Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

148 Section: Social Sciences

WORK AND FAMILY, TWO IMPORTANT SOURCES OF LIFE SATISFACTION

Felicia Morândău Assist. Prof., PhD, ”Lucian Blaga” University of Sibiu

Abstract:Studies show that marriage and family bring people more satisfaction. Also, work is another dimension of human life, which can‟t be excluded. People worked and created closer groups in all

societies. Probably they will do the same in the future. The difference will be the type of work and the

type of relations. The specialists are talking about new work and new family, and about the “time bind” (Hochschild 1997). How is family-work relationship perceived? There is a conflict between

them? What is the main source of satisfaction: family or work? What are the attitudes toward family

and work? are few questions to which we try to offer an answer using a qualitative study. 25 interviews were conducted with 25-40 years old subjects, married and unmarried, working in services

jobs. The results show that family and work are two important realities. The study participants talk

about family and work, not about family or work. Work and family are successfully combined if people

like what they do at the workplace, have a flexible work schedule and time management abilities. Nevertheless, the place where people say they feel good and calm is at home. Work brings financial

security and family brings emotional security.

Keywords: family-work relationship, family-work conflict, life satisfaction, time bind, time

management

Munca reprezintă un comportament practicat, din cele mai îndepărtate timpuri, ca

răspuns la nevoia de supraviețuire. Dintotdeauna oamenii au desfășurat activități care să le

asigure resursele necesare existenței. Din perspectiva lui Giddens (2010), munca reprezintă

îndeplinirea acelor sarcini care presupun efort fizic și mintal și care au ca finalitate producerea

de servicii şi bunuri necesare nevoilor umane. O definiție mai complexă, și mai utilă pentru

analiza noastră, îi aparține lui Friedman. Pentru acesta munca presupune „ansamblul

acțiunilor pe care omul, într-un scop practic, cu ajutorul creierului său, al mâinilor sale, cu

unelte sau cu mașini, le exercită asupra materiei, acțiuni care, la rândul lor, reacționează

asupra omului, modificându-l‖ (Friedman 1971: 459).

Societățile au evoluat, mijloacele de producție sunt tot mai performante, nevoile, la

rândul lor sunt tot mai numeroase, munca se desfășoară altfel. Pornind de la definiția lui

Friedman, prezentată mai sus, putem spune că și omul este „altfel‖. Munca pe care o

desfășoară îl transformă și îi transformă nevoile și așteptările. Totodată, modifică relațiile cu

cei din jur și redefinește conceptul de familie. Obținerea resursele necesare existenței nu mai

este obiectivul central al tuturor indivizilor și atingerea acestui obiectiv nu asigură obligatoriu

și un nivel ridicat al satisfacției față de viață.

În societățile dezvoltate munca nu mai este înțeleasă doar ca un răspuns la nevoile

economice. Se dezvoltă o funcție non-economică a acesteia. Oamenii lucrează, își doresc un

loc de muncă pentru a se afilia la un grup care contribuie la mersul bun al economiei și,

implicit, al societății. Sunt motivați de un simț al datoriei, de nevoia de a câștiga apreciere din

partea celorlalți, de a se simți împliniți, de a scăpa de plictiseală (Vander Zanden, 1990). Este

în mod special cazul femeilor care percep munca plătită ca pe un mijloc de a se deconecta de

la ritmul activităților casnice, afirmă același autor. Și în cazul bărbaților lucrurile stau

aproximativ la fel. Un studiu realizat de Morce și Weiss (1955), cu mai bine de 50 de ani în

urmă, a ajuns la concluzia că munca le asigură bărbaților din clasa de mijloc un scop și un

sentiment de împlinire. Cercetările mai recente confirmă și acestea faptul că satisfacția față de

