Clasificarea animalelor În zoologie se folosesc următoarele categorii sistematice: specia, genul, familia, ordinul, clasa,

încrengătura, regnul. Uneori se întrebuinţează şi astfel de categorii sistematice: divizune, subdivizune, subîncrengatură, subclasă, subordin, subgen, subspecie, varietate, etc.

Specia: este categoria de bază, care reprezintă o comunitate reproductivă, ecologică, şi genetică.

Genul: cuprinde mai multe specii care prezintă caractere comune şi au origine filogenetică comună.

Familia: cuprinde mai multe genuri, care prezintă caractere comune şi au origine filogenetică comună.

Ordinul: cuprinde mai multe familii, care prezintă caractere comune.

Clasa: cuprinde mai multe ordine, care prezintă caractere comune.

Încrengătura: este o categorie sistematică mai largă, cuprinzând mai multe clase caractreizate prin acelaşi plan de structură, indicând liniile mari de evoluţie.

Regnul: toate încrengăturile de animale constitue Regnul Animalia.

Fig.1 Arborele filogenetic al regnului Animal (http://geology.asu.edu)

1

Regnul ANIMALIA Vieţuitoarele de pe glob, pot fi clasificate în mare, în două regnuri principale, regnul vegetal şi

regnul animal. Mai nou, este acceptată clasificare lumii vii în 5 regnuri principale. Între plante şi animale există deosebiri evidente, dar şi numeroase asemănări. Asemănările sunt

pregnante mai ales la plantele şi animalele unicelulare, unde cele două regnuri se întâlnesc într-un trunchi comun, fapt ce demonstrează unitatea şi diversitatea lumii vii.

Deosebirea fundamentală dintre plante şi animale constă în felul lor de hrănire: animalele nefiind capabile spre deosebire de plante, să-şi sintetizeze substanţele organice necesare vieţii din substanţe anorganice. Animalele sunt organisme consumatoare, care direct sau indirect sunt legate de hrana vegetală.

Regnul animal cuprinde două subregnuri: Protozoare şi Metazoare.

Subregnul PROTOZOARE (PROTOZOA) Etimologie: protos = primul, zoon = animal. Generalităţi: Sunt cele mai vechi şi primitive animale, având corp unicelular. Unele sunt

monoenergide (cu un nucleu), altele sunt polienergide (cu mai mulţi nuclei). Pot fi solitare sau coloniale. În colonii pot exista indivizi diferenţiaţi, dar în mod obligatoriu.

Majoritatea sunt microscopice (0,002 - 3 mm). Foarte puţine specii sunt vizibile cu ochiul liber. Morfologie: protozoarele au constituţia unei celule, asemănătoare celulelor metazoarelor. Se

deosebesc de acestea din urmă, prin faptul că corpul celular al protozoarelor reprezintă un organism întreg, toate funcţiile vitale fiind îndeplinite de organitele celulare, iar părţile citoplasmatice sunt diferenţiate şi specializate la anumite funcţiuni.

Fig.2 Organizarea generală la Amoeba sp.

A-endoplasma, B-ectoplasma, C-vacuolă pulsativă, D-pseudopod, E-membrana celulară, F-vacuolă digestivă, G-

nucleu Organite comune: membrana plasmatică, citoplasma, nucleul, mitocondrii. Organite specifice: vacuole digestive (cu conţinut enzimatic), vacuole pulsatile (rol în excreţie

– proces de osmoreglare), organite de mişcare (cili, flageli, pseudopode).

2

Încrengătura SARCOMASTIGOFORE Etimologie: sarcos = carne, forein = a purta, mastigos = flagel. Generalităţi: Sunt protozoare care au ca organittă de mişcare flageli sau pseudopode.

SubÎncrengătura MASTIGOFORE (FLAGELATE) Generalităţi: prezintă unu sau mai mulţi flageli. După modul de procurare a hranei pot fi

autotrofi sau heterotrofi. După modul lor de viaţă se împart în forme libere şi parazite.

Clasa FITOMASTIGINE Etimologie: fitos = plantă Generalităţi: sunt flagelate autotrofe de tip fotosintetizante. Pentru acest

fapt au organite numite cromatofori (similare cu clorofore de la plante ce conţin clorofilă). Se pot hrăni şi heterotrof în lipsa luminii.

Euglena viridis - trăieşte în apele dulci, mai ales în ape stătătoare.

Clasa ZOOMASTIGINE Generalităţi: sunt flagelate exclusiv heterotrofe. Duc o viaţă liberă sau parazită. Giardia intestinalis (lamblie) - parazitează la om în căile intestinale şi

intestinul subţire. - boala produsă = giardioza (dizenterie) - prezintă doi nuclei şi opt flageli. La partea

ventrală are o ventuză. Trypanosoma equiperdum - are un singur flagel care porneşte din partea posterioară şi formează cu restul celulei o structură numită

membrană ondulantă. - parazitează la cai (boală de împerechere) - este frecvent în Africa. Are o specie prezentă în Europa care este periculos şi pentru om.

3

SubÎncrengătura SARCODINE Generalităţi: cuprinde protozoare care au ca organite de mişcare pseudopode (pseudos = fals,

podos = picior). Pseudopodele sunt expansiuni citoplasmatice temporare, pe care animalul le emite în mod voluntar. Din cauza formării pseudopodelor, sarcodinele nu au o formă fixă.

Ordinul AMIBIENI Amoeba proteus (amibă) - trăieşte în apele dulci, pe substratul

acestora. - emite un număr variabil de

pseudopode. Ordinul TESTACEAE Generalităţi: cuprinde sarcodine protejate de ţeastă, alcătuită dintr-un material organic, numit

pseudochitină. Această ţeastă prezintă un orificiu, numit pseudostom (stom = gură), prin care animalul emite afară pseudopodele.

Arcella vulgaris - are o ţeastă de formă semisferică; - trăieşte în apele dulci, pe fundul bazinelor acvatice. Difflugia pyriformis - are formă de bară; - pe suprafaţa ţestei prezintă granule de nisip.

Ordinul FORAMINIFERE Etimologie: foramen = orificiu Generalităţi: cuprinde sarcodine care au corpul protejat de o ţeastă calcaroasă, alcătuită dintr-o

singură bucată (ţeastă monotalamă) sau din mai multe bucăţi sau cămăruţe (ţeastă politalamă). La suprafaţa ţestei poate să prezinte pori (ţeastă perforată) sau să nu prezinte (ţeastă neperforată). Sunt

4

specii marine, bentonice. La ţestele pliriloculare, prima cămăruţă construită de animal se numeşte cameră iniţială (asta este cea mai mică).

Lagena striata - prezintă ţeastă

monotalamă, de formă ovală, cu prelungire la un capăt.

Nodosaria hispida - ţeastă politalamă, cu cămăruţe sferice,

dispuse în şir una după alta.

Textularia globigerina - cămăruţele sunt

dispuse în plan după un line în zig-zag;

- ţeastă este perforată (prezintă pori)

Rotalia frayeri - căsuţele sunt

dispuse spiralat şi ţeasta seamănă cu o cochilie

Globigerina bulloidea - prezintă

cămăruţe sferice care se întrepătrund

Încrengătura SPOROZOARE Generalităţi: sunt protozoare parazite, care au în ciclul de dezvoltare stadiul de spor. Gregarina blattarum - parazitează în intestinul gândacului de bucătărie (Blatta

orientalis) - corpul este alcătuit din două regiuni, protomerit (cea mică) şi

deutomerit (cea mare)

Încrengătura CILIOFORE Generalităţi: protozoare care au organite mişcare, cilii. Prezintă doi nuclei: macronucleul (mai mare, care coordonează funcţiile vitale) şi micronucleul

(mai mică, cu rol în reproducere).

5

Paramecium caudatum - trăieşte liber în ape murdare; - cilii sunt de dimensiuni egale, dispuşi în spirală, acoperind tot corpul; Colpoda cuculus - seamană cu paramecium, dar are talie mai mică,

rotunjită; - trăieşte liber în ape murdare. Stentor polymorphus - are formă de cornet; - prezintă o coroană de cili, dispuse în spirală în jurul unei zone, numite

adorală; - spiralare de la stânga la dreapta; - trăieşte în apele dulci, fixată de vegetaţie sau de animale acvatice, dar este

capabilă de deplasare. Vorticella nebulifera - are formă de cupă şi prezintă un peduncul cu care se fixează de

substrat; - prezintă o coroană de cili, situată în zona adorală cu spiralare de la

dreapta la stânga; - trăieşte în apele dulci.

6

Subregnul METAZOARE (METAZOA) Generalităţi: spre deosebire de protozoare, sunt animale pluricelulare. Celulele care intră în

alcătuirea animalelor metazoare, nu sunt uniforme, ele se deosebesc între ele atât morfologic cât şi funcţional. Celulele de acelaşi fel se asociază formând ţesuturi. Iar ţesuturile la rândul lor formează organe. Acesta la rândul lor sisteme şi aparate.

Metazoarele cuprind două diviziuni: - Diploblastica – metazoare cu organizare cea mai simlă, didermice; - Triplobastica – care include celelalte metazoare, tridermice.

Diviziunea DIPLOBLASTICA (RADIATA) Generalităţi: sunt metazoare primitive care încă nu au ţesuturi adevărate şi nici foiţe

embrionare adevărate (endorem şi ectoderm).

Încrengătura PORIFERA (Spongieri) Etimologie: por = orificiu / spongos = burete Generalităţi: sunt animale acvatice, majoritar marine. Trăiesc fixate de substrat, fiind coloniale

sau solitare. Corpul lor este alcătuită din două straturi celulare: pinacodermă (la exterior) şi gastrodermă (la interior). Între ele se află un strat gelatinos, mezoglea.

Pinacoderma prezintă celule aplatizate (pinacocite) şi celule cu flagel (coanocite). Gastroderma prezintă celule ce emit

pseudopode (arheocite), celule cu rol în reproducere (gonocite) şi celule specializate în formarea structurilor scheletice (schleroblaste). Pe lângă aceste celule diferenţiate, există şi celule (celule mezenchimatoase) care ulterior pot da naştere la alte tipuri de celule diferenţiate.

Spongierii prezintă schelet, alcătuite din spiculi (sclerite) secretate de schleroblaste. Aceste spiculi după natura lor chimică pot fi calcaroase sau silicioase. Spiculii silicioşi pot fi cu un ax (monoaxoni), cu 3 ramuri (triaxoni) sau cu 4 ramuri (teraxoni).

Pe lângă spicului, corpul spongierilor prezintă fibre de natură proteică, numite fibre de spongină (din grupul colagenului).

7

Sycon sp. - face parte din grupul spongierilor cu spiculi calcaroşi (Clasa CALCISPONGI); - este un spongier solitar în mările mediterane. Euplectella aspergillum (Coşuleţul Venerei) - face parte din grupul spongierilor cu spiculi silicioşi

(Clasa SILICOSPONGI); - este pecie solitară în mările mediterane; Hippospongia equinea - scheletul este format numai din fibre de spongină

(CORNACOSPONGI); - specie colonială, trăieşte în Marea Mediterană; - au fost folosite ca burete de şters. Spongilla lacustris - scheletul este format numai din fibre de spongină şi spiculi silicioş. - pe suprafaţa coloniei se pot observa formaţiuni sferice, de culoare

neagră, cu rol în reproducere (gemule). - trăieşte în apele dulci, stătătoare.

