CONFERINȚA NAȚIONALĂ DE CERCETARE ÎN EDUCAȚIE

Prima ediție

10 – 11 octombrie 2014, Universitatea de Vest din Timișoara

CALITATE ÎN EDUCAȚIEWorkshop 1

CERCETĂRI PRIVIND PRACTICI, DEZVOLTĂRI

ŞI INOVĂRI CURRICULARE

Moderatori: Prof. univ. dr. Dan POTOLEA (UB); Prof. univ. dr. Muşata BOCOŞ (UBB)

Vineri, 10 octombrie 2014, orele 16,00-17,30

Finalitatea epistemologică a worshopului:

– Evidenţierea complexităţii, extinderii şi implicaţiilor problematicii domeniului curricular

– Inventarierea mizelor pedagogice corelative cu ipostazierea şi calitatea curriculumului, cu

managementul curricular, cu dezvoltarea şi inovarea curriculară

– Inventarierea unor provocări actuale pentru cercetarea curriculară teoretico-fundamentală

şi practic-aplicativă

Cuvinte şi sintagme cheie:

- curriculum, cercetare curriculară, valori curriculare, limbaj curricular, decizii curriculare,

disciplină de învăţământ, program de studii, paradigme curriculare, viziune curriculară, organizare

curriculară, variabile curriculare, ipostaze curriculare, proces curricular, design curricular, proiectare

curriculară, abordare curriculară, modele curriculare, strategie curriculară, practici curriculare,

1

metacurriculum, dezvoltare curriculară, schimbare curriculară, inovare curriculară, filosofie

curriculară, politică de curriculum/ politici curriculare, reformă curriculară, reformă şcolară.

Premise epistemologice pentru dezbatere:

Dezbaterile din cadrul atelierului ar putea fi organizate în jurul a trei premise din care derivă varii probleme:

Premisa nr. 1. Teoria şi metodologia curriculumului este o disciplină pedagogică

fundamentală, cu statut epistemologic şi funcţii distincte

Ce schimbări semnificative s-au produs în ultimul deceniu la nivelul problematicii

domeniului, sistemului metodologic (în special a paradigmelor de cercetare) şi în aria sistemului

conceptual (revizuiri, inovaţii ale limbajului etc.)?

Care achiziţii sunt consacrate, ce tipuri de vulnerabilităţi pot fi decelate şi care sunt

perspectivele de evoluţie ale TMC-ului?

În ce relaţie se află în prezent teoria, cercetarea şi practica actuală şi viitoare în domeniul

curriculumului?

Dezvoltarea şi rafinarea teoretică şi metodologică a TMC-ului este importantă atât pentru

creşterea prestigiului său academic, dar şi pentru rolul pe care îl are în orientarea şi susținerea

cercetărilor de profil şi, de asemenea, în reglarea politicilor şi practicilor curriculare.

Premisa nr. 2. Reforma curriculumului este nucleul, centrul de greutate al reformei

şcolare

În consecinţă, reconstrucţia curriculumului reprezintă o prioritate absolută a cercetării şi

intervenţiilor educaţionale practice. Celelalte componente ale sistemului şi procesului de învăţământ

sunt condiţionate de calitatea transformărilor curriculare.

Cel puţin trei surse conduc la reuşita reformei curriculumului:

1. cercetarea sistematică şi testarea prealabilă cel puţin a unor componente esenţiale,

2. consultarea diferitelor categorii sociale interesate de destinul şcolii,

3. constituirea unui sistem funcţional de susţinere a reformei (resurse umane, materiale,

financiare).

În ce măsură schimbările curriculare preconizate la noi s-au raportat la cele trei surse?

Care este stadiul actual al reformei curriculumului de la noi?

2

Care este nivelul de funcţionalitate şi coerenţă al documentelor de politică educaţională şi

gradul de convergenţă al curiculumului şcolar cu standardele şi practicile bune din spaţiul european

şi transeuropean?

Care şi cât dintre inovaţiile valide, recunoscute – centrarea pe competenţe, curriculum

integrat, thinking curriculum, organizarea modulară a curriculumului etc. - sunt valorificate în

sistemul nostru de învăţământ?

