Viziuni periculoase preview

C O L E C Ţ I E C O O R D O N A TĂ D EM I H A I ‑ D A N P A V E L E S C U

EDITOR:

HARLAN ELLISON

T R A D U C E R E D I N E N G L E Z Ă D EL A U R A B O C A N C I O SS I L V I U G E N E S C UA N A ‑ V E R O N I C A M I R C E AM I H A I ‑ D A N P A V E L E S C U

VIZIUNI PERICULOASEANTOLOGIE

E D I T O R I :Silviu DragomirVasile Dem. Zamfirescu

D I R E C T O R E D I T O R I A L :Magdalena Mărculescu

D E S I G N :Faber StudioIlustrație copertă: © Ionuț Bănuță

D I R E C T O R P R O D U C Ţ I E :Cristian Claudiu Coban

R E D A C T O R :Florin Leodor Dănilă

D T P :Eugenia Ursu

C O R E C T U R Ă :Rodica PetcuLorina Chițan

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiELLISON, HARLAN Viziuni periculoase / Harlan Jay Ellison ; trad.: Laura Bocancios, Silviu Genescu, Ana-Veronica Mircea, Mihai-Dan Pavelescu. - Bucureşti : Editura Trei, 2013 ISBN 978 973 707–867–4I. Bocancios, Laura (trad.)II. Genescu, Silviu (trad.)III. Mircea, Ana Veronica, trad (trad.)IV. Pavelescu, Mihai Dan (trad.)

821.111(73)-31=135.1

Titlul original: DANGEROUS VISIONS

Introduction Copyright © Adam Roberts 2011Introduction Year 2002 by Harlan EllisonCopyright © The Kilimanjaro Corporation 2002DANGEROUS VISIONS edited by Harlan EllisonCopyright © Harlan Ellison 1967DANGEROUS VISIONS 35th Anniversary EditionCopyright © The Kilimanjaro Corporation 2002Illustrations Copyright © Leo & Diane Dillon 1967Renewed, 1995 by Leo & Diane Dillon

Copyright © Editura Trei, 2013 pentru prezenta ediție

C. P. 27-0490, BucureștiTel. /Fax: +4 021 300 60 90e-mail: [email protected]

I S B N : 9 7 8 9 7 3 7 0 7 – 8 6 7 – 4

Miloșii învață de la cei mai înțelepți tot ce știu despre ei înșiși, despre lumea în care trebuie să trăiască și despre lumea în care le‑ar plăcea să trăiască.

Cartea aceasta este dedicată cu dragoste, respect și admirație lui

LEO și DIANE DILLONcare, cu toată silința, din prietenie, i‑au arătat Antologa‑

torului că negrul este negru, că albul este alb și că binele poate proveni din ambele, dar niciodată din cenușiu.

Și fiului lor, LIONEL III, cunoscut acum ca Lee, cu rugă‑ciunea neauzită ca lumea lui să nu semene cu lumea noastră.

V I Z I U N I P E R I C U L O A S E 7

C U P R I N S

9 I N T R O D U C E R E , d e A d A m R o b e R t s

1 5 C U VÂ N T- Î N A I N T E : A N U L 2 0 0 2 , d e m i c h A e l m o o R c o c k

