NAŢIUNILE UNITECOMISIA ECONOMICĂ PENTRU EUROPA

ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII OFICIUL REGIONAL PENTRU EUROPA

ÎNTRUNIREA PĂRŢILOR PROTOCOLULUI PENTRU APĂ ŞI SĂNĂTATE LA CONVENŢIA PRIVIND PROTECŢIA ŞI UTILIZAREA CURSURILOR DE APĂ TRANSFRONTALIERE ŞI LACURILOR INTERNAŢIONALE

a doua întrunire a grupului operaţional pentru Fenomene Meteorologice Extreme Geneva, 27 – 28 Octombrie 2009

Punctul 3 de pe ordinea de zi

Recomandări privind Aprovizionarea cu Apă şi Canalizare în cazul Fenomenelor Meteorologice Extreme

PROIECT VERSIUNEA IUNIE 2009

1

Prefaţă

„Cine va putea rezolva problemele apei vor merita două Premii Nobel, unul pentru pace şi unul pentru ştiinţă” (Preşedintele J. F. Kennedy)”

Multe state din zona europeană au fost martorele unui număr tot mai mare de fenomene meteorologice extreme, adesea cu caracter pronunţat de dezastre, asociate unui număr semnificativ de decese premature, boli şi mutarea forţată a comunităţilor. Datorită acestei asocieri între fenomenele meteorologice extreme şi starea de sănătate a populaţiei, supravieţuirea şi bunăstarea se află în centrul atenţiei comunităţilor ştiinţifice şi decizionale. Pentru a preveni sau limita aceste efecte nedorite, s-a apelat la câteva politici de adaptare care includ şi managementul riscului dezastrelor hidrologice naturale prin măsuri structurale şi nestructurale, inclusiv managementul mediului şi al apei, utilizarea terenului şi planificare urbană, aplicarea ştiinţei şi tehnologiei, parteneriat şi networking, instrumente financiare şi, la final dar nu în ultimul rând, protecţia facilităţilor esenţiale precum asistenţa medicală şi aprovizionarea cu apă şi canalizare. Într-adevăr, aprovizionarea cu apă şi facilităţile de canalizare reprezintă factori cheie pentru sănătate în condiţiile fenomenelor hidro-meteorologice extreme care necesită o atenţie specială pentru implementarea, în context intern şi internaţional, a măsurilor de adaptare la schimbările şi la caracterul variabil al climatului.

În faţa acestor noi scenarii cu variaţii climatice, reconsiderând obiectivul principal al Protocolului pentru Apă şi Sănătate şi în conformitate cu articolul 16, a fost creat un Grup Operaţional pentru Fenomene Meteorologice Extreme (GOFME) la prima întrunire a Părţilor Protocolului pentru Apă şi Sănătate (Geneva, 17–19 ianuarie 2007) pentru a asista Părţile în implementarea prevederilor Protocolului prin realizarea Programului de Lucru 2007-2009 aprobat.

Ministerul Mediului din Italia a obţinut preşedinţia Grupului Operaţional pentru Fenomene Meteorologice Extreme (GOFME).

Prima întrunire a Grupului Operaţional pentru Fenomene Meteorologice Extreme (GOFME) a avut loc la Roma (21-22 aprilie 2008), sub organizarea Ministerului Mediului din Italia, şi a aprobat planul comun de lucru incluzând:

(a) contribuţia la dezvoltarea politicilor pentru apă şi adaptare în strânsă cooperare cu Grupul Operaţional pentru Apă şi Climă

(b) contribuţia la atelierul internaţional de la Amsterdam privind apa şi adaptarea la schimbările climei

(c) revizuirea / comunicarea bunelor practici şi a măsurilor de adaptare la nivel naţional în domeniul fenomenelor meteorologice extreme şi al schimbărilor climatice

(d) dezvoltarea Recomandărilor pentru aprovizionarea cu apă şi canalizare în cazul fenomenelor meteorologice extreme (RAAI), pentru a susţine şi asista Statele în dezvoltarea programelor de limitare a daunelor.

Statele partenere care s-au oferit să participe grupul de redactare pentru dezvoltarea acestor recomandări, printre care Azerbaijan, Republica Cehă, Ungaria, Italia, Olanda, Slovacia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, ca şi Organizaţiile Internaţionale precum Asociaţia Feminină din Armenia pentru Sănătate şi Mediu, Organizaţia Mondială de Meteorologie şi Oficiul Regional pentru Europa al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au adus un aport esenţial la dezvoltarea recomandărilor.

1. INTRODUCERE: UNDE NE AFLĂM

1.1 FENOMENE EXTREME ŞI DEZASTRE

1. fenomenele meteorologice extreme precum inundaţiile şi furtunile sunt dezastrele naturale cel mai frecvent observare1 în ultima sută de ani2, totuşi frecvenţa lor a cunoscut o uluitoare tendinţă crescătoare la nivel mondial şi la nivelul Regiunii Naţiunilor Unite – Comisia Economică pentru Europa (Figura 1).

1 Conform criteriului EM DAT 2 EM−DAT: Baza de Date Internaţională pentru Dezastre OFDA/CRED − www.emdat.be − Université Catholique de Louvain, Brussels − Belgia

2

Figura 1 – Date Globale şi la nivel UNECE privind recurenţa fenomenelor extreme

2. Deşi s-a observat o uşoară scădere a numărului de decese în ultimii zece ani – care poate fi explicată parţial printr-un sistem îmbunătăţit de reacţie în cazuri de urgenţă – numărul de persoane afectate de dezastre, definit ca: persoanele care necesită asistenţă imediată în timpul dezastrelor, respectiv articole fundamentale de supravieţuire precum hrană, apă, adăpost, canalizare şi asistenţă medicală de urgenţă3, se ridică la câteva milioane în Regiune, indicând o creştere de aproximativ 400% a numărului de persoane afectate în timpul ultimilor două decenii comparativ cu perioada 1970-1989, respectiv peste 38 milioane faţă de 8 milioane (Fig. 2). Totuşi aceste cifre înfăţişează doar vârful aisbergului, întrucât ele se referă DOAR la dezastre, neincluzând în Regiune numărul total semnificativ de fenomene meteorologice nefavorabile care nu întrunesc criteriul de dezastru conform bazei de date EMDAT, dar care au un impact important asupra sănătăţii şi mediului şi care produc multe daune sociale printre care costurile reparatorii pentru servicii şi infrastructurile de transport, locuinţelor, activităţilor sociale şi sistemului de sănătate.

3 Glosarul bazei de date EM DAT

3

Figura 2 – Populaţia afectată de fenomene extreme în Regiunea UNECE

3. Este necesar să se consolideze măsurile preventive care să limiteze efectele daunelor directe şi care să asigure principalele necesităţi pentru supravieţuire precum apa, canalizarea şi asistenţa medicală pentru cazuri de urgenţă şi care să prevină pericolele prezentate de temperaturile extreme, creşterea temperaturii apei, lipsa apei, contaminarea biologică şi chimică a apei şi alimentelor, bolile infecţioase. Astfel, politicile de adaptare dezvoltate pentru a face faţă condiţiilor climatice în schimbare trebuie să includă strategii de reducere a pericolelor prezentate de dezastre, dar şi strategii pentru riscul general al fenomenelor climatice precum inundaţiile riverane, maritime şi viituri, valuri de căldură şi de frig, secetă prelungită şi, chiar dacă acestea nu respectă criteriul dezastrului, pot prezenta un risc major pentru sănătatea şi bunăstarea populaţiei. Conform datelor studiate, aceste fenomene extreme sunt atât de frecvente încât vom începe să le considerăm fenomene meteorologice extreme frecvente.

4. Dovezile relevă că aprovizionarea cu apă şi canalizarea reprezintă factori esenţiali pentru sănătate în aceste condiţii critice, iar schimbarea climatică acţionează ca un potenţator pentru toate slăbiciunile acestor servicii în ceea ce priveşte reţelele existente, calitatea performanţelor în cazuri de urgenţă, implementarea dezvoltărilor tehnologice şi livrarea serviciilor în condiţii de siguranţă. În afara inundaţiilor, lipsa apei în mai multe părţi ale lumii poate limita şi mai mult accesul la apă pentru igienizare, şi în consecinţă poate majora impactul asupra sănătăţii şi poate limita capacitatea naturală a ecosistemelor de a asimila deşeurile. În oraşele mari lipsa apei reduce capacitatea de auto-curăţare a sistemelor de canalizare, iar inundaţiile agravează revărsările acestor sisteme şi generează poluare. Alimentarea şi tratarea apei devin tot mai costisitoare energetic şi financiar odată cu schimbările climatice, provocând conflicte între politicile de adaptare şi cele de reducere a daunelor.

1.2. ANALIZA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ŞI A SERVICIILOR DE APROVIZIONARE CU APĂ

5. Principalele organizaţii ştiinţifice internaţionale şi europene4 au subliniat viitoarele impacturi ale schimbărilor climatice asupra serviciilor de aprovizionare cu apă5, identificând grupele vulnerabile de populaţie şi 4 Lucrarea IV IPCC – Climate Change and Water (iunie 2008). http://www.ipcc.ch/ipccreports/tp-climate-change-water.htm ? WHO/JRC – EC/EEA (2008) „Impacts of Europe’s changing climate – 2008 indicator-based assessment” Raport EEA Nr. 4/2008 Raport JRC Nr. JRC 47756 EEA (p 178) Copenhaga disponibil la URL http://reports.eea.europa.eu/eea_report_2008_4/en/ din noiembrie 2008.

5 În această lucrare, termenul „servicii de alimentare cu apă” respectă sensul dat în definiţia din Art. 2 paragraf 38 din Directiva Europeană Cadru pentru Apă: „toate serviciile care asigură, pentru locuinţe, instituţii publice sau activităţi economice: (a) obţinerea, păstrarea, depozitarea, tratarea şi distribuţia apelor subterane sau de suprafaţă, (b) facilităţi de colectare şi tratare a apelor uzate care ulterior sunt deversate în apele de suprafaţă”

4

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

# of

tota

l aff

ecte

d pe

ople

Million

1970-1979 1980-1989 1990-1999 2000-2008

Year

Source: EM-DAT database by CRED* adapted by ISPRA****ISPRA= National Institute for Environmental Protection and Research - Italy

*CRED= Centre for Research on the Epidemiology of Disasters - Universitè Catholique de Louvain

Number of total affected people by drought, extreme temperatures, flood and storm disasters * in UNECE Region (1970-2008)

DroughtExtreme temperatureFloodStorm

*At least one of the following criteria must be fulfilled: - 10 or more people reported killed- 100 people reported affected- declaration of a state of emergency- call for international assistance

subregiunile vulnerabile. Persoanele care locuiesc în bazinele din regiunea mediteraneană, în special cele din metropole, zonele rurale puternic dependente de apa subterană, insulele mici şi bazinele cu resurse de apă din gheţari şi zăpadă vor avea mai multe probleme în adaptarea la modificările în disponibilitatea şi calitatea apei. Vulnerabilitatea mediului din subregiuni la fenomene extreme relevante pentru eficienţa serviciilor de aprovizionare cu apă este evidentă în Europa sudică şi sud-estică şi Asia centrală. Multe dintre schimbările generate de variaţiile climatice vor afecta calitatea, disponibilitatea apei şi eficienţa sistemelor de aprovizionare cu apă şi de canalizare:

Creşterea temperaturilor lacurilor şi râurilor: generează schimbări precum deplasarea speciilor de apă dulce spre nord şi altitudini mai mari, modificări ale ciclurilor de viaţă (înflorirea accelerată a filoplanctonului şi zooplanctonului), creşterea numărului de cianobacterii dăunătoare în comunităţile de zooplancton, cu majorarea riscurilor pentru situaţia ecologică a lacurilor şi pentru sănătatea oamenilor;

Reducerea fluxurilor de apă de la gheţari, şi sezoane uscate mai frecvente şi prelungite; scăderea precipitaţiilor pe timpul verii, conducând la reducerea apei depozitate în rezervoarele alimentate de râuri sezoniere; variabilitatea interanuală şi sezonală în fluxul cursurilor de apă; reducerea nivelelor apei subterane; creşterea evapotranspiraţiei ca rezultat al temperaturilor crescute ale aerului, prelungirea sezonului de creştere a plantelor şi utilizarea suplimentară a sistemelor de irigaţie;

Creşterea cererii de apă menajeră: sistemele de alimentare cu apă potabilă şi fiabilitatea surselor de apă brută pot fi afectate de schimbările cantitative şi calitative ale cursurilor de apă şi ale apelor subterane;

Efecte semnificative asupra calităţii apei potabile ca o consecinţă a scăderii nivelului de diluare a poluanţilor (creşterea temperaturii apei, a fluxului / lipsei apei). În acelaşi timp, creşterea fluxurilor de apă va deplasa şi transporta diversele componente ale solului prin eroziune fluvială;

Calitatea neadecvată a apei în scop potabil şi agricol ca o consecinţă a intruziunii apei sărate; Eficienţa sistemului de canalizare. Precipitaţiile crescute din localităţi pot afecta performanţele sistemelor

de canalizare; supraîncărcările necontrolate pot introduce poluanţi chimici şi biologici în resursele de apă, poluanţi care sunt dificil de gestionat cu ajutorul proceselor convenţionale de tratare a apei.

6. World Business Council on Sustainable Development (WBCSD) afirmă6 că:

Procesul de adaptare nu va reduce frecvenţa sau amplitudinea schimbărilor climatice, ci va proteja societatea şi activităţile împotriva unor fenomene precum seceta, uraganele şi inundaţiile.

7. Printre noile încercări cu care se confruntă serviciile de alimentare cu apă, WBCSD a identificat: creşterea cererii datorită creşterii temperaturilor şi schimbărilor petrecute în sistemul de alimentare; necesitatea adaptării la variabilitatea crescută a fluxurilor râurilor datorită schimbărilor temperaturii şi

precipitaţiilor, cu posibile daune asupra infrastructurii de alimentare cu apă în timpul ploilor torenţiale sau secetelor;

salinizarea rezervoarelor subterane din zona coastelor; vulnerabilitatea serviciilor de alimentare cu apă proiectate pentru condiţii stabile, în condiţiile

inundaţiilor şi secetelor.

8. Printre riscurile identificate se numără: eventuale conflicte între utilizatorii industriali de apă aflaţi în zonele sărace în apă, în privinţa accesului la resurse scăzute şi de o calitate redusă; inundarea sistemelor de alimentare cu apă în statele riverane, conducând la contaminarea resurselor; costurile considerabile ale modernizării infrastructurii; şi daunele şi / sau contaminarea asociate inundării sistemelor de canalizare în timpul viiturilor.

9. Uniunea Europeană a Asociaţiilor Naţionale ale Furnizorilor de Apă şi de Servicii pentru Ape Uzate ( the European Union of National Associations of Water Suppliers and Waste Water Services - EUREAU), care include atât furnizorii publici cât şi cei privaţi, şi care în ansamblu furnizează apă pentru aproximativ 405 milioane de cetăţeni Europeni, opinează7

Apa, în calitate de unul dintre cei mai importanţi factori pentru dezvoltarea economică şi socială, şi a sănătăţii publice […] trebuie să reziste schimbărilor climatice şi modelelor meteorologice variabile. În următoarele decenii, sursele de apă vor fi supuse unor dificultăţi tot mai mari. Schimbarea climatică reprezintă o provocare majoră pentru sistemele de apă în ceea ce priveşte disponibilitatea apei, inundaţiile în zonele urbane, şi impactul asupra sistemelor şi echipamentelor de aprovizionare şi tratare a apei”.

6 Anon. „Adaptation – an issue brief for business” WBCSD Geneva7 Opinia EUREAU „Climate change and Water and Waste Water Services” Notă URL: http://www.eureau.org/page.php?id=6 la 5 noiembrie 2008

5

10. Câteva dintre Statele din Regiune dezvoltă deja legislaţii / planuri ad hoc pentru a preveni impactul asupra sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în condiţiile fenomenelor meteorologice extreme (a se vedea exemplul din Rubrica următoare).

Studiu de caz „Planuri pentru Dezvoltarea Alimentării cu Apă şi Igienizării” la nivel regional şi naţional în Republica Cehă.

În Republica Cehă, fiecare dintre cele 13 regiuni, şi separat capitala Praga, trebuie să întocmească „Planuri pentru Dezvoltarea Alimentării cu Apă şi Canalizării”. Conţinutul planurilor este stabilit prin legislaţia cehă. Parte din ele sunt de asemenea planuri pentru situaţii de criză. Planurile trebuie să includă:

a) Evaluarea situaţiei curente a sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în municipalităţi sau în teritoriile regiunii pentru care se întocmesc planurile.

b) Echilibrul dintre necesarul de apă şi canalizare dezvoltat separat pentru municipalităţi sau părţi ale regiunii.

c) Specificaţia resurselor de apă terestră şi subterană planificate pentru tratare.d) Plan pentru soluţia optimă – tehnic şi economic – pentru extinderea şi reconstrucţia sistemelor de

alimentare cu apă şi canalizare în municipalităţi sau părţi ale regiunii.e) Plan pentru alimentarea cu apă potabilă în timpul situaţiilor de criză (inundaţie, secetă sau

altele).f) Plan economic, incluzând calculul costurilor pentru implementarea măsurilor de la punctele d) şi

e) şi influenţa lor asupra viitoarelor preţuri pentru alimentare cu apă şi canalizare. g) Calendarul pentru implementarea măsurilor de la punctele d) şi e), în funcţie de prioritatea lor.

În fiecare Plan trebuie inclusă o bază de date informaţională care să asiste în luarea deciziilor şi elaborarea strategiei de dezvoltare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare pentru întreg teritoriul Statului. Pe baza lor, trebuie conceput un Plan naţional unic.

Măsurile propuse şi implementarea lor nu trebuie să depăşească restricţiile privind zgomotul şi vibraţiile, trebuie să prevină răspândirea infecţiilor. În timpul selecţiei, trebuie prioritizate acele soluţii care combină costurile investiţionale şi operaţionale optime cu calitatea apei potabile distribuite şi a apei uzate deversate.

2. PROVOCĂRILE ÎNFRUNTATE DE MANAGERII UTILITĂŢILOR

11. Impactul observat şi preconizat asupra infrastructurii sistemelor de aprovizionare cu apă şi canalizare (captări, rezervoare, staţii de epurare, conducte şi sisteme de distribuţie) provocate de schimbările majore ale fluxurilor hidrologice, eforturi mecanice, rupere fizică, creşterea incidenţei coroziunii, va crea dificultăţi pentru managerii / companiile de utilităţi, amplificând slăbiciunile existente, în special pentru canalizare. 12. La nivelul UE, peste 20 milioane de cetăţeni duc lipsă de un sistem de canalizare sigur, Directiva pentru Ape Uzate Urbane datează din 1991 şi nu există planuri pentru revizuirea ei, deşi probabil este cea mai costisitoare Directivă adoptată vreodată, cu costuri investiţionale de aproximativ 30 miliarde € pentru cele 12 noi State Membre 8. Ea nu a fost încă implementată de toate Statele Membre (EEA, 2006)9.

8 Raport al Seminarului World Water Week „Europe’s Sanitation Problem”, 20089 1) Eficienţa politicilor de tratate a apelor uzate urbane în statele selectate: studiu pilot EEA, EEA, 2005; 2) Analiza Apei Potabile şi Serviciilor pentru Ape Uzate în Opt Capitale Europene: perspectiva Dezvoltării Durabile, BIPE, 2006;

6

13. În cadrul Conferinţei „Finanţarea alimentării cu apă şi canalizării în Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală”, Noiembrie 2005, Erevan, Armenia (OECD, 2005) a Ministerelor Economiei / Finanţelor şi Mediului din EECCA şi a partenerilor lor, concluzia principală a fost:

„În statele din Estul Europei, Caucaz şi Asia Centrală (statele EECCA), problemele accesului la serviciile de alimentare cu apă sunt înrădăcinate în istoria regiunii respective. Programele investiţionale ambiţioase au condus la dezvoltarea unei infrastructuri pentru reţele de apă în zonele urbane şi rurale. Totuşi, aceste reţele au fost adesea proiectate şi construite deficitar, şi nu au fost întreţinute corespunzător. În consecinţă, alimentarea cu apă şi infrastructura de canalizare s-a deteriorat semnificativ în majoritatea statelor din aceste regiuni şi chiar s-a prăbuşit în unele locuri, cu consecinţe cu potenţial dezastruos pentru sănătatea oamenilor, activitatea economică şi mediu”.

14. Printre ceilalţi factori (negativi) care afectează utilităţile se numără: Creşterea costurilor pentru lucrările obişnuite şi extraordinare de întreţinere a sistemelor; Creşterea costurilor pentru dezvoltare tehnologică şi utilaje (de ex. colectarea apelor pluviale etc.)

necesare pentru a face faţă fenomenelor meteorologice adverse; Creşterea costurilor pentru pregătirea personalului şi avertizare rapidă / previzionare; Luarea deciziilor pentru rezolvarea conflictelor privind utilizatorii apei, companii mari large vs

companii mici; Noi reglementări privind aprovizionarea cu apă şi canalizarea Probleme de comunicare; Conflicte între criza energetică / cererea şi utilizarea apei (de ex. tehnici de desalinizare cu consum

energetic redus) (Fig. XX )

7

15. Aceste probleme trebuie abordate într-o viziune globală şi trebuie prevenite ş gestionate într-un cadru general ce implică cooperarea transfrontalieră, autorităţi şi agenţi publice pentru strategiile de adaptare la schimbările climatice. Ele necesită de asemenea o modificare semnificativă a strategiilor, infrastructurii, sistemelor şi practicilor adoptate în prezent de o mare parte din sistemele de utilităţi.

16. Contracararea / adaptarea corespunzătoare la fenomenele meteorologice adverse trebuie să fie evaluate în funcţie de informaţiile recent dobândite privind riscurile asupra mediului, iar companiile de utilităţi trebuie să fie implicate direct în strategiile de adaptare.

3. PREGĂTIREA ÎN CAZ DE DEZASTRE ŞI AVERTIZARE RAPIDĂ

INTRODUCERE 17. Eficienţa măsurilor de reducere a riscurilor în situaţii extreme se bazează pe decizia de a aplica principii integrate de gestionare a riscului în planificarea dezvoltării, pe existenţa unor responsabilităţi instituţionale bine-definite, pe un proces democratic de consultare şi informare, şi pe campaniile de informare. Ea trece dincolo de răspunsul şi reacţia la dezastru, către anticiparea riscului şi limitarea daunelor. În acest scop, managerii de utilităţi trebuie să fie părţile responsabile pentru găsirea măsurilor necesare pentru a face faţă riscurilor / pericolelor legate de apă şi canalizare împreună cu dificultăţile demografice, utilizarea terenului, supraexploatarea resurselor şi schimbările climatice.

18. Riscul în condiţii meteorologice extreme este rezultatul a trei factori: amplitudinea pericolului, expunerea la pericol şi vulnerabilitatea generală socio-economică şi de mediu (a se vedea Figura xx de mai jos). Într-adevăr, vulnerabilitatea reprezintă o combinaţie de factori care pot fi de natură fizică, economică, socială, politică, mediu, tehnică, ideologică, culturală, educaţională, ecologică şi instituţională. Aceşti factori sunt de cele mai multe ori complecşi, dinamici şi intercorelaţi, amplificându-se / consolidându-se reciproc. Câteva agenţii şi instituţii au dezvoltat seturi de indicatori (de ex. CEH Wallingford Climate Vulnerability Index) care pot fi folosite pentru a aborda problemele legate de vulnerabilitate.

Figura xx. Sursa, ISDR

19. Pe parcursul deceniilor trecute, a existat o tendinţă de dezvoltare de informaţii ad hoc pentru localizarea activităţilor socio-economice, a zonelor dens populate, a locaţiilor sensibile (spitale, centrale nucleare, platforme industriale etc.), a infrastructurilor în zonele predispuse pericolelor. Această tendinţă a accentuat necesitatea cunoştinţelor în domeniul evaluării riscului, pentru promovarea unei „culturi a riscului” orientată spre evaluarea, analiza şi reducerea riscurilor aferente schimbărilor în utilizarea terenului şi variabilităţii climei. În plus, au fost încheiate acorduri internaţionale pentru a include strategia de reducere a riscurilor de dezastre în procesul de dezvoltare a strategiilor de adaptare la schimbările climatice. 20. În Terminologia sa (2004) ISDR defineşte Gestionarea Riscului de Dezastru drept:„Procesul sistematic, deciziile administrative, organizarea, abilităţile operaţionale în implementarea politicilor, strategiilor, şi capacităţile de adaptare ale societăţii şi comunităţilor de a ameliora impactul pericolelor naturale şi al dezastrelor tehnologice şi de mediu”. Această definiţie include măsuri structurale şi ne-structurale pentru a evita (prevenire) sau limita (reducerea daunelor şi pregătire) efectele adverse ale pericolelor. Managementul dezastrelor asigură mijloacele pentru a împiedica pericolele să se transforme în dezastre. Procesul de management al dezastrelor implică un ciclu alcătuit din trei faze: pregătire, reacţie şi recuperare (a se vedea Figura XX - Sursa: Protecţia Civilă din Elveţia).

Figura XX. Sursa: Protecţia Civilă din Elveţia

8

(a) Pregătire: măsuri preventive pentru minimalizarea pericolelor generate sau accentuate de activităţile de dezvoltare (pe termen lung); reducerea expunerii populaţiei la pericolele naturale şi minimalizarea vulnerabilităţii socio-economice a populaţiei şi bunurilor expuse acestor riscuri, reducerea vulnerabilităţii la nivel local şi limitarea amplitudinii impactului negativ al evenimentelor inevitabile (pe termen scurt). Măsurile preventive trebuie incluse în procesul de dezvoltare a planurilor pe termen mediu şi lung.

(b) Reacţie: măsuri prevăzute pentru limitarea efectelor negative ale expunerii populaţiei la pericol, şi limitarea duratei expunerii, precum sisteme de avertizare, salvarea şi furnizarea de asistenţă victimelor. Ea include de asemenea, pe baza celor mai recente experienţe legate de dezastre, măsuri imediate pentru prevenirea impacturilor adverse viitoare, reconstrucţia provizorie a infrastructurilor importante şi documentarea dezastrelor şi a consecinţelor lor directe.

(c) Recuperare: vizează minimalizarea întârzierilor survenite în reîntoarcerea la starea de normalitate a activităţilor economice şi sociale. Din punct de vedere al planificării pe termen lung, recuperarea trebuie să includă analiza dezastrelor pentru integrarea măsurilor corective în planurile de prevenţie şi pregătire.

21. Pregătirea joacă un rol important în întregul proces, concentrându-se asupra tehnologiei, personalului calificat, procedurilor şi instrumentelor pentru a face faţă dezastrelor.Rolul alimentării cu apă şi cel al canalizării sunt esenţiale atât pentru planul de pregătire cât şi pentru implementarea strategiilor de adaptare întrucât ele deţin capacitatea informaţională şi tehnică legate de gestionarea captărilor de apă, a transportului, depozitării, tratamentului, distribuţiei şi calităţii în timpul fenomenelor meteorologice extreme.

3.1 NEVOI INFORMAŢIONALE: DE LA EVALUAREA RISCULUI LA REDUCEREA RISCULUI

22. Concentrarea asupra celor trei componente distincte şi complexe ale riscului – pericol, expunere şi vulnerabilitate – reprezintă principiul cheie pentru dezvoltarea planurilor de pregătire şi răspuns ca sisteme eficiente de avertizare.

23. Există mai multe instrumente disponibile la nivel naţional şi internaţional. Câteva dintre ele pot fi de tip sectorial în abordare, în ceea ce priveşte tipul fenomenelor extreme (de ex. planuri pentru inundaţii, valuri de căldură) sau impactul (de ex. de mediu, siguranţa adăposturilor, sănătate publică), în timp ce altele asigură o abordare mai complexă.

3.1.1 Integrarea nevoilor informaţionale24. Principalele informaţii care asigură gestionarea riscului include atât date de tip hidrometeorologic (măsurători sistematice ale cursurilor de apă, informaţii privind politica de operare a digurilor, politica de control a rezervoarelor, date istorice privind inundaţiile, perioadele anuale de vârf ale râurilor dintr-o anumită regiune din care face şi râul analizat, frecvenţa precipitaţiilor, graficul ce indică cele mai mari inundaţii observate în funcţie de zona de drenaj, date privind temperatura, evapotranspiraţia, solul, umezeala, apele subterane, nivelele rezervoarelor şi lacurilor, previziuni meteorologice sezoniere, etc.), dar – şi mai important – date topologice (inclusiv studii specializate geologice, geomorfice sau de sol, etc.). Aceste date pot fi în general obţinute de la municipalităţile locale

9

sau din surse militare, în funcţie de caz. Totuşi, în absenţa datelor topografice corespunzătoare, este dificil sau imposibil să se prezică zona care urmează să fie afectată de un fenomen extreme (în special în cazul inundaţiilor).

25. Sunt de asemenea utile şi alte informaţii “mixte” din punct de vedere al categoriilor de mai sus, precum hărţile care indică dimensiunea aeriană a unei inundaţii pe baza fotografiilor ariene, sau date privind defecţiunile sistemului de drenaj şi gradul de urbanizare care afectează golirea barajelor. Ca şi exemplu, o listă de date utile pentru evaluarea riscului de inundaţie poate fi obţinută de la Evaluarea Comprehensivă a Riscurilor privind Pericolele Naturale – WMO 955; însă trebuie colectate şi alte informaţii privind vulnerabilitatea demografică şi socio-economică. Pentru a evalua „elementele supuse riscului”, informaţiile legate de recensăminte actualizate ale distribuţiei geografice a populaţiei (sau a categoriilor specifice, precum persoanele în vârstă cu afecţiuni cardiace pentru cazul valurilor de căldură) sunt esenţiale pentru estimarea cu exactitate a expunerii. Informaţiile învechite pot fi actualizate cu recensăminte şi studii recente, sau fotografii aeriene şi imagini prin satelit. Acest tip de colecţii video sunt de asemenea utile pentru evaluarea densităţii locuinţelor sau fabricilor. Pentru a transforma numărul clădirilor într-o informaţie cu valoare economică (Capitolul 7 din Evaluarea Comprehensivă a Riscurilor privind Pericolele Naturale – WMO 955) este necesar să se deţină informaţiile economice corespunzătoare, relevante pentru regiunea vizată. Tentativa de estimare a costurilor generate de danele indirecte precum şomajul şi prăbuşirea pieţelor economice face şi ea parte din analiza riscului, însă rămâne în continuare dificilă.

26. Experienţa dobândită în dezastrele anterioare poate fi utilizată pentru trasarea graficelor pierderilor procentuale în funcţie de magnitudinea dezastrului. Însă aceste informaţii nu pot fi transferate direct de la o regiune la alta, date fiind diferenţele dintre procesele constructive, nivelul de viaţă şi factorii economici.

27. În final, combinarea informaţiilor de mai sus (definiţia geografică a zonelor expuse, recensământul demografic şi studiul valorilor economice şi sensibile şi al obiectivelor aflate în aceste regiuni precum spitale, platforme industriale, elemente majore de infrastructură, centrale nucleare etc.), se poate obţine o estimare a vulnerabilităţii elementelor supuse riscului. Împreună cu informaţiile privind frecvenţa şi magnitudinea pericolului, pot fi calculate diverse aspecte ale pierderilor economice, de ex. daunele anuale per metru pătrat ($/m²/an) sau grafice ale daunelor (APFM, 2007: Aspecte Economice ale Managementului Integrat al Inundaţiilor).

28. Hărţile integrate de risc asistă utilizatorii finali în identificarea celor mai periclitate regiuni, infrastructuri şi utilităţi. Cartografierea riscului sintetizează şi prezintă grafic rezultatele evaluării riscului. În afară de faptul că identificarea zonelor de risc oferă utilizatorilor o imagine generală de ansamblu asupra tuturor componentelor riscului în termeni cantitativi, identificând componentele ce trebuie prioritizate, ea contribuie la planificarea măsurilor de gestionare a riscului şi de pregătire.

Figura XX. Harta riscului cu un sistem de informaţii geografice (GIS) (adaptat de la ADRC http://www.adrc.or.jp/publications/Venten/HP/herath4.jpg ).29. Multe state au dezvoltat deja hărţi de risc pentru regiunile geografice selectate şi pentru diverse pericole, la diverse magnitudini. Anumite state europene se află în curs de armonizare a hărţilor de risc cu acoperire naţională, însă acest nivel de acoperire încă este rar întâlnit.

30. Comunităţile şi operatorii reţelelor de apă şi canalizare trebuie să ia parte la evaluarea comună a riscului, vulnerabilităţilor şi capacităţilor sistemului de alimentare, distribuţie şi tratament corelate cu procesul de planificare a acţiunilor din partea comunităţilor, corelându-le cu planurile locale de dezvoltare.

31. Pregătirea pentru colectarea informaţiilor imediat după dezastru este un alt factor esenţial pentru pregătirea prevenţiei şi pregătirii. Analiza daunelor trebuie să înceapă imediat înainte de operaţiunile reparatorii, atunci când efectele sunt încă vizibile. Acest lucru poate fi deosebit de util pentru următoarea evaluare a riscului, incluzând eficacitatea operaţiunilor de salvare şi a fazei de reconstrucţie.

