World Investment Report 2007 Raportul mondial al investitiilor 2007

elaborat de

Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare

si lansat in octombrie 2007

PARTEA A DOUA CORPORAŢII TRANSNAŢIONALE,

INDUSTRII EXTRACTIVE �I DEZVOLTAREA

Traducere neoficiala

Traducerea in limba romana asigurata de Confederatia Sindicala Nationala Meridian

Traducerea in limba romana, utilizarea si autorizarea pentru multiplicare a acestui

raport s-a facut cu aprobarea Centrului de Informare ONU pentru Romania. Partea a

doua din raport, tradusa si tiparita, reprezinta un document util pentru dezbaterile din

cadrul Conferintei Internationale: ”Industria Miniera Neenergetica in Europa”

organizata in Bucuresti, la Palatul Parlamentului, la data de 15 mai 2008. In utilizarea

acestui material proprietate a United Nations Publication 2007, nu s-a urmarit niciun

scop comercial. Precizam astfel ca materialul este utilizat in scop strict informativ, fiind

interzisa comercializarea publicatiei sau a extraselor din aceasta indiferent de versiune.

ABBREVIATIONS – ABREVIERI

AGOA - African Growth and Opportunity Act

ASEAN - Association of Southeast Asian Nations

Bbd - Billion barrels per day

BIT - Bilateral investment treaty

CIS - Commonwealth of Independent States

DTT - Double taxation treaty

DR-CAFTA - Dominican Republic-Central American Free Trade Agreement (with

the United States)

ECA - United Nations Economic Commission for Africa

ECB - European Central Bank

ECLAC - United Nations Economic Commission for Latin America and the

Caribbean

ECT - Energy Charter Treaty

EITI - Extractive Industries Transparency Initiative

EIU - Economist Intelligence Unit

FDI - Foreign direct investment

FTA - Free Trade Agreement

GCC - Gulf Cooperation Council

GDP - Gross domestic product

GFCF - Gross fixed capital formation

GSI - Geographical Spread Index

ICEM - International Federation of Chemical, Energy, Mine and General Workers’

Unions

ICMM - International Council on Mining and Metals

ICSID - International Centre for Settlement of Investment Disputes

ICT - Information and Communication Technology

IEA - International Energy Agency

II - Internationalization Index

IIA - International Investment Agreement

ILO - International Labour Organization

IMF - International Monetary Fund

IPA - Investment Promotion Agency

IPO - Initial Public Offering

IT - Information Technology

KPCS - Kimberley Process Certification Scheme

LDC - Less Developed Countries

LNG - Liquefied Natural Gas

M&A - Merger and Acquisition

Mbd - Million barrels per day

MFA - Multi Fibre Arrangement

NAFTA - North American Free Trade Agreement

NGO - Non-Governmental Organization

OECD - Organisation for Economic Co-operation and Development

OPEC - Organization of the Petroleum Exporting Countries

PGM - Platinum Group Metal

PSA - Production-Sharing Agreement

R&D - Research and Development

SEE - South-East Europe

SME - Small and Medium-sized Enterprise

SOE - State-Owned Enterprise

TNC - Trans -National Corporation

TNI - Trans -Nationality Index

UNCTAD - United Nations Conference on Trade and Development

UNCTC - United Nations Centre on Trans-National Corporations (1974-1992)

UNDP - United Nations Development Programme

WAIPA - World Association of Investment Promotion Agencies

WTO - World Trade Organization

INTRODUCERE Multă vreme de-a lungul ultimelor două decenii, corporaţiile trans-naţionale (TNC) din

industriile extractive au atras atenţia asupra analizelor şi dezbaterilor politice referitoare la dezvoltare. Într-o anumită măsură, acest lucru a reflectat scăderea importantei acestor industrii în economia mondială şi cota lor din ce în ce mai mică în fluxul de investitii directe (ISD – Investitii Straine Directe), precum şi accentul tot mai mare pus pe industrializare, ca aspect cheie al procesului de dezvoltare. Cu toate acestea, recenta revigorare semnificativă a preţurilor la mărfurile de larg consum a condus la reînnoirea interesului în ceea ce priveşte exploatarea resurselor naturale si securitatea energetică. După o perioadă îndelungată de niveluri reduse ale investiţiilor străine în industriile extractive, în domeniul ISD şi al activităţii TNC din aceste industrii încep să se producă modificări semnificative. Prin urmare, acesta este un moment oportun pentru a ne opri atenţia asupra acestui domeniu, asupra implicaţiilor sale în ceea ce priveşte dezvoltarea ţărilor-gazdă şi asupra provocărilor politice aferente. Partea a doua din WIR 2007 este dedicată acestui subiect.

Interesul reînnoit pentru industriile extractive reflectă parţial modificarea structurală produsă în importanţa relativă a diferitelor pieţe în economia mondială. Cererea crescândă pentru resurse minerale provenită din pieţele cu creştere rapidă din Asia s-a adăugat nivelurilor constant ridicate de cerere din ţările dezvoltate, provocând o sporire a preţurilor minereului. În 2006, preţul ţiţeiului a atins un nivel de 10 ori mai mare decât nivelul minim din 1998. Au crescut preţurile şi la metale precum : aluminiul, cuprul, nichelul şi zincul, iar în iunie 2007 acestea erau cu mult mai mari decât în 2003. Prin urmare, au crescut profiturile societăţilor din industriile extractive, intensificându-se astfel investiţiile internaţionale.

Creşterea preţurilor minereurilor a readus în atenţia publicului problemele de dezvoltare referitoare la extracţia resurselor naturale. Utilizarea corespunzătoare a veniturilor din exporturi poate oferi unor ţări în curs de dezvoltare care sunt bogate în minereuri, ocazia de a îşi accelera procesul de dezvoltare. În conjunctura actuală, având în vedere obiectivul comun al ţărilor de a accelera progresul pentru a atinge obiectivele de dezvoltare ale mileniului, adoptate de Naţiunile Unite, este momentul să ne gândim – încă o dată şi prin prisma experienţei - cum poate fi impulsionata dezvoltarea, prin exploatarea resurselor minerale disponibile.

O astfel de evaluare trebuie să ia în calcul efecte potenţialele ale implicării TNC în proces. În ultimul deceniu, investiţiile TNC din industriile extractive s-au dezvoltat în mai multe directii, cu modificări ale distribuţiei acestor TNC-uri între economiile lor naţionale şi ale ţărilor gazdă. În economiile de piaţă tradiţionale, dar şi în cele nou stabilite, au apărut noi TNC-uri. Un număr de ţări importatoare, doritoare să asigure accesul permanent la resursele minerale, îşi încurajează firmele să investească în străinătate, în industriile extractive. În prezent, societăţile cu sediul în ţări cu economie în curs de dezvoltare şi în curs de tranziţie reprezintă o parte importantă a investiţiilor TNC, inclusiv în industriile extractive (WIR06). În unele dintre acestea, în special în industria petrolului şi a gazelor, TNC-urile proprietate privată concurează direct pe pieţele externe cu societăţile de stat din sud.

Ţările în curs de dezvoltare bogate în minereuri au noi şanse economice şi perspective de dezvoltare, datorită veniturilor ridicate din exporturi, dar sunt şi mai conştiente de posibile efecte adverse asociate extracţiei resurselor.

Ţările care permit investiţiile străine în industriile lor extractive încearcă să stabilească un preţ corect în negocierile cu societăţile implicate. Acest lucru este valabil mai ales pentru multe dintre economiile cele mai sărace ale lumii, pentru care petrolul, gazele şi diferite metale sunt de departe cele mai importante surse de venituri din exporturi , pentru guvern.

Relaţia dintre TNC-urile din industriile extractive şi statele gazdă se dezvoltă în mod constant, ţările căutând modalitati de a exercita controlul asupra resurselor lor şi de a maximiza câştigurile reţinute, profitând în acelaşi timp de forţa TNC-urilor. În deceniul actual a crescut puterea de negociere a ţărilor care exportă minereuri fata de Corporatiile Trans-nationale din minerit, datorită preţurilor ridicate ale minereurilor. În urma îmbunătăţirii poziţiei de negociere, mai multe guverne şi-au schimbat recent politicile în ceea ce priveşte participarea Corporatilor Trans-nationale, pentru a creşte cota pe care o deţin în veniturile neaşteptate create. În acelaşi timp tot mai multe ţări acordă atenţie sporita efectelor mai complexe ale extracţiei resurselor, inclusiv efectele asupra mediului, drepturilor omului şi altor dimensiuni sociale, în vederea luării măsurilor necesare pentru promovarea dezvoltării durabile.

Deşi investiţiile în industriile extractive reprezintă o mică parte din fluxurile globale de ISD, ele constituie principalele fluxuri către multe economii cu venituri reduse, în special din Africa. Cu toate acestea, doar puţine entităţi africane, care au primit sume importante din aceste ISD, le-au putut transforma în câştiguri mai mari de dezvoltare; în schimb, multe dintre ele au rezultate reduse, prin diverse măsuri de dezvoltare. De exemplu, Angola, Guineea Ecuatorială, Nigeria şi Sudan s-au numărat printre primele cinci ţări din Africa Sub-Sahariană care au înregistrat intrări de ISD în anul 2005 (tabelul anexă B.2). Acestea au fost de asemenea primii patru exportatori de petrol din zona sub-sahariană. Performanţele lor au fost însă dezamăgitoare în ceea ce priveşte dezvoltarea. Conform Indicelui de Dezvoltare Umană din cadrul Programului de Dezvoltare al Naţiunilor Unite, din cele 171 de economii incluse pe listă, ele s-au aflat pe următoarele locuri: Guineea Ecuatorială – 121; Sudan – 141; Nigeria – 158; şi Angola – 160 (PDNU, 2006).

Datorită experienţelor diferite ale ţărilor gazdă şi din cauza faptului că multe dintre ele nu au folosit câştigurile din participarea corporatiilor trans-nationale la extracţia resurselor destinate exportului sau importului în scopul accelerării dezvoltării, trebuie reconsiderat modul în care investiţiile străine din industriile extractive pot servi drept imbold pentru dezvoltare. Există preocupări cu privire la faptul că este posibil ca implicarea Corporatiilor Trans-nationale genereza nu doar câştiguri economice importante pentru o ţară gazdă, dar uneori si efecte de mediu sau sociale adverse. Pe de altă parte, este posibil ca multe ţări în curs de dezvoltare să nu-şi poată exploata complet resursele fără implicarea Corporatiilor Trans-nationale. Problema este ce pot face diferitele părţi interesate – ţările gazdă, ţările de origine, investitorii, comunitatea internaţională şi societatea civilă – pentru a facilita obţinerea unui rezultat favorabil dezvoltării. În ultimul deceniu s-au lansat o serie de iniţiative internaţionale, relevante pentru dezvoltarea industriilor extractive. Unele au fost iniţiate de către guverne, altele de către societatea civilă şi asociaţiile industriale.

WIR07 examinează rolul în creştere al Corporatiilor Trans-nationale din industriile extractive, reluând problema cu privire la care investiţii sau alte politici relevante în domeniu pot antrena câştiguri mai mari din dezvoltare. Acoperirea este limitată la minereuri, mai precis la : petrol, gaze, diamante şi minereuri metalifere, care reprezintă principala parte a ISD din sectorul primar.11 Capitolul III defineşte domeniul de aplicare al acestor industrii şi activităţile acoperite, discutând recenta creştere a preţurilor la bunurile de larg consum si acordând o atenţie deosebită interfeţei dintre industriile extractive şi dezvoltare. Capitolul IV examinează tendinţele şi dezvoltările în ceea ce priveşte ISD şi alte formate de implicare a TNC din industriile extractive , la nivel global. Aici sunt prezentate informaţii detaliate despre prezenţa TNC-urilor lidere în principalele ţări exportatoare de minereuri, pe baza unor seturi unice de date, cu accentul pe dezvoltările recente. De asemenea, se discută principalele motive şi determinari ale investiţiilor străine în industriile extractive, remarcând faptul că acestea variază între diferite grupe de TNC. Capitolul V analizează impactul economic, de mediu şi social al implicării TNC în industriile extractive, asupra ţărilor gazdă. Capitolul final (capitolul VI) este dedicat provocărilor politice. Acesta recunoaşte faptul că guvernele sunt principalele responsabile de a asigura ca implicarea TNC în extracţia de minereuri să antreneze beneficii tangibile de dezvoltare – în special în ţările gazdă – explorând opţiunile disponibile diferitelor părţi interesate, pentru a contribui la realizarea acestui obiectiv.

1 Agricultura, silvicultura şi piscicultura, care fac de asemenea parte din sectorul primar, reprezintă sub 1% din toate ISD ale sectorului primar din UE şi Statele Unite, ca principale surse ale respectivelor ISD.

CAPITOLUL III

PROPRIETĂŢILE INDUSTRIILOR EXTRACTIVE

Accesul la o diversitate de minereuri este important pentru toate economiile, nu mai

puţin pentru cele care se află într-o fază timpurie a dezvoltării. Actuala creştere a preţurilor bunurilor de larg consum a generat un interes reînnoit asupra legăturilor dintre industriile extractive şi dezvoltare. Rolurile îngemănate ale pieţelor, întreprinderilor şi statelor în industriile extractive variază o dată cu natura specifică a acestor industrii. Pieţele globale pentru resursele de minereuri tind să fie foarte volatile, în parte datorită decalajelor de timp, uneori considerabile, în răspunsul ofertei la modificările cererii. Investiţiile în industriile extractive sunt în general asociate cu o intensitate ridicată a capitalului şi cu un risc ridicat, fiind puternic influenţate de deciziile politice, care sunt la rândul lor afectate considerabil de oscilaţiile pieţei. Dacă preţurile sunt ridicate, guvernele au o poziţie puternică de negociere faţă de investitori şi invers. În acelaşi timp, există o importantă corelaţie pozitivă între preţurile ridicate şi investiţiile globale în explorare.

Pentru ţările bogate în resurse, creşterea preţului care a debutat în 2004 a generat noi oportunităţi de dezvoltare. Cu toate acestea, legătura dintre exploatarea resurselor de minereuri şi evoluţiile ţărilor exportatoare a suferit modificări semnificative. Ţările trebuie să se confrunte cu diverse provocări în afara preocupărilor economice, în ceea ce priveşte mediul înconjurător, dimensiunile sociale şi politice. Aceste preocupări variază în funcţie de resursele de minereuri şi de ţară. Multe provocări au legătură cu particularitatile specifice ale industriei în sine, indiferent de implicarea TNC.

Acest capitol stabileşte spaţiul pentru analizele care urmează în viitoarele capitole, cu privire la rolul şi impactul TNC-urilor asupra industriilor extractive.

Secţiunea A examinează rolul în creştere al minereurilor în economia mondială şi defineşte obiectul analizei, identificând principalele minereuri asupra cărora se concentreaza acest Raport. Aceasta arată faptul că ,centrul de gravitate al ofertei şi cererii pentru multe minereuri s-a deplasat treptat către ţările în curs de dezvoltare. Secţiunea B prezintă funcţionarea pieţelor de minereuri, acordând o atenţie deosebită caracteristicilor speciale ale celei mai recente creşteri a preţurilor la bunurile de larg consum şi implicaţiilor acesteia asupra activităţilor globale de investiţii din industriile extractive. Secţiunea C subliniază unele dintre principalele caracteristici ale investiţiilor în aceste activităţi, discutând oportunităţile de dezvoltare şi provocările cu care se confruntă în prezent ţările bogate în resurse.

A. Industriile extractive, în economia mondială

1. Minereurile sunt esenţiale pentru toate economiile

Minereurile reprezintă o mică parte din producţia şi comerţul la nivel mondial.1 Cu toate

acestea, furnizarea lor este esenţială pentru dezvoltarea durabilă a unei economii moderne. El reprezintă materii prime de bază, esenţiale şi strategice pentru producerea unei game largi de bunuri industriale şi de consum, echipamente militare, infrastructură, amelioratori ai productivităţii solurilor, precum şi pentru transporturi, energie, comunicaţii şi nenumărate alte servicii (Highley et al., 2004). Nici o economie modernă nu poate funcţiona fără un acces adecvat, realizabil şi sigur la materiile prime. Acest lucru este considerat ceva absolut normal în ziua de astăzi. Totuşi, dacă furnizarea este întreruptă sau dacă preţurile cresc, ţările afectate reacţionează rapid.

Caseta III.1.1. Definiţii ale industriilor extractive şi minereurilor

Industriile extractive sunt definite în WIR07 drept activităţi primare implicate în extracţia resurselor neregenerabile. a Prin urmare, ele nu includ industrii precum agricultura, silvicultura şi piscicultura. Raportul oferă şi o definiţie economică a minereurilor. b Minereurile economice sunt acelea ce pot fi comercializate în scopuri productive. Ele pot fi clasificate în trei categorii principale (caseta III.1):

o Minereuri energetice (petrol, gaz, cărbuni şi uraniu), o Minereuri metalifere şi o Minereuri ne-metalifere (materiale industriale şi de construcţii şi pietre preţioase).

O dimensiune importantă a minereurilor economice este modul în care acestea sunt comercializate (IIED, 2002). Minereurile comercializate la nivel global au o valoare suficient de ridicată pe unitatea de greutate pentru a fi vândute pe pieţele globale. Printre acestea se numără aurul, diamantele, cuprul şi aluminiul. �i petrolul şi gazele aparţin acestei categorii. Minereurile mai puţin comercializate la nivel global au o valoare suficient de ridicată pe unitatea de greutate pentru a fi vândute la nivel regional (unele tipuri de cărbuni, calcar şi oţel), dar rareori la nivel global. Minereurile comercializate la nivel local, în special nisipul, pietrişul şi piatra, au o valoare foarte redusă pe unitatea de greutate.

Prezentul raport pune accentul pe cele mai comercializabile minereuri energetice şi metalifere: petrolul şi gazul dintre minereurile energetice; şi minereurile de fier (metalele feroase), aurul (metal preţios) şi cuprul, bauxita/aluminiul, zincul şi nichelul (metale de bază) dintre minereurile metalifere. Minereurile metalifere reprezintă aproximativ 25% din valoarea totală în stadiul producţiei globale de minereuri (cu excepţia petrolului şi gazului). Datorită importanţei lor pentru ţările în curs de dezvoltare selectate şi datorită potenţialului ridicat de comercializate, analiza se va referi şi la diamante.

Caseta III.1.1. Minereurile şi utilizarea acestora

Sursa: UNCTAD. a Vezi http://glossary.eea.europa.eu/EEAGlossary/E/extractive_industr. Remarcaţi faptul că metalele nu

sunt destructibile. b Alte definiţii ale minereurilor au la bază consideraţii geologice, juridice sau biologico-medicale.

UTILIZARE FINALĂ

MINEREURI

Minereuri energetice

Minereuri metalifere

Minereuri ne-metalifere

Metale feroase

Metale preţioase

Metale de bază Minereuri de

construcţii

Minereuri industriale

Pietre preţioase

Minereu de fier, niobiu, tantal, titaniu

Cărbuni, gaz, petrol, uraniu

Aur, platină, argint

Bauxită/ aluminiu, cobalt, cupru, plimb, magneziu, molibden, nichel, zinc

Cărămizi, pietre de construcţii, ciment, minereuri în carieră, agregate de roci sfărâmate, ghips, materiale, nisip şi pietriş, ardezie

Bentonită, carbonaţi industriali, caolin, magneziu, potasiu, sare, nisip, siliciu, sulf

Diamante, geme

Electricitate, chimicale/plastic organic(e), transportul combustibililor

Spaţiu aerian, construcţii, electronice, inginerie, producţie, fabricarea oţelului

Bijuterii, utilizări monetare, industriale

Construcţii, inginerie electrică/electronică, fabricaţie

Construcţii Ceramică, chimicale, turnătorii, filtre(pigmenţi, combustibili, fier, metalurgia oţelului, epurarea apei

Bijuterii, utilizări industriale

Evenimentele recente referitoare la întreruperea livrărilor de gaze între Federaţia Rusă şi Ucraina, precum şi preocupările cu privire la creşterea preţurilor la petrol şi gaze sunt foarte elocvente. Prin urmare nu trebuie să ne surprindă faptul că securitatea energetică a redevenit una dintre cele mai importante probleme politice de pe ordinea de zi , la nivel internaţional, după cum s-a demonstrat, de exemplu, în summit-ul G8 din Heiligendamm, din iunie 2007 (Summit-ul G8, 2007).

Acest raport se referă în principal la industriile extractive (caseta III.1), acordând o atenţie deosebită minereurilor energetice, în special petrolului şi gazelor, şi următoarelor minereuri metalifere: bauxită/aluminiu, cupru, minereu de fier, aur, nichel şi zinc, şi diamantelor. Selecţia acestora reflectă importanţa lor în producţia globală de minereuri, rolul implicării TNC în extracţia acestora şi potenţialul lor de comercializare la nivel global. În acest raport se face deosebire între industria petrolului şi gazului şi industria minereurilor metalifere. Aceste două categorii de industrii extractive au dimensiuni relativ diferite. Producţia globală de ţiţei şi gaze naturale s-a ridicat la aproximativ 2,3 trilioane $ în 2005.2 Prin comparaţie, producţia globală (la locul de extracţie) de minereuri metalifere a fost evaluată la aproximativ 265 miliarde $ în acelaşi an.3 La nivel comercial, câteva metale domină industria extracţiei metalelor. Cele trei mai importante – minereul de fier, aurul şi cuprul – reprezintă aproximativ 50% din valoarea totală a minereurilor metalifere produse, urmate de nichel şi zinc (care reprezintă doar aproximativ 8%) (tabelul III.1). Bauxita se află pe o poziţie inferioară, în special datorită faptului că mare parte din valoarea adăugată a aluminiului se creează în etapele de rafinare (producţia de alumină) şi de topire (producţia de aluminiu) (vezi mai jos) Aceste şase metale sunt cele mai importante din punct de vedere economic. În plus în majoritatea cazurilor, filiale străine joacă un rol important în producţia globală, cota lor fiind de peste 50% în producţia de bauxită, cupru şi aur, 36-37% în producţia de zinc şi nichel şi aproximativ 20% în producţia de minereuri de fier.

Tabelul III.1. Cele mai importante metale la nivel mondial, 2005 Cota în valoarea totală a producţiei

de minereuri metalifere a Cota filialelor străine în

producţia mondială b Volumul ieşirilor

(conţinutul de metal în kilotone)

Metalul (%) (%)

Minereu de fier 21,9 800 000 21 Cupru 18,0 16 900 56 Gold 13,5 3 50 Nichel 4,9 1 300 36 Zinc 3,4 10 300 37 Bauxită 1,5 31 000 60 Altele 36,8 Toate metalele 100,0 Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group a Estimări b Filiale străine sunt consideraţi acele societăţi cu cel puţin 10% capital străin. Industria minereurilor metalifere conţine cinci etape principale: explorarea, dezvoltarea, extracţia, prelucrarea (topirea şi rafinarea) şi închiderea minei. Cota de valoare adăugată în diferitele etape ale extracţiei depinde de specificul fiecărui proces, în funcţie de mină şi metal (tabelul III.2). Dacă etapele de topire şi rafinare sunt complicate şi/sau necesită foarte multă energie, costurile acestor etape ulterioare pot fi considerabile în comparaţie cu etapa de extragere, şi prin urmare se adaugă mai puţină valoare în etapa de extragere.

De exemplu, în cazul bauxitei/aluminiului, mai puţin de 10% se creează în faza de extracţie efectivă.Aurul şi metalele din grupa platinei reprezintă cealaltă extremă, deoarece produsul din faza de extracţie necesită tratamente foarte reduse într-o rafinărie specială. Metalele de bază, cuprul, plumbul şi zincul se află la mijloc, produsul din faza de extracţie – concentratul – reprezentând cea mai mare parte din valoare.

În cazul petrolului şi gazelor, rafinarea se aplică în principal în cazul petrolului, dar o anumită proporţie din gazele naturale se foloseşte şi în uzinele de transformare a gazelor în lichide, în care sunt realizate produse petroliere de înaltă calitate.

Rafinarea petrolului este separarea şi prelucrarea ţiţeiului în trei tipuri de produse: combustibili 4, produse ne-combustibile finite 5 şi produse pentru industria chimică 6. Partea de transport a lanţului de valoare este diferită pentru petrol şi gaze. Petrolul se comercializează la nivel internaţional, deoarece poate fi stocat şi transportat cu uşurinţă prin conducte, pe calea ferată, în cisterne şi camioane. Gazele sunt mai greu de stocat şi transportat şi se transportă de regulă prin conducte între ţările învecinate. Pentru transportul şi comerţul la mare distanţă, ele iau de regulă forma gazului natural lichefiat (GNL). Furnizarea de GNL implică lichefierea, transportul maritim şi regazeificarea la destinaţie, unde se conectează la conductele tradiţionale de transmisie, la facilităţile de stocare şi reţelele de distribuţie.7 Cota de GNL în comerţul total cu gaze a fost de 35% în 2005 (BP, 2006) şi este preconizată a creşte, prevăzându-se că până în 2010 se va dubla capacitatea totală de lichefiere la nivel mondial (IEA, 2006a).

2. Geografia producţiei şi consumului mineralelor selectate Piaţa mondială a minereurilor este caracterizată de o concentrare geografică neuniformă a

resurselor, producţiei şi consumului. Principalii producători provin în special din economii în curs de dezvoltare şi în tranziţie şi sunt exportatori neţi, în timp ce consumatorii principali provin îndeosebi din ţări dezvoltate şi se bazează mult pe importuri. Începând cu anii ’90, unele ţări în curs de dezvoltare din Asia şi-au crescut semnificativ consumul de minereuri, pentru a sprijini dezvoltarea economiilor lor, numărându-se astăzi printre principalii consumatori şi importatori.

Rezervele de petrol şi gaze sunt concentrate îndeosebi în Asia de Vest: cota sa în rezervele totale demonstrate şi probabile la nivel mondial a fost de 62% pentru petrol şi 40% pentru gaze la finalul lui 2005. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte producţia de petrol şi gaze, cota Asiei de Vest a fost de doar 23% în 2005. Dimpotrivă, ţările dezvoltate care reprezentau doar 6% şi 8% din rezervele globale de petrol şi gaze au deţinut o cotă de 25% în producţia globală de petrol şi gaze (tabelul III.3). Cele mai mari rezerve de gaze (27% din totalul mondial) şi cea mai ridicată producţie (22% din totalul mondial) sunt deţinute de Federaţia Rusă.8 Se preconizează că regiunea Golfului Persic, care reprezintă doar 10% din producţia mondială de gaz 9, îşi va mări cota actuală o dată cu expansiunea comerţului cu GNL.

Ţările dezvoltate şi Asia de Sud, Est şi Sud-Est sunt două grupe de ţări a căror cotă în consumul mondial este mai ridicată decât în producţia şi rezervele la nivel mondial.

Diferenţa este mai mare pentru ţările dezvoltate, dar creşte rapid pentru cele din Asia (tabelul III.3).10 Acest lucru explică de ce activitatea de explorare este puternic concentrată în ţările dezvoltate, unde se excavează aproximativ 70% din noile terenuri.

Dintre ţările în curs de dezvoltare, activităţile de explorare sunt concentrate în principal în Asia de Sud, Est şi Sud-Est (tabelul III.3).

Pentru minereurile metalifere, imaginea variază în funcţie de produsul respectiv. Cu toate acestea, cu puţine excepţii, ţările dezvoltate şi Asia în curs de dezvoltare consumă mai multe metale decât produc, situaţia fiind opusă în Africa, America Latină şi zona Caraibilor, precum şi în Europa de Sud-Est şi Comunitatea Statelor Independente (CSI).

Este interesant de remarcat faptul că partea ţărilor dezvoltate în consumul de minereu de fier, cupru şi zinc a scăzut semnificativ în 2005, faţă de cea de acum un deceniu. Acest lucru a fost compensat printr-o creştere puternică, la aceste metale, a cotei ţărilor în curs de dezvoltare din Asia. De asemenea, trebuie remarcată creşterea ridicată a participării ţărilor dezvoltate la producţia de minereu de fier, în detrimentul ţărilor latino-americane şi al economiilor în tranziţie, precum şi al Asiei în curs de dezvoltare, în producţia de aur, zinc şi

Tabelul III.2. Cota valorii adăugate în faza de extragere a metalelor selectate. a 2005/2006

(în procente) Metalul

Cota valorii adăugate în etapa de extracţie

Aurul 100 Metale din grupa platinei 100 Cositor 83 Cupru 77 Plumb 77 Nichel 70 Zinc 63 Cobalt 33 Bauxită/aluminiu 9 Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group a Estimări

bauxită (tabelul III.4). Pentru multe ţări în curs de dezvoltare, minereurile sunt cel mai important produs

exportat. Importanţa deosebită acordată minereurilor este accentuată în special la nivelul ţărilor producătoare de petrol din Africa şi Asia de Vest (tabelul III.5). Ţările africane şi latino-americane au diverse minereuri, de la cele de metale preţioase, la minereurile feroase şi industriale. Africa domină oferta mondială de metale şi pietre preţioase, precum platina, diamantele şi aurul, fiind principalul producător, în timp ce America Latină este principalul producător de cupru şi argint (USGS, 2005).