1 7 I N T R O D U C E R E : 2 0 0 2 , d e h A R l A n e l l i s o n

2 4 1 9 6 7 : C U VÂ N T- Î N A I N T E 1 — A D O U A R E V O L U Ţ I E ,

d e i s A A c A s i m o v

3 2 1 9 6 7 : C U VÂ N T- Î N A I N T E 2 — H A R L A N Ș I E U ,

d e i s A A c A s i m o v

3 6 1 9 6 7 : I N T R O D U C E R E , d e h A R l A n e l l i s o n

5 2 V E C E R N I E , d e l e s t e R d e l R e y

6 3 M U Ș T E , d e R o b e R t s i l v e R b e R g

7 8 Z I U A D E D U P Ă Z I U A C Â N D A U V E N I T M A R Ţ I E N I I ,

d e F R e d e R i k P o h l

9 0 C Ă L Ă R E Ţ I I S A L A R I U L U I D E P U R P U R Ă S A U

M A R E A Î N D O P A R E , d e P h i l i P J o s é F A R m e R

1 8 8 S I S T E M U L M A L L E Y, d e m i R i A m A l l e n d e F o R d

2 0 1 O J U C Ă R I E P E N T R U J U L I E TA , d e R o b e R t b l o c h

2 1 8 P R Ă D Ă T O R U L D I N O R A Ş U L D E L A M A R G I N E A L U M I I ,

d e h A R l A n e l l i s o n

2 5 3 N O A P T E A Î N C A R E - A E R U P T T I M P U L ,

d e b R i A n W. A l d i s s

2 7 1 O M U L C A R E A A J U N S P E L U N Ă — D E D O U Ă O R I ,

d e h o W A R d R o d m A n

2 8 5 C R E D I N ŢA P Ă R I N Ţ I L O R N O Ș T R I , d e P h i l i P k . d i c k

3 3 2 O M U L P U Z Z L E , d e l A R R y n i v e n

3 5 2 D Â N D C U B A B A R O A S E L E , d e F R i t z l e i b e R

8 H A R L A N E L L I S O N

3 8 3 D U M N E Z E U L R A N D Y, F I U L M E U , d e J o e l . h e n s l e y

4 0 5 E U T O P I A , d e P o u l A n d e R s o n

4 3 6 I N C I D E N T Î N M O D E R A N , d e d A v i d R . b u n c h

4 4 3 E VA D A R E A , d e d A v i d R . b u n c h

4 5 0 C A S A P Ă P U Ș I L O R , d e J A m e s c R o s s

4 7 8 S E X U L Ș I / S A U D O M N U L M O R R I S O N ,

d e c A R o l e m s h W i l l e R

4 9 4 Ș I T E VA S L Ă V I Z Ă D Ă R N I C I A ? , d e d A m o n k n i g h t

5 0 1 D A C Ă T O Ţ I B Ă R B A Ţ I I A R F I F R A Ţ I ,

L - A I L Ă S A P E U N U L S Ă S E - N S O A R E C U S O R A TA ? ,

d e t h e o d o R e s t u R g e o n

5 6 4 C E S - A Î N TÂ M P L A T C U A U G U S T E C L A R O T ? ,

d e l A R R y e i s e n b e R g

5 7 3 S U R O G A T, d e h e n R y s l e s A R

5 8 3 D U -T E , D U -T E , D U -T E , S P U S E P A S Ă R E A ,

d e s o n y A d o R m A n

5 9 3 O S P E C I E F E R I C I TĂ , d e J o h n t. s l A d e k

6 2 0 Î N TÂ L N I R E C U U N ŢĂ R Ă N O I , d e J o n A t h A n b R A n d

6 2 8 D E L A T I P O G R A F I A G U V E R N U L U I , d e k R i s n e v i l l e

6 3 9 Ţ I N U T U L C A I L O R M Ă R E Ţ I , d e R . A . l A F F e R t y

6 5 4 R E C U N O A Ș T E R E A , d e J .g . b A l l A R d

6 7 0 I U D A , d e J o h n b R u n n e R

6 8 5 T E S T D E R E Z I S T E N ŢĂ L A D I S T R U G E R E ,

d e k e i t h l A u m e R

7 2 2 Î N G E R I I C A R C I N O M , d e n o R m A n s P i n R A d

7 3 9 A U T O D A F E , d e R o g e R z e l A z n y

7 5 0 D A … Ș I G O M O R A , d e s A m u e l R . d e l A n y

7 6 8 A N E X A

V I Z I U N I P E R I C U L O A S E 9

I N T R O D U C E R E

de AdAm RobeRts

Viziuni periculoase. Întrebarea este: periculoase pentru cine?Potrivit chiar introducerii lui Harlan Ellison, răspunsul