10

32. Managerii de utilităţi sunt adesea presaţi de lucrările reparatorii urgente şi omit aceste analize. Cooperarea cu alţi experţi / instituţii care lucrează în acest scop poate îmbunătăţi performanţele lor în reacţia la starea de urgenţă şi la coordonarea măsurilor recuperatorii.

33. De asemenea, analizele în această etapă sunt de asemenea necesare pentru a înţelege nivelele administrative ale responsabilităţii pentru răspuns (de ex. forţele locale sau regionale pentru reacţie) sau în cazul în care se solicită asistenţă de la nivel naţional sau internaţional. În acest scop, informaţiile esenţiale pentru reacţia la situaţia de urgenţă trebuie să includă:

(a) Numărul de persoane afectate de defecţiunile utilităţilor provocate de dezastru; (b) Bunurile care au fost avariate (de ex. harta inundaţiei), cerinţele privind repornirea;(c) Date privind calitatea apei; (d) bunurile supuse riscului de avariere ulterioară (harta riscului sau pericolului), în funcţie de starea

curentă a sistemelor de protecţie, şi astfel numărul de persoane supuse riscului de a fi afectate de defecţiuni ulterioare;

(e) Situaţia sistemelor cruciale (drumuri de evacuare / acces, reţeaua electrică, alimentarea cu combustibil şi produse de igienizare), spitale şi adăposturi;

(f) Nivele curente şi previzionate ale apei în diverse locaţii, şi condiţiile meteo.

34. Recomandări suplimentare pe această temă sunt disponibile din diverse surse, în special de la organismele naţionale şi internaţionale care acţionează în domeniul coordonării activităţilor de reacţie şi de recuperare. În continuare este prezentată o scurtă listă de recomandări disponibile:

• Manual UNDAC publicat de OCHA, care prezintă o metodologie de evaluare rapidă în regim sectorial; • Manual pentru Stări de Urgenţă UNHCR, care prezintă o listă de necesar pentru evaluarea iniţială şi recomandări pentru asigurare apei potabile; • Evaluarea Daunelor suferite de Comunitate şi Analiza Necesităţilor, întocmit de All India Disaster Mitigation Institute, care prezintă recomandări pentru un proces etapizat de evaluare la nivel local;• Evaluarea Post-Dezatsru a Daunelor şi Analiza Necesităţilor, întocmit de Asian Disaster Preparedness Centre, care prezintă modele pentru raportarea rapidă a daunelor şi necesităţilor;

3.1.2 Monitorizare şi prognozare 35. Atât în perioadele secetoase cât şi în cele ploioase, o evaluare corespunzătoare a disponibilităţii şi calităţii apei şi prognozarea lor pe termen scurt şi lung depinde de datele privind precipitaţiile, temperatura, evapotranspiraţia, umezeala solului, cursurile de apă, apa subterană, nivelele rezervoarelor şi lacurilor şi a stratului de zăpadă, ca şi de prognozele meteorologice sezoniere. În timpul secetelor, valoarea acestor informaţii creşte.

36. Printre instrumentele de monitorizare pentru determinarea variabilelor anterioare se numără dispozitivul de măsurare a precipitaţiilor (măsurători ale adâncimii şi intensităţii precipitaţiilor), nivelmetre sau hidrometre (pentru determinarea nivelului piezometric al apei subterane), anemometre (determinarea vitezei vântului), radar meteorologic (monitorizarea deplasării fronturilor atmosferice) şi camere pentru afişarea în timp real a zonelor critice, conectate de obicei la unităţi de control de la distanţă, transmiţând datele la un colector centralizat de informaţii.

37. Pentru gestionarea corespunzătoare a calităţii apei, în timpul fenomenelor meteorologice extreme, este important să existe un sistem de monitorizare on-line capabil să detecteze variaţiile calitative bruşte în diverse puncte ale sistemului de aprovizionare (puţuri, râuri, puncte de admisie). Un caz tipic îl reprezintă monitorizarea turbidităţii, ceea ce permite managerilor de utilităţi să evite exploatarea apei ce conţine nivele ridicate de contaminanţi solizi.

38. Monitorizarea nu trebuie să se limiteze la factori hidrometeorologici, ci trebuie să includă de asemenea potenţialele impacturi de ex. zonele afectate de alunecări de teren sau viituri, gheţari, zăpadă topită şi impactul lor asupra rezervoarelor de apă.

39. Toate informaţiile colectate de reţeaua de monitorizare trebuie să fie disponibile tuturor organizaţiilor responsabile, inclusiv sistemelor de sănătate publică, rezervoare, diguri, operatorii de apă şi altor state care pot fi afectate.

40. Pe lângă evaluarea pericolului, reţelele de monitorizare reprezintă bazele sistemelor de prognozare şi de avertizare rapidă. Agenţiile / organismele cu responsabilităţi în monitorizarea climei, apei şi canalizării sunt cele care se ocupă în general de monitorizare, însă agenţiile responsabile pentru colectarea, analiza şi diseminarea datelor şi

11

informaţiilor pot varia în funcţie de infrastructura fiecărui stat. Trebuie întreprinsă o analiză a reţelei existente şi a sarcinilor respective.

41. Trebuie să existe tabele şi hărţi care să prezinte detalii privind locaţiile de monitorizare, parametrii, senzorii, înregistratoarele, echipamentul telemetric şi alte informaţii aferente. În plus, trebuie inventariate locaţiile de monitorizare din bazinele adiacente. În bazinele de la şes, datele din aceste locaţii se pot dovedi foarte utile. Trebuie efectuată o analiză pentru identificarea sub-bazinelor care sunt similare din punct de vedere hidrologic şi meteorologic. De asemenea este foarte probabil ca informaţiile din reţelele naţionale de monitorizare să fie necorespunzătoare (arhitectură, tehnologii, etc.) pentru analizele efectuate la nivel local sau transfrontalier.

42. Pentru îmbunătăţirea reţelelor locale, adoptarea recomandărilor OMS sau a standardelor NMHS poate facilita integrarea reţelei şi obţinerea datelor.

43. În locul reţelelor duplicate, este preferabil să se dezvolte contracte de cooperare în mai multe scopuri. Din acest punct de vedere, marile companii de apă deţin propriul sistem de monitorizare conectat de obicei la Sistemul de Control de la Distanţă al companiei şi deţin dotările tehnologice pentru a preveni întreruperile din alimentarea electrică în timpul fenomenelor meteorologice extreme. În general companiile mai mici nu sunt dotate cu astfel de dispozitive / facilităţi, şi din acest motiv trebuie pregătită conectarea la furnizorii de la nivel local sau transfrontalier. Pentru informaţii specifice despre modul în care trebuie realizată reţeaua hidrometeorologică corespunzătoare: Ghid OMS pentru Activităţi Hidrologice (WMO 168 sau ghidul CIMO).

3.1.3 Evaluarea vulnerabilităţii în zonele costale

44. Un alt pas important pentru evaluarea potenţialului risc al schimbărilor climatice şi fenomenelor extreme în acviferele de pe coastă în reprezintă determinarea sensibilităţii apelor subterane la infiltraţiile apei de mare. În conformitate cu Chachadi şi Lobo-Ferreira (2005), vulnerabilitatea apei subterane la infiltraţiile apei de mare poate fi definită ca „sensibilitatea calităţii apei subterane la pomparea forţată sau creşterea nivelului apei de mare, sau amândurora, în zona de coastă, determinată de caracteristicile intrinseci ale acviferului”. În mod similar, vulnerabilitatea apei subterane la infiltraţiile apei de mare provocate de fenomene meteorologice extreme poate fi definită ca sensibilitatea calităţii apei de mare la potenţialele consecinţe ale fenomenelor meteorologice extreme, care este determinată de caracteristicile intrinseci ale acviferului. Evaluarea vulnerabilităţii apei subterane necesită o cunoaştere aprofundată a proceselor hidro-geologice ca şi a interacţiunilor apei subterane cu apele de suprafaţă şi cu ecosistemele acvatice. De fapt, înţelegerea proceselor din acviferele de coastă, în special a modului în care apa se deplasează în cadrul şi între aceste acvifere şi apele subterane saline din apropiere este esenţială pentru gestionarea salinizării. Informaţiile necesare pentru o astfel de analiză cuprind hărţi geologice şi hidro-geologice, informaţii hidrologice şi despre topografia captării, date de monitorizare, adâncimea şi stratigrafia filtrului, variaţia nivelului şi calităţii apelor subterane (http://www.connectedwaters.unsw.edu.au/resources/articles/coastal_aquifers. html); toate aceste date trebuie să conţină informaţii privind locaţiile respective. GIS şi procedurile de management pentru baza de date geografică reprezintă instrumente eficiente pentru colectarea, evaluarea şi integrarea informaţiilor disponibile pe zone şi trebuie să fie utilizate intensiv pentru a susţine definiţia spaţială a zonelor de vulnerabilitate a apelor subterane omogene la infiltraţiile apei de mare. În acest capitol sunt prezentate mai detaliat două abordări similare pentru evaluarea vulnerabilităţii la infiltraţiile apei de mare, indicele GALDIT (Sundaram et al, 2008; Chachadi et al. 2003; Chachadi and Lobo-Ferreira, 2005) şi Sistemul de Suport Decizional (Decision Support System - DSS) pentru infiltraţiile apei de mare propus de Sophocleous and Ma (1998), ambele descrise în Rubrica XX de mai jos.

Abordări pentru evaluarea vulnerabilităţii la infiltraţiile apei de mare

Conform Chachadi et al. (2003), cei mai importanţi factori care influenţează vulnerabilitatea acviferului la infiltraţiile apei de mare sunt: ocurenţa apei subterane (tipul acviferului: deschis, închis şi semi-închis), conductivitatea hidraulică a acviferului, nivelul apei subterane deasupra nivelului mării, distanţa faţă de ţărm (distanţa pe uscat perpendicular pe linia ţărmului), impactul existent al infiltraţiilor apei de mare în zonă şi grosimea acviferului. A fost realizat un sistem de clasificare care utilizează factorii GALDIT (de la iniţialele parametrilor) şi care este compus din trei părţi: ponderi, domenii şi punctaje în funcţie de importanţă. Există patru paşi pentru determinarea vulnerabilităţii: identificarea indicatorilor, estimarea ponderilor indicatorilor, atribuirea punctajelor de importanţă pentru variabilele indicatorilor şi definirea criteriului decizional prin integrarea punctajelor indicatorilor (Chachadi AG, 2005). Dezvoltarea modelului GALDIT a avut loc în cadrul proiectului EU-India INCO-DEV COASTIN vizând evaluarea vulnerabilităţii acviferului la infiltraţiile apei de mare pentru acviferele din zona de coastă (Chachadi and Lobo-Ferreira , 2005).

12

În lucrarea Sophocleous and Ma (1998) a fost dezvoltat un sistem de suport decizional (DSS) relativ simplu, pentru a asista autorităţile regionale în identificarea zonelor vulnerabile la infiltraţiile apei de mare şi la dezvoltarea politicilor de management pentru a preveni infiltraţiile apei de mare. În această lucrare, variabilele importante au fost asociate cu vulnerabilitatea la infiltraţiile apei de mare prin efectuarea unei analize multi-regresie. Apoi au fost utilizate tehnicile de clasificare pentru a identifica zonele hidro-geologice omogene în cadrul structurii heterogene a acviferului şi pentru a regionaliza valorile locale pentru vulnerabilitatea la infiltraţiile apei de mare. Pe baza simulărilor efectuate în dezvoltarea DSS, au fost identificaţi cei mai importanţi factori care influenţează infiltraţiile apei de mare, astfel: prezenţa straturilor de argilă, conductivitatea hidraulică verticală şi orizontală a acviferului, rata de pompare şi locaţiile filtrelor puţului faţă de interfaţa apă dulce / apă de mare.

În final, în cele două abordări, au fost utilizate instrumente GIS pentru a cartografia distribuţia spaţială a variabilelor care afectează vulnerabilitatea la infiltraţiile apei de mare în susţinerea definiţiei zonelor omogene din punct de vedere al vulnerabilităţii.

45. Cunoaşterea aprofundată a naturii schimbărilor climatice în spaţiu şi timp este esenţială pentru caracterizarea expunerii, respectiv a factorilor climatici de stres care au un impact asupra sistemului. Combinarea modelelor hidrologic şi hidro-geologic cu modelele climatice oferă oportunitatea ajustării modelului climatic global (GCM) şi include reprezentări mai bune ale proceselor hidrologice. În plus, poate fi utilizată o combinaţie de tehnici statistice şi modele regionale pentru a particulariza modelele climatice şi pentru a simula fenomenele meteorologice extreme şi variabilitatea viitoare. În mod corespunzător, modelele hidrologice regionale integrate cu modelele climatice şi statistice permit evaluarea echilibrului apelor subterane în acvifer şi simularea infiltrării apei de mare în scenariile prezente şi viitoare ale schimbărilor climatice. În final, împreună cu modelarea integrată, abordările empirice, ca de ex. „abordarea analogică” oferă informaţii care sunt mai specifice decât cele date de GCM. Reconstruind climatele trecute (de ex. temperaturi şi precipitaţii) într-o anumită zonă, aceste abordări pot fi utilizate pentru a construi scenarii viitoare prin analogie. (Dragoni and Sukhija, 2008). În plus, un studiu de caz al instrumentelor de evaluare a vulnerabilităţii şi riscului pentru analiza infiltrării apei de mare în acviferele din zona de coastă este prezentat în Rubrica XX de mai jos.

Studiu de caz: analiza infiltrării apei de mare în acviferele aluvionare din Provincia Savona (Italia).

Schimbările climatice şi fenomenele meteorologice extreme pot agrava problema infiltrării apei de mare în acviferele din zonele de coastă. În provincia Savona (nord-vestul Italiei), a fost efectuată o caracterizare hidro-geologică pentru a identifica principalele acvifere aluvionare, semnificative din punct de vedere al apei subterane depozitate şi pentru a întocmi o evaluare preliminară a potenţialelor efecte ale infiltrării apei de mare pentru managementul resurselor de apă. Studiul hidro-geologic pentru delimitarea acviferelor a permis identificarea a cinci acvifere în zona de coastă, situate în sol aluvionar grosier cu o suprafaţă totală de ~35km2. Cel mai mare acvifer este Centa, cu 27 km2. Adâncimea medie a masei de apă din zonă este de 8 m, în timp ce altitudinea medie a acviferelor este de aproximativ 5 m peste nivelul mării. Acviferul este deschis, iar grosimea sa este de aproximativ 30 m. Rezultatele analizelor au indicat că principalele probleme care afectează acviferele de coastă din provincia Savona sunt următoarele: - retragerea excesivă a apei din acvifere: 2-5,000,000 m3/an (10-20% din volumul total);- densitatea mare a populaţiei în zona de coastă, egală cu 260,000 locuitori;- utilizarea terenului în special în scop agricol (sere) şi pentru urbanism; - aprovizionarea redusă a râurilor din cauza precipitaţiilor reduse, şi astfel o rată redusă de realimentare a acviferelor;- infiltrarea apei sărate în acviferele din zona ţărmului.

13

În particular, problema infiltrării apei sărate în acviferele din zona de coastă este deosebit de importantă în zona analizată, dat fiind faptul că apa este utilizată pentru alimentarea oraşului şi în scop agricol (prin puţuri de apă). De fapt, infiltrarea apei sărate în apa subterană potabilă provoacă reducerea volumului de apă cu aproximativ 30-50%. În plus, 50-60% din zonele învecinate sunt supuse aceluiaşi risc.

Pentru a evalua disponibilitatea apei subterane pentru alimentarea oraşului şi a durabilităţii pe termen lung a acestei resurse, a fost întreprinsă o analiză a echilibrului hidro-geologic a fiecărui acvifer. Printre principalele activităţi s-au numărat studii geologice şi hidro-geologice la nivel regional; identificarea resurselor de apă pentru utilizare (în special în scop potabil); dezvoltarea modelului hidro-geologic pentru acviferele din zona de coastă; contabilizarea hidro-geologică şi evaluarea riscului de supra-exploatare.

Rezultatele analizei au indicat faptul că integrarea sistemelor de monitorizare cu modelele echilibrului apei pot susţine managementul resursei apei subterane şi evaluarea riscului de infiltrare a apei de mare în vederea definirii măsurilor de adaptare (de ex. extracţia apei, bariere fizice şi biologice).

3.2 INSTRUMENTE PENTRU PLANIFICAREA PREGĂTIRII PENTRU DEZASTRE, PENTRU MANAGERII DE UTILITĂŢI

46. Acest capitol prezintă o scurtă descriere a instrumentelor disponibile pe care compania le poate implementa pentru a face faţă dezastrelor provocate de fenomene meteorologice extreme, inclusiv parametrii relevanţi, utilizarea lor în utilităţi, aspecte legate de managementul calităţii în zonele urbane şi rurale, şi acţiunile vizând reducerea riscurilor.

3.2.1 Instrumente pentru prognozare hidrologică

47. Sunt disponibile mai multe instrumente hidrologice pentru analiza pericolului secetei şi inundaţiilor. Analiza hidrologică este obligatorie în etapa de planificare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în condiţiile schimbărilor climatice. Utilizarea instrumentelor hidrologice depinde în principal de disponibilitatea datelor corespunzătoare. Însă această lucrare nu îşi propune să prezinte în detaliu tehnicile, instrumentele şi informaţiile necesare, ci să ofere o viziune de ansamblu şi referinţe.

Analiza frecvenţei

48. Dacă sunt disponibile informaţiile legate de fluxul cursurilor de apă, analiza frecvenţei inundaţiilor sau secetelor este utilizată pentru a estima relaţia dintre valorile de vârf ale inundaţiilor sau fluxurile minime şi frecvenţă (OMS, 1989). Întrucât înregistrările privind fluxul sunt în general pe o perioadă mai scurtă decât cea de utilizare, se utilizează extrapolarea empirică pentru a prognoza magnitudinea inundaţiilor sau a reducerii fluxului. Distribuţia frecvenţei este utilizată cel mai des ca bază pentru extrapolare, şi diversele distribuţii pot fi corelate cu datele observate. În cazul inundaţiilor, cunoaşterea faptului că inundaţiile pot fi provocate de mai multe mecanisme (topirea zăpezii, precipitaţii; furtuni de convecţie sau frontale) a condus la conceptul de distribuţie mixtă. Distribuţia mixtă a permis o reprezentare mai bună a frecvenţei apariţiei proceselor, însă uneori ea este dificil de aplicat la problema evaluării riscului datorită lipsei dovezilor care să permită clasificarea cauzelor fiecărei inundaţii. Odată ce a fost determinată valoarea de vârf a fluxului, pot fi calculate zonele corespunzătoare inundate.

Tehnici de regionalizare

49. Atunci când datele observate sunt disponibile doar pentru perioade scurte de timp sau doar pentru câteva staţii, pot fi utilizare tehnici de regionalizare. Aceste tehnici de regionalizare se bazează pe presupunerea că, într-o regiune omogenă, graficele de frecvenţă în diverse locaţii sunt similare cu excepţia unui factor de amplitudine care depinde de caracteristicile hidrologice şi meteorologice ale locaţiilor individuale (Stedinger et al., 1993). În acest caz, datele de la diverse locaţii omogene sunt alăturate pentru a produce mai multe informaţii decât cele disponibile pentru o singură locaţie, deşi acest avantaj poate fi anulat de corelarea dintre locaţii. Totuşi, de regulă, analiza frecvenţei regionale produce rezultate mai fiabile decât analiza frecvenţei într-o singură locaţie (Potter, 1987).

Modele de precipitaţii / scurgeri 50. Dacă datele legate de fluxul cursurilor de apă sunt limitate, însă pe de altă parte sunt disponibile informaţii legate de precipitaţii, poate fi utilizat un alt instrument pentru analiza pericolului de inundaţii – modelele de precipitaţii / scurgeri.

14

Un model de precipitaţii / scurgeri este un model matematic care prognozează revărsarea unui anumit râu în funcţie de precipitaţii. Pentru a câştiga încredere în previziunile obţinute cu un anumit model, el trebuie calibrat cu ajutorul secvenţelor observate de precipitaţii şi scurgeri. Dacă nu există date disponibile, utilizarea informaţiilor regionale sau istorice, împreună cu informaţiile legate de amplitudinea inundaţiilor sau secetelor anterioare, este deosebit de importantă atunci când se evaluează valorile de vârf sau minime ale fluxurilor în bazine hidrografice care fac subiectul unui număr redus de măsurători sistematice ale fluxurilor.

51. Pentru a prognoza inundaţiile pentru comunităţile şi locaţiile periclitate, trebuie să existe o capacitate de modelare hidrologică care utilizează informaţii meteorologice şi hidrologice. Modelele hidrologice utilizează date legate de precipitaţii şi fluxuri în timp real. Modelele convertesc condiţii observate în situaţii viitoare.Modelele sau procedurile hidrologice variază în ceea ce priveşte complexitatea, precizia şi uşurinţa în utilizare.Modelele hidrologice simple constau din tabele, grafice sau relaţii empirice. Sistemele complexe de modelare hidrologică folosesc date in-situ, date colectate distant, şi multiple modele hidrologice care sunt integrate pentru a genera prognoze hidrologice foarte precise. Datorită dezvoltării Sistemelor de Informaţii Geografice şi disponibilităţii datelor geografice, acum parametrii unor anumite modele hidrologice pot fi acum estimate fără a trebui să se ia în calcul exclusiv datele hidrologice istorice pentru calibrarea modelului. Evoluţia tehnologiei informatice a pregătit drumul pentru rularea unor sisteme complexe de modelare. Aceste sisteme sunt uşor de utilizat şi de întreţinut.

52. Sistemele curente de prognozare hidrologică sunt destul de puternice şi la îndemână, însă eficienţa lor depinde de pregătirea personalului. Aceste sisteme sunt capabile să genereze un domeniu vast de prognoze, de la situaţia cursurilor de apă peste câteva ore până la probabilităţi sezoniere calculate cu câteva luni înainte. Selectarea sistemului de modelare de face în funcţie de informaţiile disponibile, complexitatea proceselor hidrologice modelate, precizia necesară, timpul de execuţie necesar, tipul şi frecvenţa inundaţiilor respective, şi cerinţele utilizatorului.

53. În ceea ce priveşte instrumentele de prognozare a valurilor de căldură, ele constau din modele calibrate pentru definirea hărţilor meteorologice; aceste modele sunt în general bazate pe un set de parametri determinaţi la nivelul solului, precum presiunea atmosferică, umiditatea, viteza vântului, temperatura. Cu ajutorul acestor hărţi sunt simulate şi / sau prognozate câmpurile de presiune pentru definirea, prin algoritmi matematici, a câmpurilor de ploaie, vânt şi temperatură.

3.2.2 Sisteme de avertizare rapidă şi serviciile de utilităţi

54. Avertizarea înseamnă că pericolul a devenit realitate şi că trebuie luate măsuri. Avertizarea rapidă este esenţială pentru multe activităţi de reacţie. Eficienţa avertizărilor depinde de precizia acestora, de capacitatea de interpretare a avertismentului, cooperarea interactivă între diverse sisteme de avertizare (sănătate publică, meteorologie, mediu, management şi aprovizionare apă) şi de operaţiile de salvare / recuperare ulterioare. Cu cât avertizarea este emisă mai rapid, cu atât ea devine mai utilă, opţiunile de reacţie fiind mai numeroase.

55. Pentru a îmbunătăţi cooperarea şi pentru a evita conflictele, premisa necesară este un mecanism deschis şi transparent de comunicare între managerul sistemului de avertizare, diseminator, receptor şi până la persoanele care trebuie să ia măsuri. Datele şi informaţiile relevante privind variabilitatea hidro-meteorologică, calitatea şi

(Fig. : XX) Patru elemente ale Sistemelor de Avertizare Rapidă centrate pe populaţieSursa: Platforma UN/ ISDR pentru Promovarea Avertizării Rapide

15

disponibilitatea apei şi riscurile pentru sănătate trebuie să fie puse la dispoziţia operatorilor sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare.

56. Principalele elemente ale reţelei de avertizare rapidă sunt: Detectarea şi prognozarea fenomenelor meteorologice extreme inevitabile pentru formularea

avertismentelor pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, având în vedere factorii care influenţează gravitatea şi frecvenţa dezastrelor;

Diseminarea informaţiilor avertismentului, împreună cu informaţii privind eventualele impacturi asupra populaţiei şi infrastructurii (respectiv evaluarea vulnerabilităţii), către autorităţile politice pentru a fi comunicate mai departe populaţiei periclitate, inclusiv recomandări corespunzătoare privind măsurile de urgenţă;

Reacţia la avertizare a operatorilor de utilităţi, a populaţiei periclitate şi a autorităţilor locale, pe baza înţelegerii corespunzătoare a informaţiilor, şi implementarea ulterioară a măsurilor de protecţie.

57. Comunicarea în această reţea de avertizare rapidă trebuie să fie bidirecţională şi interactivă. Emitenţii, diseminatorii şi utilizatorii finali trebuie să se afle în permanenţă în contact unii cu ceilalţi pentru ca sistemul să răspundă nevoilor, priorităţilor şi deciziilor populaţiei. Sistemul este cel care trebuie ajustat în funcţie de utilizatori, nu invers.

Implicarea managerilor de utilităţi în planurile de utilizare a terenului58. Cunoaşterea pericolului este o premisă necesară pentru reuşita eforturilor de reducere a impactului. Trebuie întocmite hărţi de pericol şi risc, chiar şi în prezenţa unui risc rezidual. Evitarea expunerii la pericol evitând utilizarea economică intensivă a zonelor periclitate este un concept recomandat frecvent. Totuşi, sursele de apă şi solurile fertile încurajează activităţi umane intensive (agricultură, industrie, turism) şi dezvoltarea aşezărilor, şi astfel în zonele periclitate este necesar un proces de planificare atentă. Trebuie constituite standarde de construcţie şi restricţii zonale în vederea minimalizării, dacă nu eliminării, a riscului în aceste zone. În scopul unei abordări multi-pericol, este interesant să se ia în calcul efectele pozitive ale unor anumite utilizări de teren (de ex. menţinerea unor suprafeţe în condiţia de fermă va fi eficientă ca zone de evacuare pentru alte pericole). Definirea bunelor practici depinde de tipul pericolului. Realizarea în siguranţă a serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în situaţii critice trebuie inclusă în planurile de utilizare a terenului şi revizuite cu regularitate (de ex. schimbări în planurile de utilizare a terenului datorate dezvoltării socio-economice, împreună cu managerii de utilităţi) luând în calcul informaţiile şi tehnologiile recente.

3.2.3 Măsuri structurale 59. Există câteva măsuri structurale disponibile, şi ele trebuie adaptate pentru fiecare caz în funcţie de tipul pericolului. Întrucât protecţia totală nu este realizabilă, trebuie conceput un obiectiv predefinit. Acest obiectiv variază în funcţie de valorile economice şi sociale ce trebuie protejate şi în funcţie de capacitatea economică a societăţii de a le proteja. Adesea aceste obiective sunt sau devin insuficiente, fie datorită îmbunătăţirii cunoaşterii pericolului (de ex. schimbările climatice) sau datorită creşterii valorilor ce trebuie protejate (respectiv dezvoltarea demografică). În toate cazurile măsurile preventive trebuie însoţite de planificarea scenariului cel mai defavorabil, care reprezintă un element cheie al pregătirii, inclusiv inspecţia şi întreţinerea regulată.

60. Clădirile sigure reprezintă un element cheie pentru reducerea vulnerabilităţii. Standardele de construcţie pot îmbunătăţi capacitatea de rezistenţă pentru câteva riscuri, printre care cutremurele, inundaţiile, alunecările de teren şi tornade.

61. Sporirea investiţiilor în măsuri structurale este necesară pentru a obţine “siguranţa apei”, respectiv pentru a face faţă situaţiilor în care apa este prea multă, prea murdară sau prea puţină. Menţinerea funcţionalităţii sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în timpul fenomenelor meteorologice extreme va contribui la rezistenţa împotriva pericolelor. În acest scop, trebuie promovată includerea unor redundanţe planificate (de ex. construirea a două căi de acces / evacuare în loc de una, generatoare electrice de rezervă, rezervor subteran de apă etc.).

62. Implicarea managerilor utilităţilor de apă şi canalizare este esenţială, întrucât ei trebuie să fie capabili să opereze neîntrerupt în timpul răspunsului la dezastre. Astfel, ei trebuie să aibă un cuvânt de spus; capacităţile lor de management trebuie consolidate; iar participarea lor trebuie inclusă în strategiile de limitare a daunelor.În caz de dezastre, facilităţile vitale, echipamentele şi comunicaţiile trebuie înlocuite / reparate cât mai rapid posibil, chiar şi provizoriu. Într-o primă fază aici sunt incluse «serviciile vitale» precum alimentarea cu apă, cu electricitate, drumuri şi telecomunicaţii, spitale şi sisteme de canalizare. În cazul indisponibilităţii temporare a surselor sigure de apă, trebuie să existe pregătite surse alternative.

16

63. În plus este important să se recupereze sistemul de alimentare cu apă în cazul poluării generate de inundaţii: un dispozitiv de declorinare pentru dezinfectarea apei poluate la un nivel corespunzător trebuie instalat în secţiunile critice ale sistemului. Printre alte măsuri de recuperare se pot număra centrele mobile de dezinfectare sau staţii de pompare de rezervă instalate în acelaşi acvifer ce exploatează apa dintr-un strat închis (nepoluat).Mai multe detalii pot fi găsite în capitolele despre măsurile de adaptare din această lucrare.

3.3 ROLUL SISTEMULUI DE SĂNĂTATE ÎN PREGĂTIREA PENTRU DEZASTRE ŞI ÎN AVERTIZAREA RAPIDĂ 64. Aşa cum am afirmat în capitolele anterioare, dezvoltarea infrastructurii care reprezintă elementele vitale economice şi sociale ale unei societăţi, precum liniile de comunicaţie, spitalele, etc. trebuie concepute astfel încât să reziste la cele mai grave dezastre naturale şi să rămână funcţionale chiar şi în caz de dezastru. În plus, această infrastructură nu trebuie să contribuie la amplitudinea dezastrului.

65. Astfel, sistemele de sănătate trebuie să îşi recupereze rapid capacitatea de a satisface cererile pentru infrastructura de sănătate şi serviciile de asistenţă în cazul fenomenelor meteorologice extreme. Fenomenele meteorologice extreme afectează funcţionarea şi eficienţa sistemelor de sănătate în mai multe feluri. Unităţile medicale amplasate în zonele periclitate pot fi deteriorate, ca şi căile de acces la ele. Creşterea cererii de servicii medicale poate depăşi capacitatea sistemului local de asistenţă medicală (inclusiv medicamente, vaccinuri, personal calificat).

66. În plus, migraţiile spontane sau organizate din zonele afectate de fenomene meteorologice extreme către zonele neafectate poate ridica problema depăşirii capacităţii sistemelor de asistenţă medicală din alte zone.Astfel creşte riscul unei epidemii grave de boli transmisibile, ca şi riscul de afecţiuni psihologice în rândul populaţiei afectate.Perioadele prelungite de secetă sau valuri de căldură pot scade rezistenţa la anumite afecţiuni.

67. Întreruperea funcţionării unităţilor medicale după un dezastru poate fi pe termen scurt (câteva ore sau zile), sau pe termen lung (câteva luni sau ani). Totul depinde de amplitudinea evenimentului şi de efectele sale asupra sectorului de sănătate. Amplitudinea evenimentului nu poate fi controlată; însă consecinţele sale da.

68. Atunci când se planifică o viitoare unitate medicală, efectele acestor fenomene pot fi controlate dacă selecţia locaţiei se face pe baza unor informaţii şi criterii corespunzătoare, şi dacă designul, construcţia şi întreţinerea pot face faţă pericolelor locale.

69. În cea de-a 126-a sesiune a Comitetului Executiv PAHO (Organizaţia Pan-Americană de Sănătate), s-a decis să se reducă impactul situaţiilor de urgenţă şi dezastrelor asupra sistemului de sănătate prin adoptarea următoarelor măsuri:• Planificarea şi întocmirea politicilor de sănătate publică şi activităţi pentru prevenire, pregătire, reacţie şi reabilitare rapidă;• Asigurarea unei concentrări integrate asupra cauzelor şi consecinţelor tuturor urgenţelor şi dezastrelor posibile ce pot afecta un stat;• Încurajarea participării întregului sistem de sănătate, la cel mai mare nivel de cooperare intersectoriale şi inter-instituţionale, la reducerea impactului situaţiilor de urgenţă şi dezastrelor;• Promovarea cooperării intersectoriale şi inter-instituţionale pentru identificarea soluţiilor la problemele de sănătate generate de situaţiile de urgenţă şi de dezastre.

70. O referinţă comprehensivă pentru problemele cu care se confruntă sectorul public de sănătate în cazul inundaţiilor este prezentată în tabelul XX de mai jos.