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

149 Section: Social Sciences

viață variază în funcție de statusul economic. Astfel, nivelul satisfacției față de viață a

persoanelor care au un loc de muncă (scor 7,3, înregistrat la nivelul statelor din Europa, pe o

scală de la 1 la 10) este foarte apropiat de cel înregistrat în cazul studenților, respectiv 7,5. Un

nivel mult mai scăzut se înregistrează în cazul persoanelor fără un loc de muncă (5,9) sau al

celor care nu au capacitățile necesare pentru a lucra (5,7). Statusul marital influențează și

acesta satisfacția față de viață, cel mai înalt nivel înregistrându-se în cazul cuplurilor,

respectiv cuplurilor cu copii (Eurofound 2012: 19). Mai mult, echilibrul muncă-familie poate

fi asigurat și nu reprezintă o sursă de conflict permanent. Nivelul de satisfacție față de

echilibrul muncă-familie este unul ridicat atunci când membrii familiei nu sunt supuși la

presiuni foarte mari fie în familie, fie la locul de muncă (Eurofound, 2010; Eurofound, 2014).

În ceea ce privește familia, studii recente arată că emanciparea femeii, intrarea pe piața

muncii, nu a erodat, nu a eliminat beneficiile, avantajul de a fi căsătorit și persoanele

căsătorite continuă să fie mai mulțumite de viață, comparativ cu persoanele necăsătorite

(Mikucka, 2016).

Schimbările cele mai evidente apar în cazul persoanelor care au locuri de muncă în

zona serviciilor. Aici nu mai există o delimitare clară între timpul de muncă și timpul alocat

familiei. Cele două tipuri de experiență socială se întrepătrund (Russell Hochschild, 1997) și

uneori intră în conflict (Netemeyer, Boles și McMurrian, 1996). Pe de altă parte, nu mai

vorbim de un model de familie, ci de familia postmodernă care presupune stiluri de viață de

familie variate și structuri familiale diferite, adaptate la nevoile fiecărui individ (Elkind,

1998). Rolurile sunt variabile și trebuie să fie negociate și renegociate permanent. Studiile

arată că atunci când vorbim de conflictul muncă-familie, în cazul bărbaților, profesia

afectează viața de familie, iar în cazul femeilor viața de familie afectează profesia (Izraeli

1993). Cu siguranță aceste influențe există, dar nu creează întotdeauna probleme

insurmontabile ci doar situații noi pentru care se pot găsi strategii de adaptare.

Indiferent de cât de majore sunt schimbările, munca și familia, în variatele lor forme,

rămân două constante ale existenței individului și contribuie semnificativ la nivelul acestuia

de satisfacție față de viață și de fericire. Premisele de la care am pornit în studiul nostru se

referă la faptul că munca și familia (practicarea unei activități economice și existența familiei)

sunt două variabile care influențează pozitiv satisfacția față de viață.

Metodologia cercetării

Scopul studiului este de a analiza relația dintre muncă și familie și modul cum se

raportează tinerii la aceasta. Astfel ne-am propus să culegem informații pornind de la

următoarele întrebări de cercetare: Care este atitudinea față de familie și muncă? Sursele de

satisfacție ale tinerilor vin din zona familială sau profesională? Cum influențează viața de

familie performanța profesională și performanța profesională viața de familie?

Metoda de cercetare folosită este interviul, iar instrumentul, ghidul de interviu

semistructurat. Interviurile au fost aplicate pe un eșantion de intenționalitate, format din 25 de

tineri căsătoriți și necăsătoriți, cu vârsta cuprinsă între 25 și 40 de ani, cu studii superioare, cu

ocupații în zona serviciilor sau cu funcții de conducere. Aceste variabile au fost și criteriile de

selecție a subiecților. Datele au fost culese în perioada ianuarie-februarie 2016, în municipiul

Sibiu. Am optat pentru un studiu calitativ pentru a crea o imagine mai completă asupra

problemei și a lăsa subiecților libertatea să explice și să dezvolte propria perspectivă, să ofere

o imagine mai amplă. În studiile cantitative există riscul focalizării pe o singură dimensiune a

problemei, iar răspunsurile subiecților pot fi influențate de evenimente recente din viața

familială sau profesională.