este: periculoase pentru statu-quo. „Ceea ce țineți în mâini este mai mult decât o carte, declară el cu aplombul speci-fic. Este o revoluție… menită să scuture lucrurile.“ Ellison se revoltă împotriva „îngustimii de minte restrictive a multor editori din domeniul“ science-fictionului și promite „o anto-logie mare, exclusiv din texte inedite, controversate, prea agresive pentru a fi cumpărate de reviste“. Dar oare pericolul este chiar același lucru cu agresivitatea? Indiscutabil, imbol-dul de a-i scutura pe oameni din mulțumirea de sine este nobil; iar povestirile acestea au avut cu certitudine puterea de a-i șoca pe cititorii de la sfârșitul anilor 1960. De exem-plu, în conformitate cu standardele epocii, ele erau explicite sexual și abordau ipocriziile necontestate ale societății main-stream americane cu o înviorătoare focalizare satirică, mai ales asupra sexului, rasismului, drogurilor, consumerismului și conformismului. Iar Ellison a scuturat într-adevăr lucru-rile. Antologia lui a reprezentat un succes: a ajutat la defini-rea curentului New Wave în science-fiction, a lansat multe cariere și a dominat lumea premiilor SF. Ellison însuși a pri-mit o mențiune specială la cea de-a 26-a Convenție Mondială de Science-Fiction (mențiunea descria Viziuni periculoase drept „cea mai importantă și controversată carte SF publi-cată în 1967“). „Călăreții salariului de purpură“ de Philip José Farmer, un text lung și complex, care-și construiește viziunea satirică a consumerismului decadent prin intermediul unui stil frenetic și inventiv à la Joyce, a câștigat Premiul Hugo,

1 0 H A R L A N E L L I S O N

ca și „Dând cu babaroasele“ de Fritz Leiber — o fabulă bine executată, despre un muncitor care joacă barbut cu Moartea, care-i rostogolește cititorului o întorsătură finală cu ade-vărat neașteptată (excelentul text al lui Leiber a câștigat și Premiul Nebula). Iar Samuel R. Delany a obținut Premiul Nebula pentru „Da… și Gomora“, din punctul meu de vedere cea mai bună povestire din această antologie de texte exce-lente, o capodoperă în miniatură, o poveste superb scrisă și îndeajuns de alienată despre stranietatea dorinței. Eroii săi sunt „spațialii“, indivizi ale căror corpuri au fost alterate fizic pentru a rezista dificultăților zborurilor spațiale într-un mod care-i face incapabili de relații sexuale, și „suseii“, oameni a căror deviație sexuală este dorința pentru spațiali. Rezultatul nu este pur și simplu o alegorie a experienței homosexuale, deși Delany a avut multe asemenea experiențe și scrie frec-vent despre ele, ba chiar nu se referă deloc, deși așa pare, la „perversiuni“, decât într-un singur mod special, potrivit căruia termenul se aplică tuturor dorințelor noastre sexuale. Textul vorbește mai degrabă despre felul în care dorința este întot-deauna mai mare decât orice pot oferi interacțiunile sexuale fizice obișnuite. Vorbește despre banalitatea inevitabilă a celor din urmă, în lumina aluziilor la transcendența sublimă a celei dintâi.

Este totuși periculos ceva din toate acestea? La aproape o jumătate de secol după prima lor publicare, mare parte din materialele de aici și-au pierdut puterea de a șoca. Relatările despre consumul de droguri, homosexualitate și incest sunt, dacă nu chiar prozaice, cel puţin trăsături familiare ale cultu-rii literare, iar cei mai mulți dintre noi pot citi o descriere a sodomizării lui Robin de către Batman fără măcar să clipească (voi lăsa în seama cititorilor interesați să descopere singuri în care povestire poate fi găsit episodul acesta de carnalitate BD-istică). Cu siguranță erau pline de îndrăzneală la sfârși-tul anilor 1960, dar anii aceștia au trecut de mult și, în epoca

V I Z I U N I P E R I C U L O A S E 1 1

noastră mai puțin inocentă sau, dacă preferați, mai puțin ilu-zionabilă, mic-burghezii nu mai pot fi la fel de ușor epataţi.