Tabelul XX: Planificarea sistemului de sănătate pentru pregătirea pentru inundaţii (Sursa: adaptat din Meusel et al., 2004 şi OMS, 2005)

Tipul activităţilor Rezultate şi măsuri preventive

17

Activităţi pre-inundaţie

Gestionarea riscului pe termen lung: prevenţia problemelor de sănătate în cadrul unui proces de planificare multi-obiectivăCoordonare inter-instituţională Protejarea infrastructurii împotriva inundaţiilor Planificarea serviciilor, harta riscului pentru facilităţile de asistenţă medicală şi socială, disponibilitatea comunicaţiilor şi transportului; pregătirea serviciilor medicale de urgenţă, planificarea aprovizionării cu apă şi alimente pentru situaţii de urgenţă, organizarea evacuării, etc.)Campanii de informare pentru grupele de populaţie din zonele periclitate Constituirea capacităţii şi pregătirea personalului pentru situaţii de urgenţă

Protejarea sănătăţii în timpul inundaţiilor

Prevenirea şi tratamentul bolilor infecţioase, leziunilor, problemelor psihice, cu revizuirea şi prioritizarea afecţiunilor ochilor şi pielii Eventuale vaccinări suplimentare pentru populaţie în general Campanii de comunicare, precum distribuţia notelor “apă fiartă”, recomandări pentru igiena generală şi informaţii pentru prevenirea mucegaiului, a rozătoarelor, a muşcăturilor de şarpe şi a electrocutării Investigarea epidemiilor dacă este cazul Supravegherea epidemiologică a bolilor infecţioase Evaluarea riscului pentru principalele surse de contaminare cu relevanţă pentru sănătate Monitorizarea intensivă s calităţii apei potabile (la robinet) Aprovizionarea cu apă şi hrană

Protecţia sănătăţii pe termen lung

Tratarea mucegaiului şi a altor surse patogene de expunere Consiliere post-inundaţie (pentru depresie, de ex.)Asistenţă medicală Supravegherea cauzelor Cercetări în vederea pregătirii şi reacţiilor viitoare

71. Comunicarea şi informarea publicului joacă de asemenea un rol cheie în sectorul de sănătate în vederea prevenirii expunerii la pericole în timpul fenomenelor meteorologice extreme (valuri de căldură, de frig, inundaţii). Pentru detalii suplimentare a se vedea capitolul următor.

4. COMUNICAREA ÎN TIMPUL FENOMENELOR METEOROLOGICE EXTREME

INTRODUCERE: IMPORTANŢA STRATEGIEI DE COMUNICARE

72. Persoanele care nu cunosc riscurile pot încetini operaţiunile de urgenţă. Este foarte greu să convingi oamenii să evacueze o zonă înaintea unei ameninţări prognozate, deoarece oamenii au tendinţa de a ignora avertismentele. Distribuirea informaţiilor relevante şi procesul decizional corespunzător înainte şi după fenomene meteorologice extreme sunt esenţiale pentru salvarea de vieţi omeneşti, pentru reducerea daunelor şi protejarea proprietăţii.

73. O strategie de comunicare poate îmbunătăţi eficienţa intervenţiilor şi astfel autorităţile (managerii sistemelor de apă) trebuie să includă această strategie în gestionarea riscului de dezastru şi în planul de adaptare la fenomene meteorologice extreme. Trebuie dezvoltate mai multe tipuri de strategii de comunicare a riscului, în funcţie de tipul fenomenului meteorologic extrem (val de căldură, de frig, furtuni, inundaţie etc.).

74. Strategia de comunicare trebuie să includă un plan pentru activităţile specifice ce trebuie începute înainte de criză (activităţi pre-eveniment) precum proiectele de consolidare a capacităţii, pregătirea personalului (inclusiv media) şi campanii de informare orientate spre diverse categorii supuse riscului. În timpul evenimentului, campania de comunicare trebuie să ofere publicului încredere în instituţii, flexibilitate publică şi recomandări pentru participarea publicului în eforturile de control al situaţiei.

18

4.1 ACTIVITĂŢI DE COMUNICARE75. Fenomenele meteorologice extreme şi impactul lor asupra stării de sănătate subliniază necesitatea de informare a comunităţii şi a publicului general cu privire la riscurile asociate înainte de, în timpul şi după eveniment. Trebuie oferite informaţii privind metodele optime de protecţiei împotriva fenomenelor meteorologice extreme şi a evenimentelor climatice în general.

76. Informarea pentru managementul apei şi canalizării şi a rezultatelor asupra sănătăţii trebuie să aibă loc înainte de situaţia de criză. Trebuie înfiinţată o echipă de comunicare a riscurilor pentru a facilita activităţile de comunicare, cu implicarea activă a utilităţilor de apă şi canalizare, a purtătorilor de cuvânt a sistemului naţional şi local de sănătate publică, şi media. Trebuie desemnat un lider de echipă şi trebuie identificate responsabilităţile fiecărui membru al echipei.

77. Trebuie organizate cursuri de pregătire pentru echipă, pentru a asigura capacitatea optimă de informare a publicului, partenerilor şi a părţilor interesate. În timpul situaţiilor de urgenţă, imaginea şi vocea purtătorului de cuvânt trebuie să fie familiare audienţei, să atragă încredere, să ştie cum să prezinte informaţiile şi să fie informat cu privire la riscurile la care sunt supuse utilităţile de apă şi canalizare şi sistemul de sănătate publică.

78. Alături de îmbunătăţirea pregătirii şi informării, trebuie promovată schimbarea de atitudine a publicului general. Comunicarea reprezintă un dialog şi necesită o strânsă interacţiune între furnizorii de informaţii şi destinatarii acestora. Încrederea şi atitudinea pot fi schimbate prin descrierea sinceră şi detaliată a problemei. După îmbunătăţirea nivelului de informare a populaţiei, a receptivităţii mesajelor privind schimbările climatice şi a nivelului de stăpânire a problemei, pot fi promovate schimbările comportamentale. Indivizii şi grupurile trebuie convinşi / convinse că pot face diferenţa prin stilul lor de viaţă şi prin mobilizarea comunităţilor să reducă riscul afecţiunilor legate de climă.

79. Procedurile de comunicare corespunzătoare a riscului generează o încredere care este esenţială într-o situaţie de criză. Informaţiile trebuie prezentate din timp şi trebuie să prezinte clar ce se cunoaşte şi ce nu, contribuind la instituirea încrederii şi credibilităţii. Primul anunţ oficial trebuie să instituie încrederea şi să garanteze acceptarea de către public a recomandărilor şi încrederea acestuia în instituţii.

80. Anunţul trebuie să fie precis, sincer şi cuprinzător. Există o relaţie complexă între prezentarea exactă a informaţiilor şi prezentarea lor rapidă. Dacă se aşteaptă informaţii complete şi verificate înainte de comunicarea lor către public se poate crea un gol informaţional care poate conduce la speculaţii. Din contră, lansarea unor informaţii neverificate sau incorecte implică riscul de a induce populaţia în eroare şi de subminare a credibilităţii purtătorului de cuvânt. În plus, înţelegerea publicului este esenţială pentru o comunicare eficientă. Pentru schimbarea opiniilor şi percepţiei publicului este necesar să se înţeleagă ce gândeşte acesta şi de ce se comportă într-un anume fel. Comunicatorul trebuie să întocmească un mesaj corespunzător pentru publicul ţintă, care să conţină informaţii despre cum se poate acesta pune la adăpost într-o situaţie de criză.

4.2 PARTENERIATUL ÎN COMUNICARE 81. Comunicarea eficientă a riscului presupune planificare, pregătire, întocmirea mesajului şi colaborarea cu media, şi capacitatea de a gestiona fluxul de informaţii în toate etapele.Media joacă un rol major şi este cel mai des utilizat canal de comunicare cu publicul. Cel mai bun mod de a aborda o problemă este stabilirea unor întâlniri regulate cu media şi personal calificat pentru prezentarea, explicarea şi actualizarea tuturor informaţiilor.

82. Trebuie identificate informaţiile necesare şi trebuie întocmite broşurile şi materialele informative corespunzătoare. Diseminarea informaţiilor poate fi realizată prin intermediul mass media (radio, televiziune şi ziare), web site-uri şi SMS prin telefonie mobilă. În mare parte publicul general acceptă recomandările prezentate la televizor.

83. Strategia de comunicare media trebuie planificată din timp cu participarea tuturor părţilor implicate, şi apoi ea poate fi adaptată în funcţie de situaţia curentă. Cooperarea permanentă cu partenerii este vitală pentru eficienţa presei în informarea, convingerea sau motivarea publicului.84. Pentru comunicarea unor mesaje eficiente, cu obiective clare, este necesar să se identifice nevoile reporterului. Adesea informaţiile şi avertismentele media nu sunt suficiente pentru a convinge populaţia despre gravitatea situaţiei. Comunicarea interpersonală este foarte eficientă. Informaţiile media sunt în general interpretate în discuţiile cu alte persoane. Astfel, comunicatorul trebuie să ţină cont de reţelele sociale şi să transmită prin media

19

mesaje cu obiective clare. În câteva state, anumite grupe de populaţie sunt mai greu de accesat decât altele, de ex. persoanele în vârstă, emigranţi, comunităţi rurale, etc. Lor trebuie să li se acorde o atenţie şi o abordare specifică.

85. Comunicarea cu publicul şi cu media trebuie planificată ţinând cont de informaţiile care trebuie incluse în mesajele iniţiale; ce tip de mesaje trebuie comunicate înainte de, în timpul sau după eveniment; care sunt obstacolele în calea unei comunicări eficiente şi cum pot fi minimalizate. Trebuie identificate comunităţile izolate şi trebuie dezvoltate instrumente speciale pentru a le transmite informaţiile.

86. Trebuie identificate cele mai bune instrumente şi strategii de comunicare disponibile pentru diverse evenimente şi locaţiile specifice respective.

4.3 MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA REZULTATELOR

87. Înainte şi în timpul evenimentelor, strategiile şi instrumentele de comunicare trebuie testate practic şi monitorizate, iar după eveniment trebuie să se întocmească o evaluare a rezultatelor lor. Evaluarea post-eveniment este esenţială pentru determinarea valorii şi eficienţei activităţii, şi de asemenea a bugetului alocat pentru implementare. Este important să se cunoască schimbările realizate cu ajutorul comunicării: nivelul de cunoştinţe al audienţei vizate; acţiunile întreprinse înainte / după fenomenele meteorologice extreme şi deficienţele de comunicare care pot fi evitate. De asemenea, rezultatele evaluării reprezintă o sursă de informare pentru managerii de risc, factorii de decizie şi public. Este imperativ ca după evenimente să se înveţe anumite lecţii, ce nu a mers bine şi ce trebuie îmbunătăţit, şi acestea să fie avute în vedere la planificarea evenimentului următor.

88. Când situaţia de criză ia sfârşit, trebuie să se evalueze şi documenteze performanţele planului de comunicare. Obiectivul acestor măsurători este obţinerea de informaţii, astfel încât să pot fi aduse îmbunătăţiri pentru controlul crizei.

5. VULNERABILITATEA ZONELOR DE COASTĂ ŞI A APELOR PENTRU SCĂLDAT ÎN CAZUL FENOMENELOR METEOROLOGICE EXTREME

INTRODUCERE 89. Zonele de coastă reprezintă sisteme unice, cu resurse ecologice, culturale şi economice de neînlocuit. Ele concentrează populaţia, activităţile economice şi resursele naturale într-un mediu complex şi fragil care cuprinde seturi interdependente de subsisteme într-un spaţiu fizic limitat. În ultimele decenii, combinaţia factorilor de stres umani şi naturali au ameninţat integritatea ecologică şi bunăstarea socio-economică a zonelor de coastă (Ledoux and Turner 2002; Sarda 2005; Jickells 2005; Nicholls 2004). În plus, efectele prognozate ale schimbării climei globale, inclusiv ale variaţiilor în frecvenţa şi intensitatea fenomenelor meteorologice extreme vor impune provocări tot mai mari managementului pe termen mediu şi lung al zonelor de coastă.

90. Sistemele de mediu şi socio-economice vulnerabile din zonele de coastă includ piscicultură, turism şi agricultură, resurse de apă sărată şi dulce, şi infrastructuri vitale de transport şi asistenţă medicală - poduri, drumuri, spitale – şi facilităţi energetice împreună cu sistemele municipale de apă şi canalizare.

91. Încălzirea globală şi fenomenele meteorologice extreme pot afecta nu numai biodiversitatea pisciculturii maritime, ci şi managementul pescuitului (de ex. transport, marketing, siguranţa ocupaţională), alimentele marine şi siguranţa apei pentru scăldat. Perioadele secetoase intense pot limita disponibilitatea resurselor de apă subterană şi de suprafaţă, ca şi calitatea acestora (concentraţia de contaminanţi), cu consecinţe inclusiv asupra aprovizionării cu apă pentru agricultură şi producţia de energie. 92. În final, ploile şi furtunile extreme pot genera scurgeri, revărsări de râuri, eroziune accentuată şi inundaţii, mobilizarea contaminaţilor chimici şi biologici. Combinaţia dintre creşterea nivelului mării şi furtunile de coastă tot mai intense poate creşte salinizarea rezervelor de apă, inclusiv a acviferelor. În final, utilităţile de decontaminare (de ex. staţiile de epurare a apelor uzate), care sunt elemente vitale pentru sănătatea populaţiei şi mediului în condiţii normale, vor necesita o protecţie sporită şi capacitatea de a rezista condiţiilor fenomenelor meteorologice extreme precum viituri şi valuri mareice provocate de furtuni.

20

5.1. INFILTRAREA APEI SĂRATE ÎN ACVIFERELE UTILIZATE PENTRU OBŢINEREA APEI POTABILE

93. Schimbarea climatică globală şi fenomenele meteorologice extreme (de ex. furtuni puternice, secete şi inundaţii) vor avea efecte negative asupra cantităţii şi calităţii resurselor de apă (EEA, 2007), amplificând stresul antropic asupra rezervelor subterane şi de suprafaţă de apă (Hiscock and Tanaka, 2006) generat de creşterea populaţiei globale şi a cererii de apă potabilă.Între resursele de apă, apa subterană reprezintă un element esenţial, în special pentru apa potabilă. De fapt, la nivel global, peste 2 miliarde de oameni depind de apa subterană pentru consumul zilnic (Kemper, 2004). 94. Din perspectiva calităţii apei, perioadele secetoase extreme pot genera o reducere a capacităţii de diluare şi o creştere a concentraţiei de contaminanţi în acvifere, în special în cele deschise. În termeni cantitativi, reducerea capacităţii de regenerare a acviferelor în timpul perioadelor secetoase şi creşterea nivelului de evaporare a apei din cauza temperaturilor ridicate pot reprezenta factori de stres suplimentari care reduc nivelele apei subterane.

95. În special în zonele de coastă în care presiunea cererii de apă potabilă este foarte ridicată datorită populaţiei10, agriculturii şi turismului, potenţialele consecinţe ale fenomenelor meteorologice extreme asupra acviferelor sunt agravate de infiltrarea apei de mare în acviferele de apă dulce.

96. Valurile mareice provocate de furtuni combinate cu nivelul în creştere al mării pot genera o creştere a intensităţii eroziunii costale, sporind astfel nivelul de infiltrare al apei sărate în resursele de apă dulce din zona coastei (http://www.ozcoasts.org.au/ indicators/saline_intrusion.jsp).

97. Acviferele de apă dulce din zona coastei reprezintă resurse strategice care furnizează apă pentru multe utilizări, precum apa urbană, apa domestică, irigarea culturilor şi procese industriale. Astfel, pe lângă fenomenele meteorologice extreme şi creşterea nivelului mării, infiltrarea apei de mare în apa subterană poate fi accentuată de supra-exploatarea din partea populaţiei.

98. În general este suficientă o contaminare a apei dulci cu numai 5% pentru a împiedica mai multe utilizări printre care alimentarea cu apă potabilă, irigarea culturilor, parcurilor şi grădinilor şi pentru a ameninţa ecosistemele dependente de apa subterană (http://www.connectedwaters.unsw.edu.au/resources/articles/coastal_aquifers.html). Corespunzător, prevenirea infiltrării apei de mare în acviferele de coastă reprezintă o provocare esenţială nu numai pentru menţinerea unei calităţi corespunzătoare pentru consum uman, ci şi pentru a permite şi alte posibile utilizări ale resurselor subterane de apă, în special în condiţiile schimbărilor climatice şi fenomenelor meteorologice extreme prognozate.

99. La nivel internaţional şi european, sunt utilizate standarde pentru calitatea apei, pentru a proteja populaţia împotriva efectelor adverse asupra sănătăţii a contaminării apei potabile cu apă sărată. Valurile limită pentru sulfat / clorură / conductivitate sunt utile pentru a estima infiltrarea apei de mare şi a sărurilor ce nu provin din apa de mare în apele subterane (Directiva EU pentru ape subterane, 2006/118/EC). Directiva Apei Potabile (Drinking Water Directive DWD, 98/83/EC) stabileşte o limită de salinitate măsurată ca şi conductivitate, egală cu 2500 μS/cm.

100. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS, 2006) nu a fost propusă nicio valoare limită (bazată pe considerente de sănătate) pentru clorură în apa potabilă (o valoare de peste 250 mg / litru poate schimba gustul apei). În ceea ce priveşte sulfatul, OMS (2006) a afirmat că ingerarea medie zilnică de sulfat din apa potabilă, aer şi alimente este de aproximativ 500 mg, alimentele reprezentând principala sursă. Datele existente nu identifică un nivel de sulfat în apa potabilă care poate genera efecte negative asupra sănătăţii umane. Totuşi, datorită efectelor gastrointestinale generate de ingerarea apei potabile cu mari concentraţii de sulfat, se recomandă ca autorităţile din domeniul sănătăţii să fie informate cu privire la sursele de ap potabilă care conţin concentraţii de sulfat de peste 500 mg / litru.

101. Sunt de asemenea disponibile standarde calitative importante care stabilesc calitatea apei subterane adecvată pentru irigarea şi protecţia plantelor împotriva contaminării cu apă sărată. Conform Camberato (2001)11 apa pentru irigat este clasificată în patru categorii pe baza pericolului de salinitate, care vizează potenţialul de risc pentru plante şi managementul măsurilor necesare pentru utilizarea apei în scopul irigării (Tabelul XX).

Tabelul XX. Clasificarea apei saline pentru irigare conform laboratorului USDA (United States Department of Agriculture – Ministerul Agriculturii din Statele Unite), pe baza nivelului de salinitate, a potenţialelor efecte negative asupra plantelor, şi a managementului măsurilor corespunzătoare.

10 EU coastal pop 11 (http://www.clemson.edu/turfornamental/tmi/Irrigation/Irrigation%20Water%20Quality.pdf)

21

Clasa de salinitate

Conductivitate electrică Săruri totale dizolvate Potenţiale efecte negative şi managementul

măsurilor corespunzătoareµS/cm (ppm)  

Redusă < 250 < 150 pericol redus de salinitate; în general nu reprezintă o problemă; nu sunt necesare măsuri suplimentare.

Medie 250 - 750 150 - 500Pot apare efecte negative asupra plantelor sensibile la sare. Pot fi necesare spălări ocazionale cu apă cu salinitate redusă.

Ridicată 750 - 2500 500 - 1500

Efecte negative asupra plantelor cu o toleranţă redusă la salinitate. Creşterea şi calitatea plantelor trebuie îmbunătăţite cu irigare în exces cu apă pentru spălare, şi / sau utilizarea periodică a apei cu salinitate redusă şi asigurarea unui drenaj eficient.

Foarte ridicată > 2500 > 1500

Pot apare efecte negative asupra plantelor cu o toleranţă ridicară la salinitate. Se poate utiliza ca sursă de irigare pentru plantele rezistente, cu un drenaj eficient, cu irigare în exces cu apă pentru spălare, şi / sau utilizarea periodică a apei cu salinitate redusă.

102. Pe lângă standardele pentru calitatea apei, sunt necesare sisteme de monitorizare a apei subterane în special în zonele de coastă unde este necesar să se verifice contaminarea cu apă sărată, şi unde implementarea programelor de monitorizare pentru protejarea calităţii apei potabile reprezintă o sarcină importantă. Utilizarea unor reţele de monitorizare corespunzător proiectate poate contribui la optimizarea numărului de puncte de eşantionare, la selectarea momentului şi poziţiei de eşantionare şi la construirea unei reţele eficiente şi optimizate de eşantionare (Marangani, 2008). Un alt instrument care ajută managerii să detecteze infiltraţiile apei sărate şi să monitorizeze viitoarele contaminări ale acviferelor de coastă este aplicarea parametrilor integraţi. 103. Conform Edet and Okerekean (2001), monitorizarea trebuie să se bazeze pe Indicele de Evaluare (Assessment Index - AI) considerând următorii parametri pentru infiltrarea apei sărate: Total Solide Dizolvate (Total Dissolved Solids - TDS), Densitate (Density - D), Sodiu (Na), Clorură (Cl) şi raportul Br/Cl. În plus, pentru a caracteriza complexitatea procesului de salinizare şi procesul evolutiv al apei subterane, şi pentru a determina dimensiunea spaţială a contaminării cu apă sărată, Di Sipio et al. (2006) a propus utilizarea unor analize geochimice şi izotopice asociate cu informaţiile legate de conductivitatea electrică.

104. În general, programele de analiză de hidro-geologică pentru evaluarea procesului de infiltrare a apei sărate necesită utilizarea unor puţuri şi piezometre dedicate de monitorizare, colectarea eşantioanelor de apă şi teste ale performanţei acviferului / testarea apei. Utilizarea puţurilor de monitorizare la adâncimi multiple inclusiv a mai multor piezometre instalate la adâncimi diferite poate contribui la monitorizarea nivelelor apelor subterane şi a calităţii apei, şi la determinarea dacă gradientul hidraulic este stabilit dinspre coastă spre puţurile de pompare, indicând o posibilă infiltrare a apei sărate (Wesley and Crawford, 2008).

105. Pentru a evalua potenţialele impacturi şi riscuri ale infiltrării apei de mare în sistemele acvifere de coastă şi pentru a implementa sistemele de monitorizare şi măsurile adaptive corespunzătoare, în special în timpul fenomenelor meteorologice extreme, este esenţial să se caracterizeze atât expunerea la factori climatici cât şi sensibilitatea resurselor de apă subterană la variaţiile climatice şi la fenomene meteorologice extreme (A se vedea şi capitolul 3).

106. O cunoaştere aprofundată a naturii variaţiilor climatice în spaţiu şi timp este esenţială pentru caracterizarea expunerii şi astfel a factorilor climatici de stres care afectează un sistem. Combinarea modelelor hidrologice şi hidro-geologice cu modelele climatice oferă posibilitatea de ajustare a modelului climatic global (GCM) şi de a include reprezentări îmbunătăţite ale proceselor hidrologice. În plus, combinarea tehnicilor statistice cu modelele regionale pot fi utilizate pentru a particulariza modelele climatice şi pentru a simula fenomene meteorologice extreme şi variaţii climatice viitoare. Corespunzător, modelele hidrologice regional integrate cu modele climatice şi statistice permit analizarea echilibrului apei subterane din acvifer şi simularea infiltrării apei de mare în scenariile prezente şi viitoare ale schimbărilor climatice. În final, împreună cu sistemul integrat de modelare, abordările empirice precum „abordarea analogică” oferă informaţii mai specifice decât cele furnizate de GCM. Reconstruind climatele trecute

22

(respectiv temperatura şi precipitaţiile) într-o zonă dată, aceste abordări pot fi utilizate pentru a construi scenarii viitoare prin analogie. (Dragoni and Sukhija, 2008).

5.2 CONSECINŢE ALE FENOMENELOR METEOROLOGICE EXTREME OF EXTREME ASUPRA CALITĂŢII APEI PENTRU SCĂLDAT

5.2.1 Vulnerabilitate107. Vulnerabilitatea – trebuie analizată din două perspective, respectiv susceptibilitatea i) populaţiei şi ii) a surselor de apă. Vulnerabilitatea datorată susceptibilităţii populaţiei este dată de ex. pentru persoanele în vârstă sau cu imunitatea compromisă. De asemenea, cu privire la afecţiunile diareice, copii pot fi consideraţi un grup cu o susceptibilitate ridicată.

108. Pe de altă parte vulnerabilitatea surselor de apă joacă un rol esenţial în schimbarea calităţii apei pentru scăldat. De ex. lacurile puţin adânci sunt mai vulnerabile la secetă decât lacurile adânci. Nivelul lor de apă poate scădea semnificativ, generând concentraţii ridicate de nutrienţi şi creşterea temperaturii apei într-un interval scurt de timp oferind condiţii mai bune pentru proliferarea troficului emergent, a agenţilor patogeni subtrofici. Există câteva exemple care demonstrează gravitatea consecinţelor schimbărilor climatice.

109. În câteva state europene, în special în ţările nordice, infecţiile virale enterice în special cu Norovirus continuă să reprezinte un element de risc major cu răspândire pe calea apei (Risebro et al. 2007). Este foarte plauzibil ca afecţiunile provocate de aceste infecţii în alte părţi ale Europei să fie mult mai mare decât se preconizează în prezent. Marea majoritate a infecţiilor virale enterice sunt strict antropogene, însă impactul schimbărilor climatice asupra (re)-apariţiei infecţiilor virale poate apare ca deteriorarea calităţii surselor de apă generată de ariditatea sezonieră sau de impactul fenomenelor meteorologice extreme. De exemplu infecţiile Norovirus pot impune un risc suplimentar asociat în special zonelor în care tratarea apelor uzate se face necorespunzător de ex. în zonele rurale care se bazează pe rezervoare septice. În plus schimbările demografice generate de migrarea în Europa în urma schimbărilor climatice ce au loc în alte părţi ale lumii, împreună cu creşterea nivelului mării pot introduce noi viruşi sau readuce viruşi care au fost eradicaţi din Europa. De ex., infecţia Hepatita A (HAV) a scăzut substanţial în majoritatea comunităţilor din Europa în ultimele decenii în urma unei dezvoltării igienei. Emigraţia din Africa în Europa va conduce la o creştere a incidenţei HAV în rândurile populaţiilor emigrante, generând riscuri pentru sursele de apă cu reapariţia infecţiilor. De asemenea schimbările climatice vor afecta populaţiile de păsări şi mamifere, generând noi viruşi care presupun riscuri pentru sănătate. De exemplu, deşi este în principal o afecţiune respiratorie, SARS, o infecţie zoonoză, s-a răspândit prin apa uzată generând o epidemie. Gripa aviară este de asemenea un virus enteric, cel puţin la păsări. Epidemiile recente în rândul păsărilor domestice au sugerat răspândirea pe cale fecală a infecţiei. Este puţin probabil ca contaminarea apei să reprezinte o sursă directă a infecţiei la oameni, însă apa poate contribui la răspândirea infecţiei în rândul animalelor sălbatice inclusiv al păsărilor de apă care apoi presupun riscuri pentru alte persoane, inclusiv a celor care se scaldă.

Rubrica XX. Studiu de caz pentru consecinţele secetei în lacul puţin adânc Balaton din Europa Centrală, Ungaria, în 2003.

Lacul Balaton este situat în vestul Ungariei, în Trans Danubia. Adâncimea medie a lacului este de 3 m-s; în cel mai adânc punct adâncimea este de 11 m-s. În 2003 nivelul apei a scăzut cu peste 70 cm-s. Nivelul mediu de precipitaţii a fost de ……, iar temperatura medie a fost …….. pe timpul verii. În ansamblu, adâncimea apei în plajele sudice puţin abrupte a devenit de 10-20 cm pe sute de metri în interiorul lacului. Aşa cum vedeţi mai jos, pe toate plajele cu apărut alge verzi. Aceste alge au colectat diatomeele din lac, şi fiind foarte ascuţite au provocat răni pe pielea oamenilor, generând iritaţii. În acea perioadă s-au înregistrat foarte multe plângeri. În plus aspectul şi mirosul lacului au devenit dezgustătoare din pricina algelor.

23

5.2.2 Schimbări ale calităţii apei datorate fenomenelor meteorologice extreme

Ploi torenţiale

110. Ploile torenţiale care provoacă scurgeri, eroziuni şi revărsări ale râurilor vor avea un impact major asupra concentraţiilor de agenţi patogeni cu răspândire pe calea apei din apele de scăldat, datorită intensificării eroziunii terenurilor agricole şi suprasolicitării sistemelor de tratare a apelor uzate din zonele rurale şi urbane. Mulţi agenţi patogeni fecali vor fi deversaţi în apele pentru scăldat.

111. Incidenţa infecţiilor zoonoze poate creşte datorită fecalelor generate de păsări sălbatice şi mamifere (rozătoare) pe plaje care pot influenţa calitatea apei dacă sunt deversate în apă. Intensificarea eroziunii în zonele agricole poate creşte concentraţia de nutrimente din apa de scăldat, oferind condiţii mai bune pentru proliferarea cianobacteriei toxice. Scăldatul în apă dulce ce conţine cianobacterie toxică poate provoca greaţă, vomă, simptoame asociate rinitei alergice în special la copii, deoarece aceştia se joacă în apele puţin adânci unde se acumulează algele. Cantitatea de cianotoxine poate atinge valoarea DTI (daily tolerable intake – limita zilnică admisă) în special pentru copii.

Încălzirea globală 112. Aşa cum am menţionat anterior, creşterea temperaturii aerului poate încălzi apa, iar în regiunea Europei pot apare noi agenţi patogeni sau specii dăunătoare care nu erau caracteristici acestei zone. De exemplu speciile Vibrio, Naegleria, Acanthamoeba pot prolifera în ape mai calde. Noile specii cianobacteriene subtropice / tropice pot invada apele de scăldat din Europa. În acelaşi timp, durata de viaţă a altor bacterii poate scădea datorită creşterii intensităţii radiaţiilor UV.

Secetă şi lipsa apei 113. Seceta sau reducerea resurselor de apă pot afecta calitatea apei de scăldat, nediluând destul deversările din centrele de tratare a apelor uzate, iar creşterea concentraţiilor de agenţi patogeni va conduce la creşterea numărului de infecţii.

114. Studiul de caz de la lacul Balaton menţionat anterior ilustrează una dintre consecinţele reducerii cantităţii de apă. Creşterea concentraţiilor de nutrimente are acelaşi efect ca şi cianobacteriile.

24

5.3. ELEMENTE ALE MĂSURILOR DE LIMITARE A DAUNELOR PENTRU APE DE SCĂLDAT Sisteme comune de informaţii şi schimburi de informaţii

115. În majoritatea statelor din Europa, baza de date privind calitatea apei din punct de vedere ecologic aparţine Ministerelor sau agenţiilor de mediu, în timp ce calitatea apei de scăldat, inclusiv apariţia agenţilor patogeni, intră în responsabilitatea ministerelor sau sistemelor de sănătate. Astfel, în situaţia unor fenomene meteorologice extreme, comunicarea informaţiilor este absolut necesară pentru luarea unor măsuri prompte şi eficiente.

Prevenţia la centrele de tratare a apelor uzate 116. În planificarea şi construcţia centrelor de tratare a apelor uzate, trebuie prevenită scurgerea apelor netratate în cazul ploilor torenţiale.

Prevenirea eroziunii prin modificarea teritoriului 117. Deversările din zonele agricole bogate în nutrimente şi din zonele urbane poluate trebuie împiedicate să ajungă în apa de scăldat prin plantarea unor zone-tampon, reîmpădurire, agricultură perpendiculară în zonele deluroase etc.

Monitorizare şi evaluarea riscului în timpul fenomenelor meteorologice extreme 118. Trebuie constituit un sistem de monitorizare în timpul fenomenelor meteorologice extreme, pentru a se obţine date suficiente pentru determinările relevante.

Informarea publicului 119. Unul dintre principalele aspecte ale măsurilor luate în timpul fenomenelor meteorologice extreme îl reprezintă informarea publicului asupra periculozităţii situaţiei. Acest lucru poate fi realizat prin intermediul presei sau al internetului.

6. IMPACTURILE FENOMENELOR METEOROLOGICE EXTREME ASUPRA SĂNĂTĂŢII

6.1. IMPACTUL TEMPERATURILOR EXTREME ASUPRA SĂNĂTĂŢII

6.1.1 Valurile de căldură120. Cunoaşterea impacturilor temperaturilor extreme asupra sănătăţii şi corelarea cu aprovizionarea cu apă în timpul perioadelor foarte fierbinţi şi secetoase şi a eventualelor efecte asupra sănătăţii poate impune restricţii şi prioritizarea utilizării apei, controlul calităţii apei potabile, eficienţa sistemului de canalizare şi colaborarea dintre sectorul de sănătate şi furnizorii de apă. Decesele asociate valurilor de căldură reprezintă o problemă emergentă în timpul verii în zona Europei, şi creşterea în frecvenţă şi intensitate a valurilor de căldură poate agrava această problemă. Canicula este un pericol natural, şi se cunosc multe lucruri despre efectele temperaturilor ridicate asupra organismului uman, astfel încât efectele climei caniculare şi ale valurilor de căldură asupra sănătăţii pot fi prevenite într-o mare măsură. Prevenirea include un portofoliu de măsuri care pot fi integrate într-un plan de acţiune sănătate – caniculă definit (OMS).

