Una dintre cele mai interesante teorii despre felul n care ne crem realitatea mi pare a fi teoria pendulilor a unui rus, pe care l cunosc doar ca autor de cri, Vadim Zeland

Una dintre cele mai interesante teorii despre felul n care ne crem realitatea mi pare a fi teoria pendulilor a unui rus, pe care l cunosc doar ca autor de cri, Vadim Zeland. Spaiul Variantelor(Ed Dharana), una dintre cele trei cri n care Zeland, explic teoria, vorbete despre structuri energetice informaionale subtile, create de gndirea omeneasc. Mai multe mini care gndesc la fel(n aceeai direcie) creeaz penduli extrem de puternici i, adesea, distructivi, care se hrnesc cu energia negativ a oamenilor sau, s-i spunem ntr-un limbaj mai apropiat de ceea ce accept toat lumea ca fiind real, cu gndurile negative, cu nemulumirea, vinovia, frica, nelinitea i obiceiul nostru de a reaciona negativ la situaii de via provocatoare. Reacia de rspuns la un eveniment negativ induce transferul pe liniile negative ale vieii. (...) Nu lsai s ptrund n stratul lumii dumneavoastr nici o informaie negativ. A nu lsa nu nseamn a evita, ci a ignora intenionat, a nu te interesa, spune Vadim Zeland.Cu alte cuvinte, obiceiul nostru de a reaciona negativ la o situaie de via neplcut, provocatoare nu doar c hrnete un pendul, dar atrage dup sine alte situaii de via negative, ne mut din zonele de ntmplri plcute, fericite, mulumitoare sau mcar obinuite pe linii de via n care suntem continuu provocai s ripostm, s ne enervm, s ne suprm, s ne simim deranjai, s nvinovim, s ne fie fric de ceva i s avem mereu numai probleme. Reacia la evenimentele de via este prezentat de ctre Zeland la fiind cheia coborrii noastre n Iadul ntmplrilor nefericite sau, dimpotriv, cheia urcrii pe fluxul fascinant, fantastic al valurilor unei viei pline de graie, care ne aduce n cale ceea ce avem nevoie, dar i ceea ce ne dorim. Micile noastre suprri merit s fie scoase din uz, micile nemulumiri i importana exagerat pe care le-o dm unor ntmplri mrunte trebuie anihilate pentru ca lumea noastr s fie i lumea n care ne place s trim. Dac dup ru urmeaz i mai ru, cum spunea i celebrul Murphy, se ntmpl doar pentru c noi reacionm ru. Noi ne pierdem n nemulumiri, frustrri, noi nvinovim, nou ne este fric, noi nu mai contenim s vorbim cu ntreaga populaie despre fiecare mrunt provocare de via, despre ceea ce ne nemulumete sau ne displace i, prin aceste gnduri, mintea ne este atras n capcan, iar evenimentele vieii i urmeaz.Pentru ca nou s ni se ntmple i lucruri bune sau mai mult bune dect nebune, mai mult frumoase dect cele ce ne fac s ne ncepem ziua cu expresia nu am bani n locul rugciunii de diminea, cum spune cu umor Zeland, avem nevoie s devenim contieni n fiecare moment n care suntem provocai s ne dm de-a dura pe derdeluul Iadului. Rspunsul nostru la ntmplri suprtoare le perpetueaz, aa c, s reacionm diferit, s ignorm intenionat provocrile ar fi, iat, soluia pentru o existen care curge mai plcut. Principiul iniiatic trece i asta poate fi de ajutor n clipa n care alegem reacia la un eveniment de via neplcut. Toate trec, dar dac mintea noastr nu le las, se focalizeaz asupra problemelor, le ntoarce pe toate feele i le hrnete cu gnduri toxice, problemele sunt reinute n cmpul ateniei, sunt energizate i perpetuate. Nu te supra frate e o expresie pe care am putea de asemenea s o reinem ca filozofie de via n cazul n care absena suprrii ne ajut s ne bucurm de via mai mult dect s ne luptm cu cele pe care ni le aduce ea.