Ar putea părea atunci că „pericolul“ făgăduit în titlu este o ficțiune politicoasă, un simbol pentru „risc“ (precum etichetele lipite pe DVD-urile pentru „adulți“, care anunță „Pericol! Conținut sexual!“, când de fapt mesajul lor este „Hei! Ia uitați-vă aici! Cumpărați asta! Conținut sexual!“). O astfel de afirmație ar sugera însă că antologia este mult mai sără-căcioasă decât în realitate. Lectura Viziunilor periculoase în prezent înseamnă cu adevărat simțirea izului de cordită al pericolului, iar iterațiile pericolelor sale trec cu mult dincolo de farmecul contraculturii la modă. Pericolul, afirmă povesti-rile acestea, poate căpăta multe forme, printre care unele cu totul neașteptate.

Periculoase pentru cine? Ei bine, s-ar putea spune că vizi-unile acestea s-au dovedit cel mai periculoase pentru Ellison însuși. Ca tânăr scriitor, Ellison a năvălit în science-fiction ca un taifun, scriind unele dintre cele mai uluitor de sclipi-toare povestiri pe care le văzuse genul (absolut extraordi-nare sunt „«Repent, Harlequin!» Said the Ticktockman“, în 1965, și „I Have No Mouth And I Must Scream“, în 1967). A scris de asemenea scenarii pentru seriale TV, inclusiv unul pentru La limita imposibilului (Soldier, în 1964, adaptat din propria sa povestire din 1957), care ulterior a inspirat parțial filmul Terminator, ca să nu mai amintesc de The City on the Edge of Forever, un episod din 1967 din Star Trek. Povestirea sa „The Beast That Shouted Love at the Heart of the World“ este o înțelegere extraordinară și sumbră a consonanțelor dintre nebunie, ticăloșie și imaginație creativă. Nu mulţi scriitori se pot lăuda cu atâtea realizări în toată cariera lor, cu atât mai puțin înainte de împlinirea vârstei de 35 de ani. Se poate totuși susține că Viziuni periculoase și Alte viziuni periculoase, sau, mai exact, furtuna perfectă de succes de care s-au bucurat aceste două volume (în rândul publicului larg, al


criticilor și al fanilor) s-a dovedit periculoasă pentru cariera ulterioară a lui Ellison. Desigur, el a continuat să scrie și să publice și mulți dintre fani îi sunt foarte loiali. Dar un succes de o asemenea statură poate fi dificil de continuat și începe să pară că activitatea sa de antologator al celor două volume îi va umbri producțiile literare ulterioare. El anunțase că antologia finală, Ultimele viziuni periculoase, va apărea în 1973 și scrii-tori de calibru s-au înghesuit să contribuie cu povestiri, însă, din variate motive, producția acestei culminații așteptate cu nerăbdare a fost întârziată (n-a apărut nici până acum). Între timp, Ellison însuși a devenit la fel de bine cunoscut ca scriitor, conferențiar electrizant și vorbitor la convențiile SF…, dar și acuzator plin de vigoare în tribunale al celor despre care apre-cia că i-ar fi violat drepturile de autor. Ba chiar uneori pare ca și cum, aidoma unui litigios Oscar Wilde* modern, el a decis să-și folosească adevăratul geniu în procese. Puțini scriitori realizează în întreaga lor carieră ceea ce Ellison a realizat în primele două decenii ale carierei sale, totuși fanii SF-ului cu adevărat periculos visează la ce ar fi putut să fie.