121. Valurile de căldură majore sunt de asemenea asociate şi cu alte pericole poluarea aerului, incendii şi întreruperi ale alimentării cu apă, hrană sau electricitate. Toate acestea au implicaţii asupra răspunsului sistemului de sănătate publică.

122. Episoadele cu temperaturi extreme pot avea un efect semnificativ asupra sănătăţii, şi reprezintă o provocare pentru sistemele de sănătate. De exemplu, în vara anului 2003, un puternic val de căldură a lovit o mare parte din Europa de Vest. Douăsprezece state Europene au reportat o creştere cu peste 44.000 de decese în luna August 2003 comparativ cu valoarea medie a anului 1998 (Robine et al., 2008). Din statele este europene există puţine informaţii privind efectele valurilor de căldură asupra sănătăţii.

123. În timpul valurilor de căldură, consumul / cererea de apă şi electricitate cresc, uneori concomitent cu o scădere a potenţialului hidrologic afectat de factorii de stres asupra apei. Clima caniculară şi uscată care persistă o perioadă mai mare de timp poate influenţa şi calitatea apei. Fluxurile reduse ale râurilor datorate lipsei precipitaţiilor pot conduce la o creştere a concentraţiilor de agenţi patogeni sau chimici (Bates et al., 2008). În consecinţă, populaţia este mai expusă la aceşti agenţi patogeni şi, în locurile alimentate prin conducte, centrele de epurare au dificultăţi în asigurarea apei potabile.

25

Exemple / „studii de caz”- În timpul verii anului 2003, fluxurile reduse ale râurilor din Olanda, de exemplu, au provocat o

schimbare vizibilă a calităţii apei (Senhorst and Zwolsman, 2005).- Temperaturile ridicate asociate episoadelor frecvente de afecţiuni diareice sunt raportate de ex. din

Peru şi din Insulele din Pacific, (Checkley et al., 2000; Singh et al., 2001; Lama et al., 2004).

124. Printre celelalte impacturi asupra sănătăţii datorate temperaturilor foarte ridicate sunt: insolaţia, crampele, epuizarea. Mortalitatea asociată valurilor de căldură este generată de o mare varietate de factori. Insolaţia este fatală în 10–50% din cazuri şi poate conduce la o morbiditate neurologică în 20–30% din pacienţi (Bouchama & Knochel, 2002)12.125. Pentru populaţiile din UE, s-a estimat că mortalitatea creşte cu 1–4% pentru fiecare grad ce depăşeşte valoarea limită a temperaturii (Baccini et al., 2008). În timpul valurilor de căldură, numărul deceselor creşte din diverse cauze. Proiectul PESETA (Projection of Economic impacts of climate change in Sectors of the European Union based on bottom-up Analysis) (PESETA, 2008) estimează 86.000 decese suplimentare în statele UE cu o creştere globală medie de temperatură de 3°C în 2071–2100 comparativ cu 1961–1990. Numărul crescător al adulţilor în vârstă creşte numărul populaţiei periclitate. Valurile de căldură pot avea efecte mai puternice asupra mortalităţii în zilele cu nivele ridicate de ozon, evidenţiind interacţiunea dintre schimbările climatice şi poluarea aerului.

6.1.2 Valurile de frig 126. Valurile de frig continuă să ameninţe sănătatea multor populaţii Europene. În statele temperate, mortalitatea variază sezonier. Majoritatea statelor Europene au o rată a deceselor cu 5–30% mai mare în timpul iernii decât în timpul verii. Persoanele cu afecţiuni cardiovasculare sunt mai supuse riscului, în timpul iernii, datorită tendinţei sângelui de a se coagula din cauza frigului. Totuşi, rata mortalităţii generale din cauza frigului scade în anumite state Europene. Câteva studii au atribuit această scădere îmbunătăţirii sistemului de încălzire a locuinţelor, stării mai bune de sănătate şi îmbunătăţirii sistemelor de prevenire şi tratament a infecţiilor specifice iernii (Christensen, 2007). În statele temperate, valurile de frig continuă să reprezinte o problemă. Temperaturile reduse pot fi atinse în câteva ore şi pot dura mult timp.Valurile de frig pot afecta disponibilitatea sistemelor de apă, electricitate sau încălzire cu potenţiale efecte asupra sănătăţii populaţiei şi a serviciilor medicale.

STUDIU DE CAZ Val de frig în Tajikistan, 2008Recentul val de frig din Asia centrală oferă un exemplu pentru posibilele consecinţe asupra sănătăţii. În 2008, Tajikistan a avut cea mai friguroasă iarnă din ultimii 30 de ani, cu împiedicarea generării de electricitate datorită ţevilor de admisie îngheţate. În consecinţă, serviciile de sănătate şi locuinţele au rămas fără energie perioade lungi de timp. O evaluare rapidă a stării de sănătate a relevat o creştere bruscă a numărului de arsuri şi degerături, o creştere de 50% a internărilor în spitale pentru infecţii respiratorii acute, şi dublarea mortalităţii materne şi infantile comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2007.

6.1.3 Riscuri asupra sănătăţii generate de schimbările temperaturii apei 127. Se aşteaptă ca schimbările climatice să determine o creştere a temperaturii suprafeţei pământului, un fenomen care nu va fi omogen pe toate apele de suprafaţă. Într-adevăr, temperatura apelor de suprafaţă depinde nu numai de temperatura exterioară ci şi de timp, adâncime, flux şi vânt, şi este de aşteptat ca cele mai mari temperaturi să se înregistreze în cazul apelor necurgătoare (valuri de căldură). În plus schimbările climatice pot majora perioada ciclurilor apelor de suprafaţă în sezonul de vară tot în urma reducerii precipitaţiilor şi creşterii ratei de evaporare (secete) (Scijven and de Rosa Husman, 2005).

12Acest aspect este încă subraportat, întrucât cauzele deceselor au fost atribuite afecţiunilor cardiovasculare şi respiratorii. S-a observat o majorare a riscului de deces la persoanele cu afecţiuni pre-existente, de exemplu afecţiuni cardiace, cerebrovasculare, respiratorii, tulburări sanguine şi metabolice / endocrine, cardiopulmonare sau genitourinare. Persoanele mai în vârstă sunt mai supuse riscului deoarece îmbătrânirea afectează capacitatea fiziologică a organismului de a-şi regla propria temperatură (termoreglare). Copiii, persoanele cu afecţiuni cronice şi cele imobilizate la pat au cea mai mare nevoie de asistenţă medicală în timpul valurilor de căldură (Matthies et al., 2008).

26

128. Merită să menţionăm că, în afară de câteva excepţii, agenţii patogeni bacterieni enterici nu sunt capabili să se înmulţească în mediul acvatic: viruşii enterici şi protozoarele se înmulţesc numai în oameni sau în alte gazde specifice, în timp ce în apă ei sunt dezactivaţi odată cu creşterea temperaturii. Agenţii patogeni enterici prezintă un alt fel de sensibilitate la temperatură: chisturile de Giardia şi enteroviruşi sunt mai activi decât oocchisturile de Cryptosporidium (Scijvenand de Rosa Husman, 2005). Se cunoaşte de asemenea că în rândul viruşilor există mari diferenţe privind susceptibilitatea la temperatură (Schijven and Hassanizadeh, 2000): de ex., viruşii precum hepatita A nu sunt sensibili la temperatură. În concluzie, creşterea temperaturii ar trebui în general să îmbunătăţească gradul de dezactivare a agenţilor patogeni enterici, şi în acelaşi timp să îndrepte selecţia către speciile mai puţin sensibile la temperatură, promovând direct creşterea unor bacterii indigene, inclusiv a speciilor patogene (Lipp et al 2002; Kirshner et al 2008).

129. V. cholerae, responsabilă pentru epidemiile de holeră din întreaga lume, este recunoscută drept o componentă a ecosistemelor din zona coastelor şi a estuarelor (Colwell 1996). Există dovezi care relevă că este posibil ca atât O139 cât şi tulpina O1, asociate epidemiilor majore, să fi apărut prin schimburi genetice cu tulpinile non-O1 (Lipp, 2002). Dovezile relevă că este posibil ca tulpinile toxigene să fi apărut din organisme non-toxigene din zonele de coastă (Chakraborty et al., 2000), şi se pare că factorii sezonieri de mediu pot afecta semnificativ dobândirea genelor virulente (Lipp et al., 2002).

130. Se ştie că agenţii patogeni Vibrios, precum Vibrio parahemolyticus şi Vibrio vulnificus, care apar în apele estuarelor din întreaga lume, sunt prezenţi în mai multe tipuri de alimente marine (Croci et al., 2001; de Sousa et al., 2004; DePaola et al., 1990, 2003) şi fac parte din flora naturală de zooplancton şi peştii şi scoicile din zona de coastă. Numărul lor depinde de salinitatea şi temperatura apei, şi nu pot fi detectaţi în ape la temperaturi sub 15°C. Cu posibilitatea dobândirii genelor virulente din tulpini din mediu şi cu schimbările climatice, zona geografică a acestor agenţi patogeni poate suferi de asemenea modificări, existând posibilitatea să genereze o creştere a expunerii şi a riscurilor de infecţii umane. Într-adevăr, V. parahaemolyticus şi V. vulnificus sunt responsabili pentru majoritatea infecţiilor non-virale asociate consumului de scoici în Statele Unite, Japonia şi Asia de Sud-Est (Wittman & Flick, 1995), şi ele pot apare ocazional şi în alte părţi ale lumii. Până în prezent, numărul cazurilor apărute în Europa este foarte redus, însă recent s-a înregistrat în Spania o epidemie majoră (64 de cazuri), generată de consumul de scoici infestate cu V. parahaemolyticus culese Galicia (Lozano-Leon et al., 2003).

131. În plus, schimbările în rândul populaţiei de plancton şi de alte gazde cu care speciile Vibrios sunt simbiotice afectează de asemenea ecologia acestora. Într-adevăr, producţia crescută de exsudate din culturile de alge şi cianobacteriene vor promova creşterea agenţilor patogeni autohtoni (Lipp et al 2002; Eiler et al 2007), iar prezenţa pregnantă a Vibrio spp. (inclusiv serotipurile of V. cholerae O1 şi O139, şi V. vulnificus) a fost frecvent asociată cu culturile de cianobacteria şi fitoplancton eucariotic (Epstein 1993, Eiler et al. 2007).

132. Un alt grup important de agenţi patogeni autohtoni în reprezintă Legionella spp. Care poate provoca mai multe infecţii cu o gravitate variabilă, denumite generic legioneloză, variind de la febră uşoară (febra Pontiac) la o formă mortală de pneumonia13. Legionella se găseşte într-o mare varietate de condiţii naturale, porliferând cel mai bine la temperaturi de peste 35°C şi la mari concentraţii de fitoplancton (Fliermans et al., 1981), iar identificarea Legionella spp. În rezervoare cu apă caldă sau în râurile cu poluare termică relevă că temperatura apei este un factor esenţial în colonizarea sistemelor de distribuţie a apei, şi astfel în riscul de infecţie cu Legionella. Mediile acvative poluate termic pot promova înmulţirea rapidă a legionellae, ceea ce se poate traduce în îmbolnăviri umane (Fields et al 2002). Un alt aspect important în ecologia Legionella este nevoia sa de nutrimente. Legionella poate prolifera în biofilm, împreună cu amiba sau protozoarele sau cianobacteriile (Fields et al 2002; WHO, 2007). Este adesea descoperită împreună cu alte microorganisme care au fost izolate în cultură de cianobacteria, la 45°C într-un domeniu pH între 6.9 şi 7.6. unde se pare că utiliza produsele extracelulare ale algelor drept sursă de carbon şi energie (Tison et al., 1980).

133. Naegleria fowleri şi Acanthamoeba spp., posibili agenţi patogeni noi, cu transmisie prin apă, pot prolifera în coloanele de apă caldă14. Cel mai des întâlnită, amiba, poate fi găsită în ape dulci calde, precum lacuri, râuri, ape geotermale, izvoare geotermale, surse de apă potabilă geotermală, deversări de apă caldă de la centrele industriale,

13 Legionella pneumophila este binecunoscutul agent al acestei pneumonii, mortală în special la persoanele în vârstă. Epidemiile de legioneloză au fost raportate din toate statele Europene, multe dintre ele asociate hotelurilor şi altor tipuri de cazare pe perioada vacanţei, sau în acele sisteme în care temperatura apei este mai ridicată decât temperatura ambientală. Legioneloza este provocată de aerosoli din sisteme contaminate de distribuţie a apei, turnuri de răcire, sisteme de apă ale clădirilor, echipamentelor de terapie respiratorie şi rezervoare de apă caldă, însă prezenţa Legionella spp. în aceste sisteme artificiale de apă depinde în primul rând de capacitatea de reproducere a bacteriei în mediul natural (OMS 2007).

14 La oameni, Naegleria fowleri poate invada sistemul nervos central prin nas, mai exact prin mucoasa olfactivă şi ţesuturile nazale, generând o necroză semnificativă şi hemoragie în bulbii olfactivi. De acolo, amiba urcă pe fibrele nervoase până la craniu prin lama cribriformă şi apoi în

creier, devenind patogenic şi provocând meningoencefalita amibică (PAM sau PAME) (Vivesvara et al., 2007).

27

piscine prost întreţinute şi cu un conţinut redus de clor, sol (Beheds et al., 2007, Vivesvara et al., 2007, Blair et al., 2008, Jamerson et all, 2008). Infecţiile cu Naegleria sunt foarte rare, şi apar în special în timpul lunilor de vară iulie, August şi Septembrie, de obicei când perioadele călduroase sunt mai lungi şi provoacă creşterea temperaturii apelor şi scăderea nivelelor apelor, însă merită spus că numărul infecţiilor poate creşte în anii în care apar valurile de căldură. Acanthamoeba spp. reprezintă o amibă microscopică, relativ des întâlnită în mediu. Această amibă a fost izolată din apă (inclusiv ape naturale şi ape tratate din piscine şi rezervoare calde), sol, aer (asociate turnurilor de răcire, sistemelor de încălzire, ventilaţie şi aer condiţionat [HVAC]), sisteme de canalizare şi sisteme de apă potabilă (duşuri, robinete) (Mubareka et al., 2006, Boost et al., 2008)15.

134. În plus, Acanthamoeba spp. conţine mai multe bacterii endosimbiote bacterieni care pot fi patogenici pentru om (de ex. Legionella spp.), astfel încât sunt considerate agenţi patogeni noi (Schmitz-Esser et al., 2008).

135. Cianobacteria este o bacterie omniprezentă autotrofică. Există câteva specii care produc diverse toxine ce acţionează cu mecanisme diferite şi care au fost asociate cu intoxicaţiile umane acute după expunerea la apă potabilă şi la ape de scăldat (Funari and Testai, 2008). Cel mai studiat grup sunt hepatotoxinele, care cuprind peste 80 de microcistine (MC), şi nodularine (NOD), toate cu efecte acute asupra ficatului 16. Factorii de mediu pot de asemenea influenţa producţia de cianotoxine, însă rolul lor nu este încă foarte bine înţeles: anumite studii asupra MC au indicat variaţii ale parametrilor precum lumina, vârsta culturii, temperatura, pH, şi nutrimente care au generat variaţii ale conţinutului celular de cianotoxine (Sivonen and Jones, 1999).

136. Între aceşti parametri, creşterea temperaturii reprezintă un factor important care promovează proliferarea cianobacteriană (asociată adesea cu creşterea nutrimentelor şi scăderea salinităţii), şi factorul principal pentru deplasarea şi eventual toxicitatea lor. Proliferarea culturilor cianobacteriene a fost identificată în mai multe lacuri din Europa, utilizate care sursă de apă potabilă şi pentru agrement, astfel încât această situaţie a ridicat nişte îngrijorări privind sănătatea umană ce poate fi afectată de consumul apei potabile sau alimentelor contaminate, sau înghiţind apă în timpul activităţilor de agrement.

137. Într-adevăr, câteva studii experimentale pe tulpina izolată de Aphanizomenon spp. au indicat că o creştere a temperaturii până la 28 ºC a provocat dublarea producţiei de toxine a scoicilor paralitice (PSP) (Dias et al. 2002). Cylindrospermopsis raciborskii, cunoscute ca specii de origine tropicală, au început să apară tot mai frecvent de la mijlocul anilor 90 în Germania, Franţa, Italia, zona temperată a Americii de Nord, şi mai recent a fost descrisă ca o componentă predominantă a comunităţii de fitoplancton în mai multe râuri şi bazine din Portugalia (Saker et al. 2004).

138. Pe baza acestor considerente se poate concluziona că tendinţa de încălzire împreună cu schimbările climatice pot accelera răspândirea şi înmulţirea acestor specii subtropicale şi potenţial toxice (şi eventual a altora).

6.2 IMPACTURILE SECETEI ASUPRA SĂNĂTĂŢII 139. La nivel global, zona afectată de secetă a crescut începând din anii 1970. Previziunile indică o reducere a disponibilităţii apei şi o creştere a frecvenţei secetei la latitudini medii şi semi-aride mici, cu o creştere a frecvenţei secetei în sudul şi sud-estul Europei şi în centrul şi Sudul Asiei Estice (IPCC, 2007).

140. Secetele şi factorii de stres asupra apei au efecte majore asupra mai multor domenii precum agricultura, silvicultura sau industria. Seceta poate deteriora ecosistemele şi poate spori riscul incendiilor. În Europa de sud, se prognozează că schimbările climatice vor înrăutăţi condiţiile (temperaturi ridicate şi secetă) într-o regiune deja vulnerabilă la variaţiile climei, şi că vor reduce disponibilitatea apei, potenţialul hidroenergetic, turismul de vară şi, în general, productivitatea recoltelor (IPCC, 2007).

141. Printre efectele secetei asupra sănătăţii se numără decese, malnutriţie (subnutriţie, malnutriţie proteică-energetică şi / sau deficienţe ale micronutrimentelor), boli infecţioase şi respiratorii (Menne and Bertollini, 2000). Seceta şi pierderea ulterioară a mijloacelor de subzistenţă reprezintă un factor major pentru deplasările demografice, în special din zonele rurale în cele urbane. Deplasările demografice pot conduce la o creştere a incidenţei bolilor transmisibile şi la o scădere a alimentaţiei datorate supra-aglomerării, şi la lipsa apei şi alimentelor sănătoase (Menne

15 Acanthamoeba poate provoca mai multe infecţii la oameni, precum cheratita Acanthamoeba, o infecţie locală a ochiului ce poate cauza

deficienţe vizuale permanente sau orbire (Anger et al., 2008). 16 Se cunosc efectele pe termen lung pentru o microcistină şi (MC-LR) pentru NOD, şi datorită activităţii MC care promovează tumorile, IARC a clasificat-o recent drept potenţial agent carcinogen (clasa 2B) (IARC, 2006). Printre alte grupe importante de toxine se numără neurotoxinenele (de ex. anatoxin-a şi toxinele Intoxicaţiei cu Scoici Paralitice (PSP)) şi cilindrospermopsina citotoxinei, pentru care au fost emise ipoteze privind genotoxicitatea şi posibilele efecte carcinogenice. Toxicitatea unei anumite culturi cianobacteriene este determinată de compoziţia tulpinii,

respectiv procentul relativ de genotipuri toxice faţă de cele netoxice (Kurmayer et al., 2002).

28

and Bertollini, 2000; del Ninno and Lundberg, 2005). Femeile par să fie mai puternic afectate de malnutriţie, iar copiii de deficienţe alimentare. Comunităţile sedentare par să fie mai vulnerabile decât populaţiile nomade chiar dacă nivelul de malnutriţie este mai ridicat la copiii din populaţiile nomade. Condiţiile din locuinţe sporesc gravitatea unor anumite afecţiuni precum trahoma (Laloo, 2008).

142. Alţi factori asociaţi secetei care pot conduce la creşterea pe termen scurt a riscului de epidemii ale bolilor infecţioase sunt stagnarea şi contaminarea canalelor de scurgere şi a râurilor mici. Secetele sunt de asemenea asociate cu lipsa apei, ceea ce impune un risc crescut asupra sănătăţii umane, în special datorită înrăutăţirii condiţiilor de igienă şi creşterii probabilităţii contaminării microbiene a apei potabile, asociată cu infiltrarea materialelor organice în reţeaua de distribuţie odată cu scăderea presiunii.

143. Distribuţia teritorială, intensitatea şi caracterul sezonier al meningitei meningococice (epidemice) par să fie strâns corelate cu factorii de climă şi de mediu şi în special de secetă, deşi mecanismul cauzal nu este pe deplin înţeles (Molesworth et al., 2001, 2002a, b, 2003). 144. Episoadele de secetă pot afecta de asemenea transmiterea unor afecţiuni răspândite prin ţânţari (Bouma and Dye, 1997; Woodruff et al., 2002; Chase and Knight, 2003).

145. Seceta poate influenţa proliferarea cianobacteriilor sporind disponibilitatea nutrimentelor (concentraţii mai mari datorită evaporării apelor de suprafaţă în timpul verii) şi reducerii fluxurilor de apă (crescând suprafeţele de apă stătătoare care le avantajează creşterea).

146. În final, secetele pot fi responsabile pentru scăderea nivelelor de apă subterană în zonele de coastă (regenerare mai lentă şi consum excesiv) promovând astfel fenomenul de salinizare datorită infiltrării apei de mare.

147. Atât ploile torenţiale cât şi secetele pot spori concentraţia totală microbiană a apei potabile şi pot avea implicaţii pentru epidemii şi monitorizarea calităţii apei (Howe et al., 2002; Kistemann et al., 2002; Opopol et al. 2003; Knight et al., 2004; Schijven and de Roda Husman, 2005).

6.3 RISCURILE DE MEDIU ALE INUNDAŢIILOR 148. Inundaţia reprezintă dezastrul natural cel mai des întâlnit în regiunea Europeană (EM-DAT).Odată cu schimbările climatice, probabil numărul inundaţiilor de iarnă va creşte în întreaga regiunea Europeană. Inundaţiile din zonele de coastă asociate numărului crescut al furtunilor şi creşterii nivelului mării vor pune în pericol încă 1.6 milioane de oameni pe an, numai în UE.

149. Printre potenţialele efecte ale inundaţiilor asupra sănătăţii se numără (Vasconcelos, 2006): efecte directe: înec, vătămări (tăieturi, luxaţii, laceraţii, înţepături, electrocutări, etc.), afecţiuni diareice,

afecţiuni cu transmitere vectorială (inclusiv cele transmise de rozătoare), infecţii respiratorii, infecţii ale pielii şi ochilor, probleme psihologice; şi

alte efecte cu consecinţe asupra sănătăţii: avarierea infrastructurii pentru asistenţă medicală şi servicii de apă şi canalizare, a culturilor (şi / or sau distrugerea proviziilor alimentare) şi a proprietăţilor (absenţa adăposturilor), distrugerea mijloacelor necesare subzistenţei şi deplasarea demografică.

150. Datele limitate disponibile despre inundaţii de la câteva studii epidemiologice relevă că cea mai mare parte a mortalităţii este cauzată, pe termen scurt, de înec, infarcturi, hipotermie, traumă şi accidente rutiere (Meusel et al., 2004). Nu există studii privind efectele inundaţiilor asupra sănătăţii pe termen lung (OMS, Oficiul Regional Pentru Europa, 2005).

151. Inundaţiile pot conduce la contaminarea apelor cu substanţe chimice periculoase, metale grele sau alte elemente periculoase, din depozite sau din produsele chimice aflate deja în mediu (de ex. pesticide) (Pardue et al., 2005). În plus, există puţine dovezi documentate care să demonstreze un efect cauzal la contaminării chimice asupra modelelor mortalităţii şi morbidităţii ulterior inundaţiilor (Euripidou and Murray, 2004; Ahern et al., 2005).152. Într-adevăr, ploile torenţiale / inundaţiile pot provoca inundarea centrelor de tratare a apelor uzate, scurgerea dejecţiilor animale şi bălegarului cu un conţinut bogat în contaminanţi în apă şi sol. Câteva studii au relevat că poluarea apei potabile cu agenţi patogeni enterici este mai ridicată în timpul sezonului ploios (Nchito et al., 1998; Kang et al., 2001). Într-un studiu din Olanda (Schjven et al., 2005), una dintre principalele concluzii a fost aceea că precipitaţiile crescute din timpul iernii, şi mai frecvent ploile torenţiale din timpul verii, conduc la concentraţii maxime ale agenţilor patogeni în apele de suprafaţă, de câteva ori mai mari decât cele obişnuite.

29

153. Aceste concentraţii ridicate ale agenţilor patogeni pot afecta calitatea apei potabile şi a apelor pentru scăldat, şi câteva alimente precum legumele, fructele şi scoicile. În plus, concentraţia crescută de particule suspendate poate periclita eficienţa sistemelor de filtrare şi tratare a apei, sporind riscul de contaminare a rezervelor de apă potabilă.

154. Mărirea incidenţei afecţiunilor diareice, asociată inundaţiilor, a fost raportată în India (Mondal et al., 2001), Brazil (Heller et al., 2003) şi Bangladesh (Kunii et al., 2002; Schwartz et al., 2006). S-a estimat că inundaţiile din Mozambic în 2001 au provocat peste 8.000 de cazuri suplimentare şi 447 decese din cauza afecţiunilor diareice în următoarele luni (Cairncross and Alvarinho, 2006).

155. Riscurile impuse sănătăţii umane de apa contaminată pot depinde de variabile socio-economice (Bates et al. 2008). În statele bogate, ploile torenţiale şi scurgerile pot spori conţinutul total microbian al cursurilor de apă şi al rezervoarelor de apă potabilă, însă corelarea acestuia cu cazurile de îmbolnăviri este incertă. Contaminarea apei de suprafaţă la începutul primăverii în America de Nord şi Europa poate explica într-o anumită măsură caracterul sezonier al cazurilor sporadice de afecţiuni cu transmitere aeriană precum criptosporidioza şi campilobacterioza. Multe epidemii ale bolilor cu transmitere acvatică sunt asociate episoadelor de ploi torenţiale, legate adesea de avarierea sistemelor de tratare a apei (Bates et al., 2008). Riscul bolilor infecţioase după inundaţii este în general redus, deşi a fost raportată creşterea incidenţei afecţiunilor diareice după inundaţii (Miettinen et al., 2001; Reacher et al., 2004;Wade et al., 2004; Wolf and Menne, 2007). În SUA, a fost raportată asocierea între episoadele de ploi torenţiale şi rapoarte lunare ale unor epidemii ale afecţiunilor cu transmitere acvatică (Curriero et al., 2001).

156. În comunităţile urbane sărace, managementul apelor pluviale şi starea sistemului de drenaj sunt deosebit de importante, întrucât canalele de scurgere înfundate provoacă inundaţii cu ape contaminate. Localităţile cu revărsări ale sistemului de canalizare prezintă o contaminare crescută a canalizării în timpul inundaţiilor.

157. Merită menţionat că ploile torenţiale şi inundaţiile pot spori disponibilitatea nutrimentelor din lacuri, susţinând astfel proliferarea cianobacteriană. În plus, creşterea scurgerilor de apă contaminată în râuri scade capacitatea de diluare a apelor din estuare şi promovează culturile de cianobacterii toxice. De exemplu, o cultură de M. aeruginosa în zona superioară a golfului San Francisco s-a întins pe 180 km de apă; au fost detectate microcistine în toate staţiile de tratare, şi de asemenea în zooplancton şi în ţesuturi de scoici (Fristachi and Sinclair, 2008).

Rubrica XX Schimbări calitative – Studiu de caz: Aspecte privind sănătatea mediului ca o consecinţă a inundaţiei apelor de carst (Ungaria)

Schimbările climatice pot conduce, în urma unei ploi torenţiale, la creşterea incidenţei afecţiunilor cu transmitere acvatică, şi pot cauza astfel o contaminare microbiologică a surselor şi rezervelor de apă. Ca o consecinţă a complexităţii proceselor la care este supusă apă din natură şi până la consumator, este dificil să se identifice asocierea dintre apa de ploaie şi afecţiunile umane. Studiul de caz descrie o epidemie pe scară largă transmisă prin apă. Alimentarea cu apă a unei localităţi din Ungaria se bazează în special pe izvoare cu apă de carst. În zona captării au căzut cantităţi enorme de precipitaţii, provocând un flux foarte puternic şi inundaţii cu apă de carst. Contaminarea microbiologică din câteva surse potenţiale din zona de protecţie a ajuns în puţuri şi în reţeaua de distribuţie, provocând o epidemie. S-au îmbolnăvit 3673 de persoane din cei 60000 de locuitori ai zonei, iar 161 pacienţi au fost internaţi. Intervenţia sistemului de sănătate publică şi măsurile de igienizare au fost întreprinse în conformitate cu recomandările pentru epidemii, şi au vizat i.) protejarea populaţiei sănătoase prin asigurarea proviziei de apă curată, ii.) identificarea contaminanţilor, şi iii.) măsuri şi acţiuni preventive pentru reducerea riscurilor.

6.4 AFECŢIUNILE CU TRANSMISIE VECTORIALĂ ŞI FENOMENELE METEOROLOGICE EXTREME 158. Schimbările climatice pot genera schimbări ale sistemelor ecologice care influenţează riscul de boli infecţioase în regiunea Europeană, inclusiv activitatea sezonieră a vectorilor locali şi mediul de viaţă al speciilor tropicale şi subtropicale. Perioada caldă / uscată urmată de ploi torenţiale, mlaştinile formate după inundaţii, rezervoarele deschise de apă, toate acestea creează un mediu propice pentru vectorii consumatori de apă.

159. În plus, deplasarea oamenilor şi bunurilor, schimbările gazdelor şi utilizării terenului vor continua să influenţeze distribuţia bolilor infecţioase în regiune. Virusul Chikungunya a fost introdus în regiune de persoanele care s-au întors din călătoria în statele endemice (ECDC/OMS, 2007). Prezenţa unui vector adecvat promovează epidemiile locale. Un exemplu în acest sens este ţânţarul tigru, Aedes albopictus, care şi-a extins semnificativ

30

habitatul în Europa de-a lungul ultimilor 15 ani şi care prezintă motive de îngrijorare pentru transmisia altor boli virale (Scholte & Schaffner, 2007).

160. Modele aferente schimbărilor climatice majore estimează o creştere a riscului de malaria: De exemplu, în Regatul Unit s-a estimat că, odată cu creşterea temperaturii, riscul transmiterii locale a malariei va creşte cu aproximativ 8–15% până în 2050. În Portugalia, se aşteaptă ca numărul de zile corespunzător supravieţuirii vectorilor malariei să crească. Totuşi, se ştie că riscul de transmitere a malariei asociat schimbărilor climatice locale este foarte redus. Riscurile sunt mai mari în statele unde importarea malariei coincide cu degradarea condiţiilor socio-economice, dezintegrarea serviciilor sociale şi medicale, migraţia transfrontalieră necontrolată şi lipsa managementului de mediu pentru controlul ţânţarilor (Confalonieri et al., 2007; OMS Oficiul Regional pentru Europa, 2004).

161. Limita arealului căpuşelor în Europa înaintează spre nord şi spre altitudini mai mari. Iernile mai blânde ar putea avantaja extinderea afecţiunii Lyme, dar asta numai dacă toate organismele-gazdă vertebrate de care are nevoie căpuşa îşi pot extinde distribuţia populaţiei. O altă afecţiune vectorială importantă în sudul Europei este leishmanioza cutanată, transmisă de musca de nisip. Această afecţiune a fost raportată la câini (gazdă purtătoare) spre nord, deşi nu poate fi exclusă posibilitatea subraportării anterioare. Modificarea distribuţiei geografice a muştei de nisip a fost raportată în mai multe state Europene (Lindgren et al., 2006).

162. Rolul schimbărilor climatice în epidemiologia viitoare a altor afecţiuni cu transmisie vectorială este incert. Impactul schimbărilor climatice asupra modelului migraţiei păsărilor poate juca un rol în transmisia febrei West Nile (Hubalek et al., 2006) şi poate prelungi sezonul activ (şi astfel incidenţa) virusului Toscana, iar condiţiile meteo mai blânde care avantajează reproducerea căpuşelor poate influenţa distribuţia febrei hemoragice Crimean-Congo (Ergonul, 2006).

6.5 SUMARUL AGENŢILOR PATOGENI EMERGENŢI / RE-EMERGENŢI SENSIBILI LA CONDIŢIILE CLIMATICE

Patogen Impactul asupra sănătăţii* Doza infectantă relativă* Infecţia provocată

Viruşi: Norovirus GGI şi iGGIISapovirusVirus hepatita A RotavirusEnterovirusAdenovirusVirusul gripei aviare#

RidicatRidicatRidicatRidicatRidicatRidicatScăzut

Scăzută Scăzută Scăzută Scăzută Scăzută Scăzută

necunoscută

GastroenterităGastroenterită

HepatităGastroenterităGastroenterită

Gripă respiratorie şi intestinală

Bacterii:

patogen Escherichia coliCampylobacter jejuni, C. coliHelicobacter pyloriLegionella pneumophilaVibrio choleraeVibrio parahaemolyticus#

Vibrio vulnificus#

Vibrio alginolyticuscianobacterii toxice

Ridicat

Ridicat Ridicat

Ridicat Ridicat

MediuScăzut Scăzut Mediu

Scăzut

Moderatnecunoscut

Ridicat Ridicat

Ridicat Scăzut

necunoscutModerat

Gastroenterită

GastroenterităUlcer stomacal şi

duodenal Pneumonia

holera

infecţii ale leziunilor, otită şi septicemie

letalăgastroenterită,

tulburări respiratorii, reacţii alergice

Protozoare:Cryptosporidium spp.Giardia sppNaegleria fowleri#

Acanthamoeba spp.#

Ridicat Ridicat Scăzut Scăzut

Scăzut Scăzut Ridicat

necunoscut

GastroenterităGastroenterită

Meningoencefalităcheratită, orbire

Câmpurile însemnate cu # sunt considerate potenţial emergente. * conform raportului OMS „Emerging Issues in Water and Infectious Disease”, 2003.