8

Încrengătura CNIDARI Etimologie: cnide = urzică Generalităţi: Sunt animale acvatice, majoritar marine. Au simetrie radiară. Au un singur

orificiu buco-anal, în jurul căruia apar tentacule dispuse pe mai multe rânduri. Cnidarii se prezintă sub două forme fundamentale: polip (asexuat şi solitar) şi meduză (sexuată

şi liberă). La aceeaşi grup pot sau să nu existe ambele forme. Ori poate exista o alternanţă de generaţii polip-meduză.

Prezintă celule caracteristice, urticante (cnidoblaste). Prezintă celule senzoriale şi plex nervos.

Clasa HIDROZOARE Generalităţi: sunt solitare sau coloniale. Meduza este numită hidromeduză (meduză cu văl). În

general au dimensiuni mici. Prezintă specii marine şi dulcicole. Formele de polip pot fi solitari sau coloniali. Forma meduză

poate lipsi. Hydra vulgaris (Hidra de apă dulce) - trăieşte în ape dulci, în general sunt stătătoare; - este o specie solitară. Eudendrium racemosum - dendrum = copac; - formă colonială, marină (Marea Neagră şi Marea Mediterană); - prezintă formaţiuni cu care se prinde de substrat, numite hidrorize

(rizos = rădăcină). - de a lungul trunchiului coloniei (hidrocaul – caul = tulpină) se găsesc

două tipuri de polipi: gastrozoizi (cu rol digestiv) şi gonozoizi (cu rol în reproducere).

Clasa SCIFOZOARE Generalităţi: forma polip (scifopolip) se deosebeşte de hydropolip prin faptul, că au cavitatea

gastrală septată. Forma meduză (scifomeduză) nu prezintă văl. Prezintă organe senzitive complexe (ropali), ce conţin celule fotoreceptoare, chemoreceptoare

şi statocişti (cu rol în echilibru).

9

Aurelia aurata - este o specie foarte comună; - prezintă două sexe, ce se recunsosc după culoarea

gonadelor (le femele roz / la masculi alb-gălbui); - pe marginea umbrelei prezintă tentacule; - orificiul bucal este înconjurat de 4 braţe bucale; - se întâlneşte în Marea Neagră şi în mările din jurul

Europei. Rizostoma pulmo - meduză cu umbrelă mai bombată şi mai

groasă; - braţele bucale închid complet orificiul bucal;

Consumă hrană de dimensiuni mici, zooplancton şi fitoplancton;

- se întâlneşte în Marea Neagră, M. Mediterană, Oceanul Atlantic;

Clasa ANTOZOARE Etimologie: antos = floare Generalităţi: prezintă numai formă de polip (antopolip). Au cavitatea gastrală septată,

delimitând loji.

Subclasa OCTOCOLARIERI Etimologie: octo = opt Generalităţi: orificiul bucal este înconjurat de 8 tentacule cu ramificaţii secundare. Prima dată

în seria animală apare faringele, care se deschide în stomac care comunică cu cei 8 loji ale cavităţii gastrale.

Tubipora musica - specie colonială, cu elemente scheletice

orizontale (tabule); - colonia este vie numai pe partea superioară; - polipii au culoare verde (culoarea roşie este

a scheletului tubular) - trăieşte în Marea Roşie şi Oceanul Indian. Corallum rubrum (Mărgeanul roşu) - polipii sunt albi, iar scheletul şi cenosarcul este de culoare roşie; - trăieşte în Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic

10

Subclasa HEXACOLARIERI

Etimologie: hexa = şase Generalităţi: numărul tentacule, de septe şi de loji gastrice este 6 sau multiplu de şase. Lojile

pot împărţite între ele prin interloji. Scheletul este format dintr-o placă bazală. În mijlocul polipului prezintă o structură cilindrică (columelă). Actinia equinea - specie solitară, lipsită de schelet; - tentaculele retractile sunt dispuse pe 6 cercuri concentrice (cicluri), la

mijlocul cărora se află orificiul bucal; - se întâlneşte în Marea Neagră, M. Mediterană, Oceanul Atlantic (partea

europeană) Fungia fungites - specie solitară, de culoare albă; - se întâlneşte în Oceanul Indian.

Încrengătura ACNIDARI Etimologie: a = fără Generalităţi: sunt specii lipsite de cnidoblaste (celule urticante). În schimb, prezintă celule

lipicioase (celoblaste). Beroe sp. - are formă de sac, la partea inferioară aflându-se orificiul bucal; - prezintă nişte coaste meridionale, pe suprafaţa lor cu cili; - la vârful animalului se află organul de echilibru (statocist); - se întâlneşte în Marea Neagră, Oceanul Atlantic.

11

Subdiviziunea TRIPLOBLASTE (BILATERALE) Generalităţi: prezintă 3 foiţe embrionare (a apărut foiţa mezodermică) şi simetrie bilaterală.

Grupul ACELOMATE Etimologie: celom = cavitate Generalităţi: sunt cele mai primitive animale triploblastice. Lipseşte cavitatea celomică

(cavitatea secundară).

Încrengătura PLATELMINTE Etimologie: platos = turtit Generalităţi: cuprinde viermi primitivi, turtiţi dorso-ventral. Există forme libere şi parazite.

Clasa TURBELARIATE Generalităţi: au corp acoperit cu cili. Sunt animale acvatice, libere. Dugesia gonocephala - regiunea cefalică este triunchiulară, prezentând lobi laterali (urechiuşe); - corpul lor este brun-negricios, având 10-25 mm; - este un indicator asupra calităţii apelor, apărând frecvent în pâraiele şi

râurile montane.

Polyicelis nigra - regiunea cefalică este lipsită de prelungiri; - corpul lor este brun-negricios, având 10-12 mm; - trăieşte în ape stătătoare şi lent curgătoare, bogate în

plante acvatice.

12

Clasa TREMATODE

Generalităţi: sunt viermi endo- şi exoparaziţi (intern şi extern). Sunt animale hermafrodite.

Prezintă organe de fixare reprezentate de ventuze sau la unele specii cârlige. Deyvolatrea ontogenică la unele specii se face cu gazdă intermediară.

Dicrocoelium lanceolatum - forma corpului este oval alungită, - adultul trăieşte pe căile biliare intra- şi extrahepatice ale ierbivorelor; - fazele larvare se dezvoltă cu gazdă intermediară, reprezentată de

melci. Fasciola hepatica (viermele de gălbează) - forma corpului este oval, asemănător cu o sămânţă de dovleac; - pe lângă ventuza bucală, prezintă şi o ventuză ventrală; - adultul trăieşte pe căile biliare intra- şi extrahepatice ale

ierbivorelor; - fazele larvare se dezvoltă cu gazdă intermediară, reprezentată de

melci.

Clasa CESTODE Etimologie: cestus = panglică Generalităţi: au corp alungit şi turtit dorso-ventral. Sunt specii exclusiv endoparazite. Sunt

lipsite de tubul digestiv. Cuprind specii cu corpul alcătuit din scolex, gât şi proglote. Scolexul este situat în partea

anterioară şi poartă organe de fixare. Proglotele sunt structuir repetabile, într-un număr variabil, ce poartă elementele ale aparatului genital masculin şi feminin.

Reprezentanţii Ordinului CICLIFILIDE sunt specii parazite în intestinul subţire la mamifere. Au ca organe de fixare 4 ventuze, sau la unele specii pe partea anterioară a scolexului apare un rostru prevăzut cu cârlige. Au o singură gazdă intermediară.

Taenia solium - parazitează în intestinul subţire al omului; gazda intermediară este porcul. Taenia saginata - parazitează în intestinul subţire al omului; gazda intermediară este vitele. Echinococus granulosus - scolexul prezintă un rostru prevăzut cu coroană de cârlige; are 3-4 proglote; - parazitează în intestinul subţire al reprezentanţilor familiilor Felide şi Canine; gazdele intermediare

sunt ierbivorele.

13

Dypillidium caninum - parazit la câine, în intestinul subţire; gazda intermediară: puricii şi păduchii câinelui. - proglotele sunt ovale; pe scolex prezintă un rostru retractil. Moniezia expansa - parazit la erbivore rumegătoare; gazda intermediară căpuşele de pe firele de iarbă. - proglotele sunt late; lungimea totală a animalului poate să fie până la 10 m. Taenia solium Dypilidium canninum

Echinococus granulosus Moniezia expansa

Încrengătura NEMATELMINTE Etimologie: nematos = aţă Generalităţi: sunt viermi cilindrici, ce pot trăi liber sau ca paraziţi. Prezintă intestin posterior şi

orificiu anal.

Clasa ROTIFERE Generalităţi: sunt specii libere, majoritatea acvatice de dimensiuni mici cu sexe separate.

Regiunea anterioară a capului este prevăzut cu un aparat rotator format dintr-o coroană de cili. Corpul prezintă 3 regiuni: cap, trunchi şi picior.

Epiphanes senta - specie de apă dulce, plantonică; - se hrăneşte cu alge, ciuperci, bacterii.

14

Clasa NEMATODE

Generalităţi: sunt viermi cilindrici liberi sau paraziţi. De la câţiva mm pot avea dimensiuni

până la 3 m lungime. Ascaris suum (suis) (Limbric) - parazitează în intestinul subţire la porc; prezintă

sexe separate cu dimorfism sexual; - femela are 10-15 cm iar masculul 8-10 cm

lungime. Trichinella spiralis (Trichină) - este un parazit de dimensiuni milimetrice; - în stadiul larvar trăieşte închistat în ţesutul

muscular al gazdei, care poate să fie orice mamifer erbivor;

- chisturile dacă sunt consumate, odată cu carnea, ajunse în stomac sunt dizolvate, larva se eliberează, se maturează, trece în sânge, unde se reproduce; larvele ieşite din ou, migrează în muşchi, unde se închistează.

Clasa NEMATMORFE (GORDIACEAE) Generalităţi: sunt viermi asemănători nematodelor. Au sexe separate şi prezintă dimorfism

sexaul. Gordius aquaticus - seamănă cu un fir de aţă de 10-15 cm; - adulţii trăiesc în apă şi pe vegetaţia din jurul apelor; larvele sunt parazite în

corpul artropodelor.

15

Grupul EUCELOMATE Etimologie: eu = adevărat; celom = cavitate Generalităţi: sunt specii cu cavitate celomică adevărată, formtă din somatopleură şi

splanchopleură, care conţin lichidul celomic. În cavitatea celomică sunt suspendate organele de către mezentere.

Încrengătura ANELIDE (Viermi Inelaţi) Etimologie: annulus = inel Generalităţi: corpul lor este alcătuit dintr-un număr variabil de segmente. Părţie corpului:

prostomiu (primul segment cu orificiul bucal), soma (următoarele segmente), pigidiu (ultimul segment ce poartă orificiul anal).

