De la 1 Decembrie 1918 ziua în care s-a vestit lumii,prin hotãrârea Adunãrii Naþionale de la Alba Iulia, Unireatuturor românilor sub sceptrul Regelui dezrobitor Ferdi-nand I ºi pânã în timpul de faþã, fiecare cetãþean al Ro-mâniei întregite a avut prilej sã asculte ori sã citeascã di-ferite lãmuriri cu privire la felul cum s-a înfãptuit Unireaaceasta ºi la temeiurile care îi garanteazã trãinicia.

Nu erau însã ºi nu sunt toate lãmuririle izvorâtedintr-o cunoºtinþã deplina a împrejurãrilor, nici dintr-oneprihãnitã iubire a adevãrului istoric. Unii din cei ce ledau, mai ales strãinii care nu au vãzut din capul loculuicu ochi buni întregirea României, urmãresc scopul de aînfãþiºa Unirea aceasta în aºa fel încât sã trezeascã însufletul celor slabi de înger îndoialã, spunând cã ea nuar putea sã fie trainicã sau cã nu ar fi izbândaneîndoielnicã a vredniciei neamului românesc.

Se întâmplã sã auzim câteodatã astfel de pãreri nunumai din partea strãinilor, cu gânduri potrivnice, ci ºidin partea unor români care deºi socotiþi ca oameni deispravã ºi buni patrioþi nu-ºi vor fi luat osteneala sã cu-gete mai îndelung ºi mai pãtrunzãtor, înainte de a fi rostitpãreri puþin lãmurite cu privire la temeiurile Unirii naþio-nal-politice a tuturor românilor. (Subscriu la afirmaþiaautorului, au existat puþine persoane – intelectuali – re-trograde la ideea de unire, aºa au fost învãþãtorul Gh.Jurchescu – filomaghiar, din Petnic, ºi învãþãtorul Ni-colae Roseþiu, filoaustriac, învãþãtor din Iablaniþa. – n.r.)

Unirea naþional-politicã, de la anul 1918, nu secuvine sã fie înfãþiºatã, nici mãcar în parte, ca un dar, co-borât asupra neamului românesc din încrederea ºi sim-patia lumii civilizate, nici ca o alcãtuire întâmplãtoare,rãsãritã din greºelile duºmanilor de veacuri. Chiar dacãasemenea greºeli nu s-ar fi sãvârºit niciodatã împotrivaromânilor subjugaþi de-a lungul veacurilor de stãpânireungureascã, austriacã sau ruseascã, stãpânirile acesteanedrepte ar fi trebuit sã se dezumfle ºi micºoreze îndatãce dreptul tuturor popoarelor de a-ºi croi soarta dupãbuna lor pricepere a izbutit a se înãlþa la treapta de puterehotãrâtoare în nouã întocmire a aºezãmântului de paceeuropeanã.

De aceea, Unirea românilor trebuie înfãþiºatã totdea-una potrivit adevãrului ca urmarea fireascã a unei pregã-tiri istorice de sute de ani, în cursul cãrora acest poporde eroi ºi de mucenici a izbutit sã-ºi apere cu uimitoarestãruinþã sãrãcia ºi nevoile ºi neamul” (M. Eminescu,Scrisoarea III), rãmânând împotriva tuturor nãvãlirilorbarbare ºi vremelnicelor stãpâniri strãine, în cea maistrânsã legãturã cu pãmântul strãmoºesc în care, ca într-un liman de mântuire, ºi-a putut adãposti traiul de-a lun-gul vremilor de urgie.

