiu pentru fenomenele din Triunghi.
Îi întreb, fără vorbe, doar gândind dacă aș putea vizita un astfel de centru.Ei îmi spun că nu
pot autoriza o astfel de vizită decât dacă aș accepta că după aceea să-mi fie șterse toate aceste date
din memorie, iar odata întors pe Terra să nu mai știu nimic, din cele întâmplate. Cântăresc oferta lor-
sunt foarte, foarte curios să văd ce au descoperit. Accept şi ei mă conduc spre o clădire, roz violet de
forma unui triunghi echilateral. În interior, fiinţele înalte, cu ochii mari şi albaştri roiesc în jurul a
diferite boxe în care sunt oameni- unii par ca dorm, alţii sunt trataţi, alţii se uită curioşi în jur.
Selena îmi explica că atâta timp cât geamurile boxelor sunt închise toate, ei nu ne pot vedea și
auzi. Tot ea îmi spune că aceștia sunt, ca și mine, supraviețuitori găsiți după apariția unui vortex.
Dar, din păcate, unii dintre ei sunt foarte grav răniți, nu pot fi salvați decât prin anumite metode care
presupun transplant sau proceduri invazive și astfel de proceduri nu pot fi aplicate decât ființelor de
pe Vectron sau dacă sunt pământeni, doar dacă își dau acordul pentru operații.
255
Așa că, pentru unii nu exista nici o şansă…!
Plecând din clădirea triunghiulară, salvatorii mei se oferă să mă conducă spre nava ce mă va
duce către Terra. Îmi dau o cutie mică, albă pe care să o iau cu mine acasă și care să mi amintească
de călătoria mea pe Vecton. Fără a fi schimbat măcar o vorbă, am simțit că sunt ființe bune, blânde,
superioare care răspândesc pacea în jurul lor.
Înainte de a pleca mi se transmite că trebuie ca, înainte să intru într-una dintre sferele de
transport și să plec trebuie să aplice procedura de ştergere a memoriei recente, pentru a îi proteja pe ei
și pentru a fi și eu protejat. Apoi Ilias s-a apropiat şi mi-a pus pe frunte o cutie mică şi rece de metal.
Am deschis ochii şi am simţit o durere ascuţită in piept. White mă privea îngrijorat şi mă scutură:
-Ben, răspunde, ești bine?
-Pheonix e pe cale să se scufunde, nu știu ce s-a întâmplat cu aparatura de la bord. Smith şi
Bill au pregătit o barcă de salvare, dar nu am știut ce-i cu tine, am crezut că ai căzut peste bord, nu te-
am văzut aici .
M-a cărat mai mult pe brațe până la barcă de salvare. Nu am scos o vorba până când, după
șase ore de plutit în derivă, am fost preluați de o navă care plecase, de asemenea, în misiunea de
căutarea celor dispăruți. Atunci am fost preluați și am spus doar: Vecton!! și am căzut într-un somn
adânc, aproape 14 ore.
M-au îngrijit medicii de pe nava care ne-au salvat, erau mirați pentru că nu aveam decât o
stare de somnolență și atât, păream epuizat.Am ajuns înapoi în port pe 23 septrembrie, dimineața. Mă
simțeam destul de bine, am cerut să merg direct acasă, deși procedura era să raportăm la stația de
salvare ultimele evenimente și să semnăm zeci de rapoarte.
Am alergat într-un suflet și am intrat pe ușa ca o vijelie, strigând;
-La mulți ani, Lucy!!!
Lucy era la masă, împreună cu soția mea, care a rămas cu ceașca de cafea în aer.la radio și la tv nu se
vorbea de trei zile decât de dispariția navei Sfânta Ana şi de naufragiul lui Pheonix.
Lucy mi-a zâmbit cu lacrimi în ochi și a sărit de pe scaun direct în brațele mele!! Îmi puneau
mii de întrebări iar eu nu aveam nici un răspuns, eram confuz dar fericit să fiu acasă.
M –am dus să mă schimb și în timp ce urcam, Lucy a urcat după mine strigând:
-Tati! Mulțumesc pentru cadou!! E minunat, îmi place foarte tare!!
În mână, ținea o cutiuță mică albă din care strălucea o piatră alb violet, în formă de triunghi!!
256
ORAŞUL ZARAN
Raluca- Ioana Teodorescu,clasa a VIII-a
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Maria Fitcal
Ploua încet. Priveam stropii de ploaie ce se prelingeau pe geamul apartamentului meu situat la
etajul 63. Am fost bucuroasă că am găsit un apartament disponibil din blocul cu doar 150 de etaje.
Robotul cu care era echipat acest apartament se ocupa de toate problemele administrative ale mele.
Îmi pregăteam bagajul pentru vizita anuală în orașul Zaran când deodată îmi sună telefonul:
-Salut, acum două minute a sunat alarma privind siguranța locuitorilor orașul Zaran, spuse
Michael.
Am auzit că, în momentul în care primești telefon de la Michael, știi că este vorba despre o
problemă gravă. El este șeful meu de aproape 12 ani, iar până acum nu m-a sunat niciodată.
-Ioana, a zis șeful meu, știu că mâine urma să pleci în Zaran, numai că din cauza acestei
alarme, trebuie să ajungi în 10 minute pe acoperișul blocului tău. De acolo vei fi preluată de un
echipaj care te va duce către nava noastă din docul Alfa și de unde ajungi direct în orașul Zaran de pe
planeta Marte.
-Ce s-a întâmplat? întreb eu, alarmată.
-S-a defectat sistemul de producere a oxigenului, iar viața tuturor celor 4,5 milioane de
locuitori este pusă în pericol. Doar pregătirea ta în tehnologie îi poate salva.
Am plecat în grabă, am ajuns în locul Alfa, unde mă aștepta noua navă Plane XX3. Era prima
dată când am văzut această navă, dar dată fiind gravitatea situației doar cu ea puteam să ajung pe
Marte în mai puțin de 3 ore. Dacă firma a decis să folosească această navă, atunci situația chiar era
delicată!
Zaran era orașul miliardarilor de pe Pământ unde tehnologia era avansată, iar liniștea şi
curățenia domneau peste tot. Când am aterizat, în acest oraş era haos, agitaţie și peste tot se auzeau
alarme. Am alergat spre centrul problemei, am scos uneltele, am făcut legătura între fire și am reparat
circuitul. Criza nu a încetat până când oxigenul era la concentraţia necesară respiraţiei, iar câțiva
257
locuitori au ajuns la spitalul din zonă. Dispozitivul de producere a oxigenului era gândit special să
preia din copaci oxigenul necesar pentru oxigenarea orașului Zaran.
După câteva ore s-a remediat situația, alarmele s-au oprit și aud telefonul cum sună:
-Bună treabă, Ioana, felicitări!
258
PLANETA ARISIA
Ştefania Ioniţă, clasa a VIII- a
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
Coordonator: prof. Toma Dumitrescu
Era toamnă, mai erau câteva zile și începea școala, eu și prietenii mei ne imaginam cum ar fi
dacă școala ar fi mai scurtă şi vacanța mai lungă, și cum ar fi într- un univers paralel, în care școala ar
începe când am vrea noi. Cu o zi înainte să înceapă școala, am fost anunțați că va fi o schimbare
uriaşă la școala noastră, iar noi încercam să ghicim ce ar fi.
Unii credeau că va fi alt director, alții că vom avea alt program, alții că vom avea profesori
noi, iar alții că va începe școala mai târziu. Am continuat analizând idei până când s-a făcut ora
tuturor de dus acasă. A doua zi era deschiderea noului an școlar. Fiecare dintre noi era îmbrăcat
frumos și cu câte un buchet de flori sau cu o punguţă cu lucruri pentru diriginta noastră. În curtea
scolii, când încercam să ne găsim diriginta, am dat de un dispozitiv uriaș care avea o mare buclă în
el, de culoare mov care avea în jur de doi metri jumătate înălțime şi un metru lățime, cel mai curajos
dintre noi, Mihai a încercat să pornească acel dispozitiv uriaș care era destul de înspăimântator. Când
a apăsat pe butonul de deschidere, ecranul a început să emită o culoare, aceasta fiind un mov foarte
puternic, să se audă o melodie ca de pe altă planetă și să se aprindă şi stingă marginile capsulei.
După scurt timp de la deschiderea capsulei, pe școala noastră încerca să aterizeze o navă
spaţială. Când am văzut-o, am luat-o toți la fugă spre acoperișul școlii. După ce am ajuns pe acoperiș,
au ieșit din nava aceea doi extratereștri și ne-au zis:
"-Salutare, copii, vă așteptam în sala de curs, de ce nu ați venit? spuse o extraterestră îmbracată
foarte elegant cu o cutie plină de cărţi în mână.
-Bună ziua, nu știam că începe festivitatea acum, credeam că mai sunt câteva minute.
-Pe Arisia, școala începe la două ceasuri fără un sfert, spuse cel de lângă doamna cu cărţile.
-Poftim? Arisia? Nu am auzit niciodată de planeta aceasta. Noi suntem din școala aceasta, unde
festivitatea va începe la 12 fără un sfert.
-Dragii mei, sunteţi de pe Arisia, elevi în clasa avansaților la Herili.
-Herili?
259
-Da, Herili, dar gata cu vorbăria urcaţi în navă, dacă mai stăm, întârziem."
În Arisia, timpul trecea de două ori mai repede decât pe Terra, acolo, o zi are 12 ore şi o oră
are 40 de minute. Pe parcursul călătoriei cu nava, am aflat că "Herili" era cea mai de prestigiu școala
din Arisia, unde învăţam lucruri legate de cum să construim o nava spațială și arme pentru o posibilă
invazie extraterestră de la planeta rivală, Epinon. Epinonul era o planetă în care locuitorii erau
eleganți, aveau un limbaj adecvat anilor 1930.
Până am ajuns la Herili, doamna cu cărțile ni s-a prezentat ca fiind directoarea Heriliului. Am
aflat unde aveam să dormim fiecare dintre noi şi fiecare la ce cursuri va fi. După prima zi la Herili am
fost scoși în oraș de însoțitorul directoarei. În oraș, am văzut că erau doar blocuri supraevoluate şi
mașini de mare viteză.
După o lună petrecută pe Arisia, am fost avertizați că locuitorii Epinonului vor veni peste noi.
Aflând acest lucru, directoarea Heriliului se baza pe noi, pentru că noi făceam arma cea mai
puternică, "Robotul Geniu", chiar dacă cei de pe Epinon erau mai eleganți și mai civilizați, le lipsea
un lucru, creierul, nu erau persoane dezvoltate psihic, ci doar fizic.
Președintele Epinonului ne-a avertizat să ne predăm și să oprim "Robotul Geniu", pentru că va
ieși rău. Nu l-am ascultat și am continuat lucrul la robot. După câteva ore de lucrat intens, eu și
prietenii mei am adormit în sală în care era și robotul. Când ne-am trezit, eram în altă cameră, nu în
cea în care adormisem. Eram în biroul președintelui Epinonului, un om malefic care nu permitea în
fel și chip, să piardă. Eram legaţi cu niște eșarfe de mătase de niște scaune tapițate cu piele.
Eu și prietenii mei am vorbit toată vara prin semne, am găsit un mod de a scăpa când
preşedintele a adormit. Ne-am luat robotul și am fugit.
O aud pe mama vorbind de undeva de sus în cameră:
"- Scumpo, trezeşte-te, este târziu, întârzii în prima zi de școală.
-Totul a fost un vis? Nu s-a întâmplat nimic cu adevărat?
-Despre ce vorbeşti? Ce s-a întâmplat?
-Mama, pe cât suntem astăzi?
-10 Septembrie.
-Nu, nu se poate!"
Mă îmbrac și fug spre scoală. Îi văd pe prietenii mei și mă duc la ei:
"-Știți și voi ce s-a întâmplat, nu?
-Nu, ce s-a întâmplat?
260
-Am fost toți pe altă planetă și ne-am luptat cu planeta rivală.
-Ce? Nu s-a întâmplat asta."
Mă uit spre acoperiș și o văd pe directoarea Heriliului făcându-mi cu ochiul și plecând cu
nava.
261
RĂZBOIUL DIN SPAȚIU
Adrian Militaru, clasa a VIII-a
Liceul Teoretic “Marin Preda”, București
Coordonator: profesor Toma Dumitrescu
Era vară. Ca în toate zilele, m-am trezit, am mâncat si am mers la muncă. Când am ieșit pe
ușă, am zărit o navetă spațială care voia să aterizeze pe planeta mea, 2Xnf-1a. După ce a aterizat, s-a
deschis o ușă și au ieșit două ființe. Acestea mi-au zis ca au nevoie de mine. Arătau prietenoși, așa că
am decis să îi ajut.
Am mers în nava lor. Am observat că era destul de mult spațiu și tehnologia era mult mai
avansată decât pe planeta mea. Înăuntru, erau câteva pistoale cu antimaterie și câteva grenade. Nava a
mers foarte repede, cred că depășea viteza luminii.
După un drum de o oră, am ajuns pe o planetă foarte ciudată. Era foarte întunecat, iar unul din
cei doi piloți ai navetei mi-a dat o pereche de ochelari. Mi-a spus că mă vor ajuta sa văd, deoarece
lumina stelei în jurul căreia orbita nu putea trece de stratul gros de gaz.
Cei care au fost în navă m-au condus spre o clădire. Am presupus că, era cea unde stătea cel
care conducea planeta. Am ghicit. Ajuns înăuntru, mi-au arătat pe unde trebuie să merg și mi-au spus
că șeful lor vrea să vorbească cu mine. Am observat faptul că interiorul clădirii era la fel de avansat
ca și nava. Toate activitățile erau prin comandă vocală, iar majoritatea ușilor erau accesate cu
amprenta.
Ajuns în camera în care mi-a fost spus să mă duc, am fost întâmpinat de o ființă, asemănătoare
cu cele care au venit pe planeta mea. Era destul de înalt, musculatură relativ dezvoltată; avea părul
șaten și ochii negri. Semăna cu cei de pe planeta noastră. Acesta mi-a povestit despre istoria
poporului lor, subiect care m-a captivat.
Am aflat că ei aveau un trecut destul de vast; mi-a istorisit despre atacurile unor roboți de pe
alte planete. El credea că aceștia și-au depășit creatorii și i-au omorât. Mi-a povestit și cum ei au fost
nevoiți să plece de pe planeta unde s-au născut, deoarece, dacă ar fi rămas pentru mai mult timp,
steaua în jurul căreia planeta se învârtea ar fi crescut destul de mult și ar fi făcut locuitul planetelor
262
înconjurătoare imposibil. Nu mi-a spus, însă, de ce au ales planeta pe care se aflau acum. Am bănuit
că era relativ ferit.
Sunt și alte întâmplări despre care mi-a zis, dar să revenim la subiect. Acesta mi-a spus că au
nevoie de ajutorul meu. Ei consideră că vor fi atacați curând și au nevoie de oameni care știu
programare, au cunoștințe despre robotică și chimie, practică un sport ce include lupta sau să știe să
utilizeze o armă. Mi-a spus că au antrenat și că au mai luat oameni, ca și mine, de pe alte planete,
care au fost de acord să îi ajute. Pot spune că prima zi pe planeta respectivă a fost una destul de
interesantă. Următoarea zi am aflat pentru ce m-au ales. Munca pe care trebuia să o fac eu era aceea
de a inventa arme și diferite lucruri pentru cei care se vor lupta.
După o săptămână, creasem cinci prototipuri de arme și două idei pentru costume. Prototipurile
de costume erau dotate cu comandă vocală, rezistente la majoritatea gloanțelor și, de asemenea,
acestea acumulau energia cinetică primită din lovituri și următoarea lovitură a aceluia care folosea
costumul elibera energia depozitată. Pentru arme, am făcut 2 prototipuri de mitraliere si alte câteva
pistoale mai avansate.
În tot acest timp, celelalte persoane au făcut cursuri de luptă sau alte prototipuri ca și mine.
După o lună, atacul a fost lansat de către roboți. Din fericire, poporul pe care îl ajutasem a
câștigat. Aceștia mi-au mulțumit și au spus că, atunci când voi avea nevoie de ceva, mă vor ajuta.
Următoarea zi, am fost dus acasă de noii mei prieteni. Mi-am luat rămas bun de la ei și mi-a
rămas în suflet o întâmplare de neuitat. De asemenea, am învățat multe lucruri noi despre antimaterie
și despre o altă planetă.
263
SIMTE ȘI PĂZEȘTE
Mihalache Andreea Dorina, Școala Gimnazială 150, București
Coordonator: profesor Monica Țurcanu
Toată lumea este în pericol. Panică și agitație peste tot. Nu știm ce să facem, cum să ne
adăpostim, cum să avem grijă de copii noștri. Medicii n-au nicio idee de cum să ne protejeze. S-ar
putea acum totul să vă fie confuz. Nici eu n-aș înțelege dacă aș fi în locul vostru. O să ne întoarcem
cu două zile în urmă pentru a afla ce se întâmplă.
13.06.2034
-Mami, mami, hai să mergem afară!
-Nu acum, scumpo, mami are ceva de terminat pentru serviciu.
-Te rog, n-am mai ieșit împreună afară de cînd a plecat tati.
-Hmmm, ai dreptate, să știi. Cred că aș putea să iau o pauză.
Era o zi frumoasă de vară ca oricare alta: simplă și liniștită. Eram calmă și foarte relaxată
alături de fata mea. O atmosferă admirabilă de care aveam nevoie. Totuși îmi era teamă să nu-mi iau
ochii de la Lily. Muncesc foarte mult și învăț aproape tot timpul, încât abia mai am timp să dorm.
Atât de obosită sunt că aș fi în stare să adorm chiar și în picioare. Poate că o plimbare m-ar mai trezi.
-Hei, e Robert acolo. Mă duc la el.
-Bine, ai grijă, te rog!
-Nu-ți face griji!
Lily este o fată foarte cuminte și atentă. Mai ales de când ne-a părăsit tatăl ei, Filip. A fost
foarte afectată de plecarea acestuia, dar și-a dat seama că el nu se mai întoarce și că mie îmi va fi
foarte greu. E o fetiță minunată. A încercat să mă ajute cu tot ce a putut și a fost foarte ascultătoare.
Totuși, și Filip ține la ea foarte mult și mi-e foarte teamă să n-o pierd. Lily este fericirea mea veșnică
care m-a mai ținut vie după despărțire.
Stând liniștită pe banca din parc am simţit un fior în tot corpul, ceva mă apasa pe brațe.
Aveam un sentiment că în curând se va întâmpla ceva rău, dar nu știu când și ce va fi. Nu înțelegeam
264
de ce mi se întâmpla asta. Nu am mai simțit așa ceva până acum. Având în vedere acest lucru, am
trecut cu vederea. Nu credeam ca era ceva rău, probabil de la oboseală.
-Lily!
-Da, mami!
-Am stat puțin cam mult, nu crezi? Hai să mergem acasă! Mie mi-e cam foame, ție nu?
-Puțin da, îmi confirmă ea
Ne întoarcem împreună acasă.
-Tu du-te în camera ta și joacă-te până îți pregătesc un sandvici. E ok?
A dat din cap aprobând.
Am pus mâna pe frigider și am simţit o vibrație în tot corpul. Parcă lucrurile acestea apăreau
la contactul cu obiectele electrice și în aer. Ceva nu era în regulă. Aveam exact același sentiment că
ceva rău se va întâmpla. Nu știam ce să fac. Verific pe internet, dar niciun răspuns. Credeam că ar
trebui să consult un doctor. Pe Lily o voi lăsa acasă cu vecina noastră. Ține foarte mult la Lily și are
grijă de ea ca de copilul ei.
În drum spre spital, în mașină, a trecut un curent prin mine după ce am atins butonul
radioului. Era din ce în ce mai rău...Trebuia să aflu cât mai repede ce se întâmpla cu mine.
Am ajuns la spital, mi s-a spus să ocup un loc și să aștept până mă cheamă ei.
Doctorul mi-a făcut un consult general, i-am explicat tot ce am făcut astăzi și ce mi s-a
întâmplat, dar parcă ar fi un semn mare de întrebare și pentru acesta. Mi-a spus că n-a mai întâlnit
astfel de simptome la niciun pacient, iar la analize nu aparea nimic neobișnuit. Mi-a spus că nu crede
că este vreo problemă medicală. S-ar putea să mi se fi părut sau corpul să-mi fi dat câteva semne de
oboseală.