31

7. PLANUL PENTRU SIGURANŢA APEI ÎN EVALUAREA RISCULUI ŞI MANAGEMENTUL FENOMENELOR METEOROLOGICE EXTREME PENTRU UTILITĂŢILE DE APĂ

7.1 PLANURI PENTRU SIGURANŢA APEI 163. Planurile pentru siguranţa apei (Water Safety Plans - WSP) au fost introduse de OMS17 ca „utilizarea unui abordări comprehensive a evaluării şi managementului riscului care cuprinde toate etapele alimentării cu apă, de la captare până la consumator”. Scopul lor este clar: „să asigure în mod consecvent siguranţa şi caracterul acceptabil al apei potabile”. Marele avantaj al strategiei WSP este acela că poate fi aplicat pentru a proteja siguranţa apei în sisteme de alimentare de toate tipurile şi dimensiunile, indiferent de simplitatea sau complexitatea lor. O altă caracteristică importantă a abordării WSP este acela că este dinamică şi practică, şi nu reprezintă o procedură operaţională standardizată, inflexibilă. Din acest motiv ea este adecvată pentru a gestiona schimbările cantitative şi calitative ce pot fi provocate de fenomenele meteorologice extreme. În următoarele paragrafe, sunt revizuite etapele cheie ale planului pentru siguranţa apei pe baza manualului oficial OMS18.

Înfiinţarea echipei WSP 164. Echipa WSP este în general constituită din personalul companiilor de apă cu experienţă în sistemele de alimentare cu apă şi cu o înţelegere directă a pericolelor la care sunt supuse continuitatea alimentării cu apă şi calitatea produsului final. Pentru integrarea corespunzătoare a fenomenelor meteorologice extreme în abordarea WSP este necesar ca echipa să includă de asemenea cel puţin experţi din serviciile geo-hidrologice şi meteorologice care acoperă zona de deservire a utilităţilor de apă. Astfel se va obţine accesul la informaţiile istorice despre inundaţii şi secete, ca şi la o prognozare detaliată a viitoarelor schimbări în modelele hidrologice. Trebuie stabilite de la început căile de comunicare cu sistemele naţionale de sănătate pentru (a) a înţelege mai bine vulnerabilitatea componentelor cheie ale sistemului de sănătate (spitale, dispensare, staţii de prim ajutor, ospicii etc.); (b) a înţelege rolul pe care sistemul de sănătate îl poate juca în cazul inundaţiilor şi secetelor, şi cum poate fi organizat suportul lor reciproc; (c) a colecta informaţii despre persoanele cu nevi speciale şi cu rezistenţă redusă (vârstnicii, persoanele cu imunitatea compromisă, cele care au nevoie de asistenţă prelungită la domiciliu).

Descrierea sistemului de alimentare cu apă 165. Serviciile Europene de alimentare cu apă se aprovizionează din surse foarte variate (râuri, lacuri, puţuri, mine etc.); toate aceste resurse trebuie identificate şi înregistrate, inclusiv caracteristicile lor geohidrologice. Aceste înregistrări trebuie să conţină suficiente detalii pentru a permite evaluarea vulnerabilităţii. De exemplu, nu este suficient să se înregistreze un acvifer, trebuie să se înregistreze şi să se evalueze şi relaţiile acestuia cu apele de suprafaţă şi vulnerabilitatea la poluare astfel generată. În zonele de coastă, nu trebuie înregistrate doar sursele de regenerare a acviferului, ci şi eventuala infiltrare a apei de mare.

166. Fără a fi cuprinzătoare, următoarea listă relevă câteva dintre problemele cu care se confruntă echipa WSP în această etapă a procesului:

Sericii de apă conectate. Interconexiunile dintre serviciile de apă sunt importante pentru a oferi asistenţă în cazul în care unul dintre ele este compromis de un fenomen meteorologic extrem. Trebuie evaluat pericolele la care sunt supuse aceste interconexiuni. Conexiunile nu se limitează la distribuţia apei prin ţevi. Experienţa a relevat că serviciile de apă a marilor aglomerări urbane pot fi solicitate să preia în foarte scurt timp funcţiile de alimentare cu apă a zonelor rurale unde puţurile de mică adâncime devin neproductive în timpul perioadelor de secetă extremă. În astfel de cazuri, conexiunile se realizează cu ajutorul camioanelor.

Tratamentul apei în afara activităţii serviciului de apă. Atunci când serviciul de apă este de o calitate necorespunzătoare, aşa cum este adesea cazul în Europa de Est, trebuie colectate informaţii privind practicile curente de depozitare şi tratare internă a apei, astfel încât calitatea nesatisfăcătoare a liniilor de distribuţie să poată fi luată în considerare la evaluarea pericolelor.

Utilizarea terenului. Trebuie colectate informaţii detaliate legate de utilizarea terenului, identificându-se pericole precum păscutul vitelor, dar având tot timpul în vedere faptul că fenomenele meteorologice extreme pot schimba natura pericolului. De exemplu, o locaţie contaminată în trecut ce nu impune niciun pericol în condiţii normale poate deveni un pericol semnificativ în timpul ploilor torenţiale.

Capacitatea personalului. Dezvoltarea unei caracterizări integrate a sistemului poate necesita modelarea avansată pe computer a ţevilor din reţelelor de distribuţie, a sistemelor de tratare, a reţelelor de distribuţie etc. Poate fi necesară pregătirea personalului pentru a dobândi cunoştinţe GIS şi alte produse software proprietare pentru a îndeplini în mod eficient această sarcină, în special în cazul serviciilor majore de apă.

17 Organizaţia Mondială a Sănătăţii (2004) “Guidelines for Drinking-water Quality” OMS Geneva p48 disponibil la URL http://www.who.int/water_sanitation_health/dwq/gdwq3rev/en/index.html accesat 4 Noiembrie 2008 18 Organizaţia Mondială a Sănătăţii (2008) “Water Safety Plan Manual: Step-by-step risk management for Drinking-water Suppliers” OMS Geneva / IWA

32

Identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor 167. Rolul WSP este să ridice întrebarea „ce se poate întâmpla în ce moment pentru ce eveniment, cât de probabil este şi cât de grave pot fi consecinţele”.

168. Implementarea corectă a acestei etape a WSP necesită o capacitate inovatoare. De exemplu, trebuie colectate informaţii privind alcătuirea ţevilor de distribuţie pentru a identifica problemele legate de dizolvarea plumbului, însă fluctuaţiile de presiune pot rămâne neidentificate ca pericol specific. Acestea reprezintă o problemă pentru sistemele de distribuţia a apei, dar chiar mai mare în reţelele de drenaj şi canalizare. Identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor în cadrul locaţiei consumatorului rămâne o problemă pentru multe servicii de apă.

169. Tabelul XX de mai jos prezintă câteva dintre pericolele asociate frecvent cu fenomenele meteorologice extreme.

33

Tabelul XX Pericole tipice asociate fenomenelor meteorologice extreme Captare Tratare Distribuţie

Eveniment periculos Pericol asociat Eveniment periculos Pericol asociat Eveniment periculos Pericol asociatMeteorologie Inundaţii

Schimbarea calităţii apeiSecetă

Alimentare electrică Întrerupere, netratare, compromiterea distribuţiei.

Fisurarea ţevilor Infiltrarea contaminanţilor

Variaţii sezoniere Colonizarea reţelelor de apă de către specii invadatoare

Capacitatea lucrărilor de tratare

Supra-încărcarea hidraulică a centralelor de tratare a apei potabile şi a apelor uzate

Fluctuaţii de presiune Infiltrarea contaminanţilor

Acvifer deschis Calitatea apei se schimbă brusc în special după perioade lungi de secetă.

Facilităţi de ocolire Tratament necorespunzător

Alimentare intermitentă

Infiltrarea contaminanţilor

Puţuri neizolate Infiltrarea apei de suprafaţă

Tratare necorespunzătoare

Apă netratată

Tubulatura puţului corodată sau incompletă

Infiltrarea apei de suprafaţă

Blocarea filtrelor Îndepărtarea necorespunzătoare a particulelor

Inundaţie Suficienţa calitativă şi cantitativă a apei brute

Inundaţie Întreruperea sau limitarea lucrărilor de tratare

Întreruperea alimentării continue cu substanţe chimice pentru tratare

Tratare / dezinfectare compromisă

3

Determinarea şi validarea măsurilor de control 170. „Măsurile de control” reprezintă activităţile şi procesele implementate pentru a reduce riscurile. Ele se determină pentru fiecare pericol sau eveniment periculos identificat; controalele lipsă necesare pentru a face faţă evenimentelor periculoase identificate trebuie documentate şi rezolvate. Trebuie dezvoltat un plan actualizat sau îmbunătăţit care să includă toate pericolele recent identificate.

171. Măsurile de control trebuie considerate nu numai în funcţie de performanţa lor medie pe termen lung, ci şi prin prisma potenţialului lor de a deveni ineficiente pe scurte perioade de timp. Acest lucru este deosebit de important în cazul fenomenelor meteorologice extreme: de exemplu, anumiţi agenţi patogenici pot şi toxinele lor pot impune un risc real doar în cazul secetelor extreme.

172. „Validarea” reprezintă procesul de obţinere a probelor privind performanţa măsurilor de control. Validarea diferă de procesele de monitorizare operaţională. De exemplu ea poate include inspecţia vizuală zonelor captărilor pentru a verifica absenţa vitelor, certificarea furnizorilor alternativi, testarea alarmelor pentru întreruperea bruscă a procesului de dezinfecţie UV etc.

173. „Riscuri”, posibilitatea ca un pericol să apară şi gravitatea consecinţelor sale, trebuie recalculate ţinând cont de eficienţa fiecărei măsuri de control.

Dezvoltarea, implementarea şi întreţinerea planurilor îmbunătăţite 174. Planurile îmbunătăţite nu se limitează neapărat la lucrările instalaţiilor proprii ale serviciilor de apă. Acum abordarea WSP acordă mai multă atenţie iniţiativelor de captare, cu acţiunea comună a serviciilor de apă şi a altor factori implicaţi în captare. Aceste iniţiative comune sunt în general apreciate de Organismele de Reglementare, întrucât ele pot furniza în timp rezultate mai durabile cu efecte mai reduse asupra mediului decât ar fi posibil prin instalarea unor echipamente mai avansate.

175. Dezvoltarea planurilor de actualizare oferă oportunitatea de a explora în detaliu conexiunile dintre sistemele de apă şi cele de canalizare dintr-o anumită zonă. Există riscuri binecunoscute de contaminare a resurselor de apă prin ape uzate netratate sau prin efluenţii staţiilor de tratare scurşi sub instalaţiile aflate în funcţionare. Aceste riscuri pot deveni mai importante în cazul inundării staţiilor de tratare a apelor uzate, avarierea parţială a acestora datorită suprasolicitării, sau inundării paturilor de uscare pentru nămol. O revizuire detaliată a riscurilor în timpul dezvoltării planurilor de îmbunătăţire poate conduce la reevaluarea acestora.

Monitorizarea măsurilor de control 176. “Monitorizarea operaţională” include definirea şi validarea monitorizării măsurilor de control şi stabilirea procedurilor pentru a demonstra starea operaţională a acestor măsuri. De exemplu, în multe state din estul Europei ţevile fisurate şi racordurile neautorizate au condus la infiltrarea apei contaminate. Întreţinerea presiunii sistemului trebuie să reprezinte o măsură de control, iar instalarea manometrelor în sistem reprezintă o măsură de monitorizare adecvată care verifică funcţionarea permanentă măsurii de control.

177. Sunt necesare sisteme de rezervă pentru a asigura continuitatea alimentării în cazul în care sistemul de monitorizarea semnalează o defecţiune a măsurilor de control. De exemplu, dacă staţia de clorinare se defectează iar inundarea drumurilor de acces împiedică noile resurse să ajungă la unitatea de producţie, atunci în reţeaua de distribuţie trebuie introdusă apă din surse pre-identificate. Desigur, riscurile asociate unei astfel de sursă alternativă trebuie identificate şi eliminate în timpul dezvoltării WSP.

Verificarea eficienţei WSP 178. Verificarea implică trei activităţi care, luate împreună, probează funcţionarea eficientă a WSP. Acestea sunt:

(a) Monitorizarea conformităţii : validarea eficienţei şi monitorizarea performanţelor pe baza valorilor limită stabilite.(b) Auditarea internă şi externă a activităţilor operaţionale , asigurându-se că, din punct de vedere calitativ, apa respectă valorile limită stabilită, şi că riscurile sunt controlate.(c) Satisfacţia clientului : monitorizarea satisfacţiei clientului este importantă pentru a se asigura să apa furnizată de servicii va fi într-adevăr folosită. Trebuie înfiinţate programe de comunicare pentru a instrui consumatorii pe probleme de siguranţă. Aceasta poate include reasigurarea consumatorilor de siguranţa permanentă a apei atunci când, de exemplu, apare decolorarea temporară sau alte modificări organoleptice datorită unei schimbări bruşte a calităţii apei brute, dar şi managementul incidentelor care compromit calitatea microbiană a apelor. Trebuie să se evite ca utilizatorii să apeleze la surse de apă nesigure atunci când

35

problemele nu compromit siguranţa apei distribuite sau când calitatea apei poate fi controlată cu uşurinţă printr-un tratament simplu la domiciliu.

Pregătirea procedurilor manageriale 179. Trebuie întocmite Proceduri Standard de Operare (Standard Operation Procedures - SOP) pentru managementul sistemului în condiţii normale. La fel de importantă este întocmirea unor Proceduri de Operare pentru Cazuri Speciale (Incident Situation Operational Procedures ISOPs) ca parte integrantă a WSP. ISOP trebuie să descrie în detaliu paşii ce trebuie urmaţi în „cazuri” speciale specifice, când poate avea loc pierderea controlului în sistem. De asemenea, ciclul de revizuire şi actualizare este important în special pe măsură ce apar zilnic noi informaţii şi modele mai fidele pentru impacturile probabile ale schimbărilor climatice.

180. În ciuda tuturor eforturilor rezonabile pentru a întocmi planuri de urgenţă cât mai detaliate şi mai cuprinzătoare posibil, este omeneşte imposibil să se prevadă toate evenimentele. Pot apare, sau este foarte probabil să apară, evenimente / incidente neprevăzute pentru care nu există măsuri reparatorii. În acest caz trebuie urmat un plan generic pentru cazuri de urgenţă. Acesta trebuie să includă un protocol pentru evaluarea situaţiei şi identificarea circumstanţelor care activează planul de reacţie pentru situaţii de urgenţă.

181. Este important ca evenimentele extreme trecute, sau evitarea la limită a scoaterii din funcţie a sistemului de către evenimentele extreme, să fie analizate întrucât ele ar putea reprezenta un indicator al situaţiilor de urgenţă viitoare. Este de asemenea foarte important ca aceste lecţii învăţate să fie comunicate întregii comunităţi de servicii de apă prin reţele specializate, media etc.

182. Programele de asistenţă includ: cercetare şi dezvoltare; training şi consolidarea capacităţii, etalonarea echipamentelor, intercalibrarea laboratoarelor, întreţinere preventivă, dezvoltarea şi implementarea protocoalelor de reclamaţii ale consumatorului şi procesarea lor, şi training pe probleme juridice.

Revizuire periodică 183. Echipa WSP trebuie să se întrunească periodic pentru a revizui planul de ansamblu şi pentru a analiza experienţele şi noile proceduri. Procesul de revizuire este esenţial pentru implementarea în ansamblu a WSP, şi oferă bazele pentru efectuarea evaluărilor viitoare.

184. În urma unei situaţii de urgenţă sau a unui incident sau a evitării la limită a defecţiunilor, riscurile trebuie reevaluate şi eventual implementate într-un plan de îmbunătăţire / actualizare.

185. De asemenea, după investiţii majore vizând adaptarea la schimbările climatice, precum instalarea rezervoarelor pentru ape pluviale, sau instalarea coloanelor PAC, se recomandă revizuirea WSP pentru a vedea dacă SOP şi ISOP sunt corespunzătoare sau dacă trebuie revizuite şi modificate.

Gestionarea reacţiei 186. WSP trebuie revizuit după fiecare situaţie de urgenţă, incident sau eveniment neprevăzut, indiferent dacă s-au identificat sau nu noi pericole, pentru a se asigura, dacă este posibil, că situaţia respectivă nu va reapare şi dacă reacţia a fost suficientă sau dacă putea fi gestionată mai bine.

187. Întotdeauna este posibil ca revizuirea post-incident să identifice domeniile în care pot fi aduse îmbunătăţiri; în multe dintre cazuri, cele mai bune rezultate vor fi obţinute atunci când şi alte părţi implicate participă la această revizuire.

Managementul integrat al resurselor de apă 188. Avantajele includerii serviciilor de apă în cadrul managementului integrat al resurselor de apă au fost comentate de mai mulţi autori19. Iată câteva exemple: reducerea efectelor negative ale externalizării, provocate de utilizarea interdependentă a resurselor de apă şi teren; costurile de oportunitate suportate atunci când factorii de producţie sunt folosiţi cu costuri pentru valoare / beneficii reduse; şi economiile realizate prin intermediul lărgirii spectrului de opţiuni manageriale.

189. Câteva state din afara Uniunii Europene fac progrese în direcţia IWRM prin activităţi în domeniul managementului bazinelor hidrografice, identificând rolurile şi responsabilităţile instituţionale, sporind participarea părţilor implicate şi consolidând mecanismele financiare în conceptul managementului integrat.

19 A se vedea de ex. Reece J (2002) “Urban water and sanitation services: an IWRM approach” TEC Background Papers 11. Parteneriatul Global pentru Apă.

36

190. În Uniunea Europeană, a fost creat cadrul legislativ pentru ca strategiile de adaptare a serviciilor de apă la schimbările climatice să fie integrate într-o abordare IWRM. Principalele elemente juridice ale acestei strategii juridice sunt:

Directiva 2000/60/EC a Parlamentului şi Consiliului European din 23 octombrie 2000, care stabileşte cadrul pentru activităţile Comunităţii în domeniul politicii apei – Directiva Cadru Europeană pentru Apă.

Directiva 2007/60/EC a Parlamentului şi Consiliului European din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscului de inundaţii

Comunicarea Finală a Comisiei către Parlamentul şi Consiliul European COM (2007).

191. În prezent se realizează progrese importante în dezvoltarea recomandărilor privind managementul resurselor de apă şi schimbărilor climatice de către Părţile Convenţiei din 1992 privind Protecţia şi Utilizarea Cursurilor de Apă Transfrontaliere şi Lacurilor Internaţionale; documentele generate de aceste activităţi pot fi consultate împreună cu prezenta lucrare20.

192. În final, trebuie amintit că problemele legate de sănătate sunt adesea ignorate sau subestimate în strategiile resurselor de apă. Problemele legate de sănătate trebuie incluse în dialogul dintre părţile implicate la nivel naţional şi regional cu privire la managementul resurselor de apă, inclusiv utilizarea acestor resurse pentru alimentarea cu apă şi canalizare. Vor trebui dezvoltate exerciţii corespunzătoare de intervievare şi chestionare pentru a determina problemele-cheie legate de sănătate, şi pentru a defini cadrul în care acestea trebuie avute în vedere.

8. ADAPTAREA MĂSURILOR PENTRU UTILITĂŢILE DE APROVIZIONARE CU APĂ LA FENOMENE METEOROLOGICE EXTREME.

193. Prezentul capitol descrie câteva dintre cele mai importante măsuri de adaptare, şi acţiunile întreprinse de operatorii reţelelor de apă în vederea asigurării permanenţei în alimentarea cu apă potabilă în timpul fenomenelor meteorologice extreme. Prezentul capitol se concentrează asupra secetelor şi inundaţiilor, însă principiile subliniate aici pot fi aplicate şi altor fenomene meteorologice extreme. Mulţi furnizori de apă21 au deja, sau sunt în curse de implementare, a măsurilor de adaptare din mai multe motive. Adesea, şi în special atunci când sistemul iniţial nu a fost gândit în acest context (de ex. creşterea demografică), ieste greu de sesizat că aceste măsuri sunt adecvate inclusiv pentru a diminua impactul schimbărilor climatice sau ale fenomenelor meteorologice extreme, indiferent de scopul lor iniţial.

194. Este de aşteptat ca schimbările climatice să afecteze disponibilitatea şi calitatea apei brute, ceea ce la rândul lor vor afecta eficienţa proceselor de tratare a apei potabile şi stabilitatea procesului de distribuţie a apei potabile. În termeni generali, furnizorii de apă vor trebui să ia în considerare măsurile de adaptare pentru a face faţă unor variaţii cantitative mai mari (disponibilitatea apei brute şi cererii consumatorilor); şi unei variaţii calitative mai mari pentru a asigura furnizarea apei potabile. Astfel, pentru a asigura furnizarea sigură şi permanentă a apei în timpul fenomenelor meteorologice extreme trebuie luate măsuri în toate sectoarele sistemului de alimentare cu apă – cu privire la sursele de apă (captări şi acvifere); colectarea, tratarea şi distribuţia apei, dar şi în gestionarea cererilor şi a utilizării locale a apelor.

8.1. MĂSURI DE ADAPTARE PENTRU SECETĂ

8.1.1. Măsuri pentru asigurarea funcţionării permanente a utilităţilor de alimentare cu apă 195. Seceta presupune lipsa apei. Lipsa apei se poate extinde pe perioade mari de timp, iar distincţia dintre managementul operaţional al apei în timpul împuţinării apei şi măsurile de urgenţă pe timp de secetă sunt mult mai clare decât, să spunem, în cazul unei inundaţii majore. Astfel, asigurarea continuă a apei potabile de bună calitate în timpul secetelor trebuie în mod normal considerate drept parte din managementul operaţional permanent în timpul împuţinării apei. Astfel, multe dintre măsurile de adaptare adoptate în regiunile cu cantităţi reduse de apă sunt la fel de relevante în timpul perioadelor de secetă (indiferent de regiune).

196. Ca şi în cazul managementului resurselor de apă în orice tip de fenomen meteorologic extrem, este foarte important să se ia în considerare eventualele impacturi (şi astfel opţiunile de adaptare) asupra întregului sistem de alimentare cu apă, de la sursă până la robinet. Atunci când se analizează măsurile de adaptare trebuie evaluată intercorelarea măsurilor în cadrul sistemului de alimentare.

20 Timmermans J Eds Guidance on Water and Climate Change UNECE Geneva – de verificat21 Termenul “furnizori de apă” este utilizat pentru a defini în mod colectiv principalele organizaţii responsabile pentru alimentarea cu apă

potabilă. Aici se pot include utilităţile private sau publice, (locale sau regionale) autorităţile sau consiliile publice, sau organizaţiile naţionale / federale.

37

Managementul surselor şi rezervoarelor 197. Managementul atent al resurselor de apă este esenţial pentru furnizarea de apă de bună calitate în condiţii de secetă. Furnizorii de apă trebuie să colaboreze cu mai multe părţi implicate pentru a înţelege condiţiile climatice şi meteorologice în care vor opera, şi de asemenea cu cele responsabile pentru protecţia mediului şi managementul apelor şi utilizării terenului în zonele captărilor.

198. Furnizorii de apă trebuie să deţină mijloace eficiente de comunicare cu unităţile de prognozare meteorologică pentru a se asigura evidenţierea prognozelor de secetă pe termen lung şi scurt şi activarea planurilor de gestionare a secetei.

199. Ca parte a activităţilor de evaluare comprehensivă a riscului şi de management (integrate în cadrul Planului pentru Siguranţa Apei [vezi OMS Ediţia 3]), furnizorii de apă trebuie să identifice riscurile legate de disponibilitatea şi calitatea resurselor de apă, impuse de secetă.

200. Furnizorii trebuie să colaboreze cu agenţiile meteorologice şi de mediu pentru a stabili estimările sau modelele statistice pentru mai multe tipuri de scenarii. Acestea trebuie bazate în general pe „perioadele de revenire”, sau frecvenţele, secetelor. Astfel pot fi create detalii ale scenariilor pentru situaţii ce pot apare anual, o dată la 5 ani sau o dată la 20 de ani. Unde este cazul, aceste scenarii pot fi corelate cu alte activităţi de management al resurselor de apă precum planurile de management al bazinelor hidrografice întocmite în baza Directivei Cadru Europene pentru Apă. Apoi furnizorii trebuie să utilizeze aceste scenarii drept premise de planificare pentru evaluarea riscurilor asupra calităţii şi cantităţii apei furnizate (a se vedea capitolul 6).

Măsuri proactive de adaptare: surse / resurse de apă201. Principalul impact al secetei sau împuţinării apei asupra serviciilor de alimentare cu apă potabilă este cel manifestat asupra resurselor sau disponibilităţii. Când este posibil, trebuie implementate măsuri de adaptare care să susţină managementul serviciilor de alimentare cu apă potabilă pentru aceste perioade, în anticiparea viitoarelor condiţii de secetă. De asemenea aceste pot fi incluse în planificarea pe termen lung a resurselor de apă şi pot de asemenea contribui la câteva dintre obiectivele complementare ale furnizorului de apă (de ex. planificarea pentru creşterea demografică). Tabelul XX de mai jos descrie câteva exemple de măsuri proactive:

Activitate Exemplu de măsuri de adaptare

Cantitatea apei / resurselor

Planificarea strategică a resurselor de apă (25 ani +)

Interconectarea rezervoarelor între zonele uscate / umede (transfer inter-regional)

Varietatea surselor – poate necesita un proces WTW capabil să utilizeze râurile într-o perioadă a anului şi sursele depozitate (rezervoare) într-o alta

Colmatarea iazurilor, rezervoarelor, căminelor de colectare şi a lucrărilor de admisie (datorată degradării terenului şi eroziunii crescute)

Consolidarea rezistenţei infrastructurii Optimizarea resurselor prin sisteme de supervizare

(sisteme de monitorizare telemetrică împreună cu SCADA & control automatizat)

Surse alternative Surse de rezervă care sunt operate în mod regulat pentru a asigura funcţionarea lor în caz de nevoie, şi eşantionare în vederea verificării calităţii

Furnizori mici fără alternative locale Resurse noi de apă – evaluarea riscului: apă recuperată,

desalinizare etc.

Măsuri proactive de adaptare: calitatea şi siguranţa apei 202. Calitatea şi siguranţa apei pot fi afectate negativ de secetă / împuţinarea apei. Printre principalele impacturi se pot număra:

O reducere generală a calităţii apei brute datorită scăderii acţiunii de diluare în apele sursă; Sursele de apă de suprafaţă pot suferi variaţii puternice datorită scăderii fluxurilor, scăderii nivelului apei

depozitate în rezervoare şi modificării limnologiei. Apele subterane pot fi mai susceptibile la contaminare datorită schimbărilor fluxurilor hidro-geologice

provocate de schimbarea nivelului freatic şi de impactul asociat asupra straturilor saturate ale solului. Creşterea temperaturii apei brute şi a celei tratate; Creşterea temperaturii şi a concentraţiilor de nutrimente ale apelor de suprafaţă, care la rândul lor pot spori

posibilitatea apariţiei culturilor de alge (şi a cianobacteriilor asociate);

38

203. Măsurile de adaptare în sine pot de asemenea afecta siguranţa proviziilor de apă, de exemplu prin necesitatea de a amesteca apa cu diverse matrice chimice, sau prin posibilitatea introducerii unor specii noi dacă se efectuează transferuri pe scară largă de resurse de apă brută.

204. Ca şi în cazul măsurilor de adaptare pentru resurse de apă, când este posibil, trebuie implementate măsuri de adaptare care să susţină managementul serviciilor de alimentare cu apă potabilă pentru aceste perioade, în anticiparea viitoarelor condiţii de secetă. Tabelul XX de mai jos ilustrează câteva exemple de măsuri proactive:

Tabelul xx Activitate Exemplu de măsuri de adaptare

Calitatea apei sursă

Monitorizare îmbunătăţită pentru identificarea deteriorării în timpul secetei (sau când sunt prognozare condiţii secetoase)

O mai bună monitorizare a: Turbidităţii / calităţii fizice Organismelor (concentraţia de agenţi patogeni) Specii şi nr. de alge Analize chimice complexe (de ex. scanare GC/MS)

pentru contaminanţi emergenţi Limnologie – riscul de secare / inversiune a

rezervoarelor de depozitare (utilizarea barbotoarelor, a curenţilor forţaţi, etc)

Afecţiuni cu transmisie vectorială (managementul rezervoarelor deschise)

Riscuri emergente – propunerea de substanţe chimice / agenţi patogeni, viruşi, etc. [a se vedea capitolul privind riscurile emergente pentru sănătate]

Surse noi Utilizarea surselor alternative / de rezervă

Cunoaşterea calităţii surselor Testarea pre-eveniment / testarea impactului

matricelor de amestecare a apei

Studiu de caz – impactul schimbărilor climatice asupra resurselor de apă din Azerbaijan

Evaluarea vulnerabilităţii în Azerbaijan sugerează o scădere cu 15 – 20% a resurselor de apă disponibile. Măsurile de adaptare implementate includ:

Rezervoare – construcţia de rezervoare noi şi sporirea eficienţei celor existente (305 milioane US$) Îmbunătăţirea sistemelor de management al apei (12 milioane US$) Reconstrucţia sistemelor existente de apă şi irigaţii (costurile urmează a fi determinate) Reducerea cererii prin utilizarea tehnologiilor de economisire a apei (418 milioane US$) Silvicultură (10 milioane US$)

Se preconizează că aceste măsuri de adaptare vor economisi 10 miliarde metri cubi de apă în vederea secetelor şi a fenomenelor meteorologice extreme.

8.1.2. Operarea utilităţilor de alimentare cu apă Lucrări de tratare a apei205. Pentru a analiza impactul secetei sau împuţinării apei asupra funcţionării lucrărilor de tratare a apei, furnizorii trebuie să ia în calcul scopul lucrărilor şi toate procesele de tratare şi performanţele (cele curente şi cele proiectate iniţial). Abia atunci vor putea determina dacă sunt necesare măsuri de adaptare. De exemplu furnizorii trebuie să analizeze staţia şi echipamentele (de ex. echipamentul de dozare chimică) pentru a se asigura că acesta funcţionează corespunzător chiar şi în cazul reducerii fluxului sau schimbarea calităţii apei sursă – printre aspectele avute în vedere se numără:

39

Tabelul XX. Adaptarea WTW – aspecte avute în vedere / întrebări ce trebuie ridicate

Monitorizare Monitoarele pot detecta schimbări calitative mai rapide sau mai mari decât de obicei?Monitoarele pot detecta noile riscuri ce pot apare datorită schimbării fluxului şi calităţii apei brute?

Controlul fluxului (deversoare, ţevi, pompe etc.) Oare acestea vor mai opera la fluxuri reduse (semnificativ)?

Oare acestea vor mai opera la fluxuri variabile?

Pierderi de apă în timpul tratării

Minimalizarea pierderilor în locaţie prin:- verificarea tuturor pierderilor de apă: robineţi pentru eşantionare apă curentă, monitorizarea apei uzate, etc.; minimalizarea acolo unde este posibil fără compromiterea calităţii- optimizarea proceselor de tratare – de ex. optimizarea regimului de spălare a filtrelor pentru a asigura consumul minim de apă, menţinând fluxul de retur (fără a compromite calitatea apei).

Furnizarea substanţelor chimice pentru tratare

Ce impact au fenomenele meteorologice extreme asupra programului de livrare, cantităţilor, etc.?

Depozitarea substanţelor chimice pentru tratare

Este afectată de fenomenul meteorologic extrem?Substanţele chimice în sine sunt afectate de eveniment (temperatura aerului, umiditate, etc.) – care sunt opţiunile alternative pentru depozitare?

Echipamentul de dozare chimică

Care sunt parametrii critici de control pentru procesele curente de tratare chimică (pH, temperatură, etc)?Variaţiile acestora se încadrează în toleranţele permise?Care sunt alternativele (de ex. schimbarea proceselor chimice, reducerea debitelor)?

Procesul de dezinfecţie Impactul temperaturii ridicate a apei / schimbării pH-ului asupra eficienţei dezinfecţiei Cum vor afecta variaţiile fluxului eficienţa dezinfecţiei?

Alimentarea cu energie

Există o sursă alternativă de energie în cazul restricţionării sursei curente?Aceasta a fost testată (în detaliu)?Utilizarea sa afectează etapele de tratare / opţiunile de pompare?

Personal Cum pot fi afectaţi muncitorii (sau accesul acestora la locul de muncă) de fenomenul meteorologic extrem? Care sunt urgenţele?