Clasa POLICHETAE Etimologie: poli = mult; chetos = păr Generalităţi: pe laturile corpului prezintă parapode, pe care se găsesc fascicole de cheţi dorsali

şi ventrali. În faringe la speciile răpitoare se găsesc 2 căngi sau fălci cu care prin hrana. Multe specii au ochi.

Nereis diversicolor - specie marină, ce trăieşte în zona litorală pe subtsrtul

nisipos (este o specie bentonică)

Clasa OLIGOCHETAE Etimologie: oligo = puţin; chetos = păr Generalităţi: specii terestre şi acvatice. Parapodele lipsesc, iar setele sunt dispuse în 4 fascicule

(2-2 dorso- şi ventro-laterale). Tubifex tubifex - specie acvatică, dulcicolă cu lungime de 3-4

cm; se întâlneşte în sedimentele cu mâl; corpul lor este roşu, datorită hemoglobinei din sânge.

16

Lumbricus terrestris (Râmă) Octodrilus sp. - seamănă cu râma, dar este dimensiuni mult mai mari.

Clasa HIRUDINEE Generalităţi: cuprinde animalele numite popular lipitori. Există specii hemofage (se hrănesc cu

sânge) sau prădătoare. Corpul lor este turtit dorso-ventral. Preină două ventuze, unu posterior şi unu anterior. În mijlocul ventuzei anterioare se află orificiul bucal.

Hirudo medicinalis - specie acvatic dulcicolă; partea anterioară este mai îngustă şi

ventuza anterioară este mai mică decât cea posterioară; - dorsal are culoare brun-verzui, prezentând 6 dungi

longitudinale alcătuite din pete; - sunt specii hermafrodite. Glosiphonia complanata - lipitoare fără ventuza anterioară; orificiul bucal se găseşte pe mijlocul

unei trompe; - este specie răpitoare (cu nevertebrate mărunte) din apele dulci, de culoare

gălbuie, cu dungi dorsali alcătuită din pete, având maximum 5 cm lungime Haemophis sanguisuga - seamănă cu Hirudo medicinalis, dar coloraţia

corpului este uniformă pe partea dorsală; - prezintă o singură pereche de ochi şi fălci slabe (ca

urmare este prădător, sau ocazional se fixează în interiorul nărilor unor mamifere).

17

Încrengătura MOLUSCA (Moluşte) Etimologie: molis = moale Generalităţi: sunt animale acvatice sau terestre cu corpul moale. Corpul lor este alcătuit din mai

multe regiuni: cap, masă viscerală (cu totalitatea organelor interne), picior. Pe lângă aceste prezintă 2 organe anexe: mantaua (o structură tegumentară) şi cochilia (un schelet cu rol protector). Aceste sunt diferit dezvoltate la cele trei grupe principale de moluşte.

Clasa GASTEROPODE (Melci) Etimologie: gastros = stomac; podos = picior Generalităţi: sunt animale acvatice (dulcicole / marine) şi terestre, numite popular melci. Sunt

animale hermafrodite. Capul este bine dezvoltat; piciorul are formă de talpă; iar cochilia este dintr-o singură bucată, spiralată în jurul unui ax (columelă). În orificiul bucal prezintă formaţiune numită radulă, care funcţionează ca nişte dinţi. În perioada de iarnă secretă un copăcel (de natură mucoasă), cu care acoperă deschiderea cochiliei în perioada de hibernare.

Clasificarea lor se face în funcţie de natura aparatului respirator, care poate să fie reprezentată de branhii sau de plămâni (în funcţie de mediul lor de viaţă).

SubClasa BRANCHIATE Generalităţi: branhiile pot să se afle înaintea sau după inimă. Sunt specii acvatice marine şi

unele dulcicole. Haliotis tuberculata (Urechea de Mare) - cochilie joasă sub formă de ureche; - trăieşte în Marea Mediterană, Oceanul Pacific, Oceanul Indian.

Patella pontica - cochilia nu prezintă spirale; are formă de pălărie

chinezească; - trăieşte în Marea Neagră. Murex sp. - cochilia prezintă coaste transversale pe care se găsesc diferite ornamentaţii; - peristomul are pe partea inferioră uin canal sifonal; - trăieşte în Marea Mediterană şi în mările calde, unde se hrăneşte cu scoici.

18

Rapana bezoar - trăieşte şi în Marea Neagră, unde a fost adusă din mările din jurul

Japoniei; - se hrăneşte cu scoici, în special cu midii şi stridii. Cyprea tigris - prezintă cochilie marmorată, având specific faptul că ultima spiră a

acesteia înveleşte toate celelalte spire; astfel peristomul are formă de fantă. - trăieşte în Oceanul Indian. Nassa reticulata - prezintă cochilie alungită, solidă, cu ornamentaţii alcătuite de şanţuri şi

şiruri; - trăieşte în Marea Neagră. Nana neritea - forma cochiliei este oval aplatizată (cochilie joasă), cu culoare de la gălbui deschis la

maro închis; - trăieşte în Marea Neagră. Viviparus viviparus - specie de apă dulce (stătătoare şi lin curgătoare); - cu cochilie aproape netedă, cu culoare brun gălbuie, cu nuanţă verzuie, pe care

prezintă 3 dungi longitudinale brun întunecate. - specific este faptul, că în urma fecundaţiei, ouăle nu sunt depuse, şi dezvolatrea

larvară are loc în interiorul corpului animalului (viviparitate falsă, adică ovoviparitate).

SubClasa PULMONATE Generalităţi: specii cu respiraţie pulmonară. Sunt specii acvatice sau terestre. Limnea stagnalis - ultima spiră a cochiliei este dilatată puternic; - este o specie de tale mare, 42-65 mm lungime, 21-23 mm lăţime, de culoare brun-

gălbuie; - trăieşte în apele dulci stătătoare şi lin curgătoare.

19

Planorbarius corneus - are formă de disc, de culoare brun gălbuie, deseori cu nuanţă verzuie; - are o lăţime de 25-35 mm; - trăieşte în apele dulci stătătoare şi lin curgătoare. Helix pomatia (Melcul de Livadă) - specie terestră, de dimensiuni mari; - trăieşte în locuri cu vegetaţie ierboasă bogată şi umiditate relativ

ridicată. Cepaea vindobonensis - trăieşte în mediul terestru, având preferinţă faţă de locurile mai uscate; - culoarea de bază este alb-gălbuie, prezentând 5 dungi longitudinale, brun

închis. - se întâlneşte frecvent pe marginea pădurilor, în grădini, livezi, etc. Limax cinereoniger - este o specie de melc fără cochilie; - trăieşte în păduri, în locuri umede; poate să ajungă până la 200-300 mm în

lungime; Melanopsis pareyssi - este o specie endemică, relict glaciar, în apele termale de la Băile 1 Mai; - cochilia este înaltă, conică cu pereţii groşi, prezentând coaste transversale

proeminente pe spire; - culoarea este brună, uneori negricioasă; înălţimea este de 18-18 mm, iar

lăţimea de 7-8,5 cm. Teodoxus danubialis - specie de apă dulce, cu cochilie turtită semiovoidală; - culoarea de bază brun-gălbuie, cu linii albe fine, dispuse transeversal în zig-zag; - trăieşte în apele mai mari, stătătoare sau lin curgătoare, fixată de pietre, trunchuri

copacilor; se întâlneşte frecvent în Delta Dunării.

20

Clasa BIVALVE (Scoici) Etimologie: bi = doi; valvos = cochilie Generalităţi: sunt specii de moluşte lipsite de cap, cu picior bine dezvoltat, cu cochilia formată

din două valve. Valvele sunt legate între ele printr-o structură numită ligament. Respiraţia se realizează prin branhii, care pot fi filamentoase sau sub formă de lame. Prezintă dentiţie specifică din punct de vedere taxonomic.

Subclasa FILIBRANCHIATE Generalităţi: prezintă branhii filamentoase, fiind specii exclusiv marine. Au dentiţie bine

dezvoltată. Glycimeris glycimeris - cochile globuloasă, cu coaste radiare pe faţa exterioară; - se întâlneşte în Marea Mediterană. Mytilus galloprovincialis (midia) - cochilia este de culoare negru-albăstrui sau maroniu, marginea fiind

triunghiulară; - trăieşte în aglomerări numite bancuri; este comestibilă; - prezintă o glandă care secretă filamente (numite bissus), care are rolul

de a fixa cochilia de substrat Pecten jacobeus - are cochilie de peste 10 cm diametru; - valvele sunt inegale, valva dreapta fiind mai mare, animalul stând

culcat pe partea dreaptă; valva stângă este ca un capac, netedă şi închide valva dreaptă;

- trăieşte în Marea Mediterană, Oceanul Atlantic; este o specie comestibilă.

Ostrea lemelosa (stridia) - cochilia prezintă o creştere inegală, mai mare fiind valva stângă; - este o specie comestibilă din Marea Neagră.

21

Subclasa EULAMELIBRANHIATE Generalităţi: prezintă branhii laminate, fiind cele mai evoluate din punctul de vedere ale

branhiilor. Au dentiţie redusă, sau absentă. Trăiesc în mediul marin sau dulcicol. Anodonta cygnea (Scoica de Lac) - trăieşte în apele dulci stătătoare. Unio pictorum (Scoica de Râu) - cochilia este oval alungită sau elitpic alungită, cu marginile dorsală şi ventrală aproape paralele. Dreissena polymorpha (Scoica Călătoare) - scoică dulcicolă, care se fixează cu ajutorul filamentelor de bissus

de suprafaţa duferitelor obiecte; - cochilia este galbenă, cu linii transversale maronii în zig-zag,

ascuţită anterior, triunghiulară. Cardium edule - specie marină, răspândită în mările din jurul Europei; - cochilia este rotunjită, cu coaste radiare evidente. Solen marginatus - se afundă adânc în nisip; - cochilia este lungă, cu contur dreptunghiular, marginea dorsală paralelă

cu cea ventrală, având lungime de 10-1 cm; - se întâlneşte în Marea Neagră, în zona litorală nisipoasă. Mya arenaria - prezintă cochilie de formă eliptică, albă mată, cu striuri de creştere evidente

şi dense; - trăieşte în zona litorală, de multe ori foarte aproape de mal.

22

Clasa CEFALOPODE Etimologie: cefalos = cap; podos = picior Generalităţi:capul este bine dezvoltat, prezintă 8 sau 10 braţe (în jurul orificiului bucal), iar la

majoritatea speciilor, cochilia este absentă ori redusă, aflată la interiorul corpului. Rtespiraţia este branhială (după numărul branhiilor se face clasificarea în subclase).