M-am întors acasă, iar afară se înserase deja. Dar cerul nu avea o culoare albăstruie ca marea
în noapte, ci mai mult un verde ca smaraldul îmbinat cu un violet strălucitor. Foarte repede s-a
coborât o ceață densă. Deși era un peisaj magic, nu părea să aducă ceva bun. Poate mă înșelam.
Speram să mă înșel.
14.06.2034
M-am trezit și m–am uitat la ceas. Ora 09:00. Duminică. Pe fereastră intra o lumină ciudată.
Dintr-o dată mi-a îngheţat tot corpul și mă simţeam foarte rău, slăbită... Foarte greu am coborât din
pat. Cu pași greoi și apăsați mă îndreptam spre fereastră. Ceața era și mai densă decât aseară. Nu se
vedea nimic nici la un metru. Culoarea cerului era ca o lumină puternică ce se recunoaștea prin fumul
265
alb-argintiu, era mai închisă decât ultima dată când am văzut-o. Am început să mă panichez și să mă
agit. Am ieşit din cameră și am mers să văd ce face micuța Lily. Încă doarmea scumpa de ea. Intru în
bucătărie, iau mănușile de gătit și pregătesc micul-dejun. Mă gândeam că dacă voi purta mănușile ca
un izolator mă pot feri de anormalitățile ce mi se întâmpla. Și chiar așa și era. Uitându-mă pe
fereastră, mi-am dat seama că n-ar fi o idee prea bună să încerc să ies din casă orice aș avea nevoie.
Lily s-a trezit, am luat micul-dejun împreună și fiecare a trecut la treaba ei, ea în cameră se
joaca cu păpușile, iar eu în sufragerie mi-am luat cărțile și mi-am continuat studiul. Așa a trecut
timpul și s-a făcut ora 16:37.
O zdruncinătură uriașă a deranjat tot orașul. A fost ca un cutremur, dar nu era un cutremur.
Lily speriată a ajuns la mine într-un suflet și s-a ghemuit în brațele mele.
-Ce s-a întâmplat, mami? mă întreabă ea.
-Nu știu, iubito, dar sper că vom afla în curând. Până atunci nu ieșim deloc din casă și nu
deschidem ferestrele!
Am început să cred că toate semnele acelea din corpul meu erau legate de pericolul acesta
care nu știam ce e. I-am spus lui Lily să deschidă televizorul să auzim știrile, iar eu am deschis
laptop-ul căutând câte ceva despre puteri supranaturale. Foarte greu am reușit să găsesc un articol în
care să scrie că la fiecare 100 de ani, când planetele sunt așezate în diagonală, câte un nou-născut din
fiecare țară se alege cu o putere supranaturală care în timp ce se dezvoltă îi trimite corpului acestuia
semnale de avertizare a unui pericol din univers ce se apropie de el. Nu se știe încă cum se întâmplă
acest lucru și cum este posibil, dar se spune că aceștia sunt „aleși ai spațiului‖. Astrologii împreună
cu oamenii de știință au făcut tot felul de cercetări și teste pe aceste persoane „alese‖, dar încă n-au
ajuns la nicio concluzie. Probabil că este o dilemă a universului care nu trebuie descoperită niciodată.
Informațiile acestea mi-au de gândit. Cred că undeva aproape de noi a căzut un asteroid sau
un meteorit și ne-a pus în pericol, iar eu nu mi-am dat seama. Mândria că eu eram una dintre „aleși‖
s-a șters imediat dându-mi seama câte daune și decese a provocat.
Lily foarte atentă la televizor mi-a că nu s-a aflat nimic încă. Tot ce au prezentat a fost
atenționarea unui mare pericol și ne-au sfătuit să nu ieșim din case, să nu deschidem ușile și nici
geamurile. Chiar să încercăm să le izolăm cât mai bine posibil. Asta am și făcut. Lily m-a ajutat să
acopăr crăpăturile cu bucăți de ziar și bandă adezivă. Cred că eram în siguranță. Suntem puțin
obosite, iar eu foarte îngrijorată. Se face ora 18:00 și încă nu i-am dat micuței să mănânce. S-a plâns
că îi era foarte foame. Am încălzit mâncarea pe care o aveam în frigider și s-a ghiftuit imediat.
266
Am mers pe rând la duș și i-am spus că în seara aceasta va dormi cu mine. Îmi era mult prea
frică s-o las singură. Am intrat pe internet înainte de culcare să văd dacă a apărut vreo știre despre
obiectul care a aterizat pe pământ. Nimic. Încă nu se știa nimic.
Cu inima bătându-mi tare, m-am întins în pat lângă fata mea.
-Nu-ți face griji, mami. Sunt sigură că nu s-a întâmplat nimic rău și oricum nu este din vina ta.
Încercam să afișez un zâmbet pe față, dar a ieșit unul chinuit fiind foarte îngândurată și știind
că dacă știam ce era cu mine puteam salva o lume întreagă.
15.06.2034
Luni dimineață. Ora 06:45. Alarma să plec la serviciu suna fără oprire. O trezește și pe Lily.
Afară se auzeau tot felul de strigăte și țipete. Oamenii erau înspăimântați. Vedeai câte unul în fiecare
colț de stradă întins pe jos. Nu înțelegeam nimic. Oare ce se întâmpla? De ce mureau oamenii așa pe
loc? Am deschis televizorul și s-a facut un anunț foarte important. Un meteorit a ajuns ieri la ora
16:40 în țara noastră în județul Ilfov. A distrus o grămadă de clădiri și a luat viața a sute de oameni.
Acesta nu era un meteorit oarecare. A venit în componența lui cu o substanță foarte toxică, mortală
care ucide pe oricine și orice imediat cum este inhalat. Va ajunge oricum la fiecare. În timpul nopții,
substanța s-a împrăștiat pe tot teritoriul țării noastre. Nu se mai poate face nimic. Spitalele toate erau
pline cu speranță, doctorii nu puteau să dezintoxice rapid o parte din oameni. Nu se credea că există
așa ceva în mărețul spațiu. Niciunul dintre noi nu se gândea că ni s-ar putea întâmpla un astfel de
lucru. Celelalte țări vecine au fost anunțate imediat să aibă grijă că aerul întoxicat se răspândește
rapid. Atât de rău mă simţeam. Puteam salva o lume întreagă, în schimb, din cauza neștiinței mele,
am adus moarte peste tot. Mă simţeam din ce în ce mai amețită. Lily stătea ghemuită în pat sub
plapumă. Îmi spunea că nu mai poate respira. Cu mii de lacrimi în ochi, mă așez ușor în pat lângă ea
și îi șoptesc:
-Nu-ți face griji, scumpo. O să treacă în curând. O să fii bine...
Au avut dreptate. Oricât de izolați am fi fost, aerul tot putea să intre în case. Afară totul era
mort. Nu mai exista nimic. Oameni peste oameni, animale peste animale. Suflete ușurate de griji și
probleme. Nu mă mai ținea nici pe mine mult în viață. Cred că asta a fost...soarta tuturor...
267
DOAR 100 DE CUVINTE
Petre Maria, clasa a V-a A
Liceul Teoretic „Marin Preda”,București
Coordonator: profesor Maria Fitcal
Astăzi vă voi spune inimaginabila poveste a lui Sorin. Sorin era un băiețel de 10 ani tare isteț
și vorbăreț. Într-o zi el plecă spre școală și la prima oră din zi, la matematică el a constatat că are o
durere severă de gât și vorbea din ce în ce mai greu. Această durere a persistat și la restul orelor.
Când a ajuns acasă, Sorin i-a povestit mamei sale acest lucru. Mama i-a spus:
Lasă mami… sigur doar ai răcit puțin, vino să îți dau niște sirop.
Siropul nu l-a ajutat pe Sorin de loc, deoarece și în următoarea zi s-a întâmplat la fel. Însă, de
această dată mama lui Sorin s-a speriat și l-a dus pe băiat la doctor. Doctorul spuse:
Hmmm! Cred că am găsit diagnosticul… este o boală foarte rară.
Ce este? Nu mă mai speriați! Spuse mama lui Sorin, foarte îngrozită.
Are sindromul ,,100 de cuvinte‖ spuse doctorul.
Ce? Se minunează Sorin și mama sa. Ce înseamnă sindromul ,,100 de cuvinte‖ și care e
tratamentul?
Este o boală care îți permite să vorbești doar 100 de cuvinte pe zi… cât despre tratament, nu
există… s-au înregistrat doar 2 cazuri de genul ăsta în toată lumea, Sorin e al 3- lea. Le explică
doctorul.
Cei doi nu reușeau să perceapă vestea… iar mama lui spuse:
Adică copilul meu nu va putea spune decât 100 de cuvite pe zi? Nu există tratament pentru
așa ceva?
Mă tem că nu… doar să încercați să îl faceți să nu vorbească prea mult, să îi anunțați și
profesorii de la școala să nu îl întrebe prea multe… și dacă face meditații sau are vreun curs, mă tem
că nu mai poate…
268
Nu îmi vine să cred! spuse mama lui Sorin. Dacă spune mai mult de 100 de cuvinte?
Cuvântul 101 nu îl va putea spune. Și… mă tem că e o boală permanentă.
Săracul Sorin… nu îi venea să creadă. Se gândea să înceapă să țipe și să îl întrebe pe doctor o
groază de lucruri despre boala sa, dar apoi și-a dat seama că trebuie să facă econimie de cuvinte
pentru situații mai dificile. La fel ca el și mama sa era foarte îngrijorată și speriată, dar peste vreo
lună-două ambii au început a se obișnui cu ideea. Însă, săracul copil trebuia să se gândească de 10 ori
înainte să spună un cuvânt, așa a învățat să vorbească doar când intr-adevăr este nevoie. Când
profesorii au aflat de problema lui Sorin aceștia l-au scutit pe băiat de orice efort… iar colegii… nici
nu voiau să vorbească cu el, nu din răutate, dar pur și simplu nu doreau să îi facă rău, făcându-l să
vorbească prea mult. Lui Sorin nu îi plăcea deloc situația și îi era foarte jenă. El se simțea foarte rău
pentru că nu mai putea să se ducă la cursul de dezbatere, cursul său preferat. După ce se împliniră trei
luni de la ultimul control, mama a decis să meargă cu Sorin la un control. Când ajunse acolo, doctorul
le dădu o nouă veste proastă:
Îmi pare nespus de rău să vă anunt, dar boala lui Sorin s-a înrăutățit, după ce i-am făcut
radiografia, am observant că s-au produs complicații… iar băiatul dvs va putea spune doar 100 de
cuvinte pe an!
Îmi pare și mie foarte rău, dar nu pot pricepe acest lucru… cum adică complicații? Cum
adică 100 de cuvinte pe an? Eu cum comunic cu el? Mi se pare ireal ce ni se întâmplă, la școala copii
își bat joc de el spunându-i Multulică, spuse mama extrem de agitată.
Între timp, Sorin ascultă trist toată discuția și greu îi venea a crede… după acel control, Sorin
era tot timpul trist: nu avea prieteni, profesorii îl igorau și nu mai putea face activitățile pe care le
făcea înainte.
Se auzi o voce din senin:
Sorin, mami, trezește-te, trebuie să pleci la cursul de dezbatere!
Dar, mami, ai uitat că doctorul a zis să nu fac asta?
Ce spui? Care doctor? Aaaa, iar ai avut un vis din ăla ciudat de al tău…
Un vis? Deci… nu am sindromul ,,100 de cuvinte’’?
Iubitul mamei, ești perfect sănătos… nu ai niciun sindrom.
Când Sorin a realizat că a fost doar un vis, s-a bucurat foarte tare… totul era ca înainte! Însă…
această poveste are și o morală, gândește-te de 10 ori înainte să spui ceva… nu neapărat, pentru că îți
269
pierzi numărul de cuvinte ca și Sorin, ci pentru că dacă spui ceva nepotrivit te va costa mult. Și… nu
se știe dacă sindromul 100 de cuvinte e fals sau nu, dar în caz de orice nu vorbi prea mult și nu fi
obraznic, pentru că îl poți avea chiar și tu.
270
O CĂLĂTORIE ADEVĂRATĂ ÎN SPAȚIU
Bălaș Salcoci Claudia Cristina, clasa a VI-a
Mark Twain International School
Coordonator: profesor Deaconu Nicoleta
Ema dormea dusă departe de către visele ei despre cosmos, dar a fost trezită de o lumină
orbitoare, albastra, foarte puternică ce venea...din șifonierul ei. Și-a deschis ochii...credea că este
lumina soarelui, dar în loc de primirea călduroasă a dimineții, Ema a fost întâmpinată de un întuneric
cu o lumina din șifonier. Curioasă, Ema a vrut să se ridice cât mai repede din pat, dar imediat ce și-a
scos plapuma de pe ea, a simțit un frig cumplit venind în direcția ei...chiar de unde era și lumina.
Fata nu mai putea rezista! Trebuia să știe ce se ascundea în spatele luminii și a frigului
cumplit din camera ei! Cu plapuma după ea, copila s-a dus până la ușa șifonierului. Cu frică a băgat
capul în dulap...nu putea fi adevărat! Și-a scos capul uimită și a realizat că...șifonierul ei se prefăcuse
într-un portal spre cosmosul îndepărtat.
Nu putea ieși, deoarece nu avea cum să respire, dar voia atât de tare să exploreze lumea
cosmosului pe care o putea vedea numai în vise. A vârât capul în șifonier și a observat că, de fapt,
portalul o ducea într-o naveta spațială. Uitându-se în jur pentru a nu fi observată, Ema a intrat în
"șifonierul" ei.
Intrată în naveta, fată a început să plutească și cu mișcări de înot, această s-a plimbat prin
naveta ce părea nesfârșită.
Această plutise era deja departe de portal, iar, deodată, a auzit o voce strigând de frică:
-Ajutoor!
Ema, auzind această exclamare s-a grăbit în direcția vocii.
-Bună, ce s-a întâmplat, cine ești, cum ai ajuns aici? întreabă Ema speriată.
-Sunt Tudor! Am fost trezit de o lumina albastră. Tu?
-Și eu! Eu sunt Ema! De ce strigai pentru ajutor?
271
-NU știu de ce plutesc, cred că este ceva în neregulă aici!
-Nu, nu este! Plutești pentru că în cosmos nu există garvitatie! În cosmos ai și greutatea mai
mică!
-Și înseamnă că sunt mai slab?
-Nu! Greutratea este forță cu care ești atras de centrul Pământului...masa este cea determinată
de cântar!
-Aaah, da! Țin minte acum lecția la fizică!
Au mai vorbit cei doi copii despre pasiunea Emei pentru cosmos și s-au plimbat prin naveta.
Ema, încercând să facă o tumbă în aer, s-a lovit de un mic compartiment ascuns pe pereții navei, iar
acesta s-a deschis. Era un compartiment cu două costume de cosmos făcute pentru mărimea unui
copil...Parcă această nava era făcută special pentru ei...sau poate chiar era.
-Wooow! spuse Tudor.
-Ce mai așteptăm! exclamă bucuroasă Ema. Haide în spațiu!
Ema se îmbrăcase hotărâtă.
-Ești sigură că e bine să facem asta? Dacă pățim ceva?
-Crede-mă! Am studiat cosmosul pentru 6 ani și știu totul, ne asigură siguranță!
-Dacă pățim ceva es....
-Fii optimist, Tudor, haide!
-Binee...
În cele din urmă s-a îmbrăcat și Tudor, iar cei doi s-au dus la ușa de ieșire. Tudor, pregătit să
sară, a fost avertizat de Ema:
-Întâi trebuie să ne legăm sigur de nava, pentru că altfel vom fi pierduți în spațiu pentru
totdeauna.
Tudor și-a dat ochii peste cap, iar după ce Ema s-a asigurat că nodurile sunt suficient de
strânse, cei doi au sărit.
Plutind legați de o sfoară în mijlocul cosmosul, Ema era fascinată, dar nu prea plăcut şi pentru
băiatul străin. Uitându-se în jur, Tudor văzu o lumină atrăgătoare, fantastică la mare distanță.
-Ema, uite! Haide să mergem acolo! Arată foarte interesant!
Ema se uită unde arata noul ei prieten și spuse cu groază:
-Nu, cum să mergem acolo, ai înnebunit?! Aceea este o gaură neagră! Nici măcar particulele
și radiația electromagnetica și nici măcar lumina nu poate supraviețui odată intrate în ea. Cum să
272
mergem noi, doi copii, așa de aproape de o gaură neagră! Suntem în mare pericol! Trebuie imediat să
găsim de unde se conduce nava și să o ducem departe de acest loc!
Cei doi urcaseră la loc în nava, plini de frică, unul mai mult decât celălalt! Ema, care studiase
cum se controlează o nava spațială era deja pusă la panoul de condus și gata să se deplaseze, dar
Tudor, neexperimentat se uită la butoane. Și a văzut un buton roșu pe care scriau literele "O" și "P".
El credea că butonul acela era butonul de pornire, dar era ,de fapt, butonul de aterizare.
Nava începu să se prăbușească, iar Ema încerca să o controleze spre direcția Pământului.
-Tudor! De ce ai apăsat pe un buton fără să întrebi nimic?!
Ema reuși să ducă nava aproape de Pământ, iar Tudor zise:
-Îmi pare rău! Credeam că te ajut! Dar uite! Încetinește și vei ateriza pe Pământ!
-Nu pot!Nu sunt destul de experimentată că să trec prin atmosfera Pământului! Dacă unghiul
de la tangență atmosferei este mai mare decât maxim 40 grade atunci rachetă va lua foc, deoarece
este forță de frecare în toate părțile, iar nava se încinge prea tare, chiar poate atinge 1650 de grade
Celsius și dacă unghiul este prea mic, naveta se întoarce, deoarece atmosfera nu-i permite să intre! Și
viteză noastră este prea mare! Nu pot încetini așa de mult!
-Atunci ce facem?
-Ne grăbim la portalul meu, că este mai aproape!
Cei doi au alergat și au alergat (acum aveau costumele pe ei, deci puteau alerga) până au
ajuns la portal...
Ema era la ea în camera în pat. Credea că totul fusese un vis, dar când se întoarse, îl văzu pe
Tudor adormit pe saltea.
Mama veni în cameră.
-Ema! Ce caută acest băiat aici?
-Eu l-am invitat! Este un prieten!
-E bine atunci! Mă duc să văd ce uniformă să îți iei din șifonier!
-Lasă mama, că mă duc eu ! spuse Ema, deoarece nu voia că portalul să fie descoperit de
mama sa.
Ema deschise dulapul și era din nou un dulap normal...speră totuși să mai fie trezită de aceeași
lumina.
După un an:
273
Ema dormea liniştită departe de către visele ei despre cosmos, dar a fost trezită de o lumină
orbitoare, albastră, foarte puternică ce venea...din șifonierul ei.
274
SECTIUNEA 3 – PROZA SCIENCE FICTION
CLASELE IX – XII
Nr.crt Numele și prenumele Titlul lucrării Școala Profesor
coordonator
1 Cucoș Răzvan Destin C.N.”Ștefan cel Mare”,
Tg. Neamț Mihaela Olariu
2 Roșca Antonia,
Gherendi Denisa Creatorul și creatura
C.T. ”Al.Papiu Ilarian”,
Zalău Crina Dehelean
3 Mihăilă Maria Cătălina Puterea unei stele C.N. ”Andrei
Mureșanu”, Dej Victoria Titieni
4 Acatrinei Ionuț Marian Apărătorii galactici C.N.”Ștefan cel Mare”,
Tg. Neamț
Drăgănescu
Mihaela
5 Oltiaru Ștefania O zi cu peripeții C.N.”Ștefan cel Mare”,
Tg. Neamț Anca Matei
6 Văraru George Lordul prafului Liceul Teoretic
”Onisifor Ghibu”, Sibiu
7 Păsărin Dumitru Adrian Virusul C.N. ”Ecaterina
Teodoroiu”, Tg. Jiu
Vasilica
Tomulescu
8 Ciochină Estera Umbra C.N. ”George Coșbuc”,
Motru Minodora Giurcă
9 Radu Nicușor Mihăiță Roboîncălzitorul C.N. ”Victor Babeș”,
București Crina Ștefureac
275
DESTIN
Cucoș Răzvan, clasa a X-a
Colegiul Național ,,Ștefan cel Mare’’ Târgu-Neamț
Coordonator: profesor Mihaela Olariu
Totul a început cu foarte mult timp în urmă. Nu am avut cine știe ce viață, însă aceasta s-a
schimbat în ziua în care am rămas complet singur. Până în acea zi, nimic nu mă lega prea tare de
existența mea, pe care o socoteam fără niciun rost. Mă simțeam de parcă locul meu nu este în acea
epocă. Aveam un singur prieten și acela reușise să părăsească această lume, după o lungă luptă cu
boala.