Sisteme de distribuţie 206. Variaţiile calitative şi cantitative ale apei tratate care intră în sistemul de distribuţie al apei potabile (indiferent de dimensiunea acestuia) generează noi preocupări pentru operatorii sistemului respectiv.Tabelul 7. Adaptarea sistemelor de distribuţie – aspecte avute în vedere / întrebări ce trebuie ridicate

Cantitate / volum

Interconectarea reţelelor de distribuţie / rezistenţă; cunoaşterea interconexiunilor cheie, modul de operare în situaţii de urgenţă, implicaţii ale calităţii apei asupra funcţionării (este necesară informarea consumatorilor?)

Gestionarea fluxurilor diurne şi a nivelelor din rezervoarele de serviciu – poate fi necesară reţinerea apei în rezervoare pentru a satisface cererile în orele de vârf (noapte vs zi)

Monitorizarea fluxului din rezervorul de depozitare / rezervorul de serviciu pentru a interveni prompt pentru reducerea pierderilor de apă generate de scurgeri

Calitate Evaluarea necesităţii îmbunătăţirii monitorizării sistemului de distribuţie şi alimentare a consumatorilor pentru parametrii fizici, chimici (în cazul identificării riscurilor) organisme indicatoare, etc

Dacă fluxurile sunt limitate, atunci trebuie evaluat riscul presupus de stagnarea apei în rezervoare şi ţevi, minimalizarea „circuitelor închise” din sistemul de distribuţie pentru a reduce riscul stagnării apei

Schimbarea regimului de operare poate provoca re-suspensia solidelor (fier etc.) din ţevi. Nu reprezintă o problemă pentru sănătate, însă poate convinge utilizatorii să caute o sursă alternativă (nesigură) de apă potabilă;

Supravegherea locaţiilor cu risc ridicat pentru evaluarea riscului de contaminare a fluxului de retur din aceste locaţii – riscul este localizat, însă trebuie acoperite locaţiile de risc ridicat precum clădirile industriale, lucrările chimice,

40

canalizările, porturile etc.

8.1.3. Managementul cererii 207. Rolul utilităţilor de alimentare cu apă trebuie să reprezinte punctul central în luarea deciziilor de a reduce consumul de apă la nivel local. Această restricţie se poate datora fie măsurilor voluntare, fie restricţiilor impuse rezervelor.

208. Creşterea poate creşte în condiţii de secetă, întrucât consumatorii cu nevoi constante (de ex. consumatori industriali) continuă să utilizeze apă, iar alţi utilizatori (de ex. sisteme de irigaţii sau locuinţe) îşi sporesc consumul de apă pentru a păstra acelaşi stil de viaţă. În particular, date fiind condiţiile meteo asociate, consumatorii îşi sporesc numărul de activităţi în aer liber şi utilizările aferente ale apei (de ex. piscine artificiale) şi utilizează mai multă apă tratată pentru irigarea culturilor sau plantelor de grădină în încercarea de a preveni efectele secetei asupra acestora.

Există un set de opţiuni, ele putând fi sau voluntare, sau obligatorii /normative:

Mai jos (Tabelul XX) sunt ilustrate exemple de măsuri pentru managementul cererii:

Mecanismul de management al

cereriiExemple de acţiuni Probleme / riscuri

Reducerea voluntară a utilizării şi / sau cererii

Încurajarea unei eficienţe sporite a apei în locaţie – prin informare, stimulente pe termen scurt, sau planificare pe termen lung în standardele de construcţie.

Reducerea voluntară a utilizării apei de către marii consumatori industriali

Consumatorii nu participă voluntar / reducere insuficientă a cererii, depozitarea locală a apei poate conduce la creşterea cererii.

Impact asupra fiabilităţii economice a industriei

Restricţii obligatorii asupra utilizării (de ex. prin legislaţie locală sau naţională)

Interzicerea unor anumite utilizări ale apei tratate potabile din reţea de ex. spălarea maşinilor, irigarea grădinilor, piscine şi fântâni ornamentale etc.

Confuziile privind restricţiile conduc la nerespectarea acestora; eventual refuz împotriva participării la viitoarele iniţiative voluntare.

Reducerea temporară a fluxului /presiunii

Reducerea provizorie a presiunii şi / sau a fluxurilor din sistemul de alimentare la staţia furnizorului de ex. prin reducerea volumelor din rezervoarele de depozitare sau prin limitarea activităţii de pompare.

Creşterea riscului de infiltraţii / contaminarea sistemului de alimentare

Restricţionarea fizică a fluxului / presiunii

Restricţionarea locală a fluxului spre anumite locaţii, sisteme de alimentare (de ex. dispozitiv de „flux intermitent” care oferă un flux minim pentru uz casnic şi sanitar).

Creşterea riscului de infiltraţii / contaminarea sistemului de alimentare Potenţial impact asupra sănătăţii publice datorită restricţiilor asupra apei potabile / canalizării, unde consumatorii nu prioritizează aceste utilizări.

Întreruperi temporare (prin rotaţie) ale alimentării

Întreruperea temporară a alimentării către o anumită parte a sistemului de alimentare, pentru a permite alimentarea corespunzătoare a altor locaţii. Acest lucru poate fi realizat prin închiderea robineţilor din sistemul de distribuţie, prin rotaţia zonelor afectate astfel încât toate zonele să fie alimentate la un moment dat.

Creşterea riscului de infiltraţii / contaminarea sistemului de alimentare Potenţial impact asupra sănătăţii publice datorită restricţiilor asupra apei potabile / canalizării, unde consumatorii nu prioritizează aceste utilizări.Încurajează consumatorii să caute surse alternative (şi eventual nesigure) de apă potabilă.

Întreruperea alimentării

Întreruperea alimentării cu apă potabilă este întreruptă de la sursă sau către o anumită

Creşterea riscului de infiltraţii / contaminarea sistemului de alimentare

41

Reducerea voluntară a utilizării / cererii

Restricţii obligatorii impuse utilizării

Reducerea provizorie a fluxului /presiunii

Restricţii fizice ale fluxului

Întreruperi temporare (prin rotaţie) ale alimentării

Întreruperea alimentării

zonă. impact asupra sănătăţii publice datorită lipsei apei potabile / canalizării.Încurajează consumatorii să caute surse alternative (şi eventual nesigure) de apă potabilă.

209. Acolo unde se implementează reducerea fluxurilor, furnizorii trebuie să analizeze locaţia şi nevoile sectoarelor vulnerabile ale populaţiei. De exemplu toate locaţiile au nevoie de o cantitate minimă de apă potabilă şi canalizare într-o perioadă dată de timp [a se vedea capitolul xx], unităţile medicale şi infirmeriile vor avea nevoie de alimentare permanentă cu apă, şcolile şi clădirile autorităţilor locale vor trebui prioritizate înaintea altor locaţii, iar anumite sectoare vulnerabile ale populaţiei pot avea nevoi specifice (de ex. pentru asistenţă medicală la domiciliu, precum dializa renală).

210. Atunci când alimentarea cu apă nu este continuă, furnizorii vor trebui să efectueze o evaluare a riscului privind potenţialul impact asupra calităţii şi siguranţei apei furnizate. Pentru aceasta va fi nevoie să se ia în considerare potenţialul risc de contaminare prin infiltrare (atunci când un sistem sub presiune este depresurizat) sau prin fluxul de retur din locaţiile contaminate în zona alimentată. Furnizorii trebuie să asigure implementarea unei mai bune monitorizări a calităţii apei, în special pentru indicatorii fecali şi (dacă este identificat riscul specific) eventuala contaminare chimică.

211. Trebuie avută de asemenea în vedere intensificarea monitorizării stării de sănătate a populaţiei pentru a detecta toate afecţiunile ulterioare schimbării regimului de alimentare cu apă potabilă şi / sau canalizare. Furnizorii de apă vor trebui să colaboreze îndeaproape cu specialişti din domeniul sănătăţii pentru a determina eventualele riscuri pentru consumatori şi măsurile de limitare a daunelor ce se impun.

212. Toate restricţiile privind utilizarea apei trebuie evaluate cu atenţie şi comunicate în mod clar consumatorilor astfel încât aceştia să fie informaţi corespunzător cu privire la situaţia resurselor şi la activităţile pe care le pot întreprinde pentru a contribui la managementul resurselor. Mai multe exemple au relevat că atunci când comunităţile sunt alimentate de reţele comune sau centrale, informarea lor cu privire la lipsa apei va atrage o scădere semnificativă a consumului, deoarece oamenii vor lua măsuri locale pentru bunăstarea comunităţii. Adesea furnizorii pot observa o creştere a consumului în primele faze ale campaniei de informare, întru cât oamenii vor deveni conştienţi de lipsa apei şi pot încerca să-şi creeze rezerve de apă, totuşi acest consum sporit va fi compensat de reducerile ulterioare.

8.1.4 Managementul transfrontalier al resurselor de apă şi transportul apei în cantităţi mari 213. Atunci când există zone puternic afectate de secetă, poate fi necesar să se aducă apă din zonele în care resursele sunt mai bogate. Transferul transfrontalier al apei se poate face în multe feluri, de la transferuri intra- sau inter-regionale (de ex. între furnizori de apă învecinaţi) la transferuri pe distanţe lungi sau transporturi de mari dimensiuni.

STUDIU DE CAZ TRANSFERUL TRANSFRONTALIER AL RESURSELOR DE APĂ BRUTĂ ÎN AZERBAIJAN

Sistemul riveran Kura-Araks reprezintă principala sursă de apă pentru industrie, agricultură, uz casnic şi energia în Armenia, Azerbaijan şi Georgia, Republica Islamică Iran şi Turcia. Aceste râuri sunt importante pentru cooperarea regională, întrucât ele traversează şi formează multe graniţe. Pe alocuri ambele râuri sunt degradate semnificativ. Calitatea apei este deteriorată de deversarea deşeurilor municipale, industriale, medicale şi agricole netratate, şi de concentraţii ridicate de sedimente generate de defrişările din amonte. Cantitatea de apă este afectată de utilizarea în scopuri agricole şi hidro-energetice, utilizări care pe alocuri afectează şi ecosistemele râurilor.

În prezent se depun eforturi integrate, interstatale pentru a evalua stadiul curent de degradare al ecosistemelor acestor râuri şi de a lua măsuri pentru a opri şi inversa tendinţele dăunătoare acolo unde este posibil. Proiectul propus vizează să asigure că, din punct de vedere al calităţii şi cantităţii, sistemul riveran Kura-Aras îndeplineşte cerinţele pe termen scurt şi lung ale ecosistemelor şi comunităţilor care depind de acest sistem. Cooperarea internaţională se concentrează asupra:• promovării cooperării regionale; • sporirii capacităţii de abordare a problemelor calitative şi cantitative; • demonstrării îmbunătăţirilor calitative / cantitative ale apei; • iniţierii politicilor şi reformelor legislative necesare;

42

• identificării şi pregătirii investiţiilor prioritizate şi; • dezvoltării unui cadru managerial şi financiar durabil.

Printre activităţile aflate în desfăşurare se numără:• Dezvoltarea unui acord pentru utilizarea în comun a apelor între Georgia şi Azerbaijan; • Înfiinţarea consiliilor de management pentru sub-bazine• În fiecare stat, implementarea a cel puţin unei investiţii locale care să abordeze un conflict transfrontalier urgent legat de poluare sau lipsa apei. • Campanii de informare, training, seminarii şi conferinţe;• Colectarea datelor, întocmirea bazei de date, sisteme de management al informaţiilor;

8.2 ADAPTAREA ŞI LIMITAREA DAUNELOR PENTRU INUNDAŢII

8.2.1. Asigurarea permanenţei pentru alimentarea cu apă potabilă de bună calitate Planificare şi Pregătire 214. Prin natura lor, centrele de apă sunt adesea amplasate în apropierea apelor sau în zona de luncă. Furnizorii de apă trebuie să planifice în avans măsurile ce trebuie întreprinse în cazul în care o locaţie critică (de ex. staţie de tratare) sau un element de infrastructură devine indisponibil în urma unui fenomen meteorologic extrem. În cazul inundaţiilor, furnizorii trebuie să coopereze cu agenţiile de protecţia mediului sau cu agenţiile federale pentru a identifica zonele cu risc de inundaţie şi pentru a estima amplitudinea fenomenului ce poate fi preconizată în mai multe circumstanţe.

215. Furnizorii trebuie să implementeze un plan specific fiecărei locaţii care să identifice nu numai măsurile şi căile de evacuare pentru personalul propriu, ci şi măsurile ce pot fi luate pentru a minimaliza impactul apelor asupra echipamentelor operaţionale. Acţiunile vor depinde în funcţie de importanţa echipamentelor; dacă nu există echipamente alternative şi este necesară funcţionarea continuă, atunci este nevoie de o protecţie fizică împotriva inundaţiilor, de exemplu instalarea unor bariere fizice care să prevină / reducă impactul inundaţiei. Dacă există echipamente alternative, atunci vor fi necesare măsuri pentru minimalizarea daunelor, şi pentru a asigura posibilitatea repornirii echipamentului după inundaţie cu activităţi de reparaţie minime.

Figura 7. Protecţia împotriva inundaţiilor – ordinea intervenţiilor (diagramă)

43

Locaţia din system supusă inundaţiei

Locaţia este esenţială pentru permanenţa alimentării cu apă

(respectiv nu există alternative)?

Pregătirea planurilor de închidere pentru a minimaliza daunele şi a facilita repornirea

Da

Se poate proteja întreaga locaţie (de

ex. barieră)?

Instalarea barierei / protecţiilor în locaţie

Da

Nu

Identificarea echipamentelor critice în locaţie

Instalarea protecţiilor în jurul echipamentelor critice

Critice

Prepare shutdown plan to minimise damage &

facilitate restart

Non-critice

216. Măsurile de adaptare pre-eveniment pot include instalarea protecţiei anti-inundaţie pentru întreaga locaţie, instalarea măsurilor de protecţie anti-inundaţie pentru clădiri / echipamente individuale (de ex. structurile de admisie / capetele puţurilor, clădirile centralelor electrice) sau sisteme de drenaj (pentru a preveni suprasarcina). Amplitudinea măsurilor de protecţie anti-inundaţie trebuie să reprezinte un echilibru între gravitatea şi probabilitatea preconizate ale evenimentului, şi costurile asociate măsurilor fizice de protecţie. Printre măsurile standard se numără:

Unde este posibil, structura etanşă a clădirilor (de ex. stăvilare provizorii la uşi / deschideri; posibilitatea închiderii canalizărilor exterioare (pentru a preveni reîntoarcerea în clădire), etc.

Creşterea rezistenţei la inundaţie a clădirilor / echipamentelor prin ridicarea echipamentelor critice şi a punctelor ce pot fi afectate de infiltraţii peste nivelul maxim preconizat al inundaţiei

Instalarea barierelor fizice împotriva inundaţiilor (în jurul locaţiei sau al echipamentului respectiv) Ridicarea de ziduri limitatoare în locurile de admisie Ridicarea nivelului capetelor puţului (şi etanşarea capetelor împotriva infiltrării apelor de suprafaţă)

217. Furnizorii trebuie să ia în calcul şi inundaţia aluvionară, adesea măsurile de protecţie anti-inundaţie pot fi amplasate la o oarecare distanţă de staţia de apă propriuzisă – de exemplu identificarea zonelor din luncă ce pot fi inundate în locul zonei staţiei – şi de aici nevoia ca furnizorii de apă potabilă să lucreze în strânsă colaborare cu agenţiile responsabile pentru planificarea şi protecţia anti-inundaţie pentru întregul bazin hidrografic.

218. Măsurile de pregătire pentru inundaţie pot include activităţile pe care personalul trebuie să le întreprinsă pentru a minimaliza daunele în cazul unei inundaţii, precum verificarea etanşeităţii capetelor de puţ pentru prevenirea infiltraţiilor, izolarea proceselor tehnologice sau a echipamentelor electrice. Companiile trebuie să abordeze aceste activităţi sistematic pentru a identifica riscurile şi modul în care aceste riscuri pot fi minimalizate. Mai jos sunt date exemple de măsuri ce pot fi luate înainte de inundaţie:

Relocalizarea depozitelor critice Relocalizarea depozitelor de substanţe chimice pentru tratare Închiderea valvelor de deversare / preaplin neutilizate (non-critice) pentru a reduce riscul fluxului de retur Izolarea tuturor echipamentelor electrice atunci când apa inundaţiei a atins o anumită valoare de prag

(pentru a minimaliza lucrările de reparaţie necesare şi pentru a favoriza reluarea activităţii)

219. Evenimentele extreme ce pot deveni mai frecvente în condiţiile schimbărilor climatice necesită regândirea premiselor exprimate în pregătirea măsurilor de adaptare la inundaţie. În particular, fenomenele meteorologice extreme au relevat nevoia ca furnizorii de apă să regândească şi să reevalueze analiza vulnerabilităţii, să se bazeze mai puţin pe prognozele din trecut şi să alcătuiască planuri pentru circumstanţe mai defavorabile decât previziunile anterioare.

Planificarea pentru situaţiile de urgenţă 220. Furnizorii trebuie să se asigure că au înţeles pe deplin susceptibilitatea locală şi regională şi pregătirile pentru reacţia la situaţii de urgenţă. Acestea vor varia semnificativ, chiar şi în zona de operare a unui furnizor. Furnizorii trebuie să se asigure că ştiu care sunt autorităţile cheie implicate, cine este responsabil pentru coordonarea măsurilor de răspuns şi recuperare (de ex. comandantul poliţiei locale, primăria locală etc.) şi ce se aşteaptă de la propriile lor organizaţii. Având în vedere problemele legate de securitate şi confidenţialitate, responsabilii pentru planificarea pentru situaţiile de urgenţă trebuie să comunice unul celuilalt informaţiile legate de propriile echipamente şi capacităţi, permiţând planificarea unui răspuns bine coordonat. Astfel se va permite gestionarea unor evenimente mult mai ample fără consumul unor mari cantităţi de materiale şi echipamente.

221. Problemele esenţiale ce trebuie avute în vedere sunt:Captări

Reevaluarea analizei vulnerabilităţii A nu se baza pe trecut, prognozele au fost întocmite pe termen scurt Planificarea unor evenimente mai ample – reformularea premiselor Nivelele precipitaţiilor, nivelele inundaţiilor, deteriorarea calităţii apei brute

Lucrări de tratare Evaluarea riscurilor locale şi existenţa unui plan

Distribuţie Evaluarea riscurilor şi a măsurilor de ameliorare, de ex. accesul la rezervoarele de serviciu

44

Controlul pentru prevenirea contaminării prin „flux de retur”

Consumatori Evaluarea în avans a riscurilor în şi dinspre clădiri, Cunoaşterea comportamentului uman în situaţii de urgenţă, Pregătirea unor informaţii şi recomandări clare

222. Furnizorii trebuie să se asigure că planurile şi pregătirile formale pentru situaţii de urgenţă sunt implementate împreună cu toate agenţiile şi că acestea sunt testate în condiţii diverse. Planurile pentru situaţii de urgenţă trebuie să prevadă acţiunile cheie ce trebuie întreprinse de fiecare organizaţie şi datele de contact pentru autorităţile / specialiştii în sănătate, autorităţile naţionale, regionale şi locale, centre vitale de control operaţional (de ex. ministerele / oficiile de protecţia mediului etc.) şi serviciile pentru situaţiile de urgenţă. Aceste date de contact şi protocoalele asociate trebuie testate periodic împreună cu agenţia partener.

223. Exerciţiile pentru situaţii de urgenţă trebuie să acopere atât etapa de criză cât şi etapa de recuperare, întrucât recuperarea şi repornirea echipamentelor este esenţială. Planurile de recuperare trebuie să includă planuri de măsuri care să asigure că apa potabilă furnizată este bună pentru consum (sau că informaţiile corespunzătoare sunt comunicate consumatorilor) – a se vedea secţiunea următoare.

224. Resursele care contribuie la gestionarea unui eveniment extrem pot fi utilizate în comun într-un anumit sector sau într-un grup de sectoare afectate. Furnizorii de apă pot formula prevederi de “ajutorare reciprocă” în care se încheie acorduri colective pentru utilizarea în comun a câte unei porţiuni din echipamentele sau resursele fiecărei părţi. De exemplu un furnizor de apă poate prevedea utilizarea autocisternelor, rezervoarelor de apă, a pompelor, serviciilor de laborator şi a altor echipamente operaţionale de la un furnizor de apă care nu este afectat de evenimentul din zona respectivă. Este important ca aceste acorduri să fie planificate şi agreate în avans (pe baza prognozelor evenimentelor viitoare) astfel încât ele să poată fi implementate imediat în cazul unui incident major. Este bine să se implementeze o listă de echipamente şi resurse pe care furnizorii sunt dispuţi să o împartă, înainte de apariţia unui eveniment, împreună cu un acord de principiu privind nivelele minime şi maxime de asistenţă care vor fi acordate în mod voluntar sau contra cost.

225. În plus faţă de ajutorul reciproc al altor furnizori de apă, poate fi obţinută asistenţă şi de la partenerii şi contractorii existenţi, de la organizaţiile civile pentru situaţii de urgenţă (ce pot deţine depozite de echipamente strategice), de la agenţii naţionale şi în multe cazuri de la armată. Din nou, este important să se documenteze în avans asistenţa disponibilă (ce şi cât), unde se află (sau timpul de livrare), şi procesele ce trebuie urmate pentru a iniţia furnizarea acestor servicii de asistenţă (inclusiv date de contact / comunicare verificate).

226. Planurile pentru situaţii de urgenţă ale furnizorilor de apă trebuie să stipuleze fără echivoc definirea rolurilor în cazul unui incident, inclusiv descrierea rolului fiecărei organizaţii şi / sau persoanelor / echipelor care vor contribui la reacţie. Dacă planurile pentru situaţii de urgenţă se bazează pe obţinerea unor resurse suplimentare, rolul acestora trebuie definit în avans.

Interdependenţe – furnizorii de electricitate227. În cazul unui eveniment extrem (în special inundaţie sau fenomen meteorologic advers), pot fi afectate serviciile unor alţi furnizori de utilităţi. Alimentarea cu energie electrică este vitală pentru operarea continuă a sistemului de alimentare cu apă. Furnizorii de apă trebuie să implementeze acorduri cu companiile locale de electricitate pentru restaurarea alimentării electrice către echipamentele cheie ale staţiilor de apă. Pentru furnizori este util să identifice echipamentele strategice cheie care sunt esenţiale pentru furnizarea permanentă a apei potabile tratate. Trebuie implementate Acorduri privind Nivelul Serviciilor cu companiile de electricitate care să specifice standardele serviciilor. Aceste acorduri pot cuprinde rezoluţii privind furnizarea mai multor linii de electricitate către o locaţie, sau o perioadă minimă de repaus, în care reţelele electrice sunt reparate. În cazul liniilor multiple de alimentare, trebuie efectuată o analiză a întreruperii complete a alimentării electrice pentru a se descoperi dacă în sistemul de distribuţie electrică există puncte comune ce pot provoca întreruperea simultană a tuturor liniilor. De asemenea, se poate dovedi utilă implementarea proiectelor co-finanţate pentru îmbunătăţirea rezistenţei alimentării electrice într-o anumită locaţie. Evaluarea fiabilităţii unei surse de electricitate trebuie combinată cu evaluarea necesităţii unor surse de electricitate alternative.

228. Furnizorii de apă trebuie să ia în considerare necesitatea de asigurare a surselor alternative de electricitate prin echipamente fixe sau mobile. Atunci când se utilizează generatoare, ei trebuie să se asigure că acestea sunt dimensionate corespunzător pentru locaţia în care sunt (sau pot fi) utilizate. Aici trebuie să se considere funcţionarea continuă a tuturor proceselor cheie, a pompelor, sistemelor de monitorizare şi alarmelor, şi de asemenea sarcinile suplimentare reprezentate de schimbările stării operaţionale (de ex. pornirea pompelor). Generatoarele trebuie întreţinute şi verificate la intervale regulate pentru a se asigura funcţionarea lor în caz de necesitate. Aceste teste regulate vor fi în mod ideal efectuate “sub-sarcină” – respectiv cu cererea normală de energie a sistemului – pentru a

45

simula condiţiile reale ale unei pene de curent. De asemenea trebuie să se aibă în vedere modul de comutare între alimentarea din reţea şi sursa alternativă. Aceasta poate necesita intervenţia manuală a operatorilor, deşi există câteva opţiuni de comutare automată care reduc impactul asupra proceselor de alimentare cu apă.

229. La inundarea staţiei sau echipamentelor, trebuie evaluat riscul operării echipamentelor respective înainte de utilizare. Dacă sistemele electrice pot fi oprite înainte de inundare, atunci daunele vor fi reduse semnificativ. În această situaţie, măsura esenţială este uscarea componentelor electrice (în locaţie sau în afara ei), şi odată apele retrase, echipamentul trebuie reinstalat şi repornit.

230. Locaţiile în care există posibilitatea de inundare a componentelor electrice trebuie prevăzute cu semne / panouri lizibile, uşor de înţeles, care să avertizeze operatorii despre riscurile aferente funcţionării echipamentelor inundate. Acest lucru este deosebit de important pentru staţiile de apă ale comunităţii, de ex. “ATENŢIE – NU PORNIŢI POMPA. Pericol de electrocutare şi de avariere a pompei în caz de inundaţie”.

STUDIU DE CAZ (Ungaria) Probleme în alimentarea cu apă în cazul penelor de curent provocate de fenomene meteorologice extreme

În regiunea Transdanubia din vestul Ungariei, un ciclon Mediteranean a provocat cantităţi considerabile de precipitaţii sub formă de zăpadă la 27th ianuarie 2009. O cantitate mate de zăpadă a îngheţat pe cabluri electrice (în special de medie tensiune), care au cedat sub greutatea sa şi sub acţiunea unor vânturi puternice, generând o gravă pană de curent. Pana de curent a afectat 34 de localităţi şi 89.000 de consumatori. Datorită întreruperii alimentării electrice, pompele electrice şi echipamentele de alimentare cu apă şi de tratare a apei au încetat să mai funcţioneze din cauza capacităţii necorespunzătoare a generatoarelor de rezervă. Presiunea în sistemul de alimentare cu apă a scăzut, cu variaţii semnificative. Cel mai mare motiv de îngrijorare în ceea ce priveşte sănătatea publică nu a fost apa stagnantă în sistemul de ţevi, ci posibilitatea ca apele subterane şi apele uzate să pătrundă înapoi în ţevi. În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernamentale 201/2001 (X. 25.) privind condiţiile calitative ale apei potabile şi ale procedurilor de control asociate, municipalitatea şi compania de apă au informat populaţia că, la recomandarea Serviciului Naţional de Sănătate Publică (NPHMOS), apa pentru băut sau gătit trebuie fiartă până la stabilizarea presiunii din sistemul de distribuţie. În câteva localităţi a trebuit să se utilizeze cisterne de apă pentru a asigura alimentarea, lucru care s-a dovedit dificil din cauza condiţiilor de transport afectate de zăpadă. Măsura a rămas în vigoare până la obţinerea rezultatelor bacteriologice negative în eşantioanele de apă colectate după stabilizarea presiunii. Date fiind condiţiile dificile, operaţiile de restaurare au durat peste 72 de ore. Atât sistemul de aprovizionare cu apă cât şi tratarea apei uzate au o importanţă esenţială pentru sănătatea publică, întrucât lipsa lor presupune un risc considerabil pentru sănătate, şi astfel asigurarea unei capacităţi satisfăcătoare de alimentare electrică alternativă pe baza unui număr corespunzător de generatoare de rezervă, care să compenseze eventualele pene de curent generate de fenomene meteorologice extreme reprezintă un factor important în evaluarea vulnerabilităţii.

Distribuţia / alimentarea cu apă în situaţii de urgenţă 231. Atunci când regimul normal de alimentare cu apă este întrerupt datorită unui eveniment extrem, atunci furnizorii şi / sau agenţiile trebuie să asigure o sursă alternativă cel puţin pentru cerinţele de apă potabilă şi canalizare ale populaţiei.

232. Cantitatea de apă necesară consumatorilor va depinde de modelul de prioritizare pe care îl abordaţi. Aceasta este descris în diagrama de mai jos, oferind volumul estimat necesar per persoană pentru diverse scopuri. Trebuie să se reţină variabilitatea calităţii apei.

46

Figura 8. [Din: OMS – Technical Notes for Emergencies Technical Note No. 9 Ediţia: 7.1.05]

Desen: băut supravieţuire pe termen scurt gătit întreţinere pe termen mediu igienă personală soluţie pe termen liung spălarea hainelor curăţenia casei creşterea plantelor (casnic)evacuarea deşeurilor (canalizare) General: creşterea animalelor şi irigarea culturilor Cantitate crescătoare grădini, agrement Cantitate descrescătoare

233. Notă – atunci când alimentarea se face printr-un sistem existent de alimentare a apei potabile, NU se recomandă ca acest sistem că fie utilizat pentru transportul apei netratate. Readucerea unui astfel de sistem la condiţia în care poate din nou transporta apă potabilă durează destul de mult timp, timp în care sănătatea publică poate fi compromisă. Similar, consumatorii care trebuie să întreprindă măsuri pe care nu le iau în mod normal – de ex. să fiarbă apa înainte de a o bea, sau să o utilizeze în alte scopuri, trebuie informaţi în mod clar de către furnizor ce anume trebuie să facă [link către secţiunea despre comunicare]. Trebuie să se acorde o mare atenţie furnizării acestor cantităţi de apă, şi condiţiilor de calitate pentru diversele utilizări.

234. Atunci când consumatorii sunt în mod normal aprovizionaţi cu apă potabilă printr-un sistem de ţevi (fie centralizat sau local) care devine indisponibil (sau restricţionat, datorită unui eveniment extrem) atunci comunităţii trebuie să i se asigure apa potabilă. Un mod eficient de distribuţie a apei în absenţa sistemului “normal” de ţevi îl reprezintă utilizarea rezervoarelor mobile sau a unităţilor de depozitare. Acestea pot lua diverse forme:

Cisterne auto / remorci Rezervoare tip pernă / saci – recipiente mari de plastic dispuse pe platforma din spatele unui vehicul Rezervoare portabile (tractate de obicei de un vehicul într-o anumită locaţie) Apă îmbuteliată

235. Atunci când este posibil utilizaţi rezervoare şi cisterne dedicate transportului de apă potabilă şi care nu afectează calitatea apei potabile depozitate. Chiar şi când sunt utilizate cisterne speciale pentru apă potabilă, acestea trebuie dezinfectate înainte de utilizare (vezi mai jos). Atunci când sunt disponibile mijloace corespunzătoare de control, ele trebuie dezinfectate înainte de eveniment şi depozitate în stare „gata de funcţionare” pentru a fi uşor de utilizat în timpul evenimentului. Aceasta include condiţii adecvate de depozitare (rezervorul nu trebuie să fie contaminat şi trebuie efectuate teste periodice cu rezultate satisfăcătoare).

236. Atunci când containerele nu sunt dedicate apei potabile, ele trebuie curăţate, clătite şi dezinfectate înainte de utilizare. Suprafaţa interioară a rezervorului, împreună cu suprafeţele interioare ale tuturor accesoriilor şi fitingurilor (robineţi, ţevi etc.) trebuie spălate cu apă curată şi detergent, apoi clătite cu apă potabilă (dacă este

47

posibil cu jet sub presiune), asigurând evacuarea corespunzătoare a apei uzate. Apoi rezervorul trebuie dezinfectat pe interior cu soluţie de clor timp de 24 de ore (de ex. 14% soluţie hipoclorit de sodiu timp de 24 de ore), şi apoi clătit (cu apă potabilă), şi reumplut cu apă potabilă. După aproximativ 30 minute trebuie colectată o probă de apă din conţinutul rezervorului pentru a se asigura că apa este bună de livrat consumatorilor. Apa trebuie să îndeplinească toate cerinţele locale pentru apa potabilă, aplicabile regimului de distribuţie (şi avertizarea consumatorilor).

237. Furnizorii trebuie să se asigure că utilizatorii sunt corect informaţi cu privire la scopul apei livrate şi care sunt utilizările şi pregătirile corespunzătoare. Furnizorii trebuie să ţină cont de faptul că atunci când consumatorii trebuie să transporte apa potabilă de la punctul de distribuţie sau de la cisternă / rezervor, recipientul folosit în acest scop introduce şi el un risc pentru siguranţa apei potabile. De aceea, chiar şi când apa potabilă depozitată în rezervorul temporar are calitatea necesară, consumatorilor trebuie să li se ceară să fiarbă (şi să răcească) apa înainte de consum pentru a reduce riscul presupus de transportul apei la locuinţele lor.

8.3 RECUPERAREA SURSELOR DE APĂ POTABILĂ

8.3.1 Secetă

Reumplerea rezervoarelor

238. Atunci când rezervoarele de depozitare a apei brute sunt reumplute, managerii rezervoarelor trebuie să se asigure că acest lucru este realizat într-o manieră controlată, astfel încât să nu afecteze negativ calitatea apei ce urmează să fie supusă tratamentului. De exemplu, aceste măsuri pot cuprinde reumplerea rezervoarelor la un flux constant pentru a evita tulburarea contaminanţilor în exces, sau pentru a asigura diluarea uniformă a apelor de calitate redusă.