Nautilus pompilius - face parte dintr-un grup fosil, cu 5 specii actuale, fiind singurele reprezentanţi

cu 4 branhii şi cochilie externă. - cochilia este bine dezvoltată, spiralată, separată în interior în camere

(mărimea canalelor creşte odată cu creşterea animalului); animalul trăieşte în ultima cameră (restul camerelor sunt pline cu gaz pe bază de N);

Sepia officialis (Sepia) - prezintă 2 branhii, 2 auricule, 2 nefridii; - cochilia este absentă; - are 10 braţe (8 mai scurte cu ventuze pe toată lungimea lor);

2 braţe sunt mai lungi, şi au la capătul lor tentacule prehensile; - corpul este turtit dorso ventral; cochilia este redusă, aflându-

se la interiorul corpului, fiind numit sepion sau os de sepie; - caracteristice sunt glandele de cerneală. Loligo vulgaris (Calmarul) - face parte din aceeaşi grup cu sepia; braţele prehensile sunt mult mai

lungi; - la partea posterioră prezintă o înotătoare triughiulară. Octopus vulgaris (Caracatiţă) - au 2 branhii şi 8 braţe (Octopode), toate prevăzute cu ventuze; la bază

braţele sunt unite printr-o palmură; cochilia lipseşte; - poate să ajungă până la 3 m; este comestibilă; - este răspândită în Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic.

23

Încrengătura ARTROPODE Etimologie: artros = articulaţie Generalităţi: picioarele acestor animale sunt articulate. Corpul lor este format din tagme: cap

(cu antene, antenule, ochi, apendice bucale), torace (poartă picioarele), abdomen (cu picioare, piepteni, filiere). Se clasifică după natura apendicelor bucale.

Subîncrengătura CHELICERATE

Clasa ARAHNIDE Generalităţi: apendicele

bucale sunt reprezentate de chelicere. Prezintă pedipalpi. Picioarele sunt în 4 perechi. Capul cu toracele alcătuieşte prosoma, iar abdomenul opistosoma.

Ordinul SCORPIONIDE - pedipalpii formează cleşti; - ultimul segment al corpului, numit telson, are formă de ţep veninos,

şi se află în legătură cu glanda de venin. - reprezentant: Euscorpius carpaticus – specie din Carpaţi de talie mică;

prădător, iar veninul nu este periculos pentru om. Ordinul PSEUDOSCORPIONIDE - pedipalpii nu formează cleşte, ci un ţep; în aceasta se deschide glanda de

venin; - reprezentant: Chelifer cancroides – specie carnivoră. Ordinul OPILIONIDE (FALANGIDE) - seamănă cu păienjeni; au picioare foarte lungi; - reprezentant: Phalangium opilio – se întâlneşte în locuri umede, nu

suportă uscăciunea.

24

Ordinul ARANEIDE - glandele veninoase se deschid în chelicere; - prezintă glande sericigene, care produc firul de păianjeni a

pânzei. - firul de mătase iese la exteriorul corpului

prin filiere. - Aranea diadematus (păianjenul cu cruce) - Tegenaria domestica (păianjenul de casă) Ordinul ACARIENI - chelicerele sunt modificate, formând un aparat bucal pentru înţepat; - Ixodes ricinus (căpuşa): este un animal hemofag;

corpul se poate dilata puternic. - Trombidium holosericeum: este

o căpuşă liberă. - Hydrachma sp.: animal acvatic, detritivor, de culoare verde sau rosu

25

Subîncrengătura MANDIBULATA Generalităţi: aparatul bucal este alcătuit dintr-o pereche de

mandibulă şi 2 perechi de maxile (maxila 1 sau maxilulă şi maxila 2).

Clasa CRUSTACEAE Generalităţi: prezintă cruste (carapace). Capul cu toracele alcătuiesc cefalotoracele, acoperită

de crustă. Prezintă apendice bucale, toracale şi abdominale.

Subclasa FILOPODE Generalităţi: corp alungit, dintr-un număr variabil de segmente, care prezintă apendice foliacee

(sub formă de foi, frunze subţiri). Ordinul ANOSTRACEE Streptocephalus torvicornis - trăieşte în apele dulci, unde se întâlneşte în perioada de primăvară; - toracopodele ca nişte trompe, sunt îndreptate spre partea ventrală a

corpului. Artemia salina - trăieşte în apele sărate şi salmastre; - toracopodele sunt dispuse lateral; - adulţii se întâlnesc în sezonul cald.

26

Ordinul NOTOSTRACEE Triops cancriformis - partea dorsală este acoperită de carapace, dar aceasta

nu acoperă şi abdomenul; - trăieşte în ape temporare, unde se întâlnesc adulţii de

primăvară până toamnă. Lepidurus apus - seamănă cu Triops; de care uşor se deosebeşte prin prezenţa unei

înotătoare sub formă de solzi la parte codală (de unde vine şi denumirea genului: lepidos = solz; uros = coadă)

Ordinul CONCOSTRACEE - specii mici, de câţiva mm; corpul acestor animale este acoperit de

carapace bivalve, pe care se află striuri de creştere. - Cyzicus tetraceus: trăieşte în ape temporare, unde se întâlneşte primăvara. Ordinul CLADOCERE (Pureci de baltă) - prezintă un număr mici de segmente; toracele şi abdomenul este

învelit de o carapace; - antenele sunt foarte lungi, cu ajutorul cărora înoată. - Daphia pulex: adulţii se întâlnesc primăvara.

Subclasa OSTRACODE - Sunt specii mici, cu corp acoperit de carapace bivalvă, pe care se

află striuri de creştere sau chiar ornamente. - Cypris pubera: se întâlneşte primăvara în apele dulci.

27

Subclasa CIRIPEDE - Sunt animale marine fixate de substrat; - au corpul acoperit cu o carapace format din mai

multe bucăţi. - Balanus improvisus

Subclasa COPEPODE - capul cu primul segment toracic formează un cefalotorace. - antenele sunt lungi, cu ajutorul cărora înoată; - abdomenul se termină cu o furcă. - Cyclops rubens: în apele dulci, pe parcursul sezonului cald.

Subclasa MALACOSTRACEE Generalităţi: prezintă crustă superioară. Corpul este alcătuit din 19 segmente. Apendicele

cefalice sunt bine dezvoltate. Ordinul DECAPODE - primele trei perechi de toracopode sunt transformate în maxilipede (prima pereche poartă

cleşti); - următoarele 5 perechi de toracopode au formă de picioare andulatorii. Subordinul NATANTE (Creveţi) - se deplasează prin înot; - au carapace slab mineralizată - Crangon crangon (Creveta de nisip) - Palaemon elegans (Creveta de piatră)

28

Subordinul REPTANTE - se deplasează pe fundul substratului prin mers (reptaţie) - se împart în două secţii: Secţia ASTRACURE (Raci) - au abdomen bine dezvoltat; - telsonul şi uropodele sunt lăţite şi se folosesc la mişcări prin înot. - Astacus astacus (Racul de Râu) - Homarus gammarus (Homarul) Secţia BRAHIURE (Crabi) - abdomenul este mult redus şi îndoit sub

cefalotorace; - carapacea este rotunjit, poligonal. - Xanto poressa - Liocarcinus holsatus Ordinul AMPHIPODE - au corpul curbat şi sunt lipsite de carapace; - o parte din picioare sunt orientate anterior, altele posterior (de

aici vine şi denumirea de amfipode). - Rivulogammarus balcanicus: tărieşte în orice mediu acvatic. Ordinul IZOPODE - cuprinde specii lipsite de carapace, cu corpul turtit dorso-ventral; - picioarele sunt uniform conformate (de unde vine şi denumirea de

izopode). - Porcelio scaber: terestru; în zone umede. - Idotea pontica: marin.

29

Clasa MIRIAPODA

Generalităţi: au corpul segmentat, în aproximativ 90 de segmente. Pe fiecare dintre aceste

segmente prezintă picioare.

Subclasa DIPLOPODA Generalităţi: au pe cap antene relativ scurte, 2 ochi. Segmentul imediat următor al capului este

fără picioare. Apoi urmează 3 segmente cu câte o pereche de picioare. Pe restul segmentelor prezintă 2 perechi de picioare. Tergitul (spatele) este impregnat cu săruri minerale, fiind animale tari. Sunt specii detritivore.

Julus terrestris Polydesmus complanatus Glomeris connexa

Subclasa CHILOPODA Generalităţi: sunt specii răpitoare, veninoase. Pe cap prezintă 2 antene cu rol senzitiv. Prima

pereche de picioare a migrat în zona cefalică şi a transformat în structură de capturarea prăzii (forcipule) (acestea sunt în legătură cu glanda de venin). Pe segmente prezintă o singură pereche de picioare. Ultima pereche este orientată înapoi, mai alungit, având rol senzitiv.

Lithobius forficatus Strigamia crassipes Scolopendra sp.

30

Clasa INSECTA (HEXAPODE) Generalităţi: Corpul lor este alcătuit din 3 segmente: cap, torace şi abdomen. Pe cap prezintă

antene de diferite forme şi aparat bucal adaptat la diferite tipuri de hrănire. Picioarele de află exclusiv pe segmentul toracic şi sunt în mod obligatoriu trei perechi (la diferite grupe de insecte picioarele pot fi adaptate la modul de viaţă ale acestora). Tot pe segmentul toracic prezintă şi aripi. Aripile pot să fie în funcţie de grupele de insecte de diferite feluri, ori pot lipsi. Aripile în mod normal sunt 2 perechi. Larvele insectelor, ]n mod identic pot să fie de diferite feluri: polipode, oligopode şi apode.

31

Subclasa APTERIGOTE Generalităţi: cuprinde insecte primitive, de mărimi m i (a=fără, pteros= aripă).

Ordinul C Generalităţi

ici, lipsite de arip

OLEMBOLE

: sunt insecte de 1-2 mm. Prezintă un aparat de sărit, din trei componenţi, situaţi pe ultimul segment abdominal.

Folsomia sexaculata - este de culoare albă şi trăieşte în pământul floril

Ordinul TYZANURE Generalităţi

or.

: sunt de talii mai mari. Abdomenul este2 cerci (metacerci). Corpul lor este acoperit cu solzi de culoare argintie. Pe cap prezintă 2 antene lungi.

Lepisma saccharina

trăieşte în locuinţe, în locuri umede.

Subclasa PTERIGOTE

eneralităţi

prevăzut cu

-

G : cuprinde insecte prevăzute cu aripi. La unele grupe aceşti aripi le-au pierdut în

mod secundar, datorită adaptărilor la mediu.

O

rdinul EFEMEROPTERE Generalităţi: sunt insecte care în stadiul adult, trăiesc puţin (2-3 zile

– max. o săptămână). Prezintă aripi membranoase, prima pereche fiind mai mare. Abdomenul este prevăzut cu cerci. Larvele lor sunt acvatice şi trăiesc în ape bine oxigenate. Prima percehe de picioare este mai lungă la adulţi.

phemera vulgata E

32

Ordinul PLECOPTERE

eneralităţi G : sunt insecte cu arip esc lungimea abdomenului.

Abdom nul se termină cu 2 cerci. Zborul adultului este greoi. Larvele lor sunt acvatice, răpitoare.

Perla marginata

eneralităţi

i membranoase, care depăşe

Ordinul ODONATE G : au aripi mebranoase, acre au câte o pată (=ptenos

şi larvele sunt răpitori (odontos=dinte). Larva este acvatică.

Ordinul ORTOPTERE

eneralităţi

tigmă). Adulţii

Agrion splendens Libelulla depressa

G : au aripi orientate în spate, paralele (drepte, ortos=drept). La cosaşi antenele sunt

lungi, î ioarele adaptate la sărit. La cosaşi ovipozitorul este mai lung, în timp ce la lăcuste ovipozitorul este mai scurt.