Mergeam acasă abătut după înmormântarea singurului meu prieten, când am constat că nu mai
am pe nimeni în lumea aceasta și nici nu mai eram la prima tinerețe. Poate m-aș fi simțit mai bine
dacă aveam pe cineva lângă mine. Poate dacă aș fi avut persoana pe umărul căreia să-mi pun capul și
să îmi vărs amarul, ar fi fost mai ușor. Am iubit cu adevărat o singură dată în viața mea, dar nu a fost
să fie. În urma acestei decepții, m-am închis și mai mult în mine și nu am mai fost dispus să caut
persoana care să mă ajute să trec peste aceasta.
Oriunde întorceam capul vedeam numai imagini din trecut, iar acest lucru mă rănea în felul său.
Apropiindu-mă de o intersecție aglomerată, văd un tânăr orb, care traversa pe roșu. Am fugit cât de
repede am putut pentru a-l lua de acolo. Tot ce auzeam era claxonul mașinilor din jurul meu. Ajung
lângă el și îl trag pe trotuar. Tocmai realizam că era să mor. Nu-mi păsa prea tare. Eram preocupat să
îi fac morală orbului. Acesta rânjește și îmi întinde o casetă veche de bijuterii. Îmi face semn să o iau.
După ce o apuc, îmi mulțumește și pleacă. Am băgat caseta în buzunar și mi-am continuat drumul
către casă.
Odată ajuns acasă o parte din mine este cu gândul numai la casetă. Nu acord prea mare
importanță curiozității si revin la rutina mea zilnică. Cum era deja târziu, îmi pregătesc cina și
mănânc singur, ca de obicei, reflectând asupra existenței mele. În acea noapte nu am reușit să adorm,
deoarece ma gândeam profund la conținutul casetei. Totuși, îmi potolesc cumva curiozitatea pentru
moment.
276
Zilele trec nespus de greu, iar curiozitatea mă macină cumplit. Am luat decizia să deschid caseta
cât mai repede. Iau caseta. Palmele îmi ard de emoție. O deschid cu mare atenție. Un mecanism,
parcă din altă galaxie ocupa întreg conținutul cutiei. Mă holbez la ea preț de câteva minute, fără a-i
găsi vreun rost și decid să o pun pe masă. După câteva secunde, încăperea este învăluită într-o lumină
alb-verzuie, iar cutia proiectează holograma orbului:
–Ne întâlnim din nou, la un interval foarte scurt de timp.
–Ce este asta? îl întreb contrariat.
– Chiar mă întrebam când o să-mi deschizi cadoul. Nici măcar n-ai idee ce deții.
– Chiar nu am. Ai vrea să îmi spui?
– Știam că mă vei salva în acea zi. Știu totul despre tine. Știu fiecare „bine‖ și fiecare „rău‖ pe care
l-ai făcut pe acest pămant. Și mai știu că te-ai născut într-o perioadă nepotrivită pentru găndirea și
felul tău de a fi.
– Foarte interesant! Cum de știi totul despre mine? nu sunt prea convins; totuși, spune-mi ce ar
trebui să fac cu această casetă.
–Am uitat să-ți spun și faptul că știu că nu ai avut decât un singur prieten toată viața și că
singurătatea te apasă. Un lucru aparent neînsemnat va fi chiar cea mai de preț comoară a vieții tale.
Cu ajutorul casetei, îți vei recupera tinerețea și vei putea călători în orice perioadă de timp îți dorești.
–Și cum ar trebui să o folosesc?
– Este foarte simplu. Este suficient doar să te gândești la o anumită perioadă de timp, iar un portal te
va trimite în acele timpuri.
Am rămas mut de uimire. Nu știam cum să reacționez. După care el reia:
– Îți înțeleg uimirea. Acum poți să te bucuri de cadou.
– De ce mi-ai făcut tocmai mie acest cadou?
– E foarte simplu. Știam de tine și de tovarășul tău, de prietenia voastră. Dacă tu ai fi murit în locul
lui, el ar fi primit acest dar. Nu prea conta care dintre voi murea primul.
– De ce zici aceasta?
– Pentru că această cutie mai are un avantaj. Întorcându-te în timp, poți lua anumite persoane cu
tine. Toți cei ce vor beneficia de acest dar, vor fi nemuritori până la împlinirea destinelor lor.
–Spuneai că îmi vei da înapoi tinerețea.
–Aproape că uitasem.
277
Nemaiapucând să zic nimic, văd că scoate un dispozitiv ce emite o lumină albă și îl îndreaptă asupra
mea. Simt o ușoară înțepătură în tot corpul.
–Acum că te-am făcut înapoi tânăr, putem să ne despărțim.
–Nu ai idee ce bine mi-ai făcut!
–Ba am.
–Ne vom mai revedea vreodată?
–Doar după împlinirea ta și acelor ce vor utiliza caseta împreună cu tine. Voi veni să o iau. Mai
trebuie să-i facă fericiți și pe alții. Succes!
Holograma orbului dispare, iar caseta se închide singură. În următoarele secunde își schimbă
aspectul. Dintr-o bucată veche de lemn, se transformă în ceva ce aduce cu un cub luminat strident.
După aceasta mă duc la oglindă. Orbul nu mă mințise. Chiar întinerisem. Având în vedere faptul că
sunt nemuritor până la împlinirea destinului meu, mă voi plimba puțin în timp.
Sunt curios cum va arăta planeta noastră dragă în anul 3000. Iau cutia în mână și mă gândesc la
perioada aceea. Închid ochii preț de câteva secunde. Îi deschid și rămân profund impresionat. Un
câmp gri și niște copaci desfrunziți umbresc peisajul. Nu la asta mă așteptam când am venit în epoca
,,postumanistă’’, dar sunt curios să văd ce mă așteaptă. Mă plimb prin jur și nu observ nimic special.
Oare omenirea a dispărut?
Văd mai multe siluete în depărtare. Mă apropii în speranța să-mi găsesc semenii. Sunt doar
niște roboți. Îmi imaginam că lumea se va tehnologiza, dar nici chiar atât de mult. Mă observă și vin
amenințători spre mine. Nici măcar nu voi încerca să opun rezistență, fiindcă nu are rost.
Mă înșfacă și mă aruncă într-o încăpere întunecată a ceea ce aduce cu o navă extraterestră din
filmele S.F.. Stau în întuneric o bună perioadă de timp, când constat o lumină mă orbește. Roboții
mă aruncă din navă. Se pare că sunt pe o altă planetă. Totul este plin de viață. Culorile sunt vii la tot
pasul. După primii pași întâlnesc pe cineva, care după expresia facială, îmi dau seama că este puțin
bulversat de înfățișarea mea.
–Din ce epocă vii? Mă întreabă râzând.
–Vin din anii 2000.
Rânjetul îi piere instant și continuă serios:
– Vino cu mine! Ești mai important decâ crezi. Te voi duce la comandantul nostru.
Un vehicul zburător își face apariția instant. Mă urc sfios în ,,mașinărie’’ și ajungem de îndată în
fața unei clădiri impozante, construită într-o manieră stranie la prima vedere. Ne dăm jos din vehicul.
278
Omul o ia înainte și îmi face semn să îl urmez. Mă iau după el și intrăm într-o clădire. Ajungem într-
un soi de grădină interioară foarte mare. În centru se află un foișor și sunt trimis acolo.
–Tu nu vii?
Nu se cade ca eu să vorbesc cu conducătorul suprem.
Inima bătea și mai tare de emoția întâlnirii cu o persoană atât de importantă. Când ajung mai
aproape, aud o voce. Văd un bătrân slăbit pe un jilț.
–Apropie-te! Știam că vei veni într-o zi.
–Ce s-a întâmplat cu Pământul?
–Prin anul 2450, oamenii au secat Pământul de tot. Având acces la atât de multă tehnologie, ne-am
mutat pe altă planetă.
–Nu prea am văzut oameni de când sunt aici. De ce?
–Nici nu aveai cum să vezi. Din cauza nesăbuinței unora, am rămas doar câteva sute de oameni.
–Dar au trecut atâția ani de atunci!
–Timpul nu are valoare dacă îți bați joc de el. Ai face bine să te întorci în trecut. Această lume nu e
pentru tine. Nu vei fi niciodată împlinit aici.
Fără să mai stau pe gânduri, scot cutia. Închid ochii și mă duc în tinerețea mea. Vreau să îmi iau
alături persoanele dragi. Odată ajuns în trecut, îmi aduc aminte de toate locurile prin care am umblat
cândva. Îmi caut singurele persoane dragi, dar în zadar. Nu reușesc să le zăresc pe nicăieri.
Îmi vine în minte o idee. Mă voi întoarce în acea lume care probabil nu era pentru mine, pentru a
restabili pacea în lume. Poate pentru a îmi găsi menirea nu am nevoie de nimeni, în afară de
încrederea în propriile forțe.
De data asta caseta m-a trimis direct în grădina interioară. Expresia conducătorului era de
nedescris. Era clar că nu se aștepta să mă mai zărească.
–Ce vrei sa faci aici? Nu ai înțeles că lumea aceasta nu e pentru tine?
–Am venit să îmi răspunzi la două întrebari. De ce nu găsesc oameni pe nicăieri și de ce poulația a
scăzut atât de tare?
–Cine ești tu să îți dau explicații?
–Vreau doar să știu ce s-a întâmplat cu semenii mei și de ce vrei să scapi de mine? În acel moment
mă apropii de el amenințător. Îl arunc din jilțul său și îmi pun genunchiul drept pe pieptul său.
–Stai! Îți răspund la toate întrebările.
–Mai repede!
279
–Toți oamenii sunt în această clădire.
–Tu nu înțelegi că nu poți priva oamenii de libertate?
–Cei care nu sunt în clădire sunt jos, în temnițe, înfometați.
–Nu poți să faci așa ceva oamenilor!
–Hrana e pe terminate. Roboții ne acaparează. Nu toți putem avea dreptul să trăim...
Auzind acestea, îmi pierd cumpătul și îl sugrum. Bătrânul își dă duhul fără să opună rezistență. Îi
iau cardurile de acces și intru în interiorul clădirii. Ajung la un elevator și cobor la ultimul nivel. Tot
cobor de 15 minute și nu pare să se oprească prea curând elevatorul. Dupa 25 de minute ajung la
ultimul nivel. Rămân gură-cască în momentul în care realizez că sunt sute de mii de oameni
întemnițați, înfometați și torturați de roboți. Caut câteva minute un buton pentru a elibera prizonierii
și îl activez. O alarmă asurzitoare începe și o mulțime de oameni se strâng în jurul meu pentru a mă
proteja. Fiecare apucă câte ceva pentru a se proteja și începe lupta cu mașinăriile. Inclusiv eu luptam
cot la cot cu ultimii supraviețuitori. Toți luptau cu ultimele forțe. Inclusiv eu simțeam că nu mai fac
față atâtor mașinării, dar nu puteam renunța la scopul meu.
La un moment dar simt că ceva mă lovește în moalele capului. Deși eram nemuritor, puteam simți
durerea. Cu ajutorul vederii periferice, observ că tocmai cel ce mă adusese în fața tiranului mă atacă
mișelește. Câmpul meu vizual devine inexistent și îmi pierd echilibrul.
Mă trezesc pe ceva ce trebuia să fie un pat de infirmierie. Privesc debusolat în jurul meu și un
bărbat se apropie de patul meu.
–Îți mulțumim pentru că ne-ai eliberat și scăpat de tiran.
–Am făcut ce trebuia să fac. Ce s-a întâmplat cu cel care m-a atacat?
–Și-a găsit sfârșitul pe loc.
–Apreciez faptul că ați fost atât de curajoși și unii ați luptat până la moarte.
–Am fi onorați dacă ai accepta să fii liderul nostru.
În acel moment realizez că poate menirea mea a fost să salvez omenirea de tehnologie.
–Aș fi onorat. În acel moment, caseta pleacă singură din buzunarul meu și îl proiectează pe orb.
–Îți împlinești destinul de acum. Nu mai ai nevoie de casetă. Să îți conduci poporul cu sufletul.
–Mulțumesc pentru faptul că am avut caseta în posesie. O să îl conduc.
Caseta dispare ca și cum nici măcar nu ar fi existat vreodată, iar eu mă ridic din pat. Fac câțiva pași
și ies pe balcon. Toți cei rămași în viață mă aplaudă și îmi mulțumesc într-un glas.
–Jur să vă fiu un conducător bun și să nu vă asupresc nicicând.
280
După aceasta, a început domnia mea. Primul lucru a fost să distrug toți roboții și să ne creăm niște
arme. Am decis că aceasta este noua noastră Casă și că o vom proteja. Am reușit chiar să ne creăm și
o sursă de hrană, pe bază de energie.
Acum că anii au trecut, iar eu am ajuns la sfârșitul zilelor, pot doar să sper că cel ce îmi va lua
locul să aibă grijă de ceea ce am creat și să țină poporul sub semnul păcii. Nicio eră nu ține la
nesfârșit...
281
CREATORUL SI CREATURA
Roșca Antonia, Gherendi Denisa
Colegiu Tehnic “Alesandru Papiu Ilarian”, Zalău
Coordonator: profesor Dehelean Crina
Fusesem în concediu, într-o vară fierbinte a anului 2007, la nişte rude care locuiau într-o
comună numită Adâncata… Veneam în comuna asta de ani de zile să-mi vizitez rudele, veneam aici
cu plăcere, pentru că mă simţeam bine şi pentru că în definitiv, aici veneam în toate vacanţele când
eram elev şi apoi student… De multă vreme îl cunoşteam şi pe bătrân… L-am întâlnit şi în vara aceea
a anului 2007. Avea atunci, nouăzeci de ani şi trăia singur.
Într-o zi, stătea pe o bancă în faţa unei porţi. Ne-am salutat, apoi m-am aşezat şi eu lângă el.
Apoi bătrânul a început să vorbească… Din când în când, fuma şi sorbea dintr-o cană cu cafea, tuşea
şi apoi continua să vorbească…
─ După mii de ani în care oamenii au crezut cu tărie că există un creator, că există o forţă
atotputernică, o fiinţă supremă care din anumite motive a creat tot ceea ce există, oamenii au crezut
de cuviinţă să devină ei înşişi creatori. Şi au creat tot felul de lucruri: unelte, maşini, instalaţii,
motoare, clădiri, aparate, sculpturi, picturi, poezii, computere… Toate aceste creaţii ale oamenilor,
erau rezultate din gândirea lor şi aveau ceva din sufletul lor… Toate aveau ceva din personalitatea
oamenilor şi de aceea, toate creaţiile astea omeneşti, păreau să fie vii !… Toate… De aceea le-am şi
denumit pe toate… creaturi ! Aşadar, creaturile astea, sperau oamenii, erau destinate să-i ajute, fie în
lupta cu natura dezlănţuită, fie să le uşureze şi să le înfrumuseţeze viaţa… Creaturile erau de la bun
început astfel proiectate, încât să nu facă nici un rău oamenilor… Dar creaturile păreau uneori că se
revoltă şi nu voiau să fie subordonate oamenilor ! Chiar mai mult, doreau să fie independente, doreau
şi ele să creeze ceva !… Însă oamenii păreau că nu observă ostilitatea creaturilor şi continuau să
studieze, să imagineze şi să producă aparate, tehnologii, computere, roboţi, rachete, navete,
telescoape, sateliţi şi multe alte lucruri, multe alte creaturi, tot mai perfecţionate… Pe de altă parte,
282
oamenii nu uitau că era foarte posibil, era chiar foarte probabil ca ei înşişi să fie nişte… creaturi şi
dacă ar fi fost aşa, era foarte posibil să existe şi alte creaturi în Universul acesta infinit… Şi căutau…
Căutau în spaţiul cosmic posibile fiinţe, posibili semeni… Nu voiau să accepte unicitatea lor,
singurătatea lor în cosmos… Dacă, în cel mai nefericit caz, ar fi fost aşa, totuşi, le-ar fi rămas…
creaturile ! Şi astfel, treceau veacuri după veacuri şi omenirea era condusă de trei principii: principiul
creaţiei, principiul căutării şi principiul speranţei… Omenirea era convinsă că există un creator (cu
toate că erau unii indivizi care contestau asta, susţinând că era posibil ca Universul şi oamenii înşişi
să nu fi fost creaţi de nimeni). Omenirea era convinsă, de asemenea, că avea dreptul să creeze… În
sfârşit, omenirea mai era convinsă că există undeva, în cosmos şi alte fiinţe asemănătoare şi în
consecinţă le căuta, uneori cu disperare (cu toate că erau indivizi care contestau asta şi susţineau că,
totuşi, nu există astfel de fiinţe). Treceau aşadar veacuri după veacuri şi creaturile născute de oameni,
deveneau tot mai perfecţionate, dar în acelaşi timp, tot mai agresive… Creaturile îşi cereau din ce în
ce mai hotărât dreptul la libertate… Şi au început să… comploteze… Instalaţiile, motoarele,
maşinile, au început să evacueze tot mai multe gaze toxice în atmosferă şi să modifice compoziţia
chimică a acesteia. Unele creaturi au început să consume tot mai multă energie, ceea ce i-a
determinat pe oameni să caute tot mai multe surse de energie… Alte creaturi au început să se
deterioreze tot mai rapid şi să se transforme în… deşeuri… Alte creaturi, rezultate din laboratoarele
militare, au început să… explodeze şi să provoace numeroase victime omeneşti… Alte creaturi,
creaturile biologice, rezultate din laboratoarle de inginerie genetică, au început să producă tot felul de
viruşi şi drept urmare au avut loc tot felul de epidemii…
─ Interesant, am zis… Şi ce credeau oamenii despre toate astea ?
─ În general oamenii considerau toate astea ca fiind… accidente !… Accidente aviatice spre
exemplu, când creaturile numite avioane explodau sau se prăbuşeau datorită unor defecţiuni
tehnice… Sau accidente nucleare, când alte creaturi, numite centrale nuclearoelectrice, explodau
datorită unor cauze necunoscute… Cu toate acestea, încrederea oamenilor era mare, datorită faptului
că unele creaturi îi ajutau să supravieţuiască, să se vindece de diverse boli, să construiască edificii…
Şi îndeosebi, încrederea oamenilor în creaturi a crescut foarte mult, după ce acestea i-au ajutat pe
oameni, într-o situaţie disperată…
─ Ce situaţie ? am întrebat foarte curios…
─ Ei bine, a fost o situaţie disperată… Un asteroid, numit Apofis, sau cam aşa ceva, se
apropiase de Pământ şi ameninţa să lovească planeta… Ar fi fost o cumplită catastrofă… Şi totuşi, cu
283
ajutorul unor creaturi, numite navete spaţiale, s-a reuşit să se evite coliziunea, să se îndepărteze
asteroidul şi astfel pericolul a fost evitat !… Cu toate acestea, lupta creaturilor a continuat…
Poluarea, deşeurile, epidemiile, seismele, schimbările climatice, epuizarea surselor de energie şi
multe altele, au fost rezultatele acţiunii răzbunătoare ale creaturilor precum şi ale neglijenţei şi
lăcomiei omeneşti, iar planeta Pământ a ajuns la un pas de a fi distrusă… Dar, undeva, departe, în
acest misterios şi tulburător Univers, aşa cum omenirea intuise, erau fiinţe care descoperiseră planeta
Pământ şi urmăreau cu atenţie evoluţia civilizaţiei umane… Şi acele fiinţe căutau semeni…
Descoperind oamenii şi creaturile, s-au hotărât să-i viziteze… Şi au venit pe Pământ !… Au găsit
planeta în agonie… Oamenii şi creaturile convieţuiau încă, dar convieţuirea era tot mai dificilă. Şi
atunci, fiinţele acelea venite din abisul cosmic, au hotărât să distrugă creaturile ! Le-au distrus fără
milă, dar au mai lăsat totuşi câteva, care se dovediseră mai puţin ostile, mai prietenoase… Apoi au
plecat, lăsând în urmă o planetă reamenajată, o planetă curată, înfloritoare… Au trecut apoi, nouă
sute de ani de bunăstare şi de pace pentru omenire… După aceea, iată că alte fiinţe pierdute în
Univers, au observat planeta Pământ, planetă renăscută, planetă ospitalieră, i-au observat pe oameni
şi au venit pe Pământ cuprinse de dorinţa de a invada planeta… Omenirea era copleşită de acele fiinţe
ostile şi nu au opus decât o rezistenţă neglijabilă… Deodată, acele creaturi care nu fuseseră distruse
de către primele fiinţe care veniseră pe Pământ, creaturile care fuseseră cruţate aşadar, au început să
lupte ! Luptau cu o energie şi o eficienţă extraordinară ! Şi iată că, în cele din urmă, omenirea care
fusese la un pas de a fi distrusă de acele fiinţe ostile, a fost salvată de către acele creaturi care,
aparent erau… inofensive !…
─ Ce fel de creaturi erau acestea ?… l-am întrerupt pe bătrân.