239. Furnizorii trebuie să ia de asemenea în considerare impactul sistemului din aval de rezervor, şi să echilibreze cerinţele de apă potabilă cu cele ale altor consumatori din aval şi cu eventualele condiţii de mediu.

240. De asemenea furnizorii trebuie să ştie că anumite deteriorări ale calităţii apei brute sunt sesizate abia câteva luni sau ani mai târziu datorită schimbărilor petrecute în timpul unei perioade secetoase. De exemplu colorarea apei de la captările de la altitudini mai mari care conţine turbă (datorită acizilor humici naturali) se accentuează în verile care urmează perioadei secetoase. Astfel evaluarea continuă a riscurilor din zonele de captare bazată pe cunoştinţele locale legate de pericolele captărilor rămâne importantă în perioada post-recuperare.

8.3.2. Inundaţie 241. Atunci când se reia alimentarea apei potabile după o inundaţie este esenţial ca furnizorii de apă să lucreze în strânsă colaborare cu liderii comunităţii şi şi cu departamentele locale de sănătate, în special în privinţa măsurilor de precauţie ce trebuie luate înainte de consumul apei furnizate (de ex. fierbere).

242. Ca principiu general, atunci când este posibil furnizorii de apă trebuie să prioritizeze utilizarea apelor subterane / apelor de puţ care sunt bine protejate (într-un acvifer închis sau bine protejat) în faţa apelor colectate din râuri şi lacuri (ape de suprafaţă). Aceasta deoarece contaminarea probabilă a apelor de suprafaţă este mult mai puternică decât cea a apelor subterane. Totuşi acest lucru poate varia în funcţie de condiţiile locale, iar evaluarea riscului, pe baza cunoştinţelor privind apele de suprafaţă trebuie utilizată pentru a prioritiza utilizarea acestora pentru tratare şi utilizare ca apă potabilă.Înainte de repornirea instalaţiilor de tratare şi dezinfecţia reţelei de distribuţie inundate, vor fi necesare mai multe măsuri planificate, particularizate pentru utilităţile de producţie centralizate, descentralizate şi comunitare.Principiile cheie ale recuperării sunt prezentate pe scurt în următorul tabel XX:

Tabelul XX. Principii cheie pentru recuperarea unui sistem de alimentare cu apă Recuperarea puţurilor Se începe cu echipamentele cele mai utilizate / importante

Evaluarea daunelor: verificarea pompelor, verificarea tubulaturii puţurilor (cu ajutorul unei tije curate de oţel)Reabilitare: curăţaţi puţul cu aer comprimat, asiguraţi-vă că gurile se află deasupra nivelului solului şi reetanşaţi-le, reparaţi pompa şi echipamentele auxiliare. Testaţi randamentul pompei: Pompaţi cel puţin un volum egal cu dublul volumului puţului, verificaţi limpezimea apei şi aspectul general. Dacă acestea nu sunt acceptabile reluaţi operaţiunile de evaluare şi

48

reabilitare (sau, după repetare, analizaţi posibilitatea abandonării puţului). Verificaţi pompa la randament normal / pre-inundaţie.Dezinfectaţi: AVEŢI GRIJĂ CA NIMENI SĂ NU UTILIZEZE PUŢUL ÎN TIMPUL DEZINFECŢIEI. Verificaţi ca pH-ul să se afle între 6 şi 8, iar turbiditatea <5NTU. Adăugaţi cel puţin 1 litru de soluţie de clor 0.2% pentru fiecare 100 litri volum de apă în puţ şi lăsaţi-o cât mai mult timp posibil. Spălaţi până când concentraţia de clor rămasă este de <0.5mg/l. Eşantionare: Eşantionaţi pentru indicatori (dovezi de agenţi patogeni). Dacă este posibil obţineţi două rezultate satisfăcătoare de la înainte de distribuţia apei către consumatori.

Recuperarea instalaţiilor de tratare a apei

Folosiţi personal calificat şi experimentat (dacă este posibil, cu cunoştinţe legate de WTW respectiv).Priorităţile de repunere în funcţiune trebuie să fie următoarele (efectuaţi-le pe toate înainte de distribuirea apei către consumatori):

– Asiguraţi protecţia maximă posibilă a sursei – Repuneţi în funcţiune tratamentul fizic – Repuneţi în funcţiune procesul de dezinfecţie – Repuneţi în funcţiune procesele de tratare chimică – Repuneţi în funcţiune procesele non-critice (pe termen

scurt) de tratare

Urmaţi procedeul de mai sus:Evaluare / reabilitare / testare / dezinfectare / eşantionare.

Recuperarea sistemelor de distribuţie de mici dimensiuni Urmaţi principiile din nota tehnică a OMS:

49

8.3.3 Dezinfectarea şi repornirea reţelelor casnice (racordurile locuinţelor şi clădirilor publice) 243. Alimentarea trebuie să prioritizeze locaţiile în care consumatorii vulnerabili pot utiliza apa (de ex. spitale, centre de asistenţă de sănătate etc.), şi clădirile publice pentru a asigura reducerea riscurilor la care este supusă populaţia. Remedierea reţelelor casnice este mai complexă.

244. Aceasta poate necesita utilizarea forţei de muncă dedicate, cu cunoştinţe în instalaţii sanitare casnice, care să lucreze împreună cu populaţia zonei afectate la evaluarea riscurilor şi la implementarea măsurilor pentru remedierea reţelelor casnice.

245. Strategiile de remediere şi recuperare a instalaţiilor din locuinţe trebuie bazate pe evaluarea riscurilor privind contaminările ce pot fi apărut în timpul fenomenului extrem. Atunci când există riscul de contaminare chimică, în funcţie de substanţa chimică respectivă, sistemele casnice de apă pot fi remediate printr-o simplă clătire şi apoi eşantionare (pentru a confirma calitatea apei), deşi poate fi necesară chiar înlocuirea ţevilor interioare (în special dacă sunt din plastic). Furnizorii de apă trebuie să colaboreze atât cu proprietarul locuinţei cât şi cu specialişti în sănătate care cunosc profilul toxicologic uman al substanţei implicate pentru a determina strategia de remediere adecvată.

246. Atunci când la evaluarea riscului se descoperă potenţialul de contaminare cu agenţi patogeni, atunci şi sistemul casnic trebuie dezinfectat. Cel mai eficient mod de a realiza acest lucru este locaţie cu locaţie, fără a permite consumul pentru o anumită perioadă, introducerea unei soluţii concentrate de clor în ţevile de distribuţie (de ex. la intrarea în contor sau în rezervor), lăsarea soluţiei să acţioneze timp de câteva ore (în general clor 2.0mg/l

50

timp de opt ore) şi apoi clătirea sistemului până se obţine valoarea recomandată pentru clorul rezidual (în general 0.2 – 0.5 mg/l).

247. Dacă se suspectează contaminarea chimică, atunci remedierea se va efectua în funcţie de natura contaminantului, putând varia de la simpla clătire a reţelei, tratarea cu substanţe chimice specifice (şi apoi clătire) până la înlocuirea ţevilor reţelei casnice.

Studiu de caz Regatul Unit vara 2007 inundaţie

FENOMEN METEOROLOGIC:Cel mai ploios sezon Mai – Iulie în istoria documentată (250 ani)de 4 ori valoarea medie a precipitaţiilor Precipitaţiile aferente unei luni căzute în 24 ore

EFECTE 13 decese Defecţiuni majore ale principalelor servicii de utilităţi >50,000 locuinţe inundate Daune de câteva miliarde £Sistemele de canalizare suprasolicitate în multe zone 300 instalaţii de tratare a canalizării inundate 6 staţii de tratare a apei închise Mythe WTW (Gloucestershire) închisă datorită inundaţiilor 340,000 consumatori fără alimentare cu apă curentă

APROVIZIONAREA DE URGENŢĂ şi RECUPERARE Provizii alternative oferite cu autocisterna, rezervoare temporare şi apă îmbuteliată Recuperarea completă a sistemului de aprovizionare a durat 16 zile O combinaţie de ploi torenţiale urmate de o lungă perioadă umedă a genera inundaţii fără precedent în anumite părţi ale Angliei şi Ţării Galilor în Iunie şi Iulie 2007. Aceasta a provocat deteriorări majore ale serviciilor esenţiale – transport, electricitate, alimentarea cu apă şi canalizare. Nivelul apelor a depăşit cu mult toate nivelele anterioare şi în multe cazuri au depăşit nivelele prognozate.

Peste 300 de staţii de tratare a canalizării au fost inundate, iar 6 staţii de tratare a apei au fost închise datorită inundaţiilor, inclusiv Mythe WTW care reprezintă singura sursă de alimentare cu apă curentă pentru 340.000 consumatori din Gloucestershire. Provizii alternative au fost oferite cu autocisterna, rezervoare temporare şi apă îmbuteliată. Recuperarea completă a sistemului de aprovizionare cu apă curentă a durat 16 zile.

Deşi nu au fost raportate efecte directe asupra sănătăţii ca rezultat al aprovizionării cu apă, a fost demonstrată importanţa unei abordări holistice (printr-un plan pentru siguranţa apei) pentru gestionarea riscurilor în întreg sistemul de alimentare cu apă. Planurile existente de închidere a WTW în timpul inundaţiilor au contribuit la recuperarea WTW; iar reglementările pentru prevenirea contaminării majore a reţelelor de apă depresurizate au fost eficiente în prevenirea riscurilor asupra consumatorilor la reluarea activităţii sistemului de alimentare.

Totuşi, reluarea alimentării cu apă curentă a fost întârziată de lipsa de înţelegere a rolului şi responsabilităţilor furnizorilor de apă de către alte autorităţi care au reacţionat la incident. În plus, consumatorilor le-au fost oferite iniţial informaţii false legate de consumul de apă din cauza lipsei de înţelegere a managementului riscului în operaţiunile de alimentare cu apă.

Cunoaşterea şi înţelegerea rolului şi responsabilităţilor organizaţiilor iese în evidenţă ca o lecţie importantă ce trebuie învăţată din acest incident. Deşi în zonă exista un plan pentru inundaţii, evenimentele din vara anului 2007 au fost mai puternice decât planificase furnizorul de apă. De asemenea nevoia de a reanaliza evaluarea vulnerabilităţii pentru a lua în calcul evenimentele mai grave extreme de iese în evidenţă ca o lecţie de învăţat.

Sumar248. Schimbarea climatică poate afecta disponibilitatea şi calitatea apei brute, care la rândul său poate afecta eficienţa proceselor de tratare a apei potabile şi stabilitatea apei potabile în timpul distribuţiei. Ploile torenţiale tot mai frecvente pot conduce la o creştere a turbidităţii apelor de suprafaţă şi la creşterea concentraţiei de agenţi patogeni (şi a indicatorilor lor). Astfel vor creşte problemele cu care se confruntă sistemele de tratare a apei, în special în cazul apelor de suprafaţă. Schimbările suferite de regimul de ploi pot cauza perioade secetoase mai

51

frecvente sau mai intense. Astfel, se va înregistra o scădere a resurselor disponibile dar şi creşterea şanselor de contaminare a lor.

249. Furnizorii de apă se pot adapta în vederea pregătirii pentru fenomenele meteorologice extreme astfel încât să minimalizeze impactul acestor evenimente asupra consumatorilor, ca de ex. prin îmbunătăţirea stabilităţii şi interconectivităţii surselor, prin evaluarea în avans a riscurilor la care sunt supuse sistemele de alimentare şi tratare, şi unde este posibil implementarea unor măsuri de control pentru minimalizarea acestor riscuri. Pe lângă acţiunile recuperatorii deja menţionate în tabelul XX de mai sus, acţiunile vizând minimalizarea impactului în timpul unui eveniment extrem se vor concentra pe:

- Captare: Reevaluarea analizei vulnerabilităţii A nu se baza pe trecut, prognozele au fost întocmite pe termen scurt Planificarea unor evenimente mai ample – reformularea premiselor Nivelele precipitaţiilor, nivelele inundaţiilor, deteriorarea calităţii apei brute

- Lucrări de tratare Evaluarea riscurilor locale şi existenţa unui plan

- Distribuţie Evaluarea riscurilor şi a măsurilor de ameliorare, de ex. accesul la rezervoarele de serviciu Controlul pentru prevenirea contaminării prin „flux de retur”

- Consumatori Evaluarea în avans a riscurilor în şi dinspre clădiri, Cunoaşterea comportamentului uman în situaţii de urgenţă, Pregătirea unor informaţii şi recomandări clare

9 MĂSURI DE ADAPTARE PENTRU TRATAREA CANALIZĂRII, DRENAJULUI ŞI APELOR UZATE

9.1 IMPACTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ASUPRA SISTEMELOR DE DRENARE, CANALIZARE ŞI TRATARE A APEI 250. schimbările climatice conduc în mod inevitabil la schimbări ale condiţiilor meteorologice în zonele afectate. Se preconizează creşterea temperaturii medii, şi în consecinţă scăderea cantităţilor de precipitaţii şi variaţia distribuţiei lor pe parcursul anului, de ex. lungi perioade fără precipitaţii urmate de ploi torenţiale extrem de violente.

251. Atunci când vorbim de impactul schimbărilor climatice asupra sistemelor de drenaj / canalizare şi a staţiilor de tratare a apelor uzate (WWTPs) este important să abordăm schimbările cantitative şi în timp ale precipitaţiilor (intensificarea ploilor, inundaţii, perioade uscate lungi), creşterea temperaturii aerului, creşterea nivelului mării şi creşterea frecvenţei fenomenelor meteorologice extreme (reducerea perioadei de reapariţie a evenimentelor extreme).

252. Furtunile, ploile torenţiale şi creşterea frecvenţei inundaţiilor necesită: Protecţia calitativă a sistemelor de drenaj, sistemelor de canalizare şi WWTP împotriva valorilor maxime

ale sarcinii hidraulice; Depozitarea apei suplimentare adusă de furtuni în rezervoare; Tratarea primelor inundaţii cu concentraţii ridicate de poluanţi.

253. Perioadele prelungite fără precipitaţii vor conduce la: Scăderea ratei de deversare a apelor uzate şi astfel acumularea de sedimente solide, provocând înfundarea

conductelor; Scăderea fluxului de apă uzată şi generarea unui miros neplăcut de apa putrezind în sistem; Creşterea populaţiei de rozătoare asociată creşterii cantităţii de sedimente şi deşeuri solide în ţevi; Creşterea riscului de răspândire a bolilor; Infiltrarea apelor sărate în special în zonele agricole de coastă provocând degradarea conductelor de

canalizare şi afectând calitatea apelor uzate.

254. Creşterea temperaturii aerului afectează procesele de tratare a apelor uzate, în sens pozitiv sau negativ, în special datorită:

Reducerea solubilităţii oxigenului în apă poate provoca scăderea eficienţei staţiei de nămol activ, conducând la un consum sporit de aer comprimat în procesul de tratare biologică, cu acelaşi efect;

Concentraţiile sporite de praf cresc costurile de filtrare a aerului;

52

Procese biologice mai rapide (nămol activat, digestie) datorate temperaturii crescute a aerului Un proces mai eficient de deshidratare a nămolului datorită temperaturii crescute a aerului Scăderea costurilor de încălzire a facilităţilor de digestie anaerobă.

255. Unul dintre primii paşi care conduce spre cunoaşterea impactului fenomenelor meteorologice extreme asupra sistemelor de drenaj / canalizare şi a WWTP în reprezintă evaluarea nivelelor de risc asociate diferitelor fenomene meteorologice. În particular, evenimente precum ploi torenţiale şi inundaţiile riverane sunt caracterizate de un risc primar asupra sănătăţii publice, în timp ce valurile de căldură sau secetele prelungite implică un efect secundar întârziat asupra sistemelor de drenaj şi canalizare.

256. Scăderea capacităţii de diluare a apelor receptoare de suprafaţă reprezintă un aspect important al schimbării climatice deoarece perioadele prelungite de secetă vor conduce la o scădere semnificativă a fluxurilor râurilor. Din contră, nivelul de poluare a apelor uzate va creşte datorită aplicării strategiei de economisire a apei potabile şi a utilizării apei în timpul perioadelor secetoase, sau datorită concentraţiei ridicate de poluanţi în prima furtună ce urmează acestora. Concentraţia ridicată de poluanţi din apele uzate împreună cu scăderea capacităţii de diluare a apelor receptoare vor necesita creşterea nivelului de epurare a WWTP şi pot chiar dicta restricţii privind deversarea în apele de suprafaţă în scopul menţinerii calităţii curente a acestora.

257. Atunci când se stabilesc măsurile pentru adaptarea sistemelor de canalizare la fenomene meteorologice extreme trebuie să se cunoască faptul că fiecare situaţie hidrologică extremă provoacă variaţii ale concentraţiilor de poluanţi în apa uzată de la intrarea în WWTP afectând astfel eficienţa procesului de tratare. Variaţiile concentraţiilor biochimice provoacă probleme în diverse etape tehnologice şi în procesele respective de tratare.

9.2 MĂSURI DE ADAPTARE A STAŢIILOR DE TRATARE A APELOR UZATE URBANE ÎNAINTE ŞI ÎN TIMPUL SECETELOR 258. Mai întâi, trebuie să observăm că din punct de vedere al drenajului zonelor urbane, în contrast cu ploile torenţiale şi inundaţiile riverane, care reprezintă în principal un risc pentru siguranţa locuitorilor, conducând de asemenea la scăderea capacităţii de tratare a WWTP, secetele periclitează îndeosebi mediul şi au un impact imediat mai mic decât alte fenomene meteorologice extreme.

259. Totuşi trebuie menţionate măsurile manageriale, operaţionale şi de întreţinere pentru diminuarea efectelor adverse ale secetei asupra sistemelor de canalizare şi staţiilor de tratare a apelor uzate urbane (UWWTPs). Următoarele acţiuni reprezintă principalele consecinţe ale unei perioade extrem de uscate:

Reducerea capacităţii de curgere prin conductele sistemului de canalizare din cauza sedimentelor, şi prelungirea duratei de staţionare a apei uzate în sistemul de canalizare datorită blocării parţiale sau totale a conductei;

Deteriorarea proprietăţilor organoleptice ale apei – mirosuri neplăcute generate de sistemul de canalizare, ca şi din prima secţiune a UWWTP;

Creşterea incidenţei rozătoarelor şi a altor animale dăunătoare în sistemul de canalizare, şi în vecinătatea sa;

Posibilitatea de răspândire a infecţiei trebuie menţionată drept cel mai periculos efect.

260. Măsurile preventive trebuie organizate din timp, şi planificate ca parte a procedurilor standard de operare şi întreţinere a UWWTP în funcţie de media perioadelor fără precipitaţii din regiunea respectivă. Se recomandă cooperarea cu alte organizaţii participante la curăţenia oraşului.

9.2.1 Întreţinerea sistemelor de canalizare în timpul perioadelor secetoase extrem de lungi 261. În timpul perioadelor secetoase lungi, trebuie efectuate controlul periodic şi curăţarea echipamentelor electromecanice şi a ţevilor sistemului de canalizare şi a rezervoarelor de acumulare pentru a li se asigura capacitatea hidraulică maximă, şi pentru a preveni acumularea materiilor solide. În cazul unor sisteme de canalizare conectate, de mari dimensiuni, este de asemenea important să se cureţe în mod regulat drumurile şi pavajele (zona urbană), şi admisia şi căminele de vizitare. În timpul perioadelor secetoase lungi, se recomandă să se clătească conductele sistemului de canalizare cu apă menajeră (apă tratată în etajele biologice ale UWWTP, pentru a evita utilizarea apei tratate în staţiile de apă potabilă). Pentru spălarea suprafeţelor urbane, trebuie utilizată apă complet dezinfectată, în conformitate cu reglementările de sănătate publică.

262. Disponibilitatea modelelor simultane utilizate pentru identificarea celor mai importante locaţii din punct de vedere al sedimentării şi al capacităţii hidraulice este în prezent în creştere. Monitorizarea atentă şi măsurătorile sunt necesare pentru calibrarea acestor sisteme. De asemenea este necesar să se observe că modelele matematice care ilustrează fluxurile din sistemele de canalizare sunt mai puţin precise în ceea ce priveşte fluxul minim. În anumite

53

cazuri, pot fi obţinute informaţii suficiente despre eventuala depunere de sedimente în timpul fluxurilor scăzute doar prin monitorizarea condiţiei curente a conductelor.

263. Toate procedurile obişnuite şi extraordinare de întreţinere trebuie definite în planurile de întreţinere, de criză şi de urgenţă. De asemenea este necesară pregătirea corespunzătoare a personalului şi angajaţilor astfel încât aceştia să poată identifica riscul, şi să reacţioneze corespunzător. În cazul sistemelor de canalizare urbane de mari dimensiuni, întreţinerea drumurilor şi a reţelelor de canalizare şi drenaj este executată de obicei de mai multe companii, astfel încât trebuie întocmit un plan comun valabil pentru toate companiile participante.

264. Trebuie să se menţioneze că în zonele de coastă este necesar să se prevină infiltrarea apei de mare în sistemul de canalizare, ale cărui funcţii pot fi periclitate de sarea din apă (a se vedea capitolul XX). În consecinţă ţevile trebuie etanşate şi verificate în mod regulat.

9.2.2 Operarea UWWTP în timpul perioadelor secetoase extrem de lungi – schimbări ale sarcinilor hidraulice şi concentraţiei poluanţilor 265. UWWTP însărcinate cu tratamentul apelor uzate de la sisteme de canalizare combinate sunt în general concepute pentru a fi capabile să menţină o eficienţă minimă chiar şi în cazul unei mari fluctuaţii a fluxului şi a poluării. În perioadele mai lungi de secetă, şi în perioadele ulterioare de ploi torenţiale, aceste fluctuaţii devin chiar şi mai mari. Diferenţele dintre nivelul maxim de poluare UWWTP în zilele de lucru, sau în timpul spălării sedimentelor din sistemul de canalizare, şi nivelul poluării în timpul nopţii în perioadele lipsite de precipitaţii sunt extreme. Echipamentele tehnologice ale UWWTP trebuie proiectate luând în considerare aceste fluctuaţii, ca şi sarcina hidraulică.

266. Una din măsurile importante de adaptare tehnologică a UWWTP la perioadele de secetă extremă trebuie să fie posibilitatea de a regla cantitatea de oxigen dizolvat în tancurile de activare (cantitatea de aer pompat în ele), astfel încât condiţiile de operare ale etajului biologic al UWWTP în timpul concentraţiilor maxime de poluanţi să fie similare cu cele din timpul operării normale. Astfel, senzori de măsurare on-line a oxigenului vor contribui la reglementarea procesului.

9.3 MĂSURI DE ADAPTARE ÎNAINTE ŞI ÎN TIMPUL INUNDAŢIILOR267. Cunoaşterea indicatorilor schimbărilor climatice şi furnizarea de informaţii privind condiţiile meteorologice curente din zona respectivă reprezintă aspecte fundamentale ale strategiilor de protecţie a sistemelor de canalizare împotriva ploilor torenţiale şi inundaţiilor. Ele permit un răspuns corespunzător al managementului UWWTP la schimbările climatice local, indicând creşterea incidenţei ploilor sau reducerea perioadelor dintre ploile torenţiale şi prevenind suprasolicitarea sistemelor sanitare.

268. Potenţiala vulnerabilitate a sistemului în timpul ploilor torenţiale şi inundaţiilor este asociată variabilităţii geografice a schimbării condiţiilor hidrologice, tipului sistemului de drenaj sau de canalizare (combinate sau separate), tipul proceselor tehnologice aplicate în tratarea apelor uzate (biologice, fizico-chimice), şi de asemenea structurii zonei drenate (sisteme centralizate, sisteme locale descentralizate). Măsurile de adaptare trebuie dezvoltate şi implementate în mod specific, în funcţie de punctele slabe ale respectivei reţele.

9.3.1 Sisteme centralizate de drenaj / canalizare şi staţii de tratare a apelor uzate urbane – măsuri preventive 269. Sistemele centralizate sunt adesea caracterizate de o zonă mare de drenaj, cu o concentraţie mare a construcţiilor, deservite de o UWWTP centrală cu un rol dominant şi eventual câteva facilităţi mai mici situate la marginea oraşului. Vulnerabilitatea sistemelor centralizate poate fi observată în funcţie de UWWTP central. Atunci când apare o situaţie de urgenţă şi UWWTP central se defectează, toate apele uzate din zona respectivă sunt deversate în apa receptoare fără tratare. Această situaţie nefavorabilă poate avea un impact semnificativ asupra calităţii apelor de suprafaţă.

270. Reţelele de canalizare urbane centralizare au fost adesea construite etapizat de-a lungul istoriei oraşului şi astfel sau format sisteme de canalizare combinate. Apa de ploaie din zonele construite (drumuri, pavaje etc.) este drenată împreună cu apa uzată din locuinţe şi industrie. Acest tip de sistem combinat a funcţionat satisfăcător până la apariţia unei ploi torenţiale, când capacitatea hidraulică a sistemului a devenit insuficientă. Datorită concentraţiilor mari ale poluării din prima ploaie torenţială, deversările din sistemul combinat pot reprezenta o potenţială sursă de poluare pentru apele de suprafaţă receptoare. Această problemă poate fi depăşită prin instalarea unui rezervor de reţinere pentru apele scurse, care pot fi tratate în UWWTP după terminarea furtunii.

54

271. În aşezările moderne sau în zonele urbane în care nu a mai existat în trecut un sistem de canalizare, sunt instalate sisteme de drenaj separate. Sistemele de drenaj separate au două magistrale, una pentru apa casnică sanitară care transportă conţinutul la UWWTP şi una pentru apa de suprafaţă (apa de ploaie) care este deversată direct în apa receptoare. Acest tip de sistem de canalizare este eficient pentru controlul fluxurilor către UWWTP. Pot apare probleme în cazul racordurilor greşite şi de asemenea în cazul poluării ridicate a apelor de suprafaţă de la prima ploaie torenţială.

272. Pentru adaptarea la schimbările climatice, manifestate prin sporirea incidenţei ploilor torenţiale sau inundaţiilor, pregătirea şi reacţia imediată a managementului canalizării şi UWWTP joacă un rol important în prevenirea inundării sistemelor. Vechimea facilităţilor urbane poate avea un cuvânt greu de spus. Parametrii structurali ai reţelei se pot dovedi insuficienţi pentru adaptarea fără probleme la variaţia sarcinilor hidraulice şi chimice. Ajustarea întregii capacităţi hidraulice a sistemului poate fi nefiabilă economic. În aceste cazuri riscul de inundare a sistemului poate fi diminuat, însă nu eliminat în totalitate.

273. Cea mai mare capacitate hidraulică posibilă a sistemelor de canalizare existente poate fi obţinută în special prin lucrări periodice de întreţinere preventivă a sistemului şi a nodurilor sale principale, inclusiv prin curăţarea conductelor şi fitingurilor conductelor de drenaj / canalizare pentru a preveni suprasolicitarea sau înfundarea sistemului. În plus, ţevile trebuie menţinute etanşe şi impermeabile pentru a preveni infiltrarea apelor uzate în apa subterană şi pentru a preveni infiltrarea apei exterioare în canalizare în timpul inundaţiilor. Maşinile şi componentele electrice ale staţiilor de pompare trebuie controlate şi întreţinute în mod regulat. Cu excepţia echipamentelor electro-mecanice obişnuite, trebuie să fie disponibile pompe de rezervă pentru cazuri de urgenţă. De asemenea trebuie pregătite surse alternative de electricitate, întrucât în timpul incendiilor pot apare pene de curent.

274. Se recomandă ca managementul UWWTP să dezvolte şi să actualizeze regulat planuri de întreţinere, de criză şi de urgenţă pentru sistemul de canalizare pentru ambele situaţii extreme (secetă şi inundaţie), oferind personalului şi angajaţilor regulamente şi nivelele stabilite pentru parametrii critici, astfel încât aceştia să poată identifica riscul, şi să reacţioneze corespunzător. În special în cazul sistemelor de canalizare urbane de mari dimensiuni, întreţinerea drumurilor şi a reţelelor de canalizare şi drenaj este executată de obicei de mai multe companii, astfel încât trebuie întocmit un plan comun valabil pentru toate companiile.

275. O premisă fundamentală pentru un plan de criză bine întocmit îl reprezintă cunoaşterea detaliată şi cartografierea amănunţită a sistemului. Cea mai bună metodă este utilizarea planului detaliat în format GIS. Modelarea situaţiilor de urgenţă pentru condiţiile meteo curente ca şi pentru condiţiile preconizate pentru viitor permite identificarea punctelor slabe ale sistemului şi propunerea unor măsuri eficiente în procedura de planificare. Utilizarea modelelor de simulare a scurgeri apei de ploaie în reţelele complexe a crescut recent datorită accesibilităţii şi fiabilităţii. Trebuie menţionat că precizia situaţiilor simulate depinde în special de cunoaşterea detaliată a reţelei, de precizia calibrării modelului pe baza datelor măsurate şi de capacitatea personalului tehnic calificat de a interpreta rezultatele (a se vedea capitolul XX - cerinţe).

276. Condiţia precedentă a unei situaţii de urgenţă gestionată corespunzător este personalul calificat capabil să recunoască pericolul, să analizeze riscul şi să reacţioneze în mod adecvat. Personalul facilităţii trebuie să aibă experienţa necesară iar sistemul trebuie testat regulat pentru situaţii de urgenţă. Printre alte aspecte importante se numără o bună comunicare între toate părţile implicate, operatorii sistemului, proprietarii, administraţia publică, autorităţile bazinelor hidrografice, managementul sistemului oficial de salvare şi alţii.

9.3.2 Sisteme de canalizare descentralizate şi comunitare – măsuri preventive 277. Câteva probleme aferente sistemelor de canalizare centralizate menţionate mai sus pot fi luate în coşi la abordarea sistemelor descentralizate şi comunitare. Totuşi, în acest caz situaţia este diferită:

Sistemele descentralizate sunt caracterizate de reţele de mici dimensiuni şi facilităţi cu buget limitat; Echipamentul acestor reţele şi facilităţi de mici dimensiuni nu este în general de cel mai înalt nivel

tehnologic şi astfel în timpul situaţiilor de urgenţă este mai puţin operativ şi eficient; Utilizarea modelelor de simulare şi telemetrie nu este posibilă, şi astfel experienţa şi cunoştinţele reţelei şi

ale întregului echipament şi reacţia sa la evenimente critice în trecut devin mai importante (studii periodice, înregistrarea situaţiilor critice în timpul fenomenelor meteorologice extreme, etc.);

De obicei fenomenele meteorologice extreme nu culminează adesea într-o zonă restrânsă, deşi atunci când se întâmplă acest lucru, ele pot afecta o mate parte a sistemului. Răspunsul la impact este astfel mai puţin flexibil în ceea ce priveşte capacitatea operaţională, hidraulică şi de tratare.

278. Impactul apei pluviale asupra sistemelor descentralizate poate creşte substanţial fluctuaţia fluxurilor de apă în timpul ploilor, astfel încât se recomandă cu tărie implementarea măsurilor care diminuează admisia apei în

55

UWWTP, de ex. separarea între reţelele de canalizare şi cele de drenaj al apei pluviale, lucru posibil dacă sunt disponibile ape naturale adecvate pentru recepţia deversărilor de ape pluviale.

279. Operatorii sistemelor descentralizate trebuie să coopereze îndeaproape cu autorităţile publice de mediu şi cu operatorii principalelor sisteme centralizate de canalizare, pentru a utiliza echipamentele şi experienţa acestor organizaţii (se recomandă semnarea acordurilor de cooperare în situaţii de urgenţă).

280. Mai multe aşezări rurale nu sunt dotate cu canalizare şi UWWTP. Eliminarea apelor uzare din locuinţe sa realizează cu mici WWTP individuale sau fose septice. Atunci când eliminarea apelor uzate se realizează cu WWTP individuale, trebuie să se ţină cont de amplasarea locuinţelor în zonele predispuse la inundaţii.

9.3.3 Sisteme de drenaj / canalizare şi UWWTPcentralizate – măsuri de protecţie în timpul inundaţiilor 281. Chiar dacă în prezent prognozele meteo sunt detaliate şi precise, evaluarea furturilor şi a impactului lor asupra sistemului de canalizare nu pot fi prezise. Acest lucru este valabil în special pentru sistemele de canalizare combinate, de mari dimensiuni. Inundaţia nu înseamnă doar o creştere temporară a nivelului râurilor sau a altor ape de suprafaţă în timpul cărora zonele învecinate albiei sunt inundate. Daunele pot fi provocate şi de apele care nu se pot scurge natural din zona respectivă sau de volumele de apă pluvială care depăşesc capacitatea sistemului de drenare pentru o lungă perioadă de timp.

282. În râurile lungi, cu fluctuaţii mari, valurile de inundaţie generate de ploile torenţiale se pot propaga cu rapiditate, cu potenţiale efecte periculoase asupra sistemelor de canalizare de-a lungul râului ca şi a zonelor din aval care u sunt afectate direct de furtună. În timpul inundaţiilor, apa de suprafaţă din râu poate pătrunde în canalizare prin legăturile hidraulice dintre râu şi canalizare, de ex. prin acţiunea combinată a scurgerii canalizării, deversării, etc. UWWTP poate fi de asemenea inundată direct din râu sau din fluxul de retur din zonele învecinate.