Astfel, statul român, întregit în forma lui de astãzi,trebuie preþuit ca unul dintre cele mai statornice, avândtemeiuri adânci ºi nezguduite în alcãtuirea geograficã apãmântului strãmoºesc, în firea poporului român ºi întrãinicia lui nepilduitã, în legãturile lui sufleteºti întãrite

prin unitatea aceluiaºi grai, aceleiaºi credinþe, aceloraºidatini ºi obiceiuri, în asemãnarea nedezminþitã a întoc-mirilor ºi aºezãmintelor moºtenite din bãtrâni ºi, maipresus de toate, în puterea moralã a conºtiinþei naþionale,fãrã de care ar fi ºubrede ºi nesigure toate celelaltetemeiuri.

Sã cercetãm, pe rând, aceste temeiuri spre a neputea da seama de sprijinul adus de fiecare în parte ºitoate laolaltã pentru a întãri clãdirea de unire naþional-politicã a românilor.

În vara anului 1914, dupã ce arhiducele FranciscFerdinand, moºtenitorul tronului habsburgic, a fost ucisla Sarajevo, împreunã cu soþia sa Sofia de Chotek, decãtre studentul sârb Gavril Prinkipo, a izbucnit rãzboiulcel mare, zis rãzboiul mondial. Sufletul românilor subju-gaþi din Transilvania, Bucovina ºi Basarabia se zbãteacumplit între temeri grele ºi frumoase nãdejdi de izbã-vire. Mulþi erau îngroziþi de gândul cã vor fi siliþi sã luptesub steaguri strãine, împotriva fraþilor de acelaºi sângeºi aceeaºi credinþã.

Se mângâiau însã cu nãdejdea cã nu vor putea fispulberate în deºert toate jertfele ºi suferinþele lor, ci cuajutorul lui Dumnezeu se va rãscumpãra, în sfârºit, întregneamul românesc din jugul robiei de veacuri.

În mintea ºi inima tuturor încolþise presimþirea cãrãzboiul acesta va face sã rãsarã ºi pentru ei soareledreptãþii. Celor încinºi în hora de moarte a înfricoºatuluirãzboi le venea câte un cuvânt de îmbãrbãtare, ca acelaal profesorului Nicolae Iorga, care scria în ziarul NeamulRomânesc: „Sã fiþi voioºi aceia, care în strigãte de co-mandã strãinã sub steag strãin muriþi! Undeva un altsteag se ridicã în mãsura, în care voi vã cheltuiþi vitejia,vã daþi sângele vostru tânãr. El se ridicã tot mai înalt, totmai larg, sãltat în sus ºi rãsfirat de fiecare silinþã deznã-dãjduitã a puterii voastre, care se stânge. ªi sã ºtiþi cã ur-maºii voºtri, în ciuda puterilor lumii, sub acest steag pecare în neºtiinþã, în durere ºi în întuneric voi l-aþi înãlþat,desfãºurat ºi sfinþit, vor fi toþi împreunã!”.

Regele Carol, ca domnitor constituþional, a þinut sãcunoascã în împrejurãrile grele de atunci pãrerea celormai încercaþi sfetnici ai sãi, pe care i-a chemat într-unconsiliu de Coroana la Sinaia pe data de 3 august 1914.Aici s-a cercetat textul tratatului austro-român care, înarticolul 2, spunea lãmurit: Dacã România ar fi atacatã,fãrã vreo provocare din partea sa, Austro-Ungaria este o-bligatã a-i da în timp util ajutor ºi asistenþã împotrivaagresorului.

Dacã Austro-Ungaria ar fi atacatã în împrejurãri ase-mãnãtoare din vreo parte a statelor vecine cu România,obligaþia de a sãri în ajutor se va prezenta imediat pentruaceasta din urmã. Din cuprinsul acestui articol se vedeacã România nu putea fi îndatoratã la nici un fel de ajutorsau sprijin militar, de vreme ce Austro-Ungaria nu fuse-se atacatã din nici o parte, ci ea pornise la atac împotrivaSerbiei. prof. dr. IULIAN LALESCU

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : vestea.de.mehadia@gmail.com pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 10 (23). ANUL III. DECEMBRIE 2008. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor: COSTEL VLAICU; Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU

1111 DDDDeeeecccceeeemmmmbbbbrrrriiiieeee 1111999911118888 ––ZZZZiiiiuuuuaaaa NNNNaaaaþþþþiiiioooonnnnaaaallllãããã aaaa RRRRoooommmmâââânnnniiii lllloooorrrr

Luna decembrie ne introduce, an de an, fiemãnos, fie sãrãcãcios, în praznicul sfânt alsãrbãtorilor, ce curg una din alta, începând cuSf. Nicolae, Sfântul Crãciun – NaºtereaDomnului Isus Cristos – apoi Sfântul ªtefan,urmat de Anul Nou – Sf. Silvestru (Vasile), apoivine Boboteaza, cu Sfântul Ioan.

Prin urmare, un ºirag de Sfinþi, care sunt ainoºtri ºi trebuie sã-i primim ºi sã-i cinstim dupãdatina strãbunã, dupã tradiþia româneascã.

În aceastã perioadã e recomandabil sã fimcumpãtaþi, sã nu facem excese, sã nu uitãm cãsuntem în Postul Crãciunului, sã ne purtãm creº-tineºte sub toate aspectele, sã avem parte deduhul blândeþii, sã fim milostivi ºi îndatoraþi faþãde aproapele nostru, dupã cum grãieºte Scriptura.

De asemenea, în acest timp, sã pãstrãm o re-laþie apropiatã, aº spune foarte apropiatã, cuSfânta Bisericã, sã frecventãm biserica ºi sã neîmpãrtãºim cu anaforã ºi alte sfinte daruricreºtineºti.

Sã nu uitãm de obiceiul românesc de-a primicolindãtorii – purtãtorii ºi grãitorii de urarestrãbunã – sã fim generoºi cu colindãtorii ºiurarea lor de bine ºi frumos.

În ceea ce mã priveºte, în luna decembrie,ultima din anul calendaristic, rememorez ceea ceam fãcut în anul ce s-a scurs, revãd agenda delucru ºi caut sã cuprind în ea alte proiecte pentruanul ce va veni, pentru 2009, proiecte pentrubinele consãtenilor, pentru electoratul care mi-aîncredinþat mandatul.

Tuturor consãtenilor, le urez din su-flet un sincer ºi cãlduros La mulþi ani cusãnãtate!

Sãrbãtorind SfinþiiSãrbãtorind Sfinþiidin Calendaruldin CalendarulCreºtin OrtodoxCreºtin Ortodox

primar IANCU PANDURU

Vine Crãciunul! Vin colindãtorii!

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

CCOOLLIINNDDAA

În noaptea sfântã de ajun, visul liniºtit alcopilãriei noastre se profileazã viu ºi mãreþ,an de an, nostalgia acestei nopþi fãcându-nesã reflectãm la peºtera Bethleemului, carestrãluceºte minunat în valuri de luminãcereascã în conºtiinþa tuturor celor ce simtr o m â n e º t e .Simfonia di-vinã a cetelorîngereºti, îm-preunatã cucântarea pãs-torilor se reac-tualizeazã înfiecare an, depeste douã-zeci de vea-curi, de cãtrecetele de co-lindãtori care,în liniºtea nop-þii sfinte, prin-tre jucãuºii ful-gi de nea, cuglasurile lorneprihãnite ºi pline de duioºie vestescgospodarilor naºterea lui Hristos.

Umblatul cu colinda e parte integrantã afiinþei noastre etnice, exprimând nãzuinþa depace între Dumnezeu ºi oameni ºi-ntreoameni laolaltã; este o simfonie a iubirii ºi unimn închinat pãcii ºi înfrãþirii universale.

„Mãrire-ntru cei de sus, lui Dumnezeu / ªipe pãmânt pace, între oameni bunãvoire” afost cântecul îngeresc la naºterea Mântui-torului, colinda noastrã nefiind altceva decâtun ecou prin veacuri al acestui mesaj divin.