Lacusta migratoria

n timp ce la lăcuste antenele sunt scurte. Ortopterele au pic

Tettigonia viridissima Gryllus campestris

33

Oedipoda sp.

Ordinul BLATOIDEE

Blatta orientalis - masculul este aripat; aripile acoperă tot

corpul; ipi (brahipter)

rmanica - gândacul roşu de bucătărie; - atât femelele cât şi masculii au aripi.

Ordinul MANTODEE

ăţi

Acrida hungarica

Gryllotalpa gryllotalpa

- femela nu are ar

Phyllodromia (Blatella) ge

Generalit : prima p tată la apucat. Sun

animale prădătoare. ereche de picioare este adap

Manthis religiosa

34

Ordinul HOMOPTERE

Generalităţi: au aripi membranoase. Cele două perechi sunt relativ conformate (la fel) (homos =

asemănător, la fel). Subordinul CICADINE - sunt specii cu aripi colorate, cu picioare adaptate la sărit. Cercopsis vulnerata Subordinul COCCINE - corpul lor este acoperit dorsal de o ţeastă. Quadraspidiotus perniciosus (Păduchele de San Jose) Subordinul AFIDINE - sunt păduchii de plante; - abdomenul lor se îngustează, ultimul segment formând o coadă; - elimină o substanţă ceroasă protectoare şi o substanţă dulce rezultată

din metabolism. Aphis pomi Subordinul TIBICINIDAE

31

Ordinul DERMAPTERE Generalităţi: popular sunt numite urechelniţe. Prezintă 2 cerci

abdominali, transformate în cleşte. Aripile au aspect pielos (derma=piele). Forficula auricularia

Ordinul ANOPLURE Generalităţi: popular sunt numite păduchi de cap şi de blană. Au

corpul turtit dorso-ventral. Sunt lipsiţi de aripi. Picioarele sunt adaptate la agăţat.

Pediculus humanus

Ordinul HETEROPTERE Generalităţi: prima pereche de aripi este de tip hemielitră. Aparatul bucal este de tip înţepat şi

supt. Există specii acvatice şi terestre. Popular sunt numite ploşniţe. Subordinul HIDROCORIZE (CRYPTOCERATE) - sunt specii acvatice, cu antene scurte, care sunt ascunse în nişte şanţuri ale capului (crypto =

ascuns). Notonecta glauca Nepa cinerea (scorpionul de apă) Subordinul AMFIBIOCORIZE (GYMNOCERATE) - sunt specii terestre şi acvatice (numai la suprafaţa apei); - antenele nu sunt ascunse în şanţuri şi sunt mai lungi (gymnos = gol, nedescoperit).

32

Pyrrhocoris apterus Eurigaster maura Graphosoma lineatum Gerris lacustris (Vaca Domnului) - pe grâu. - acvatic.

Ordinul COLEOPTERE

Generalităţi: prima pereche de aripi este chitionoasă (= elitră). Sunt cele mai diversificate

te.

ăpitoare (

amilia CARABIDAE sunt terestre şi se deplasează

arabus coriaceus

amilia HYDROFILE general de dimensiuni m

ydrous piceus (Boul de baltă) fitofag.

insec Familia DYTISCIDAE- sunt specii acvatice, r

atât adulţii cât şi larvele).

Dytiscus marginalis F- pin mers. C F- sunt acvatice, în ari. H-

33

Familia COCCINELIDAE (Mămăruţe)

prezintă puncte. occinella septempunctata

ă lumină)

numai masculii sunt aripaţi.

amilia TENEBRIONIDAE elitrele sunt sudate şi se prelungesc peste abdomlaps mortisaga (Gândacul puturos)

IDAEpopular sunt numiţi gândaci pocnitori; pe partea ventrală a toracelui au un dispozitiv cu ajutorul căreia se întorc în cazuri în care sunt

răsturn i.

elatosomus latus

- pe elitreC Familia LAMPYRIDAE (Licurici) - specii luminiscente (emanLampyris noctiluca - F- en. B Familia MELIODE Meloe violaceus Familia LATER - - aţ S

34

Familia CURCULIONIDAE (Gărgăriţe) prezintă un rostru pe cap, pe care se prind antenele geniculate. sunt animale fitofage, hrănindu-se cu fasole, grâu, mazăre,

etc. pion apricans

- trăieşte pe speciile de vegetale spontane Familia CRYSOMELIDAE - sunt specii colorate în culori vii, uneori metalice (crysos = aur) Leptonotarsa decemlineata (Gândacul de Colorado) Chrysomela fastuosa Familia CANTHARIDAE - specii fitofage, zburătoare Cantharis fusca Familia SILPHIDAE - specii necrofage; frecvent pe cadavre. Necrophorus vespillo Familia CERAMBYCIDAE (Croitori) - au antene lungi faţă de lungimea corpului. Cerambyx cerdo (Croitorul mare) Dorcadion pedestre

- -

A

35

Familia LUCANIDAE Lucanus cervus (Rădaşcă)

mandibule foarte bine dezvolta

larvele lor se dezvoltă pe stejar.

amilia SCAREBEIDAE p

ochi pâ ă la inserţia aparatului bucal);

Melolontha melolontha Orychte Cetonia aurata Anomala vitis ( ărăbuşul de Mai) (Gândacul Rinocer) (Cărăbuşul viţei de vie)

Ordinul PANORPATE (MECOPTERE)

- masculii au te, ca nişte coarne; - F- prezintă adaptări la săpat (pe prima pereche de icioare şi pe zona capului situată între cei doi n

s nasicornis

C

Generalităţi: popular sunt numite musca scorpion. Ultimul segment

abdom a de ţepi (ca la scorpioni). Aripile sunt membranoase.

anorpa communis

inal are form P

36

Ordinul TRICHOPTERE

Generalităţi: corpul acestor ins

lor sunt acvatice şi construiesc

imnephilus sp.

Generalităţi

ecte este acoperit cu păr (trichos = păr). Prima pereche de aripi este mai mare. Larvelecămăruţe.

L

Ordinul LEPIDOPTERE

: aripile sun

Herse conv

- fluture de noapte; - aripile sun mari, şi prezintă

Zygaena filipendulae Papilio machaon - fluture de dimensiuni mici; - coada rândunicii.

t acoperite de solzi (lepidos = solz). Larvele sunt de tip omidă.

ulvuli Saturnia pyri pete ocelare.

- aripile sunt mici faţă de volumul corpului.

37

ieris brassicae Aporia crategi arzei;

Vanessa atalanta

Arctia caja

Ordinul SIPHONOPTERE

P Inachis (Vanessa) io - fluturele alb a v

Generalităţi: sunt specii hematofage, ectoparazite

Perechea a treia de picioare este adaptată la sărit. ulex irritans (puricele)

eneralităţi

. Sunt lipsite de aripi.

P

Ordinul DIPTERE G : sunt specii la care s-a păstrat numai prim

doua de aripi s-a transform ă de haltere).

ubordinul NEMATOCERE popular sunt numite ţânţari; corpul lor este subţire, cu picioare lungi (nematos = aţă); aparatul bucal este de înţepat şi supt.

larvele lor sunt acvatic bentonice. ulex pipiens - ţânţarul obişnuit; femelele sunt hematofage, iar masculii fitofage. antenele la femele sunt simple, iar la masculi plumoase.

a pereche de aripi (di = doi). Perechea a at in balansiere (de form

S- - - Tipula oleracea - este un ţânţar fitofag Chironomus plumosus - ţânţari de dimensiuni mici cu antene plumoase; - C- -

38

ipula oleracea Chironomus plumosus Culex pipiens -

şi mai gr ; - picioarele sunt scurte; - aparatul bucal este de tip înţepat ş supt sau supt şi lins.

Tabanus bovinus (tăun) Calliphora vomitoria - hematofag. (musca albastră) - se dezvoltă pe dejecţii - pe cadavre şi substanţe în putrefacţie

Volucella zonaria Drosophila melanogaster

T Subordinul BRAHICERE - corpul lor este mai scurt os

i

Lucilia cesar (musca verde)

Sarcophaga carnaria (musca de carne) - mimează coloritul viespilor

39

Ordinul HYMENOPTERE Generalităţi: sunt specii cu aripi membranoase, cu nervuri puţine (hymen = membrană). La

cu glanda de venin.

unele specii ovipozitorul s-a transformat în ac, care este în legătură Sirex (Urocerus) gigas - se întâlneşte la etajul coniferelor;

asius niger (furnica neagră)

espa crabro

este o specie agresivă.

olistes gallicus viespe comună

pis melifiera (albina) sunt organizaţi în caste.

nu sunt organizaţi. îşi construiesc cuibul în lemnul putred.

ombus hortorum (Bomdar)

Rhyssa persuasoria - au ovipozitor foarte subţire şi lungă; - ouăle îşi depun în larvele altor insecte ca fluturi sau Sirex.

- le depune ouăle în interiorul copacilor (conifere). L

V- prezintă mandibule foarte bine dezvoltate (muşcă); - P- A- Xilocopa violacea - - B- corpul este bombat şi păros.

40

Încrengătura ECHINODERME

sterias rubens sp. steaua de mare - castraveţi de mare ophios = sarpe

teranea n Clasa

Echinos = ţepi

A Holuturia sp. Ophioderma-

Echinus sp. - arici de mare

Antedon medi- face parte di

CRINOIDE, sau crini de mare.

41

Încrengătura VERTEBRATA

Generalităţi: sunt considerate animalele cele mai evoluate. Corpul lor prezintă simetrie

bilaterală, alungit în direcţia axei antero-posterioare, diferenţiat în: cap, gât, trunchi şi coadă. Ca organe de locomoţie, de regulă au două perechi de membre. Peştii au înotătoare perechi sau neperechi. Scheletul intern este alcătuit din coloană vertebrală (scheletul axial), scheletul capului şi a membrelor, şi de numeroase piese cartilaginoase.

Subîncrengătura AGNATE Generalităţi: specii fără fălci (a = fără; gnatos = falcă).

Clasa CYCLOSTOMATA Generalităţi: trăsătura specifică a acestei clase este lipsa maxilarelor şi a înotătoarelor perechi.

Gura are formă de pâlnie (cyclos = rotund; stoma = gură). Ordinul PTEROMYZONES Eudontomyzon danfordi - specie dulcicolă

Subîncrengătura GNATOSTOMATE Generalităţi: sunt vertebrate prevăzute cu fălci mobile.

Supraclasa PISCES (Peşti) Generalităţi: sunt gnatostomate primitive, vertebrate, primordial acvatice, cu respiraţie

branhială. Membrele sunt prezente sub formă de înotătoare perechi şi neperechi. Din punct de vedere osteologic, deosebim peşti cartilaginoşi şi osoşi.

Clasa CHONDRICHTYES (Peşti cartilaginoşi) Generalităţi: sunt peşti cu schelet cartilaginos. Fantele branhiale se deschid liber, nefiind

acoperite de opercul.

42

Ordinul SELACIFORMES (Rechini) Squalus acanthias (Câinele de mare) - specie pelagică, răpitoare. Ordinul RAJIFORMES Raja clavata (Vulpea de Mare) - specie adaptată mediului bentonic.