─ Erau nişte creaturi… oarecare…
─ Dar… ce erau ? Cum arătau ?… am insistat.
─ Erau nişte roboţi, nişte androizi, nişte cyborgi, nişte computere creative şi nişte bioizi, adică
nişte organisme biologice create în laboratoarele de inginerie genetică…
─ Şi cum au putut să lupte aceste creaturi, dacă… erau inofensive ? am insistat din nou.
─ Erau inofensive pentru oameni, dar nu şi pentru acele fiinţe ostile !
─ Şi cum arătau acele fiinţe ostile ? l-am întrebat, uimit, pe bătrân.
─ Ei bine, nu aveau o formă şi o mărime bine determinată, se schimbau în permanenţă şi se
mişcau cu o repeziciune extraordinară !… Ucideau oriunde se găseau !… Erau fiinţe egoiste, dacă
pot spune astfel şi nu cunoşteau mila, ataşamentul, prietenia, amabilitatea ! Ceva s-a întâmplat în
284
acele fiinţe ostile, ceva a modificat comportamentul lor agresiv ! Cert este că, la un moment dat,
fiinţele acelea agresive, au părăsit planeta Pământ şi nu au mai revenit apoi niciodată ! Şi astfel,
omenirea a fost salvată şi a putut apoi să supraviețuiască încă mii şi mii de ani !… Şi asta datorită
acelor creaturi… binevoitoare ! Iată deci că, în definitiv, problema asta a creatorului şi a creaturii,
este departe de a fi rezolvată !… Unii creatori sunt buni, alţii sunt răi, unele creaturi sunt rele, altele
sunt bune… Ce părere ai ?
─ În primul rând, să mă refer la denumirea asta de… creatură… În general se înţelege prin
creatură… o fiinţă înzestrată cu facultatea de a simţi şi de a se mişca; vietate; făptură; vieţuitoare;
animal… Nu ar avea sens să vorbim despre creatură atunci când ne referim la… avioane, spre
exemplu, care deşi sunt create de oameni, nu sunt totuşi creaturi pentru că… nu sunt vii…
─ Am spus de la bun început că eu consider că tot ceea ce este creat de oameni este de fapt
o… creatură ! Orice lucru care este creat de un om… păstrează în el, mai mult sau mai puţin, ceva
din fiinţa sau din sufletul celui care l-a creat… Este viu chiar prin faptul că a fost conceput şi realizat
de unul sau mai mulţi oameni… Înţelegi ?…
─ Am înţeles… În al doilea rând… ce să mai spun ?… Dacă înţelegem astfel ideea de
creatură şi ideea de creator, atunci cred că ai dreptate când spui că totul este relativ… Sunt creatori
buni şi răi, sunt creaturi bune şi rele… Totul este să ştim să răspundem la întrebările… Bun sau rău…
pentru cine ? Buni sau răi pentru ce ?…
Bătrânul se scotoci prin buzunarele pantalonilor şi scoase dintr-un buzunar… ceva… Era ceva
care îşi schimba permanent forma şi mărimea…
─ Este una dintre fiinţele ostile care au invadat cândva Pământul… spuse bătrânul… A
preferat să rămână pe planeta noastră, fiind cucerită de mila, bunătatea, prietenia, amabilitatea…
creaturilor !…
─ Dar cum este posibil ? Suntem în anul 2007, într-o zi caniculară a lunii august şi… am
crezut că totul din ceea ce mi-ai povestit, nu este decât un… basm !
─ Ei bine, uită-te la mine ! Eu nu sunt decât o… creatură ! Una dintre acele creaturi care nu
au fost… distruse. Sunt un… android şi am călătorit în timp, în trecut, cu scopul de a cunoaşte câte
ceva din istoria nescrisă şi… neştiută a creatorilor mei, oamenii…
Am rămas tăcut, îngândurat… În acele momente, mai mult ca niciodată, m-au cuprins
presimţirile şi incertitudinile viitorului… Am plecat, despărțindu-mă de acel bătrân sau… android
285
sau… creatură… sau… ce-o fi fost şi m-am plimbat apoi până la miezul nopţii, apoi m-am întors la
rudele mele, am intrat în camera mea şi m-am culcat…
La câteva zile de la întâmplarea asta, m-am dus la Cricov… Trebuie să precizez că prin acea
comună, Adâncata, trecea un râu, Cricovul, care se vărsa în alt râu mai mare, numit Prahova… Am
multe amintiri despre râurile astea… Copilărisem prin acele locurile, mă scăldasem de multe ori în
râurile astea şi de multe ori reveneam aici… Aşa încât m-am hotărât, la câteva zile de la discuţia pe
care am avut-o cu bătrânul, să mă duc la Cricov… Îmi luasem cu mine camera video, o carte, un
cearceaf şi o pălărie mare. După un drum lung, am ajuns, în sfârşit… Cricovul devenise un fir de apă
! Priveam şi nu îmi venea să cred că acest râu, pe care îl ştiam destul de impunător cu ani în urmă,
care provocase în trecut inundaţii, ajunsese în starea aceea jalnică ! Am mers în continuare şi am
ajuns la locul de confluenţă al râului Cricov cu râul Prahova… Am găsit un loc mai curat, am întins
cearceaful şi m-am aşezat… Apoi… am privit şi am tot privit locul acela unde se întâlneau cele două
râuri, Cricovul şi Prahova… Îmi treceau prin minte tot felul de gânduri, tot felul de amintiri… Îmi
aminteam, spre exemplu că, odată, copil fiind, am fost în pericol să mă înec !… Am scăpat însă… dar
cu mare efort… În sfârşit, ce a fost, a fost, mi-am zis şi am început să citesc… Cartea pe care o
citeam, era interesantă şi avea un titlu atrăgător: ‖Sfârşitul Lumii ‖… Subiectul era următorul… Un
profet anunţă sfârşitul lumii… Această prevestire acţionează ca un fel de sugestie colectivă… Omenii
cred în asta şi iniţial sunt paralizaţi de spaimă… Apoi, o furie sălbatică îi cuprinde pe toţi şi distrug
tot ceea ce au creat: fabrici, uzine, aparate, maşini… şi revin la modul de viaţă primitiv… După un
timp, au loc cutremure, clima se modifică, are loc o nouă glaciaţiune, iar oamenii mor îngheţaţi sau
răpuşi de tot felul de boli sau mor în tot felul de cataclisme… La un moment dat, atenţia mi-a fost
atrasă de un vuiet… Mi-am ridicat privirea de pe carte şi am văzut ceva incredibil ! Cu câteva minute
în urmă, cele două râuri erau aproape secate, iar în câteva minute, aşadar, debitul de apă crescuse
uluitor de mult ! Şi am mai văzut încă ceva extraordinar… Cele două râuri, Cricovul şi Prahova îşi
schimbau neîncetat cursul !… Parcă erau nişte reptile care se târau ! Am luat camera video şi am
filmat… Apoi am început să alerg înnebunit de spaimă, întrucât apa venea spre mine şi riscam să mă
înec, ca atunci, demult, când copil fiind, am fost la un pas de moarte !… Totul devenise halucinant
!… La un moment dat, mi s-a părut că îl văd pe acel bătrân care îmi povestise despre creatori şi
creaturi şi care, după un timp, ajunsese lângă mine, mă opri şi-mi spuse…
286
─ Fi atent, fiinţa asta te vrea pe tine ! Fi atent, încearcă să fi calm ! Fiinţa asta este una dintre
fiinţele acelea invadatoare despre care îţi povesteam… Fiinţa asta a călătorit în timp, ca şi
mine, şi… te vrea pe tine !…
─ Ce vrea de la mine ? am strigat, înspăimântat. De ce mă vrea tocmai pe mine ?…
─ Te vrea tocmai pe tine, pentru că ai avut ghinionul să te afli la locul şi în momentul
nepotrivit ! În locul tău ar fi putut să fie altcineva… Ce vrea de la tine ? Evident vrea… viaţa ta !…
Dar… fi atent ! Prin milă, prietenie, blândeţe, înţelegere, amabilitate, calm, o vei învinge ! Te va lăsa,
va renunţa ! Vei fi salvat !…
Atunci, o pace adâncă mă cuprinse, un calm desăvârşit a pus stăpânire pe mine…. M-am
liniştit şi am aşteptat plin de bunăvoinţă şi prietenie, ca acea apă tumultoasă să mă cuprindă… Şi
atunci s-a întâmplat ceva…
Apa s-a oprit şi a început să se retragă, tot mai mult şi mai mult, până când… totul a revenit la
normal… Apoi… nu au mai rămas decât imaginile înregistrate de camera video… L-am văzut apoi în
zare pe bătrân, care mi-a zâmbit şi mi-a făcut un semn cu mâna… Un semn de rămas bun… A doua
zi, când m-am dus din nou la bătrân, am aflat că plecase undeva, dar nimeni nu a ştiut să-mi spună
unde anume plecase… Au trecut apoi mulţi ani, dar nu l-am mai întâlnit pe acel bătrân niciodată…
Dispăruse pentru totdeauna !…
287
PUTEREA UNEI STELE
Cătălina-Maria Mihăilă, clasa a X-a
Colegiul Naţional ,,Andrei Mureşanu"-Dej,
Coordonator : profesor Victoria Titieni
Bezna înfiorătoare a nopţii învăluise deja periferiile oraşului Princeton din cel de-al patrulea
stat al Americii, New Jersey. Căutasem până atunci în întreg oraşul, inclusiv în locul în care decedase
strălucitul savant. În zadar, nu descoperisem nimic şi era trecut de miezul nopţii. Era una dintre cele
mai fierbinţi nopţi de iulie sau poate doar mi se părea. Corpul mi-era încins. Mă mai răcoreau din
când în când, picurii de transpiraţie ce mi se prelingeau pe frunte şi pe pielea arsă de soarele torid din
acea zi. Princetonul era cufundat într-o linişte apăsătoare, întreruptă periodic doar de glasul melodios
al naturii. Dintr-o dată, m-a cuprins exasperarea, fiind înlănţuit în mrejele oboselii. Eram extenuat.
M-am prăbuşit.
Deschid ochii cu nedumerire. Ceaţa dimineţii îmbracă armonios împrejurimile.Corpul mi se
înţepenise în pământul umed. Răcoarea dimineţii de vară îmi străpunge oasele.Soarele nu răsărise
încă.Simt o durere sfâşietoare în ceafă, se pare că îmi accidentasem capul de un mic cufăraş din lemn
de fag. Îl deschid şi văd în el ultimul jurnal. Speranţa, entuziasmul, fericirea mă copleşesc. În sfârşit,
după atâtea nopţi nedormite şi căutări disperate, l-am găsit.
În urmă cu trei luni, membrii Universităţii de cercetare Princeton, au dat startul unui proiect
de interes internaţional ,,Viitorul şi magia tehnologiei". Acesta impunea călătoria cu peste o sută de
ani în viitor, pentru a observa evoluţia Universului. Descoperitorul modului sau a mecanismului de
pătrundere în viitor, urma să beneficieze de un suport finaciar consitent din partea statului
american. Nu mi-aş putea imagina vreodată, că eu, Andrew Millan, un biet doctorand, m-aş putea
remarca. Cu toate acestea, eram decis să încerc. Mă gândisem la o conexiune între timpul şi spaţiul
cosmic, deoarece sunt unul dintre înfocaţii admiratori ai lui Charles Pete Conrads, cel de-al treilea om
care a păşit pe Lună, în timpul misiunii Apollo 12. El constituie sursa mea de inspiraţie pentru acest
proiect, ducându-mă cu gândul spre puterea inimaginabilă a stelelor.
288
Mă documentasem intens din însemnările şi jurnalele renumitului fizician Albert Einstein. De
acolo aflasem despre buclele temporale cauzate de colapsul gravitaţional, care putea fi activat de o
maşinărie special creată. Colapsul gravitaţional sau căderea spre interior a unui corp ceresc de
dimensiuni mari sub influenţa forţei de atracţie gravitaţională, este punctul de plecare al formării
Universului. El are loc la sfârşitul vieţii unei stele şi este cunoscut ca stingerea acesteia. Patru dintre
jurnalele lui Einstein m-au îndrumat spre construirea mecanismului. Eram sigur că în cel de-al
cincilea, mi se va dezvălui data colapsului şi mi se vor oferi mai multe detalii despre utilizarea şi
funcţionarea dispozitivului.
Am luat jurnalul şi m-am închis în laborator, citind cu nesaţ fiecare pagină. Ştiam că pentru a
porni maşinăria, trebuie să aştept moartea unei stele. Spre norocul meu, evenimentul trebuia să se
petreacă chiar în aceeaşi zi. Mai rămâneau doar trei ore până când Universul avea să se afle într-un
echilibru temporar, care va dura de la colapsul gravitaţional generat de naşterea stelei, până la
stingerea ei.
Am pus la punct ultimele pregătiri înainte de călătorie.Bucla temporală avea să se formeze
deodată cu moartea stelei. Colapsul începuse. Am pornit maşinăria. N-am conştientizat decât târziu
greşeala săvârşită, trăsesem de manetă înainte ca steaua să moară şi să se transforme în pulberea, care
va deschide pentru câteva minute bucla temporală, ce m-ar fi condus spre viitor.
O lumină orbitoare mi-a furat vederea pentru o fracţiune de secundă. Parcă era raiul pe
Pământ. Străzile se preschimbaseră în alei colorate, decorate cu flori, a căror miresme îmbătătoare
îmi gâdilau nările în mod plăcut.Totul părea purificat. Norii erau de un alb imaculat şi pluteau haotic
pe cerul de un albastru intens. Nu-mi dădeam seama de ce nu observ amprenta tehnologiei asupra
oraşului. Mă aşteptam la ceva diferit. Preţ de o secundă, am crezut că patrunsesem într-un alt univers.
Pe urmă m-am intersectat întâmplător cu Tom, un coleg de la universitate. El m-a lămurit că mă aflu
în viitor şi că au trecut mai bine de o mie de ani de când invenţia mea a creat o ruptură în timp.
Stelele se metamorfozaseră în persoane reale, din cauză că steaua care nu se stinsese, a prins viaţă,
devenind fermecătoarea Crăiasă, ce a pus stăpânire pe întreg Universul. Ea crease o nouă populaţie,
compusă din fiinţe născute fiecare dintr-un om şi o stea, care aveau viaţă veşnică şi puteri
supranaturale. Oamenii obişnuiţi fuseseră lecuiţi de îmbătrânire şi rămăseseră la aceeaşi vârstă din
momentul colapsului. Eram convins că dacă aş rămâne în viitor, aş deregla trecutul şi aş crea alte
spărturi în timp, ce ar afecta rasa umană.
289
Timpul, în era aceasta, trecea surprinzător de repede. Mă grăbeam să găsesc steaua. Liniştea
pe care locuitorii oraşului, transformat într-un imperiu de basm, o afişau în desfăşurarea activităţilor,
mă copleşea. Nativii Stea zburau lin pe cerul senin, lăsând în urma lor dâre strălucitoare. Armonia
învăluia paradisul etern. Palatul Crăiesei era situat în locul Universităţii şi înconjurat de un zid ce
străpungea norii, era păzit necontenit de fiinţe diafane, mlădioase cu aripi ca de îngeri, care roiau de
jurul lui. Cu greu mi s-a îngăduit să păşesc în incintă. Steaua mă cunoştea. Ştia motivul prezenţei
mele. Îmi ştia tot trecutul, ea mă veghease constant până atunci. Ştia că existenţa ei va distruge
omenirea. Ştia că trebuie să piară. Moartea ei trebuia să se producă în momentul colapsului. Lumea
creată de ea era una imaginară, paralelă, deşi reprezenta viitorul a peste 1000 de ani. N-ar fi trebuit de
la început să existe. Îmi explicase că mă poate trimite înapoi în timpul meu, în momentul de dinaintea
colapsului, numai dacă vom trece împreună prin crăpătura făcută în timp. Pentru ca bucla temporală
să se deschidă, steaua trebuia să dispară din viitorul propriu. Mi-a dăruit o şuviţă din părul ei auriu,
după care mi-a strâns cu putere mâinile, iar imediat după aceea, a revenit lumina orbitoare.
Eram din nou în laborator. Colapsul era pe sfârşite. Steaua îşi luase vechea înfăţişare. Pâlpâia
plăpând pe cer, stingându-se încet. Şuviţa se transformase în pulberea de stele, pe care am pus-o într-
o cutiuţă. După ultima şi cea mai profundă strălucire a ei, am tras din nou de manetă. Steaua murise.
Ajunsesm în adevăratul viitor. Oamenii erau schimbaţi.Trecuseră cei o sută de ani. Într-adevăr,
tehnologia evoluase uimitor. Clădirile aveau expuse la exterior panouri digitale, care indicau ora,
temperatura şi destinaţia edificiului. Mijloacele de transport nu atingeau solul, iar viteza trecea de
1000 km/h. Oamenii deţineau dispozitive sub forma unor ceasuri de mână, cu ajutorul cărora se
puteau teleporta într-un alt timp sau spaţiu. Puteau să călătorească în trecut sau viitor, doar apăsând
pe dispozitiv. Toate acestea se întâmplau datorită pulberii de stele din mecanismul ceasurilor.
Maşinăria mă adusese înapoi. A doua zi am prezentat proiectul cu explicaţii minuţioase.
Desigur mi s-au cerut dovezi. Am scos atunci cutiuţa şi le-am arătat pulberea sclipitoare, explicându-
le că pe viitor aceasta va fi pusă în dispozitive speciale şi va ajuta la teleportarea în timp. Ropotele de
aplauze, exclamaţiile şi aprecierile invadaseră sala. Devenisem celebru.
Sunetul enervant al deşteptătorului m-a asurzit. M-am dezmeticit încet. Era ora nouă şi
întârziasem la cursuri. Astăzi la universitate avea să ni se vorbească despre un nou proiect. Pe drum
mă lămurisem că totul fusese doar un vis, un vis nemaipomenit de frumos.
290
APĂRĂTORII GALACTICI
Acatrinei Ionuț-Marian, clasa a XI-a
Colegiul Național „Ștefan cel Mare”, Tg. Neamț, jud. Neamț
Coordonator:profesor Drăgănescu Mihaela
În anul 2400 progresul rasei umane este iminent... nimic nu îi poate opri să creeze diverse
mașinării ce au ca scop îmbunătățirea stilului de viață. Societatea umană devine tot mai inteligentă și
mai puternică... creează de la mașini zburătoare până la roboți care mătură strada. Societatea umană e
în plină ascensiune... Progresul tehnic a atins apogeul. În anul 2400 totul a fost construit!
Zburând pe a sa navă, căpitanul Astro împreună cu secundul său, Trixy, discutau...
- Crezi că motorul de redirecționare a volumului plasmatic va rezista? întrebă Trixy.
- Sunt ferm convins că va rezista! declară Astro.
-Motoarele principale sunt pregătite pentru hiperspațiu... la ordinul tău, căpitane, plecăm!
- Ambalați motoarele! Să mergem! Deja am întârziat!
Iar la ordinul căpitanului Astro nava porni în hiperspațiu ajungând în mai puțin de 8,6
nanosecunde pe platforma principală de pe AlfaCratore (centrul de întâlnire a AG-Apărătorii
Galactici).
- Căpitane Astro, am ajuns!
- Cuplați centrul de andocare 3B... mai repede, am consiliu!
- Cum doriți, căpitane!
Ajuns acasă, căpitanul Astro se pregăti de consiliu...
-PALHAIE (formulă de salut), căpitane Astro, rezultatele dumneavoastră sunt incredibile!
- PALHAIE, Mărite Stea! Va mulțumesc, dar îmi fac doar datoria de agent AG.
- Și o faci foarte bine! Te rog... Ia un loc!
Iar Astro se așezase pe scaun.
- V-am adunat astăzi aici pentru a dezbate un subiect mai... delicat! Este vorba despre
Kratos...