Rezultatele cercetării

Cu ajutorul analizei de conținut au fost extrase din interviuri acele informații care ne

ajută în descrierea variabilelor incluse în întrebările de cercetare. Rezultatele au fost

structurate pornind de la întrebările de cercetare.

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

150 Section: Social Sciences

Atitudinea față de familie. Informațiile oferite de subiecți în cadrul interviurilor au

permis identificarea a două perspective în ceea ce privește raportarea acestora la familie: una

structuralistă și o alta funcționalistă. În primul caz subiecții asociază familia cu structura,

componența acesteia: soț, soție, copii. Subiecții care au vârsta spre 40 de ani includ și bunicii

și alte rude (familia extinsă). Niciun subiect nu subliniază explicit ideea de căsătorie. :

„uniune între un bărbat și o femeie uniți prin iubire…” (CP, căsătorit, 27, F); „două

persoane care trăiesc împreună… inevitabil existența unui copil” (LF, necăsătorit, 26 F).

A doua perspectivă, cea funcționalistă, identificată în răspunsurile subiecților,

subliniază funcțiile familiei. Familia este văzută ca sursă de echilibru și de împlinire. Asigură

individului securitate emoțională prin crearea unui context favorabil emoțiilor pozitive:

liniște, fericire, împlinire, siguranță, protecție, bucurie: „Un grup de oameni care se ajută, se

educă și se cresc unul pe celălalt” (ST, căsătorit, 27 ani, M);„Este locul în care te simți

împlinit și în care te simți...fericit că poți să împarți bucurii și să-ți rezolvi problemele pe care

le întâlnești inevitabil în fiecare zi” (HR, căsătorit, 38, F).Se observă accentul pus, în mod

deosebit, pe una dintre funcțiile familiei și anume securitatea emoțională. Securitatea

economică sau funcția economică a familiei, cândva o funcție esențială, (Murdock, 1949;

Parsons și Bales, 1955) nu este subliniată de niciun subiect. Explicația se poate regăsi în

accesul tuturor membrilor familiei (mai precis al ambilor parteneri) la resurse care le pot

asigura un stil de viață decent și în afara familiei.

Atitudinea față de muncă/profesie. În răspunsurile lor, subiecții pun un accent crescut

pe securitatea financiară pe care o asigură locul de muncă: „Un venit din care pot să-mi

trăiesc o viață decentă … Nu, profesia doar îmi asigură un venit financiar” (IF, necăsătorit,

26 ani, F). În plan secund, munca reprezintă o sursă de împlinire și dezvoltare personală: „A

doua jumătate a vieții tale, prima jumătate fiind familia, a doua jumătate cariera” (SA,

căsătorit, 34 ani, F). În general munca este percepută ca un element care ușurează viața

subiecților, mai ales dacă fac ceea ce le place: „Mi-o face mai bună. Da. Mi-o face mai bună

într-adevăr și... mă dezvoltă. Chiar îmi place ceea ce fac” (HR, căsătorit, 38 ani, F);„Munca

mă ține în permanență în luptă pentru găsirea metodelor de a ne ușura și simplifica viața de

zi cu zi” (MV, căsătorit, 40 ani ,F); „Cred că îmi face viața mai interesantă” (SO, căsătorit,

27 ani, F).

Atunci când a fost pusă în discuție sursa tensiunilor, conflictelor cu care se confruntă

în general, subiecții spun, în cele mai multe cazuri, că locul de muncă reprezintă o sursă de

tensiune și nu familia. Nu sunt însă conflicte serioase: „De multe ori situațiile tensionate apar

din cauza serviciului pentru că trebuie să stau peste program. Soția mea mă înțelege de foarte

multe ori, însă când trebuie să renunțăm la foarte multe planuri devine mai complicat” (ZZ,

căsătorit, 27 ani, M). Majoritatea subiecților nu reclamă existența unor tensiuni sau conflicte

semnificative. Le percep ca fiind situații obișnuite, firești care pot fi soluționate. Atitudinea

pozitivă față de conflict, față de tensiuni reprezintă un prim pas pentru o gestionare eficientă a

acestora.