B. Creşterea preţurilor bunurilor de larg consum şi

impactul lor asupra investiţiilor Pieţele de minereuri sunt volatile. Cea mai recentă creştere a preţurilor la bunurile de

larg consum a avut un impact deosebit asupra comportamentului investiţiilor corporatiste, precum şi asupra politicilor guvernamentale. Prin urmare este important să înţelegem forţele ce stau la baza recentei creşteri a preţurilor bunurilor de larg consum şi să examinăm evoluţiile recente din perspectivă istorică.

Tabelul III.3. Rezervele, producţia, consumul şi explorarea de petrol şi gaze naturale, pe regiuni, in 1995 şi 2005

(procente) Producţia de petrol şi

gaze b Rezervele la

Explorare a Consum b finalul lui 2005c 1995 2005 1995 2005 1995 2005 Petrolb Gazeb

Economia Cota în numărul total

Cota în volumul total

Ţări dezvoltate 67 71 31 25 56 52 6 8 Ţări în curs de dezvoltare 29 23 49 54 29 36 84 59 Africa 4 6 8 10 3 3 10 8 America Latină 7 6 10 11 7 7 10 4 Asia în curs de dezvoltare 17 11 31 33 20 26 65 47 Asia de Vest 2 3 21 23 7 9 62 40 Asia de Sud, Est şi Sud-Est 15 8 10 10 13 17 3 7

Europa de Sud-Est şi CSI 5 6 19 20 14 12 10 31 Federaţia Rusă 3 3 16 16 9 8 6 27 Total la nivel mondial 100 100 100 100 100 100 100 100 Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS Energy şi BP, 2006. a Cote calculate pe baza numărului de noi terenuri excavate. b Cote calculate pe baza volumului. c Rezervele sunt rezerve recuperabile demonstrate şi probabile, reprezentând volumul ce se preconizează a fi recuperat din depozit pe întreaga sa durată de viaţă productivă. Faptul că sunt dovedite şi probabile implică un nivel de încredere de 50%.

Tabelul III.4. Producţia şi consumul de minereuri metalifere selectate, in 1995 şi 2005 (procente)

Metalul Ţări dezvoltate Africa America Latină şi Zona Caraibilor

Asia în curs de dezvoltare

Europa de Sud-Est şi CSI

Toate regiunile

1995 2005 1995 2005 1995 2005 1995 2005 1995 2005 1995 2005 Producţia de minereu de fier

17 29 6 4 31 24 27 29 19 14 100 100

Producţia de fier brut a 37 29 2 1 8 5 39 52 14 13 100 100 Producţia de cupru 41 43 6 9 19 21 12 6 22 21 100 100 Consumul de cupru b 64 46 1 1 5 6 28 42 2 5 100 100 Producţia de aur 34 28 30 21 12 18 14 23 10 10 100 100 Consumul de aur 37 39 3 4 2 2 56 53 2 2 100 100 Producţia de nichel 31 30 6 5 12 17 28 26 23 22 100 100 Consumul de nichel 52 50 5 3 10 13 10 12 23 22 100 100 Producţia de zinc 45 36 4 4 23 21 22 32 6 7 100 100 Consumul de zinc 57 42 2 2 15 8 19 39 7 9 100 100 Producţia de bauxită 39 36 15 10 28 27 12 19 6 8 100 100 Producţia de alumină c 40 48 2 1 28 20 14 19 16 12 100 100 Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group, Virtual Metals şi Bloomsbury Minerals Economics Limited. a Producţia de fier brut (conţinutul de fier) se foloseşte ca valoare intermediară pentru consumul de minereu de fier. b Datele din prima coloană pentru fiecare regiune sunt pentru 1996. c Producţia de aluminiu se foloseşte drept valoare intermediară pentru consumul de bauxită. .

Tabelul III.5. Economiile în curs de dezvoltare şi în tranziţie, cele mai dependente de exporturile de minereuri

(procent din exporturile totale, medie pe 5 ani (2000-2004))

Sortare după combustibil a Sortare după minereuri ne-combustibile a

Minereuri şi Economia Combu

stibili 97,8

Descrierea produsului Petrol şi gaze

Economia metale Descrierea produsului

Algeria Guineea bc 89,8 Bauxită, alumină, aur şi diamante Nigeria b 97,8 Petrol Botswana d 87,2 Diamante, cupru, nichel Libia e 96,9 Petrol Surinam b 70,0 Alumină (oxid de aluminiu) Yemen 93,3 Petrol şi

gaze Zambia b 61,5 Cupru, cobalt Kuweit b 92,9 Petrol Jamaica 60,8 Alumină, bauxită Angola f 92,2 Petrol Niger b 46,1 Uraniu şi aur Qatar 89,1 Petrol, petrochimice Chile 45,0 Cupru Arabia Saudită b 88,9 Petrol Mozambic b 42,3 Aluminiu Brunei b 88,3 Petrol Papua Noua Guinee b 38,6 Aur, cupru Azerbaidjan 86,6 Petrol Republica Congo g 34,0 Metale diverse Rep. Islamică Iran b 86,3 Petrol şi

gaze Ghana h 33,3 Aur Venezuela 83,4 Petrol Cuba 33,2 Nichel Turkmenistan 81,0 Gaz Peru 32,9 Aur, cupru, zinc Oman 80,6 Petrol Rwanda bi 32,2 Metale diverse Gabon 79,5 Petrol Uzbekistan 30,3 Aur Sudan b 74,2 Petrol Georgia 24,9 Metale diverse Siria 72,8 Petrol Africa de Sud c 21,7 Platină, aur Bahrein 70,5 Petrol Bolivia 19,1 Zinc, aur Trinidad - Tobago b 61,3 Petrol şi

gaze Kazakhstan 18,0 Metale diverse Kazakhstan 56,1 Petrol şi

gaze Bahrein 16,8 Aluminiu Sursa: UNCTAD, calcule bazate pe bazele de date COMTRADE şi alte surse. a Combustibilii include SITC 3. Minereurile şi metalele include SITC 27+28+68 şi s-a adăugat minereul de diamant, unde a fost cazul b medie de la 2 la 4 ani. c Unitatea de Inteligenţă Economică d Banca din Botswana, Statistici financiare. e Conform OPEC, Buletinul Statistic Anual. f IMF, Rapoarte de personal. g IMF, Direcţia de statistică comercială. h IMF, anexă statistică pentru Ghana. i IMF, Direcţia de statistică comercială.

1. Creşteri ale cererii şi majorările de preţuri la minereuri Începând cu cel de-al doilea război mondial, preţurile minereurilor au fost deosebit de

volatile ca reactie la modificarea condiţiilor de piaţă. Anul 1974 marchează finalul „perioadei de aur” de creştere economică puternică de 30 ani şi al cererii ridicate de minereuri, ce începuse după al doilea război mondial (figura III.1). În perioada 1950-1973, preţurile ţiţeiului au fost controlate efectiv de aşa-numitele „şapte surori” şi au rămas practic constante din punct de vedere real.11 În aceeaşi perioadă, preţurile metalelor au fost supuse unor fluctuaţii considerabile, cu tendinţe crescătoare. Ritmurile pozitive şi sporite de creştere pe termen lung erau considerate o caracteristica de durată a pieţelor de minereuri (Tilton, 1990), iar principala preocupare o constituia riscul unei creşteri rapide a cererii de minereuri în ţările în curs de dezvoltare.12

De la prima criză a petrolului din 1973-1974 şi până la începutul anilor ’80, preţul petrolului a început să crească brusc, în principal datorită controlului sporit al pieţelor exercitat de Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC).13 Pe de altă parte, preţurile metalelor au început să scadă pe termen lung, reflectând mai mulţi factori, printre care o creştere economică lentă, o intensitate redusă a utilizării metalelor în multe ţări (Tilton, 1990), o competiţie acerbă între producători şi formarea unei capacităţi excedentare de furnizare.14

Preţul ţiţeiului a început de asemenea să scadă din punct de vedere real în 1985, în urma descoperirii unor noi rezerve în ţările din afara OPEC, precum Angola (acum membru OPEC), Mexic, Norvegia, fosta Uniune Sovietică şi Marea Britanie. Aceste noi surse de furnizare au redus controlul pieţei exercitat de OPEC, a cărui cotă în producţia mondială de ţiţei a scăzut de la 53% în 1974 la 30% în 1985 (ECLAC, 2002). Preţurile scăzute ale minereurilor în anii ’80 şi ’90 au avut consecinţe importante: în loc să fie considerate de o importanţă strategică pentru dezvoltarea economică, petrolul şi metalele au fost tratate tot mai frecvent drept simple mărfuri. Această „transformare în mărfuri” a petrolului şi metalelor a influenţat orientările politice ale guvernelor, contribuind la o tendinţă de privatizări, nereguli şi o creştere sporită la ISD în diverse economii în curs de dezvoltare şi în tranziţie, în special în ceea ce priveşte extracţia metalelor (vezi capitolele IV şi VI).

Această scădere treptată a preţurilor minereurilor s-a oprit doar în ultima vreme. Momentul de răscruce pentru ţiţei a sosit în 1999, când preţurile au crescut ca urmare a unui acord semnat în 1998 între OPEC şi producătorii din afara OPEC – Mexic, Norvegia, Oman şi Federaţia Rusă – pentru reducerea ofertei.15 Începând cu 2003, instabilităţile geopolitice din Asia de Vest au contribuit la o creştere şi mai mare a preţului ţiţeiului (figura III.1).16 Pentru metale, scăderea preţurilor care dura de multă vreme s-a oprit brusc în 2004.

Figura III.1. Indicele preţurilor reale pentru ţiţei şi minereuri metalifere, 1948-2006

(anul de bază 2000 = 100)

Sursa: UNCTAD şi Radetzki. Notă: Indicele preţului metalelor include următoarele minereuri cu respectivele proporţii: cupru (38,89%), aluminiu (23,93%), minereu

de fier (13,65%), zinc (7,22%), nichel (6,70%), cositor (3,62%), fosfat (2,67%), plumb (2,10%), mangan (1,20%), tungsten (0,02%). Indicele preţului ţiţeiului reflectă media între preţurile ţiţeiului la Dubai, United Kingdom Brent şi West Texas, cu un consum relativ egal de ţiţei mediu, uşor şi greu la nivel mondial. Deflatorul utilizat este indicele valoric pe unitate al exporturilor de produse fabricate, realizate de ţările dezvoltate.

Metale Petrol Războiul din Coreea Războiul din Vietnam Naţionalizări Dominaţia cartelului celor „şapte surori” Prima criză a petrolului A doua criză a petrolului Cererea mondială în scădere Capacitate excedentară de metale Privatizări şi/sau deschiderea la ISD Intrarea noilor producători de petrol Creşterea cererii din Asia Al doilea război mondial

Creşterea preţurilor i-a surprins pe majoritatea observatorilor. Ea a fost determinată de o cerere deosebit de puternică, împreună cu constrângeri de furnizare. Spre deosebire de perioadele de creştere anterioare, în acest moment majorarea cererii a provenit în special din ţările în curs de dezvoltare. China, în special, trece în prezent printr-o fază de creştere intensă a resurselor; 17 în plus, economia ţării a crescut de peste trei ori mai mult faţă de cea mondială în ultimul deceniu (UNCTAD, 2007f). Prin urmare, această ţară a devenit un motor principal al creşterii cererii de minereuri la nivel mondial: în 2005, reprezenta 29%, 66% şi respectiv 25% din creşterea ţiţeiului, cuprului şi nichelului, iar cota sa în cererea mondială totală de petrol, cupru şi nichel a fost de 8,5%, 22% şi respectiv 16% (BP, 2006; Goodyear, 2006).18

Creşterile preţurilor s-au datorat şi reactiilor lente ale ofertei. Perioada prelungită cu preţuri reduse la minereuri a avut ca rezultat investiţii reduse în resurse umane, capacitate de producţie şi rafinare, conducand la o scădere semnificativă a capacităţii libere de ofertare. Multe instalaţii de producţie costisitoare au fost închise.19 Astfel, atunci când cererea a apărut brusc, capacitatea de producţie neutilizată rămasă pentru a satisface consumul în creştere a fost una mică 20.

În plus, lipsurile şi costurile crescande ale materiilor prime au generat decalaje suplimentare în expansiunea capacităţii de furnizare (tabelul III.6). Nivelurile reduse ale stocurilor, instabilitatea geopolitică şi evenimentele neprevăzute, precum grevele şi factorii meteo, au generat o presiune suplimentară asupra preţurilor.21

2. Creşterea preţurilor a condus la creşterea profiturilor şi a investiţiilor Creşterea recentă a preţurilor minereurilor a produs o creştere a investiţiilor la nivel mondial, alimentată în parte de creşterea profiturilor. În pofida creşterii costurilor multor materii prime, profitul producătorilor de minereuri a crescut rapid. Societăţile din categoria Fortune Global 500 din industria extractivă au atins o profitabilitate deosebit de ridicată în anii 2005 si 2006, atat faţă de marile societăţi din alte industrii, cat şi din punct de vedere istoric (fig.III.2). Profiturile nete ale ExxonMobil pentru anul 2006 au fost cele mai mari raportate vreodată de o corporaţie din Statele Unite. Un studiu privind cca. 80% din industria mineritului metalifer la nivel mondial, a constatat o creştere a profiturilor nete de la 4,4 miliarde $, în 2002, la 67 miliarde $, în 2006 (Pricewaterhouse Coopers, 2007b). Pentru a beneficia de pe urma preţurilor ridicate la bunurile de larg consum, societăţile doreau să îşi extindă facilităţile de producţie cât mai rapid. Intensificarea activităţii de investiţii şi producţie a urmat mai multe căi. După cum se observă din tabelul III.6, este posibil ca aceasta să fi epuizat o serie de materii prime importante, disponibile imediat.

Tabelul III.6. Decalaje de furnizare: exemple selectate

(Luna) Duratele

principale, înainte de creştere

Duratele principale la începutul lui

2007 Elementul (în luni) (în luni) Mori de măcinat 20 44 Excavatoare 18 36 Barje 24 32 Locomotive 12 26 Generatoare de energie

12 24

Vagoane 12 24 Cupe de cablu 9 24 Recuperatoare 18 24 Anvelope 0-6 24 Camioane mari 0-6 24 Concasoare 16 24 Vapoare cisternă 8 22 Sursa: Rio Tinto, 2007.

Figura III.2. Profitabilitatea companiilor din categoria Fortune Global 500, din industriile extractive şi alte industrii, perioada 1995-2006 (profituri ca procent din venituri)

Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Fortune Global 500 (mai mulţi ani). Notă: Profitabilitatea se măsoară ca raport între profiturile şi veniturile societăţilor din categoria Fortune 500 Global. Numitorul comun

în definirea veniturilor pentru diferitele industrii este venitul, inclusiv vânzările. Profiturile sunt calculate după impozitare şi după creditele sau taxele extraordinare ce apar în declaraţia de venit. Pentru 2006, s-au folosit, prin extrapolare, date pentru cele mai importante 1000 de corporaţii din Statele Unite.

Operaţiile de forare a petrolului şi gazelor s-au dublat din 2002, iar numărul de sonde

active a fost cel mai ridicat din ultimii 20 de ani; la jumătatea lui 2006, rata de utilizare a sondelor era estimată la 92%. Această intensă activitate a contribuit la creşterea costurilor. De exemplu, ratele zilelor de foraj au crescut cu 10-15% pe an, începând cu 2003 (IEA, 2006b). Societăţile caută ingineri în domeniul petrolului şi al minelor pe piaţa globală a muncii, deoarece lipsa de forţă de muncă specializată creează un blocaj în execuţia proiectelor de investiţii (IMF, 2006).

Indiferent de problemele de livrare, se preconizează o noua creştere a capacităţii de producţie a petrolului. Conform unui studiu pentru perioada 2006-2010, capacitatea globală de producţie a petrolului este preconizată sa creasca cu 11,7 milioane de barili pe zi (mbd), din care maxim 3,8 mbd vor fi petrol furnizat suplimentar de ţările OPEC (IEA 2006a). Pentru aceeaşi perioadă, se preconizează o creştere a cererii globale, cu 8,1 mbd, reducând constrângerile de capacitate cu 3,6 mbd. Alte studii coroborează aceste constatări. 22 Cu toate acestea, unii observatori avertizeaza că restricţiile de furnizare pot avea ca rezultat o reducere suplimentară a dimensiunilor pieţei petrolului (UBS, 2006; IEA, 2007).23

Investiţiile în dezvoltarea capacităţilor cresc şi în industriile de minereuri metalifere. In aval, capacitatea de prelucrare a cuprului rafinat este prevazuta să crească substanţial mai repede decât cererea, în perioada 2005-2009, anticipându-se excedente în creştere pe piaţa de cupru. Se preconizează o situaţie similară în cazul nichelului, din 2007 până în 2010.24 Pe piaţa de minereuri de fier, se preconizează înregistrarea unui excedent doar în 2009/2010 (UNCTAD, 2007h).

In amonte, investiţiile private globale în metale neferoase au crescut de la 2 miliarde $ în 2002, la peste 7 miliarde $ în 2006, fiind preconizate investitii de 9 miliarde $ în 2007 (fig. III.3).

Între 2001 şi 2005, investiţiile au crescut mai mult decât dublu într-o serie de ţări bogate în minereuri, inclusiv Argentina, Canada, Mexic, Federaţia Rusă, Africa de Sud şi Statele Unite (Humphreys, 2005). Printre cele mai importante dezvoltări din ultimii ani se numără explorările din China, Mongolia şi Federaţia Rusă. Cota combinată de cheltuieli private globale din exploatări neferoase a crescut de la 4% în 2000, la 12% în 2006 (MEG, 2006). Cu toate acestea, succesul exploatărilor de minereuri neferoase a fost redus. Într-adevăr, începând cu 1998, doar patru zăcăminte de nivel mondial au fost descoperite prin noi explorări (figura III.3).25 Având în vedere faptul că rezervele se pot extinde, ca urmare a descoperirilor suplimentare, în şi în jurul minelor deja existente, este posibil ca noile zăcăminte metalifere să fie amplasate la o adâncime mai mare, în zone mai îndepărtate şi să aibă o concentratie mai redusa. După cum declara recent un expert în industria minieră (Humphreys, 2006: 5): „Costurile economice ale descoperirii de zăcăminte de minereuri metalifere de bază cresc continuu… În plus, în ultima vreme, in urma explorărillor nu au fost descoperite noi zăcăminte-mamut, precum cele de la Carajas, Escondida, Grasberg şi Norilsk şi se consideră că, în viitor, descoperirea şi extinderea unor zacaminte de mari dimensiuni va fi o provocare mult mai mare decât în trecut. Majoritatea resurselor aflate la îndemână par să fi dispărut.”

Telecomunicaţii Băuturi Industrii extractive Farmaceutice Medie Global 500

3. Este probabil ca preţurile să rămână ridicate o perioadă Unii factori sugerează că explozia preţurilor poate reflecta o modificare “structurală”.

Din punct de vedere al cererii, ascendenţa economică a Chinei, Indiei şi a altor ţări în curs de dezvoltare, împreună cu etapele de utilizare intensiva a resurselor in dezvoltarea lor actuală ar putea avea ca rezultat o accelerare pe termen lung a creşterii cererii de bunuri de larg consum.

Figura III.3. Numărul principalelor descoperiri şi cheltuielile private pentru explorarea de minereuri neferoase, 1980-2007 (miliarde de dolari şi numărul descoperirilor)

Sursa: UNCTAD, pe baza datelor furnizate de Mineral Economic Group, 2006 şi a datelor furnizate de Raw Materials Group şi BHP Billiton. e Estimări

Aceasta poate fi văzută drept o nouă etapă pe pieţele internaţionale de bunuri de larg consum, cu preţurile rămase la niveluri extrem de ridicate. 26 Un alt argument ce sugerează o schimbare structurală constă în faptul că resursele naturale în scădere reduc costul noilor ieşiri şi, în cazul petrolului, cresc dependenţa faţă de regiunea Asia de Vest, care este instabilă din punct de vedere politic, cu o majorare inevitabilă a preţurilor (vezi, de exemplu, Deffeyes, 2005; şi Laherrere, 2005), la momentul creşterii cererii din partea economiilor de piaţă de mari dimensiuni. Implicarea sporită a statului în mineritul metalelor şi extracţia petrolului poate avea ca rezultat factori politici cu o influenţă mai mare asupra deciziilor de producţie, putând limita accesul TNC-urilor străine la zăcămintele de minereuri.

Alţi experţi pun sub semnul întrebării relevanţa unor astfel de observaţii şi au tendinţa să submineze ameninţarea epuizării resurselor, chiar şi în viitorul îndepărtat.27 Unii dintre ei au atras de asemenea atenţia că aşteptările viitoarei creşteri a cererii globale pentru bunuri de larg consum pot fi exagerate.28 Conform unei evaluări la nivelul societăţii, creşterea ieşirilor ca răspuns la preţurile ridicate ar însemna că preţurile se deplasează înapoi către costurile marginale de producţie (Rio Tinto, 2007). Totuşi, perioada în care se poate aştepta producerea acestor evenimente – care variază de la un produs la altul – poate fi mai lungă în acest ciclu decât până acum.29

În concluzie, există perspective contradictorii în ceea ce priveşte evoluţia preţurilor la minereuri. Pe termen scurt, deşi este posibil ca în 2004 creşterea economică globală să fi atins nivelul maxim şi, în special, expansiunea economică a Statelor Unite s-a diminuat în 2006.. Din punct de vedere al ofertei, perioada prelungită de stagnare a proiectelor miniere, ca urmare a lipsei de resurse şi costurilor sporite ale materiilor prime, poate întârzia formarea unei dotari tehnice considerabile ce ar putea relaxa constrângerile de furnizare.

Cu toate acestea, pe termen lung, există posibilitatea să se materializeze majoritatea investiţiilor curente, iar planurile de investiţii se pot extinde şi mai mult, dacă preţurile rămân o anumită perioadă la nivelurile ridicate din 2006. Astfel, dacă nu se diminuează creşterea economică, preţurile pot rămâne în continuare relativ ridicate, până ce industriile petrolieră, de gaze şi minieră vor înregistra supra-capacitate. Este posibil ca acest lucru să nu se întâmple până la începutul următorului deceniu.30 Pe termen lung, comportamentul preţurilor va depinde de ratele de cerere şi de epuizare, precum şi de noile descoperiri. Cu toate acestea, experţii din industrie par să fie siguri că dezvoltarea zăcămintelor viitoare va fi mai costisitoare, ceea ce ar trebui să păstreze preţurile relativ ridicate.

Numărul de descoperiri Principalele descoperiri de zăcăminte Descoperiri la nivel mondial Cheltuielile de explorare Miliarde de dolari

C. Industriile extractive: oportunităţi şi provocări pentru dezvoltare

1. Caracteristicile investiţiilor în industriile extractive

Investiţiile în industriile extractive au caracteristici specifice, relevante pentru impactul lor asupra dezvoltării. Extracţia de resurse minerale este dominată îndeosebi de investiţii de dimensiuni ridicate, cu capitaluri numeroase, deşi mineritul artizanal şi de dimensiuni reduse poate fi important în unele ţări şi pentru anumite minereuri (caseta III.2). Unele proiecte sunt provocatoare din punct de vedere tehnologic, iar investiţiile în acestea sunt caracterizate printr-un grad ridicat de incertitudine şi perioade îndelungate de stagnare.

Caseta III.2. Mineritul artizanal

Există un număr nedefinit de întreprinderi miniere de dimensiuni mici şi medii la nivel mondial, care produc în

special aur, dar şi pietre preţioase, minereu de fier şi alte minerale. Printre acestea se numără minerii artizanali şi cu afaceri de dimensiuni reduse, precum garimpeiros din Brazilia (mineri ilegali ce caută aur), orpailleurs din Africa de Vest (artizani ce extrag aurul în principal prin spălarea aluviunilor) şi minele de fier din China înfiinţate în timpul campaniei „Marele salt înainte” a lui Mao, dintre care multe încă funcţionează. Doar în 2005-2006 în China şi India s-au deschis câteva mii de mine de fier. Tabelul III.2.1 prezintă estimările pentru producţia de aur realizate de minerii artizanali pentru ţările selectate din Africa şi America Latină. Sursa: UNCTAD.

Tabel III.2.1. Producţia artizanală de aur, a 2005 (tone)

Producţia artizanală Producţia totală Tara Argentina 0.2 27 Bolivia 3.5 9 Brazilia 6.1 35 Columbia 21.6 37 Rep. Dem. Congo 2.0 5 Ecuador 3.0 4 Ghana 6.9 65 Kyrgyzstan 1.4 17 Mali 1.8 46 Mexic 7.4 32 Niger 0.5 4 Papua Noua Guinee 3.2 69 Filipine 1.2 6 Rep. Unită Tanzania 5.0 49 Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group a Estimări

În majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare – cu excepţia Chinei şi a Indiei unde producţia se consumă sau se utilizează la nivel intern – extracţia de minereuri este în principal o activitate orientată spre export, importantă pentru crearea de venituri, dar cu oportunităţi limitate pentru crearea de locuri de muncă şi legături locale. În plus, extracţia de minereuri prezintă ameninţări considerabile pentru mediul local şi poate avea implicaţii sociale adverse. În final, resursele minerale nu sunt regenerabile şi au frecvent o importanţă strategică, geopolitică. Prin urmare, nivelul de implicare a Statului tinde să fie redus, în special în cazul petrolului şi gazelor (vezi capitolul IV).

Extracţia de minereuri necesită capitaluri numeroase. Construcţia unei mine mari de minereuri de bază poate costa peste un miliard de dolari. Investiţiile în industria petrolieră şi a gazelor sunt şi mai mari. Construirea unei conducte, dezvoltarea unui zăcământ petrolifer sau revitalizarea unei industrii miniere care a decăzut şi în care s-a investit prea puţin pot costa destule miliarde de dolari.31 Astfel de investiţii în ţările în curs de dezvoltare necesită de regulă implicarea unei societăţi de stat care se poate baza pe sprijinul financiar al guvernului sau al TNC. Nu toate ţările în curs de dezvoltare, în special cele mai puţin dezvoltate (LDC) dispun de – sau pot obţine – resursele financiare necesare pentru astfel de investiţii, atât de la societăţi de stat naţionale, cât şi de la societăţi naţionale private, apelând la atragerea de investiţii din partea TNC. Pentru obţinerea capitalului, o alternativă la TNC ar putea consta în împrumutul de la un creditor pregătit să accepte riscul ridicat implicat de o astfel de investiţie (de ex. bănci naţionale sau regionale de dezvoltare sau Banca Mondială).32

Unele proiecte implica mai multe provocări tehnologice decât altele. În mineritul metalelor, majoritatea tehnologiei poate fi achiziţionată de pe piaţă şi în general există puţine diferenţe în abordările diferitelor societăţi miniere. În acest caz, provocarea se referă mai ales la managementul proiectelor cu lungi perioade de gestaţie şi la necesitatea de a acorda atenţia meritată impactului lor social şi asupra mediului. În ceea ce priveşte extracţia de petrol şi gaze, nivelul complexităţii tehnologice este deosebit de ridicat pentru extracţia din ape de mari adâncime, în timp ce extracţia din sol pune mai puţine probleme tehnologice.

Trebuie acordată o atenţie deosebită perioadelor îndelungate de stagnare implicate de regulă în proiectele extractive. Faza de explorare poate dura până la 10 ani şi în multe cazuri astfel de investiţii eşurează.33 În medie, costurile asociate erorilor reduc veniturile economice preconizate ale explorării. Pentru proiectele de explorare ce au ca rezultat descoperiri, recompensele potenţiale pot fi considerabile (Land, 2007; Goodyear, 2006).

Chiar dacă explorarea se încheie cu succes şi se dezvoltă şi se dă în funcţiune o nouă mină, investitorul se confruntă cu diverse riscuri tehnice 34, riscuri de piaţă (referitoare la cerere şi preţurile previzionate), riscuri politice (de ex. modificări ale legislaţiei în domeniul mineritului, naţionalizări), dar şi riscuri sociale şi de mediu. În ţările dezvoltate, societăţilor miniere le este din ce în ce mai greu să aibă acces la teren şi să îl păstreze (Otto, 2006). În ţările cu un cadru instituţional slab, riscurile politice, sociale şi de mediu pot fi foarte costisitoare din punct de vedere al decalajelor, publicităţii negative, al riscului de pierdere a licenţei de operare şi cheltuielilor neprevăzute considerabile.35 Într-adevăr, un management efectiv al riscurilor sociale, de mediu şi al altor riscuri poate deveni o sursă de avantaje competitive pentru societăţi (Howard, 2006).

Atunci când preţurile sunt ridicate, societăţile au o înclinaţie ridicată spre risc. „Anumite ţări precum Peru, Rusia şi China, care sunt în general considerate ţări cu risc ridicat, primesc o proporţie mai mare de sume de explorare, datorită perspectivelor ce se deschid pentru minereurile din aceste ţări. Societăţile acceptă acest risc în căutarea de rezerve, în special având în vedere mediul actual al preţurilor ridicate la bunurile de larg consum.” (PricewaterhouseCoopers, 2006: 23). În perioadele cu preţuri reduse, profitabilitatea proiectelor de extracţie a resurselor tinde să scadă, diminuand poziţia de negociere a unei ţări, pentru a atrage investiţiile. Totuşi, odată ce s-a realizat investiţia, iar minele sau sondele funcţionează corect, costurile fixe ridicate, ce i-au oferit putere de negociere societăţii străine la începutul investiţiei, pot deveni o sursă de vulnerabilitate. Dacă se impun condiţii mai stricte, de exemplu, societatea nu are de făcut altceva, decât să le accepte, deoarece nu se poate retrage cu uşurinţă.