Colindele noastre au devenit în conºtiinþanaþionalã picãturi de rouã cereascã aºter-nute în dimineaþa trezirii noastre spirituale larealitãþile Sfintei Scripturi, dovedindu-ºi pedeplin ºi în mod justificat capacitatea de a necuraþi sufletul, irigând în el virtuþile lui Dum-nezeu. Ele sunt raze din steaua care i-acãlãuzit pe magi spre Bethleemul naºterii luiIisus Hristos, pentru a ne cãlãuzi pesteveacuri pe calea renaºterii noastre spirituale,pentru a deveni fãcãtori de pace pe pãmânt,spre mãrirea lui Dumnezeu ºi renaºtereavirtuþilor creºtineºti de altãdatã.

Crãciunul ne apropie de trecutul neamu-lui, dar în aceeaºi mãsurã ne îndreaptã gân-

dul spre prezent, spre acest prezent care a-meninþã viitorul omului ºi al planetei sale, spreacest prezent care, din pãcate, se confundãcu un început de sfârºit pe care toþi oameniide bine ai contemporaneitãþii noastre, toateforþele progresive din lume au datoria sã-l în-

drepte spre i-dealul minunatal pãcii ºi albunãvoirii în-tre oameni,pentru care s-a nãscut ºi s-ajertfit Hristos.Din astfel deconsiderenterândurile defaþã se vor a fiprimite ºi înþe-lese ca o co-lindã de paceizvorâtã dintr-un suflet defrate cãtrefraþi.

De pe aceastã poziþie, colinda impune oviziune asupra lumii, asupra idealurilor eiesenþiale, evidenþiind modele sau antimo-dele de comportare. Atât prin tematica ei, câtºi prin activitatea ei îndelungatã ºi coerenta,colindei i se poate atribui rolul de mesaj alcolectivitãþii, mesaj capabil sã influenþezedatele realului în consens cu dezideratelesocietãþii.

De Crãciun, Hristos renaºte în conºtiinþatuturor creºtinilor speranþa iertãrii pãcatelorºi a mântuirii. De aceea I se cuvine toatãmãrirea, cinstea ºi închinãciunea. Astfel, încolinda „În oraºul Vifleem” se spune:

„ªi îngerii toþi cântau ªi din gura-aºa grãiau: Mãrire lui Dumnezeu, Lui Hristos, fiului Sãu ªi pe pãmânt pace bunã, Între oameni voie bunã.”Este ceea ce vã doresc ºi eu, stimaþi

cititori ai ziarului “Vestea”, vouã, neamuluinostru ºi tuturor neamurilor.

Hristos s-a nãscut!preot IOAN BRÂNZEI,

membru de onoare a Societãþii literar-artistice „Sorin Titel” din Banat

PostulCrãciunului

Credincioºii ortodocºi sunt pânã în24 decembrie, în Postul Naºterii Dom-nului sau al Crãciunului. Din punct devedere al alimentaþiei, acest post care seîntinde pe durata a 40 de zile este unulmai uºor, cu multe dezlegãri la peºte,ulei ºi vin. Postul religios al Crãciunuluieste practicat din timpuri imemoriale,fiind un mijloc pentru iluminarea spiri-tualã ºi echilibrarea sãnãtãþii. Respec-tarea perioadei de post este, însã, multmai uºoarã în zilele noastre. La dis-poziþia credincioºilor stã un numãr im-presionant de cãrþi ºi site-uri unde pot figãsite nenumãrate reþete în componenþacãrora nu intrã alimentele consideratede “frupt” sau “de dulce”. Potrivit Bise-ricii Ortodoxe, numai dupã aceste 40 dezile de post ºi rugãciune creºtinii se potbucura pe deplin de SãrbãtoareaNaºterii Domnului. (C.R.)

