ATRIBUTELE AUTENTIFICĂRII ARTEFACTELOR VECHI ŞI SISTEME
ANALITICE DE INVESTIGARE ŞTIINŢIFICĂ
Autori: Autori: Prof.univ.dr. Sandu Ion, Prof.univ.dr. Sandu Ion,
CCercet.şt.dr. Vasilache Viorica,ercet.şt.dr. Vasilache Viorica,
CCercet.şt.dr. Vrînceanu Narcisa,ercet.şt.dr. Vrînceanu Narcisa,
LLect.dr. Cotiugă Vasileect.dr. Cotiugă Vasile
LLect.dr. Ciocan Adeline-Camelia,ect.dr. Ciocan Adeline-Camelia,
„Alexandru Ioan Cuza”
UNIVERSITY of IAŞI
B-dul Carol I, nr. 11Iaşi, 700506, RomâniaTel: 040 232 201010Fax: 040 232 201201
ARHEOINVEST PlatformLaboratory of Scientific
Investigation and Cultural Heritage Conservation
B-dul Carol, nr. 11Iaşi, 700506, România
Tel: 040 232 201 662Fax: 040 232 214 816
În lucrare se prezintă metodele analitice În lucrare se prezintă metodele analitice
utilizate în utilizate în evidenevidenţţiereierea şi selectarea a şi selectarea
caracteristicilorcaracteristicilor arheometrice sau artefactometrice, arheometrice sau artefactometrice,
cu caracter de cu caracter de aatribut probatoriu, utilizat în tribut probatoriu, utilizat în
stabilirea autenticităţii, paternităţii, cotei valorice, stabilirea autenticităţii, paternităţii, cotei valorice,
itinerariului sau a traseului parcurs de o operă de itinerariului sau a traseului parcurs de o operă de
artă etc.artă etc.
Introducere
În cazul unui artefact autenticitatea sa istorică trebuie să se refere la fazele semnificative ale construcţiei şi utilizării sale. Distrugerea stratificărilor istorice reduce originalitatea obiectului.
Pentru a fi autentic un artefact trebuie să fie intact, aşa cum a fost creat sau cum a rezultat prin trecerea timpului.
Există cinci grupe seriale de atribute probatorii utilizate în autentificare, de care se ţine seama în conservarea ştiinţifică şi valorificarea unui bun de patrimoniu cultural: originar/original, concepţia/autorul/locul, materialul/tehnica artistică/tehnologia de punere în operă, ambientul sau contextul fabricării şi cel al utilizării/itinerarii sau transhumanţa, starea de conservare/vechime/patină. De asemenea, foarte des sunt utilizate şi atributele rezultate din analiza estetico-artistică sau plastică folosite de criticii sau istoricii de artă sau cele implicate în comerţul acestora.
Originalitatea materialului este referinţă pentru celelalte tipuri de autenticitate, care toate împreună, alături de paternitate şi cota valorică (preţul) formează grupul elementelor patrimoniale [2, 3].
De asemenea, urmele trecerii prin timp, uzura istorică şi de utilizare, fac parte din „stratificarea istorică”, tradusă prin patină şi fixează obiectul în timp, făcându-l „unic” [4].
Originea termenului “autentic”
Cu
vân
tul
au
ten
tic p
oate
fi f
olo
sit
doar
în s
en
su
l str
ict
de
atr
ibu
t, î
n p
reciz
are
a (
sta
bilir
ea,
dete
rmin
are
a,
evalu
are
a)
un
ui
ele
men
t valo
ric ş
i în
fixare
a e
lem
en
tulu
i p
atr
imon
ial,
resp
ecti
v a
u
nu
i b
un
de p
atr
imon
iu c
ult
ura
l.
În s
en
s p
rop
riu
, exp
resia
de a
ute
nti
c e
ste
îm
pru
mu
tată
d
in
lim
baju
l fo
ren
sic
(j
uri
dic
),
cu
re
feri
re
la
„p
roven
ien
ţa
sig
ură
” a
un
ui
ob
iect
(docu
men
t, o
peră
etc
.).
Astf
el,
Lala
nd
e [
5]
defi
neşte
te
rmen
ul
ca o exp
resie
ce se fo
loseşte
în
D
rep
t, cu
re
feri
re l
a u
n d
ocu
men
t sau
o o
peră
, ca fi
ind
atr
ibu
it u
nu
i au
tor
şi fi
ind
op
us f
als
ulu
i.
Investigarea ştiinţifică a artefactelor
Direcţiile fundamentale ale investigării ştiinţifice au în
atenţie, în ordinea prioritară de rezolvare:
- determinarea stării de conservare,
- stabilirea elementelor şi funcţiilor patrimoniale,
- studiile de compatibilitate privind intervenţiile de prezervare
activă şi
restaurare cu noile materiale,
- monitorizarea intervenţiilor pe o anumită perioadă (mai
mare de un an)
Rezolvarea lor se face pe baza unor expertize, care pot avea
un anumit grad de specificitate, definit prin însăşi tipul expertizei (de
exemplu: expertiza de autentificare, expertiza de stabilire a
paternităţii, expertiza de evaluare a cotei de bursă sau catalog,
expertiza stării de conservare etc.).