O altă caracteristică a industriilor extractive este potenţialul de rente minerale dimensionabile. Zăcămintele de minereuri metalifere şi hidrocarburi sunt eterogene, caracterizate prin diferenţe mari între costurile de producţie, în funcţie de calitate şi accesibilitate. Renta este de regulă mai ridicată pentru extracţia de petrol şi gaze, în special fiindcă OPEC menţine preţul petrolului peste costul celui mai puţin productiv teren. Un teren petrolifer enorm din Arabia Saudită poate genera volume semnificative de ţiţei într-o perioadă susţinută, sub propria presiune, ceea ce înseamnă costuri foarte reduse de extracţie pe barilul de petrol. Acelaşi baril de petrol se recuperează dintr-un zăcământ maritim de adâncime la un cost mult mai ridicat.36 În sectorul mineritului de metale, variaţia gradului minereului, împreună cu condiţiile mineralogice, poate avea de asemenea importanţă (Land, 2007).37

Într-un final, minereurile sunt adesea percepute ca având o importanţă strategică atât pentru

producător, cât şi pentru ţările consumatoare. În primul rând, minereurile pot fi strategice pentru necesităţi militare, industriale sau esenţiale. În al doilea rând, în special din punct de vedere al producătorului, caracterul neregenerabil al acestora le conferă o dimensiune strategică.

Minereurile energetice (în special petrolul şi gazele) sunt mai concentrate din punct de vedere geografic (tabelul III.3), şi deci importante în ceea ce priveşte securitatea energetică, din punct de vedere strategic. Această dimensiune explică parţial rolul semnificativ al societăţilor de stat în industria petrolului şi gazelor (capitolul IV).

2. Preocupările referitoare la politicile publice ale statelor

bogate în minereuri Bogăţiile minerale pot fi o sursă de venituri şi prosperitate şi o şansă pentru dezvoltarea

economică. Cu toate acestea, abundenţa resurselor nu înseamnă neapărat prosperitate economică, iar exploatarea resurselor neregenerabile pune probleme grave perspectivelor de dezvoltare durabilă pe termen lung. Conform Comisei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare a Naţiunilor Unite, dezvoltarea durabilă înseamnă „dezvoltarea ce satisface necesităţile prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a le satisface cerintele” (Naţiunile Unite, 1987). Dezvoltarea economică şi socială şi protecţia mediului sunt considerate cei trei „piloni independenţi, care se consolidează reciproc” ai dezvoltării durabile (Naţiunile Unite, 2005a). Activităţile de extracţie a minereurilor pot avea implicaţii semnificative pentru toţi cei trei piloni.

Deşi, în mod ideal, toate activităţile umane ar trebui să îndeplinească aceste criterii ale dezvoltării durabile, conceptul se aplică în special în cazul activităţilor extractive, deoarece acestea se referă la resurse consumate intens, neregenerabile, a căror supraexploatare poate compromite utilizarea potenţială – sau utilizarea veniturilor generate – de către generaţiile viitoare.

Această secţiune pune accentul pe oportunităţile de dezvoltare şi provocările pe care bogăţiile minerale le reprezintă pentru ţările bogate în resurse, indiferent de agentul economic care le exploatează. Prin urmare, ea nu se referă la impactul specific asupra ţărilor gazdă al implicării TNC în industria extractivă – o problemă examinată mai îndeaproape în capitolul V.

a. Resursele minerale reprezintă oportunităţi de dezvoltare

Dezvoltarea cu succes pe baza minereurilor, precum în ţări dezvoltate ca Australia,

Canada, Noua Zeelandă, Norvegia, Suedia şi Statele Unite, nu a fost doar o problemă de resurse geologice; mai degrabă a rezultat ca urmare a existenţei şi dezvoltării continue a resurselor şi competenţelor umane, a învăţării şi inovaţiilor în activităţile extractive (Ramos, 1998).

De exemplu, abundenţa resurselor naturale în Statele Unite a fost mai degrabă o condiţie endogenă, „construită social”, decât o dotare exclusiv naturală (David şi Wright, 1997). O înţelegere ştiinţifică şi cunoştinţe inginereşti mai bune pot contribui la creşterea cantităţii de rezerve demonstrate, la îmbunătăţirea tehnologiilor de extracţie şi rafinare, şi la lărgirea domeniului utilizărilor finale şi comerciale.

O serie de ţări în curs de dezvoltare cu venit mediu şi ridicat (de ex. Botswana, Chile, Indonezia, Kuweit, Malaezia, Arabia Saudită, Africa de Sud, Emiratele Arabe Unite şi Venezuela) au reuşit, în proporţii diferite, să beneficieze de pe urma bogăţiilor lor naturale pentru a avansa cel puţin în unele aspecte (de exemplu creşterea venitului pe cap de locuitor, reducerea sărăciei şi, în unele cazuri, diversificarea economică).38 Pentru multe alte ţări în curs de dezvoltare bogate în resurse, impactul bogăţiilor minerale asupra dezvoltării a fost dezamăgitor. Multe ţări cu venituri reduse foarte dependente de exportul resurselor naturale „s-au comportat nesatisfăcător din punct de vedere al dezvoltării economice, sociale şi politice” (Pegg, 2006: 1). Acest fenomen este denumit de regulă „blestemul resurselor” (caseta III.3).

Cu toate acestea, experienţa de dezvoltare a ţărilor dezvoltate, bogate în minereuri, este greu de reprodus în contextul global anual, iar statele în curs de dezvoltare bogate în resurse trebuie să găsească moduri originale de a îşi utiliza resursele naturale pentru dezvoltarea durabilă. Ţările dezvoltate şi-au utilizat cea mai mare parte a extracţiei de minereuri la nivel local, iar prelucrarea locală, precum şi materiile prime, au fost protejate prin costuri ridicate de transport. În prezent, datorită costurilor relativ reduse de transport şi

pieţelor globalizate, este mai greu să concurezi cu produse importate. În plus, exploatarea intensă a resurselor minerale în statele în curs de dezvoltare a avut loc într-o fază anterioara a dezvoltării acestora, pentru a satisface necesităţile utilizatorilor externi si nu neaparat ale celor naţionali. Aceasta a precedat, prin urmare, dezvoltarea capacităţilor de resurse umane naţionale ce pot contribui la construirea unei activităţi miniere integrate şi la crearea unei învăţări şi a unor inovaţii endogene în jurul acesteia.

Noul context global poate limita capacitatea relativă a ţărilor bogate în minereuri de a beneficia de resursele minerale. Prin urmare, ele trebuie să stabilească o strategie globală de dezvoltare pentru utilizarea bogăţiilor minerale neregenerabile, nu doar pentru a-şi îmbunătăţi situaţia actuală, ci şi pentru a asigura dezvoltarea durabilă în beneficiul viitoarelor generaţii. În această privinţă, un obiectiv important ar trebui să constea în structurarea unei economii diversificate, prin investiţiile în capital uman, infrastructură şi capacitati de producţie.

Caseta III.3. Dezbaterea referitoare la „blestemul resurselor” Există un volum semnificativ de literatură teoretică şi empirică ce studiază rolul resurselor minerale în

dezvoltarea economică. Unii experţi citează dovezi ce sugerează că ţările bogate în minereuri au avut o situaţie

mai grea decât ţările mai puţin dotate, din punct de vedere al diverselor măsuri economice, sociale şi poltiice.

Alţi experţi susţin că resursele minerale reprezintă o potenţială sursă de creştere şi dezvoltare, dacă sunt

gestionate corect. Într-un studiu renumit ce acoperă un eşantion de 95 de ţări în curs de dezvoltare, s-a constatat o relaţie

negativă între exporturile de resurse naturale (inclusiv produse agricole, minereuri metalifere şi minereuri

energetice) şi creşterea economică a perioadei 1970-1990 (Sachs şi Warner, 1997). Alţi cercetători au confirmat

faptul că ţările în curs de dezvoltare, bogate în resurse (în special ţările exportatoare de minereuri metalifere),

au fost caracterizate, în general, de performanţe relativ reduse de creştere pe cap de locuitor (Auty, 2001a;

Mikesell, 1997). Exportatorii de petrol nu au fost imuni la „blestemul resurselor” în ceea ce priveşte dezvoltarea

redusă (de ex. Gelb, 1988; Shams, 1989; Mikesell, 1997). Multe studii accentuează şi faptul că ţările bogate în

petrol şi minereuri solide au avut performanţe mai slabe în ceea ce priveşte reducerea sărăciei, în comparaţie

cu ţările cu puţine bogăţii miniere sau fără astfel de bogăţii (Pedro, 2006). Totuşi, s-a remarcat faptul că „nu este nimic inerent în abundenţa resurselor care să condamne ţările la

o creştere redusă sau la lipsa sustenabilităţii” (Mikesell, 1997: 191). De exemplu unele studii (Wright şi

Czelusta, 2003; Davis, 1998; Davis şi Tilton, 2002) au pus sub semnul întrebării validitatea rezultatelor

economice şi subliniază faptul că „rezultatele negative raportate de economiile miniere variază de la caz la caz,

iar performanţele economice sunt mixte, eterogene şi nu trebuie generalizate” (Pedro, 2004: 4). În loc de a pune

accentul pe resursele minerale ca atare, s-a sugerat că subdezvoltarea politică poate fi cauza principală a

performanţelor slabe ale economiilor bogate în minereuri (Moore, 2000). Datorită guvernării slabe, veniturile din

exploatarea miniera au fost adesea irosite si nu investite într-un mod care să promoveze dezvoltarea durabilă.

Prin urmare, trebuie consolidate sistemele de guvernare şi capacitatea instituţională, iar bogăţiile minerale

trebuie investite în crearea de cunoştinţe pentru inovaţii economice şi formarea de capital uman, social şi fizic,

inclusiv dezvoltarea infrastructurii. Vezi şi capitolele V şi VI. Sursa: UNCTAD.

Bogăţiile minerale reprezintă doar şanse; ele pot frâna dezvoltarea dacă nu sunt gestionate corect. Capacitatea şi abilitatea ţărilor în curs de dezvoltare, bogate în minereuri, de a face faţă provocărilor politice, sociale şi de mediu asociate industriei extractive sunt factori-cheie al rezultatelor dezvoltării acestora.

b. Provocarea economică

Provocarea economică este triplă: cum se creează valoare din zăcămintele miniere; cum se captează acea valoare la nivel local; cum se utilizează cel mai bine veniturile create din activităţile extractive.

Prima parte a provocării constă în organizarea producţiei într-un mod eficient şi durabil. Acest lucru poate implica actori diferiţi, precum minerii artizanali şi cu afaceri de dimensiuni

reduse (vezi caseta III.2), societăţile mari, private sau de stat, naţionale sau străine. Importanţa relativă a acestor diferiţi jucători variaza în funcţie de factori precum natura minereului şi nivelul capacităţilor naţionale.

Valoarea pe care o economie poate încerca sa o capteze local din extracţia de minereuri poate fi directă, prin angajare, profituri şi impozite şi indirectă, prin achiziţia de bunuri şi servicii. Din nou, obiectul captării locale a acestei valori depinde de modul de organizare a activităţii de extracţie şi de natura minereurilor şi nivelul capacităţilor naţionale.

Extracţia de minereuri pe scară largă implică numeroase capitaluri, ceea ce limitează potenţialul de creare de locuri de muncă. Dimensiunea profiturilor depinde de factori precum calitatea zăcământului minier, costul de extracţie a minereurilor, productivitatea operaţiilor şi a dezvoltărilor globale de preţ. Proprietatea producţiei va influenţa măsura în care profiturile sunt distribuite între sectorul de stat şi cel privat, în ţară sau în străinătate. Venitul guvernamental depinde şi de proiectarea şi implementarea sistemului fiscal.

Obiectul achiziţiilor locale depinde în principal de disponibilitatea materiilor prime, dar şi de politicile de achiziţie ale companiilor extractive; în timp ce obiectul utilizării locale depinde de existenţa capacităţilor naţionale şi a avantajelor competitive în dezvoltarea de activităţi de fabricaţie în aval. În statele în curs de dezvoltare, aprovizionarea locală cu intrări foarte specializate, folosite în explorarea şi extracţia minereurilor, este în general dificilă; frecvent, la nivel local sunt realizate doar activităţi precum cele de catering, curăţenie şi, în unele cazuri, serviciile de construcţie 39 (Otto, 2006:119). În plus, capacitatea din aval a multor ţări în curs de dezvoltare nu se referă la alte activităţi, decât cele de rafinare şi în unele cazuri nici măcar nu ajunge atât de departe. Prin urmare, venitul fiscal şi profiturile din extracţia minereurilor sunt, fără indoiala, cele mai importante contribuţii de valoare la o economie locală în curs de dezvoltare.

Astfel, problemele referitoare la proprietatea, mărimea, distribuţia şi utilizarea veniturilor sunt, mai mult decât la alte industrii, principalul obiectiv al politicii.

A treia parte a provocărilor economice se referă la utilizarea veniturilor provenite din extracţia de minereuri, cu o importanţă crucială pentru dezvoltare. Impactul venitului generat va diferi în funcţie de utilizare, respectiv, dacă este transferat în străinătate sau nu, dacă este folosit pentru: a acoperi datoria externă, a repatria profiturile, reinvestire sau importul de bunuri de consum.

Există multe riscuri asociate utilizării de venituri din resurse naturale. În primul rând, veniturile guvernamentale din resurse naturale pot duce la o atitudine de „rentier”, ce nu promovează investiţiile productive în proiecte care sa genereze locuri de muncă şi creştere economică. În timp ce unele probleme pot necesita un răspuns urgent – în special cele referitoare la sărăcie – soluţiile pe termen lung, durabile, sunt importante pentru a reduce asistenţa continuă.

În al doilea rând, veniturile din minereuri pot conduce la o deplasare a accentului de pe investiţii în sectorul productiv, ceea ce poate provoca diminuarea sectorului şi o specializare a economiei în sectorul primar, un simptom tipic al „bolii olandeze” 40. Industrializarea este însă crucială pentru dezvoltarea ţărilor cu venituri reduse. Într-adevăr, o proprietate caracteristică a unei dezvoltari reusite este reprezentată prin importanţa crescândă a sectorului productiv în fazele timpurii ale dezvoltării (Chenery et al., 1986). Cea mai mare parte a progresului tehnic este concentrata pe producţie (Prebisch, 1981) şi este un sector ce oferă posibilităţi pozitive de externalizare şi învăţare, care joacă rolul principal în dezvoltarea economică pe termen lung (Hirschman, 1958). Există o preocupare cu privire la faptul că ţările bogate în resurse se specializează în produse pentru care cererea creşte mai puţin rapid decât pentru produsele fabricate, conducând la o deteriorare pe termen lung a termenilor comerciali (Prebisch, 1949; Singer, 1949). În consecinţă, statele bogate în resurse au nevoie să canalizeze bogăţiile generate în sectorul primar prin eforturi către o diversificare economică sporită şi îmbunătăţirea activităţilor de fabricaţie, în special deoarece volatilitatea preţurilor minereurilor poate avea ca rezultat venituri imprevizibile pentru guvern.

c. Provocările de mediu, sociale şi politice

Mai mult decât majoritatea celorlalte activităţi industriale, extracţia minereurilor tinde să afecteze în mod semnificativ mediul înconjurător. Ea poate avea efecte de mediu majore în apropierea unui teren de exploatare, în zonele înconjurătoare, precum şi la nivel global.

Efectele variază între diferitele tipuri de minereuri şi etape din lanţul de producţie. În cazul petrolului şi gazelor, mediul înconjurător poate fi puternic afectat ca urmare a scurgerilor

şi revărsărilor, a aprinderii gazelor în exces şi a creării de rute de acces către noile zone, ce implică adesea defrişarea. Revărsările de petrol sunt foarte poluante, reducând piscicultura şi turismul, afectând viaţa păsărilor şi având un impact ecologic deosebit de grav asupra vieţii din oceane.41 La nivel global, o preocupare majoră cu privire la industriile extractive, în general, şi la minereurile energetice, în special, este impactul acestora asupra modificărilor climatice (Liebenthal et al., 2005; Sala-i-Martin şi Subramanian, 2003).

Multe dintre problemele de mediu asociate mineritului metalifer provin din contaminarea apelor de suprafaţă şi subterane cu deşeuri toxice.42 Problema accesului la apă şi a calităţii acesteia sunt două chestiuni deosebit de critice atunci când activitatea minieră se desfăşoară în apropierea comunităţilor agricole sau piscicole (Otto, 2006). Mineritul poate fi asociat şi cu defrişarea, eroziunea solurilor şi acumularea de depozite de steril, iar firmele si autorităţile guvernamentale adesea nu vor sau nu pot să achite costurile de curăţare a minelor închise şi abandonate.

Activităţile extractive pot avea efecte sociale şi politice profunde. Ele pot avea un efect pozitiv asupra dezvoltării prin crearea de noi locuri de muncă, încurajând afacerile şi oferind o infrastructură vitală pentru comunităţile îndepărtate, precum drumuri, electricitate, educaţie şi sănătate. Cu toate acestea, ele pot genera noi probleme sociale şi economice referitoare la strămutarea involuntară a populaţiei, pierderea spaţiilor de viaţă tradiţionale, probleme de sănătate datorită expunerii lucrătorilor şi populaţiei la elemente chimice şi particule nocive, sau probleme de siguranţă a lucrătorilor.43 Deoarece guvernele obţin venituri suficiente din surse externe, ele pot deveni mai puţin dependente de locuitorii lor pentru venituri, fiind astfel mai puţin responsabile şi transparente faţă de societăţile pe care le guvernează.44

În plus, mai multe studii au găsit o legătură puternică între dependenţa de resursele naturale şi riscul izbucnirii de războaie civile şi alte conflicte şi de prelungire a acestora (de ex. Collier şi Hoeffler, 2005; Collier et al., 2003; Ross, 2001; Renner, 2002). Efectele nocive ale dependenţei de resursele naturale asupra guvernărilor şi drepturilor omului s-au manifestat în special în Africa Sub-Sahariană. Petrolul şi diamantele din Angola, diamantele din Sierra Leone şi Liberia, cobaltul şi alte minereuri din Republica Democrată Congo şi petrolul din Sudan au dat naştere unor războaie civile îndelungate. Instabilitatea din Asia de Vest şi regiunea Golfului Persic a fost atribuită bogăţiilor petroliere ale respectivei regiuni. 45 „Doctrina Carter”, ce prevedea ca Statele Unite să folosească forţa militară, dacă era necesar, pentru a-şi apăra interesele naţionale în regiunea Golfului Persic (Carter, 1980), ilustrează faptul că resursele naturale pot fi şi cauzele unor conflicte ce implică jucători aflaţi la mare distanţă de regiunea direct afectată. d. Provocarea guvernării

Felul în care o ţară se poate confrunta cu succes cu toate aceste provocări importante (economice, de mediu, sociale şi politice) depinde în mare parte de sistemul său de guvernământ. Naţiunile Unite au definit guvernarea drept „exerciţiul autorităţii economice, politice şi administrative, pentru gestionarea afacerilor unei ţări la toate nivelurile”. 46 O guvernare bună este definită astfel:

„Participativă, transparentă şi responsabilă. De asemenea eficientă şi echitabilă. Promovează spiritul legii. O guvernare bună asigură faptul că priorităţile politice, sociale şi economice se bazează pe un consens în societate şi ca vocile celor mai săraci şi a celor mai slabi să fie ascultate în luarea deciziilor cu privire la alocarea resurselor de dezvoltare”.47 Fără un cadru de guvernare bine dezvoltat, există un risc crescut ca beneficiile din

extracţie să nu se materializeze, ca sistemele fiscale să conducă la o repartizare inegală a veniturilor, ca lipsa unei strategii coerente şi constante de dezvoltare să conducă la utilizarea necorespunzătoare a acestora, ca populaţiile locale să fie dezamăgite, ca mediul să fie afectat, să apară riscuri pentru sănătate şi să survină conflicte. Astfel, este esenţială calitatea instituţiilor dinaintea descoperirii bogăţiilor minerale şi capacitatea unui stat de a reglementa, monitoriza şi aplica activităţile în industriile extractive.

Este posibil ca extracţia resurselor să nu transforme instituţiile care funcţionează bine în unele slabe, dar poate înrăutăţi o guvernare proastă.

Provocările economice, de mediu şi sociale remarcate mai sus subliniază importanţa guvernării în asigurarea unor câştiguri maxime de dezvoltare din extracţia resurselor. Însă soluţiile structurale benefice pe termen lung – precum formarea unei capacităţi administrative, realinierea politicilor existente şi acumularea de capital uman – se dezvoltă greu şi oferă

puţine recompense imediate. Astfel, ele au fost excluse frecvent. Atâta timp cât voinţa politică lipseşte, nu se poate rezolva problema guvernării. Cu toate acestea, există o necesitate urgentă de a continua explorarea diferitelor modalităţi de rezolvare.

* * * * * *

Avantajele, din punct de vedere al comerţului, care rezultă din recenta creştere a preţurilor la bunurile de larg consum, reprezintă şanse de dezvoltare pentru ţările exportatoare de minereuri. Există însă provocări importante în gestionarea câştigurilor din industriile extractive, pentru a impulsiona dezvoltarea. Majoritatea acestora provin din specificul industriei extractive în sine, care implică, de regulă, proiecte de dimensiuni mari, capitaluri numeroase, o intensitate redusă a muncii, cu efecte importante asupra mediului şi legături slabe cu economia locală a ţărilor în curs de dezvoltare. Deşi responsabilitatea de a asigura dezvoltarea câştigă mai întâi de pe urma exploatărilor minere şi apoi de pe urma guvernelor, nu trebuie ignorată responsabilitatea celorlalte părţi interesate de a contribui la efectele de dezvoltare ale activităţii. După cum se indică în următorul capitol, TNC-urile sunt actori-cheie în acest context.

Note

1 În 2005, minereurile au reprezentat 3% din PIB mondial şi 13% din comerţul mondial (baza de date UN COMTRADE, SITC Rev. 1 şi Divizia de Statistică UN/DESA). 2 Estimat prin multiplicarea producţiei globale de petrol şi gaze în 2005, care s-a ridicat la 47 de miliarde de barili de echivalent de petrol (date furnizate UNCTAD de către HIS), la preţul ţiţeiului din Dubai în 2005 (49,35 $/baril) (http://www.bp.com/). 3 Date furnizate UNCTAD de către Raw Materials Group. 4 Benzină, motorină şi combustibili distilaţi, gaz petrolier lichefiat, combustibil pentru avioane, combustibili petrolieri reziduali,

kerosene şi cocs. 5 Solvenţi, lubrifianţi, unsori, ceară petrolieră, vaselină, asfalt şi cocs. 6 Gaz lampant, etan, propan, butan, etilenă, propilenă, butilene, butadienă, benzene, toluen şi xilen. 7 GNL poate reprezenta o alternativă la transportul prin conducte în ţările învecinate, atunci când costurile suplimentare implicate sunt

aceleaşi cu costurile transportului prin conducte. 8 Datele cu privire la producţia de gaze a Federaţiei Ruse sunt de la BP, 2006. 9 Datele cu privire la producţia de gaze din Golful Persic sunt de la BP, 2006. 10 Pentru petrol, cotele de producţie şi consum sunt următoarele: 19% şi 54% pentru ţările dezvoltate şi 9% şi 22% pentru statele din Asia de Sud, Est şi Sud-Est. Cifrele pentru gaze sunt următoarele 38%> şi 47%> pentru ţările dezvoltate şi 12% şi 13% pentru statele din Asia de Sud, Est şi Sud-Est (UNCTAD, pe baza BP 2006). 11 Cele „şapte surori” erau: Standard Oil of New Jersey (în prezent ExxonMobil), Royal Dutch Shell, Anglo-Persian Oil Company (acum BP), Standard Oil of New York (acum parte din ExxonMobil), Texaco (acum Chevron), Standard Oil of California (acum Chevron) şi Gulf Oil (acum parte din Chevron, BP şi Cumberland Farms). 12 Această convingere a condus la preocupări reflectate în mod clar în argumentul cum că „dacă tendinţele actuale de creştere a

populaţiei mondiale, industrializării, poluării, producţiei de alimente şi epuizării resurselor rămân neschimbate, limitele creşterii pe această planetă vor fi atinse undeva în următorii 100 de ani” (Meadows et al., 1972: 23-24).

13 OPEC este o organizaţie permanentă, interguvernamentală, creată la Conferinţa de la Bagdad din 10-14 septembrie 1960 de către Iran, Irak, Kuweit, Arabia Saudită şi Venezuela. Celor cinci membri fondatori li s-au alăturat ulterior alţi nouă membri: Qatar (1961), Indonezia (1962), Libia (1962), Emiratele Arabe Unite (1967), Algeria (1969), Nigeria (1971), Ecuador (1973-1992), Gabon (1975-1994) şi Angola (2007) (http://www.opec.org/). Multe organizaţii similare pentru alte mărfuri, precum cuprul (CIPEC), bauxita (IBA) şi minereul de fier (APEF) au fost înfiinţate la începutul anilor ’70, dar nu au avut un succes remarcabil. 14 Competiţia sporită a fost rezultatul combinat al apariţiei unor noi societăţi de stat în anii ‚’70, după un val de naţionalizări şi după ce producătorii în general nu au reuşit să anticipeze încetinirea creşterii cererii pe termen lung, ceea ce a condus la investiţii excesive în noile mine şi facilităţi de prelucrare şi un excedent enorm de capacitate de producţie. 15 Din 2000 până în 2005, o combinaţie de reduceri ale cotelor şi cererea în creştere de petrol a readus preţurile în apropierea

intervalului stabilit de OPEC, de 22$ - 28$ pe baril. 16 Tulburările politice din Nigeria şi Venezuela şi dezastrele naturale, precum Uraganul Katrina, au contribuit de asemenea la volatilitatea preţurilor. 17 În 2005, de exemplu, China a consumat 2,1 tone de cupru şi 180 de tone de petrol la milion de dolari PIB. În comparaţie, cifrele pentru Japonia au fost 0,3 tone şi 50 de tone, iar pentru Statele Unite, 0,2 tone şi 80 de tone (CRU, 2006; IMF 2006). 18 Pentru importanţa cererii din China pentru recenta creştere a preţurilor, consultaţi de exemplu Cyclope, 2007. 19 Pentru petrol, de exemplu, acest lucru a avut loc în special în Statele Unite şi în Marea Nordului, permiţând statelor OPEC să-şi

majoreze cota de producţie de la 30% în 1985 la 40% în 1999. În plus, preţurile reduse nu i-au stimulat pe furnizori să păstreze capacităţile libere.

20 Producţia globală excedentară de ţiţei a fost estimată la 1-1,3 milioane de barili pe zi (mbd) în august 2006, în scădere de la 5,6 mbd în 2002 (IEA, 2006a). În plus, raportul mondial agregat între stocuri şi consum pentru toate metalele de bază a atins recordul inferior în al treilea trimestru al anului 2006 – timp de cinci zile (Barclays Capital, 2006). 21 De exemplu, în Minera Escondida din Chile, producţia (de 1,2 milioane de tone de concentrat de cupru în fiecare an) a fost întreruptă în cea mai mare parte a lunii iulie 2006 din cauza disputelor de muncă, ceea ce a provocat o pierdere estimată a producţiei de aproximativ 45.000 de tone de cupru. Producţia la mina Codelco Chuquicamata din Chile (54.000 de tone de concentrat de cupru în fiecare an) a fost de asemenea întreruptă în iulie 2006 după ce o alunecare de teren a distrus banda unui transportor pentru minereuri (Abare, 2006). 22 De exemplu, după ce sunt luate în calcul reinvestirile în instalaţiile existente şi capacitatea în scădere datorată epuizării terenurilor, suplimentările nete ale capacităţii anuale pentru cele 100 mai importante proiecte petroliere în dezvoltare sunt previzionate a fi în medie 3% între 2006 şi 2008, mai mult decât dublu faţă de creşterea preconizată a cererii (Goldman Sachs, 2005). Vezi şi CERA, 2005; şi IHS, 2005. 23 Previziunile referitoare la producţie sunt incerte, însă un studiu cu privire la proiecţiile pe termen lung pentru minereurile

necombustibile a constatat diferenţe foarte mari între proiecţiile globale (realizate în urmă cu peste 25 de ani) referitoare la producţia şi consumul unui număr selectat de minereuri necombustibile şi rezultatele observate pentru anul 2000. Proiecţiile depind în mod critic de presupunerile legate de factori precum creşterea populaţiei şi a veniturilor, modificările tehnologice şi de reglementare, care sunt greu de prevăzut (Sohn, 2005).