Ce tipuri de bariere există în promovarea inovaţiilor şi cum pot fi ele depăşite?

Premisa nr. 3. Calitatea intrinsecă a curriculumului este condiţia necesară, dar nu şi

suficientă pentru progresul reformei curriculumului. Sunt necesare schimbări complementare

într-un orizont sistemic.

Care sunt schimbările curriculare care pretind revizuiri şi dezvoltări la nivelul instruirii,

evaluării, managementului educaţional, formării cadrelor didactice?

Ce tipuri de relaţii s-au dovedit a fi productive şi justifică consolidarea şi generalizarea lor?

Există şi discrepanţe, incoerenţe, abordări fragmentate şi izolate sau insuficient corelate?

Ce tipuri de cercetări ar putea fortifica realizările temeinice şi compensa fragilităţile de

concepţie şi de practică efectivă?

În ce măsură, cercetarea intra şi interdisciplinară ar putea asigura condiţiile trecerii la un

nou stadiu al reformei curriculumului – o reformă avansată?

Teme de reflecţie:

▲ În spiritul observațiilor de mai sus, sugerăm următoaele teme de reflecție:

Statutul epistemologic al TMC-ului şi priorităţile cercetării în acest domeniu. Curriculum şi

valorile; perspectiva globalizării, dimensiuni europene şi naţionale ale educaţiei. Natura şi rolul

Cadrului de referinţă în proiectarea, implementarea şi evaluarea curriculumului. Fundamentele

interdisciplinare ale curriculumului – reconsiderări actuale. Reforma curriculumului şi inovaţiile

curriculare – retorică şi practici de succes. Modele ale proiectării curiculare şi rolul lor în

dezvoltarea produselor curriculare – plan, program, manual şcolar, auxiliare curriculare.

Managementul şi evaluarea curriculumului – stadiul actual al cunoaşterii şi implicaţii practice etc.;

Digitalizarea curriculumului.

3

▲ Fiecare temă ar urma să fie explorată din trei perspective: stadiul actual, probleme critice

şi dezvoltări necesare.

În funcţie de prioritizarea temelor, rezultată din dezbateri, vor fi definite liniile de forţă ale

cercetării viitoare în aria curriculumului.

Referenţiale metodologice:Se vor susţine: reflecţia personală şi colectivă a grupului de participanţi, interactivitatea,

dezbaterea de grup, diseminarea ideilor şi a practicilor curriculare, analizele experienţelor

profesionale, analizele de caz, abordările critic-constructive, exemplificările, problematizările,

identificarea de arii şi perspective de cercetare curriculară, oferirea de propuneri de alternative

curriculare, identificarea de soluţii şi de modele de bună practică.

Elemente concluzive:

– Dezvoltările din domeniul curricular determină multiplicarea şi diversificarea ariilor şi

perspectivelor de cercetare curriculară, precum şi apariţia de noi discipline pedagogice.

– Cercetarea fundamentală şi aplicativă în domeniile diverse ale ştiinţelor educaţiei conduce

la concluzii ce trebuie integrate în politicile curriculare.

– Cercetarea curriculară asigură vitalitatea domeniului curricular şi soliditatea sa

epistemologică, permite anticiparea, proiectarea, experimentarea şi validarea schimbărilor

curriculare, inovarea curriculară şi progresul general în educaţie.

– Cercetarea curriculară ar trebui să stea la baza deciziilor curriculare la micro-, mezo- şi

macronivel pedagogic, a schimbărilor curriculare, a inovaţiilor curriculare, a reformei

curriculare şi la baza elaborării politicilor curriculare.

– Este necesară asigurarea interdependenţei dintre reforma curriculară şi educaţia

permanentă.

– Dată fiind relevanţa domeniului curricular, a curriculumului formal, nonformal şi informal

în viaţa şcolii, în instruirea şi educarea elevilor, în profesionalizarea pentru cariera

didactică, este oportună introducerea în sistemul educaţional romînesc, a status-lui

profesional „consilier curricular“.

4