Clasa OSTEICHTYES (Peşti osoşi) Generalităţi: sunt peşti cu schelet osos. Fantele branhiale sunt acoperite de opercul. Majoritatea

speciilor sunt prevăzute cu vezică aeriană. Două treimi dintre specii sunt marine, iar o treime este dulcicolă.

Subclasa ACTINOPTERIGIENI Generalităţi: cuprinde majoritatea speciilor actuali. Înotătoarele perechi au bază lată. În

scheletul înotătoarelor perechi există un număr mic de elemente bazale, care nu proeminează în afara corpului şi se articulează direct de centura scapulară. Sunt specii marine şi dulcicole.

Supraordinul CONDROSTEENI Generalităţi: încă scheletul acestor specii de peşti este în ceea mai mare parte cartilaginos.

Coarda dorsală este persistentă şi în jurul acestora nu se formează corpul vertebrelor. Ordinul ACIPENSERIFORMES (Sturioni) - gura lor este aşezată sub rostru; - dorsala este îndreptată mult spre caudală; - pectoralele sunt aşezate după opercul; - pe corp există şiruri de plăci (din solzi ganoizi); - sunt specii migratoare, anadrome (marine şi dulcicole în funcţie dacaă se află în perioada de

reproducere)

Huso huso (Morun) Acipenser stellatus (păstrugă)

43

Supraordinul TELEOSTEENI Generalităţi: scheletul lor este complet osificat. Coloana vertebrală este formată din vertebre

osificate, al căror corp este foarte bine dezvoltat. Solzii sunt cicliozi sau ctenoizi şi nu conţin niciodată ganoină. Solzii pot lipsi la unele forme. Aproape toţi peştii din acest grup prezintă vezică aeriană. Cuprinde 90 % din peştii aczuali.

Ordinul CLUPEIFORMES Generalităţi: cele mai primitive, având craniul în mare parte cartilaginos. Forme dulcicole şi

marine. Familia CLUPEIDE - solzii cicloizi sunt destul de mari; - pe linia medie ventrală solzii se sudează şi formează o creastă dinţată; Clupea harengus (Heringul) Alosa kessleri pontica (Scrumbia de Dunăre) Familia SALMONIDAE - solzi cicloizi foarte mărunţi; - au două înotătoare dorsală (cea posterioară este adipoasă, fără raze aparente) Salmo trutta fario (păstrăvul) Salvelinus fontinalis (Fântânelul) - pârâuri montane, sau crescătorii - originar din America de Nord. Thymallus thymallus (Lipan) Hucho hucho (Lostriţă) - apele montane - specie endemică în bazinul Dunărean.

44

Familia ENGRAULIDAE - corpul lor este mai puţin comprimat, mai mult cilindric; - carena ventrală lipseşte. Engraulis encrasicholus ponticus (Hamsia)

Ordinul ESOCIFORMES Generalităţi: corp alungit, acoperit cu solzi mărunţi. Razele înotătoarelor sunt moi. Înotătoarea

dorsală este plasată în apropierea celei codale, situată în apropierea înotătoarei anale. Capul este alungit, prevăzut cu un bot lung şi lat.

Umbra krameri (Ţigănuşul) - specie ocrotită, se întâlneşte şi în zona Valea lui Mihai – Carei, în

habitate de tip mlăştinos, canale eutrofizate. Esoc lucius (Stiuca)

Ordinul CYPRINIFORMES Generalităţi: corpul lor este acoperit cu solzi, sau rar nud. Primele raze ale înotătoarelor s-au

transformat în spini. Au o singură înotătoare dorsală. Familia CYPRINIDAE - corpul acestor peşti este comprimat lateral, fusiform. De obicei au 1-2 perechi de mustăţi. Cyprinus carpio (Crap) - pe ambele părţi ale fălcii superioare câte o pereche de mustăţi mai

mici, iar în colţul gurii o pereche de mustăţi mai mari. Carassius auratu gibelios (Caras argintiu) - nu are mustăţi; - prezintă fenomenul de inverise sexuală.

45

Barbus barbus (Mreana) - are gură inferioară cu buze cărnoase, prevăzută cu mustăţi. Rhodeus sericeus amarus (Boarţa) - peşte mic, puternic comprimat lateral (romboidal), cu linie laterală

incompletă. Alburnus alburnus (Obleţ) - de talie mică, cu solzi strălucitori (din aceasta se extrage o substanţă

sidefie, esenţa de orient, care serveşte la fabricarea perlelor artificiale) Abramis brama (Plătica) - cu corpul puternic comprimat lateral şi cu spate foarte înalt; - solzii sunt prevăzuţi cu pete mici negre. Tinca tinca (Linul) - în colţul gurii are două mustăţi; - trăieşte în bălţile stătătoare, în fundul mâlos. Gobio gobio - peşte de cârd, bentonic; în

(Porcuşorul)

(Babuşca)

colţul gurii se găsesc două mustăţi. Rutilus rutilus- endemică în bazinul Dunărean

46

Scardinus erithropthalmus (Roşioara)

o pată roşie deasupra (erythro

spius aspius (Avat) este foarte largă ajungând pînă sub

margine

hondrostoma nassus (Scobar sau Poduţ) sală, iar buzele sunt

învelitefitonul de pe fundul apelor, pietriş.

amilia COBITIDAE corp alungit, comprimat lateral sau cilindric, cu copr acoperit de solzi

foarte mte înconjurată de buze cărnoase şi prevăzute cu 6-12 mustăţi.

isgurnus fossilis (Ţipar) e sau cu curent lent şi funduri

mâloasere 10 mustăţi.

prin pereţii intestinului posterior.

obitis taenia (Zvârluga)

- prezintă un iris portocaliu, având şi = roşu; ophtalm = ochi) A- este răpitor; gura a anterioară a ochiului. C- are gură inferioară (ca o fantă), transver

de un strat cornos; - se hrăneşte cu peri F- sunt de talie mică, cu ici sau uneori golaş;

- gura lor inferioară es M- specific apelor stătătoar. - a- poate să respire C- are 6 mustăţi.

47

Familia ICTAULIRADEA - sunt de talie mică, cu corpul nud; - gura lor este prevăzută cu 2-4 perechi de mustăţi; - după înotătoarea dorsală urmează una adipoasă. Ictalurus nebulosus (Somnul pitic) - singura specie din România, originară din America de Nord. Familia SILURIDAE - înotătoarele adipoase lipsesc; înotătoarea dorsală este foarte mică, iar înotătoarea anală este

foarte lungă, ajungând până la codală; Silurus glanis (Somnul) - are 3 perechi mustăţi; - cel mare peşte de la noi.

Ordinul BELONIFORMES Generalităţi: au corp alungit, cilindric şi acoperit cu solzi.

Înotătoarea codală la acelaşi nivel cu cea anală. Sunt mai ales specii marine.

Belone bellone euxinii (Zărgan) - pelagic, pe litoralul Mării Negre.

Ordinul GASTEROSTEIFORMES Generalităţi: sunt de talie mijlocie, având corpul fără solzi, adesea acoperit de scuturi osoase,

mai ales pe flancuri. Înaintea înotătoarei dorsale se găsesc de 2 – 17 ţepi izolaţi, mobili.

Gasterosteus aculeatus (Ghidrin)

48

Ordinul SYNGNATIFORMES

Generalităţi: au talie mică, corp alungit, foarte subţire şi necomprimat.

Gura lor lipsită de dinţi este aşezată la vârful botului. Corpul este acoperit de scuturi osoase. Fălcile sunt concrescute (syn = împreună; gnatos = falcă).

Syngnaths acus (Acul-de-Mare) Hippocampus guttulatus (Căluţul-de-mare)

Ordinul CYPRIDONTIFORMES Generalităţi: cuprinde peşti de talie mică, asemănători cu

ciprinidele la aspect, dar fălcile lor au dinţi. Corpul lor este acoperit de solzi mărunţi.

Gambusia affinis (Gambuzia)

Ordinul GADIFORMES Generalităţi: cuprinde peşti cu corp mai mult sau mai puţin alungit, acoperit cu solzi mici.

Înotătoarele nu au ţepi, şi sunt alcătuite numai din raze articulate. Înotătoarele ventrale au poziţie toracică (aşezate înaintea pectoralelor). Înotătoarea dorsală este despărţită în 2 sau trei părţi. Analele sunt în număr 2-3. Falca inferioară este prevăzută cu o mustăcioară.

Gadus morhua () - din ficatul acestei specii se extrage untura de peşte, bogată în

vitamina D, folosită în medicină. Lota lota (Mihalţ) - singurul reprezentant din apele dulci. - după ştiucă este cel mai dăunător peşte. - la noi trăieşte în toate apele curgătoare.

49

Ordinul PERCIFORMES

Generalităţi: înotătoarea ventrală este aşezată înainte sau sub înotătoarea pectorală. Au două

înotătoare dorsale: prima este formată din raze ţepoase, iar a doua este formată din raze moi, (articulate).

Perca fluviatlis (Bibanul)

Stizostedion lucioperca (Şalăul)

Zingel streber (fusar)

Cottus gobio (Zglăvoacă)

- în apele montane

Romanichtys valasanicola (Zglăvoacă) Scomber scombrus (Scrumbia albastră) -endemică în bazinul Vâlsanului (afluent al Argeşului)

Ordinul MUGILIFORMES Generalităţi: seamănă cu percidele, de care se deosebesc în: poziţia abdominală a înătotoarelor

ventrale. Au corp fusiform, solzi care le acoperă capul. Au două înotătoare dorsale, îndepărtate, prima având spini slab dezvoltaţi.

Mugil cephalus (Chefalul mare) - pe ţărmurile mărilor tropicale (se întâlneşte şi la noi).

50

Ordinul PLURONECTIFORMES

Generalităţi: cuprinde peşti cu corpul puternic comprimat lateral, adaptaţi în mare măsură la

viaţă bentonică. Ochi lor sunt situaţi pe una din laturi. Partea pe care stau culcaţi pe fund este lipsită de ochi, şi decolorată.

Pleuronectes flesus (cambula)

Solea nasula (Limba de mare)

51

Supraclasa TETRAPODA

Generalităţi: cuprinde vertebrate cu 4 picioare, adaptate pentru deplasarea pe uscat sau în mod

secundar la locomoţia aeriană. Tetrapodele cuprind clasele amfibieni, reptile, păsări şi mamifere.

Clasa AMPHIBIA (BATRACHIA) Generalităţi: cuprinde animale pichiloterme, cu tegumentul golaş, glandular şi lipsit de

formaţiuni cărnoase. Respiraţia larvelor se face prin branhii. Există metamorfoză.