În mod cert, Viziuni periculoase reprezintă realizarea copleșitoare a lui Ellison. Deși povestirile sunt extrem de vari-ate și sunt reprezentați o mulțime de autori cu stiluri diferite, „vocea“ lui Ellison străbate toată antologia, de la introduce-rea stimulator de polemică până la prefețele individuale și comentariile despre texte în sine. Este greu totuși de negat că Viziuni periculoase marchează o cotitură în viața sa. Dar poate că aceasta este însăși natura pericolului. Uneori perico-lul înseamnă a goni pe o motocicletă neagră, în costum negru din piele, pe autostrăzile imposibile ale corpului reimaginat în mod fantastic, ca în emblematica „Îngerii Carcinom“ de Norman Spinrad. Dar uneori este mai puțin fermecător de fascinant și mai degrabă oprimant în mod direct, ca în poves-tirea lui Philip K. Dick „Credința părinților noștri“, cu tropii coșmarești ai vieții în dictatură. Alteori pericolul este strivitor


și inevitabil și împinge mai degrabă spre răzvrătire și furie, decât spre înalta aventură surescitantă sau spre experimentele violatoare de tabuuri.

Aceasta rămâne una dintre cele mai faimoase antologii de ficțiuni originale care au fost publicate vreodată în science-fic-tion, iar textele și metatextele sale explorează numeroase aspecte ale pericolului. Și oricât de periculoase s-au dovedit sau nu viziunile acestea pentru antologatorul lor, cititorul care alege să nu le riște ar fi cu adevărat laș.1

1 Traducerea tuturor introducerilor și postfețelor: Mihai-Dan Pavelescu.


C U V Â N T ‑ Î N A I N T E :

A N U L 2 0 0 2

de michAel mooRcock

Da, a existat un moment anume în istoria ficțiunii imaginative care a schimbat totul în mai bine și pentru totdeauna. Noi am venit din vest și am venit din est. Ne-am întâlnit în casa lui Damon Knight din Milford, statul Pennsylvania, și am discutat despre o revoluție. Asta se întâmpla înainte ca Judith Merril* să se fi simțit jignită de portretul ei pe care l-a considerat nefa-vorabil într-o emisiune TV scrisă de Harlan Ellison. Eram câțiva prieteni foarte agresivi, deciși să târâm science-fictio-nul și fantasy-ul în maturitate și să le silim să rămână acolo. Eu tocmai începusem eleganta revistă New Worlds, susținută de Arts Council, Merril era antologatoare și producea THE YEAR’S BEST SF, Knight edita o serie de antologii cu proze originale intitulată ORBIT, iar Ellison publica ficțiuni atât de surprinzătoare prin elocvență și invenții, încât au stabilit prac-tic noi standarde peste noapte. Însă demonstrația aceea des-pre ce se putea face n-a fost suficientă pentru el. Nemulțumit de stabilirea unui standard prin propriul lui talent și dina-mism, el a dorit să realizeze o antologie cu proze atât de vari-ate, atât de noi și de vitale, atât de vizionare și de periculoase în ce aveau de spus, încât ficțiunea speculativă — spuneți-i cum vă place — n-avea să mai fie niciodată la fel. Și desigur pentru o asemenea antologie exista un singur titlu. VIZIUNI PERICULOASE.

Ce a făcut el în continuare a fost partea cea mai grea. Prin toate mijloacele pe care le cunoștea — prin provocare, ispi-tire, măgulire și confruntare —, Ellison i-a convins pe cei mai


sclipitori scriitori anglofoni să-și ridice propriile standarde și să ofere lumii cele mai bune realizări personale. Le-a plătit de asemenea tarife de vârf — depășind bugetul editorului și băgând mâna adânc în propriul lui buzunar. Și nu s-a oprit acolo. A scris comentarii, începând cu introducerea și conti-nuând în toată cartea, vorbind despre contribuitorii la volum, despre talentul și potențialul lor. De unul singur, el a introdus un nou standard, impunând ca pe viitor nimic din ce produ-sese oricine care avea vreo ambiție să coboare sub ștacheta aceea. El a făcut ceea ce noi, ca vizionari, doriserăm să facem. El ne-a schimbat lumea pentru totdeauna. Și, ca o ironie a sorții, un semn al unei lumi atât de fundamental schimbate — fie ea de Stokely Carmichael*, Martin Luther King Jr.*, Lyndon Johnson* sau Kate Millett* — este ca nimeni să nu-și mai aducă aminte cum era înainte ca lucrurile să devină mai bune. Aceea este adevărata măsură a succesului lui Ellison.

