7/28/2019 Violenta in Desene

http://slidepdf.com/reader/full/violenta-in-desene 1/2

Violenţa din desenele animate

După 1989 şi în special după jumătatea anilor ’90, fenomenul televiziunii acunoscut o expansiune foarte mare în România. În acest moment existând o varietatefoarte largă de posturi de televiziune, care acoperă o serie de domenii foarte vaste .Astfel, putem menţiona de la posturile de televiziune generaliste până la posturilededicate muzicii, documentarelor sau desenelor animate .

Dezvoltarea televiziunii a însemnat şi o explozie informaţională, televiziunea preluând multe dintre rolurile educative pe care multă vreme le-a avut familia şişcoala. Astfel, există din ce în ce mai multe victime, îndeosebi printre copii, ale

 programelor de televiziune care promovează, în pofida reglementărilor ori a

monitorizărilor Consiliului Naţional al Audiovizualului, agresivitatea şi violenţa subtoate formele lor .  O parte din atenţia acordată televiziunii şi conţinutului violent se datoreazăcaracterului său global. La această tehnologie, veche de peste 75 de ani, se adaugă înultimul deceniu noile tehnologii digitale şi Internetul. Noile medii de comunicare,alături de televiziunea tradiţională facilitează proliferarea conţinutului violent şirăspândirea necontrolată a acestuia, cu efecte asupra dezvoltării generaţiilor tinere .O mare influenţă asupra tinerilor şi în special asupra copiilor o au desenele animate, şiacest lucru datorită faptului că, aceştia asimilează sau îşi întăresc treptat norme decomportament, prescripţii, interdicţii, restricţii, reprezentări simbolice, altfel spusconvenţiile societăţii .

Se cunoaşte importanţa pe care o au poveştile în dezvoltarea imaginaţiei şi încrearea unei percepţii despre cultura proprie şi despre lume pentru copii. Aceştia aflăastfel care sunt valorile vehiculate într-un spaţiu cultural specific, se familiarizează demici cu principalele mituri ; mai învaţă că lumea e o scenă a luptei dintre bine şi rău,că trebuie să fii curajos şi perseverent, că există magie şi frumos.

Acest rol a fost transferat în ziua de astăzi asupra televizorului, care a convertit basmele în desene animate, veritabile felii de imaginaţie adultă servite drept posibilerealităţi copiilor. Acest fenomen de înlocuire a poveştilor e unul ce se desfăşoară lanivelul tuturor societăţilor în care televizorul face parte din rutina zilnică. În toateaceste seriale scenele de luptă nu includ niciodată oameni obişnuiţi care să participe laalungare sau distrugerea răului. Ei sunt ori figuranţi fără chip care fug cuprinşi de

 panică să se ascundă, ori nu apar deloc, insinuând ideea că indivizii obişnuiţi nu aunici un fel de putere şi că nu pot supravieţui fără protecţia oferită de autoritate.

Dintr-o altă perspectivă se pune în act mitul Salvatorului care ridică de peumerii cetăţeanului povara responsabilităţii faţă de comunitate. Copilului i se dă deînţeles că nu are nici putere, nici responsabilitate fată de celălalt, că alţii vor rezolva

 problemele comunităţii şi că violenta este necesară. Mai există un mesaj pe care micultelespectator neavizat îl receptează: toate personajele negative sunt portretizate caurâte, diforme sau monstruoase. De aici nu e decât un pas până la a insinua că toti ceineatrăgători, cu handicap sau cu diformităti sunt reprezentantii răului si în realitate.

Micul privitor întelege că adultii sunt o specie ciudată, incapabili să se

descurce singuri, chiar si animalele de companie sau copiii fiind mai de încredere simai eficiente. Se valorizează sporit copilăria, care devine varsta cea mai frumoasa si

7/28/2019 Violenta in Desene

http://slidepdf.com/reader/full/violenta-in-desene 2/2

care se vrea eternă, o societate de infantili având avantajul de a fi mult mai usor de

manipulat. Se amestecă perioade istorice diferite: Evul Mediu cu Modernitatea,Antichitatea cu prezentul într-un caleidoscop halucinant, care, alături de greselile degeografie de genul inserarea unui templu aztec în jungla amazoniană, răpesc oricetentă educativă dată de familiarizarea publicului tânăr cu unele opere clasice.

Toate aceste desene animate se disting pe câteva paliere de agresivitate, prezentă în exprimare, în gestica personajelor si în imagini. Violenta de limbaj apareîn toate tipurile de desene animate. Câinii detectivi discută în termeni de genul „fund

 jegos”, „fund împutit”, „câine prost”, „animal tâmpit”, „porcăria asta” si cu expresiica: „Miscă-ti fundul!” Jack piratul, în buna traditie a bransei sale, urlă: „scotiandement”, „cal cretin”, „tembelule”, „tâmpit”, „boule”, si, apoteotic, „Ce sfârsitîmputit!”. În „Mica Sirenă” vrăjitoarea e chiar rea: „caracatită nemernică”, „print

netot”, „ticălos tâmpit” rosteste ea. Multe dintre ele se datorează traducerii mot-à-motdin engleză, dar faptul că sunt ascultate de copiii de la 3-4 ani în sus conferă gravitateacestor acte gratuite de limbaj. Am omis aici injuriile banalizate de practica cotidiană,de genul „La dracu’!”, „Ce dracu’?”, care sunt si ele foarte frecvente.

Avem din acest punct de vedere cadre cu explozii, lupte, foc, armeultrasofisticate, distrugeri imobiliare care se repară până în episodul următor, ca totulsă poată să înceapă de la capăt. Personajele pozitive alungă, omoară sau distrugmonstri inimaginabili care au ucis si au distrus la rândul lor. În cursul acestui proces,numeroase personaje sunt legate, închise, schilodite, bătute, chiar torturate, fără ca înrealitate sã fie cu adevărat în pericol.

În concluzie, mass –media difuzează imagini, idei, evaluări la care membrii

audienţei apelează atunci cand îşi construiesc propria linie de comportament.Personajele de filme şi desene animate întruchipează personalităţi şi caractere, ce potconstrui subiecte de analiză şi reflecţie. Cu deosebire, copiii şi adolescenţii îşiconfruntă propriile gânduri, sentimente şi acţiuni cu cele ale modelelor .De multe ori,în imaginea unor personaje care evoluează pe ecran, ei văd adevărate modele,adevarate simboluri de viaţă şi de conduită care întruchipează la modul cel mai activcalităţi deosebite de inteligenţă, trăsături de violenţă şi de caracter, de competenţă

 profesională , pe care tind cu ardoare să şi le apropie.