Una dintre cele mai, oamenii care gandesc ca lumea-i deprimanta, urata, lipsita de speranta, ca lumea-i un loc al Iadului, unde nu esti ajutat, nu ai sansa la fericire si nu vezi un motiv pentru a trai, hranesc, fara a fi constienti, o structura energetic informationala, un pendul, cu ajutorul gandurilor lor, un pendul al depresiei. Dar, spune Vadim Zeland, in cartea sa 'Spatiul Variantelor' toate activitatile umane au pendulii lor. Structuri energetice informationale stau la baza tuturor activitatilor umane; ceea ce gandim, cum gandim, reactiile noastre la evenimente, situatii si probleme de viata sunt cheia relatiei omului cu pendulul. Pendulul este o structura informationala care se hraneste cu energia noastra mentala; ceea ce gandim ne pune pe frecventa de emisie a pendulului, care ne poate da mult, ne poate duce in sus si ajuta sau ne poate duce la disperare si distrugere., cum suntem si lipsiti de libertate. Ca avem liber arbitru, dar exista forte care ni-l pot limita; pendulii. Ce sunt pendulii? Sunt structuri energetic informationale, create in mod colectiv de oamenii care gandesc in aceeasi directie. De exemplunimic despre acest autor, a aparut peste noapte si, intr-un fel simplu, dar in acelasi timp - socant, ne spune ca suntem liberi sa ne alegem viatauimitoare teorii despre felul in care ne cream realitatea este as zice eu 'teoria pendulilor', care-i apartine rusului Vadim Zeland. Nu stiumai

Cum ne poate capta mintea un pendul distructiv, asa incat sa ajungem storsi, deprimati, sa intram intr-o spirala descendenta, negativa a experientei noastre de viata si chiar sa ne trezim din frunte la coada, de la fericire si frumusete la suferinta extrema si disperare, de la bogatie la faliment si de la succes la esec total? Ei, bine, pendulii ne capteaza energia captandu-ne atentia. Cum ne capteaza pendulii atentia? Prin toate provocarile vietii. Prin ceea ce ne deranjeaza.Tot ce ne provoaca sa gandim negativ, sa reactionam cu manie, cu furie, cu ura, tot ce ne streseaza in vietile noastre, indiferent prin cine si prin ce situatie, ar putea fi doar felul in care un pendul se balanseaza pentru a ne prinde frecventa de emisie mentala. Tot ce ne deranjeaza este o provocare a unui pendul, spune Zeland.

Ce-i de facut?. Esenta problemei ar fi, insa, reactia noastra la evenimentele ce ne parvin din experienta vietii. Noi putem alege sa avem reactii absolut neasteptate la provocari, iar daca se poate ca ele sa fie invers celor asteptate ne-am face un serviciu enorm. Cum spune Biblia, raului sa-i raspundem cu bine. Unei situatii care ne infurie sa-i raspundem cu acceptare si calm. Sa ne amintim ca viata ne provoaca, dar ceea ce conteaza este raspunsul nostru emotional. Pe masura ce putem gandi, simti si reactiona surprinzator (cu zambet cand unii se asteapta sa plangem, cu acceptare cand se asteapta sa ne opunem, cu iubire cand se asteapta sa uram) la provocari, la obstacole si la probleme, ne conservam energia si asa ne putem urma impulsurile sufletului si ne putem folosi mai eficient ratiunea, ceea ce ne ajuta sa simtim ca avem libertate de alegere in aceasta viata.

Sa te bucuri ca ai un esec, ca ai primit o veste proasta sau ca ar fi ceva bun in faptul ca un om iubit tocmai te-a parasit pentru altcineva pare, intr-adevar, 'un obicei idiot', cum il numeste Vadim Zeland, care considera canoinu ne cream realitatea, dar o alegem dintr-un 'spatiu al variantelor', in care orice varianta este posibila. Atitudinea noastra in fata oricarei situatii, provocari, probleme reprezinta modul precis si exact in care 'alegem' din infinitul spatiu al variantelor.