24 Interviu cu David Humphreys, economist şef, Norilsk Nickel, septembrie 2006. 25 Pot exista decalaje semnificative între momentul realizării investiţiilor de explorare şi descoperirea unui zăcământ important. 26 Vezi, de exemplu, The Economist, 16 septembrie 2006. 27 Pentru dezbaterea dintre pesimişti şi optimişti, vezi Tilton şi Coulter, 2001. 28 Unii cercetători, precum economistul şef de la Morgan Stanley, Stephen Roach, declară că „mărfurile sunt la fel de pasibile de creşteri neprevăzute ca orice altă investiţie” (The Telegraph, 2 octombrie 2006). Alţii susţin că un impact semnificativ al creşterii cererii de pe economiile de piaţă nou lansate va fi redus printr-o cerere redusă din ţările dezvoltate, datorită transferului producţiei din ţările dezvoltate în cele în curs de dezvoltare (Radetzki, nepublicat). 29 De exemplu, din punct de vedere istoric, a durat mai mult de cinci ani ca preţurile minereului de fier să revină la nivelul normal,

după atingerea unui vârf în timp ce pentru preţurile cuprului şi aluminiului acest lucru a durat mai mult de trei ani. Diferenţele apar în principal datorită diferitelor structuri de piaţă ale mărfurilor.

30 Conform unui studiu, inversarea tendinţei crescătoare a preţurilor poate rezulta în urma unei ajustări a creşterii economice din China, care nu se preconizează a avea loc înainte de 2011 (Cyclope, 2007). 31 De exemplu, exploatarea zăcămintelor de petrol din Centura Orinoco din Venezuela costă 17 miliarde $ („În Venezuela, o reducere a perspectivelor bogăţiilor petroliere”, International Herald Tribune, 1 iunie 2006), iar în Azerbaidjan, recent deschisa conductă Baku-Tbilisi-Ceyhan costă 3,9 miliarde $ („Europa: prea mult dintr-un lucru bun; Azerbaidjan şi petrolul”, The Economist, 19 august 2006). 32 În cazul Bănci Mondiale, finanţarea proiectului poate depinde de reforma guvernamentală şi instituţională, precum şi de privatizarea

şi liberalizarea regimului investiţional (Banca Mondială, 2005).

33 Un studiu al perioadei de decalaj dintre descoperire şi începerea producţiei, care acoperă 214 de zăcăminte de aur cunoscute, descoperite la nivel mondial în perioada 1970-2003 arată că aceasta a fost în medie de 6,3 ani (Schodde, 2004). 34 Printre riscurile tehnice se numără, de exemplu, volumul efectiv şi concentratiile de minereuri comparativ cu previziunile, precum şi adecvarea metodelor de minerit şi a procesului metalurgic. 35 Vezi, de exemplu, Otto 2006 şi http://www.ifc.org/ifcext/enviro.nsf/Content/RiskManagement. 36 Costurile de producţie ale unui baril de petrol au fost estimate în 2004 între 1 $ în zonele cu cele mai mici costuri (Asia de Vest) şi 12 – 15 $ în zonele mai dificile sau mature (de ex. în zăcămintele maritime de adâncime din Nord, Siberia de Est, sau de la marginea Texasului) (Chevalier, 2004). 37 Acest lucru este valabil şi în cazul diamantelor. Într-o singură bucata de diamant pot fi prezente diferite calităţi ale pietrei, iar elementele rare sunt de mii de ori mai valoroase decât valoarea medie a unui carat din producţia de diamante (Land, 2007).38 Vezi, de exemplu, Stevens, 2002; Sarraf şi Jiwanji, 2001; Wright şi Czelusta, 2003; şi Acemoglu, et al., 2003. 39 Costurile serviciilor de construcţii sunt importante în faza de dezvoltare a unui proiect minier. 40 Termenul „boala olandeză” a fost creat în Olanda în timpul anilor ’60 când veniturile generate de descoperirea gazelor naturale au condus la o apreciere a monedei naturale şi la un declin puternic al competitivităţii sectorului comercial care nu a înregistrat o creştere deosebită. Creşterea veniturilor a contribuit la majorarea importurilor în detrimentul producţiei naţionale, provocând o reducere bruscă a creşterii economice. Acest paradox economic a fost recunoscut începând de atunci drept o situaţie în care un flux puternic de monedă străină – fie că provine dintr-o creştere bruscă a preţurilor resurselor naturale, fie din asistenţă sau investiţii străine – afectează negativ performanţele sectoarelor economice care nu se află în creştere şi, în particular, sectorul comercial (De Silva, 1994). 41 Majoritatea revărsărilor provin din conducte şi facilităţi fixe, clasificate de regulă drept revărsări de mici dimensiuni (mai puţin de 7 tone metrice), în timp ce cisternele provoacă volume mai mari de revărsări (Salim, 2003). 42 De exemplu, producţia de aur implică utilizarea de materiale toxice precum cianurile, mercurul şi arsenicul, iar manipularea necorespunzătoare a acestora este frecvent o sursă de probleme de sănătate şi de mediu („De ce mineritul este atât de nociv pentru râul dvs.”, World Rivers Review, Vol. 12, Nr. 5, octombrie 1997). 43 „Deşi reprezintă doar 0,4% din forţa de muncă globală, mineritul este responsabil pentru peste 3% din accidentele mortale de muncă(aproximativ11.000pean –vezi SITE web ILO: http://www.ilo.org/public/english/dialogue/sectors/mining/safety.htm Notă: aceste estimări se bazează pe date oficiale ce conţin doar forţa de muncă legală. Nu sunt incluşi, prin urmare, muncitorii la negru. 44 Acemoglu et al., 2004; Acemoglu şi Robinson, 2006; Keen, 1998; Moore, 2000; Renner, 2002; Tilly, 1975; şi Shafer, 1994. 45 Vezi, de exemplu, D‘Amato, 2001; Pelletiere, 2004 şi Klare, 2002, 2004. 46 Vezi http://mirror.undp.org/magnet/policy/chapter1.htm#b. 47 Ibid

CAPITOLUL IV

CORPORATIILE TRANS-NATIONALE ÎN INDUSTRIILE EXTRACTIVE

TNC sunt jucători principali în industriile minereurilor metalifere, petroliere şi ale

gazelor. O dată cu apariţia noilor jucători la nivel global, nu mai puţin în economiile în curs de dezvoltare şi în tranziţie, universul acestor TNC din industria extractivă suferă transformări. În prezent acesta cuprinde atât societăţile tradiţionale, cu proprietate privată, cu sediul în majoritate în ţările dezvoltate şi un număr în creştere de societăţi de stat.1 Modul în care TNC se angajează în investiţiile internaţionale a evoluat diferit în timp în diferite industrii extractive. Pe baza unor seturi unice de date2, acest capitol începe prin a examina tendinţele globale (sectiunea A) în domeniul ISD din aceste industrii şi importanţa acestor investiţii pentru ţările de origine şi ţările gazdă individuale. În continuare, capitolul analizează felul în care evoluează universul TNC-urilor din industria extractivă (secţiunea B). Secţiunea(C) examinează principalii agenţi şi determinanţi ai investiţiilor aferente TNC. Secţiunea (D) încheie prezentând pe scurt principalele constatări.

A. Tendinţele globale in ceea ce priveste investitiile straine directe şi alte forme de participare a corporatiilor

trans-nationale, in industriile extractive

1. Tendinţele ISD

Industriile extractive reprezintă o proporţie mică din fluxurile globale de ISD, deşi acest lucru nu a fost valabil întotdeauna. La începutul secolului al douăzecilea, ISD s-au canalizat în principal catre aceste industrii, reflectând expansiunea internaţională a societăţilor care provin în principal din puterile coloniale. Obiectivul TNC din industriile extractive consta în obţinerea controlului direct asupra resurselor minerale necesare ca materii prime pentru industriile de fabricaţie şi infrastructură aflate în continuă creştere.

În timpul Marii Depresiuni (1929-1933), expansiunea internaţională a societăţilor petroliere a continuat în pofida crizei ce a cuprins alte investiţii în străinătate (Graham, 1996: 26). Odată ce fostele colonii şi-au câştigat independenţa ,după cel de-al doilea război mondial, şi o dată cu crearea Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), multe guverne au ales să-şi naţionalizeze industriile extractive, ceea ce a avut ca rezultat o implicare în scădere a TNC, care fuseseră dominante până atunci. De exemplu, până în 1970, procentul industriilor bazate pe resurse (după industria de investiţii), in Statele Unite, se redusese la mai puţin de 40% faţă de stocul ISD, comparativ cu mai mult de jumătate, la începutul secolulu (Graham, 1996: 27).

Procentul industriilor extractive în ISD globale de intrare a scăzut pe parcursul anilor ’90 până la debutul creşterii actuale a mărfurilor în 2003, după care şi-a revenit la aproximativ 9% în 2005 (figura IV.1). Scăderea proporţiei sectorului primar în ISD globale s-a datorat creşterii mai lente în comparaţie cu ISD din fabricaţie şi servicii. În termeni absoluţi, însă, ISD din sectorul primar au continuat să crească,acestea au crescut în termeni nominali de aproape 5 ori în anii ’70, de 3,5 ori în anii ’80 şi de 4 ori din 1990 până în 2005 (WIR93; WIR05; tabelul anexă A.I.9). Stocul de ISD din industriile extractive a fost estimat la 755 miliarde $ în 2005 (tabelul anexă A.I.9).

La analizarea datelor referitoare la ISD pentru industriile extractive, trebuie avute în vedere o serie de limitări. De exemplu, doar 22 de ţări raportează date cu privire la ieşirile de stocuri ISD din acest domeniu (caseta IV.1) iar unele forme de implicare a TNC pot fi acoperite necorespunzător în statisticile oficiale, în timp ce fuziunile şi achiziţiile transfrontaliere (M&A) pot produce fluxuri importante de ISD înspre ţările în care îşi au sediul proprietarii, dar unde extracţia este foarte limitată (caseta IV.1).

Figura IV.1. Procentul industriilor extractive în intrările de ISD la nivel mondial, 1990, 1995, 2000 şi 2005 (procente)

Sursa: Estimări UNCTAD, pe baza tabelului anexă A.IV.1 şi a bazei de date ISD/TNC (www.unctad.org/fdistatistics).

Prin urmare, este important să suplimentăm datele referitoare la ISD cu alte informaţii statistice atunci când analizăm măsura şi natura implicării TNC.

Ţările dezvoltate rămân cele mai importante surse de ieşiri de ISD din industriile extractive, deşi ponderea lor în totalul mondial a scăzut întrucâtva, de la 99% în 1990 la 95% în 2005 (tabele anexă A.I.10 şi A.IV.2). Între 1990 şi 2005, Olanda, Marea Britanie şi Statele Unite au rămas cele mai importante ţări de origine ale ieşirilor de ISD din aceste industrii.4

Economiile în curs de dezvoltare şi în tranziţie selectate recent au devenit surse semnificative de ieşiri de ISD în industriile extractive. De exemplu, în 2003 şi 2004, industria minieră a reprezentat 48% şi respectiv 33% din ieşirile de ISD ale Chinei; acest procent a scăzut la 14% în 2005, însă a depăşit totuşi 1 miliard $ în valoare absolută.5 În India, petrolul şi gazele au reprezentat aproximativ 19% din valoarea totală a achiziţiilor TNC-urilor în străinătate, până în martie 2006 (MAPE Advisory Group, 2006). Numărul de proiecte în străinătate, care se deruleaza în prezent de către TNC din industria extractivă, din Republica Coreea, a crescut de la 141 la finalul lui 2002 până la 218 la finalul lui 2006 şi de la 0,5 miliarde $ la 2,1 miliarde $ în valoare absolută, din care cea mai mare parte (1,9 miliarde $) au reprezentat-o dezvoltările în domeniul petrolului şi gazelor (Republica Coreea, 2007).6

Datorită lipsei de date cuprinzătoare asupra ISD din industria extractivă, este greu să facem comparaţii între ţările şi regiunile individuale. Cele mai complete statistici sunt furnizate de Statele Unite, care fac şi deosebirea între diferitele subsectoare ale industriilor extractive. Conform acestor date, ISD în petrol şi gaze sunt mult mai mari decât cele în mineritul metalelor. Petrolul şi gazele au reprezentat 71% din ieşirile de ISD ale Statelor Unite în industriile extractive în 2005 (şi 84% dacă se includ ISD din activităţile auxiliare pentru extracţie (figura IV.2). În cadrul mineritului, metalele nepreţioase erau cele mai importante industrii ţintă pentru ieşirile de ISD din Statele Unite, reprezentând împreună 36% din stocurile de ISD în acest tip de minerit. Figura IV.2. Ieşirile de ISD din Statele Unite în industriile extractive, 2005 (procente)

Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Ministerul de Comerţ al Statelor Unite Notă: Procentele se referă la industria investitorului extern.

Această distribuţie sectorială este confirmată în mare parte de datele din M&A transfrontaliere la nivel internaţional. În timpul perioadei 1990-2006, petrolul şi gazul au reprezentat aproape trei sferturi din toate tranzacţiile din industria extractivă (tabelul anexă A.IV.3). În cazul industriei petrolului şi gazelor, achiziţiile de M&A transfrontaliere au înregistrat fluctuaţii semnificative (tabelul anexă A.IV.3), atingând un maxim absolut de peste 100 miliarde $ în 2005, ca urmare a restructurării Royal Dutch Shell (caseta IV.1; WIR06: 83 şi 88). În domeniul mineritului şi carierelor, activitatea M&A transfrontaliere a fost în general mai redusă, dar în 2006 valoarea

Activităţi auxiliare pentru extracţia petrolului şi gazelor 13 Minerit 16 Extracţia petrolului şi gazelor 71

acestor tranzacţii a atins un record de 55 miliarde $ (tabelul anexă A.IV.3). Dintre cele peste 200 de tranzacţii înregistrate în 2006, două au avut dimensiuni considerabile: Companhia Vale do Rio Doce (CVRD, Brazilia) a achiziţionat Inco (Canada) la un preţ de aproximativ 17 miliarde $, iar Xstrata (Elveţia) a achiziţionat Falconbridge (Canada) pentru aproximativ aceeaşi sumă (tabelul anexă A.IV.4).7 Datorită preţurilor constant ridicate ale minereurilor şi profitabilităţii industriei (capitolul III), se preconizează că va continua frenezia M&A, după cum o confirmă, de exemplu, licitaţia de preluare de către Rio Tinto (Marea Britanie) pentru Alcan (Canada), în iulie 2007 (Berman şi Glader, 2007).

2. Economiile în curs de dezvoltare şi în tranziţie primesc un procent tot mai mare din investiţiile străine

Distribuţia geografică a intrărilor de ISD în industriile extractive a înregistrat fluctuaţii

de-a lungul timpului. În prima parte a secolului al douăzecilea, ţările în curs de dezvoltare au fost principala destinaţie pentru ISD din industriile extractive. Cu toate acestea, naţionalizările din anii ’50 şi până în anii ’708 au provocat o deplasare către ţările dezvoltate (discutate în secţiunea B.2), în parte şi datorită descoperirii de zăcăminte petrolifere în aceste ţări.

Caseta IV.1. Complexităţile interpretării datelor referitoare la ISD din industriile extractive Dificultăţile în interpretarea datelor cu privire la ISD în industriile extractive apar din urmatoarele motive:

• Raportarea incompletă (informaţiile sunt disponibile pentru un număr limitat de ţări şi pentru diferite perioade de timp);

• Definiţii şi metodologii divergente utilizate în colectarea datelor; • Date imperfecte referitoare la ISD, ce nu captează tranzacţiile care nu sunt bazate pe principiul echităţii şi nu sunt înregistrate ca fluxuri de ISD; şi • Unele componente ale ISD, precum M&A transfrontaliere, pot oferi o imagine exagerată a activităţilor reale.

Aceste patru dificultăţi sunt legate între ele. De exemplu, în 2005, datele referitoare la ISD din industriile extractive (mineritul, carierele şi petrolul, conform codului ISIC) au fost disponibile pentru 38-54 de economii ca intrări de ISD, dar doar pentru 22-29 de economii ca ieşiri de ISD. Chiar mai puţine ţări defalcă industriile extractive în petrol şi gaze pe de o parte, şi în alte tipuri de minerit pe de altă parte (tabelul caseta IV.1.1). În plus, datele nu sunt disponibile sistematic pe toţi anii. O altă problemă se referă la diferenţele în acoperirea datelor naţionale. De exemplu, în timp ce Statele Unite includ explicit „activităţile auxiliare mineritului” în datele lor ISD (care reprezintă mai mult de o zecime din ieşirile sale de ISD din această industrie), alte ţări nu prezintă separat acest subsector particular. UNCTAD ajustează datele Statelor Unite deplasând această activitate de servicii în sectorul de servicii. Astfel, datele pentru ISD din industriile extractive trebuie interpretate cu grijă.

Tabelul caseta IV.1.1. Numărul de ţări ce raportează date referitoare la ISD din industriile extractive, 2005

Tipul de ISD Intrări de ISD Ieşiri de ISD Toate industriile

extractive Din care petrolul, gazele şi alte

tipuri de minerit sunt disponibile separat

Toate industriile extractive

Din care petrolul, gazele şi alte

tipuri de minerit sunt Fluxuri de stocuri 54 17 29 12

38 13 22 8

Sursa: UNCTAD, baza de date ISD/TNC (www.unctad.org/fdistatistics). Notă: Datele pentru majoritatea ţărilor nu sunt disponibile pentru toţi anii.

Există reguli stabilite la nivel internaţional cu privire la modul în care trebuie înregistrate ISD, inclusiv în

industria extractivă (IMF, 1993). ISD acoperă nu doar afiliaţii înfiinţaţi într-o ţară gazdă, dar şi sucursalele neînregistrate. Aceste sucursale pot include atât echipamente şi bunuri imobile (precum conducte de petrol şi structuri, cu excepţia cazurilor când sunt deţinute de entităţile guvernamentale străine), cât şi echipamente mobile (precum sonde de forare pentru gaze şi petrol). Toate aceste elemente sunt considerate investiţii directe conform metodologiei soldului plăţilor, cu condiţia să existe de cel puţin un an şi să fie înregistrate separat de operator, şi recunoscute ca atare de autorităţile fiscale dintr-o ţară gazdă (IMF, 1993). Cu toate acestea, în practică, ţările diferă în ceea ce priveşte modul de interpretare şi aplicare a acestor reguli în colecţia de date statistice, având ca rezultat o raportare inegală, ceea ce îngreunează comparaţiile internaţionale.

Este posibil ca statisticile privind ISD să nu poată capta integral activităţile TNC-urilor dintr-o ţară, chiar dacă urmează normele internaţionale cu privire la colectarea datelor. Dacă un TNC are o concesiune pentru extracţia resurselor naturale, aceasta deţine echipamentele şi instalaţiile utilizate în operaţiile sale. Prin urmare, fluxurile transfrontaliere ce intenţionează să finanţeze astfel de cheltuieli de capital trebuie înregistrate ca ISD. Pe de altă parte, în cazul acordurilor de partajare a producţiei, echipamentele şi instalaţiile sunt de regulă proprietatea ţării gazdă, fie la producţie, fie progresiv. Dacă guvernele locale sau companiile închiriază aceste echipamente şi instalaţii din străinătate, chiriile trebuie înregistrate ca servicii în contul curent, nu în contul de capital (care include componentele ISD) al soldului plăţilor. Prin urmare, cheltuielile complete de capital nu sunt înregistrate neapărat în cadrul ISD. În plus, în cazul unui contract de servicii, doar înfiinţarea filialei ce deserveşte contractul şi cheltuielile sale de capital finanţate de societăţile mamă sunt înregistrate ca ISD. Activităţile ulterioare ale filialei respective sunt înregistrate ca vânzări de servicii, precum furnizarea de personal pregătit sau recomandări tehnice prestate societăţii petroliere de stat din zona respectivă. Se recomandă ca datele cu privire la aceste activităţi să fie colectate drept parte a comerţului filialelor străine in statisticile de servicii, care sunt diferite faţă de soldurile plăţilor ce acoperă în

mod esenţial tranzacţiile financiare dintre rezidenţi şi non-rezidenţi. Într-un final, M&A transfrontaliere de dimensiuni mari pot exagera intrările de ISD ale ţărilor ale căror societăţi

din industria extractivă sunt vândute achizitorilor străini în anul pentru care s-au colectat datele, fără modificări majore în activităţile de explorare şi extracţie. De exemplu, reorganizarea Royal Dutch Shell în 2005 a avut ca rezultat o fuziune de 74 miliarde $ (tabelul anexă A.IV.4) şi fluxuri majore de ISD către Marea Britanie, fără expansiunea activităţilor extractive din ţara respectivă. În plus, unele TNC din industria extractivă pot selecta o locaţie pentru sediul lor, în altă ţară decât în cea în care se desfăşoară activitatea. În aceste cazuri, M&A transfrontaliere aferente sunt înregistrate la intrările de ISD din ţara tranzacţiei imediate. Sursa: UNCTAD.

Pe parcursul perioadei îndelungate de preţuri reduse ale minereurilor, din anii ’80 şi până la începutul anilor 2000 (capitolul III), performanţele combinate (frecvent nesatisfăcătoare) ale unor societăţi de stat (Radetzki, în curs de apariţie) şi necesitatea de acoperire a datoriei externe permit ISD în mineritul metalelor, inclusiv prin privatizări.9 Cu toate acestea, puţine economii în curs de dezvoltare şi în tranziţie au ales să-şi privatizeze companiile naţionale de petrol şi gaze, de exemplu, cele din Argentina, Bolivia şi Peru. Altele au permis participarea TNC la explorarea şi exploatarea petrolului printr-o varietate de contracte (vezi mai jos).

Cu toate acestea, importanţa economiilor în curs de dezvoltare şi în tranziţie, ca destinaţii pentru investiţiile TNC, în industriile extractive a crescut în ultimele două decenii. Între 1990 şi 2000, intrările estimate de ISD din industriile extractive din aceste ţări au crescut de nouă ori, iar între 2000 şi 2005 au crescut din nou cu peste 50% (tabelul anexă A.IV.1). Cota ţărilor dezvoltate a scăzut de la 86% în 1990 la 71% în 2005 (tabelul anexă A.I.9). 10 Cota ţărilor în curs de dezvoltare în ieşirile de ISD ale Statelor Unite în industriile extractive a crescut de la 31% în 1985 la 44% în 2005 (tabelul IV.1). Între 1995 şi 2005, stocurile de ISD au fost deosebit de rapide în Africa şi America Latină. Federaţia Rusă şi alte state CSI au fost de asemenea alte destinaţii importante.11

Ieşirile de ISD din Statele Unite în industriile extractive au fost distribuite în mod uniform la nivelul Africii, Asiei în curs de dezvoltare, Americii Latine şi zonei Caraibilor, fiecare reprezentând 13-15% din total în 2005. În cadrul Asiei în curs de dezvoltare, Indonezia a primit de departe cea mai mare cotă în 2005. În America Latină, cu excepţia centrelor financiare, Brazilia, Mexic şi Peru, trei ţări cu potenţial minier considerabil, au fost principalii destinatari, în timp ce în Africa, unde nu sunt date complete privind destinaţiile detaliate, Egiptul a fost unul dintre principalii destinatari specificaţi în 2005. În final, dintre economiile în tranziţie, Federaţia Rusă a fost principala ţară gazdă a acestor ISD (tabelul IV.1).

Importanţa industriilor extractive în intrările de ISD variază considerabil în funcţie de economia gazdă. În toate grupele regionale majore există ţări în care acestea detin o parte importantă din totalul intrărilor de ISD. Acest lucru se aplică, de exemplu, în cazul Australiei, Canadei şi Norvegiei dintre ţările dezvoltate, Botswanei, Nigeriei şi Africii de Sud din Africa, Boliviei, Chile şi Venezuelei din America Latină şi zona Caraibilor, şi Kazahstanului din Europa de Sud - Est şi CSI (figura IV.3). În plus, industriile extractive reprezintă cea mai mare parte din intrările de ISD in multe ţări cu venituri reduse, bogate în minereuri. Datorită pieţelor naturale mici şi a capacităţilor reduse de producţie, acestea tind să aibă puţine alte domenii în care pot atrage ISD.

Recenta creştere a preţurilor mărfurilor de consum a sporit interesul investitorilor asupra şanselor de extracţie a minereurilor din ţările cu venituri reduse. De exemplu, intrările record de ISD în Africa, în 2004-2006, au fost determinate în principal de proiectele de industrii extractive, în special în domeniul petrolului şi gazelor (capitolul II; WIR05: 41, WIR06: 45).12 Cea mai mare parte dintre ţările mari destinatare de ISD din Africa erau bogate în petrol sau minereuri metalifere. Evoluţii similare s-au observat în America Latină, unde majoritatea statelor cu resurse minerale au înregistrat creşteri ale ISD în industriile aferente,din ultimii ani.13 În urma noilor descoperiri, printre ţările în curs de dezvoltare şi economiile în tranziţie au apărut o serie de noi destinatari de ISD. În domeniul petrolului şi gazelor, Ciadul şi Guineea Ecuatorială au primit intrări mari de ISD. În Kazahstan, în perioada 1993-2006, activităţile de extracţie a petrolului şi gazelor naturale au atras intrări cumulate de ISD de 35 miliarde $ (Banca Naţională din Kazahstan, 2007). În plus, Kazahstan, Mali, Mongolia şi Papua Noua Guinee se numără printre ţările ce s-au stabilit drept principale destinatare de ISD în domeniul mineritului metalifer.

Societăţile străine detin proporţii variate din producţia de minereuri metalifere şi diamante in diferite ţări gazdă. Pe baza valorii producţiei în etapa de minerit, din 33 de ţări cu un rol semnificativ în mineritul la nivel mondial, filiale străine au fost responsabili pentru aproape toată producţia din 2005, intr-o serie de tari LDC precum: Guineea, Mali, Republica Unită a Tanzaniei şi Zambiei, precum şi în Argentina, Botswana, Gabon, Ghana, Mongolia, Namibia şi Papua Noua Guinee (figura IV.4). În alte 10 ţări importante pentru sectorul minier – o combinaţie de economii dezvoltate, în curs de dezvoltare şi în tranziţie - filiale străine au reprezentat între 50% şi 86% din toată producţia.Prin contrast, în Republica Islamică a Iranului, Polonia şi Federaţia Rusă, proporţia

filialelor străine a fost foarte redusă sau neglijabilă (figura IV.4). În domeniul petrolului şi gazelor, proporţia societăţilor străine este de regulă mai redusă

decât în mineritul metalifer. La nivel global, societăţile străine au reprezentat aproximativ 22% din producţia totală de petrol şi gaze în 2005 (tabelul IV.2). Cota medie a fost mai ridicată în ţările dezvoltate (36%) decât în cele în curs de dezvoltare (19%) şi în economiile în tranziţie din Europa de Sud-Est şi CSI (11%). În plus, au existat variaţii semnificative între diferitele grupuri naţionale. În Asia de Vest, care a fost responsabilă pentru aproximativ un sfert din producţia mondială de petrol şi gaze în 2005, societăţile străine au reprezentat doar 3% din producţie, în timp ce în Africa Sub-Sahariană au reprezentat în medie 57%. Pe ţări, societăţile străine au fost responsabile pentru mai mult de jumătate din producţia din Angola, Argentina, Guineea Ecuatorială, Indonezia, Sudan şi Regatul Unit. La celălalt capăt al spectrului s-au aflat Irak, Kuweit, Mexic şi Arabia Saudită, în care niciun fel de producţie nu a fost atribuită firmelor străine (figura IV.5).

Tabelul IV.1. Ieşirile de ISD din Statele Unite în industriile extractive, 1985, 1990, 1995, 2000 şi 2005 (milioane de dolari)

Regiunea / economia gazdă 1985 1990 1995 2000 2005 Total la nivel mondial 58 724 52 826 68 632 72 111 114 386 Ţări dezvoltate 33 360 34 261 41 865 33 398 55 802

UE 16 357 12 495 18 573 10 948 11 052 Olanda 1 928 1 429 1 449 2 218 4 018 Regatul Unit 9 231 10 347 12 061 8 135 5 995

Alte ţări dezvoltate 17 003 21 766 23 292 22 450 44 750 Norvegia 2 695 3 537 3 257 2 463 5 331 Canada 10 443 10 494 9 875 13 629 33 718 Australia 1 681 2 801 2 628 6 222 5 059

Economii în curs de dezvoltare 17 997 12 627 21 839 37 045 49 835 Africa 4 072 2 054 2 167 7 204 15 305

Botswana 2 5 Camerun 158 Ciad 106 Congo 21 Republica Democrată Congo 12 69 Coasta de Fildeş 36 42 Egipt 1 640 1 073 899 1 424 4 085 Gabon 324 108 Kenya 42 63 Nigeria 578 452 278 Africa de Sud 2 -5 Sudan 5 9 Africa - nespecificat 2 432 434 5 326 10 947

America Latină şi Zona Caraibilor 5 042 4 196 6 056 16 533 17 225 Argentina 466 471 707 580 508 Bahamas 845 345 62 Bermude -168 118 Bolivia 168 102 Brazilia 381 507 1 092 680 2 040 Insulele Virgine Britanice 14 123 1 249 2 461 Chile 60 3 248 1 040 Columbia 1 053 461 1 255 695 630 Ecuador 102 657 464 557 El Salvador 76 Guatemala 47 49 79 Mexic 53 61 327 2 082 Panama 515 682 707 95 Peru 579 81 1 544 2 082 Trinidad şi Tobago 399 350 Venezuela 66 113 398 3 379 1 378 America Latină şi Zona Caraibilor - nespecificat 643 1 199 393 4 367 4 230

Asia şi Oceania 8 883 6 377 13 616 13 308 17 305 Asia de Vest 2 208 1 317 2 667 2 179 5 665

Bahrein -88 -130 Rep. Islamică Iran 310 Oman 82 Qatar 472 Arabia Saudită 852 176 107 Turcia 111 124 16 48 Emiratele Arabe Unite 664 299 230 1 064 Asia de Vest - nespecificat 581 1 105 482 2 056 4 553

Asia de Sud, Est şi Sud-Est 6 675 5 071 10 949 11 129 9 602 China 211 114 951 1 404 1 717 India 28 26 -343 134 Indonezia 3 895 2 751 4 449 7 212 6 003 Malaezia 605 402 639 1 493 Filipine 109 326 414 Singapore 354 650 2 408 15 -160 Thailanda 803 626 1 374 1 111 Asia de Sud, Est şi Sud-Est - nespecificat 319 135 1 729

Asia şi Pacific - nespecificat 2 038 Europa de Sud-Est şi CSI 1 692 1 670 3 148

Azerbaidjan 206 Kazakhstan -54 Federaţia Rusă 1 392 79 3 148 Europa de Sud-Est şi CSI - nespecificat 152 1 591

Nespecificat 7 367 5 937 4 236 -2 5 601 Sursa: UNCTAD, baza de date ISD/TNC (www.unctad.org/fdistatistics), pe baza datelor de la Ministerul de Comerţ al Statelor Unite.