În rezolvarea obiectivelor diverselor expertize, se implică o
serie de analize, studii, teste şi încercări prin utilizarea metodelor şi
tehnicilor aferente mai multor discipline artistice, tehnice sau
ştiinţifice.
In stabilirea autenticităţii unei opere de artă este necesară
coroborarea a trei categorii de analize:
a. studiul documentelor istorice (arhivare, biblioteci, site-uri, etc),
care implică analiza şi sinteza istoriografică;
b. analiza estetică, în sens larg, incluzând şi consideraţii grafologice,
hagiografice etc. şi analiza plastică;
c. analizele fizico-chimice, mineralogice, antropologice,
microbiologice etc.
Investigarea ştiinţifică a artefactelor
Rolul şi importanţa expertizelor de
autentificare
Cunoaşterea tuturor aspectelor legate de un artefact vechi, în
vederea tezaurizării şi valorificării lui, se realizează prin cercetări
laboriase, implicând investigaţii tehnico-ştiinţifice, artistice,
sociologice etc.
Rolul autentificărilor este de necontestat, mai ales că pe lângă
informaţii legate de originalitate, unicitate şi de atribuire, putem
obţine o serie de date privind starea de conservare sau natura
materialelor, tehnica artistică şi tehnologia de punere în operă, ce
permit realizarea studiilor de compatibilitate şi selectarea sistemelor
de intervenţie în prezervarea activă (tratamente) sau în restaurare
(consolidări, stabilizări, reintegrări).
Metodele, procedeele şi mijloacele operative de
specialitate implicate in expertizele de autentificare a
artefactelor vechi se diferenţiază în funcţie de:
- scop,
- cantitatea de substanţă luată în analiză,
- concentraţia diferitelor specii chimice,
- tehnica sau modul de operare,
- nivelul sau profunzimea şi tipul analizei,
- categoria materialelor sau a elementelor
structural-funcţionale,
- sistemele de referinţă (comparaţie sau raportare)
şi de etalonare etc.
Metode analitice de investigare a artefactelor vechi
Metode analitice de investigare a artefactelor vechi
Folosirea metodelor instrumentale în autentificarea
artefactelor vechi s-a impus datorită faptului că expertiza
estetica şi cea plastică, bazate pe consideraţii stilistice şi
completate cu relevarea detaliului caracteristic, nu sunt
suficiente, şi deci, pentru exactitatea autentificării şi
identificării, se apelează la sistemul de coroborare cu acestea.
Principalelor metode şi tehnici moderne utilizate în
autentificare, se impart in:
- nedestructive sau directe
- semidestructive sau paradestructive, dar neinvazive
Dintre metodele nedesctructive, în ordinea frecvenţei în utilizare, menţionăm: - analiza vizuală cu ochiul liber şi cu dispozitive de mărit, - micro şi macro fotogrammetria, - stereofotogrammetria, - reflectografia în UV, Vis şi IR (asistată de tehnicile foto sau video), - colorimetria prin reflexie, - emisiografia, - termografia în IR, - termoluminiscenţa, - microendoscopia şi altele.
Metode analitice de investigare a artefactelor vechi
Dintre metodele semidestructive sau paradestructive,
tot în ordinea frecvenţei, amintim:
- microstratigrafia asistată sau nu de microchimie,
- microscopia optică şi electronică asistată de SEM-EDX
şi FT-IR
- termogravimetria şi calorimetria diferenţială,
- spectroscopia în UV, Vis şi IR,
- roentgenografia sau difracţia de raze X,
- gaz-cromatografia normală sau pirolitică (ultima cu
sau fără
sililare, dar asistată de spectrometria de masă) şi
altele.
Metode analitice de investigare a artefactelor vechi
Pentru majoritatea metodelor, problema cea mai
importanta o reprezintă sistemul de referinţă, comparare sau
raportare şi sistemul de etalonare (curbe, diagrame, nivele, grupe,
cote, grile etc.).
Sistemele de referinţă, comparare sau raportare se pot
prezenta sub formă de: cataloage; librării de date; colecţii;
pinacoteci; depozite; arhive; care conţin: obiecte ca atare, replici
ştiinţifice sau documente ale lor, fotografiate sau filmate (filme,
diapozitive sau fotografii – alb negru şi color) şi respectiv,
documentele desenate (planşe, schiţe, relevee, desene de autor
etc.).
Sistemele de etalonare solicită o activitate de cercetare
fundamentală complexă şi laborioasă.
Metode analitice de investigare a artefactelor vechi
VĂ MULŢUMESC
PENTRU ATENTIE!