În toate cazurile ‖acasă‖ este locul unde subiecții declară că se simt mai liniștiți. Chiar

dacă au un loc de muncă unde se simt bine, familia și ‖acasă‖ le asigură o stare de liniște:

„Ambele locuri îmi oferă o stare de liniște. Dar cel mai mult pot spune că o găsesc acasă,

lângă familie” (DI, căsătorit, 38 ani, F);„Acasă sunt cea mai liniștită pentru că îi am pe cei

dragi” (AG, căsătorit, 40, F);„…da, te simți acasă, aici vii și te relaxezi, lași toate problemele

care au decurs în timpul zilei și vii și-ți vezi de problemele personale” (KT, căsătorit, 39 ani,

M).Pornind de la aceste afirmații,există riscul să asociem locul de muncă cu conceptul de

alienare al lui Marx. Nu este însă cazul participanților la studiul nostru. Aceștia nu asociază,

nici indirect, locul de muncă cu o experiență negativă, lipsită de sens. Dimpotrivă, este

percepută ca o activitate necesară și importantă atât economic cât și personal. O parte dintre

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

151 Section: Social Sciences

subiecți văd familia ca fiind locul unde își refac energiile, o zonă de confort, dar care probabil

și-ar pierde această calitate în lipsa provocărilor de la locul de muncă.

Munca și familia ca surse de satisfacție. Subiecții participanți la studiu afirmă că atât

familia cât și munca le aduc satisfacții, îi fac să se simtă împliniți. Cele două experiențe sunt

puse în majoritatea cazurilor împreună, ca două dimensiuni complementare și nicidecum în

contradicție: „pot să zic că sunt împlinită deoarece am o profesie pe care mi-am dorit-o și pe

care o exersez în prezent cât și o familie pe care mi-am dorit-o și care este o familie

frumoasă cu care mă mândresc” (CD, căsătorit, 27 ani, F). Importanța acordată familiei,

respectiv muncii, poate varia în funcție de vârstă, dar, în ansamblu, ambele sunt percepute ca

fiind semnificative: „Toate sunt importante în viață la momentul potrivit. Sunt momente în

care familia, crearea unei familii e importantă, sunt momente în care crearea unei profesii

este importantă (NC, căsătorit, 24 ani, F). Lipsa uneia dintre acestea poate reprezenta o sursă

de insatisfacție:„…dar pot să zic parțial (împlinit n.n.) pentru că încă nu am familie.

Probabil după ce o să am familie o să fiu în totalitate (împlinit n.n.)” (HD, necăsătorit, 24 de

ani, M); „Da, din punct de vedere personal, m-ar împlini să fiu căsătorit, să am o familie și

unul sau doi copii” (MB, necăsătorit, 30 ani, M).

Atunci când li s-a cerut subiecților să ierarhizeze cele două surse de satisfacție, pe

locul întâi apare mai frecvent amintită familia„Cred că orice persoană, nu numai o femeie, și

un bărbat, se simte mult mai împlinit atunci când are și copii” (CD, căsătorit, 38 ani, M).

„Familia este mult mai importantă…și cariera normal că e importantă” (CN, căsătorit, 36,

F).