Santa Monica, California26 iulie 2002


I N T R O D U C E R E : 2 0 0 2

de hARlAn ellison

Ce călătorie lungă, stranie și ticsită de evenimente a fost, i-am spus lui Mike Moorcock* cu o zi în urmă. N-a fost déjà-vu, nu tocmai, dar a reverberat ca zilele petrecute în Londra, când ne plimbam de la Ladbroke Grove la restaurantul tandoori pe care-l frecventam pe atunci. „Ce călătorie lungă, stranie și ticsită de evenimente a fost“, i-am spus lui Mike, mergând unul lângă celălalt ca Mutt și Jeff, talentul uriaș și bărbos care aproape de unul singur a creat ceea ce a devenit cunoscut ca New Wave în literatura fantastică și yankeul de 1,65 m pornit în ascensiune, care abia intrase în cele 15 minute ale sale de celebritate Warhol*. Asta se întâmpla cu mai bine de treizeci de ani în urmă. Și ieri i-am spus același lucru lui Mike.

Stranie și epuizantă a fost călătoria aceea. Plină de bune și rele, de prieteni și dușmani, realizări și eșecuri, termene res-pectate și termene amânate (unele cu deceniile).

Prieteni care mai sunt — ca Mike, Bob Silverberg, Carol Emshwiller, Norman Spinrad și Phil Farmer, ca să-i numesc doar pe câțiva care pot fi găsiți în cartea aceasta și care mai trăiesc în lumea aceasta, în timp ce eu dactilografiez acum la mașina mea de scris manuală Olympia — și prieteni care s-au dus sfâșietor — Bob Bloch, Roger Zelazny, Ted Sturgeon, Henry Slesar, Lester și Phil, Howard, John și John, Kris, dra-gul de Fritz și Ray Lafferty, Damon, Poul și toți ceilalți care zâmbeau și scriau și care trăgeau șuturi în fund când am spus prima dată ce i-am spus lui Mike pe Portobello Road. Acum mai bine de treizeci de ani.

Cartea aceasta este unul dintre succese. A fost un vis pe care-l avusesem cu mult înainte să mă fi apucat cu adevărat de


treabă. Un vis pe care-l oferisem altei antologatoare, pe când editam o colecție de cărți broșate în Evanston, statul Illinois, în 1961… iar ea nu-l uitase. Același vis pe care l-am discutat cu Norman în casa mea arboricolă din Beverly Glen în 1965, același vis pe care l-am văzut sosind prin constricția anală a genului ca trenul Super Chief* în chihlimbar, când Mike și compatrioții lui au zgâlțâit lumea cu New Worlds*. Un vis des-pre „chestia noastră“ înălțându-se ca un munte de cristal, lângă ficțiunea naturalistă, mimetică, oferind viziuni și răspunsuri și scenarii „ce-ar fi dacă“ pe care niciun Faulkner*, James Gould Cozzens* sau Edna Ferber* nu le-ar fi crezut vreodată posibile. Oho, visul acela era mult mai înalt decât 1,65 m!

Și dacă aș fi știut cât de dur va fi totul, dacă aș fi știut despre vastele furtuni de rahat care aveau să mă târască prin rigole, n-am nicio îndoială că tot aș fi făcut-o. Nu pentru că aș fi fost mai imbecil sau mai inconștient decât mi-a fost stilul în toți anii care au trecut, ci pentru că visul acesta își sărbătorește acum a treizeci și cincea aniversare și continuă să fie cea mai bine vândută antologie de ficțiune speculativă din toate tim-purile. Din 1967, a fost reeditată continuu, iar premiile și ree-ditările povestirilor individuale sunt fără egal. Așa încât opro-briul a meritat din plin.