E suficient sa te impiedici dimineata de piciorul patului si sa te superi, ca de-a lungul intregiizilesi poate crezi ca lovitura prevesteste un noroc, creierul emite pe o frecventa a bucuriei, a multumirii si a starii de bine, asa incat omul intra pe o frecventa diferita, intr-un spatiu al posibilitatilor pozitive, intr-un spatiu al variantelor de viata in care piedicile au disparut.piedicile se vor inmulti ca ciupercile, iar motivele de enervare si proasta dispozitie isi vor trage piciorul pana ce te vor duce la disperare. Dar, daca te lovesti dimineata de piciorul patului si te gandesti ca nu s-a intamplat nimic special, ba chiar te inveselestiputin

Cu alte cuvinte, dupa un rau poate urma un bine sau in fata raului fiind sa nu te lasi coplesit de suparare, de nemultumire, de frica sau de nefericire, caci prima atitudine in fata unui eveniment este chiar felul in care alegem intamplarile ce vor veni catrenoi, aparent aduse de vantul hazardului. Obieciul 'idiot' de a te bucura de un esec este, asadar, nimic altceva decat o alegere inteligenta, pe care Zeland o numeste 'coordonarea intentiei'. Ea ii aduce omului posibilitatea de a renunta la controlul situatiilor neplacute, la pretentia ca el le poate controla altfel decat printr-o modificare de atitudine, care inseamna 'renuntare la control'.

Felul in care ne raportam la un necaz, atitudinea pe care o avem in fata esecului sau a problemei este cheia schimbarii si cheia curgerii noastre 'in spatiul variantelor de experienta'; daca ne este bine sau rau, noi alegem, dar abandonad perceptia si pretentia ca putem controla intamplarile. 'Incercati sa gasiti si ceva bun intr-un eveniment care v-a suparat. Chiar daca nu gasiti nimic, bucurati-va, totusi. Faceti-va obiceiul idiot de a va bucura si de un esec. Este mult mai amuzant decat sa va enervati si sa va necajiti din orice. Veti vedea ca in majoritatea cazurilor s-ar putea ca o neplacere sa fie spre bine. Chiar daca nu va fi asa, fiti totusi convinsi ca prin atitudinea pozitiva o veti apuca pe drumul cel bun si veti evita astfel alte neplaceri', spune Vadim Zeland.

Probabil ca fiecare dintre noi putem gasi o multime de exemple in vietile noastre, o multime de situatii ce ne pareau un dezastru atunci cand se intamplau, dar care ne-au dus ulterior catre succes si... schimbari benefice. 'Sa nu te superi pentru nimic si din nici o pricina' poate fi o atitudine de care sa ne amintim cat mai des, desi n-o putem aplica intotdeauna. Dar amintindu-ne de ea, putem macar atentua forta negativa a unor momente de viata si, mai ales, putem evita atragerea altor momente distructive. Daca intelegem principiul coordonarii intentiei ca pe unul prin care ne facem alegerile de viata, de viitor, atunci intelegem ca ar putea fi cu mult mai inteligent sa ne bucuram in fata esecului, decat sa ne simtim rau si sa ne indreptam apoi spre o prapastie mai mare. Daca nu ne putem bucura de esec, macar putem sa gandim in termeni putin mai relexati, sa percepem un sens al esecului, o lectie de viata, ceva macar un strop mai pozitiv decat plansul de mila, ura, frica, nemultumirea si suferinta. Prin aceste trairi se poate ca noi sa alegem viitorul, sa-i spunem vietii ca mai vrem... asa ceva, chiar daca traim suferinta tocmai pentru ca ne deranjeaza teribil.

O reactie idioata, dar pozitiva se poate sa fie o alegere inteligenta si inca una prin care ii permitem existentei sa se desfasoare asa cum este ea, dar in acelasi timp o coordonam catre ceea ce avem nevoie si ne dorim cu adevarat. Asta-i o fateta a acceptarii, a ingaduintei fata de existenta, care-i daruieste celui ce o practica... o urcare teribila catre o lume magica si frumoasa, ce coexista cu aceeasi lume plina de oroare si de esec pe care o cunoastem cu totii. In 'spatiul variantelor' exista toate lumile posibile, iar in reactia noastra la existenta lor ar putea sta cheia de acces catre lumea pe care o dorim in manifestare pentru noi insine.