291
- Kratos?!?! Dar a dispărut cu mulți ani în urmă!
- Într-adevăr, Kefler... disparuse! Dar acum s-a reîntors! Și vrea să distrugă cu orice preț AG!
- Nu poate!
- Nu știm ce poate face Kratos, Tehna! E imprevizibil și… puternic! Misiunea noastră e să
apăram galaxia și întreaga omenire de forțele răului! Și putem face asta! Sunteți cei mai buni cinci
luptători ai AG! Mă bazez pe voi să împiedicați asta! PALHAIE, dragi comandanți, sunteți liberi!
Mai puțin tu, Astro! Vreau să discut ceva cu tine!
- Da, Mărite Stea! Cu ce vă pot ajuta?
- Astro, pregătește-ți echipajul!
- De ce, Mărite Stea?
- Plecați in misiune! Nava Appolo 45 ne-a trimis un semnal SOS...
- Mărite Stea, e doar o misiune de recuperare... nu crezi că ai putea trimite escadronul de
cercetași?
- Întocmai! Am trimis escadronul CP 31, dar nu s-au mai întors și… nu am primit nici un
semn de la aceștia!
- O navă cu un semnal SOS și un escadron dispărut... nu miroase a bine! Dar unde au
dispărut?
- În zona primului cer a planetei Zenon D 335... cu alte cuvinte...
- „Zona Abisală‖!
- Întocmai! Iar tu ai misiunea de a recupera escadronul CP 31 și nava Appolo 45!
- Când pornesc?
- Chiar acum îți voi trimite toate fișierele cu privire la misiunea ta!
Astro ieși pe ușă...
- Trixy, pregătește nava! Plecăm!
- Desigur, căpitane Astro! Dar unde plecăm?
- „Zona Abisală‖!
- Ah... acum chiar îmi fac griji cu privire la filtrul de plutoniu...
Echipajul căpitanului Astro se pregăti... de la provizii de plutoniu, până la costume acvaplane.
Totul era pregătit. Era o misiune dificilă, dar căpitanul Astro știa că o să facă față... A trecut el și prin
misiuni mai grele. Cu un simplu semn nava Astro Mega porni în hiperspațiu.
- Căpitane, ajungem în 3,7 nanomoli!
292
- Trixy, lasă nava lângă centura de asteroizi! Noi luăm sfinxul!
- Dar în sfinx sunt doar două lucuri?
- Întocmai!
- O, Dumnezeule, vreți să merg cu dumneavoastră!?
- Să nu îți uiți echipamentul! O să avem nevoie de el. Pune și un pistol cu laser XP! Va fi
nevoie și de acesta!
- Nu! Mai bine ați lua un Truper? E un robot de luptă avansat!
- Am ajuns! Sper ca ești gata, Trixy!?
- Ah! Voi fi gata în 10 nanomoli (unitate de măsură pentru timp în sistem extraterestru)!
După câteva minute căpitanul Astro împreună cu secundul Trixy remarcase că nava Appolo
45 și nava escadrilei CP 31 erau una lângă alta. Se pare că escadrila ajunsese totuși la țintă.
- Căpitane?!
- Am văzut, Trixy! Într-adevăr foarte bizar! Uită-te la ele!
- Par a fi sfâșiate! Sunt pline de urme de gheare... și cred că generatorul central este în ruine...
- Scanează urmele și trimite-le la AG!
- Bine spus,căpitane! Dar ce crezi că a lăsat astfel de urme... poate un glazdor?!
- Nu avea cum să ajungă aici... doar dacă a fost un atac programat!
- Dar cine crezi că ar vrea să atace o navă protejată de către AG!?
- Kratos...
- Kratos?! E imposibil! Nu l-ați lăsat pe un asteroid părăsit?
- E mai complicat decât crezi tu, Trixy!
- Căpitane, căpitane, privește!
- Ce s-a întâmplat?!
Căpitanul Appolo 45 era întins pe podea, sfâșiat in bucăți, cu sângele său verde întins pe
panoul central al navei... mort, era mort...
- Urme de gheare?!
- Ceva din nava asta nu vrea să părăsească „Zona Abisală‖! Dar oare ce? Mă întreb ce e?
- Căpitane!
- Nu acum Trixy, gândesc!
- Căpitane!
- Nu acum Trixy!
293
- Căpitane!
- Ce este Trixy?
- În spatele tău!
Căpitanul Astro s-a întors încet... O namilă de 3 metri, cu bale tremurânde ce se scurgeau pe
podea, cu pielea de reptilă mov și unsuroasă, cu o coadă lungă și gheare tăioase ca o sabie laser se
afla în spatele căpitanului Astro. Cu o viteză uimitoare, căpitanul Astro își proiectează din brățara
bipixelară pistolul cu hidroplasmați și împușcă monstrul direct în cap. Creatura a căzut lată pe
podeaua murdară de sângele căpitanului Appolo 45...
- Un gozo (extraterestru sălbatic)!? E cam departe de căminul său natal!
- A fost adus aici!
- Kratos?
Întorcându-se la agenția AG, Astro a mers la Marea Stea pentru a-i da raportul misiunii.
- Minunat! Te-ai descurcat minunat, Astro!
- Kratos e cu adevărat o amenințare! Trebuie oprit urgent!
Ușile biroului AG s-au deschis. Mare, puternic și intimidant, Kratos a intrat pe ușă!
- Ce se petrece?!
- Credeam ca gozo-ul meu te-a distrus!? Spuse Kratos cu o voce plină de dispreț.
- Ce se petrece?! întrebă Astro speriat. Cum a intrat in institut? Mare Stea, ce se petrece!
- E sfârșitul carierei tale în AG! spuse Marea Stea. Eu și Kratos am făcut o înțelegere. Nu
putem conviețui!
- Ce vrei să spui cu asta?!
- Vreau să spun că ești concediat din agenția AG!
Iar cu un semn ușor din cap, Kratos l-a înjunghiat pe Astro spunându-i:
- Nu trebuia să te pui cu Kratos!
Ușor, ușor, lumina lui Astro dispăruse! Era tot mai rece, tot mai palid, tot mai stins! Astro
închisese ochii definitiv... Astro nu mai este!
294
O ZI CU PERIPEȚII
Oltianu Ştefania,clasa a X-a
Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare”, Tg. Neamţ
Coordonator: profesor Matei Anca Ramona
Mă trezesc brusc. Nu trecuse mai mult de o săptămână de când mă mutasem la mama mea în
Statele Unite. Soarele bătea pieziș prin geamul oval al noului meu dormitor. Majoritatea bagajelor nu
erau încă despachetate. Nu avusesem timp. Pentru doi ani mama mă lăsase în grija bunicii, dar
aceasta s-a îmbolnăvit şi a plecat la un azil de bătrâni din capitală la care avea tot ce îi trebuia:
asistență medicală, alți pensionari cu care să își petreacă timpul şi să joace şah, și un laptop cu care
puteam comunica. Dar încă nu luase legătura cu noi.
„Diferenţa de fus orar te face să te simți așa de ciudat‖ îmi tot spunea mama. Eu nu o cred,
deși aș vrea. Este ceva legat de zona asta în care m-am mutat. Știu ce gândiţi. Copilul acesta are
posibilitatea de a duce o viața minunată, trăindu-și visul american, dar nu. Aceasta e renumita Zona
51. Să mă fac înțeleasă. Nu stau în Zona 51, nimeni nu stă acolo, dar acolo lucrează mama. Are un
laborator ca în filmele acelea cu roboţi sau cel puţin aşa mi-l închipui eu…. Eu stau la periferie,
undeva între această zonă şi Las Vegas.
Mă dau jos din pat si încep să îmi caut telefonul. Îl lăsasem pe birou, dar nu îl mai găsesc.
Probabil că l-a luat mama cât timp dormeam, așa că nu îmi mai bat capul. Mama mea e obsedată de
telefon, cel puțin de când cu această slujbă. Pe ea o cheamă Mădălina, dar aici toata lumea îi spune
Maddie, sau cel puțin cele zece persoane pe care le-am cunoscut. Deodată aud vocea mamei:
-Uite ce am aici,Veronica! zice ea cu accentul ei american. Doamne ce bine îmi sună numele
când e spus așa! Am reuşit să fac rost de aprobare și plecăm imediat.
-Ce?! strig eu? Unde? Acolo unde cred eu? Mă uit la ea curioasă. Nu mi-a mai spus pe nume
de vreo trei-patru ani. Mereu îmi spunea Teddy.
-Bine, bine, copilaşule, zice ea râzând în hohote cu gura până la urechi. Dar mama nu râde
niciodată, sau cel puțin eu nu am văzut-o. Mai zâmbește, dar nu râde.
295
Îmi iau repede tenișii în picioare și îmi așez șapca albastră holografică pe cap. Telefonul meu!
Nu îl căutasem și nici nu o întrebasem pe mama de el. Mă grăbesc să ies din cameră când un bâzâit
îmi atrage atenția. Vad telefonul mamei și îl iau. Mama nu își lasă niciodată telefonul acasă, dar
probabil nu avea baterie. Se deschide şi mai are încă 32% baterie și mă uit surprinsă. Sute de mesaje
primite şi încă câteva sute de apeluri pierdute. Intru pe mesaje şi vad o ciornă în care este scris un
număr de telefon, presupun, nefiind obișnuită cu cele de aici și încă ceva scris, dar clar într-o limbă
pe care eu nu am mai văzut-o niciodată. O aud pe mama claxonând din nou. Iau telefonul și îl ascund
în buzunarul rucsacului. Intru în mașină și o văd zâmbind. Ahh! Este acel tip de zâmbet care îți
creează frisoane.
După mai bine de jumătate de oră ajungem în fața unei porți înalte. Mama schimbă câteva
vorbe cu portarul bine echipat și acesta îmi aruncă o privire rece. Porțile se deschid și se pulverizează
ceva pe mașină. În curte văd câteva clădiri mari şi moderne, iar pe lângă gardurile ghimpate vad
căsuțe de lemn, care presupun că sunt ale soldaților, și o posibilă seră. Cobor din mașină și îmi
aranjez șapca. Ocolim câteva clădiri și ne îndreptăm către cea care pare a fi cea mai mare. La etaj văd
o umbră ce dispare după perdelele groase. Ajungem în fața unei uși blindate, iar lângă ușă trebuie
înscris un cifru. Mama se caută prin buzunare și scoate telefonul meu.
-Serios?! Mă descurc pe cele mai avansate calculatoare și nu pot să fac cutiuța asta să
meargă? striga ea, butonându-l cu susul în jos.
-Acesta este telefonul meu. Și, în plus, este descărcat. Al tău era acasă pe măsuța de cafea din
sufragerie. Curios lucru că l-ai încurcat…
Mă fixează cu privirea și îmi zice parcă telepatic să nu mă mișc. Începe să fugă extraordinar
de repede, iar în mai puțin de trei minute ajunge la mașină și pleacă. Apoi îmi aduc aminte că
telefonul ei era la mine. Îl scot și îl deschid. 30% baterie. Intru pe mesaje și, intuitiv, înscriu codul din
ciornă. Aud un țiuit și ușa se deschide. Fiind curioasă, mă îndrept către etaj, dar de după un colț se
ivește un om scund, dar masiv, cu ochii verzi ca frunzele de primăvară şi reci ca gheața. Mă
examinează din cap până în picioare şi zice dezgustat:
-Alt învățăcel! Mi-au mai trimis o duzină săptămâna trecută și numărul de prizonieri s-a
dublat. Câte guri pot să mai hrănesc!? Du-te și te îmbracă decent, puștiule, strigă la mine făcându-mi
semn cu mâna spre un vestiar și pleacă de parcă nici nu m-ar fi văzut.
Ce a vrut să zică prin prizonieri? Oamenii aceștia ascund ceva și vreau să descopăr ce. Îl
urmăresc cu coada ochiului cum iese din încăpere și mă duc să îmi iau un costum de camuflaj. Îmi
296
pun echipamentul pe mine, îmi iau telefonul, îl îndes în buzunarele adânci și îmi așez casca pe cap.
Văd un perete plin cu arme, și, „ca să mă integrez mai bine peisajului‖, iau trei seringi cu o substanță
verde, un baston şi două pistoale cu tranchilizant. Ies din vestiar și dau nas în nas cu mama mea. Sau
cel puțin pare a fi mama mea. Este mult mai înaltă, are brațe lungi și slăbănoage cu degete lungi și
unghii ascuțite. Este suptă la față, are buzele purpurii, iar ochii de pisică par să iasă din orbite. Cobor
privirea, dar totuși o simt cum se uită la mine insistent. Şi mai curios este că nu mă recunoaşte.
-Ce crezi că faci? Dă-te din calea mea, puștiule! strigă ea la mine cu o voce subțire, iritată şi
mă împinge nervos. Apoi o aud vorbind de una singură „Copila aia crede că se joacă cu mine și cu
viața întregii mele planete?! Nu! Nu! Nu m-am străduit atâta să o conving pe bătrâna aia să plece și
să o răpesc pe draga de Maddie ca să îşi bată joc de mine un copil alintat.‖
Mă ridic repede în picioare când văd că se întoarce spre mine. Dă din nas ca un câine atunci
când miroase, se apleacă și vrea să se uite mai bine la mine când, din senin, comandantul de care m-
am ciocnit vine şi strigă la ea.
-Lasă-l! Și așa cred că bietul băiat e speriat! Învățăceii trebuie acomodați cu încetul. Ei nu
sunt obișnuiți cu adevărata noastră natură, Imerla. S-a detectat mișcare în zona D. Tirenus si Iablo ne
așteaptă la nava subterană. Iar tu! strigă spre mine. Du-te şi vezi dacă invitații noştri au nevoie de
ceva. Etajul 2, ultima cameră din aripa dreaptă. Și, apropo, seringile cu sirop de leandru şi cucută
sunt destul de fragile.
Comandantul o ia de mână pe Imerla și ies din încăpere, deși simt că ea încă se uită la mine. O
iau la goană spre etaj și intru pe ușa de la camera indicată, apoi încremenesc. O duhoare insuportabilă
mă izbește şi casca declanșează automat o mască de oxigen. Intru şi văd numai doi copii și o femeie
cu un păr de un negru intens, care stă cu spatele la mine.
-Tu nu ești ca ei! Salvează-ne! Nu îți stă în fire să ucizi! Te rugăm! Eliberează-ne! Se aude
glasul rugător al fetiţei care nu pare să aibă mai mult de 12 ani. Eu sunt Rebeka, el e Martin şi ea e
Maddie.
La auzirea acestui nume mi se face pielea de găină. Femeia se întoarce și … în lacrimi fug
spre ea. Și ea începe să plângă şi mă strânge în brațe cu o putere pe care nu credeam că o are.
-O ,Teddy! Am crezut că nu o să te mai văd! Ce faci aici? Cum ai ajuns aici? Ce e cu
costumul acesta? Nu îmi spune că Imerla deja ţi-a spălat creierul?
297
-Nu! Dacă chiar era așa, în loc să te iau în brațe ți-aș fi înfipt seringă cu otravă fix în inimă. Și
începem să râdem amândouă, cu lacrimi în ochi. Stai, tu de unde o știi pe Imerla? Ea te-a răpit.
Trebuie să plecăm de aici imediat!
-Asta am încercat şi eu să spun, zice răutăcios Rebeka.
-De fapt, Imerla este sora mea.
- Ce?! Mă uit la ea şocată. Soră?! Ce vrei să zici prin soră?
-Ar fi trebuit să-ți fi spus mai demult. Eu nu sunt de aici. Nimeni din această zonă nu este. Nu
ai observat că nu îmbătrânesc? Ei bine, eu și încă alţi 50 de galoponiezi am ajuns pe Terra în urmă cu
câțiva zeci de ani. 60, 70? Nu mai țin minte. Lucru ironic ținând cont că avem o memorie foarte bună.
Planeta noastră, Galeoponia, ce se află în cealaltă parte a Sistemului Solar era în pericol. Toate
sursele de apă au secat, iar o mare parte a populației a murit. Rămâne cu privirea fixată spre fereastră.
-Hei! zic blând, luând-o de mână. Nu e nevoie să îmi povestești. Vreau doar să știu ce vrea
Imerla de la mine. A zis că mă joc cu soarta întregii planete. Ce înseamnă asta?
-Ah...da. O specie hibridă de insectă numită Crotaspyoonus Venomus a ajuns pe planeta
noastră, prin intermediul unor meteoriți veniți din spaţiu. Se pare că insectele erau înghețate, iar când
au ajuns pe planetă s-au topit și și-au reluat activitatea. Din nefericire pentru noi, ele sunt foarte
veninoase și se pare că se răspândesc foarte rapid, ucigând deja jumătate din populație. Acum 17 ani
am descoperit un antidot pentru otravă, dar din păcate, de doi ani nu își mai face efectul, iar eu am
fost nevoită să revin la laborator. De asta am plecat şi ai rămas cu Nana.
-Vine cineva!! Liniște! E Azorg! ne șoptește Rebeka.
Mama mă împinge și se întoarce spre geam. Rebeka şi Martin iau revistele şi se așează pe
podea. Cu un zgomot puternic, Comandantul intră în încăpere.
-Ei? Ce fac? Ai ceva de comentat în privința lor? mă întreabă Azorg cu ochii reci ca gheața.
Par prietenoși, dar nu sunt. Au nesocotit poruncile Primului.
-Alea sunt legi, Azorg? El ți-a ucis familia şi tot ce era bun în tine. Eu sunt aici pentru că nu
am fost de acord cu așa ceva.
-Exact. Și uite unde e Imerla. O caută pe fata cu antidotul. Fata ta! Atâta timp ai ştiut ca ea are
antidotul și nu ai spus nimic. Gândește-te la Lorac si Xerion. Dragii tăi părinți care ar fi putut fi în
viață dacă ne dădeai antidotul la timp. Dar tu, nu. Iubitoarea şi perfecta Mădălina nu se gândește
decât la ea! Daca nu erai tu...
298
Se apropie în pași repezi spre mama şi premeditez ce avea să se întâmple. Scoate un cuțit de
la brâu, dar prea târziu. Seringa cu leandru şi cucută se afla deja înfiptă în gâtul lui. Nu apucă să mai
zică ceva şi cade la pământ. Pielea i se face kaki, iar din locul unde a fost înțepat îi iese un lichid
galben. Mama mă ia de mână şi o luăm la fugă. Copiii sunt în spatele nostru. O sirenă puternică se
aude, iar Imerla apare de după colț. Acum semănă leit cu mama. Mă întorc și Martin nu mai este în
spatele nostru, iar Rebeka îmi face cu ochiul.
-Tu! I-am spus lui Azorg să se ocupe de tine, dar mereu e mai bine să îți înfrunți singură
dușmanii, nu? zice rânjind . Ahh... acel rânjet.
-Imerla, de câte ori trebuie să îmi cer scuze? Nu este vina mea pentru ce s-a întâmplat.
-Ce s-a întâmplat? am întrebat eu. Un moment mai prost nici că puteam alege.
-Tu! Tu! Am știut că era ceva în neregulă cu tine, puștiule! Sau mai bine zis, Veronica. Iar îmi
spune numele cu accentul acela. Mama ta dragă nu ți-a povestit nimic se pare. Halal mamă!
-Ce s-a întâmplat cu Märkus nu este vina mea! Este a ta! Nu eu i-am dat antidotul.
-Nu, dar tu l-ai adus pe navă! îi răspunde cu răceală Imerla.
-Și eu am fost cea care a zis că nu e gata și că nu trebuie administrat. Nu mai da vina pe mine
pentru greșelile tale.
De data asta ea nu mai răspunde și începe să plângă. Lacrimile ei sunt de un azur intens, care
ies în evidență datorită ochilor galbeni. Mama o ia în brațe și încep amândouă să plângă.
-Îmi pare rău! Se pare că Primul m-a mințit, zice cu azur prin gene. El! El este vinovat!!
strigă, devenind roșie ca macul de furie.
-Dar eu ce treabă am cu toate astea? Cum v-aș fi putut eu ajuta? întreb.
-Tu eşti imună. Am testat pe tine mai mereu, prin intermediul alimentelor, otravă de insectă și
se pare că eşti imună, dar numai Azorg știe. L-am convins până acum să nu spună nimănui… Tu eşti
secretul adevăratului antidot.
-Păiii....zic, coborând privirea. Nu va mai fi nevoie. Este... ămm ... știi tu... ămmm… nu mai
este… ămm… în viață. Acum aştept o reacție nervoasă, dar nu se întâmplă nimic.