Figura IV.3. Procentul industriilor extractive în intrările de ISD la nivelul economiilor selectate, 2005 (procente)

Sursa: Estimări UNCTAD, pe baza datelor din baza de date ISD/TNC UNCTAD (www.unctad.org/fdistatistics). a 2001.

b 1997. c 2003. d 2002. e 2004. f Pe bază de aprobare.

În perioada 1995-2005, cota societăţilor străine în extracţia de petrol şi gaze a evoluat diferit în mai multe regiuni şi ţări. În Europa, ea a scăzut de la 47% la 36% (tabelul IV.2). În ţările în curs de dezvoltare, o cotă medie generală stabilă a mascat tendinţele divergente. În Africa şi în America Latină, cotele societăţilor străine au crescut la 41% şi 18% respectiv, în timp ce în Asia în curs de dezvoltare cota a scăzut de la 19% la 12% în medie. În Europa de Sud-Est şi CSI, cota a crescut de la 3% la 11%. Cota societăţilor străine a crescut deosebit de rapid în Angola, Argentina, Kazahstan, Libia şi Nigeria şi a scăzut cel mai mult în Indonezia şi Malaezia, precum şi în Norvegia şi Regatul Unit dintre ţările dezvoltate.

Implicarea TNC în explorarea şi extracţia petrolului şi gazelor imbraca diferite forme contractuale, precum: concesiunile, societăţile mixte, acordurile de partajare a producţiei (PSA) şi contractele de servicii (tabelul IV.3; capitolul VI), dintre acestea fiecare are implicaţii diferite pentru înregistrarea datelor cu privire la suma ISD aferente şi a fluxurilor din afara ISD (caseta IV.1). La nivel general, în iunie 2007, PSA au fost cea mai utilizată formă contractuală, care reprezintă peste 50% din toate contractele ce implică TNC străine în cele mai importante economii în curs de dezvoltare ce produc petrol şi gaze. Astfel de acorduri au fost principala formă de participare a TNC în ţări precum China, Guineea Ecuatorială, Indonezia, Irak, Libia, Qatar, Sudan şi Vietnam.

Siria a Papua Noua Guinee b Nigeria Bolivia c Botswana c Oman c Kazakhstan Venezuela d Republica unită Tanzania a Africa de sud Chile Argentina e Bangladesh Mongolia d f Federaţia Rusă a Columbia d Norvegia e Myanmar f Vietnam d Zambia a Iordania Australia Canada Olanda Regatul Unit Peru Pakistan e Indonezia b f Italia Filipine e România Turcia Thailanda e Statele Unite

Figura IV.4. Cota filialelor străine a în producţia de minereuri metalifere b a ţărilor gazdă selectate cu zăcăminte importante de minereuri, c 2006 (procente)

Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group a Cota filialelor străine include toate firmele cu proprietate străină de cel puţin 10% b Măsurată după valoarea producţiei. c Inclusiv diamantele, exclusive mineritul artizanal.

Concesiunile şi societăţile mixte au fost următoarele cele mai utilizate forme

contractuale, fiind dominante în: Algeria, Angola, Brazilia, Kazahstan şi Federaţia Rusă (tabelul IV.3). Contractele de servicii au fost mai puţin numeroase, dar totuşi importante, de exemplu în Republica Islamică Iran şi în Kuweit.14

Nu trebuie stabilită o legătură directa între numărul şi tipurile contractelor şi dimensiunea fluxurilor de ISD. Mai întâi, mărimea medie a zonelor contractuale variază considerabil, de la mărimi foarte mari în Arabia Saudită 15 şi Sudan la mărimi relativ mici în Brazilia, Kuweit şi Federaţia Rusă (tabelul IV.3). În al doilea rând, ţări diferite din aceeaşi regiune sau grup pot aborda în mod diferit formele legale. În Africa de exemplu, Angola foloseşte în principal concesiunile, iar Guineea Ecuatorială şi Sudan în principal PSA.

În al treilea rând, fiecare contract are propriiile clauze, prin urmare fluxurile ISD şi din afara ISD, precum şi implicaţiile pentru dezvoltare (capitolul VI) vor varia foarte mult.

Argentina

Gabon

Ghana

Guineea

Mali

Mongolia

Rep. Unită Tanzania

Zambia

Papua Noua Guinee

Botswana

Namibia

Indonezia

Columbia

Peru

Kazakhstan

Africa de Sud

Noua Caledonie

Chile

Australia

Rep. Dem. Congo

Statele Unite

Cuba

Canada

Ucraina

Mexic

Venezuela

India

China

Suedia

Brazilia

Federaţia Rusă

Republica islamică Iran

Polonia

B.Universul schimbător al corporatiilor trans-nationale din industriile extractive

TNC au fost prezente în mineritul metalifer începând cu secolul al XVI-lea (Harvey and

Press, 1990; McKern, 1976) şi în industria petrolieră de la descoperirea petrolului la finalul secolului al XIX-lea (Yergin, 1991). În epocile coloniale şi la începutul deceniilor post-coloniale (1950, 1960), TNC din ţările dezvoltate dominau industriile extractive din ţările în curs de dezvoltare.

Tabelul IV.2. Producţia de petrol şi gaze, total şi pe companii străine, după regiune şi economia

selectată, a 1995 şi 2005 (milioane barili echivalent petrol) 1995 2005 Regiunea / economia Total

producţie Producţia societăţilor străine

Cota societăţilor străine (%)

Total producţie

Producţia societăţilor străine

Cota societăţilor străine (%)

La nivel mondial 37 952 47 001 10 550 22.4 La nivel mondial fără America de Nord 30 242 5 572 18.4 39 331 7 941 20.2

Economii dezvoltate 11 968 12 056 4 341 36.0 Europa 3 839 1 795 46.8 3 926 1 409 35.9

Uniunea Europeană 2 619 1 268 48.4 2 357 937 39.8 Din care: Olanda 488 69 14.2 448 51 11.4 Regatul Unit 1 547 999 64.6 1 325 666 50.3

Alte ţări dezvoltate din Europa 1 220 527 43.2 1 569 472 30.1 Din care: Norvegia 1 220 527 43.2 1 569 472 30.1

America de Nord 7 710 7 670 2 609 34.0 Din care: Canada 1 712 2 072 370 17.9 Ieşirile de ISD din Statele Unite în industriile extractive, 2005

5 998 5 597 2 239 40.0

Alte ţări dezvoltate 420 203 48.4 461 323 70.1 Economii în curs de dezvoltare 19 160 3 406 17.8 25 851 4 877 18.9

Africa 3 483 770 22.1 5 049 2 054 40.7 Africa de Nord 1 974 236 12.0 2 706 713 26.4

Din care: Algeria 925 3 0.3 1 313 162 12.4 Egipt 420 127 30.2 497 194 39.1 Libia 591 86 14.5 735 255 34.7

Africa Sub-Sahariană 1’509 534 35.4 2 344 1 340 57.2 Din care: Angola 254 159 62.4 507 370 73.0 Guineea Ecuatorială 160 146 91.5 Nigeria 943 182 19.3 1 301 536 41.2 Sudan 120 77 64.2

America Latină şi Zona Caraibilor 3 872 415 10.7 5 215 960 18.4 America Latină 3 759 345 9.2 4 946 871 17.6

Din care: Argentina 410 77 18.9 549 444 80.9 Brazilia 298 4 1.4 712 14 2.0 Mexic 1 307 - - 1 665 - - Venezuela 1 246 77 6.2 1 417 60 4.2

Zona Caraibilor 113 70 62.0 268 90 33.4 Asia în curs de dezvoltare 11 768 2 196 18.7 15 569 1 847 11.9

Asia de Vest 8 263 778 9.4 11 028 389 3.5 Din care: Rep. Islamică Iran 1 689 - - 1 985 47 2.4 Irak 287 - - 773 Kuweit 683 - - 1 036 Qatar 256 63 24.4 656 149 22.8 Arabia Saudită 3 364 - - 4 188 - - Emiratele Arabe Unite b 811 89 11.0 1 226 173 14.1

Asia de Sud, Est şi Sud-Est 3 504 1 418 40.5 4 541 1 458 32.1 Din care: China 1 186 38 3.2 1 604 54 3.4 Indonezia 986 886 89.8 869 659 75.8 Malaezia 445 263 59.2 628 273 43.5

Oceania 37 26 70.7 18 17 93.9 Europa de Sud-Est şi CSI 6 824 168 2.5 9 093 987 10.8

Din care: Kazakhstan 188 45 24.0 626 302 48.2 Federaţia Rusă 5 659 107 1.9 7 125 531 7.5 Uzbekistan .. .. .. 393 21 5.4

Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS. a Tabelul prezintă primele 28 de economii producătoare. b Doar Abu Dhabi. Notă: Producţia de petrol şi gaze de către societăţile străine include extracţiile realizate de majoritatea societăţilor cu capital străin şi atribuite acestora în cadrul unor PSA, concesiuni, societăţi mixte sau alte forme contractuale. Nu este inclusă participarea societăţilor străine prin contracte pure de servicii. Pentru fiecare bloc sau teren de producţie la nivel mondial, producţia anuală a fost împărţită între firmele implicate conform cotei procentuale nete din rezultat

Figura IV.5. Cota societăţilor străine în producţia de petrol şi gaze a a principalelor economii selectate, producătoare de petrol şi gaze, 2005

(procente)

Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS. a Măsurată în milioane barili echivalent petrol. Notă: Vezi nota la tabelul IV.2.

Din acel moment, importanţa lor relativă a evoluat diferit în mineritul metalifer pe de o parte şi în industria petrolului şi gazelor pe de altă parte. În general, principalele TNC din domeniul mineritului metalifer sunt mai mici decât omoloagele lor din domeniul petrolului şi gazelor, dar TNC joacă un rol mai important în prima industrie decât în ultima.

1. TNC din industria mineritului metalifer În industria mineritului metalifer, TNC cu proprietate privată rămân principalii

producători. În acelaşi timp se produc modificări semnificative în modul în care se poziţionează societăţile, iar strategiile societăţilor noi pe piaţă din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziţie diferă întrucâtva de cele ale jucătorilor mai experimentaţi.

La fel ca în multe alte industrii, există tendinţe conflictuale între eforturile operaţiunilor de consolidare şi cele ce doresc să se concentreze pe activităţile nucleu, bazându-se pe furnizori de servicii mai specializaţi. Oricum, în urma unei serii de M&A recente, concentrarea creşte.

Guineea Ecuatorială

Argentina

Indonezia

Angola

Sudan

Regatul Unit

Kazakhstan

Malaezia

Nigeria

Statele Unite

Egipt

Libia

Norvegia

Qatar

Canada

Emiratele Arabe Unite

Algeria

Olanda

Federaţia Rusă

Uzbekistan

Venezuela

China

Rep. Islamică Iran

Brazilia

Mexic

Arabia Saudită

Irak

Kuweit

Economii dezvoltate Economii în curs de

dezvoltare şi în tranziţie

a. Dominatia continuă a societăţilor private

În anii ’60 şi ’70, industria mineritului metalifer a fost afectată de naţionalizările foarte răspândite, care au condus la creşterea proprietăţilor de stat (caseta IV.2). De exemplu, cota celor mai mari şapte TNC din mineritul cuprului, din afara economiilor centralizate, a scăzut de la 60% în 1960, la 23% în 1981, ca urmare a naţionalizărilor (UNCTC, 1983:208). Tabelul IV.3. Principalele forme ale contractelor TNC din industria petrolului şi gazelor în economiile selectate în curs de dezvoltare şi în tranziţie, iunie 2007

(Numărul de contracte şi cota procentuală)

Distribuţia contractelor TNC, după tipul contractual principal Medie

Cota producţiei Serviciu sau serviciu de risc

Concesiune sau societate mixtă

Altele, nespecificate

Cota numerică totală

Dimensiunea teritoriului contractului

Economia gazdă Cota numerică (%) Cota numerică (%) Cota numerică (%) Cota numerică (%) (%) (km2) Algeria 25 22.9 4 3.7 66 60.6 1 0.9 109 100.0 2 357 Angola 21 19.1 - - 89 80.9 - - 110 100.0 640 Brazilia - - - - 189 100.0 - - 189 100.0 283 China 74 97.4 - - - - 2 2.6 76 100.0 2 973 Guineea Ecuatorială 20 100.0 - - - - - - 20 100.0 1 333 Indonezia 155 100.0 - - - - - - 155 100.0 2 902 Rep. Islamică Iran - - 16 80.0 - - 4 20.0 20 100.0 3 575 Irak 7 87.5 1 12.5 - - - - 8 100.0 625 Kazakhstan 9 9.7 - - 84 90.3 - - 93 100.0 1 558 Kuweit - - 3 100.0 - - - - 3 100.0 120 Libia 107 80.5 - - 26 19.5 - - 133 100.0 4 497 Nigeria 81 58.3 - - 57 41.0 1 0.7 139 100.0 579 Qatar 26 100.0 - - - - - - 26 100.0 833 Federaţia Rusă 5 1.1 - - 470 98.9 - - 475 100.0 343 Arabia Saudită - - - - - - 3 100.0 3 100.0 75 056 Sudan 14 77.8 - - 4 22.2 - - 18 100.0 50 770 Emiratele Arabe Unite - - - - - - 12 100.0 12 100.0 375 Uzbekistan 14 43.8 - - - - 18 56.3 32 100.0 3 562 Venezuela 19 38.0 - - 20 40.0 10 20.0 50 100.0 597 Vietnam 1 100.0 - - - - - - 1 100.0 554 Total 578 34.6 24 1.4 1 005 60.1 51 3.1 1 672 100.0 2 067 Total fără CSI 564 51.1 21 1.9 451 40.9 51 4.6 1 104 100.0 2 852 Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS.

La începutul anilor ’80, participarea TNC în multe ţări în curs de dezvoltare devenise

limitată la participaţii minoritare şi acorduri neechitabile cu societăţi de stat. Totuşi, multe dintre naţionalizările realizate în Africa şi America Latină în industria mineritului metalifer s-au dovedit a fi eşecuri (Radetzki, în curs de publicare). Următorii 30 de ani au fost martorii unui continuu declin al industriei, precum şi ai scăderii preţurilor metalelor şi profiturilor.

Ca reactie, în anii 1990, mai multe ţări au început să-şi redeschidă industriile de minerit metalifer către ISD şi şi-au privatizat societăţile de stat din domeniul mineritului. La începutul lui 2000, procesul de privatizare se încheiase mai mult sau mai puţin la nivel mondial, cu excepţia Chinei.16

La nivel mondial, există peste 4.000 de societăţi care se ocupă cu mineritul metalifer, majoritatea implicate în explorare şi extracţie (figura IV.6).

Caseta IV.2. Naţionalizările în mineritul metalifer, 1960-1976

În anii 1960 şi 1970, guvernele şi-au pus mari speranţe în potenţialul de dezvoltare socio-economică al mineritului metalifer, pe baza performanţelor economice deosebite ale industriei după sfarsitul celui de-al doilea război mondial. Majoritatea achiziţiilor guvernamentale de societăţi sau acţiuni ale acestora s-au realizat atunci când piaţa se afla la apogeu. Numărul de exproprieri ale societăţilor miniere străine a crescut de la 32 (între 1960-1969), la 48 (între 1970-1976). • În prima perioadă s-au naţionalizat minele de cupru din Chile, Peru, Zair (acum Republica Democrată

Congo) şi Zambia. S-a expropriat şi producţia de bauxită din Guineea. • În cea de-a doua perioadă, Guvernul din Jamaica a achiziţionat o participaţie de 51% la trei mine de

bauxită care anterior aveau capital integral străin, reţinând investitorii străini drept operatori ai minelor; Madagascar a naţionalizat minele de cromit; iar în Brazilia, Chile, India, Mauritania şi Venezuela, producţia de minereuri a fost preluată parţial de Guvern. Guvernul marocan a preluat producţia şi comercializarea de fosfati, iar Guvernele din Indonezia şi Bolivia au preluat controlul producţiei de cositor.

Sursa: UNCTC, 1978: 14-18.

Figura IV.6. Piramida societăţilor miniere metalifere, 2006

(număr de societăţi)

Majore Dimensiuni medii Junior

Cea mai mare parte dintre cele 149 de societăţi „majore” 17 sunt TNC, dintre care majoritatea au facilităţi de producţie de minerit, topitorie şi rafinare. Aceste societăţi reprezintă aproximativ 60% din valoarea totală în faza de extracţie a tuturor minereurilor neenergetice produse.18 Aproximativ 950 de societăţi de dimensiuni medii asigura aproape 40% din valoarea producţiei. Printre societăţile de tip „junior” se numără toate societăţile neproducătoare, în special societăţile de explorare specializate. La fel ca societăţile de înaltă tehnologie din sectorul informaţiilor şi comunicaţiilor şi din industriile biotehnologice, acestea se angajează în investiţii cu risc ridicat care se dovedesc, uneori, foarte profitabile. Dacă se descopera un zăcământ, acesta se vinde, de regulă, unei societăţi miniere majore, care deţine capitalul, experienţa şi competenţa necesară pentru a investi în producţie. Pe lângă aceste peste 4000 de societăţi, există un număr de societăţi mici şi medii, neidentificate, la nivel mondial, inclusiv cele implicate în mineritul artizanal (caseta III.2). În 2005, din cele 25 de societăţi miniere metalifere principale (clasate în funcţie de cota lor în valoarea producţiei mondiale), 15 aveau sediul în ţările dezvoltate (tabelul IV.4), 8 în ţări în curs de dezvoltare, iar ultimele două erau din Federaţia Rusă.19 Spre deosebire de situaţia din industria petrolieră (secţiunea B.2), societăţile de stat ocupă un loc modest pe listă, cu excepţia Corporación Nacional del Cobre de Chile (Codelco), Alrosa (Federaţia Rusă) şi KGHM

Polska Miedz (Polonia). În total, aceste ultime companii reprezintă aproximativ 14% din valoarea tuturor minereurilor neenergetice produse în lume.20

Primele patru sunt jucători globali cu operaţiuni la nivel mondial, producând o varietate de metale.21 Următoarele şase sunt mai mult sau mai puţin producătoare de mărfuri unice, cu excepţia Grupo México. Cu un deceniu înainte, în 1995, existau 17 societăţi miniere metalifere principale, cu sediul în ţările dezvoltate, cu două mai mult decât în 2005 (tabelul anexă A.IV.5) şi existau cu una mai puţin in ţările în curs de dezvoltare şi firmele ruseşti (7, respectiv 1). În plus, o dată cu achiziţia Inco (un producător de nichel din Canada) s-a preconizat că CVRD va deveni principalul producător de minereuri metalifere la nivel mondial în 2006, prima dată când o societate latinoamericană ar ocupa această poziţie Gradul de concentrare al industriilor miniere metalifere a crescut semnificativ între 1995 şi 2005. În urma unei serii de M&A transfrontaliere (secţiunea IV.A), primele 10 societăţi miniere metalifere controlau, în 2005, aproximativ 30% din valoarea totală a tuturor minereurilor neenergetice produse la nivel global – maxim 26% în 2005 (tabelul IV.4 şi tabelul anexă A.IV.5).

Tabelul IV.4. Primele 25 de societăţi din domeniul mineritului metalifer, 2005 a

Locul 2005

Locul 1995

Numele societăţii Tara Proprietate de stat (%)

Cota în producţia mondială (%)

Cumulat (%)

1 4 BHP Billiton Australia - 4.8 4.8 2 2 Rio Tinto Marea Britanie - 4.6 9.4 3 6 CVRD Brazilia 12 4.4 13.8 4 1 Anglo American Marea Britanie - 4.3 18.1 5 5 Codelco Chile 100 3.2 21.3 6 7 Norilsk Nickel Federaţia Rusă - 2.2 23.5 7 9 Phelps Dodge Statele Unite - 2.0 25.5 8 22 Grupo México Mexic - 1.6 27.1 9 26 Newmont Mining Statele Unite - 1.3 28.4

10 11 Freeport McMoran Statele Unite - 1.3 29.7 11 13 Falconbridge Canada - 1.2 30.9 12 53 Anglogold Ashanti Africa de Sud 3 1.1 32.0 13 15 Inco Canada - 1.0 33.0 14 ..b Xstrata Elveţia - 1.0 34.0 15 14 Barrick Gold Canada - 1.0 35.0 16 ..c Alrosa Federaţia Rusă 69 0.9 35.9 17 18 Placer Dome Canada - 0.9 36.8 18 31 Teck Cominco Canada - 0.8 37.6 19 10 Gold Fields Africa de Sud 10 0.8 38.4 20 19 KGHM Polska Miedz Polonia 44 0.7 39.1 21 88 Antofagasta Marea Britanie - 0.7 39.8 22 8d Impala Platinum Africa de Sud - 0.7 40.5 23 113 Glencore Elveţia - 0.6 41.1 24 -e Harmony Gold Mining Africa de Sud - 0.6 41.7 25 37 Debswana Botswana 50 0.6 42.3

Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Grupul Materii Prime. a Cotarea se bazeaza pe valoarea productiei totale, inclusiv de diamante. b Glencore nu crease Xstrata in 1995 (MIM, o achizitie recenta Xstrata, a fost cotata a 33-a). c Pentru acest an, nu sunt cotate date privind productia. d In 2000, Impala era controlata de Gencor Ltd. e Comapania nu exista in anul 1995.

Tabelul IV.5. Ţările gazdă în care primele 25 de societăţi miniere metalifere sunt implicate în proiecte de explorare, 2006

Ţări Ţara de origine

Număru

l de

locaţii

străin

e

dezvoltate gazdă

Ţări gazdă, în curs de dezvoltare şi în tranziţie

Societatea

Am

eric

a de

Nor

d

Eur

opa

Occ

iden

tală

Alte

ţări

dezv

olta

te

Per

u

Chi

le

Indo

nezi

a

Rep

. Uni

tă T

anza

nia

Bra

zilia

Gha

na

Fili

pine

Kaz

akhs

tan

Mex

ic

Nou

a C

aled

onie

Pap

ua N

oua

Gui

nee

Afr

ica

de S

ud

Tur

cia

Zim

babw

e

Arg

entin

a

Bot

swan

a

Rep

ublic

a D

emoc

rată

Con

go

Coa

sta

de F

ildeş

Cub

a

Gua

tem

ala

Rep

. Isl

amică Ir

an

Mal

i

Mon

golia

Moz

ambi

c

Nam

ibia

Pak

ista

n

Fed

eraţ

ia R

usă

Sen

egal

Ven

ezue

la

BHPBilliton Australia 7 - 1 - X - X - - - X - - - - - - - - - - - X X - - - X - - - - - Rio Tinto, 2007. Regatul Unit 5 1 - X - X - - - - - - - - - - - - - - - - - X - - - - - - - -

CVRD Brazilia 3 1 - - - X - - - - - - X - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Anglo American Regatul Unit 14 1 1 X X - X X - X - - - - X - X - X - - - - - - - - X - X - X

Codelco Chile

Norilsk Nickel Federaţia Rusă

Phelps Dodge Corp Statele Unite 3 - - X X - - - - - - - - - - - - - - X - - - - - - - - - - - -

Grupo Mexico Mexic 3 1 - X Newmont Mining Corp Statele Unite 6 - - X - - - X X - X - - - - X - - - - - - - - - - - - - - - -

Freeport McMoran Statele Unite 1 X

Falconbridge" Canada

Anglogold Ashanti Africa de Sud 7 1 - X - - X - X - - - - - - - - - - - - - - - X - - - - - X - Inco" Canada

Xstrata pic Elveţia 14 1 1 X X - X X - X - X X X X - - X - - X - - - - - - - - - - -

Barrick Gold Corp Canada 5 1 - X X - X

Placer Domec Federaţia Rusă

Alrosa Co Canada 1 X

TeckCominco Canada 6 1 - X X - - - - - - X - - - X - - - - - - - - - - - - - - - -

KGHM Polska Miedz Africa de Sud

Gold Fields Polonia 4 - 1 X - - - - X - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Antofagasta United Kingdom 3 - - X X - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - X - - -

Glencore International Africa de Sud 2 - - - - - - - - - X - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Impala Platinum Holdings Elveţia 1 X

Harmony Gold Mining Co Africa de Sud 2 - - - - - - - - - - - - X - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Debswana Diamond Botswana

Numărul de societăţi ce au proiecte în ţara gazdă 12 6 4 4 3 3 3 2 2 2 2 2 2 2 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group a Vezi Xstrata. b Vezi CVRD. c Vezi Barrick Gold. Notă: Numărul indică numărul de ţări gazdă din regiune (America de Nord, Europa Occidentală şi alte ţări dezvoltate) în care are proiecte societatea respectivă.

Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group.

Figura IV.7. Cota primelor 20 de societăţi miniere în valoarea producţiei rafinate, 1995 şi 2005 (procente)

b. Grade variabile de internaţionalizare

Nivelul de internaţionalizare al primelor societăţi miniere metalifere din lume variază substanţial. În timp ce unele sunt prezente într-un număr mare de locaţii străine, altele se află într-o fază timpurile în ceea ce priveşte internaţionalizarea, iar câteva nu au niciun fel de explorări sau producţii in străinatate.

În ceea ce priveşte explorarea, activităţile anumitor TNC, precum Anglo American şi Xstrata (prezente în câte 14 ţări), erau larg răspândite în 2006 (tabelul IV.5). Aproape toţi primii 25 de producători (cu excepţia Codelco, Debswana, KGHM Polska Miedz şi Norilsk Nickel) au fost implicaţi în activităţi de explorare în cel puţin o ţară străină. În ceea ce priveşte producţia minieră, Rio Tinto a fost societatea cu activităţi în cel mai mare număr (10) de ţări gazdă în 2005, urmată de Anglo American şi Anglogold Ashanti, ambele prezente în nouă ţări gazdă (tabelul IV.6). Pe de altă parte, la fel ca şi în cazul explorării, marii producători din ţările în curs de dezvoltare precum Codelco, CVRD şi Debswana (şi KGHM Polska Miedz din Polonia) nu aveau producţie minieră in străinătate.22

În ceea ce priveşte topirea şi rafinarea, Glencore a fost cea mai internaţionalizată societate minieră metaliferă de varf, cu prezenţă în 13 ţări gazdă, urmată de BHP Billiton (9) (tabelul IV.7). Societăţile de varf par a fi mai internaţionalizate în explorare şi producţia minieră decât în topire şi rafinare. Din primele 25 de societăţi, 21 aveau activităţi de producţie minieră în străinătate, în timp ce doar aproximativ jumătate din ele (13) aveau capacităţi de rafinare in străinatate.

Internaţionalizarea producţiei variază şi în funcţie de metal. De exemplu, la minereul de fier, doar jumătate dintre primele 10 societăţi producătoare aveau activităţi de producţie în străinătate, în 2005 (tabel anexa A.IV.6). De fapt, CVRD, principalul producător de minereu de fier, nu a avut activităţi in străinatate (până în 2006), în timp ce producţia celei de-a doua societăţi, ca mărime, Rio Tinto, era 100% străină. Producţia de cupru, nichel şi zinc este mai internaţionalizată. Pentru fiecare dintre aceste metale, 7 din primii 10 producători au avut activităţi de producţie în străinătate, în 2005. Cu toate acestea, pentru cupru sau nichel, cea mai mare societate, ca volum, nu a avut producţie în străinătate: Codelco şi Norilsk Nickel.23 În schimb, la zinc, cel mai mare producător, Teck Cominco, a fost puternic internaţionalizat.

Într-un final, producţia de aur pare a fi cea mai internaţionalizată, cu 8 dintre primele 10 firme având producţie în străinătate, inclusiv primele trei (tabel anexa IV.6).24

Dintre economiile gazdă în curs de dezvoltare din TNC miniere metalifere, cel mai mare număr de proiecte de explorare s-a aflat în Peru, urmate de Chile, Indonezia şi Republica Unită a Tanzaniei (tabelul IV.5). În ceea ce priveşte producţia minieră, în 2005, în Chile şi Peru s-a aflat cel mai mare număr din primele 25 de societăţi miniere (tabelul IV.6). Cât despre rafinării, Chile a fost gazda celui mai mare număr de companii, urmat de Africa de Sud şi Peru (tabelul IV.7).