Supraordinul ANURA Generalităţi: cuprinde forme fără coadă, numite popular broaşte. Membrele posterioare

prevăzute cu membrană interdigitală sunt mai lungi decât cele anterioare. Familia DISCOGLOSSIDAE - au limbă neprotractilă în formă de disc (glosos = limbă) Bombina bombina (Buhaiul de baltă cu burta roşie) - în zonele de şes Bombina variegata (Buhaiul de baltă cu

burta galbenă) - în zonele de deal şi montane Familia PELOBATIDAE - prezintă o lamă cornoasă pe latura externă a tarsului, care ajută la

săpatul solului. Pelobates fuscus (Broasca săpătoare) Pelobates syriacus (Broasca săpătoare mare) - este de talie mai mare decât precedenta

52

Familia BUFONIDAE - masculul este mult mai mică decât femela; - popular sunt numite broaşte râioase (emit substanţe

veninoase) Bufo viridis (Broasca râioasă verde) Bufo bufo (broasca râioasă brună) Familia HYLIDAE - cuprinde brotăceii adaptaţi la viaţa arboricolă; - extremitatea degetelor sunt lăţite sub formă de disc, cu

ajutorul cărora se fixează de ramuri şi frunze; - caracteristic este homocromismul intens. Hyla arborea (Brotăcelul) Familia RANIDAE - sunt lipsite de glande tegumentare, cu excepţia unor cute de pe latura corpului. - picioarele posterioare sunt bine dezvoltate, adaptate la sărit activ; - se clasifică în broaşte brune şi broaşte verzi. Rana arvalis (broasca de mlaştină) - prezintă o dungă vertebrală (care poate lipsi); - abdomenul este alb sau rar marmorat; - pe laturile corpului prezintă pete negre. - tuberculul metatarsal este bine dezvoltat faşă de celelalte două forme de broaşte brune de la noi. Rana dalmatina (Broasca roşie de pădure) - colorat uniform, fără pete pe burtă şi cu marmoraţie slabă pe flancuri. Rana temporaria (Broasca roşie de munte) - spatele şi burta este marmorată, botul este mult mai obtuz. Rana ridibunda (broasca mare de lac) - de la maro închis până la verde măsliniu, poate prezenta diferite coloraţii. - tuberculul metatarsal este foarte mic, triunghiular. Rana lessonae - mai mică, colorată în verde deschis - are tubercul metatarsal bine dezvoltat Rana esculenta - este un hibrid între cele două broaşte prezentate anterior; - tuberculul metatarsal este bine dezvoltat, dar mic mai ca la lessonae şi triunghiular. - coloritul este foarte divers (în termeni neştiinţifici, faţă de celelalte două forme de broaşte verzi,

culorile corpului sunt mai bine conturate)

53

Rana arvalis Rana dalmatina Rana temporaria Rana ridibunda

Rana lessonae si Rana esculenta

Cele doua broaste din coltul dreapta jos sunt Rana esculenta

54

Subclasa URODELOMORPHA

Ordinul URODELA Generalităţi: cuprinde forme cu coadă. Corpul lor alungit este asemănător cu corpul şopârlelor. Familia SALAMANDRIDAE - adulţii au numai plămâni; - ochii au pleoape; - larvele au numai branhii externe. Salamandra salamandra (Salamandra) Triturus vulgaris (Sălâzdra obişnuită) Triturus cristatus superspecie (Sălămâzdra cu creastă) - la noi se întâlnesc două specii: Triturus cristatus şi Triturus

dobrogicus. - Tr. cristatus este specific zonelor de deal şi montane - Tr. dobrogicus este specific

zonelor de şes (are corp mult mai zvelt faţă de precedenta).

Triturus alpestris (Sălămâzdra de munte) - în zonele montane (dar coboară în zone împădurite până la nivelul

zonelor de câmpie) Triturus montandoni (Sălămâzdra carpatică) - specie endemică în Carpaţi şi Sudeţi.

55

Clasa REPTILIA

Generalităţi: sunt tetrapode poikiloterme cu tegumentul golaş, a cărui epidermă este lipsită de

glande şi uscată, având stratul cornos bine dezvoltat, cutat (formând solzi). Ouăle deja prezintă coajă, încă pergamentoasă.

Supraordinul CHELONIA (TESTUDINATA) Generalităţi: au corp scurt şi lăţit în plan orizontal, închis permanent într-o carapace osoasă.

Fălcile sunt lipsite de dinţi şi acoperite de plăci osoase (ca ciocul păsărilor). Familia Emididae - broaşte ţestoase acvatice (dulcicole şi salmastre); - cele mai multe sunt carnivore. Emys orbicularis (broasca ţestoasă de lac) Trachemys scripta - specie invazivă, introdusă artificial (reprezintă un pericol

pentru populaţiile de emys care sunt autohtone în ţara noastră). Familia TESTUDINAE - sunt ţestoase de uscat; - se hrănesc cu vegetale. Testudo graeca (Broasca ţestoasă Dobrogeană) - în Dobrogea la noi. Testudo hermanni (Brosca ţestoasă de uscat din Oltenia) - în Oltenia la noi. - cele două ţestoase de uscat de la noi seamănă foarte mult între ele,

având câteva caracteristici la nivelul dispoziţiei solzilor de pe carapace.

56

Supraordinul PLAGIOTREMATA

Ordinul SQUMATA

Subordinul LACERTILIA (SAURIA)

Generalităţi: cuprinde reptilele numite popular şopârle. Forma corpului este foarte variabil. Cel

mai caracteristic este corpul fusiform (majoritatea şopârlelor de la noi). La noi există şi şopârle serpentiforme (de şarpe) cu picioare reduse la dimensiuni, sau chiar absente.

Familia SCINCIDAE - la multe forme din această grupă se observă trecerea la

forma de şarpe prin reducerea gradată a membrelor şi a numărului degetelor. La noi există o singură specie.

Ablepharus kitaibelii - în zona de şes, în pădurile regiunilor uscate; - trăieşte în frunzar. Familia LACERTIDAE - corp zvelt, cu picioare pentadactile. Lacerta agilis (Şopârla de

câmp) - cea mai comună în România. Lacerta viridis (Guşter)

femele maro cu pete ocelare.

are pot fi deosebite de specia Lacerta trilineata

- masculii sunt verzi, iar - trăieşte în zone uscate. - specific este guşa, prin c

57

Zootoca vivipara (Şopârla de munte)

şi în zonele de câmpie în anumite

odarcis muralis (Şopârla de ziduri)

odarcis taurica (Şopârla de iarbă) ea lui Mihai - Carei

amilia ANGUIDAE ntare, sau au dispărut complet.

nguis fragilis (Şarpele orb)

ede; il ca la restul şopârlelor (şerpii nu au

ochiul p

- se întâlneşte în zonele montane, dar regiuni, unde sunt prezente ca relicte glaciare; - preferă zonele umede, mai reci. P P- în Dobrogea, Oltenia şi în zona Val- preferă uscăciunea, dunele de nisip cu vegetaţie săracă. F- membrele sunt rudime A- lipsit de membre; - trăieşte în zone um- ochiul pineal este vizibineal vizibil)

58

Subordinul OPHIDIA (SERPENTES)

Generalităţi: cuprinde reptilele numite popular şerpi. Sunt lipsite de picioare (la unele forme, ca

la piton, membrele se păstrează sub formă de rudimente). Familia COLUBRIDAE - membrele au dispărut complet, chiar şi oasele centurii pelviene; - trunchiul este zvelt, coada lor este lungă şi ascuţită Natrix natrix (Şarpele de casă) - prezintă multe faze de colorit, dar petele de pe cap sunt

caracteristice (la exemplare bătrâne poate să nu mai fie aşa de evidentă); - există forme cu două dungi, sau melanice (negre) Natrix tesselata (Şarpele de apă) Dolichophis caspius (Şarpele rău) - în regiunile sudice ale ţării; - este o specie agresivă, ajungând la talii mari. Zamenis longissimus (Şarpele lui Esculap) Coronella austriaca (Şarpele de alun) - coloritul poate fi confundat cu cea a viperelor

59

Familia VIPERIDAE - sunt specii veninoase; cu cap piramidal, lăţit în partea posterioară, separată printr-un gât mai

subţire de trunchiul gros; - coada este scurtă şi groasă. Vipera berus (Vipera comună, Năpârcă) - specific în zonele montane, dar apare şi la şes ca relict glaciar

(înspre nord de Carei în păduri şi în Moldova) - în zonele umede cu stâncărie, tufiş, păduri, mlaştini

forestiere; - coloritul este foarte variabil (desenul romboidal este

persistent), uneori se întâlnesc şi exemplare melanice: Vipera ammodytes (Vipera cu corn) - în zonele calde din sudul ţării. - prezintă un corn.

60

Clasa AVES Generalităţi: păsările sunt tetrapode homeoterme adaptate la zbor. Corpul lor este acoperit de

pene. Fălcile acoperite cu un cioc cornos. Membrele anterioare sunt transformate în aripi. Sunt animale bipede. Prezintă adaptări specifice pentru zbor (pentru reducerea greutăţii specifice a corpului): o parte din bronhii se prelungesc în afara plămânilor, formând saci aerieni; oasele lor sunt pneumatice (umplute cu aer).

Subclasa ORNITHURE (NEORNITHES) Generalităţi: cuprinde majoritatea păsărilor actuali.

Ordinul GALIFORMES Generalităţi: grup primitiv, omogen, de păsări fitofage, tericole sau arboricole de talii diferite.

Cele mai multe sunt robuste, greoaie şi slabe zburătoare, având aripi scurte, rotunjite şi bombate. Capul lor este relativ mică, cu gât scurt sau de lungime potrivită.

Tetrao urogallus (Cocoşul de

munte) - în zone monaten la noi. Phasianus colchicus (Fazan) - a fost introdus cu scop cinegetic şi

economic. - după introducere în multe zone a

produs pagube mari. Coturnix coturnix (Prepeliţa) - specie călătoare cu interes cinegetic şi economic. Gallus gallus (Găina banchivă) - unul dintre strămoşii găinilor domestice (Gallus gallus domesticus) - răspândită în pădurile din Asia de sud est.

61

Ordinul FALCONIFORMES

Generalităţi: acest grup foarte diferenţiat cuprinde vulturii, acvilele, ulii, şoimii, găile şi alte

specii răpitoare de zi. Înfăţişarea caracteristică: ciocul puternic, cu mandibula superioară arcuită, cu vârful ascuţit şi încovoiat peste mandibula inferioară; ghearele de la degetele picioarelor sunt ascuţite şi mult încovoiate.

Falco subbuteo (Şoimul rândunelelor) - specie călătoare, care cuibăreşte în cea mai

mare parte a Europei.

Buteo buteo (Şorecarul comun) Falco tinnunculus (Vânturel)

Ordinul CICONIFORMES Generalităţi: cele mai cunoscute sunt berzele, stârcii, lopătarii şi ţigănuşul. Sunt păsări

semiacvatice, acre trăiesc prin apropierea apelor, în locuri mlăştinoase, pe câmpii umede şi mai puţin în păduri. Cele mai multe sunt păsări mari, cu picioare înalte, cu 4 degete bine dezvoltate (libere sau legate numai la baza lor de membrane). Au gât şi cioc lung.

A ) Ciconia ciconia (Barza albă) Ciconia nigra (Barza neagră)

rdea cinerea (Stârcul cenuşiu

62

Ordinul ANSERIFORMES

Generalităţi: cuprinde păsări acvatice şi semiacvatice, precum sunt lebedele, gâştele, raţele,

ferestraşii. Sunt animale robuste, greoaie, şi au degetele anterioare de la picînotătoare (interdigitale). Mandibulele pe margini sunt prevăzute de membrane cornoase.

ioare unite prin membrane

Aythya nyroca (Raţa roşie) - pasăre călătoare, care cuibăreşte la noi în ţară.