Sentimentul de împlinire, satisfacția față de viață are două componente clare în

viziunea subiecților: cea familială și cea profesională. Cea profesională se leagă în cele mai

multe cazuri de desfășurarea unei activități plăcute, o muncă făcută cu plăcere: „O persoană

împlinită pentru mine înseamnă a avea o viață de familie reușită, copii, iar profesional să

lucrezi în domeniul îndrăgit” (DI, căsătorit, 38 ani, F); „Da pot spune că sunt împlinită din

acest punct de vedere, iar existența copiilor mei nu mă afectează cu nimic, din contră ei îmi

dau energie și putere pentru muncă” (AG, căsătorit, 40 ani, F). Afirmațiile subiecților se

încadrează în viziunea prezentată de studiile din domeniu, conform cărora munca și familia

cresc sentimentul de satisfacție față de viață (Eurostat, 2012; Mikucka, 2016). Nu se observă

diferențe semnificative în funcție de sex. Atât persoanele de sex feminin cât și persoanele de

sex masculin pun accent atât pe muncă cât și pe familie.

Participanții la studiu identifică o serie de beneficii importante, complementare, atunci

când fac referire la familie respectiv la muncă. Subliniind beneficiile familiei, aceasta este

văzută ca un factor de echilibru și stabilitate, sursă de satisfacție și împlinire, de bună-

dispoziție, de liniște sufletească, sprijin, și atunci când este vorba de viața profesională, o

„bucurie în viață‖: „familia ideală este locul unde te simți iubit și apreciat” (MB, căsătorit,

36 ani, F).

În ceea ce privește beneficiile muncii, din perspectiva subiecților intervievați, aceasta

asigură securitate financiară și posibilitatea de a face ceva ce îți place: „…e bine totuși ca

independența asta (financiară n.n.) să nu însemne și o însingurare… o îndepărtare de grup…

de a avea un… de a-ți forma o pereche, de a avea un partener…cariera nu e totul în viața

asta” (LF, necăsătorit, 26 ani, F).

Atitudinea față de conflictul muncă-familie. La întrebarea dacă există un conflict între

muncă și familie subiecții nu au răspuns pozitiv. Au subliniat faptul că nu este întotdeauna

simplu să fie făcute amândouă, dar există soluții: „Este într-adevăr greu să te împarți între

familie și carieră, dar cu răbdare cred că se pot împăca foarte bine familia și cariera” (CN,

căsătorit, 36 ani, F); „Nu, categoric nu, dimpotrivă familia și copiii te motivează și îți dau

putere de a urca cât mai sus pe scara profesională” (OM, căsătorit, 34 ani, F); „Totuși eu

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

152 Section: Social Sciences

personal sunt pentru familie, pentru căsătorie și cred că de acolo vine puterea și sprijinul de

care avem atâta nevoie” (ZS, căsătorit, 28 ani, F).

În discuțiile pe marginea conflictului muncă-familie subiecții au subliniat și câteva

strategii de gestionarea a acestuia sau elemente care facilitează echilibrul. Printre condițiile

care pot contribui la un echilibru în relația muncă-familie este existența unui program flexibil.

Este un aspect identificat și în alte studii ca fiind foarte important pentru o gestionare cât mai

eficientă a relației muncă familie (Jang, Zippay și Park, 2012). Posibilitatea de a-ți organiza

singur programul poate asigura succesul și la locul de muncă și în familie. De aici derivă o

strategie utilizată de subiecți, care are la bază un bun management al timpului la care se

adaugă o comunicare eficientă cu partenerul. Atunci când aceste ultime abilități lipsesc,

organizațiile pot interveni în dezvoltarea lor ajutându-și astfel angajații să devină mai

performanți nu numai la locul de muncă ci și acasă (Kelly, Moen și Tranby, 2011).

Limitele studiului

Fiind un studiu realizat pe un eșantion nereprezentativ există riscul ca în eșantion să fi

fost incluși numai subiecți cu experiențe de muncă și de familie pozitive. Cu toate acestea,

sunt cazuri care pot fi folosite ca exemple de „bună-practică‖ și care demonstrează că și în

societățile dezvoltate munca și familia sunt compatibile iar relația dintre ele poate fi

gestionată cu succes.