Cei dintre voi care au intrat în sală după începerea filmu-lui vor da o pagină, sau trei, și vor găsi „Prefețele“ originale ale cărții scrise de Isaac (care a fost cu totul necaracteristic și imbecil de modest pentru a scrie o povestire pentru antolo-gie, pe temeiul complet fals că era un hodorog, că nu putea scrie „chestiile noi“ și că nu voia să se facă de râs) (dintre toți oamenii pe care i-am cunoscut în viața mea stranie, lungă și ticsită de evenimente, nu mă pot gândi la cineva pe care să-l fi adorat mai mult decât pe amicul meu Isaac, dar vă spun — așa cum i-am spus și lui — că șovăiala lui a fost de tot raha-tul), după care veți găsi propria mea Introducere originală și interminabilă. Până veți ieși prin partea cealaltă, veți înțelege


care-i treaba și veți pricepe locul lui VP în peisajul literar. Apoi începe cartea. Cartea aceasta extraordinară.

Visul acesta, succesul acesta avusese intenția de a fi o minune… și s-a îndeplinit. Atunci. Și acum. Și în cei treizeci și cinci de ani dintre cele două momente. Mulți dintre băieții și fetele care au citit-o prima dată în liceu sunt acum, ei înșiși, stele ale genului fantasmagoric. Pentru puștii aceia, numele VIZIUNI PERICULOASE înseamnă pocnetul, șfichiuitul și detunătura acelui sentiment de uimire despre care batem toți câmpii.

Muhammad Ali* a potolit odată mulțimea care-i reproșa exagerările, surâzând și spunând: „Nu-i nicio lăudăroșenie, dacă poți să ieși în față și s-o faci!“

Dacă această introducere din secolul al XXI-lea la un eve-niment literar cardinal din secolul al XX-lea exagerează prin hybris asfixiant, ei bine, recunosc că nu mă pricep foarte bine la modestie, totuși în viața oricui există lucruri sacrosante, și până și celui mai flatulent lăudăros i se poate îngădui un răcnet sau două când vorbește despre asemenea piscuri de măreție. Nu-i o lăudăroșenie.

L-am cunoscut pe John Steinbeck*. Nu cred c-am schimbat vreun cuvânt între noi, eu eram un puști și el era un zeu, dar l-am cunoscut. Am mărșăluit cu Martin Luther King Jr., de la Selma până la Montgomery, în unul dintre evenimentele pivo-tante ale Vremurilor Noastre și, deși nu eram decât o banală moleculă din talazul acela, sunt de-a pururi mândru, fiindcă am fost acolo. Îi pot număra printre prietenii mei foarte apropiați pe Asimov, Leiber și Bloch, trei dintre oamenii cei mai minunați care au călcat vreodată pe pământul acesta, iar ei m‑au plăcut pe mine. În felul acesta știu că sunt valoros, chiar dacă nu virtuos. Asemenea bărbaţi nu ar fi prieteni cu un mocofan.

De aceea trâmbițez și țopăi și mă-nfoi ca (una dintre expresiile mele favorite, scrise de Richard L. Breen* pentru filmul Pete Kelly’s Blues) „un cântăreț de banjo care-a băgat


un breakfast barosan“. De aceea zic: am făcut‑o, ’tu-vă’naripă! 1,65 m, plecat din Ohio, și-am făcut ce nu mai făcuse nimeni, am jucat în Marele Spectacol cu Moorcock, Knight, Healy&McComas* și Groff Conklin*. Am visat-o și am făcut-o. Nu-i o laudă.