Ordinul LARIFORMES Generalităţi: cuprinde păsări acvatice palmipede, răspândite pe întreg globul pământesc,

reprezentate de pescăruşi, pescari, pescăriţe, chirighiţe, lupi de mare. Cu toate că sunt legate de mediul acvatic, partea cea mai mare a zilelor îşi petrec cu zbor continuu, reyistent.

Larus argentatus (Pescăruşul argintiu)

Larus ridibundus (Pescăruşul)

Ordinul COLUMBIFORMES Generalităţi: cuprinde hulubii de stepă şi porumbeii, două tipuri destul de deosebite de păsări

terestre şi arboricole, de talie mijlocie şi mici. Caractere comune reprezintă: penele dese, tari şi lipite de corp, pufoase la bază; aripile sunt largi, ascuţite; zborul lor este iute, cu bătăi dese de aripi.

Streptopleia decaocto (Guguştiuc)

Columba palumbus (Porumbelul gulerat)

63

Ordinul CUCULIFORMES Generalităţi: cuprinde păsări arboricole căţărătoare, de talie

mijlocie sau mică, cu degete prevăzute cu gheare ascuţite şi încovoiate, degetele externe fiind îndreptate înapoi. Penele lor sunt dure şi rare, lipite de corp. Coada lor este lungă.

Cuculus canorus (Cucul)

Ordinul STRIGIFORMES Generalităţi: grup omogen de păsări, cuprinde buhele, cucuvele, huhurezii, strigile şi alte păsări

răpitoare de noapte. Înfăţişarea lor este cea a păsărilor răpitoare, prezentând câteva adaptări la viaţa nocturnă, arboricolă. Cap relativ mare, cu regiune occipitală foarte lată, orbite mari, ochi îndreptaţi înainte. Cioc puternic, mandibula superioară boltită, ascuţită, încovoiată de la bază, acoperind mandibula inferioară. La urechi prezintă un piliu tegumentar mobil, acoperit cu pene, care poate fi îndreptat în direcţia sunetelor. Trunchi robust, aripile largi şi lungi şi coada de regulă scurtă. Picioarele cu degete scurte, cu gheare lungi, ascuţite şi puternic încovoiate. Degetul extern poate fi îndreptat înapoi.

Strix uralensis (Huhurezul mare) Tyto alba guttata (Striga) Asio flammeus (Ciuf de câmp)

64

Ordinul CORACIADIFORMES Generalităţi: grup eterogen, cu păsări arboricole şi căţărătoare. Îşi

fac cuibul în scorburi de arbori, crăpături de stânci şi de ziduri, galerii subterane. Trăsături comune: cap mare, cioc puternic, picioare scurte, pene tari, nu prea dese, şi viu colorate.

Merops apiaster (Prigoarea sau Albinărelul)

Upupa epops (Pupăza)

Ordinul PICIFORMES

Generalităţi: grup de păsări arboricole căţărătoare de talie şi înfăţişare foarte variată. Aceste păsări seamănă între ele prin anumite aspecte. Structura piciorului, care are cele două degete externe permanent îndreptate înapoi. Ciocul lor este conic şi puternic. Aripile lor sunt scurte.

Dendrocopus major (Ciocănitoarea mare)

Dryocopus martius (Ciocănitoarea neagră)

65

Ordinul PASERIFORMES

Generalităţi: cuprinde peste jumătate din totalul speciilor de păsări actuale. Cele mai multe sunt

păsări arboricole, căţărătoare şi bune zburătoare. Marea lor majoritate sunt insectivore şi folositoare. Prezintă patru ordine, din care vom trata reprezentanţi din ordinul OSCINE sau păsări cântătoare.

Fringilla coelebs (Cinteză) Parus major (Piţigoi) Hirundo rustica (Rândunica)

Delichon urbica (Lăstun) Troglodites troglodites (Ochiul boului) Sturnus vulgaris (Graur)

Passer domesticus Corvus corax (Cioara) Corvus corone (Corbul) (Vrabia de casă)

Garrulus glandarius (Gaiţa)

66

Clasa MAMMALIA (Mamifere)

Generalităţi: mamiferele sunt vertebrate homeoterme, cu corpul acoperit cu păr, nasc pui vii, pe

care le hrănesc cu lapte secretat de glandele mamare. Tegumentul acestor animale cuprinde diferite formaţiuni cornoase: păr, gheare, copite, coarne, rareori solzi, şi formaţiuni glandulare (glandele sebacee, sudoripare şi mamare). Urechea externă este prevăzută cu pavilion. Dinţii înfipţi în alveole se găsesc exclusiv pe cele două fălci, fiind de obicei de trei categorii: incisivi, canini şi măsele. Fecundaţia este totdeauna internă. Embrionul se prinde de pereţii uterului printr-o placentă care îndeplineşte hrănirea embrionului din sângele mamei, în tot timpul dezvoltării sale.

Înfăţişarea exterioară variază în limite foarte largi de la un grup la altul.

Supraordinul CARNIVORA Generalităţi: cuprinde mamifere care au alimentaţie preponderent carnivoră. Caninii sunt bine

dezvoltaţi, ascuţiţi. Primul degete de la picioare nu este niciodată opozabil celorlalte. Clavicula este de regulă atrofiată sau complet absentă. Mandibula are o mişcare verticală cu posibilitatea de a se închide foarte mult.

Cuprinde trei ordine actuale. FISSIPEDA (terestre), PINNIPEDA (acvatice – lei de mare, morse, foci) şi CETACEA (adaptate complet la viaţa acvatică).

Ordinul FISSIPEDA Generalităţi: au regim alimentar carnivor, rar omnivor sau frugivor. Dinţii lor au vârfuri

ascuţite, remarcabili fiind dezvoltarea caninilor şi prezenţa carnasierelor. Sunt digitigrade sau plantigrade, având membrele terminate cu 4-5 degete. Tegumentul este acoperit de păr des, bine dezvoltat. Pe buza superioară mai ales se găsesc tufe de vibrize mai mult sau mai puţin dezvoltate (mustăţi). Au musculatură foarte puternică. Organul olfactiv este foarte bine dezvoltat.

Familia CANIDAE

Canis lupus (Lupul)

Vulpes vulpes (Vulpea)

Familia URSIDAE Ursus arctos (Ursul brun)

68

Familia MUSTELIDAE

Mustela putorius (Dihor)

Mustela nivalis (Nevăstuica)

Familia FELIDAE

Lynx lynx (Râs)

Felis silvestris (Pisica sălbatică)

Supraordinul UNGULATA Generalităţi: cuprinde specii numite ungulate (ungula = copită) sau copitate, la care falangele

terminale sunt îmbrăcate în copite. Marea lor majoritate este erbivor, existând câteva omnivore sau chiar insectivore. Dentiţia lor este adaptată la hrănirea lor. Numărul incisivilor este foarte variabil, putând ajunge până la dispariţia completă pe falca superioară (la rumegătoare) sau să dispare pe ambele fălci. Măselele au suprafaţa de triturare foarte variabilă. Stomacul este voluminos, având 3-4 compartimente. Intestinul este mult alungit. Corpul acoperit de păr prezintă variaţii de la grupul taxonomic în cauză (poate să fie des, rar, fire lungi sau scurte, moi sau tari).

Subordinul RUMINATIA (SELENODONTA) (Rumegătoare)

Generalităţi: sunt ungulate erbivore care se caracterizează prin funcţia rumegării, căreia îi

corespunde un stomac compartimentat şi o dentiţie de tip selenodont. Familia CERVIDAE - rumegătoare zvelte, mari sau mijlocii, având coarne ramificate.

Capreolus capreolus (Căprioara)

Cervus elaphus (Cerbul)

69

Dama dama (Cerbul lopătar)

Alces alces (Elan)

Familia BOVIDAE - au coarne necăzătoare, prezente de obicei la ambele sexe (cioarnele sunt formate dintr-o excrescenţă a

oaselor frontale); - dipă forma şi orinetarea coarnelor distingem două tipuri: tipul taurin (coarne îndreptate lateral) şi tipul

bovin (cu coarnele îndrepatte în sus şi înclinate spre spate).

Bos primigenius (Bour) Bos taurus (Boul) Bison bonasus (Zimbrul)

Ovis musimon (Muflonul European) Capra hircus (Capra domestică) Rupicapra rupicapra (Capra neagră)

70

Supraordinul RODENTIA (Rozătoare)

Generalităţi: cuprinde mamifere mici şi mijlocii, plantigrade sau semiplantigrade, a căror

dentiţie este specializată pentru rodare. Buzele sunt cărnoase şi foarte mobile, prevăzute cu peri tactili, cea superioară despicată la mijloc şi lăsând să se vadă în faţă incisivii. Marea majoritatea au 2 incisivi pe falca superioară (puţine au 4). Caninii lipsesc, lăsând un spaţiu între incisiv şi măsele. De regulă nasc pui mulţi.

Ordinul LAGOMORPHA (DUPLICIDENTATA) Generalităţi: sunt rozătoare de talie mare, care au două perechi de

incisivi pe falca superioară (duplicidentate). Mişcările mandibulei sunt transversale. Clavicula este prezentă.

Falimia LEPORIDAE Lepus europaeus (Iepurele)

Ordinul RODENTIA (Rozătoare) Generalităţi: cuprinde rozătoare de talie variată, dar mai ales mici, având multă asemănare cu

unele insectivore. Au numai o singură perechi de incisivi pe falca superioară. Picioarele sunt scurte. Familia SCIURIDAE Familia GLIRIDAE Sciurus vulgaris (Veveriţa) Glis glis (Pârş) Familia CRICETIDAE Familia CAVIIDAE Cricetus cricetus (Hârciog) Cavia sp. (Porcuşori de Guinea sau Cobai)

71

Familia MURIDAE

Rattus norvegicus (Şobolanul cenuşiu)

Mus musculus (Şoarecele de casă)

Ordinul CHIROPTERA Generalităţi: cuprinde mamifere crepusculare sau nocturne, adaptate perfect la zbor de durată.

Sunt animale insectivore cu câteva excepţii hematofage sau frugivore. Aripa liliecilor este formată de membrul anterior. Aceasta are primul deget liber, terminat cu gheară, cu ajutorul căreia se paote agăţa.

Plecotus auritus (Liliacul urechiat)

Nyctalus noctula (Liliacul de seară)

Ordinul INSECTIVORA Generalităţi: corpul acestor animale este acoperit cu păr de formă diferită, moale şi des sau mai

rar şi aspru. Capul este prelungit într-un bot în formă de trompă, foarte mobil şi prevăzut cu corpuscule tactile numeroase. La multe forme, coada dar şi picioarele sunt acoperite de solzi cornoşi, printre acre se găsesc peri.

Familia ERINACEIDAE Familia SORICIDAE Familia TALPIDEA

Erinaceus europeus (Arici) Sorex sp. (Chiţchani) Talpa europea (Cârtiţă)

72