Deodată se aude o bubuitură. Rebeka iese împreună cu Martin de după colț şi ține în mână o
pușcă cu un lichid verde, iar imaginea Comandantului îmi revine în minte.
-Lasă-i în pace! Sau vei deveni îngrășământ pentru flori.
-Stai! strigă mama, sărind în fața Imerlei. Acum e de partea noastră. Ne poate ajuta să scăpăm
de Prim și să ne reîncepem viețile aici, pe Terra.
299
-Da, e adevărat. Știu unde este şi știu ce are de gând să facă, răspunde ea.
-Avem încredere în tine, Maddie. Dacă asta spui tu, te credem. Aici intervenim noi,răspunde
Martin. Mai bine am merge într-o cameră mai izolată.
Nici nu termină bine propoziția că începe să fugă. Îl urmăm și ajungem într-un hol, la capătul
căruia se afla un ascensor.
-Poftim! și Rebeka ne dă o sticluță cu o substanță roșiatică. „Antidotul" zice ea făcându-ne cu
ochiul. Imerla se poate duce la Prim cu pretextul că a găsit ceea ce căuta. Eu, Martin şi Veronica ne
ocupăm de secunzii lui, Tiberius si Iablo.
-Și? Cu ce ne-ar ajuta dacă i-ar administra antidotul? întreb eu.
-Nimeni nu știe, dar în realitate toată populația de pe planeta noastră este deja moartă. De mai
bine de jumătate de an chiar. El este cel care are nevoie de antidot deoarece el este bolnav. Avea de
gând să-i ia pe cei doi secunzi, pe Comandant şi pe Imerla cu el pe o altă planetă sigură şi pe restul să
ne părăsească aici.
-Nu mai înțeleg. De ce ar minți? El a spus că va duce antidotul și va salva planeta noastră,
răspunde Imerla. Am vorbit cu cei de acasă chiar ieri seară. Dar acum înţeleg că nu a fost decât o
iluzie, creată de planul diabolic urzit de Primul.
-Noi am aflat adevărul acum câteva săptămâni. Cât timp am ajutat cu plantarea legumelor în
seră i-am auzit pe secunzi vorbind. Ziceau că starea de sănătate a Primului se agrava și că trebuie să i
se administreze cât de repede antidotul pentru a putea supravieţui. Imerla smulge antidotul din mâna
fetei și, împreună cu mama, pleacă spre clădirea Primului.
-Stai! strig eu din urmă. Poftim telefonul. Este posibil să ai nevoie de codurile din el.
Împreună cu cei doi copii o iau la fugă spre nava subterană unde cei doi secunzi așteptau.
Luăm ascensorul și ajungem la o construcție uriașă din metal. Fix lângă panoul de control cei doi
stăteau discutând despre anumite poze dintr-un ziar. Rebeka e bună la mașinării și de asta se strecoară
prin spate pentru a opri tot ce este în funcțiune. Eu voi crea o diversiune, iar Martin îi va doborî cu
siropul de cucută. Se pare că planul mergea ca pe roate până când observ un om înalt, masiv, chel şi
cu ochii negri de abanos. Este Primul. Trebuie să fie. Are pete verzui pe față și buzele îi sunt vinete.
Încearcă să iasă din nava care tocmai se închise. Le strig Rebekăi şi lui Martin să fugă să le cheme pe
cele două surori.
-Iablo! Tiberius! zice izbindu-se în uşa blocată. Se agravează! Unde e Imerla!? strigă el cu o
voce ciudat de subțire .
300
Uitându-mă la ușă îmi dau seama că nu va mai rezista. Iablo si Tiberius sunt deja doborâți.
-Aici sunt! strigă Imerla, întrând pe ușă. Îl vede și ştie ce se întâmplă. Mă cheamă la ea şi îmi
spune: e în faza finală. Ușa nu va mai rezista, dar la cum arată, nici el. Se pare că mititeii ăia doi au
dat drumul prizonierilor şi au resetat calculatoarele, astfel toți militarii și soldații uitând ce au făcut în
ultimele luni sau ani. Sunt niște genii, afirmă ea cu o privire mândră către Rebeka și Martin, care se
ascundeau după un stâlp. Nu mai e nimeni. Mama ta s-a dus deja sa ceară închiderea bazei militare și
ne vom vedea cu ea în 10 minute la mașină.
-Wow. Deci, s-a terminat? Veți rămâne aici? Ce se va întâmpla cu copii?
-Eu îi voi adopta și vom sta cu voi, împreună, ca o familie pe care nu am avut-o niciodată,
zice ea. Întorcând capul spre navă, rămâne cu gura căscată.
Corpul Primului a fost doborât de o săgeată otrăvită și începe să se înnegrească. Martin iese
de după stâlp și îmi face cu mâna. Imerla mă trimite la mașina și se duce să îşi pună o mască pentru a
duce undeva corpurile extratereştrilor. Noi trei plecăm spre mașină și acolo o așteptăm pe Imerla.
Plecăm apoi spre casă toţi cinci. Când ajungem, soarele era deja apus și, în mod neaşteptat, Nana era
în sufragerie uitându-se la un concurs de dans.
-Era şi timpul! Am făcut fursecuri. Știu că sunt favoritele tale, Teddy. Văd că aveți prieteni
noi, dar din fericire am făcut destule. Cei de la azil nu mă lăsau să le fac și a trebuit să plec. Cred că o
să le fie dor de mine. Unde vor găsi așa concurență la șah?
Sar la gâtul bunicii și ea mă strânge ușor și îmi spune la ureche cât de dor i-a fost de mine și
cât de mult mă iubește. Boala nu era deloc gravă și nimic anormal pentru vârsta ei. I-am spus cât de
mult o iubesc, i-am povestit unde am fost și ce am făcut în ultima vreme și că am găsit-o pe sora
geamănă a mamei (mama a fost adoptată) și chiar a dat crezare acestui lucru. Apoi vine mama urmată
de cei doi copii. La urmă, îşi face apariţia și Imerla care, cu ochii plini de lacrimi, spune:
-Acum suntem o mare familie fericită!
Liniște. Liniște pretutindeni; noțiunea timpului se pierdea prima.
Când Haikor l-a vizitat pe baronul Dyakargan Von Andromedae pentru a cumpăra planeta Pământ de
la acesta, nu se așteptase ca prețul să fie într-atât de exacerbat:
- Cum?! Paisprezece mii de dolari-lumină?! Răcni tânărul, după care însă, văzând că baronul nu avea
de gând să mai lase din sumă, se așeză pe scaunul din plasmă cu privirea pierdută și o expresie
depresivă pe chip.
301
- Sunt de părere că o planetă precum Terra este neprețuită, spuse Von Andromedae și își drese vocea,
simțindu-și gâtlejul uscat și dirijându-și una dintre tentaculele dorsale spre o sticlă de băutură din bar.
Haikor rămase tăcut. Baronul dădu un bobârnac dopului sticlei, tentacula aducându-i-o la gură iar
acesta consumând jumătate din conținut.
- Motivul pentru care am scos la vânzare respectiva planetă, continuă el, este că nenorocitul de
Pakaranell cu ăia de la TransSolaris mi-au impus interdicție pe sectorul acela. Auzi! Mie, interdicție,
eu care am donat TransSolarisului mai mult decât profitul lor pe un deceniu.
- Nu am banii ăștia, domnule… Îmi doresc foarte mult planeta, nu există vreo cale prin care aș putea
să compensez lipsa de fonduri?
Baronul surâse și suspină.
- De ce ți-o dorești? Întrebă el.
- Păi… Începu tânărul, însă se opri. Ce-i putea spune?
Pământul era diferit. De când aflase despre el, Haikor îl studiase în profunzime, cât putea fără să se
afle efectiv acolo, iar dorința sa de a-l avea sub stăpânire crescuse constant. Văzând că tânărul nu
continua, baronul spuse:
- Bine, dacă nu dorești să împărtășești motivul, atunci, te rog, fă-mi o favoare și spune-mi cât de
departe vrei să mergi pentru a obține planeta.
Avea un rânjet bine ascuns însă totuși sesizabil. Haikor se încruntă.
- Nu înțeleg, zise el.
- Metode, căi și modalități există pentru orice, atâta timp cât există minți dispuse să le urmeze. Terra
are un satelit natural; știai?
- Da, Luna, răspunse Haikor nesigur. Ce-i cu asta?
Baronul stătu puțin pe gânduri după care răspunse:
- Ți-o dau în grija ta timp de doisprezece secole. O vei ține departe de agenți imperiali, de
TransSolaris și de oricine ar vrea să o cumpere. După ce timpul s-a scurs, Pământul este al tău. Dacă
părăsești Luna înainte de termen, înțelegerea cade de la sine.
Liniște pretutindeni.
Discuția nu era decât o amintire distantă și încețoșată pentru Haikor, care îi zburase prin minte
întâmplător cât acesta se plimba alene pe câmpiile de praf albicioase, lăsând urme de pași care
rămâneau veșnic acolo. Se afla pe Lună de un an și jumătate… Sau trecuseră deja doi? Ținuse cândva
evidența, însă renunțase pentru că avusese impresia că timpul trecea mai încet dacă îl înregistra. Avea
302
dreptate în acea privință, își spuse el în gând, urmărind cu privirea marginea craterului din apropiere
și oprindu-se din mers.
- Mă omoară liniștea asta, zise el și ascultă ciulind urechile. Nici măcar singur nu putea să vorbească,
căci nu exista o atmosferă în care să se propage sunetul, vorbele lui rămânând doar mișcări ciudate
ale gurii. Tânărul însă continuă retoric:
- Cum aș putea să fac zgomot?
Pe scurt, nu putea. Autosugestia cum că se obișnuise cu acea liniște infernală îl slăbea groaznic de
mult, dar trebuia să o păstreze în minte ca o flacără slabă în beznă.
Cerul veșnic negru îl copleșea cu greutatea lui, accentuând sentimentul sufocant, tânărul privindu-l
des parcă căutând o portiță deschisă, o spărtură. Erau multe, dar prea mici și prea îndepărtate. Din
când în când, în negura spațiului rece și singuratic, Pământul răsărea ca o amintire redescoperită, ca o
garanție că tortura nu va dura la infinit și că frumusețea aceea de planetă avea să fie următoarea
oprire a tânărului. Aceasta era cel puțin impresia lui, căci în realitate Pământul nu răsărea ci tânărul
era cel care îl dezvăluia pe măsură ce străbătea pustietatea. Se oprea și îl admira îndelungat, un foc
lăuntric motivându-l să-și îndeplinească misiunea și să nu renunțe chiar dacă mai avea o mie de ani
de petrecut pe Lună. Dacă dăduse mâna cu baronul o făcuse pentru un câștig net, își spuse el zâmbind
malițios. Ce fraier! Să dai Pământul unui străin cu câteva mii de ani mai tânăr ca tine pentru puțin
serviciu de pază pe un asteroid mai mare!
În acel moment, tânărul, măturând îngândurat cu pantoful prin praful care aluneca încet înapoi, dădu
cu ochii de o piatră oarecare pe care o recunoscu. Rămase la fel de imobil ca și piatra, simțind cum
un frig înțepător îi cuprinse ființa. Realiză că mai trecuse pe-acolo și din acel moment totul se
schimbă.
Luna era a lui. Nu dăduse importanță acestui fapt până atunci dar Luna îi aparținea; avea să facă din
ea un loc demn de atâtea secole de viață, avea să-și pună pelerina gri și să se autoproclameze rege…
Un secol mai târziu
O piatră. Două pietre.
- Ce? Făcu domnul H. și își plesni ceafa cu palma, ambele sunete auzindu-le numai el. De ce sunt
două pietre aici?
- Poate nu am numărat bine, continuă el și reluă numărătoarea:
- Unu, doi. Poftim, am numărat bine.
303
- Te uiți urât la o piatră. Dacă te vede cineva va zice că ești nebun, se avertiză el pe sine însuși și privi
cu ochi holbați în jur. Nu-l vedea nimeni. Optim.
- Dacă mă întreabă cineva de cât timp sunt aici, începu el ca în fața unei audiențe, le spun un singur
lucru: Faptul că timpul este inexistent și tot ce există este un dinamism universal urmărit de toate
ființele, cuantificat și raportat la gravitația celui mai apropiat corp ceresc; asta este timpul.
Luna rămânea mută și pustie. Domnul H. petrecea majoritatea timpului cu ochii închiși, într-o lume
imaginară, respectiv viziunea lui a Pământului: Câmpii aurii sub cer albastru, o briză proaspătă, apă
lichidă prăvălindu-se în torente de pe munți înalți, ființe sculptate de timp și genetică. Perfecțiune
naturală. Luna era și ea perfectă în felul ei, își spuse tânărul deschizând ochii și oftând dezamăgit.
- Blestemat să fii, Dyakargan! Urlă el, după care închise ochii la loc.
În acea secundă îi veni o idee.
- La ce bun am o lume a mea dacă nu încerc să o aduc la realitate? Dealtfel, ce este realitatea? O
interpretare subiectivă a evenimentelor și circumstanțelor, raportată la inteligența ființei care le
trăiește și limitată la un nivel ridicat de conștiință de sine. O piatră, două pietre; cât de naiv am fost!
Pot pur și simplu să mă conving că acolo se află o singură piatră.
Acela era primul pas. A te convinge că ceva nu există. Mai întâi cu pietrele, apoi cu cerul negru și
necruțător pe care însă puterea persuasivă a tânărului nu îl putu învinge, acesta urmărind în
continuare suprafața ca o lampă deasupra unui acvariu. O lampă cu lumină neagră.
- Nu exiști, spuse el holbându-se la a doua piatră și pipăind-o din când în când. Piatra însă nu părea să
se supună convingerii domnului H.
- Asta este o luptă a minții, piatră, spuse el. Ești un nimic din punct de vedere al inteligenței pe lângă
mine, așa că supune-te.
Acestea fiind spuse, piatra fusese instigată la duel. Domnul H. se uită iar în jur pentru a verifica dacă
era singur. Nu-și putea permite ca viziunea lui să fie demolată de vreun agent imperial sau un
afacerist. Pe Lună însă nu venise nimeni de când domnul H. devenise stăpânul ei.
- Piatră, din cauza ta mi-am uitat numele… Spuse el oftând și lăsându-se să cadă încet în praf.
Al doilea pas era a te convinge că în locul a ceva există altceva,
Iar al treilea pas era a te convinge că în locul nimicului există ceva.
Doisprezece secole mai târziu
Lordul deschise ochii. Adormise pe tron. Panicat, acesta atinse aurul tronului și răsuflă ușurat când
simți răcoarea aproape umedă a metalului. Era încă acolo. Ridicându-se greoi, Lordul parcurse sala
304
uriașă și ieși afară, aplecat de spate, pelerina gri fluturând ușor în urma lui. Străzile de cristal sclipeau
mai intens decât înainte, remarcă bătrânul și zâmbi, privind zidurile înalte și respirând adânc. Din
depărtare, o melodie suavă îl hipnotiza.
Ziua aceea era una specială. Simțea acest lucru. Ceva extraordinar avea să se întâmple. Pierdut în
piața colosală a mărețului său regat, Lordul pocni din degete; ca din nimic, în jurul său se materializă
o mulțime de oameni și alte ființe. Bătrânul se urcă pe podiumul în formă de semilună din capătul
pieței, iar vocea lui puternică se făcu auzită:
- Dragi cetățeni ai prea-frumoasei noastre Luni, aș dori să fac un anunț.
Mulțimea făcu liniște, adunându-se în jurul podiumului. Figurile lor erau inexpresive însă atente.
- Astăzi este o zi fără precedent, continuă Lordul zâmbind. Astăzi am dormit, m-am trezit, iar regatul
nostru extraordinar a rămas neclintit.
Mulțimea aplaudă. Bătrânul făcu o plecăciune, după care râse obraznic și spuse:
- Acesta însă nu a fost anunțul adevărat, cel pe care îl așteptați cu toții. Luna mai are un test de
parcurs, cel mai greu dintre toate, pentru a atinge gradul de independență pe care cu toții îl vrem cu
ardoare.
Lordul făcu o pauză, după care continuă:
- Astăzi… Vom avea un vizitator.
În acel moment, mulțimea afișă o reacție la care bătrânul nu se așteptase. Groaza se citea pe chipurile
lor, unii aplaudau fals și se opreau la vederea celorlalți, alții începură să plângă. Lordul fu cuprins de
o furie amestecată cu frică și pocni din nou din degete, piața devenind brusc pustie. Bătrânul prinse
cu coada ochiului un zid din depărtare care tremură și dispăru pentru o secundă, după care reapăru.
Muzica salvă situația, Lordul calmându-se și afișând din nou un zâmbet.
În acel moment, un vuiet ușor se făcu auzit. O navă se ivi din cenușa cerului, apocalipsa însăși, ca și
cum aceasta cobora dintr-un ocean de cerneală și petrol pentru a înghiți întreg regatul. Nava arăta
ciudat, nu se potrivea cu restul, zidurile și piața păreau o pictură pe lângă ea. Lordul presimți
dezastrul; ceva era în neregulă.
Obiectul zburător ateriză lin pe cristalul pieței iar rampa coborî dramatic. Liniște.
Baronul Dyakargan Von Andromedae coborî pe rampă, bătrânul începând să tremure. Străinul se
apropie de el și deschise gura, moment în care Lordul fusese la un pas de a-l izbi cu toată puterea cu
spada pentru a opri apocalipsa.
- Haikor? Întrebă baronul nesigur, văzând că celălalt era agitat.
305
Bătrânul împietri. Regatul său se prăbuși într-o clipă. Straiele sale regești, spada și pelerina trecură în
neființă. Baronul, nava lui și pustietatea albicioasă a Lunii rămaseră singurele realități.
Nu, nu voia. Nu voia să creadă, praful de pe jos îl oripilă… Erau din nou două pietre lângă el. Nici
măcar nu se clintise din locul unde căzuse în praf, cu unsprezece secole în urmă. Se ridicase în
picioare și stătuse acolo timp de o mie de ani, cu privirea în gol, un vis cu ochii deschiși.
- Haikor. Mă auzi?
O lacrimă scăpă pe obrazul bătrânului, acesta bâțâind din picior intrând într-o criză nervoasă în
interior. Fața schimonosită se înroși.
- Haikor, ce ai? Insistă baronul.
- Lordul Haikor! Urlă el în acel moment, baronul tresărind.
- Bine, făcu Dyakargan. Ești supărat, știu, dar ți-ai dovedit capacitatea de a te ține de o înțelegere.
Pentru mine, ești un adevărat afacerist onorabil, cel mai onorabil pe care l-am întâlnit vreodată.
Pământul este al tău pe vecie. Dacă te întrebi de ce ți-am cerut să faci asta, motivul este același pentru
care am primit interdicție de la TransSolaris. Acum îl ai în față pe patronul respectivei companii. Nu
voi uita ajutorul tău niciodată; în prezent sunt cea mai bogată entitate din galaxie.
Lordul Haikor privea în gol.
- Haide, ia nava mea, eu aștept alta. Pleacă, du-te și vezi Pământul cu ochii tăi, adăugă baronul
confuz, neînțelegând atitudinea celuilalt.
Brusc, Lordul dădu cu privirea de cele două pietre și, fără efort, făcu una din ele să dispară ca și cum
nu ar fi existat niciodată. Baronul nu părea să fi sesizat acest lucru, trăia în altă realitate. Bătrânul
ridică privirea, un rânjet spart formându-se pe fața sa. Zidurile începură să apară din nou, înălțate din
nimic. Cristalul se ivi din praf. Spada îi apăru la șold.
- Să plec… Și să las toate astea în urmă? Zise el cu o voce calmă și joasă, obrazul zvâcnindu-i
compulsiv.
- Ce anume, Haikor? Întrebă baronul.
- Cum, nu vezi? Nu vezi zidurile? Nu vezi palatele, străzile, mulțimea care îmi strigă numele? Nu
vezi că sunt Stăpânul Lunii? De ce aș pleca?