Medicii avertizeazãPostul negru însã dãuneazã grav

sãnãtãþii, spun specialiºtii. “Nealimen-tarea organismului duce la eliberareaacizilor graºi în exces, fapt care creºteriscul de accident vascular cerebral.Postul negru nu este bun, pentru ni-meni. Mai mult, la femeile gravide ºi lacopii, acesta împiedicã dezvoltarea, iardin acest motiv este contraindicat”, aprecizat conf. dr. Romulus Timar, de laClinica de diabet, nutriþie ºi boli meta-bolice a Spitalului Judeþean Timiºoara.Pentru o serie de pacienþi, postul dupãrit ortodox nu este recomandat. Oameniisuferinzi de cirozã hepaticã, diabet,TBC, insuficienþã renalã sau cardiacã nupot adopta, pentru un timp, o dietã lip-sitã de carne, ouã ºi lapte. ªi persoanelesãnãtoase se supun unor riscuri. “Nece-sarul minim de proteine este de 50 degrame pe zi, dintre care jumãtate artrebui sã fie de origine animalã, însã a-cest lucru contravine postului. Oricum,este bine sã fie respectate zilele cu dez-legare la peºte”, a adãugat dr. Timar.Pentru un post echilibrat, specialiºtii re-comandã o alimentaþie cu un conþinutzilnic de 200 grame glucide (fructe,legume, pâine, cartofi, paste, orez, gris),50 grame proteine (fasole, mazãre, soia,ciuperci) ºi 40 grame lipide (ulei demãsline sau floarea-soarelui ºi margari-nã). Credincioºii trebuie sã mãnânce decel puþin trei ori într-o zi. (D.I.)

Unde sunteþi, colindãtori de altãdatã? Ne este dor deurarea voastrã strãmoºeascã de bine, frumos ºi adevãristoric. Veniþi, colindãtori! Veniþi în casele românilor.Avem atâta nevoie de urarea voastrã creºtineascã de

bine ºi adevãr.Colindãtorii din Petnicul de altãdatã

Vestea Naºterii Domnului nostru Iisus Hristos - Naºterea Mântuirii Noastre

„Din an în an sosesc mereu, la geam cu Moº AJUN E ger cumplit, e drumul greu, da-i obicei strãbun.”

(Colindã - Nicolae URSU)

E vorba de istoricul doctor preot IonSârbu, nume de referinþã pentru spiritul dejertfã ºi dãruire exemplarã, de luptãtor pentrudrepturile politice-naþionale ale neamuluiromânesc, de eliberare de sub jugulstãpânirilor strãine.

Vede lumina zilei la 19 februarie 1865 înlocalitatea almãjanã Rudãria, an emblematicpentru Biserica Ortodoxã Românã din Banatulistoric, când episcopia din banatul Montanrevine la sediul ei firesc, se mutã de la Vârºeþla Caransebeº, în umbra Muntelui Mic, înoraºul cu trei ape ºi cu trei închisori pentruromânii rãzvrãtiþi împotriva imperiului.

Arborele familiei Sârbu dinRudãria înseamnã un numãrde cinci generaþii de preoþi,prima generaþie s-a stabilit înAlmãj în vremea rãzboiuluiaustro-turc, 1637 – 1639,când armatele austriece s-auretras din Oltenia, dupã unsejur de douã decenii ºi maibine. Se refugiazã în Banatcâteva sute de familii deolteni, în mare parte preoþi ºiînvãþãtori, cum au fost ºi fa-miliile de renume: DiaconuLoga, Marcu Brâncoveanu,clanul Bredicenilor ºi, în fine,familia preotului Sârbu.Aceasta de pe urmã îºi avea o-bârºia în Vânjul-MMare, con-form cercetãrilor întreprinsede istoricul Sârbu.