Concluzii

Familia și munca nu sunt percepute ca două realități contradictorii ci, dimpotrivă, ca

două dimensiuni complementare ale existenței, a căror importanță se poate schimba în funcție

de vârstă. Familia este percepută ca un catalizator pentru profesie iar profesia un fundament

pentru familie. Principala sursă de satisfacție a subiecților este familia, fără să excludă munca,

iar acasă este locul unde cei mai mulți subiecți declară că se simt liniștiți.

Nu sunt excluse dificultățile și provocările legate de relația muncă-familie, dar o

atitudine pozitivă față de acestea facilitează menținerea echilibrului. Se poate sublinia faptul

că nu numai la locul de muncă ci și la nivelul vieții de familie devin foarte importante o serie

de competențe transversale cum ar fi: managementul timpului, gestionarea conflictelor,

comunicarea eficientă, abilități de negociere. Sunt competențe care sunt puțin dezvoltate în

mediul familial, unde interacțiunea dintre membrii familiei începe să fie tot mai redusă, dar și

în mediul școlar. Pe lângă aceste competențe un program flexibil și alegerea profesiei

potrivite, adică un loc de muncă în care individul face ceea ce îi place, pot contribui la

rezolvarea conflictului familie-muncă, la menținerea unui echilibru și la creșterea satisfacției

față de viață.

BIBLIOGRAPHY

Elkind, David. 1997. Ties that Stress. New Family Imbalance. London: Harvard University

Press.

Eurofound. 2010. Second European Quality of Life Survey. Family life and Work. disponibil

la: https://www.eurofound.europa.eu/publications/report/2010/quality-of-life-social-

policies/second-european-quality-of-life-survey-family-life-and-work.

Eurofound. 2012. Third European Quality of Life Survey - Quality of life in Europe: Impacts

of the crisis disponibil la:

https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1264

en_0.pdf

Eurofound. 2014. Third European Quality of Life Survey – Quality of life in Europe: Families

in the economic crisis disponibil la:

https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1389

en.pdf

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

153 Section: Social Sciences

Friedman, Georges. 1971. Ce este munca? În Sociologia franceză contemporană coord. Ion

Aluaş şi Ion Drăgan: 459-464. Bucureşti: Editura Politică.

Giddens, Anthony. 2010. Sociologie. Bucureşti: All.

Izraeli, Dafna. N. 1993. Work-family conflict among women and men managers in dual

career couples in Israel. Journal of Social Behaviour and Personality. Vol. 8 (3): 371-388.

Jang, Soo Jung, Allison Zippay, Rhokeun Park. 2012. Family Roles as Moderators of the

Relationship Between Schedule Flexibility and Stress. Journal of Marriage and family.Vol.

74 (4): 897-912.

Kelly, Erin L., Phyllis Moen și Eric Tranby. 2011. Changing Workplaces to Reduce Work-

Family Conflict: Schedule Control in a White-Collar Organization. American Sociological

Review. Vol. 76 (2): 265-290.

Mikucka, Malgorzata. 2016. The Life Satisfaction Advantage of Being Married and Gender

Specialization. Journal of Marriage and Family. 78 (3): 759-779.

Morce, Nancy C., Robert S. Weiss. 1955.The function and meaning of work and the job.

American Sociological Review. Vol. 20 (2): 191-198.

Murdock, George P. 1949. Social Structure. New York: The Macmillan Company.

Netemeyer, Richard G., James S. Boles, and Robert McMurrian. 1996. Development and

Validation of Work–family Conflict and Family–work Conflict Scales. Journal of Applied

Psychology 81 (4):400-410.

Parsons, Talcott și Robert Bales. 1956. Family socialization and interaction process. London:

Routledge.

Russel Hochschild, Arlie. 1997. The Time Bind. When work becomes home and home

becomes work. New York: Macmillan.

Vander Zanden, James. 1990. The Social Experience. New York: McGraw-Hill.