283. Printre motivele care conduc la inundarea UWWTP se numără protecţia insuficientă anti-inundaţie, defectarea sistemului sau magnitudinea inundaţiei. Daunele pot fi provocate de asemenea de factorul uman atunci când anumite îndatoriri prezentate în planurile pentru situaţiile de urgenţă au fost omise. Astfel un bun sistem de canalizare necesită cunoştinţe aprofundate despre regimul hidrologic al apelor de suprafaţă învecinate. Operatorii trebuie să dezvolte o bună comunicare cu autorităţile riverane, cu operatorii barajelor şi ecluzelor, autorităţile de protecţie împotriva inundaţiilor de-a lungul râului şi trebuie să fie gata să instaleze imediat componente ale reducerii daunelor inundaţiei şi sistemului de protecţie (pereţi de mobili protecţie la inundaţie, dispozitive de pompare etc.).

284. Inundaţia acoperă întotdeauna întreaga capacitate hidraulică a sistemului de drenaj. Deversarea gravitaţională naturală din sistemul de drenaj sau din UWWTP este treptat dezactivată şi este nevoie să se înceapă operarea staţiilor de pompare de rezervă. Din acest motiv trebuie asigurată funcţionalitatea completă a echipamentelor electromecanice obişnuite ca şi a celor pentru situaţiile de urgenţă (pompe de inundaţie) din sistemul sanitar. În plus generatoarele electrice trebuie să fie în regim stand-by deoarece penele de curent sunt frecvente iar personalul calificat trebuie să fie gata să îndeplinească toate îndatoririle menţionate în planul de criză şi pentru situaţii de urgenţă. Vulnerabilitatea sistemului este apoi puternic influenţată de numărul de staţii de pompare disponibile pentru pomparea apelor în exces înapoi în apa receptoare. UWWTP amplasate pe teren plat sunt mai vulnerabile decât cele conectare la sistemul de canalizare gravitaţională. O deosebită atenţie şi echipamente speciale sunt necesare pentru UWWTP aflate pe zonele de coastă aflate în pericol de inundaţie în timpul furtunilor maritime.

285. Trebuie asigurate lucrări complete de service pentru UWWTP şi pentru staţiile de pompare atât cât este posibil prin controlul / întreţinerea continuă a facilităţilor electromecanice cât şi a compartimentului structural al sistemului. Activităţile principale de întreţinere din cadrul sistemelor sunt evacuarea deşeurilor solide şi curăţarea conductelor de canalizare, a rezervoarelor pentru ape pluviale şi a altor obiecte în vederea menţinerii capacităţii hidraulice maxime a sistemului.

286. Pentru sistemele mari, o unitate funcţională centrală trebuie însărcinată cu supravegherea răspunsului întregii reţele, conducând echipele de întreţinere speciale şi eventual alertând publicul şi apte părţi implicate de riscul asupra siguranţei publice (inundarea pe returul canalizării a zonelor urbane, eventuala contaminare a zonelor sensibile cu apă uzată, poluarea apelor de suprafaţă şi a surselor de apă subterane, etc.).

287. Modelele de simulare pot fi aplicate pentru definirea măsurilor operative adecvate în cadrul reţelei specifice în timpul evenimentului extrem în timp real. Epicentrul evenimentelor de ploaie torenţială se limitează în general la o zonă restrânsă, astfel încât este posibilă utilizarea capacităţii hidraulice reziduale a reţelelor de drenaj / canalizare prin reglarea fluxului sau redistribuirea apelor pluviale spre ramificaţiile mai puţin afectate. Acest tip de măsură necesită interconectări între diverse părţi ale reţelei de canalizare, instalarea şi menţinerea corespunzătoare a elementelor sistemului de control automat în cadrul sistemului, şi un sistem centralizat calibrat corespunzător de control în timp real (RTC).

56

288. Protecţia UWWTP trebuie să se bazeze pe evaluarea nivelelor reale ale riscurilor astfel încât operarea UWWTP să fie păstrată, iar inundarea echipamentelor vitale şi poluării apelor de suprafaţă prin asimilarea diverselor substanţe chimice prevenită. Există câteva sfaturi practice privind modalitatea de protecţie a UWWTP împotriva inundaţiilor:

Structura digurilor de protecţie anti-inundaţie în jurul UWWTP şi a facilităţilor de canalizare, eventual construcţia unor ziduri mobile de protecţie anti-inundaţie;

Închiderea dispozitivelor de prevenire a fluxului de retur (valve, stăvilare, ecluze etc.) şi utilizarea staţiilor de pompare pentru protejarea sistemelor împotriva fluxului de retur de la recipient;

Amplasarea componentelor esenţiale ale UWWTP deasupra nivelului de inundare cu perioade lungi de revenire (implementarea acestei soluţii este mai costisitoare, deoarece întreaga admisie trebuie ridicată prin pompare chiar şi în timpul perioadelor secetoase);

Utilizarea principiului de “control” –tehnologiile cruciale şi echipamentele electro-tehnice sunt amplasate într-un container de oţel sau beton asigurând operarea în siguranţă a facilităţilor respective în timpul inundaţiei;

Scoaterea şi depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor demontabile ale UWWTP şi ale sistemului de canalizare pentru a preveni deteriorarea acestora;

Îndepărtarea tuturor substanţelor chimice şi a altor contaminanţi periculoşi din zona UWWTP şi a sistemului de canalizare pentru a preveni poluarea suplimentară a apelor de suprafaţă şi subterane.

289. În timpul inundaţiei UWWTP trebuie menţinută în stare de funcţionare cât mai mult timp posibil, chiar şi dacă cea mai mare parte a apei uzate este supusă doar unei tratări parţiale. Capacitatea mare de diluare a apei receptoare permite menţinerea unei calităţi acceptabile a calităţii apei, chiar dacă numai o parte din apa de admisie în UWWTP este tratată complet. În cazul în care protecţia anti-inundaţie este depăşită iar situaţia nu mai permite utilizarea în continuare a UWWTP, mai întâi dispozitivele electrice (pompele, compresoarele, în general dispozitivele electrice necesare pentru repunerea în funcţiune a staţiei de tratare trebuie îndepărtate pentru a evita daunele provocate de creşterea apelor.

Studiu de caz: Scenarii pentru apa care pătrunde în zona UWWTP în timpul inundaţiei din 2002 din Republica Cehă.

În timpul marii inundaţii din 2002 din Republica Cehă, câteva zeci de UWWTP de mari dimensiuni au fost inundate. Scenariile au fost diferite şi ele pot fi împărţite în patru categorii:

Depăşirea digurilor de protecţie anti-inundaţie datorită creşterii apelor râurilor (de ex. UWWTP centrală din Praga);

Inundarea staţiei de tratare a apelor uzate din zona inundată datorită protecţiei anti-inundaţie insuficientă din amonte (de ex. UWWTP din České Budějovice);

Inundarea WWTP datorită unei admisii prea mari a apei din râu care a pătruns în sistemele de drenaj şi canalizare prin dispozitivele cu protecţie insuficientă împotriva fluxului de retur (de ex. UWWTP din Teplice, UWWTP din Ústí nad Labem);

Inundare provocată de apa din fluxul de retur provenită din amonte.

9.3.4 Sisteme de canalizare descentralizate şi comunitare – măsuri de protecţie în timpul inundaţiilor 290. Foarte adesea operatorii sistemelor de canalizare descentralizate nu sunt pregătiţi suficient pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă fără ajutorul profesioniştilor, în special datorită lipsei tehnologiei de rezervă (pompe de rezervă, autocisterne etc.) şi uneori şi datorită experienţei insuficiente a personalului. O bună cooperare cu administraţia publică şi cu operatorii UWWTP centrale sau cu alte organizaţii care deţin echipamentele necesare pentru situaţii de urgenţă poate contribui la rezolvarea acestei probleme. 291. Activităţile ce trebuie executate în timpul şi după inundaţie (până la recuperarea integrală a sistemului) sunt:

Evitarea deversării apelor contaminate şi în special a nămolului contaminat din fose septice în apele de suprafaţă şi subterane;

Protejarea resurselor de apă potabilă, a puţurilor împotriva contaminării cu apa poluată din inundaţie; Păstrarea sistemului de canalizare în funcţiune cât mai mult timp posibil; Dacă este necesar, îndepărtarea tuturor dispozitivelor electrice din staţiile de pompare şi WWTP

individuale periclitate de inundaţie astfel încât să poată fi utilizate pentru repunerea eficientă în funcţiune a sistemului după inundaţie;

După inundaţie, eliminarea nămolului din puţuri de decantare şi fose septice, tratarea lui în cel mai apropiat UWWTP şi repunerea lor în funcţiune cât mai rapid posibil;

Clătirea canalizării inundate cu apă sub presiune dacă este cazul şi resetarea funcţionării sistemului local de canalizare şi a UWWTP cât mai curând posibil.

57

292. În zonele rurale este foarte important să se respecte cerinţele minime pentru igienă: prevenirea deversărilor masive de bacterii periculoase în apele de suprafaţă şi subterane şi menţinerea sistemului de canalizare în stare funcţională cât mai mult timp posibil, sau într-o stare din care să poată fi repus rapid în funcţiune.

9.4 RECUPERAREA SISTEMULUI DE CANALIZARE ŞI A STĂRII DE FUNCŢIONARE A UWWTP293. Odată trecut fenomenul meteorologic extrem, evaluarea daunelor reprezintă componenta esenţială a procedurii de recuperare. Ea trebuie realizată cât mai curând şi mai detaliat posibil, este necesar să se identifice zonele cele mai afectate şi să se definească priorităţile şi asistenţa necesară, pentru ca managementul operaţiunilor de recuperare să fie raţional şi nu haotic. În plus, este necesar să se efectueze primele analize a ceea ce s-a întâmplat propriu-zis în timpul inundaţiilor, şi să se evalueze în mare impactul şi cauzele directe ale evenimentului (respectiv, identificarea în special a măsurilor anti-incediu necorespunzătoare pentru îmbunătăţirea lor pe viitor). Ulterior, este necesar să se efectueze o estimare mai detaliată a riscurilor şi analizelor aspectelor individual ale fenomenului meteorologic extrem şi al efectelor sale. Pentru acest proces secundar, este important, în special:

Să se specifice toate elementele critice ale sistemului, în relaţie cu inundaţia; Să se dezvolte o analiză expertă pe baza datelor nou colectate; Să se proiecte noi măsuri; Să se îmbunătăţească infrastructura în vederea eventualelor evenimente ulterioare.

9.4.1 Recuperarea şi repunerea în funcţiune a reţelei de drenaj / canalizare294. În particular, trebuie menţionate următoarele activităţi ca operaţiuni principale pentru asigurarea restaurării funcţiilor sistemului de drenaj / canalizare după un eveniment extrem:

Reînceperea funcţionării normale – printr-o echipă specială de service, care lucrează continuu 24 ore pe zi, funcţionarea conductelor şi a principalelor staţii de pompare din reţeaua de canalizare trebuie verificate şi restaurate;

Monitorizarea continuă centralizată a funcţiilor principalelor joncţiuni ale sistemelor de drenaj şi canalizare, rezervoarelor de acumulare, staţiilor de pompare etc.;

295. Trebuie diminuat impactul pe termen lung al posibilelor întreruperi ale serviciilor asupra locuitorilor. În această perioadă critică, este necesar să nu se neglijeze relaţiile cu publicul şi cu părţile interesate, care pot fi încurajate prin furnizarea promptă a informaţiilor şi soluţionarea plângerilor.

9.4.2 Recuperarea şi repunerea în funcţiune a UWWTP 296. Similar cu cazul repunerii în funcţiune a reţelei de canalizare, restaurarea funcţionalităţii UWWTP după inundaţie trebuie începută imediat după trecerea pericolului. Procedura de repunere în funcţionare a UWWTP este următoarea:(a) Măsuri generale principale:

Asigurarea accesului la toate zonele UWWTP şi documentarea daunelor; Eliminarea treptată a murdăriei, dezinfectarea şi curăţarea clădirilor şi a echipamentelor tehnologice (dacă

este cazul); Dezvoltarea unui plan pentru procedura de repunere în funcţiune a UWWTP; Evaluarea stabilităţii structurale a clădirilor şi a departamentelor structurale.

(b) Măsuri tehnologice: Asigurarea alimentării electrice; Curăţarea sistemelor de distribuţie a apelor uzate şi a sistemelor ocolitoare ale UWWTP.

(c) Pornirea tehnologică a funcţionării UWWTP (punerea în funcţiune): Pornirea operaţiei de pre-tratare (grătare, căminul cu pietriş, separatorul de grăsimi), deocamdată cu

ocolirea etapei de sedimentare şi a etajului biologic; Pornirea operaţiilor de management al nămolului (cel puţin rezervoarele de depozitare) – aceasta este o

condiţie preliminară pentru pornirea operaţiilor de sedimentare primară; Pornirea operaţiilor etajului de tratare mecanică, şi a precipitării chimice în rezervoarele de sedimentare

(condiţiile preliminare pentru aceasta sunt pre-tratarea şi capacitatea suficientă a rezervoarelor de depozitare a nămolului);

Pornirea sistemului de ventilaţie, şi ulterior punerea treptată în funcţiune a etajului biologic (condiţia preliminară este funcţionarea etajului de sedimentare primară);

Punerea treptată în funcţiune a sistemelor automate de management, precedate de controlul manual al dispecerului.

58

297. Cea mai dificilă parte a acestei proceduri este punerea treptată în funcţiune a etajului de tratare biologică. În timpul inundaţiei, nămolul activat este luat de ape din rezervoare, sau se deteriorează (o situaţie similară apare prin procesul de stabilizare anaerobă a nămolului în rezervoarele de digestie a nămolului). Acest lucru poate fi realizat prin:

Inocularea nămolului adus de la un alt UWWTP; „cultivarea” noului nămol fără inoculare; Utilizarea nămolului original, chiar în stare degradată, care nu a fost luat de ape datorită sedimentării în

rezervoarele din etajul biologic după oprirea ventilaţiei şi înainte de pătrunderea apelor de inundaţie (cea mai bună metodă operaţională).

(Conform experienţei din Republica Cehă din 2002, atingerea unor performanţe ale etajului biologic comparabile cu cele originale durează câteva luni, indiferent de metoda utilizată pentru punerea în funcţiune a rezervoarelor de activare).

298. Pentru a grăbi procesul de punere în funcţiune a UWWTP după inundaţie, acesta trebuie adaptat în funcţie de măsura în care UWWTP a fost afectată de inundaţie, şi conform metodei respective utilizate pentru scoaterea din funcţiune a UWWTP înainte de inundaţie. De exemplu, dacă echipamentele electrice au fost protejate împotriva inundaţiei prin demontare, atunci procedura nu prevede curăţenia, şi reasamblarea. Dacă anumite etaje ale UWWTP nu au fost afectate de inundaţie datorită succesului parţial al măsurilor de protecţie, procedura de repunere în funcţiune a UWWTP este mai scurtă şi mai puţin complicată. Totuşi, secvenţa repunerii în funcţiune a etajelor individuale ale UWWTP trebuie respectată întotdeauna.

9.5 ASPECTE SPECIFICE ALE STAŢIILOR DE TRATARE A APELOR UZATE INDUSTRIALE 299. Funcţionarea staţiilor de tratare a apelor uzate industriale (IWWTPs) poate fi periclitată în special în timpul inundaţiilor. IWWTP inundate reprezintă un pericol enorm pentru populaţie şi pentru mediu datorită eventualei prezenţe a substanţelor periculoase.

300. În ceea ce priveşte faptul că unităţile industriale utilizează tehnologii diferite de tratare a apelor uzate în funcţie de calitatea apelor tratate şi a tehnicilor selectate, strategiile de protecţie anti-inundaţie şi de reparare a daunelor în IWWTP necesită o abordare specifică. În afară de principiile de bază aplicate de UWWTP, protecţia IWWTP împotriva incendiilor necesită planuri de criză şi de urgenţă specifice, incluzând sisteme de avertizare a accidentelor în caz de urgenţă conectate la un sistem naţional, şi analize individuale detaliate a tehnologiei / tehnicilor, echipamentelor şi substanţelor chimice utilizate şi deversate. Apele uzate, nămolul şi substanţele chimice industriale depozitate şi utilizate în cadrul acestui proces au fost adesea considerate drept periculoase şi astfel regulamentele legate de substanţele periculoase trebuie respectate cu stricteţe. Pregătirea specială a personalului este absolut obligatorie.

301. Măsurile de protecţie şi de repunere în funcţiune a IWWTPs trebuie să ţină cont de tehnologiile speciale utilizate în cadrul procesului de tratare industrială, care necesită o abordare specială spre deosebire de UWWTP. Pe lângă protecţia echipamentelor electrice speciale (de ex. pentru electro-flotare), trebuie prevăzută depozitarea provizorie în condiţii de siguranţă a apei uzate contaminate, a nămolului şi a altor substanţe chimice (de ex. rezervoare etanşe, lacuri industriale pentru deşeuri chimice lichide cu protecţie anti-inundaţie etc.).

302. During flood an emergency situation can develop not only as a threat to surface or ground water, but also to another parts of environment (contamination of soil, toxic gases emissions etc.), therefore the operators should be educated and prepared to respond also to these situations.

303. În timpul inundaţiei se recomandă: asigurarea unei bune funcţionalităţi a staţiilor de pompare, în vederea asigurării operării lor continue pentru

a evita deversările de apă uzată industrială netratată în apele de suprafaţă sau subterane; să se protejeze fiecare compartiment al IWWTP împotriva inundaţiei, inclusiv depozitul provizoriu de

nămol toxic; instalarea (temporară sau permanentă) a echipamentelor mobile pentru tratarea apelor uzate cu posibilitatea

de operare a acestor dispozitive deasupra nivelului apelor de inundaţie pentru a evita deversările de apă uzată industrială netratată în apele de suprafaţă sau subterane;

să se menţină un sistem intern de avertizare care să semnaleze defecţiunile operaţionale ale IWWTP chiar şi în timpul inundaţiei;

să se pregătească instrumentele pentru curăţarea tuturor echipamentelor contaminate şi pentru a elimina apele uzate şi nămolul toxic. Pentru aceasta se poate întocmi un plan de recuperare care să se folosească de toate experienţele anterioare. Sub nicio formă apele uzate sau noroiul contaminate cu substanţe chimice periculoase nu trebuie deversate în apele de suprafaţă sau subterane.

59

304. Regulamentele pentru recuperarea IWWTP după inundaţie sunt în mare parte aceleaşi ca pentru UWWTP – asigurarea accesului, evaluarea daunelor, repornirea surselor de alimentare electrică, curăţarea conductelor de canalizare şi repunerea treptată în funcţiune a tuturor proceselor de tratare (de la tratarea preliminară până la sistemele automate de control). Este evident că în cazul în care anumite procese au fost operaţionale în timpul incendiului, procesul de repunere în funcţiune va fi mult mai rapid.

Daune provocate de inundaţia din 2002 la IWWTP în Roztoky, Republica Cehă, unde sunt tratate apele uzate din industria farmaceutică

IWWTP efectuează procese mecanice-biologice de tratare anaerobă. Epurarea este ulterior finalizată la UWWTP. Capacitatea staţiei de tratare a apelor uzate este de 72 000 P.E., cu o admisie de 840 m 3/zi. În timpul incidentului, staţia a fost inundată complet. Nivelul apei în râul receptor a depăşit iun dig de protecţie de 6 m înălţime cu 1.4 m. Presiunea apei de inundaţie a ridicat rezervorul de gaz cu tot cu fundaţie, staţia motoarelor a fost avariată, rezervorul pentru injectarea agenţilor chimici a fost dusă la 100 m distanţă iar alte rezervoare au fost ţinute pe loc numai datorită fitingurilor. Toate electro-motoarele şi sistemele de control au fost distruse. Costul total al reparaţiilor s-a ridicat la 29 % din bugetul reconstrucţiei precedente din 2000. Staţia de tratare a apelor uzate a fost repusă în funcţionare după trei luni.

După experienţa câştigată în inundaţiile din 1997 şi 2002 în Republica Cehă, măsurile de protecţie anti-inundaţie la IWWTP trebuie să ocupe un loc important în planurile de criză şi de situaţii de urgenţă, care vor fi întocmite după obţinerea permisiunii administrative pentru IWWTP conform legislaţiei cehe.

Sumar 305. Protecţia împotriva condiţiilor climatice ale reţelelor centralizate de drenaj şi de canalizare de dimensiuni medii şi mari constă dintr-o gamă largă de măsuri preventive cu efecte directe şi indirecte asupra impacturilor fenomenelor meteorologice extreme. Pentru ambele tipuri de sisteme – centralizate şi descentralizate, editarea şi diseminarea unui plan comprehensiv pentru situaţii de urgenţă sunt fundamentale în vederea pregătirii personalului operaţional pentru a recunoaşte şi reacţiona la nivele definite de risc. În particular, un sistem de avertizare se poate dovedi util în cazul ineficienţelor generatoare de riscuri.

306. În plus, criteriul de proiectare în funcţie de condiţiile meteo reprezintă mijlocul principal de protecţie împotriva condiţiilor climatice ale noilor reţele de drenaj. Adaptarea dinamică la schimbările climatice locale, precum intensificarea fenomenelor meteorologice extreme sau reducerea timpului de recurenţă este fundamentală pentru evitarea saturării reţelei de drenaj. Totuşi, reţelele metropolitane de drenaj şi canalizare pot fi foarte învechite iar ajustarea întregii capacităţi hidraulice la modificările rapide ale climei se dovedeşte adesea nefiabilă economic. În aceste cazuri riscul de inundare a sistemului poate fi diminuat, însă nu eliminat în totalitate.

307. În reţelele existente, cea mai mare capacitate hidraulică trebuie asigurată prin lucrări periodice de întreţinere şi curăţare a sistemului şi a nodurilor sale principale. În cazul sistemelor mari unde drenajele drumurilor şi canalizarea sunt gestionate de companii diferite, se recomandă planuri de întreţinere coordonate.

308. Trebuie asigurat serviciul complet al staţiilor de tratare şi al staţiilor de pompare prin lucrări periodice ale de întreţinere a structurilor şi a componentelor electro-mecanice şi prin dotarea staţiilor cu generatoare electrice de rezervă, întrucât unul dintre efectele des întâlnite ale ploilor torenţiale îl reprezintă penele de curent. Înainte de această măsură trebuie să se cunoască în detaliu întreaga reţea astfel încât, în special în cazul sistemelor de canalizare vechi şi de mari dimensiuni, necesită campanii lungi şi costisitoare de studiu finalizate cu întocmirea unui sistem de informaţii geografice (GIS) pentru a face informaţiile mai uşor disponibile pentru diverşii utilizatori.

309. În anii recenţi, utilizarea modelelor hidrodinamice pentru a simula efectele ploilor torenţiale asupra reţelelor de canalizare mari a devenit din ce în ce mai accesibilă. Obţinerea rezultatelor simulării dintr-o serie de scenarii climatice ipotetic posibile permite identificarea nodurilor critice ale reţelei în funcţie de localizarea şi intensitatea furtunii, şi astfel identificarea în avans a operaţiunilor directe în caz de urgenţă. În plus, metodele RTC bazate pe o structură telemetrică centralizată reprezintă astăzi mijloace fundamentale pentru managementul sistemelor complexe de drenaj şi canalizare.

310. Inundaţiile prelungite pot fi considerate de asemenea fenomene meteorologice extreme pentru toate sistemele de canalizare caracterizate de racorduri hidraulice cu ape de suprafaţă precum revărsarea sistemelor de canalizare (CSO), canale de deversare sau de canalizare neetanşe în zonele de inundaţie. În special în cazul râurilor lungi cu o mare variaţie a fluxului, valurile de inundaţie provocate de ploile torenţiale se pot propaga foarte rapid, cu efecte potenţial dezastruoase pentru sistemele de drenaj din aval care nu sunt afectate în mod direct de furtună. Un bun management a sistemului de drenaj strâns interconectat cu principalele ape de suprafaţă poate necesita: o

60

cunoaştere detaliată a regimului hidrologic; o strânsă relaţie cu autorităţile riverane şi entităţile responsabile pentru gestionarea eventualelor baraje sau stăvilare în aval sau amonte de zona respectivă; instalarea unor dispozitive de reglementare a fluxului acolo unde apele de suprafaţă afectează capacitatea reţelei de drenaj (valve de blocare a fluxului de retur, deversoare portabile CSO, pompe reglabile RTC, etc.).

311. În general perioadele prelungite de secetă au un efect mult mai puţin semnificativ asupra sistemelor de drenaj şi canalizare. Depunerile, mirosurile neplăcute şi, în cel mai rău caz, răspândirea bolilor, acestea sunt potenţialele efecte ale unei perioade prelungite de secetă asupra sistemelor de canalizare combinate din zonele dens populate; însă nu reprezintă o problemă majoră pentru sistemele de canalizare acoperite şi eficient proiectate.

312. Secetele prelungite pot avea de asemenea un impact de mediu atunci când o ploaie torenţială survine imediat după ele şi depăşesc capacitatea sistemului de canalizare combinat. Primele ploi torenţiale revărsate de CSO s-au dovedit a avea un efect poluant semnificativ asupra apelor receptoare, cu impact local imediat asupra calităţii lor, motiv pentru care principalele staţii de tratare trebuie prevăzute cu departamente pentru tratarea acestor ape pluviale (deşi ar trebui luată în calcul o eventuală reducere a eficienţei tratamentului biologic datorită apelor pluviale). De fapt, în ceea ce priveşte tratarea apelor uzate, fenomenele meteorologice extreme afectează capacitatea de epurare a staţiilor întrucât concentraţiile de poluanţi din apa uzată se modifică, ridicând probleme pentru compartimentele şi procesele ulterioare ale întregului sistem de tratare.

313. Fiind în general caracterizate de reţele de mici dimensiuni şi de bugete limitate, sistemele descentralizate sunt supuse unor constrângeri în ceea ce priveşte managementul măsurilor de protecţie împotriva climei, astfel:

Intensitatea evenimentelor: fenomenele meteorologice extreme rareori ating apogeul într-o zonă restrânsă, deşi atunci când acest lucru se întâmplă poate afecta o porţiune semnificativă a sistemului, a cărui reacţie la impact este astfel mai puţin flexibilă din punct de vedere al capacităţii operaţionale, hidraulice şi de tratament;

Este posibil ca utilizarea modelelor de simulare şi telemetrie să nu fie fiabile economic, şi astfel experienţa şi cunoştinţele reţelei şi ale întregului echipament şi reacţia sa la evenimente critice în trecut devin mai importante (studii periodice, înregistrarea situaţiilor critice în timpul fenomenelor meteorologice extreme, etc.);

Impactul apei pluviale asupra sistemelor descentralizate din zonele rurale poate creşte substanţial fluctuaţia fluxurilor de apă în timpul ploilor, astfel încât se recomandă cu tărie implementarea separării între reţelele de canalizare şi cele de drenaj al apei pluviale (în special dacă sunt disponibile ape naturale adecvate pentru recepţia deversărilor de ape pluviale);

În eventualitatea în care în zonele de inundaţie se găsesc locuinţe, trebuie să se planifice cu atenţie managementul staţiilor individuale de tratare.

314. În general, sistemele descentralizate trebuie să coopereze îndeaproape cu autorităţile publice de mediu şi să semneze acorduri de cooperare cu operatorii principalelor sisteme centralizate de canalizare, pentru situaţii de urgenţă.

Studiu de caz: Agenţia de mediu Flemish. Planificarea reţelelor de canalizare, managementul şi recuperarea în cazul fenomenelor extreme

Planificarea infrastructurii apelor uzate pentru evenimente extreme De mulţi ani, în regiunea Flemish utilizarea modelelor hidrodinamice pentru simularea efectelor ploilor torenţiale asupra reţelelor de canalizare este integrată pe scară largă şi aplicată în procesul de planificare, proiectare şi construcţie a noilor reţele de canalizare, ca şi în optimizarea reţelelor existente.Perioadele prelungite de secetă nu apar în această regiune în asemenea condiţii şi / sau cu o asemenea intensitate astfel încât să aibă un efect critic asupra sistemelor de drenaj şi de canalizare. Totuşi ele pot avea un efect asupra mediului atunci când sunt urmate de ploi torenţiale, întrucât în regiunea Flemish majoritatea reţelelor de canalizare sunt de tip combinat. Astfel sistemele de colectare sunt construite după următoarele standarde:

- Capacitatea de a transporta spre staţiile centralizate de tratare a unor volume mari (minim de şase ori 6 fluxul din perioadele uscate) de amestec de ape uzate şi pluviale;

- Limitarea poluării apelor receptoare datorită revărsărilor apelor pluviale la maximum 7 zile de revărsare / an.

În plus, construcţia reţelelor de canalizare în ultimii 10 ani a evoluat în sisteme separate. Acest sistem decuplat vizează împiedicarea apelor pluviale să ajungă în reţelele de canalizare şi menţinerea lor în locul în care au căzut pentru a se infiltra înapoi în sol. Această evoluţie a sporit întrucâtva capacitatea hidraulică a sistemelor de canalizare în cazul ploilor torenţiale.

Managementul infrastructurii apelor uzate pentru evenimente extremeÎn ceea ce priveşte managementul, sistemele de canalizare trebuie să fie dimensionate suficient pentru a împiedica

61

apele uzate netratate să se reverse în râuri, iar staţiile de tratare trebuie să epureze o cantitate suficientă de amestec de ape pluviale şi uzate în cazul ploilor torenţiale. De câteva decenii, standardul în regiunea Flemish cere asigurarea tratării biologice pentru un volum de apă egal cu de trei ori fluxul din perioadele uscate (3Q14, altfel peste 5Q24) şi de a asigura tratarea primară a unui volum suplimentar cel puţin egal cu acesta. Acum zece ani, un studiu al Aquafin, compania publică responsabilă pentru construcţia şi managementul staţiilor de tratare şi a marilor sisteme de colectare din regiunea Flemish, a relevat că întregul volum adus către staţiile de tratare (6Q14, altfel peste 10Q24) poate fi tratat biologic (tratare secundară şi în cele mai multe cazuri tratare terţiară, pentru eliminarea azotului şi fosforului) fără costuri substanţiale. Toate staţiile de tratare noi şi cele renovate şi / sau staţiile de tratare unde acest standard a putut fi implementat fără costuri excesive sunt acum dotate cu aceste facilităţi. În plus, Aquafin monitorizează în mod constant funcţionalitatea tuturor staţiilor de tratare şi principalele staţii de pompare din reţeaua de canalizare pentru a preveni pericolele ecologice în cazul unei disfuncţionalităţi. Această monitorizare continuă, împreună cu sistemul de alarmă aferent, permite o reacţie rapidă în cazul fenomenelor extreme. Începând cu 2008, regiunea Flemish implementează un sistem de control suplimentar pentru managementul eficient al facilităţilor de tratare pe baza unui set de parametri, precum funcţionarea continuă a staţiilor de tratare şi a staţiilor de pompare şi a reacţiilor corespunzătoare în cazul unei disfuncţionalităţi.

Repornirea staţiilor de tratare a apei uzate după inundaţii (recuperare)În regiunea Flemish, funcţionalitatea staţiilor de tratare a apelor uzate este rareori afectată de inundaţii. Activităţile de recuperare s-au limitat la repornirea instalaţiilor în urma penelor de curent.

Monitorizarea infrastructurii apelor uzate: revărsarea apelor pluvialeFlemish Environment Agency (VMM) este responsabilă pentru supravegherea ecologică a infrastructurii de tratare a apelor uzate. Începând din 2002, VMM a elaborat o reţea de staţii de măsurare pentru monitorizarea efectelor revărsării apelor pluviale asupra calităţii apelor de suprafaţă. Această reţea constă din 250 de staţii de măsurare ce funcţionează cu energie solară, care măsoară infrastructurile 24/7 cu senzori de nivel şi senzori de calitate (turbiditate, conductivitate, temperatură,...).

După câţiva ani de măsurători, au fost trase următoarele concluzii:- Durata maximă de revărsare preconizată, de 2% anual, a fost subestimată. S-a înregistrat o medie de 3.4%; - Datele staţiilor de măsurare au identificat câteva blocaje, solicitând adaptări locale ale infrastructurii şi

optimizări suplimentare ale investiţiilor în sistemul de canalizare; - Reţeaua de monitorizare este utilizată ca un instrument pentru acordarea sau refuzul permisiunii

companiilor să se conecteze la sistemul public de canalizare.Din 2008, VMM şi-a îndreptat staţiile de monitorizare către punctele esenţiale ale sistemului de canalizare precum anumite staţii de tratare şi pompare. Aceste puncte critice vor fi de asemenea monitorizate de staţiile de tratare a apelor uzate şi de autorităţile locale / municipale cu ajutorul unor măsurători de flux, pentru îmbunătăţirea colectării, transportului şi tratării apelor uzate. În consecinţă, o mai bună interacţiune a staţiilor (critice) de pompare ar trebui să minimalizeze revărsările, cu efecte asupra calităţii apelor de suprafaţă.

62