Gradul de integrare pe verticală în aval, de-a lungul lanţului de producţie/valoare în cadrul firmelor din industriile miniere metalifere, variază în funcţie de metal şi in timp. În mod tradiţional, activităţile miniere şi de topitorie au fost frecvent integrate în aceeaşi companie. O radiografie a situaţiei din 2005, în comparaţie cu cea din 1995, pentru aluminiu, cupru, nichel şi zinc, sugerează faptul că a crescut controlul asupra rafinăriilor, exercitat de primele 20 de societăţi miniere (figura IV.7). În mod similar, principalii rafinatori au luat măsuri pentru a dobândi un control mai mare asupra etapelor de producţie minieră. Tendinţa generală constă în creşterea integrării pe verticala, în producţia internaţională (dar şi naţională) la nivelul industriilor.25

Firmele din industria aluminiului au fost în mod tradiţional integrate pe verticala, cu activităţile de minerit şi topitorie aflate în apropiere. În unele cazuri, topitoriile au fost înfiinţate în ţări unde electricitatea este ieftină, precum Bahrein, Mozambic (proiectul Mozal) şi Norvegia. Pe de altă parte, nivelul integrării pe verticala, la producţia de zinc, este mai redus (figura IV.7). Aluminiu Cupru Nichel Zinc

Tabelul IV.6. Ţările gazdă în care sunt implicate în proiecte de producţie minieră primele 25 de societăţi miniere metalifere, 2005 Ţările gazdă

dezvoltate Economiile gazdă în curs de dezvoltare şi în tranziţie Ţara de origine N u m

Compania

Am

eric

a de

Nor

d

Eur

opa

Occ

iden

tală

A

lte ţă

ri de

zvol

tate

Per

u

Chi

le

Afr

ica

de S

ud

Arg

entin

a

Bra

zilia

In

done

zia

Rep

. Uni

tă T

anza

nia

Nam

ibia

Bol

ivia

Chi

na

Gha

na J

amai

ca

Zim

babw

e

Ang

ola

Bot

swan

a

Rep

. Dom

inic

ană

G

uine

ea

Hai

ti

Mal

i M

exic

Pap

ua N

oua

Gui

nee

b

Fe

deraţia

Rusă

Sur

inam

Uzb

ekis

tan

Ven

ezue

la

Zam

bia

BHP Billiton Australia 7 2 - - X X X - X - - - - . - - - - . - - - X - - - Rio Tinto Marea Britanie 10 2 - 1 - X X - X X - X - . X - - - X - - - - - - - CVRD Brazilia . Anglo American Marea Britanie 9 - 1 1 - X X - X - X X - . - - X - . - - - - - X - Codelco Chile . Norilsk Nickel Federaţia Rusă 1 1 . Phelps Dodge Corp Statele Unite 2 - - - X X - - Grupo Mexico Mexic 2 1 - - X - Newmont Mining Corp Statele Unite 7 1 - 2 X - - - - X - - X . - - - - . - - - - X - - Freeport McMoran Statele Unite 1 - - - - - - - - X - - - - - - - - - - - - - - - - Falconbridge Canada 4 - - - X X - - - - - - - X - - - X - - - - - - - - Anglogold Ashanti Africa de Sud 9 1 - 1 - - - X X - X X - X - - - X . X - - - - - - Inco Canada 1 - - - - - - - - X - - - . - - - - . - - - - - - - Xstrata pic Elveţia 3 - - 1 - - X X . Barrick Gold Corp Canada 5 1 - 1 X - - X - - X - - . - - - - . - - - - - - - Placer Dome Federaţia Rusă 6 1 - 1 - X X - - - X - - . - - - - . - X - - - - - Alrosa Co Canada 1 - - - - - - - - - - - - . - X - - . - - - - - - - TeckCominco Canada 2 1 - - X . KGHM Polska Miedz Africa de Sud . Gold Fields Polonia 2 - - 1 - - - - - - - - - X - - - - . - - - - - - - Antofagasta Marea Britanie 1 - - - - X - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Glencore International Africa de Sud 8 - - 1 X - - X - - - - X X - - - - X - - X - - - X Impala Platinum Holdings Elveţia 1 - - - - - - - - - - - - . X - - - . - - - - - - - Harmony Gold Mining Co Africa de Sud 1 - - 1 - Debswana Diamond Botswana - Numărul de societăţi prezente în ţara gazdă 8 7 5 4 4 4 4 3 2 1 2 1 2 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group

Un număr de topitorii din Europa şi America de Nord şi-au cumpărat materiile prime concentrate din diverse surse din întreaga lume. Creşterea preţurilor la energie a transformat producţia integrată într-o opţiune mai atractivă. Cuprul prezintă un nivel relativ stabil de integrare pe verticală, între cel al aluminiului şi zincului. În industria minereului de fier, integrarea pe verticală a cunoscut o modificare începând cu sfârşitul anilor 1990, odată cu intrarea noilor societăţi globale majore, producătoare de oţel, originare din India (Mittal Steel şi Tata Steel) 26 şi Federaţia Rusă (Severstal)27. Aceste companii au siderurgii şi oţelării bazate pe o aprovizionare complet controlată cu materii prime. Posco (Republica Coreea) urmează o abordare integrată similară. De exemplu, aceasta îşi construieşte următoarea uzină integrată în India, în apropierea zăcămintelor de minereu de fier.28

Deşi se observă o tendinţă către niveluri mai ridicate de integrare pe verticală între etapele de minerit şi rafinare ale producţiei, între explorare şi producţie s-a constatat contrariul: integrarea în amonte cu explorarea este în scădere, pe măsură ce societăţile miniere dezvoltă relaţii strategice cu societăţi de tip junior, specializate în explorare. Datele referitoare la cheltuielile de explorare arată că, în prezent, societăţile de tip junior reprezintă o proporţie mai mare din astfel de activităţi (figura IV.8). Mai general, furnizorii minieri specializaţi joacă un rol important în industria minieră metaliferă (caseta IV.3).

2. TNC în petrol şi gaze a. Cele şapte surori au deschis drumul pentru societăţile de stat

Până în anii 1970, industria petrolieră internaţională a fost dominată de câteva TNC majore din Statele Unite şi Europa. În 1972, 8 din primii 10 producători de petrol erau TNC cu proprietate privată (Clarke, 2006), inclusiv aşa-zisele �apte surori (capitolul III).

Caseta IV.3. Rolul furnizorilor minieri

Furnizorii specializaţi de echipamente şi servicii sunt jucători importanţi în mineritul metalifer. Mulţi dintre aceştia devin tot mai mult transnaţionali. Furnizorii industriei miniere pot fi grupaţi în funcţie de pieţele cărora li se adresează în fiecare dintre principalele etape ale mineritului. În producţia echipamentelor şi serviciilor sunt necesare cunoştinţe ridicate. Proiectarea şi tehnologia sunt integrate în echipamentele de capital utilizate în industria minieră, precum şi în servicii, care necesită personalizare pentru condiţiile unice ale fiecărei mine. Unele firme operează la nivelul mai multor pieţe, oferind echipamente miniere şi de prelucrare a minereurilor, împreună cu serviciile asociate.

Rolul crescator al acestor furnizori este determinat de reorganizarea producţiei miniere globale şi de întinerirea tehnologică a industriei, cu îmbunătăţiri continue în explorare, minerit şi prelucrarea minereurilor. a Furnizorii se concentrează pe nişele specifice în care au o poziţie globala, dominantă.

Pentru unele tipuri de echipamente miniere există un nivel ridicat de specializare internaţională a furnizorilor. Majoritatea acestor companii au sediul în Statele Unite sau în ţările nordice (tabelul caseta IV.3.1). Cu toate acestea, există şi câteva exemple de furnizori de echipamente in economii de piaţă nou apărute, precum Belarus, Chile şi Africa de Sud.

Exemple de furnizori de servicii de know-how: societăţi internaţionale de consultanţă de mari dimensiuni ce integrează ingineria, managementul proiectului, achiziţia şi construcţia, precum Kvaerner (Norvegia), Hatch (Canada) şi Bechtel Group (Statele Unite); societăţi de consultanţă în inginerie, specializate, de dimensiuni medii, precum Bateman (Africa de Sud), SRK Consulting (Africa de Sud) şi AMC Consultants (Australia); şi furnizori de aplicaţii informatice miniere şi geologice, de dimensiuni între mici şi medii, precum Maptek (Australia).

Tabelul caseta IV.3.1. Principalii furnizori de echipamente miniere, 2007

Tipul de echipament Principalii furnizori Ţara de origine Echipamente de forare pentru explorare Boart Longyear Statele Unite

Atlas Copco, Sandvik Suedia Echipamente de forare în subteran Atlas Copco, Sandvik Suedia Echipamente de forare în puţ deschis Atlas Copco, Sandvik Bucyrus, P&H, Terex/ Reedrill Suedia Statele Unite Excavatoare Bucyrus, P&H Statele Unite Depozit subteran Atlas Copco, Sandvik Suedia

Caterpillar Statele Unite Orica, Dyno Nobel Australia Explozibili AEL Africa de Sud Enaex Chile Caterpillar Hitachi Construction Statele Unite Machinery, Komatsu Japonia Camioane, în puţ deschis (Haulpak) Liebherr Germania Terex/Unit Rig Statele Unite Belaz Belarus Komatsu Japonia Caterpillar, Le Tourneau Statele Unite Camioane articulate Bell Africa de Sud Volvo Suedia Astra Italia Cupe Caterpillar, Bucyrus, P&H Hitachi Construction

Machinery, Komatsu Liebherr, Terex Statele Unite Japonia Germania

Pompe ITT/Flygt Weir Group Grindex Statele Unite Marea Britanie Suedia Metso Finlanda Concasoare FLSmidth Minerals Terex, PR Engineering Danemarca Statele Unite Mori Metso, Outotech Finlanda Polysius Germania Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group

Sursa: UNCTAD, pe baza Urzúa, 2007 şi a datelor de la Raw Materials Group a Automatizările şi îmbunătăţirile în domeniul comunicaţiilor subterane şi sistemelor de control conduc la introducerea de foraje controlate de la distanţă,

susţinere pentru acoperişuri şi echipamente de ridicare, cu beneficii din punct de vedere al productivităţii şi siguranţei muncitorilor, deoarece oamenii nu vor mai efectua lucrări cu risc ridicat.

Tabelul IV.7. Ţările gazdă cu proiecte de rafinare/topitorie, în care sunt implicate primele 25 de societăţi miniere metalifere, 2005 Ţări gazdă

dezvoltate Economii gazdă în dezvoltare şi în tranziţie

Compania Ţara gazdă

Număru

l de

locaţii

st

răin

e

Am

eric

a de

Nor

d

Eur

opa

Occ

iden

tală

Alte

ţări

dezv

olta

te

Chi

le

Afr

ica

de S

ud

Per

u

Bra

zilia

Indo

nezi

a

Arg

entin

a

Bol

ivia

Col

umbi

a

Rep

ublic

a D

omin

icană

Jam

aica

Ka

zakh

stan

M

ozam

bic

Nam

ibia

Fili

pine

Sur

inam

Ven

ezue

la

BHP Billiton Australia 9 1 1 - X X X X . X - - X - - X -

Rio Tinto, 2007. Regatul Unit 5 1 - 2 X X

CVRD Brazilia 2 - 2 - - - - - . - - - - - - - -

Anglo American Regatul Unit 5 - - - X X - X . - - - - X - - X

Codelco Chile

Norilsk Nickel Federaţia Rusă

Phelps Dodge Corp Statele Unite 2 - - - X - X

Grupo Mexico Mexic 2 1 - - - - X - - - - - - - - - -

Newmont Mining Corp Statele Unite

Freeport McMoran Statele Unite 2 - 1 - - - - - X - - - - - - - -

Falconbridge Canada 4 1 1 - X - - - - - X - - - - - -

Anglogold Ashanti Africa de Sud

NCO Canada 4 - 2 1 - - - - X - - - - - - - -

Xstrata pic Elveţia 5 - 3 1 - X

Barrick Gold Corp Canada

Placer Dome Federaţia Rusă 1 - - - X

Alrosa Co Canada

Teck Cominco Canada

KGHM Polska Miedz Africa de Sud

Gold Fields Polonia

Antofagasta Regatul Unit 1 - - - X

Glencore International Africa de Sud 13 1 5 1 - - - - X X - - X X - X - -

mpala Platinum Holdings Elveţia

Harmony Gold Mining Co Africa de Sud

Debswana Diamond Botswana

Numărul de societăţi prezente în ţara gazdă 7 4 3 2 2 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group

Notă: Datele includ uzinele pentru aliaje feroase şi rafinăriile de cobalt; oţelăriile şi rafinăriile de aur nu sunt incluse

Figura IV.8. Cheltuielile globale cu explorarea, pe tipuri de companie, 1997-2005 (miliarde de dolari)

Sursa: Metals Economics Group, 2006.

Acestea erau societăţi petroliere complet integrate, active în extragerea şi transportul

petrolului, precum şi în producerea şi comercializarea produselor petroliere. În anii 1960 ele au început să se confrunte cu concurenţa manifestată de unele societăţi de stat din ţări dezvoltate – precum Companie Française des Pétroles (Franţa) (predecesoarea actualei Total) şi ENI (Italia). Ulterior, la începutul anilor 1970, odată cu apariţia OPEC şi cu valul de naţionalizări petroliere din statele în curs de dezvoltare, tabloul proprietăţii în industria petrolieră s-a modificat permanent, societăţile petroliere naţionale de stat înlocuind TNC-urile private care dominau piaţa (Yergin, 1991; caseta IV.4).

De exemplu, cota TNC-urilor în producţia de ţiţei a scăzut dramatic de la 94% în 1970 la 45% în 1979 (UNCTC, 1983: 197).

Principalele societăţi petroliere rămân corporaţiile gigant, din punct de vedere al activelor străine; în topul UNCTAD ele se află printre primele 10 din primele 100 TNC-uri la nivel mondial, în 2005 (capitolul I). 29 Aceste TNC-uri mari, cu proprietate privată, din ţările dezvoltate, nu mai controlează majoritatea rezervelor mondiale de petrol şi gaze şi nu mai sunt principalii producători de petrol şi gaze.

Caseta IV.4. Naţionalizări în industria petrolieră

De la începutul activităţilor industriale, în anii 1850, până la primul război mondial, extracţia petrolului a fost proprietate privată 100% (Yergin, 1991). Începând de atunci, implicarea guvernelor în managementul şi controlul industriei au crescut aproape constant. Două forţe majore au motivat guvernele de origine şi pe cele gazdă să intervină mai mult şi să-şi majoreze cota în proprietatea şi managementul resurselor lor de petrol şi gaze: antrenând importanţa strategică a acestor resurse în scopuri militare şi în alte scopuri, cu rente considerabile.

Naţionalizarea societăţilor de petrol şi gaze, definită drept transferul obligatoriu al proprietăţii întregii industrii către Stat (UNCTAD, 2000:4), a s-a produs mai întâi în contextul Revoluţiei Ruse din 1917. Aceasta a fost urmată de naţionalizări în Bolivia (1937, 1969), Mexic (1938), Venezuela (1943), Iran (1951) şi Argentina, Birmania, Egipt, Indonezia şi Peru, în anii 1960 (Kobrin, 1985). În 1970 au avut loc naţionalizări în Algeria, Irak, Kuweit, Libia şi Nigeria, înregistrându-se o creştere treptată a proprietăţii saudite Aramco (Yergin, 1991). Exemplele mai recente ale deplasărilor către naţionalizări sunt oferta Guvernului Rus de a majora acţiunile societăţilor petroliere şi proiectelor extractive (capitolul II) şi acţiunea Venezuelei de a reduce cotele TNC-urilor străine în proiectele individuale.b

Naţionalizările în industria petrolului şi gazelor s-au produs în perioade cu condiţii de piaţă (cerere şi preţuri internaţionale ridicate), condiţii naţionale (consens social în sprijinul naţionalizărilor) şi condiţii politice internaţionale favorabile. Acestea au modificat peisajul global al extracţiei petrolului şi au contribuit la apariţia şi consolidarea societăţilor de stat. Sursa: UNCTAD.

a Naţionalizările sunt diferite de exproprierile obişnuite, deoarece se aplică întregii industrii sau economii şi deoarece au întotdeauna ca rezultat transferul de proprietate către Stat (exproprierile obişnuite pot duce şi la un transfer către o terţă parte privată). b Este discutabil dacă majorarea impozitului în Bolivia este un caz de naţionalizare sau doar o modificare de reglementare.

Majore Junior Medii şi mici De stat şi altele

În 2005, primele 10 societăţi deţinătoare de rezerve de petrol din lume erau în întegime societăţi de stat din ţări în curs de dezvoltare, reprezentând 77% din total, în timp ce societăţile petroliere din Rusia controlau alte 6 procente, lăsând doar aproximativ 10% societăţilor TNC private din ţările dezvoltate precum ExxonMobile, BP, Chevron si Royal Dutch Shell Group.30

Restul de 7% era controlat de societăţi mixte între TNC-urile din ţările dezvoltate şi societăţile petroliere de stat din ţările în curs de dezvoltare (Institutul Baker, 2007: 1).

În 2005, trei societăţi de stat au ajuns în fruntea listei primelor 50 de producători mondiali de petrol şi gaze: Saudi Aramco (Arabia Saudită), Gazprom (Federaţia Rusă) şi Compania Naţională Petrolieră din Iran (NIOC) (tabelul IV.8). În 2005 producţia anuală a Saudi Aramco a fost mai mult decât dublă faţă de cea a celui mai mare producător privat de petrol şi gaze: ExxonMobile (Statele Unite). Din primele 50 de societăţi, peste jumătate aveau capital majoritar de stat, 23 se aflau în ţări în curs de dezvoltare, 12 în Europa de Sud-Est şi CSI, doar 15 aflându-se în ţări dezvoltate (tabelul IV.8).31

Un număr de societăţi petroliere şi de gaze din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziţie s-au transformat în TNC-uri şi s-au maturizat în ultimii câţiva ani. Multe, dar nu toate, au capital integral sau parţial de stat.32 În plus, unele dintre ele, precum CNOOC (China), Petramina (Indonezia), Petrobras (Brazilia), PetroChina (un afiliat al CNPC)33 şi Sinopec 34 sunt listate la Bursa de Mărfuri din New York (Institutul Baker, 2007). Unele societăţi petroliere cu capital de stat sunt operate semi-independent sau independent de proprietarii guvernamentali, cel puţin în unele privinţe. De exemplu, deşi Saudi Aramco este o societate cu capital integral de stat, ea are un consiliu de administraţie independent, cu capacitate de a lua decizii.35

Concentrarea industriei între primele 10 companii a rămas nemodificată între 199536 şi 2005 (41% din producţia globală), dar a crescut de la 59% la 63% între primele 25. O prezentare mondială a societăţilor petroliere şi de gaze în 2006 identifica cinci TNC-uri principale private, care au apărut în urma unui val de consolidări în industrie (ExxonMobil, BP, Shell, Chevron, Total), peste douăsprezece societăţi independente de petrol şi gaze (adică, Repsol YPF, BG, Divizia de petrol şi gaze a BHP Billiton, COP, Devon, Oxy, Apache, EnCana, Anadarko/Kerr McGee, PetroCanada, Woodside), aproximativ 750 de societăţi petroliere mai mici (din care majoritatea sunt transnaţionale (Clarke, 2006), precum şi diverse societăţi de servicii transnaţionalizate, majoritatea din America de Nord şi Europa de Vest (tabelul IV.9). În acelaşi timp, o serie de societăţi de stat din economii în curs de dezvoltare şi în tranziţie au devenit investitori externi, dintre care cele mai mari au fost denumite noile �apte surori (Hoyos, 2007).37 b. Corporatiile trans-nationale din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziţie se extind în străinătate

În timp ce societăţile din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziţie controlează

acum cea mai mare parte a producţiei globale de petrol şi gaze, gradul de internaţionalizare, deşi creşte rapid, este încă relativ modest în comparaţie cu cel al principalelor TNC-uri petroliere private (figura IV.9). Într-adevăr, societăţile din ţările dezvoltate de pe lista primelor 50 îşi realizează cea mai mare parte a producţiei în străinătate (reprezentând 17% din producţia mondială în 2005) (figura IV.9). Pe de altă parte, doar o fracţiune din procentul de 54% din producţia globală de petrol şi gaze controlată de societăţile din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziţie, a fost produsă în străinătate (figura IV.9).

Cu toate acestea, unele societăţi petroliere şi de gaze din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziţie îşi extind rapid interesele în străinătate. În 2005, producţia combinată externă a CNOOC, CNPC/PetroChina, Lukoil, ONGC, Petrobras, Petronas şi Sinopec a atins 528 milioane de barili de echivalent de petrol. Aceasta a reprezentat mai mult decât producţia din străinătate a ConocoPhillips, una dintre principalele societăţi, în acel an (figura IV.10).

O examinare, ţară cu ţară, a expansiunii externe a TNC-urilor de stat a relevat un impuls comun către o solutie globală (tabelul IV.10, caseta IV.5). Atât CNPC, cât şi Petronas, sunt implicate în producţia de petrol şi gaze în peste 10 ţări străine, iar Kuwait Petroleum Corporation, Petrobras şi Sinopec - în peste 5 ţări străine. Între 1995 şi 2005, numărul de economii străine, în care Petronas şi CNPC/PetroChina au extras petrol şi gaze, a crescut cu 10, Sinopec cu 6, iar ONGC cu 5. Prezenţa unei producţii în expansiune în străinătate în amonte în cadrul TNC-urilor din ţările în curs de dezvoltare şi în tranziţie selectate este ilustrată în figura IV.11.

Unele TNC din economii în curs de dezvoltare şi în tranziţie au investit sume mari în producţia de petrol şi gaze la nivel mondial în ultimii doi ani, câteodată ca parte a unor consorţii mai mari. În Uzbekistan, de exemplu, s-a înfiinţat un consorţiu al CNPC, Societatea Naţională de Petrol din Coreea (KNOC), Lukoil, Petronas şi societatea locală Uzbekneftegaz,

pentru a dezvolta terenurile gazeifere din nord-vestul ţării.38 În Peru, cel mai mare teren petrolifer este exploatat de un consorţiu al CNPC (45%) şi Pluspetrol (Argentina, 55%).

TNC-urile de petrol şi gaze nou înfiinţate au format uneori alianţe pentru a putea concura. De exemplu, CNPC şi Sinopec (China) produc petrol şi gaze în statele CSI, precum Azerbaidjan, Kazahstan şi Turkmenistan şi în ţări din America Latină, precum Ecuador.

Tabelul IV.8. Cele mai mari societăţi de extractie de petrol şi gaze din lume, clasate după volumul producţiei totale, a 2005

(procente şi milioane barili echivalent petrol)

Locul în producţia mondială

Compania Ţara de origine Proprietate

de stat (%)

Producţie în străinătate

(Mbd)

Producţie totală (Mbd)

Producţie străină/totală

(%)

Numărul de economii gazdă cu producţie

Modificarea numărului de

economii gazdă cu producţie din 1995 2005 1995

1 1 Saudi Aramco Arabia Saudită 100 - 4 148.8 - - - 2 3 Gazprom Federaţia Rusă 51 5.6 3 608.5 0.2 2 1 3 2 NIOC Republica

islamică Iran 100 - 1 810.7 - - - 4 5 ExxonMobile Statele Unite - 1 426.5 1 725.7 82.7 23 4 5 4 Pemex Mexic 100 - 1 666.2 - - - 6 13 BP Regatul Unit - 1 290.6 1 572.6 82.1 19 2 7 6 Royal Dutch Shell Regatul Unit /

Olanda - 1 045.2 1 482.7 70.5 25 -1 8 7 CNPC/PetroChina China 100 188.3 1 119.6 16.8 14 10 9 33 Total Franţa - 749.3 997.6 75.1 27 -

10 12 Sonatrach Algeria 100 1.9 911.8 0.2 1 1 11 8 Petróleos de

Venezuela Venezuela 100 - 902.6 - - - 12 9 Kuwait Petroleum

Corp Kuweit 100 20.3 897.3 2.3 8 1 13 16 Chevron Statele Unite - 550.2 816.9 67.3 24 8 14 23 Abu Dhabi National

Oil Co (ADNOC) Emiratele Arabe Unite 100 - 794.9 - - -

15 11 Lukoil Federaţia Rusă -b 45.8 781.1 5.9 2 - 16 40 ConocoPhillips Statele Unite - 511.6 755.4 67.7 16 7 17 20 Petrobras Brazilia 56 66.3 749.6 8.8 8 3 18 18 Abu Dhabi Co

Onshore Oil Operator Emiratele Arabe Unite 40c - 710.9 - - -

19 22 Nigerian National Petroleum Co Nigeria 100 - 697.7 - - -

20 51 TNK-BP Federaţia Rusă -d - 691.8 - - - 21 25 Iraqi Oil Exploration

Co Irak 100 - 679.7 - - - 22 21 ENI Italia 20 584.4 657.4 88.9 20 9 23 43 Rosneft Federaţia Rusă 100 - 621.1 - - - 24 34 Surgutneftegaz Federaţia Rusă - - 550.7 - - - 25 19 National Oil Corp Libia 100 - 491.2 - - - 26 - Petoro Norvegia 100 - 483.5 - - - 27 14 Statoil Norvegia 64 52.8 464.7 11.4 5 2 28 26 ONGC India 74 34.8 403.7 8.6 5 5 29 - Uzbekneftegaz Uzbekistan 100 - 391.7 - - - 30 48 Repsol-YPF Spania - 365.8 369.5 99.0 9 -1 31 37 Qatar Petroleum Qatar 100 - 365.3 - - - 32 29 Petroleum

Development Oman Oman 60e - 344.1 - - - 33 35 Sibneftf Federaţia Rusă 30.5g - 343.8 - - - 34 - Sinopec China 77 48.9 316.6 15.4 6 6 35 - Turkmengaz Turkmenistan 100 - 310.3 - - - 36 - Abu Dhabi Petroleum

Co Emiratele Arabe Unite -h - 284.4 - - -

37 46 Norsk Hydro Norvegia 44 34.9 248.6 14.0 5 5 38 44 Petronas Malaezia 100 97.7 242.4 40.3 11 10 39 38 Ecopetrol Columbia 100 - 221.1 - - - 40 32 Egyptian General

Petroleum Co Egipt 100 - 214.0 - - - 41 50 CNOOC China 71 46.1 211.0 21.8 2 1 42 - Sultanate of Oman Oman 100 - 206.4 - - - 43 28 Nederlandse Aardolie

Mij Olanda -i - 198.8 - 1 1 44 30 Yukos Federaţia Rusă - - 192.4 - - - 45 36 Tatneft Federaţia Rusă 33 - 191.2 - 1 1 46 41 Inpex Japonia 29j 128.8 185.9 69.3 6 2 47 49 Slavneft Federaţia Rusă 20k - 182.2 - - - 48 45 A.P. Moller-Maersk Danemarca - 30.4 181.5 16.7 3 2 49 - BG Regatul Unit - 114.3 172.8 66.2 8 6 50 39 Sidanco Federaţia Rusă -j - 171.8 - - -

Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS.

a Exclude producerea de nisipuri petrolifere. Producţia societăţilor mixte este numărată la ambele societăţi partenere şi la societatea mixtă în sine. b ConocoPhillips deţine 20% din acţiuni, iar partenerii săi ruşi 80%. c Abu Dhabi National Oil Co (ADNOC) 60%, Abu Dhabi Petroleum Co 40%. d BP 50%, alţi parteneri 50%. e Sultanatul din Oman 60%, Partex (fundaţia Gulbenkian) 2%, Total 4%, Royal Dutch Shell 34%.

f Sibneft a fost achiziţionată de Gazprom în 2005. g Itera (Russian Federation) 15.25%, Gazprom 61%, alţi parteneri 23.75%. h Partex (Fundaţia Gulbenkian) 5%, ExxonMobile 23.75%, BP 23.75%, Total 23.75%, Royal Dutch Shell 23.75% i ExxonMobile 50%, Royal Dutch Shell 50%. j Inpex Holdings este deţinută de Ministerul Economiei, Turismului şi Industriei din Japonia (29.3%) şi de alţi parteneri (70.7%). k TNK-BP 50%, Gazprom 40%, ENI 10%. j TNK-BP 82%, alţi parteneri 18%.