În ochii lui Von Andromedae se formă o milă de nedescris. Acesta înțelese ce se întâmplase și realiză
că era responsabil pentru înnebunirea unei persoane, spunând pe cel mai ușor ton de care era capabil:
- Haikor, eu… Îmi pare rău, dar eu nu văd decât praf…
306
VIRUSUL
Păsărin Dumitru Adrian, clasa a IX-a
Colegiul Național “Ecaterina Teodoroiu” Tg-Jiu
Coordonator: profesor Tomulescu Vasilica
Clădirea era pe jumătate prăbușită, doar o ruină, la fel ca toate celelalte din oraș. Totuși, o
parte din ea fusese restaurată. Era acum precum un schelet metalic acoperit cu pereți de sticlă. Peste
intrarea impunătoare tronau, dintr-un material precum un metal foarte albicios, cuvintele „BIROUL
DE CERCETĂRI‖. Tobias nu fusese niciodată înăuntru – ca orice om de rând, de altfel. Când era
mic, tatăl său îi spusese că aici lucrează oamenii ce, într-o zi, vor putea oferi un trai mai bun întregii
lumi. Din păcate, el nu mai avea să prindă acea zi, căci murise. Ani la rând băiatul așteptase
schimbarea despre care el îi vorbise, însă nu se întâmplase niciodată nimic. Oameni îmbrăcați în
costume negre ori în halate albe intrau și ieșeau mereu din clădire, semn că ei chiar lucrau. În fața
clădirii era o statuie în formă de înger ce ținea în mâini un ulcior de apă. Atunci când ploua, din
ulcior începea să curgă apa ce dădea peste. Arăta precum o fântână arteziană. Îngerul era destul de
înspăimântător, căci statuia nu fusese niciodată întreținută. Piatra din care era făcută se înverzise și în
unele locuri se măcinase.
Când se apropie de clădire, își puse gluga în cap și traversă strada. Lipit de un stâlp de pe
marginea drumului era un afiș pe care era poza sa sub care era scris cu majuscule „CĂUTAT‖. Vru
să rupă acel afiș, însă ar fi fost prea suspect, nu putea risca să-l vadă cineva făcând asta. După câțiva
metri o luă la dreapta pe o potecă întunecoasă dintre două clădiri abandonate și lăsate în paragină. Nu
dură mult și dădu de o înfundătură. Pe partea dreapta era o fereastră spartă din care mai rămânsese
acum decât rama de lemn. Intră, prin intermediul acelei ferestre, într-o încăpere spațioasă umplută
doar cu blăni căzute și cărămizi sparte. Era prea întuneric pentru a putea distinge prea bine lucrurile,
însă, privind în jur, văzu câteva uși. Stătu puțin pe gânduri, apoi intră pe ușa din lemn din partea
stângă. Ușa scârțâi zgomotos și, când îi dădu drumul, vântul o trânti cu putere de praguri. Traversă un
hol lung ce avea fel și fel de uși pe toate părțile și trecu prin arcada de la capătul celălalt, dând de o
încăpere micuță în care era doar o masă răsturnată și câteva scaune rupte. În partea dreaptă văzu o ușă
307
masivă cu mânerul aproape la fel de gros precum încheietura mâinii sale. Merse spre ea și o împinse
cu putere, reușind să părăsească încăperea.
Locul în care ajunse, la prima vedere, arăta exact precum o înfundătură dintre clădiri, un loc
unde sunt, de obicei, pubelele de gunoi, ori lucruri nefolositoare. În centru era un foc. Lemnele nu
apucaseră să ardă foarte mult, semn că era proaspăt aprins.
— E cineva? Strigă el, dar nu primi niciun răspuns. Știu că sunteți aici! Nu se poate să nu fie
chiar nimeni, insistă el.
În cele din urmă, de după un zid de cărămidă roșie, ieși o femeie. Avea părul ciufulit și
unsuros, mâinile pătate de tăciune și purta haine murdare și rupte.
— Cine ești? Întrebă ea.
Tobias își dădu gluga jos și rânji ușor. Nu avea cum să nu-l fi recunoscut după chip. Scoase
din buzunar o hârtie mototolită și o întinse, apoi i-o înmână femeii.
— Mi s-a spus că vă voi găsi aici, spuse el. Ciudat loc pentru un grup de fugari, totuși. Nu e
cam aproape de Biroul de Cercetări? Ați putea fi găsiți cu ușurință.
— În primul rând, nu suntem fugari, spuse ea și-i smulse hârtia din mână. Nu ne ascundem de
nimeni, am putea sta chiar lângă Birou. Nu noi suntem cei căutați.
— Totuși, nu o faceți. Vă ascundeți, dar vă ascundeți chiar sub nasul lor, remarcă tânărul. Eu
sunt Tobias, dar cred că mă știți toți, fața mea e pe afișe din întreg orașul, spuse el zărind undeva pe
un perete un astfel de afiș.
Ochii lui erau tăiați de două X-uri desenate cu markerul. Nu-și putu da seama dacă e un semn
bun sau unul rău.
— Eu sunt Marlene. Ce-i cu biletul? Întrebă ea. Cine l-a scris?
— Tatăl meu. Înainte să moară. Era într-un plic, mi-a zis să nu-l deschid până când nu voi
avea cu adevărat nevoie. El m-a trimis aici.
— Și cine a fost tatăl tău?
Pe fața ei se putu observa o oarecare uimire.
— Cred că ți-ai dat deja seama, spuse băiatul. Marlene spui că te cheamă?
Din buzunar scoase o altă hârtie, o fotografie de această dată. Era împăturidă, îndoită de cam
trei sau patru ori. Femeia o desfăcu rapid și rămase cu gura căscată.
— Cine ar fi crezut că fiul lui va ajunge un fugar? Marlene rânji. Vino cu mine, îi spuse și se
întoarse spre peretele din cărămidă.
308
În spatele zidului nu păru să fie nimic în afară de alt zid mult mai înalt, însă, când privi în jos,
văzu un șir de trepte ce părea nesfârșit. Marlene aprinse o lanternă pe care o luă de jos și coborî rapid
treptele, iar Tobias o urmă. Ajunseră într-o încăpere slab luminată de un neon de pe tavan, plină de
fire și cabluri de diferite dimensiuni.
— Dacă e un loc unde un fugar ca tine ar trebui să se ascundă, atunci ăsta e locul, îi spuse ea.
La dreapta e o altă cameră unde găsești tunele subterane către orice loc din oraș, iar drept în față sunt
dormitoare. Nu suntem foarte mulți, nu cum eram înainte. Biroul a avut grijă să rămânem tot mai
puțini, însă nu au găsit ascunzătoarea asta.
— Deci cum de tu și tata vă cunoșteați? Întrebă în cele din urmă Tobias încercând să ignore
privirile puținilor oameni din încăpere ce păreau să se holbeze la el.
— Tatăl tău e cel care ne-a ajutat să supraviețuim. Dacă nu era el, am fi devenit, cel mai
probabil, cobai, șoareci de laborator pentru experimentele Biroului.
Pentru câteva secunde, Tobias nu reuși să înțeleagă. Tatăl său îi spunea mereu că oamenii de
la Birou vor doar să ajute.
— Credeam că tata era un susținător al Biroului, spuse el în cele din urmă.
— Tatăl tău încerca doar să ajute oamenii, iar metodele Biroului nu erau tocmai cele mai
bune. Te-ai întrebat vreodată de ce oamenii se îmbolnăvesc și mor brusc? De ce ferma de la periferia
orașului e singurul loc unde există animale și nimeni nu are voie să meargă acolo exceptându-i pe
fermieri, oamenii de la Birou sau membrii Consiliului?
— Tata mi-a vorbit despre Război. Când eram mic, îmi povestea despre cum era lumea
înainte, despre cum existau mult mai multe specii de animale, cum existau ferme peste tot. Mi-a
vorbit și de cum poluarea excesivă și substanțele toxice folosite în război au adus la apariția unor boli
ce au înjumătățit populația.
— Văd că Jackson ți-a povestit destul de multe. Biroul încearcă să rezolve toate astea. Orașe
întregi au fost șterse de pe fața pământului, s-au folosit unele dintre cele mai puternice bombe de care
dispunea fiecare, au dat drumul diferitor gaze în aer încercând să-și doboare inamicii, au distrus
întreaga natură, inclusiv atmosfera. Biroul încearcă să găsească metode de a vindeca oamenii. Foarte
puțini sunt cei sănătoși, cei ce, dacă nu sunt protejați, riscă să fie infectați.
— Să ne vindece de ce? Și cu ce să fim infectați? Întrebă Tobias părând agitat.
— Când oamenii trăiesc într-un mediu toxic, respirând un aer atât de poluat precum cel pe
care noi toți îl respirăm, sănătatea organismului e pusă în pericol. Au descoperit un virus ce se
309
împrăștie rapid, virusul X2. Biroul încearcă să-i găsească un leac, însă pentru asta au nevoie de cobai
pe care să experimenteze. Ce crezi că s-ar fi întâmplat cu tine dacă erai prins?
Tânărul făcu un pas înapoi. Știa că lumea are probleme grave, foarte grave, însă felul în care
Marlene îi povestea toate astea, cât și tonul ei, îl făceau să creadă că e mult mai mult decât știa el.
— Ai fi ajuns un șoarece de laborator. Dacă ar fi aflat că ești infectat, cu atât mai bine și, dacă
nu, ți-ar fi injectat virusul în sânge ca mai apoi să își poată testa antidoturile, îi explică ea.
— Dar nu înțeleg ceva. Dacă virusul ăsta e atât de răspândit, de ce nimeni nu pare să aibă
vreo reacție la el? Cum știi că ești bolnav?
Marlene îi făcu semn să o urmeze și porni apoi spre o ușă metalică și asemănătoare cu cea
prin care trecuse Tobias când ajunsese aici. Înăuntru era o persoană greu de distins din cauza luminii
slabe.
— El e Tom. A lucrat pentru birou o perioadă, însă, în urma unui accident, a fost infectat cu
virusul X2. Absolut toți membrii biroului sunt sănătoși, iar un angajat infectat ar putea fi un pericol,
explică Marlene.
— Au vrut să mă folosească pe post de cobai, însă am refuzat să cooperez. Dacă tatăl tău nu
mă ajuta să scap, aș fi putut sfârși mort.
— De unde știi că sunt fiul lui? întrebă Tobias.
— Am fost colegi când lucram la Birou, te-am recunoscut imediat cum am dat de primul afiș
cu fața ta, Tobias.
Camera era mică cu aglomerată. Nu erau foarte multe lucruri, decât un birou din lemn. Pe
pereți erau pline rafturi, absotul toate pline cu dosare, cărți și alte hârțoage. Undeva era un dulap înalt
ce părea incorporat în perete având ușile închise cu un lacăt. Tobias se întrebă ce ar fi putut fi acolo.
Încât să necesite un lacăt.
— Tom, spune-i despre virus, insistă Marlene.
— Oamenii pot trăi fără probleme cu virusul X2, asta e tot ce pot spune. E doar o bacterie ce
deteriorează structura genetică și poate determina diverse mutații, însă nimic grav. Biroul nu se teme
că oamenii pot muri din cauza lui, ci de faptul că cei infectați pot fi periculoși, spuse Tom calm și
lent de parcă ar fi fost un profesor ce încerca să se asigure că toți elevii țin pasul cu ceea ce explică el.
— Periculoși? se miră Tobias.
— Da, periculoși. Acum zece ani, un om a supraviețuit unei împușcături direct în inimă. Avea
pielea atât de tare că glonțul nici măcar nu a reușit să o penetreze în totalitate. Bărbatul avea
310
probleme cu mișcarea încheieturilor din cauza pielii prea rigide. O femeie a fost găsită moartă într-un
loc pustiu. Când cadavrul a intrat în stare de putrefacție, iarba din locul ăla a început să se usuce tot
mai mult. Substanțele apărute în urma descompunerii erau atât de toxice încât distrugeau orice astfel
de viețuitoare mai sensibile. Și multe alte cazuri. Tot ce au putut descoperii cercetătorii a fost că toți
aveau în organism Virusul X2.
— Vrei să spui că virusul le dă superputeri? Tobias aproape că începu să râdă.
— Nu, nu superputeri, însă îi face diferiți față de oamenii normali. Bineînțeles, cazurile sunt
rare, însă ar putea deveni tot mai dese.
— Deci virusul trebuie distrus. Biroul face un lucru bun, așa-i? întrebă el încercând să
înțeleagă toate informațiile primite.
Tom surâse.
— Exploatau oamenii până când, în cele din urmă, cedau și mureau. Am găsit dosarele celor
două cazuri de care ți-am spus. Mutațiile lor erau mult mai severe, virusul X2 clar nu putea fi unicul
motiv al unor astfel de anomalii. Uită-te la mine, nu am pielea precum betonul și nici nu distrug toată
vegetația din preajmă dacă mor, spuse Tom. Biroul a catalogat totul ca fiind virusul X2 și, astfel,
orice organism ce e infectat de o bacterie de genul, în viziunea lor, trebuie distrus înainte să infecteze
și alte organisme.
Tobias continuă să pună diverse întrebări, iar Tom avea răspunsurile pentru fiecare dintre ele.
După un timp, tânărul trase cu ochiul la ceasul de la mâna dreaptă. Apusul se apropia, strâzile aveau
să devină, în curând, împânzite de patrule trimise de Birou, ca în fiecare noapte. Oamenii ar fi fost în
stare să omoare până și pentru un colț amărât de pâine, astfel că cineva trebuia să se asigure că totul e
sub control.
— Trebuie să plec, spuse el. Nu se știe cine m-a văzut venind aici, ar putea fi periculos pentru
voi toți dacă rămân.
— Nu te prosti. Tatăl tău ar fi vrut să fi aici, alături de noi. Până la urmă, el te-a trimis aici,
spuse Marlene.
— Am omorât un om. Un polițist. Am făcut-o să salvez un om oarecare, dar credeți că îi va
păsa cuiva? Am făst văzut făcând asta și, de când tot fug, am continuat să fac lucruri oribile pentru a
mă asigura că nimeni nu mă prinde, mărturisi tânărul.
— Ei pun afișe cu aproape oricine care le scapă printre degete. Dacă acel polițist ar fi fost un
om oarecare, nimănui nu i-ar fi păsat că l-ai omorât, încercă Tom să ajute.
311
Într-adevăr, crimele erau ceva obișnuit, însă, fiindcă cel ucis de Tobias fusese un polițist,
fapta sa era gravă. Nimănui nu-i păsa că acel polițist agresase un om, căci, după cum Tom spusese,
Biroului nu-i păsa de oamenii de rând ce abia reușeau să-și ducă viețile printre ruinele orașului.
— Totuși, nu pot rămâne. Pentru un moment vreau să părăsesc orașul, îmi pare rău. O să revin
cândva, voi face ceea ce tatăl meu a vrut să vadă – o lume mai bună, însă nu acum.
— Noi vom fi aici atunci când va fi vremea să te întorci, spuse Tom, pregătiți să ducem
planul lui Jackson la bun sfârsit.
***
Marlene și încă alți câțiva oameni îl ajutară pe Tobias să traverseze unul dintre tunelurile ce
ducea la capătul orașului. Periferia era păzită, n-ar fi putut ieși singur. Când ajunseră, Marlene
deschise ușor trapa tunelului, ascunsă între câteva tufișuri și acoperită cu pământ, și privi în jur.
— Dacă ieși acum și fugi, noi îi putem distrage, spuse ea. Fugi și nu privi înapoi orice s-ar
întâmpla. Nu sunt mulți, le putem face față încât să ai un avans mare. Nu te vor mai prinde, însă ai
grijă, căci, o dată plecat, nu te mai poți întoarce curând. Lumea trebuie să uite de tine, să creadă că ai
murit în pustietate și, când va fi momentul, vei reveni.
Tobias dădu afirmativ din cap și-i mulțumi aproape șoptind pentru tot ajutorul. Ieși prin trapă
și o luă la fugă în direcția opusă orașului și, până ca cineva să apuce să-l vadă, Marlene ieșise deja
alături de ceilalți. Aveau câte un pistol, însă nu se comparau cu armele paznicilor. Din depărtare,
Tobias putu auzi câteva focuri de armă și, mai vag, vocea lui Marlene țipând, însă decise să respecte
ceea ce ea îi spusese: „Fugi și nu privi înapoi orice s-ar întâmpla‖.
312
UMBRA
Ciochină Estera, clasa a XII-a, Colegiul Național ”George Coșbuc” Motru
Coordonator: profesor Giurcă Minodora
Din bezna nopții, pe fereastra întredeschisă, picuri de apă udau podeaua veche. Cu o mișcare
leneșă, fata se ridică din patul ce scârțâi înfundat și închise fereastra. Aruncă o privire fugitivă cărții
deschise și se îndreptă grăbită spre ușă. Merse cu pași ușori pe holul îngust către camera din capăt și
când ajunse în fața ei, o deschise silențios și zăbovi un moment. Femeia scria de zor.
- Când plecăm? întrebă fata privind mâinile mamei sale ce încă nu se opriseră din schițat și
notat. Însă la auzul întrebării, luă pixul de pe foaie un moment, dar imediat își reluă activitatea.
- Chiar mâine. Poți să îți faci bagajele, Amanda.
- Asta înseamnă că o termini, Mer?
Fața sa se lumină și o privi în continuare surprinsă - îi plăcea simplitatea alintului, mai ales că îi
amintea de mare... (în plus, de mică iubise franceza)
Răspunsul întârzie să apară așa că, tiptil, părăsi camera la fel de silențios cum intrase.
Pereții holului se decoloraseră de un timp și pe alocuri se cojiseră. Era o casă veche. Poate așa veche
încât ți-ai putea lesne imagina un sătuc medieval, sau poate renascentist, cu oameni simpli și povești
precum cele shakesapeariene.
Ocoli sprintenă biblioteca nu prea mare, dar care aproape bloca accesul la ușa bucătăriei și camera
mamei, iar apoi intră în camera sa. Odată deschisă ușa, geamurile se trântiră de pereți din cauza
rafalei de afară iar perdeaua a fost aproape smulsă. Se grăbi să închidă încă odată geamurile și păși pe
podeaua umezită de stropii mari și deși. Aruncă o privire în curtea din față și pe drumul de țară din
fața casei bătrânești. Pe chipul ei răsări încet-încet spaima când observă vag o siluetă întunecată
patrulând pe marginea drumului. Un fulger lumină împrejurimile. Amanda, albă la chip. La fel și
necunoscutul. Acesta avea părul alb de o nuanță nuanță blond murdar, ce se revărsa peste urechi.
Purta o pălărie ce îi ținea în frâu șuvițele dezordonate. Privea nerăbdător înspre casa ei.
Brusc, bărbatul vizualiză geamul de la care ea îl urmărea în tăcere. O privea insistent, într-un fel
ciudat. Un zâmbet îi apăru în colțul gurii. Era un zâmbet atât de străin, dar și cunoscut ce o intrigă pe
313
fată. Nicicând Amanda nu mai simțise atâta teamă și familiaritate în același timp. Alergă spre biroul
mic al mamei ei, Meridith, se împiedică de covor și trânti ușa. Tremurând incontrolabil, abia dacă
reuși să articuleze câteva cuvinte...
- Afară... E-ci-cinev-va!
Mer o privi neîncrezătoare și îi zâmbi scurt.
- Amanda, ți-am zis că citești prea multe romane de ficțiune. Cine ar veni la ora asta tocmai
aici?
- Dar e cineva! Dacă nu mă crezi, vino să vezi!
Aceasta o luă pe Mer de mână și trăgând-o după ea, ajunseră în camera răcoroasă și întunecată.
Merseră împreună la fereastra în care stropi mari băteau cu putere în geam de parcă voiau să îl
spargă. Mer analiză priveliștea tulburată de furtună și când privirea i se opri pe o siluetă ce se plimba
neobosită de colo-colo, ea tresări și trase repede draperiile. Își puse mâna dreaptă încet pe frunte în
timp ce se așeza pe patul Amandei ce scârțâi mai sonor ca înainte.
- Reina!
Cu ochii încărcați de spaimă, Mer și fiica ei priviră țintă fereastra la auzul strigătului. Meridith se
ridică de pe pat și se îndreptă spre ușă.
- Merg să îi deschid.
- Nu! Dacă e un psihopat? Nu știi cine e.
- Ba, cred că știu...
Înainte de a mai spune ceva, părăsi camera și în câteva momente Amanda auzi ușa deschizându-se iar
apoi pași apăsați pe pardoseala de pe hol răsunau în întreaga casă. Deschise încet ușa camerei ei și se
strecură afară din cameră. Cu grijă, ajunse la biblioteca exagerat de mare, dar care acum îi ascundea
trupul slăbuț pentru a putea asculta conversația.
- Îți mulțumesc, draga mea, că m-ai primit în casă.
- Oh, nu mai fi așa formal, Danovan, îi spune Mer ușor încruntată și cu voce scăzută.