VIZIUNI PERICULOASE a fost o piatră de hotar. Nu pentru că spun eu asta, ci pentru că așa au numit-o toți, de la James Blish — care a fost probabil cel mai inteligent din-tre noi — până la criticii cei mai severi de atunci — Damon Knight, Algis Budrys și P. Schuyler Miller (care a afirmat „VIZIUNI PERICULOASE… introduce cu adevărat a Doua Revoluție în ficțiunea speculativă“).

Au existat, desigur, și unii care au ales să vadă conținutul acestei cărți ca fiind tunetul prevestitor al Sfârșitului Lumii. Ei au optat fie s-o ignore ca fiind o aberație, fie s-o denigreze ca fiind adolescentin rebelă, ca fiind nevoia aceea a multora din-tre noi de a scrie proaspăt, de a scrie nou, de a scrie mai bine. Ei au optat să vadă infatuare parvenită în proza pe care noi flămânzeam s-o scriem, au văzut-o ca lipsă de respect față de vârstnicii și tradițiile genului. În privința celei dintâi afirmații: nici vorbă! În privința celei de-a doua: la dracu’, așa-i! I-am stimat pe cei care scriseseră înaintea noastră, unii care poate că trecuseră de vârful lor la momentul respectiv, alții pe care-i așteptau ani de lucrări importante — și unii dintre ei au apărut în antologia aceasta și astfel au dat pe ușă afară minciuna cu lipsa de respect. Ei au optat să deprecieze și ridiculizeze ceea ce încerca să facă VIZIUNI PERICULOASE. Dar n-a fost nimic mai mult decât gâfâitul muribund al Celor Care Nu Puteau Să Facă, dar care trebuiau să Comenteze despre cei Care Puteau Să Facă… și au făcut.

Iar dacă rezistența la testul timpului este indicatorul ten-tativei unui simbol de a intra în Posteritate, ei bine, chiar anul trecut superlativul scriitor și editor Al Sarrantonio* s-a luptat să publice o antologie mare, inteligentă, cu ficțiuni originale


adesea experimentale și frecvent sclipitoare, aparținând unei serii stelare de scriitori, dintre care mulți au apărut în VP sau în urmarea din 1972, ALTE VIZIUNI PERICULOASE. Volumul a fost intitulat REDSHIFT, iar pe prima pagină a introducerii sale, Al a scris cu eleganță:

„Mi-am stabilit un nou obiectiv: de a publica, la începutul mileniului… o antologie uriașă de texte ori-ginale de ficțiune speculativă. Inspirația mea inițială a fost Viziuni periculoase a lui Harlan Ellison, a cărei publicare în anul 1967 a schimbat pentru totdeauna science-fictionul. Multe dintre lucrurile structurate de Ellison în cartea aceea — extinderea limitelor, ani-hilarea tabuurilor, folosirea prozei experimentale — existaseră de ceva vreme (la urma urmelor, erau anii 1960), însă el a fost primul care să le cuprindă între două coperte cu o forță și o voință care au făcut anto-logia incontestabilă.“

Cartea aceasta a rezistat testului timpului. A fost o culme, un far și un șablon pentru multe dintre cele care au urmat vreme de alți treizeci și cinci de ani. Iar acum apare iarăși, într-un format nou, sclipitoare și strălucitoare (cu trei coperte diferite pentru cei cărora le place stilul „bufet“), gata să orbească o nouă generație de cititori și să iuțească inimile celor care au citit-o acum trei decenii și jumătate, când a ieșit din tipografii mârâind și scurmând pământul cu copita.

Mai suportați-mă câteva clipe…Intenționasem să includ în această nouă ediție un supli-

ment de actualizare, care să completeze lacuna dintre 1967 și prezent. Cărțile pe care le-au scris oamenii aceștia, filmele pe care le-au inspirat, premiile pe care le-au câștigat, evenimen-tele majore din viețile lor… o consemnare concisă, dar detali-ată, despre cine unde a mers și cine ce a făcut.

Documents

Viziuni periculoase preview