Tabelul IV.9. Cele mai mari TNC de petrol şi gaze din lume, clasate după activele străine, 2005

(milioane de dolari şi numărul de angajaţi) Rangul Societatea Tara Active străine Active totale Vânzări străine Vânzări totale Număr

angajaţi 1 Schlumberger Statele Unite 11 272.0 17 746.0 10 436.0 14 309.0 60 000 2 Halliburton Statele Unite 6 562.4 15 048.0 15 339.0 21 007.0 106 000 3 Aker Norvegia 5 159.0 8 131.2 6 297.5 9 172.6 37 000 4 Weatherford International Statele Unite 4 587.9 8 580.3 2 724.0 4 333.2 25 100 5 Transocean Statele Unite 4 437.0 10 457.2 2 244.0 2 891.7 9 600 6 Noble Corp. Statele Unite 3 208.1 4 346.4 1 067.3 1 382.1 5 600 7 Pride International Statele Unite 2 950.9 4 086.5 1 766.9 2 033.3 12 200 8 Globalsantafe Corp. Statele Unite 2 754.6 6 193.9 1 583.7 2 263.5 5 700 9 Nabors Industries Statele Unite 1 755.3 7 230.4 1 169.5 3 459.9 22 599 10 Ensco International Statele Unite 1 603.6 3 614.1 620.1 1 046.9 3 700 11 Petroleum Geo Services Norvegia 1 333.6 1 693.7 850.3 1 142.7 5 130 12 Diamond Offshore Drilling Statele Unite 1 023.9 3 606.9 552.6 1 221.0 4 500 13 Acergy Luxemburg 903.4 1 377.7 1 386.6 1 396.2 14 Prosafe Norvegia 886.8 1 058.3 254.2 282.1 665 15 Rowan Companies Statele Unite 627.6 2 975.2 142.9 1 068.8 4 577 16 BJ Services Statele Unite 518.7 3 372.4 1 423.0 3 243.2 13 600 17 Abbot Group Regatul Unit 433.0 966.1 330.5 647.2 4 759 18 Ensign Energy Services Canada 336.7 1 303.2 516.8 1 301.8 8 500 19 Smith International Statele Unite 312.0 4 055.3 3 058.3 5 579.0 14 697 20 Complete Production

Services Statele Unite 92.3 1 121.7 147.8 757.7

Sursa: UNCTAD, cea mai mare bază de date pentru TNC.

Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS.

CNPC a investit, de asemenea, împreună cu societăţile locale, în ţări precum Republica Islamică Iran, Sudan şi Venezuela, în timp ce Sinopec a investit în Columbia şi în Federaţia Rusă (tabelul IV.10).39

Câteva TNC petroliere proprietate de stat, în special din China şi India, au investit în unele ţări gazdă în care societăţile petroliere private de mari dimensiuni pot intra cu greu. Aceste greutăţi se datorează sancţiunilor impuse de ţările respective sau altor presiuni pentru descurajarea investitiilor. Acest lucru nu este valabil doar pentru proiectele menţionate mai sus din Uzbekistan40 şi Republica Islamică Iran41 ci şi în Sudan, care se află sub sancţiunile Statelor Unite pentru nerespectarea drepturilor omului, în cazul conflictului din regiunea Darfur(Canning, 2007: 57). 42 (Sudanul asigura o parte importantă din rezervele străine de petrol exploatate de societăţile din China, iar investiţiile în amonte şi în rafinării ale CNPC în Sudan sunt de departe cea mai mare afacere a firmei, în străinătate.43 ONGC şi Petronas au de asemenea exploatări de extracţie în Sudan,44 în timp ce CNPC şi Petronas, precum şi ENI şi Total, sunt prezente în Republica Islamică Iran (tabelul IV.10).

Figura IV.9. Producţia mondială de petrol şi gaze pe tipuri de companii, 2005 (miliarde de barili de echivalent petrol )

Societăţi doar cu producţie naţională TNC din economii nou formate TNC din ţări dezvoltate Alţi producători naţionali şi TNC Producţia naţională Producţia străină

TNC-urile istorice din ţările dezvoltate au controlat lanţul valorii, în special datorită poziţiei dominante pe care o deţin în reţelele de tehnologie, transport şi distribuţie (Accenture, 2006: 13). Totuşi, situaţia s-a schimbat întrucâtva în ultimii câţiva ani. TNC-urile din ţările dezvoltate nu mai domină managementul proiectului tehnic, acesta fiind frecvent externalizat către societăţi specializate de servicii. Această dezvoltare i-a ajutat pe partenerii locali de stat să îşi sporească independenţa tehnologică, putând angaja acum societăţile de servicii direct, fără intermedierea societăţilor tradiţionale (Accenture, 2006). În plus, unele societăţi de petrol şi gaze din economiile în tranziţie, în special TNC-urile din Rusia, au investit în mai multe proiecte de integrare în aval, în străinătate, în vederea controlării canalelor de distribuţie aferente acestor activităţi. Cele mai cunoscute exemple sunt cele ale conductei Gazprom şi ale proiectelor de distribuţie din Europa de Vest, precum şi expansiunea Lukoil în afacerea cu benzinării în Europa de Vest şi în Statele Unite (Vahtra şi Liuhto, 2006: 28-29; WIR99: 89; WIR01: 119).45

Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS. Caseta IV.5. Exemple ale expansiunii în exterior a TNC-urilor de petrol şi gaze din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziţie

• Petrobras avea afiliaţi de producţie în 8 ţări gazdă în 2005 şi activităţi de explorare şi integrare în aval în alte 10 locaţii (Ma şi Andrews-Speed, 2006).

• Activităţile societăţilor petroliere de stat din China, care implică explorarea, producţia, transportul, rafinarea şi contractele de servicii, sunt răspândite în 46 de ţări, în special în ţări în curs de dezvoltare (Ma şi Andrews-Speed, 2006).a În ceea ce priveşte TNC-urile din China, deşi CNOOC nu a avut succes cu oferta sa pentru Unocal (Statele Unite), a asigurat contracte importante în alte ţări dezvoltate, precum Australia şi Canada (WIR06: 58).

• ONGC Videsh (India) s-a concentrat în special pe producţia de petrol în Federaţia Rusă (proiectul Sakhalin 1), în timp ce Corporaţia Petrolieră din India a investit în Libia în 2004-2005.b

• În Republica Coreea, societatea de stat KNOC a luat iniţiativa în proiecte de dezvoltare a terenurilor petrolifere în străinătate. În iunie 2006, ea lua parte la 26 de proiecte de dezvoltare a terenurilor petrolifere în 14 ţări. În 2006, s-a extins în Australia, Kazakhstan, Nigeria, Federaţia Rusă şi Yemen (Republica Coreea, MOCIE, 2006).

• Expansiunea internaţională a Petronas (Malaezia) a început în anii 1990. În faza iniţială, societatea s-a concentrat mai mult pe activităţile de integrare în amonte cu ţările învecinate din Asia de Sud-Est. Mai întâi s-a deplasat în aval şi în afara regiunii în 1996, când a achiziţionat o societate sud-africană, rafinărie şi membră a unui grup de benzinării (Jayasankaran, 19999). Ulterior, începând cu sfârşitul anilor 1990, s-a concentrat pe impulsurile în străinătate ale explorărilor din Africa şi Asia de Vest (Republica Islamică Iran), precum şi pe construcţia de conducte şi comerţul en-detail la nivel mondial (de ex. China, India, Argentina, Africa de Sud, Sudan şi Regatul Unit). În martie 2007, Petronas era prezentă în 33 de ţări din străinătate (Pananond, 2007), inclusiv în 11 locaţii principale de producţie.

• Expansiunea în străinătate a TNC-urilor ruseşti de petrol şi gaze serveşte pentru asigurarea accesului pe pieţe, în special pe pieţele din ţările dezvoltate, prin integrarea în aval. Acestea au de asemenea activităţi importante de explorare şi extracţie în amonte în diferite state membre ale CSI sau în ţări în curs de dezvoltare, cu legături istorice de durată cu Federaţia Rusă. Multe dintre aceste drepturi de explorare şi extracţie au fost moştenite din perioada de pre-tranziţie. În 2002, Lukoil, cea mai mare TNC petrolieră privată,

Figura IV.10. Producţia de petrol şi gaze a TNC-urilor selectate, în afara ţării lor de origine, 2005

(Millions of barrels of oil equivalent)

TNC-uri din ţări în curs de dezvoltare şi în tranziţie

şi-a obţinut aproximativ 5% din producţie din terenurile din străinătate, inclusiv Kazakhstan şi Uzbekistan (Vahtra şi Liuhto, 2006: 28). Societatea de stat Rosneft participă la societăţi mixte străine, de integrare în amonte prin intermediul negocierilor interguvernamentale în diferite ţări CIS şi Afganistan.

• În cazul societăţii thailandeze de stat PTT, interesul acesteia pentru expansiunea în străinătate a început doar la finalul anilor 1990, concentrându-se în principal în regiunea Asiei de Sud-Est, deşi partenerul său de explorare a început să facă afaceri în Asia de Vest şi Africa. PTT a luat iniţiativa unui viitor proiect de conducte de gaze la nivelul ASEAN (Crispin, 2004).

Sursa: UNCTAD. a Până la finalul lui 2005, CNPC singură deţinea active de petrol şi gaze în 23 de ţări, inclusiv 12 locaţii principale de producţie. b În 2005 şi 2006, ONGC Videsh a realizat nouă achiziţii în străinătate: în Cuba, Egipt, Libia, Myanmar, Nigeria, Qatar,

Siria şi Vietnam. Cu aceste achiziţii societatea era prezentă în 21 de proiecte la data de 31 martie 2006, inclusiv un proiect de conducte (Jain, 2007).

c Sudan (1999), Gabon (1999), Ciad (2000), Camerun (2000), Algeria (2001), Mozambic (2002), Etiopia (2003) şi Niger (2005).

Tabelul IV.10. Principalele locaţii de producţie, in strainatate, ale TNC-urilor de petrol şi gaze, 2005

Ţări gazdă dezvoltate

Locaţii gazdă în curs de dezvoltare şi în tranziţie

Număru

l de

locaţii

străin

e A

mer

ica

de N

ord

Eur

opa

Occ

iden

tală

Alte

ţări

dezv

olta

te

Alg

eria

A

ngol

a A

rgen

tina

Aze

rbai

jan

B

angl

ades

h B

oliv

ia

Bra

zili

Bru

nei

Cam

erun

C

iad

Chi

na

Col

umbi

a

Con

go

Rep

. Dem

. Con

go

Ecu

ador

E

gipt

G

uine

ea E

cuat

oria

lă

Gab

on

Indi

a In

done

zia

Rep

. isl

amică Ir

an

Kaz

ahst

an

Libi

a M

alae

zia

Mal

aezi

a/T

haila

nda

Mon

golia

/ M

yanm

ar

Nig

eria

, Om

an

Pak

ista

n P

apua

Nou

a G

uine

e P

eru

Fili

pine

Q

atar

F

ed. R

usă

Sud

an

Siri

a T

haila

nda

Mar

ea T

imor

JD

A a

Trin

idad

-Tob

ago

Tun

isia

Tur

kmen

ista

n E

mira

tele

Ara

be

Uni

te

Uzb

ekis

tan

Ven

ezue

la

Vie

tnam

Y

emen

Compania Ţara gazdă Gazprom Fed. Rusă 2 1 X ExxonMobi Statele Unite 23 1 4 1 - X X X - - - - X X - - - - - - X - - X - X - X - - - X - - X - - X X - - X - - - - X - X - X British Petroleum Regatul Unit 19 2 1 1 - X X X - X - - - - X X - - - X - - - X - X - - - - - - - X - - - - X - - - - X - - X - X X - Royal Dutch Regatul Unit/ Shell Olanda

25 2 5 2 - - X - - - X X X - X - - - - X - X - - - X - X - - - X X X - - X - X - X - - - - - - - X - - CNPC China 14 - - - - - - X - - - - - - - - - - X - - - - X X X - - - X - X X - - X - - - X X - - - X X - - X - - Total Franţa 27 1 4 - X X X - - X - X X - - X X - - - - X - X X - X - - - X X X - - - - X X - - X - X - - X - X - X Sonatrach Algeria 1 X Kuwait Petroleurr Kuweit 8 - 1 1 - - - - - - - - - - X - - - - X - - - X - - - - - - - - - X - - - - - - - - - - X - - - - - X Chevron Statele Unite 24 1 4 1 - X X X X - X - - X X X X X - - - - - X - X - - - - X X - - - - X - - - - X - X - - - - X - - Lukoil Fed. Rusă 2 X X ConocoPhillips Statele Unite 16 - 3 1 X - - - - - - - - - X - - - X X - - - X - X X - - - - X - - - - - - X - - - X - - - - - X X - Petrobras Brazilia 8 1 - - - X X - - X - - - - - X - - X - - - - - - - - - - - - - - - - X - - - - - - - - - - - - X - - ENI Italia 20 1 2 1 X X X X X - X X - - - X X X X - - - - X - X - - - - X - - - - X X Statoil Norvegia 5 - 1 - - X - X - - - - - - X - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - X - - ONGC India 5 X X X X X - Repsol-YPF Spania 9 - - - X - X - - X - - - - - X - - X - - - - - - - X - - - - - - - - X - - - - - - - X - - - - X - - Sinopec China 6 - - - - - - X - - - - - - - X - - X - - - - - - X - - - - - - - - - - - - X - - - - - - X - - - - - Norsk Hydro Norvegia 5 2 - - - X - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - X - - - - - - - - - - - X - - - - - - - - - - - - Petronas Malaezia 11 - 1 - - - - - - - - - - X - - - - - X - - X X X - - - X - X - - X - - - - - X - - - - - - - - - X - CNOOC China 2 - - 1 X Nederlandse Aardolie Mij

Olanda 1 1 Tatneft Fed. Rusă 1 X Inpex Japonia 6 1 X X - - - - X - - - - - - - - - - - - - - - - - - X - - - X - - - - A.P Moller-Maersk

Danemarca 3 1 X X BG Regatul Unit 8 1 - - - - - - - X - - - - - - - - - X - - X - - X - - - - - - - - - - - - - - - X - X X Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS. a JDA: Zona de dezvoltare comună

Figura IV.11. Locaţiile de producţie ale TNC–urilor de petrol şi gaze selectate, din străinatate - 1995 şi 2005

1995

China India Brazilia Malaezia Federaţia Rusă

Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS.

Printre firmele din ţările în curs de dezvoltare ce au investit în proiecte străine se numără societăţile petroliere de stat din Arabia Saudită şi Kuweit, care au încheiat un parteneriat cu firma chineză Sinopec, în două afaceri separate de rafinărie şi petrochimie din China (Tan, 2006).

C. Agenţi şi determinanţi

Explicaţiile tradiţionale ale ISD şi producţia internaţională se aplică, în general, şi în cazul industriilor extractive, dar trebuie reţinute cel puţin trei insusiri specifice ale extracţiei resurselor (capitolul III). În primul rând, majoritatea investiţiilor din industriile extractive necesită capitaluri numeroase şi sunt riscante, având perioade lungi de maturizare. Prin urmare, societăţile trebuie să aibă putere financiară şi să poată gestiona un risc ridicat (Vernon, 1971). În al doilea rând, mai mult decât orice alte activităţi industriale, extracţia minereurilor poate genera efecte considerabile de mediu şi sociale, pe care investitorii trebuie să le rezolve. În al treilea rând, deoarece unele resurse minerale, mai ales petrolul şi gazele, sunt considerate importante din punct de vedere strategic pentru state, deciziile de investiţie sunt influenţate adesea de alte motivaţii decât cele pur economice.

Agenţii şi determinanţii investiţiilor TNC în industriile extractive diferă de la o etapă la alta a lanţului de valoare şi între industrii şi societăţi. Această secţiune trateaza motivaţiile şi determinanţii activităţilor ISD şi TNC în industriile extractive, acordând o atenţie deosebită modelelor divergente din petrol şi gaze şi ale industriilor miniere metalifere, precum şi creşterea TNC-urilor din industria extractivă, in economiile în curs de dezvoltare şi în tranziţie. Analiza este structurată în funcţie de factorii ce motivează internaţionalizarea producţiei de către firme şi proprietatea; internalizarea şi avantajele de locaţie ce stabilesc dacă şi unde TNC-urile se implică în activităţi internaţionale de producţie.

1. Motivaţii ale internaţionalizării

Motivaţiile de extindere a activităţilor de producţie în industriile extractive dincolo de graniţele naţionale pot fi grupate în: căutarea de resurse, căutarea de pieţe, căutarea de eficienţă şi căutarea de active strategice (Dunning, 1993 şi 2000; WIR98).

Motivele de căutare a resurselor naturale domină ISD şi alte forme de implicare a TNC în activităţile din amonte (explorarea şi extracţia).

TNC poate căuta resurse din trei motive: pentru a răspunde cerinţelor propriilor activităţi de rafinare sau fabricaţie din aval, pentru a vinde minereurile direct pe pieţele din ţara gazdă, de origine sau internaţionale, sau pentru a asigura cerinţele strategice de energie sau de alte minereuri pentru ţara sa de origine (conform prevederilor guvernului ţării respective).

Primul motiv a fost important din punct de vedere istoric pentru producerea petrolului, însă a scăzut ca semnificaţie după naţionalizarea industriilor de extracţie şi rafinare a petrolului şi gazelor şi odată cu dezvoltarea noilor burse de mărfuri (care oferă ocazii pentru tranzacţiile spot, precum şi pentru comerţul cu opţiuni şi instrumente „futures”). Cu toate acestea, el rămâne important pentru TNC-urile integrate pe verticala, în sfera minereurilor metalifere. Cel de-al doilea motiv a animat expansiunea în străinătate a majorităţii TNC-urilor extractive private şi a unor societăţi petroliere de stat, precum Petrobras, Petronas şi Statoil. Al treilea motiv explică expansiunea în străinătate în activităţile extractive realizată de TNC-urile private şi de stat.

Recent, cererea crescanda pentru diverse minerale a fost un agent cheie pentru expansiunea în străinătate a TNC-urilor de stat din Asia (Hoyos, 2007; Gardiner, 2006; Zweig şi Bi, 2005). De exemplu, Guvernul Indiei şi-a mandatat societăţile petroliere de stat să asigure acţiuni în zăcămintele petrolifere din străinătate. Obiectivul ONGC Videsh constă în a achiziţiona echivalentul a 60 de milioane de tone de petrol pe an până în 2025, ceea ce corespunde unei creşteri înzecite, peste nivelul din 2006 (Mitchell şi Lahn, 2007: 3). Se preconiza ca KNOC sa majoreze, în 2005, cota producţiei sale din strainatate de la 4% din importurile totale de ţiţei, în economia sa de origine, la 35% până în 2030 (Mitchell şi Lahn, 2007: 3). Strategia de „globalizare” a Chinei evidenţiată în 2000 este una dintre cele mai explicite iniţiative politice recente adoptate pentru creşterea ISD în străinătate (WIR06: 209-210).46

Motivele de căutare a pieţelor au de regulă o importanţă redusă pentru activităţile de explorare sau extracţie, însă figurează printre agenţii ce stimulează investiţiile în activităţile din

aval din străinătate. Acest lucru se aplică în special în cazul societăţilor din ţări bogate în minereuri, precum Kuweitul, Federaţia Rusă şi Arabia Saudită. Aceste societăţi stabilite în principal în amonte îşi consolidează poziţia de piaţă deplasându-se pe pieţele din aval şi atrăgând valoarea adăugată, asociată producţiei şi vânzării de produse finite (Institutul Baker, 2007: 4). Controlul sporit asupra activităţilor din aval oferă avantajul strategic de asigurare a cererii pe termen lung, pe pieţele de consum. În plus, deoarece profiturile relative dintre activităţile din amonte şi din aval pot varia în timp, integrarea pe verticală permite unei firme să se diversifice, contribuind la combaterea riscurilor.

Motivele de căutare a eficienţei sunt relevante pentru investiţii în etapa de prelucrare sau de prefabricare a metalelor, unde TNC-urile caută să exploateze diferenţele costurilor de producţie de la o ţară la alta. Acestea sunt uneori combinate cu motivele de căutare a pieţei, în special dacă transportul produsului este dificil sau costisitor. În cazul rafinării, reducerea la minim a costurilor de transport poate justifica prelucrarea apropiată de sursa minereurilor, în timp ce consideraţiile referitoare la accesul pe pieţe şi maximizarea scării de producţie pot impune localizarea acestora mai aproape de consumator (Tavares et al., 2006).

Motivele de căutare a activelor strategice pot fi înrudite în special cu creşterea M&A transfrontaliere înfiinţate de TNC-urile din industriile extractive. Companiile pot investi pentru a achiziţiona active strategice sub forma know-how-ului şi tehnologiei de la alte companii sau de la furnizori specializaţi de tehnologie, sau pentru a accelera ridicarea la o situaţie globală prin accesarea resurselor, capacităţilor şi pieţelor firmelor achiziţionate. Prin urmare, aceste motive pot fi deosebit de importante pentru noile TNC din economiile de piaţă nou apărute, care doresc să îşi dezvolte rapid activele competitive (Dunning şi Narula, 1996; WIR06; Jain, 2007). Într-un final, motivaţiile preventive pot fi luate în seamă, deoarece firmele doresc să fuzioneze cu un concurent pentru a elimina competiţia şi a ridica bariere împotriva celorlalţi, precum şi pentru a-şi consolida poziţia globală (Caves, 1971; Vernon, 1971; WIR00).47

Consideraţiile strategice referitoare la economiile tarilor de origine pot juca un rol mai direct în cadrul ISD dacă sunt insusite de noile TNC din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziţie – dintre care multe sunt deţinute de stat – fata de ISD, practicate de către TNC-urile tradiţionale. În primele cazuri, guvernele de origine pot influenţa motivele şi strategiile firmelor, iar materiile prime pot merge direct către ţările de origine, fără a intra pe pieţele internaţionale. Acest lucru poate avea ca rezultat restricţii implicite asupra destinaţiei finale impuse de o ţară de origine dată (Nitzov, 2007). În plus, la fel ca în cazul TNC-urilor din Rusia, Statul poate încuraja un proces de expansiune internaţională, în vederea creşterii controlului asupra pieţelor din aval (Vahtra şi Liuhto, 2006).

2. Determinanţii activităţii TNC a. Avantaje specifice proprietăţii

La fel ca în alte activităţi economice, TNC-urile din industriile extractive se bazează pe un anumit tip de avantaje competitive atunci când preiau ISD sau se extind internaţional cu ajutorul altor forme contractuale (Dunning, 1993 şi 2000): Aceste avantaje de „proprietate” pot deriva din accesul privilegiat la capital, tehnologie, organizarea superioară şi know-how-ul de management, dimensiunea şi/sau guvernarea comună a diferitelor componente ale lanţului de valoare.

Ele pot avea, de asemenea, legătură cu active instituţionale, precum cultura întreprinderii, leadership-ul sau diversitatea managerială, sau cu accesul privilegiat la pieţele de origine sau pieţele gazdă, sau pot beneficia de pe urma prezenţei pe multe pieţe diferite. Unele avantaje de proprietate pot fi specifice firmei (de exemplu tehnologiile proprietare, competenţele manageriale şi organizatorice), în timp ce altele se referă la particularităţi ale ţării de origine (precum accesul la finanţe şi instrumentele de reducere a riscurilor). Printre avantajele specifice ţării de origine se numără infrastructura fizică, sistemul inovaţional sau facilităţile educaţionale, ce pot fi unice pentru o ţară şi internalizate de TNC-urile acesteia.

Unul dintre principalele avantaje specifice unei firme, in cazul TNC-urilor tradiţionale şi ale celor noi, vizavi de societăţile naţionale dintr-o ţară gazdă, il reprezinta accesul lor la finanţe. Pentru proiectele de extracţie de dimensiuni mari, cu capitaluri numeroase, puterea financiară şi mărimea sunt active particulare ale TNC-urilor majore, care frecvent au fonduri generate intern din care se aprovizioneaza. De exemplu, în cazul producţiei de minereu de fier pentru export, doar cele mai mari companii pot investi în instalaţii de infrastructură (de ex. căi ferate, porturi şi sisteme de manipulare) necesare pentru a concura pe piaţa globală. În acest segment, cele trei companii de varf (CVRD, Rio Tinto şi BHP Billiton) controlează 74% din piaţa mondială.48 Chiar şi în ceea ce priveşte sursele alternative de finanţare, precum creditul şi atragerea de fonduri prin bursele de valori, TNC-urile tradiţionale se pot afla într-o poziţie privilegiată din punct de vede al capacităţii de

a atrage fonduri. Experienţa lor îndelungată în proiecte similare, combinată cu expertiza cerută, poate face ca investitorii şi creditorii să fie mai deschişi în a sprijini financiar unul dintre proiectele acestora, mai degrabă, decât unul implementat de o societate nou intrată în sfera producţiei din străinătate.49

Cu unele excepţii importante, tehnologiile proprietare au o importanţă limitată, ele reprezentând un avantaj specific al proprietăţii pentru internaţionalizarea majorităţii companiilor din industria extractivă. Tehnologiile utilizate în operaţiile de extracţie a petrolului şi gazului şi de minerit metalifer sunt relativ bine cunoscute în ziua de azi şi pot fi obţinute de pe piaţă de la furnizori specializaţi. Totuşi, pentru anumite proiecte avansate din punct de vedere tehnologic – precum în cazul unor foraje la mare adâncime, al extracţiei gazelor naturale lichide, petrolului neconvenţional şi al proiectelor cu energii alternative – cunoştinţele specializate şi expertiza reprezintă active cheie, specifice firmei, pentru unele TNC-uri. Unii jucători noi, printre care Petrobras şi Patronas, au reuşit să dezvolte capacităţi la nivel mondial în explorarea de adâncime. în timp ce tehnologiile proprietare pot avea o importanţă limitată în calitate de avantaj specific proprietăţii pentru firmele din industriile extractive, expertiza în ceea ce priveşte capacitatea de gestionare a proiectelor pe termen lung şi a riscurilor asociate este critică.50

Aceste practici şi competenţe manageriale şi organizatorice sunt dezvoltate în interiorul firmelor, adesea de-a lungul unor perioade mari de timp. Chiar dacă, în principiu, tehnologia poate fi achiziţionată din surse externe, sunt necesare cunoştinţe specifice pentru a o utiliza într-un mod eficient.

Accesul pe pieţe (datorită recunoaşterii numelui la nivel mondial şi a fondului comercial în ţările de origine) şi la retelele de transport şi distribuţie sunt alte avantaje potenţial importante ale proprietăţii, în special în ceea ce priveşte extracţia petrolului şi gazelor (Accenture, 2006). În trecut exista în spatele ISD un factor în explorarea şi extracţia petrolului de către unele TNC din ţările dezvoltate care au început ca distribuitori de petrol importat (Yergin, 1991). TNC-urile tradiţionale încă au o poziţie puternică în industriile din aval. Ţările cu cerere ridicată de petrol tind să aibă capacităţi mari de rafinare.51 În ianuarie 2005, 89% din capacitatea de rafinare a ţiţeiului la nivel mondial se afla în ţările din afara OPEC. În acelaşi timp, pieţele produselor petroliere care au creşterea cea mai rapidă se află în economiile cu pieţe noi, oferind astfel noilor jucători (de ex. cei din China şi India) un avantaj potenţial (Accenture, 2006).

Puterea financiară a TNC-urilor are câteodată legătură cu aranjamentele instituţionale din ţara de origine. De exemplu TNC-urile mari, de stat, precum cele din China şi India, obţin avantaje din accesul la finanţe subvenţionate şi asigurări pentru investiţii la investiţiile lor în străinătate (WIR06). Susţinerea financiară de către ţările de origine le poate oferi posibilitatea de a îşi asuma riscuri mai mari la investirea în străinătate şi este posibil, de asemenea, să plătească mai mult pentru a accesa resursele minerale. În 2006 s-a stabilit un nou record al primelor de semnătură, atunci când Sinopec şi-a devansat concurenţii plătind o primă de semnătură de 2,2 miliarde $ pentru dreptul de a căuta petrol în două blocuri din Angola.52 TNC-urile petroliere din China au părut de asemenea mai doritoare să investească în afaceri auxiliare, pentru a-si asigura controlul asupra producţiei. De exemplu, într-o rundă de licenţiere în Nigeria în mai 2006, CNPC a primit patru licenţe de explorare şi extracţie a petrolului, cu condiţia să se angajeze să investească aproximativ 4 miliarde $ pentru a renova o rafinărie, a construi o centrală hidroelectrică şi o linie de cale ferată în ţara respectivă (Mitchell şi Lahn, 2007).53

Pot exista mai multe motive pentru care aceste TNC-uri de stat pot şi doresc să plătească mai mult decât TNC-urile tradiţionale pentru a obţine accesul la rezervele de petrol şi gaze (Mitchell şi Lahn, 2007). 54 Ele pot suporta costuri de capital mai reduse, deoarece rata dobânzii în ţara de origine este mai mică decât pe alte pieţe. Statul, în calitate de acţionar, poate cere dividende mai puţine, sau deloc, dacă pune un accent puternic pe securitatea energetică.