De ce ai venit?
„Danovan? Ăsta de unde a mai apărut?" gândi Amanda.
- Cea de după bibliotecă e fiica ta? întreabă amuzat misteriosul bărbat.
Mer se întoarsă fulgerător și într-o clipită era lângă bibliotecă.
- Amanda! O domnișoară nu trage cu urechea!
- Cine e el?
314
Cu vocea tremurândă, își întoarse capul spre el și îl privi fix.
- Îl cunoști? De ce a venit aici?
- Mergi în camera ta! O să îți spun mâine dacă am ceva să îți spun.
- Dar mâine plecăm.
La auzul acestor cuvinte, celorlalte două persoane li se schimbă expresia facială. Mer o privi
îngrozita pe Amanda iar Danovan zâmbea larg, dar la fel de ciudat ca atunci când îl văzuse la
fereastră.
- Ah, plecați... Deja?
Mer îl privi încurcată neștiind ce să îi răspundă. Respiră adânc și zise:
- Da, dar nu departe. Acum, Amanda, mergi să dormi, mâine ne trezim devreme.
Posomorâtă, ascultă și merse în camera ei. Meridith rămase cu Danovan pe hol. Tăcerea se
așternu preț de un minut. Într-un final, Danovan o întrebă cu o expresie posomorâtă:
- Când te întorci?
- Acolo? Știi bine că am promis să nu mă întorc. Mai ales cu ea, îi răspunse oftând. Hai în
bucătărie, e acolo o canapea unde poți să dormi.
O urmă lent, fără vlagă. Ocolind biblioteca, ajunseră în bucătărie.
Îi întinse lui Meridith o scrisoare și apoi îi făcu semn să plece.
Fără vreun cuvânt în plus, aceasta plecă și el rămase singur, privind ramurile cireșului de lângă
fereastră. Dar nu își putu închide ochii. În sfârșit o găsise.
***
O briză rece intră în dormitorul Amandei și o determină să ia pătura de pe scaunul de lângă
pat. Zorile se iviseră deja și câteva raze de soare pătrundeau în cameră întrerupând somnul fetei. Se
ridică alene, căscând și deschide ușa cu mișcări lente. Tresări văzând că Danovan era în dreptul ușii
sale dar nu scotea niciun cuvânt.
- S-a întâmplat ceva? întreabă ea puțin panicată.
El pare să nu fie atent, ci mai degrabă fixează cu privirea ceva de la fereastra fetei.
- E ceva acolo? și spunând asta privește și ea la fereastră.
- Cât de mult te pricepi la a ținti obiecte? întreabă el brusc, neluându-și ochii de la fereastră.
- Destul de bine, răspunse Amanda zâmbind. Pot să lovesc păsările din zbor. Dar de ce
întrebați?
- În cazul ăsta, una care stă nu e deloc dificil, nu?
315
Atunci Danovan îi arătă la fereastră o pasăre cu totul neobișnuită. Cu un penaj negru asemeni
corbului, arăta totuși ca o pasăre-paradis. Acest lucru o determină pe Amanda să se îndrepte imediat
spre fereastră pentru a o vedea mai bine, dar Danovan o luă imediat de acolo și îi spuse:
- În niciun caz nu o lăsa să te vadă! Nici pe asta, nici pe alta la fel...
Atunci fata se îndreptă spre noptieră și începu să caute ceva. În cele din urmă scoase o praștie și luă
una din pietrele multicolore pe care le strângea, se poziționă la fereastră și într-o fracțiune de
secundă, pasărea zăcea rănită lângă stejarul din curtea Amandei. Cu un zâmbet victorios, fata îi dă
praștia lui Danovan, apoi ia cutia cu pietre și le aruncă peste pasăre, aceasta nu mai mișca.
Ies amândoi din casă și merg să verifice starea înaripatei.
- O fi murit? întreabă ea.
Danovan se pune în genunchi și pune două degete pe capul păsării și vede că sângerează. În acest
timp, Amanda își strângea pietrele. Ridică o piatră cu tentă albastră, dar pătată cu sânge.
- Asta cred că a lovit-o destul de rău...
- Amanda!
Fata privește în spate și o vede pe Mer stând cu un teanc de cărți și lângă ea, o cutie cu eprubete,
pahare gradate și alte instrumente folosite la chimie, alături de niște substanțe în flacoane de 250 de
mililitri. Amanda nu le mai văzuse înainte și nu își dădea seama de unde au apărut.
- Vino să mă ajuți să le car la mașină! îi spuse mama ei.
Ea ascultă repede și, luând cutia în brațe, merse la mașină.
- De unde sunt toate astea? o întrebă Amanda pe Mer.
- Le am de mult timp.
- Apropo, ai terminat romanul? Îl publici?
- Acum nu mai pot...
- De ce?
Însă Mer nu îi răspunse.
- Scumpo, am schimbat destinația... Nu mai mergem la bunica.
- Dar unde, Mer? Și de ce așa brusc?
- O să vezi... Sigur îți va plăcea locul.
- Și vine și el? spuse Amanda aruncând o privire lui Danovan.
- Da. Acum ia-ți bagajul!
Amanda plecă repede în casă iar Mer veni lângă Danovan privind amândoi pasărea.
316
- Sunt multe acum, nu, domnule Danovan Semenov.
- Așa se pare... O luăm cu noi la centru, doamnă Meridith Olsen.
- Cu siguranță.
Își puseră toate bagajele în portbagaj și urcară în mașină. În timp ce Mer conducea, Amanda
juca un joc de pe un telefon destul de vechi, iar Danovan scria de zor pe o hârtie destul de șifonată pe
care o ținuse în buzunarul de la haină. Amanda oftă brusc și puse telefonul într-o plasă de lângă
picioarele ei.
- Când ajungem?
- Într-o jumătate de oră suntem acolo.
Danovan, pe bancheta din spate, doar ce terminase de scris și deschise puțin cutia pe care o ținea.
Pasărea era sigur moartă, dar el nu înțelegea de ce se simte ca atunci când era urmărit de ei. Oare le-
au îmbunătățit? Oare acum pot transmite și moarte? Întrebările păreau că îl copleșesc așa că puse
capacul la loc și privi neclintit în față.
Mer parcă mașina lângă o pădure și coborî din mașină în același timp cu Danovan, iar Amanda
rămase în mașină.
- Aici e, nu-i așa?
- Da, doamnă Olsen...
Mer o chemă și pe fiica ei și porniră pe lângă pădure toți trei. Peste două minute Danovan se aplecă și
deschise o ușă de lemn din pământ. Coborâră pe scară și în fața lor era o ușă de oțel. Danovan scoase
un card, îl introduse într-o crăpătură a ușii și se deschise instantaneu. Mer și Danovan înaintară
grăbiți dar Amanda mergea încet privind în orice colțișor. Culoarul era necirculat așa că își permise
să se oprească la orice lucrul ce îl considera interesant. Fără să își dea seama, se îndepărtă de mama ei
și intră într-un laborator. Se apropie de un raft și luă un recipient destul de voluminos. Recipientul era
opac și nu îți puteai da seama ce conține dar avea
o etichetă :„Veveriță"
Deschise recipientul și când văzu veverița despicată cu inima și creierul lângă corp, încremeni.
- Tu trebuie să fii fiica cercetătorului Olsen! Mă bucur că s-a întors.
Bărbatul se îndreptă spre ea și îi zâmbi binevoitor.
- Eu sunt Edward Berg! E o plăcere să vă întâlnesc în sfârșit, domnișoară Amanda.
….
317
ROBOÎNCĂLZITORUL SAU
PATUL ÎNCĂLZIT CU COMANDĂ VOCALĂ INTEGRATĂ
Radu Nicușor Mihăiță, clasa a XII-a
Colegiul Național “Victor Babeș”, București
Coordonator: profesor Ștefureac Crina
Totul se întâmpla într-o zi foarte rece de ianuarie, la puțin timp de la trecerea dintre ani, după
petrecerea de Revelion. Mă aflam pe o stradă din apropierea locuinței mele, în cartier cum zicem noi,
când, deodată un viscol puternic, specific perioadei, m-a lovit din plin și mi-a pătruns în tot corpul. În
pofida gecii groase și grele cu care mă chinuiam să înaintez prin troienele proaspete de zăpadă și în
speranța că înving gerul de afară, nu am reușit să mă încălzesc. Fiecare părticică din corpul meu
înghețase. Cu ultimele resurse de energie m-am grăbit spre casă iar când am intrat, am simțit căldura
din interior. Nu a fost însă suficient să-mi redea starea de confort termic așa că am fugit cât am putut
de repede în pat și m-am învelit cu cea mai groasă pătură pe care o aveam. Stând în pat, învelit până
la gât, parcă nu reușeam să obțin acea stare de bine. Orice făceam, mi-era frig! Orice făceam, nu
reușeam să mă încălzesc, când, de-odată, ―m-a lovit‖ o idee ―briliantă‖ care avea să schimbe totul!
De curând luasem permisul de conducere și mașina pe care o conduceam și o conduc și acum este un
volkswagen (una din cele mai bune mărci de mașini nemțesti) cam cu toate opțiunile oferite. Cea mai
specială opțiune, de la care nu-mi puteam lua gândul, mai ales acum, având în vedere starea aproape
hipotermică în care mă aflam, a fost încălzirea în scaune. Stau și mă gândesc la principiul de
funcționare al acesteia și, în mintea mea, fără prea multe calcule inginerești, deja patentam încălzirea
în pat. Deja am început să caut pe internet circuite, schițe. Tot felul de idei îmi treceau prin minte!
Însăși această activitate mă încălzea deja! Răsărise în creierul meu un ―afectron‖, o particulă a
energiei psihice, o forță care se aflase mult timp în așteptare. Da, un ―afectron‖, așa cum o numea
Dănuț Ungureanu în ―Ultimul mesaj e veșnicia‖, în capitolul Alte țărmuri, publicată în 2009.
Dar să revin! Se pare că la mașină, încălzirea în scaune se bazează pe un circuit electric destul
318
de simplu, cu un termostat. Mă gândeam să aplic această instalație și pentru paturi, să constuiesc un
sistem de încălzire restrâns la suprafața pe care dormim. Ar fi fost foarte util, comod, relaxant pentru
nopțile geroase și, în plus, nu mai era necesar să consum energie pentru a aduce la temperatura
optimă tot aerul din cameră sau din casă. Deja îmi faceam în minte niste calcule: cam cât m-ar costa
toată această nebunie și ajung la concluzia că ar merita. Comand deci de pe internet un kit pentru
încălzire în scaune, din cele folosite la mașină. Acesta avea însă o mică problemă, pe care nu o
prevăzusem de la început: un singur kit nu acoperea o foarte mare parte din pat, iar puterea de
încălzire era mică pentru grosimea saltelei. Am vorbit atunci cu un amic de-al tatălui meu, care are
mai multe cunoștințe în domeniul electronicii și s-a decis să mă ajute întrucât i s-a părut ideea că este
inedită. Am achiziționat două kit-uri pentru încălzire în scaune, pe care el le-a unit din punct de
vedere electric și le-am montat decupând salteaua cam pe la 1/3 din grosime. Astfel, le-am montat
cam la aceeiași adâncime ca în scaunul de mașină ca să obțin cam același efect de încălzire. Totul
prindea deja contur. Singura problemă care părea să fie, era alimentarea cu curent electric. Ca să nu
avem parte de vreo surpriză, să nu facă scurtcircuit și să se aprindă ceva, amicul tatălui meu a
cumpărat separat un acumulator mic, pentru acest circuit, reîncărcabil la priza de 220 V, cu o
capacitate de 100 000 de mili-Amperi-oră sau mAh (milliampere hour). Bine ales! Îmi încălzea patul
cam în jur de o săptămână, fără reîncărcare.
Parametri acumulatorului folosit sunt: alimentare la 220 V, consum 200W, dimensiuni totale:
200x200 mm, suprafață adezivă, termistor și cablu pentru alimentare inclus. Acesta era pachetul
parțial care avea să aducă bucurie oamenilor în iernile geroase, când dezvelirea poate fi frecventă și
neintenționată.
Pe lângă mecanismele instalate de mine, m-am gândit că va trebui să mai montez panouri din
piatră de marmură ce vor avea rolul lor în ducerea la bun sfârșit a invenției mele, adică să realizez un
―termofuzor‖ sau un sistem care să difuzeze căldura uniform prin toată salteaua. Panourile sunt
realizate din piatră de marmură naturală. Cablurile de încălzire pot fi montate în partea din spate a
panoului. Nivelurile ridicate de acumulare a căldurii în panourile de marmură asigură o sursă
deosebit de eficientă din punct de vedere al radiației energetice. De asemenea, datorită combinației de
izolare suplimentară din spate, se realizează și termostatarea. Panourile de marmură au un randament
foarte ridicat privind energia termică utilă și produc ―provaluri‖ de căldură prin radiații în infraroșu,
cu o gamă de radiații pe distanță de aproximativ un metru. Am protejat panourile împotriva
supraîncălzirii fiind controlate termostatic.
319
Însă, mai aveam o idee sau mai bine zis un obstacol care trebuia rezolvat pentru ca totul să fie
cât mai comod, mai funcțional: instalarea unei comenzi vocale, adică un robot vorbitor, a unui robot
care să facă posibilă încălzirea patului doar printr-o afirmație a proprietarului sau pe scurt un
―robovox‖. Căutarea nu a durat mult. Am găsit deja ―soluția‖. Auzisem despre ―Siri‖, un manager
personal, controlat exclusiv prin intermediul comenzilor vocale. Spre deosebire de software-ul
tradițional de recunoaştere a vocii, care mizează de regulă pe comenzi predefinite de utilizator, ―Siri‖
are calitatea de a recunoaşte vorbirea naturală a omului și de a răspunde, într-un fel sau altul, la
aproape orice întrebare. Practic, cu ―Siri‖ poți vorbi la fel cum vorbești cu orice altă persoană. Și nu
te învăluie cu răspuns ambiguu, nu te minte, nu amână răspunsul. Pentru a activa această funcție,
trebuie doar să rostești cuvintele "Hey Siri" și vei fi surprins de o tehnologie nemaîntâlnită,
revoluționară. Poți să folosești aplicația ―Scurtături‖ pentru a crea scurtături personalizate, care
combină mai mulți pași efectuați în mai multe aplicații. Pur și simplu spui „Hey Siri‖ și apoi rostești
expresia personală pe care ai creat-o pentru scurtătură. Ușor-ușor, lucrurile pe care le vedeam în urmă
cu câțiva ani doar în filmele SF încep să prindă contur și în viața reală iar ―Siri‖ este numai un simplu
exemplu din progresele nanotehnologiei secolului XXI. M-a uimit și l-am folosit. Am încorporat în
sistemul de încălzire ajutorul vocal ―Siri‖, luat dintr-un dispozitiv Apple, de pe un telefon mai vechi
și apoi, prin câteva circuite am realizat micul meu ―proiect‖. ―Siri‖ avea ca piesă principală un
―anitron‖, un înlocuitor al tranzistorului, botezat așa pentru prima dată de Camil Baciu, în SF-ul
―Revolta creierilor‖, după numele soției lui, Anne. Speram ca invenția mea să folosească tuturor, să
creeze confort, să schimbe întreaga lume, nu doar pe a noastră ci și pe a ―acoptaponilor‖! Vă întrebați
ce este un ―acoptapon‖? Este o ființă, o creatură fantastică care apare în SF-ul ―Dincolo de zidul de
neon‖ a lui Vladimir Colin, o denumire din SF-ul românesc. Cu somnul pe care l-am avut de atunci
în patul încălzit cu comandă vocală integrată mă simțeam de parcă eram într-un ―astrohotel‖, adică
un hotel cosmic, sau într-un ―astropat‖, adică un pat de pe altă planetă unde, datorită tehnologiilor
avansate, nu simți frigul de afară.
Împreună cu patul meu încălzit prin comandă vocală integrată, parcă eram un ―biot‖, un tip
sau gen de organism cibernetic, care, parcă, aparținea unei clase superioare de ciborgi care avea un
―biotelex‖ (un sistem de înregistrare), un ―cibeocreier‖, care înregistra vocea omului și care reacționa
la conținutul transmis. Parcă mă urcasem într-un ―cronotron‖, într-o mașină a timpului care mă ducea
spre viitor. Creasem o uzină generatoare de căldură la comanda mea vocală. Puțin îmi mai trebuia să
mă consider un ―mecanoid‖, adică un robot cu aspect uman. ―Roboîncălzitorul‖ meu funcționa! Între
320
timp doream să realizez mai mult! Mă gândeam cum aș putea să transmit comanda de la distanță ca
să găsesc patul cald când ajung acasă. Cred că nu era chiar complicat. Posibil să rezolv cu ajutorul
telefonului, un model nou de inteligență artificială, un iPhone, de tip iPad sau iPod Touch sau să
realizez un ―telepatotron‖, adică un aparat de telecomunicație prin intermediul bioundelor.
Ce avantaje are patul meu? Gândește-te mai întâi, de ce ai încălzi o clădire întreagă sau ai lăsa
tot apartamentul complet neîncălzit ca să faci economie? Este timpul să te culci dar nu-ți vine să te
ciubărești în patul rece? Atunci folosește ideea mea! Bucură-te de patul tău primitor, de confortul
patului tău încălzit la comanda ta vocală! Asigură-ți un somn liniștit cu patul tău inteligent! În același
timp consumi mai puțină energie! Căldura este reglată într-o manieră precisă! Gestionează eficient
căldura! Economisești bani pentru familia ta și ai grijă de mediul înconjurător!
Desigur, așteptam, speram ca orice om care inventează ceva, să mă îmbogătesc.
Conștientizasem că munca și pasiunea pe care le-am dăruit, ar trebui răsplătite pe măsură. Dar, în
așteptarea omologării, a recunoașterii performanței mele, mi-am căutat ―arhimagul‖. Ce credeți că
este acesta? Este un instrument muzical, un acordeon vechi moștenit de la bunicii mei, care sună ca o
râșniță cu muzicuță, așa cum cum îl numeau bunicii și cum îl numește și Georgiana Viorica Rogoz, în
SF-ul ―Anotimpul sirenelor‖ publicat în 1975. Bunicul meu citea mult, citea mai ales SF-uri! De-
acolo s-a inspirat când l-a botezat! De la bunicul meu am moștenit eu această pasiune. Am constatat
că cititul SF-urilor mi-a dezvoltat mult imaginația și pasiunea pentru științele naturii. Dar să revin!
Am început să cânt la ―arhimagul‖ meu, manifestându-mi bucuria, succesul. Parcă luasem o doză de
―atemporină‖, adică o substanță care permite trecerea în timp, care îmi circula prin tot corpul și mă
ducea în viitor. Am dezvoltat o întreagă pasiune, îmi place să descopăr noi mecanisme și sunt
convins că pe viitor îmi voi deschide și o companie prin care să-mi valorific invențiile și care îmi va
purta numele. Fiind harnic, muncitor, îmi valorific ideile și încerc ―să-mi las amprenta‖ în ramura
noilor tehnologii.
Am un interes desebit pentru ideile revoluționare dar una din pasiunele mele pentru care
lucrez la diferite invenții, este fizica. Cuvântul fizică își are originea în greaca antică, φυσική
însemnând cunoașterea naturii. Fizica se regăsește în toate noile tehologii. Este știința care se ocupă
cu principiile de bază ale Universului, atât ale macrouniversului cât și ale microuniversului, studiază
materia, transformările ei, energia, legătura dintre spațiu și timp, la ―cel mai fundamental‖ nivel.
Domeniul de cercetare al fizicii se întinde de la cele mai mici particule, din care sunt constituite
nucleele atomilor, până la galaxiile ce formează Universul.
321
Cea mai mare dorință a mea este ca invenția mea să fie mediatizată, să fie pusă în aplicare,
utilizată, astfel încât să-mi aduc o mică contribuție la modernizarea lumii, la aplicarea noilor
tehnologii. Desigur, comanda de încălzire cu ―Siri‖ este o soluție temporară, care, ca orice soluție,
poate să fie mult îmbunătățită.
Și, acum, când se apropie vara cu căldurile sufocante de la noi, mă gândesc cum să fac ca
patul meu să funcționeze și ca un pat răcoros, pentru nopțile fierbinți. Poate să intervin cu un sistem
pe același pat, dacă nu este prea complicat sau poate să aplic ceva pentru un ―pat de vară‖… da, patul
pentru vară…
322
ISSN 2360 – 3267
ISSN-L 2360 – 3267