În unele cazuri, guvernul poate participa direct la finanţarea proiectelor prin intermediul creditelor de export, al împrumuturilor subvenţionate sau al garanţiilor de investiţii, dar proprietatea de stat poate fi şi un dezavantaj. Multe societăţi de stat din industriile extractive au fost folosite drept „vaci de muls” de către proprietari (guverne), rămânând prea puţine fonduri pentru a face investiţii (Radetzki, în curs de apariţie). Chiar şi cel mai mare producător mondial de cupru, Codelco, a avut câteodată greutăţi în a reconcilia aşteptările proprietarului său cu nevoia de a-şi dezvolta capacităţile de producţie. Politica de transfer al tuturor profiturilor societăţii către Stat a însemnat că investiţiile societăţii Codelco trebuiau finanţate din provizioanele pentru depreciere ale companiei şi din datorii.55 În sectorul petrolului şi gazului, societatea de stat mexicană Pemex a plătit 54 de miliarde $ drept taxe şi redevenţe doar în anul 2006, ceea ce reprezintă aproape 40% din veniturile guvernului. Societatea a înregistrat pierderi (după impozitare) în perioada 2000-2005 şi avea profituri nete de numai 3,9 miliarde $ în 2006 – în pofida preţurilor ridicate la petrol si a vânzărilor sale de 97 miliarde $.56 Pierderile au condus la subinvestiţii în explorare.57 Astfel de companii cărora li s-au luat lichidităţile au, de regulă, puţine şanse de a se extinde internaţional.

b. Avantajele internalizării Integrarea internaţională pe verticală are scopul de a controla comerţul sau aprovizionarea

cu materii prime şi a fost, în mod tradiţional, o caracteristica principală a TNC-urilor implicate în sectorul petrolului, gazelor şi minereurilor metalifere (Morse 1999; Vernon 1971), în special în momentele de cerere ridicată şi preţuri ridicate la minereuri (Caves, 1971; Hennart, 2000; Jones, 2005; Williamson, 1990). Aceste strategii au fost asociate cu reducerea la minim a costurilor de tranzacţionare. Cu toate acestea, gradul de internalizare s-a redus între timp, parţial ca urmare a naţionalizărilor (Radetzki, în curs de apariţie). Internalizarea şi integrarea pe verticală au fost obstrucţionate de politicile restrictive ale ţării gazdă, în special în industria petrolului şi gazelor. Unele ţări gazdă, bogate în petrol, interzic participarea TNC la explorările de petrol şi gaze, iar altele permit TNC să participe doar în baza mai multor aranjamente contractuale cu partenerii locali de stat (capitolul VI). Principalul motiv al acestor restricţii constă în dorinţa guvernelor ţărilor gazdă de a controla producţia de petrol şi gaz, percepute a fi resurse energetice strategice, din care se pot obţine rente foarte ridicate.

c. Avantajele amplasării

La fel ca şi în alte industrii, TNC-urile din industria extractivă decid unde să investească în străinătate, pe baza a trei factori principali de amplasare: caracteristicile economice ale unei locaţii, mediul politic general al ţărilor gazdă şi măsura facilitării afacerii în comparaţie cu restricţiile legale ale activităţii economice respective (WIR98).

Existenţa şi capacitatea de extracţie a resurselor naturale sunt cei mai importanţi determinanţi economici ai locului în care TNC-urile trebuie să investească în explorarea şi extracţia minereurilor. Deşi existenta zăcămintelor de minereuri este o cerinţă necesară pentru a atrage investiţii in căutarea de resurse, aceasta nu este o condiţie suficientă. Multe ţări în curs de dezvoltare dotate cu minereuri metalifere nu au putut atrage ISD în mod tradiţional. Pentru ca societăţile să dorească să se implice în explorare şi/sau extracţie, ele trebuie să evalueze dacă volumul şi calitatea minereurilor sunt suficiente pentru ca investiţia să fie una profitabilă. Acest lucru necesită, printre altele, accesul la datele geologice de bază. Dacă şansele de găsire a unor zăcăminte semnificative sunt percepute ca promiţătoare, o societate implicata va avea în vedere raportul risc-rentabilitate preconizat. Societatea va lua, de asemenea, în calcul riscurile politice, de mediu şi sociale. Totuşi, cum am menţionat mai sus, dorinţa de a îşi asuma riscuri şi evaluarea riscului diferă considerabil de la o firmă la alta.

Pe lângă sistemele juridice şi de reglementare ce stabilesc în special dacă, şi în ce formă, TNC au voie să investească în explorare şi extracţie. Mediul macro-economic şi politic general este de asemenea foarte important pentru toate formele de investiţii. Importanţa politicilor şi instituţiilor ca determinanţi ai amplasării a fost confirmată într-un studiu realizat asupra a 39 de TNC-uri din sectorul mineritului şi asupra factorilor ce le influenţează deciziile de a investi (Otto, 1992). Din primele 20 de criterii, toate - mai puţin două (potenţialul geologic şi măsura profitabilităţii) - erau asociate, într-un fel sau altul, cu politicile guvernamentale sau sistemele de reglementare. Primele zece dintre acestea, ordonate după importanţa ce le-a fost alocata de către TNC, sunt: securitatea arendei, capacitatea de repatriere a profiturilor, congruenţa şi constanţa politicilor în domeniul minereurilor, controlul managementului, proprietatea minereurilor, reglementările realiste referitoare la schimburile externe, stabilitatea termenilor de explorare şi extracţie, capacitatea de a determina reglementările fiscale şi stabilitatea regimului fiscal.

TNC-urile din industria extractivă trebuie să poată combina disponibilitatea resurselor cu accesul la o bună infrastructură logistica (porturi, drumuri, energie şi telecomunicaţii). Importanţa infrastructurii variază însă în funcţie de proiect. O mină de aur poate fi dezvoltată mai uşor, chiar dacă infrastructura fizică de bază este slabă, deoarece rezultatul poate fi transportat pe calea aerului. Dimpotrivă, o mină de fier necesită drumuri şi porturi functionale, pentru a fi fezabilă din punct de vedere economic.

Investiţiile, în faza de prelucrare a activităţilor extractive, sunt determinate într-o măsură mai mică de disponibilitatea zăcămintelor de minereuri, deşi unele activităţi de rafinare şi topire pot beneficia de pe urma apropierii de o mină. Accesul la intrările necesare în procesul de rafinare joacă un rol important. De exemplu, în industria aluminiului, accesul la energia ieftină este valoros, iar pentru rafinării se preferă locaţiile ce oferă oportunităţi de generare a energiei (de ex., râurile). Necesitatea de energie ieftină este un factor ce încurajează integrarea activităţilor TNC din industriile extractive, cu activitatea energetică, a statelor gazdă (Stuckey, 1983; Whiteway, 1996).

D. Concluzii

De aici rezulta că natura şi măsura implicării TNC în industriile extractive inregistreaza, în prezent, modificări esentiale. Unele constatări pot fi rezumate astfel: • Deşi investiţiile în industriile extractive reprezintă o mică parte din fluxurile globale de ISD,

ele constituie principalele fluxuri către multe ţări cu venituri reduse. • Creşterea preţurilor la minereuri a antrenat o creştere a investiţiilor globale în industriile

minereurilor metalifere şi industriile de petrol şi gaze. Într-adevăr, aceste industrii explică în mare parte recentele creşteri ale ISD în Africa, America Latină şi CSI. Această explozie a antrenat în mod similar o serie de mega-fuziuni transfrontaliere în aceste industrii, care au ca rezultat nivele mai ridicate ale concentrării pieţei.

• Măsura şi natura implicării TNC variază considerabil între industriile minereurilor metalifere şi industriile petrolului şi gazelor. Frecventele naţionalizări din anii 1960 şi 1970 au fost inversate în majoritatea cazurilor prin liberalizare şi privatizări. Prin urmare, producţia globală a minereurilor metalice este dominată astăzi de TNC-urile majore, private. Pe de altă parte, naţionalizările din industria petrolului şi gazelor au schimbat permanent structura acesteia, societăţile cu proprietate majoritară de state fiind acum producătorii dominanţi. Această tendinţă s-a accentuat în ultimul deceniu.

• În pofida dominaţiei globale a societăţilor majoritare de stat, care pun accentul pe producţia internă, în unele ţări, filialele din străinatate ale TNC-urilor joacă un rol important în extracţia petrolului şi gazelor. În câteva ţări africane, de exemplu, ele reprezintă peste 50% din producţia naţională. La fel şi în mineritul metalelor, filialele straine reprezintă o proporţie deosebit de importantă din producţia ţărilor cu venituri reduse.

• O caracteristica distinctă a industriilor extractive, globale, din ultimii câţiva ani a fost creşterea ISD externe ale noilor economii de piaţă, tendinţă evidenţiată şi în WIR06. Aceasta a fost determinată, în special, de TNC-urile din economiile asiatice selectate, precum China, India, Malaezia şi Republica Coreea, dar şi de companii din Brazilia, Kuweit şi Rusia. În timp ce tendinţa către investiţii sud-sud este mai vizibilă la petrol şi gaze, s-au constatat evoluţii similare şi la minereurile metalifere.

• Cu puţine excepţii, noile TNC rămân sub control de stat. Deşi nivelul lor de internaţionalizare este evident mult mai redus decât în cazul TNC-urilor majore private pentru petrol şi gaze, unele se indreapta rapid către obţinerea unei notorietati mondiale, în diferite proiecte de petrol şi gaze.

• Expansiunea TNC-urilor de stat din China şi India provine din cererile crescânde de energie ale economiilor lor, cu creştere rapidă. Acestea caută în mod activ să isi asigure accesul la resurse de energie din strainatate, prin investiţii de capital în proiecte de extracţie a petrolului şi gazelor, susţinute financiar şi politic de guvern. Unul dintre obiectivele lor cheie il constituie extinderea producţiei, pentru a fi exportata către economiile lor de origine.

• O serie de furnizori noi, specializaţi in servicii, au apărut în industria petrolului şi gazului şi cea a minereurilor metalifere. In 2005, în industria minereurilor metalifere, societăţile de tip junior, specializate în explorare au raportat pentru prima dată cheltuieli de explorare mai ridicate decât companiile miniere majore. O situaţie similară s-a produs în cazul petrolului şi al gazelor. Ca urmare a specializării, există noi oportunităţi de externalizare a serviciilor. Totuşi, multe ţări preferă să implice TNC-urile în explorare, în special în mineritul metalifer, dar şi în proiecte de petrol şi gaze, dificile din punct de vedere tehnic. TNC-urile rămân o sursă principală de competenţe manageriale pentru resursele financiare şi, câteodată, de tehnologie, în afară de faptul că furnizează acces la pieţe.

• Interacţiunea strategiilor TNC şi a politicilor guvernamentale este utila în modelarea structurilor de proprietate şi producţie din industriile extractive (capitolul VI). Având în vedere nivelurile constant ridicate ale preţurilor la minereuri (capitolul III), este posibil ca o activitate intensă de investiţii să fie susţinută temporar, pe măsură ce societăţile încearcă să răspundă unui nivel ridicat al cererii.

• TNC-urile din industriile extractive investesc în străinătate din aceleaşi trei motive majore ca şi TNC-urile din alte industrii: avantajele economice ale locaţiei, cadrul politic şi instituţional al ţării gazdă şi impactul restricţiilor legale sau al stimulentelor comerciale privind condiţiile de intrare şi operare. În stadiile de explorare şi producţie, aceste decizii de amplasare sunt determinate în funcţie de disponibilitatea resurselor exploatabile, si de calitatea infrastructurii fizice, precum: porturile, drumurile, energia şi telecomunicaţiile. În cazul activităţilor de prelucrare, investiţiile caută mai degrabă piaţa şi eficienţa, depinzând

mai puţin de amplasarea resurselor naturale şi de evoluţia preţurilor acestora. Deciziile privind locatia acestor firme, la fel ca in cazul firmelor din fabricaţie sau servicii, sunt influenţate, în principal, de factori precum: disponibilitatea infrastructurii, energia şi resursele umane ieftine, precum şi de proximitatea şi accesul pe pieţe. În toate fazele activităţilor bazate pe resurse naturale, politicile şi instituţiile guvernamentale au o influenţă majoră asupra deciziilor de amplasare (capitolul VI).

Luate împreună, modificările recente din industriile extractive au avut ca rezultat un

univers al TNC cu mai multe faţete si care continuă să se modifice dinamic, pe traiectorii diferite, în funcţie de tipul de minereu, regiune şi ţară. Această dinamică ridică întrebări cu privire la impactul acestora asupra ţărilor în curs de dezvoltare – o problemă tratată în următorul capitol.

Note 1 În domeniul petrolului şi gazului, majoritatea companiilor de stat sunt denumite „societăţi petroliere naţionale". Conform definiţiilor ISD şi TNC, „societăţile petroliere naţionale" ce investesc în străinătate sunt, prin urmare, incluse în universul TNC. 2 Acest Raport se bazează pe statisticile de la UNCTAD – ISD/TNC şi bazele de date ale M&A transfrontaliere (www.unctad.org/fdistatistics), precum şi pe datele nepublicate furnizate de IHS (http://www.ihs.com) şi de Raw Materials Group (http://www.rmg.se) (cu privire la petrol, gaz şi, respectiv, minereurile metalifere). 3 În 1914, peste jumătate din ieşirile de ISD ale Regatului Unit au fost raportate ca fiind industrii bazate pe resurse (Houston şi Dunning, 1976), în principal extractive, din care cea mai mare parte se afla în ţările în curs de dezvoltare (Corley, 1994). În mod similar, peste jumătate din ISD-ul Statelor Unite a fost concentrat în industriile bazate pe resurse din ţările în curs de dezvoltare (Wilkins, 1970). 4 În 2005, Olanda a înlocuit Marea Britanie drept principala sursă de ISD din industria extractivă. Această modificare a clasamentului a fost antrenată parţial de reorganizarea Royal Dutch Shell, menţionată în caseta IV.1. 5 La finalul lui 2005, 15% din ieşirile de ISD ale Chinei (9 miliarde $) au fost reprezentate de minerit (baza de date UNCTAD, ISD/TNC www.unctad.org/fdistatistics). 6 În sectorul petrolului şi gazului, în iunie 2006, societăţile din Republica Coreea au fost implicate în 72 de proiecte în 28 de ţări la nivel mondial. Principalele destinaţii au fost Asia şi Oceania (fără Asia de Vest) (22%), urmate de America de Nord (21%) şi America Latină şi Zona Caraibilor (21%). Un studiu asupra unui număr de 35 de societăţi miniere din Republica Coreea prevede că investiţiile acestora în dezvoltarea resurselor minerale din străinătate vor depăşi 3,7 miliarde $ în 2007 (Republica Coreea, MOCIE, 2006) 7 Printre alte achiziţii de mari dimensiuni se numără achiziţia societăţii Glamis Gold (Statele Unite) de către Goldcorp (Canada), participaţia de 49,9% deţinută de Sinopec şi Udmurtneft, investiţia CNOOC în Nigeria, achiziţia BlackRock Ventures (Canada) de către Royal Dutch Shell (tabelul anexa A.IV.4). 8 În perioada 1960 – 1969, petrolul şi alte minereuri reprezentau împreună în medie 45% din numărul total de exproprieri în statele în curs de dezvoltare. Această proporţie a crescut la 62% în 1970-1976 (UNCTC, 1978: 14-18). 9 Printre exemple se numără Zambia (cupru), Ghana (aur), Peru (metale de bază şi petrol), Argentina şi Bolivia (metale de bază şi petrol) şi Federaţia Rusă (petrol, la începutul anilor 1990). 10 Din punct de vedere al intrărilor, a crescut întrucâtva cota ţărilor dezvoltate: de la 74% în 1989-1991, la 78% în 2003-2005 (tabelul anexa A.I.11). 11 De exemplu, în 2005, ISD în industriile extractive ale ţărilor respective era de 36 miliarde $, mai mult decât stocurile dintr-o ţară minieră tradiţională, Africa de Sud (27 miliarde $) (tabelul anexa A.I.9). 12 În 2004, cota petrolului şi gazelor a depăşit 60% din intrările totale de ISD în Angola, Egipt, Guineea Ecuatorială şi Nigeria, iar această industrie a reprezentat şi cea mai mare cotă de ISD în Algeria, Libia şi Sudan în ultimii ani (WIR05). 13 ISD în petrol şi gaze au crescut brusc în Columbia şi Ecuador în 2005; iar în Venezuela s-au ridicat la 1 miliard $. De asemenea, au crescut în Argentina şi în Trinidad-Tobago, în 2004 (cel mai recent an pentru care sunt disponibile date din aceste ţări). ISD în minereurile metalifere au fost optime în Argentina, Chile, Columbia şi Peru (WIR06). În Bolivia, incertitudinile ce planau asupra implementării noii legi restrictive din 2005 cu privire la petrol şi gaze au condus la o scădere a ISD (WIR06: 71-72). 14 În Venezuela, în 2006, Guvernul a transformat contractele de servicii de riscuri ale societăţilor străine în societăţi mixte cu societatea petrolieră de stat, Petróleos de Venezuela(capitolul VI). 15 În Arabia Saudită s-au semnat cele trei contracte cu societăţile străine, conform Legii de Investiţii pentru Gaze din 19 septembrie 2003. Aceste contracte sunt clasificate în prezent ca drepturi de „explorare la suprafaţă” (informaţii furnizate de IHS). 16 În prezent, există doar câteva societăţi de stat de talie mondială, precum Codelco (Chile) şi LKAB (Suedia), sau active riscante cu potenţial exclusiv pe termen lung, precum resturile de la Gécamines (societatea minieră de multimetale înfiinţată la începutul secolului al XX-lea în Republica Democrată Congo), industria de aluminiu din Venezuela şi câteva societăţi miniere metalifere din India, de stat. În cadrul CSI, doar o capacitate limitată de producţie rămâne sub controlul statului. În China, activităţile miniere continuă să se afle în mare parte sub controlul Guvernului central sau al autorităţilor publice regionale sau locale. Totuşi, s-au realizat cu succes diverse privatizări parţiale şi oferte publice iniţiale în societăţile miniere metalifere din China în ultimii ani. 17 Diferenţa între aceste societăţi şi cele de mărime medie este oarecum arbitrară, bazându-se în principal pe faptul că acestea din urmă tratează producţia doar în faza de minerit 18 Date de la Raw Materials Group. 19 În prezent BHP Billiton şi Anglo American au sediul în ţări dezvoltate. Însă ele îşi au originea în Africa de Sud, unde au fost înfiinţate iniţial. 20 În 1995, proprietatea de stat a jucat un rol mai important decât în 2005, deoarece în acel moment guvernele încă deţineau proprietatea majoritară asupra CVRD şi KGHM Polska Miedz - acţiuni ce au fost reduse la participaţii minoritare până în 2005 - iar Guvernul Rus deţinea 49% din Norilsk Nickel, o participaţie care a fost vândută ulterior (vezi tabelul anexa A.IV.5). 21 De exemplu, Anglo American este activă în producţia de cărbune, cupru, aur şi nichel, iar BHP Billiton se ocupă de cărbune, cupru, fier şi nichel, dar şi de petrol. 22 O dată cu achiziţia Inco (Canada) în 2006, CVRD deţine acum şi producţie de minereuri metalifere în străinătate. 23 Norilsk Nickel are producţie de aur in străinătate. 24 Firmele mari internaţionalizate figurează în mai multe topuri: Anglo American se află în topul de minereu de fier, cupru, nichel şi zinc, BHP Billiton în cele de minereu de fier, cupru şi nichel, iar Rio Tinto pe listele de minereu de fier, cupru şi aur. La rândul lor, firmele fără investiţii în străinătate precum CVRD şi Codelco sunt specializate într-un singur metal. 25 Între anii 1995 şi 2005 Norilsk Nickel a renunţat la accentul pe minerit pentru a adopta o abordare integrată pe verticala. Capacitatea rafinăriei de nichel/cupru de la Norilsk a crescut de la 93,8 la 127 kilotone, iar cea a rafinăriei de nichel/cupru de la Monchegorsk de la 86,3 la 116 kilotone. BHP Billiton a început să se îndrepte către integrarea pe verticală în 1995 fără a avea control asupra minelor sau rafinăriilor. Până în 2005, integrase pe verticală 152 de kilotone de producţie minieră şi 144 de kilotone de producţie rafinată în lanţul său de valoare pentru nichel. Acest lucru s-a realizat graţie achiziţiei Complexului Montelibano Nickel (Columbia) şi a activelor WMC, inclusiv rafinăria de nichel Kwinana (Australia) şi rafinăria de nichel Yabulu (Australia) (informaţii de la Raw Materials Group).

26 Mittal Steel, care a fuzionat cu Arcelor la începutul lui 2006, şi-a format treptat o poziţie în primii zece producători de minereu de fier, preluând uzine siderurgice complet integrate (frecvent cu pierderi). Societatea a făcut astfel de achiziţii în perioada 2005-2006 în Algeria, Bosnia, Kazahstan, Mexic, Ucraina şi Statele Unite. În Africa Mittal nu a devenit proprietarul fostelor mine de la Iscor, dar s-a asigurat că va avea acces la minereul de fier conform principiului cost plus. În 2006, Mittal a realizat şi primele investiţii în minele de fier pur din Liberia şi Senegal, deşi această din urmă tranzacţie este contestată. 27 Severstal s-a integrat în amonte în mineritul cărbunelui şi fierului în cadrul Federaţiei Ruse şi are în plan investiţii similare în străinătate. 28 „Morile de oţel încearcă să redobândească controlul asupra costurilor materiilor prime”, MEPS Steel News, 23 iunie 2006 (Sheffield, MEPS (International) Ltd. disponibilă la adresa:www.meps.co.uk/viewpoint6-05.htm). 29 În timpul deceniului 1996-2005, numărul lor a oscilat între 8 şi 12, deoarece au fuzionat câteva TNC-uri mari de petrol şi gaze (reducându-se numărul), iar altele noi au intrat pe piaţă. 30 Conform Institutului Bakes, 2007, s-au plasat pe poziţiile 14, 17, 19 şi respectiv 25, între companiile de petrol şi gaze cu cele mai mari rezerve la nivel mondial. 31 În Federaţia Rusă, între 1995 şi 2005, proprietatea de stat a crescut de la minoritară la majoritară în Gazprom şi a scăzut de la majoritară la minoritară în Sibneft, Slavneft şi Tatneft. De asemenea, a scăzut de la o participaţie majoritară la una minoritară în ENI (Italia) şi Operatorul de uscat Abu Dhabi Co (Emiratele Arabe Unite). 32 De exemplu, Lukoil (Federaţia Rusă) are capital integral privat. 33 „PetroChina anunţă listarea de acţiuni A, creşterea acţiunilor”, Interfax-China (Shanghai), 20 iunie 2007. 34 „Cronologie lunară energetică – 2000” (Washington DC, Administraţia pentru informare energetică; disponibilă la adresa www.eia.doe.gov/emeu/cabs/chrn2000.html). 35 În Arabia Saudită elaborarea de politici şi reglementări este prerogativa Ministerului Petrolului şi Minereurilor, în timp ce operaţiunile sunt încredinţate Aramco. Aramco are o structură financiară independentă, plăteşte redevenţe şi impozite la Trezoreria Statului şi dividende acţionarilor. S-a observat că acest tip de independenţă a structurilor financiare şi manageriale creşte eficienţa societăţii, permiţându-i să se concentreze pe obiectivele pe termen lung, fără riscul ca strategia sa să fie afectată de schimbarea unui responsabil executiv de fiecare dată când se schimbă guvernul (Al-Naimi, 2004). 36 Fără America de Nord. 37 Cele noi �apte surori sunt considerate: Saudi Aramco (Arabia Saudită), Gazprom (Federaţia Rusă), CNPC (China), NIOC (Republica Islamică Iran), Petróleos de Venezuela (Venezuela), Petrobras (Brazilia) şi Petronas (Malaezia) (Hoyos, 2007). 38 Banca Asiatică de Dezvoltare, „�tiri Regionale pentru Asia Centrală”, Extras lunar decembrie 2005 (http://adb.org/Carec/Central-Asia-News-Digest /2005/December-2005.pdf). 39 ONGC (India) şi Sinopec (China) au achiziţionat împreună, în august 2006, o participaţie la Omimex de Colombia, deţinută de Omimex Resources (Statele Unite) („ONGC, Sinopec cumpără jumătate din societatea petrolieră columbiană” (Houston, TX, Rigzone; disponibil la adresa www.rigzone.com/news/article. asp?a_id=35185). Achiziţia in comun a societăţii şi dezvoltarea comună sino-indiană a terenului petrolifer Yahavaran din Republica Islamică Iran sunt două exemple suplimentare de parteneriate (Financial Times, 13 ianuarie 2006; „BBC intervievează CK cu privire la negocierile China-India, explorarea petrolului", China Knowledge, 17 martie 2006, http://chinaknowledge.com/news-detail.aspx?id=2418). 40 În 2005, UE a impus sancţiuni Uzbekistanului, deoarece a încălcat drepturile omului. Aceste sancţiuni afectează direct comerţul cu arme şi indirect toate tranzacţiile comerciale ale firmelor europene. Vezi „Europenii impun embargo pentru arme drept protest împotriva acţiunilor Uzbekistanului”, New York Times, 4 octombrie 2005:A6. 41 Conform Actului de Sancţiuni Iran-Libia adoptat în 1996, Statele Unite impun sancţiuni firmelor ce investesc cel puţin 20 de milioane $ în proiecte petroliere şi de gaze în Republica Islamică Iran (Katzmann, 2001). Acest lucru previne investiţiile, nu doar ale TNC-urilor din Statele Unite, ci şi ale companiilor cu interese comerciale deosebite în Statele Unite (Canning, 2007:57). 42 Ordinul Executiv al Statelor Unite 13067 „Blocarea proprietăţilor guvernului sudanez şi interzicerea tranzacţiilor cu Sudanul” a fost emis pe 4 noiembrie 1997 (pentru textul complet vezi www.clintonfoundation.org/legacy/110397-executive-order-13067-on-imposing-sanctions-on-sudan.htm) 43 Societatea deţine o participaţie de 40% la Greater Nile Petroleum Operating Corporation, cea mai mare companie extractivă din Sudan, investind, de asemenea, şi în operaţiuni în aval. 44 „China însetată de petrol ia Sudanul sub aripa sa”, Telegraph online edition, 23 aprilie 2005, http://www.telegraph.co.uk/news/main.jhtml?xml=/news/2005/04/23/wsud23.xml&sSheet=/news/2005/04/23/ixworld.html; şi Hoyos, 2006. 45 Gazprom are investiţii de capital în aval, în peste 20 de ţări, inclusiv câteva membre ale UE, Turcia şi membre ale CSI. În CSI, societatea este practic unicul furnizor de gaze naturale (Vahtra şi Liuhto, 2006: 28-29). Lukoil deţine rafinării în Bulgaria, România şi Ucraina. De asemenea, deţine o reţea de aproximativ 1000 de benzinării în CSI şi în Europa Centrală şi de Est. Pe lângă achiziţiile de firme în economile de tranziţie, Lukoil a achiziţionat în 2000 Getty Petroleum Marketing, care controlează 1300 de benzinării din Statele Unite, iar în 2004 a achiziţionat încă 800 de benzinării de la ConocoPhillips. 46 În octombrie 2004, Comisia Naţională pentru Dezvoltare şi Reforme şi Banca de Export-Import din China au emis o circulară care prevedea, drept una din cele patru priorităţi, promovarea proiectelor de explorare a resurselor, în vederea combaterii epuizării resurselor naturale la nivel naţional. 47 Obţinerea de avantaje de mărime şi scară este unul dintre principalii factori de M&A. În industria petrolieră, fluctuaţiile preţului petrolului pot fi un factor suplimentar, ce conduce la un val de "mega-fuziuni", ca la finalul anilor 1990 (Stonham, 2000). De exemplu, fuziunea dintre Exxon şi Mobil a accentuat poziţia noii societăţi înfiinţate în Asia (Gilley, 1998). 48 Date de la Raw Materials Group. 49 În ultimii ani, respectarea standardelor internaţionale sociale şi de mediu, precum cele stabilite de principiile Equator, a devenit un factor luat în calcul de instituţiile financiare la finanţarea proiectelor (capitolul VI, WIR06). În acest context, TNC-urile cu o bună reputaţie pot avea un avantaj asupra noilor actori de pe piaţă. 50 Costul aprovizionării cu tehnologie poate fi un alt factor care frânează expansiunea în străinătate. TNC-urile mai puţin dezvoltate din punct de vedere tehnologic trebuie să adauge preţurile achiziţiei de tehnologie de la furnizorii externi la costurile complete ale expansiunii lor în străinătate.

51 Statele Unite au o capacitate de rafinare cu mult mai mare decât a oricărei alte ţări, ele deţinând 149 din cele 691 de rafinării de pe glob (vezi „Fişa de date a ţărilor din afara OPEC" (Washington, DC, Administraţia de informare energetică, iunie 2005; disponibilă la adresa http://www.eia.doe.gov/emeu/cabs/nonopec.html). 52 Vezi http://www.globalinsight.com/SDA/SDADetail5873.htm. 53 CNPC este implicată în aranjamente similare şi în Algeria şi Sudan, în timp ce ONGC a încheiat acorduri similare în Nigeria, iar Petronas în Sudan (Mitchell şi Lahn, 2007; Accenture, 2006). 54 Vezi şi Martorul Global, Transparenţa petrolului 2007; disponibil la adresa: www.globalwitness.org. 55 Din cele 3 miliarde $ cât valorează investiţia în perioada 1994-1999, 66% proveneau din depreciere, iar restul - din vânzarea de active şi contractarea unui credit de 625 milioane $ („America Latină: înfrângerea blestemului petrolului”, Business Week online, 4 iunie 2007; disponibilă la adresa: www.businessweek.com/magazine/content/07_23/b4037051.htm?campaign_id=nws_insdr_may25&link_position=link2). 56 Ibid. 57 S-a estimat că, dacă nu se descoperă noi zăcăminte de petrol până în 2017, Mexicul poate risca să devină importator de petrol (ibid).