Preotul istoric doctor IonSârbu reprezintã, vorbind metaforic, laturatriunghiului spiritual de luptãtori pentru ideeabãnãþeanã, debutatã de revoluþionarul paºop-tist Eftimie Murgu ºi urmatã de generalulTraian Doda, câteºitrei au vãzut lumina zilei,în vremuri diferite, sub crugul cerului rudã-rean. Câteºitrei au fost condamnaþi la ani detemniþã maghiarã pentru acelaºi vis:înfãptuirea ideii bãnãþene, dezrobirea unuineam de sub obrocul strãin.

În cele ce urmeazã voi prezenta câtevasecvenþe cinefile din viaþa ºi activitatearudãreanului Ion Sârbu, ce atestã ideeabãnãþeanã ºi naþionalã, componente ce nupot fi separate una de alta.

Elev fiind la liceul reformat din Debreþin,la ora de geografie, profesorul îi cere sã aratepe hartã þinutul locuit de români, elevul IonSârbu rãspunde prompt, fãrã ezitare, el poartãmâna roatã pe spaþiul românesc dintre Nistru,Dunãre ºi Tisa, demonstrând prin aceastãcutezanþã afilierea sa spiritualã la ideea de

neam ºi spaþiu legitim. În urma acestui gestcu încãrcãturã naþionalã, Ion Sârbu s-a vãzutnevoit sã se transfere la liceul ortodox dinBraºov, pe care îl absolvã cu cea mai înaltãdistincþie: „ex ibio modo”.

Urmeazã studii superioare la Universitateadin Jena, apoi la cea din Viena, preocupat deistoria anticã, medie ºi modernã, apoi destudii de filozofie. Arhivele din Viena îi stau ladispoziþie, ele cuprind cele mai vechi acte devaloare istoricã pentru trecutul Europei,inclusiv pentru trecutul Þãrilor Române. Estepreocupat ºi de cercetarea trecutuluiBanatului istoric.

Concepþia sa ºtiinþificã modernã pe careºi-a format-o la Viena despre scriereaistoriei, pe bazã de izvoare autentice, rezultatãdintr-o mãrturisire sui-generis: „Merg înistorie ca pe un drum: la fiecare cotiturã þi sedesfãºoarã alte priveliºti, la care nu teaºteptai. Totuºi aici stã partea de frumos amuncii tale”. (Vezi: Dumitru Imbrescu: „Po-pasuri bãnãþene”, Editura Cercul bãnã-þenilor”, Bucureºti, 1936, pp. 3 – 16).

Teza sa de doctorat „magna cum laudae”intitulatã „Mateeiu-Vodã BasarabasAusswartige Bezichungen” (1632 – 1654) afost lãudatã cu superlative de savanþii sãiprofesori, publicatã ºi primitã cu cãldurã decritica germanã de specialitate, la apariþia saîn 1899.

Aceastã lucrare despre „relaþiile externeale domnitorului Matei Basarab, prea puþincunoscutã de istoriografia româneascã, ne-fiind tradusã în limba românã, a atras atenþiaistoricului ºi omului politic Dimitrie Sturdza,

pe atunci prim-ministru al României. Sturdzal-a chemat pe Sârbu la Bucureºti ºi i-a cerutsã scrie la acelaºi nivel ºtiinþific o lucraredespre Mihai Viteazu. Sârbu avea o sumede-nie de documente cercetate ºi adunate în pe-rioada vienezã.

În perioada ºederii la Viena, Ion Sârbu s-a implicat în miºcarea memorandistã pentrudrepturile naþionale ale românilor, bucu-rându-se de sprijinul moral ºi de prieteniacãrturarului filozof român A.C.Popovici,cunoscutul ideolog naþionalist.

Ion Sârbu participã la elaborarea colectivãºi la publicarea cãrþii cu rãsunet european:

„Cestiunea Românã în Transil-vania ºi Ungaria. Replica Ju-nimii Academice Române dinTransilvania ºi Ungaria laRãspunsul dat de Junimea A-cademicã Maghiarã Memoriu-lui studenþilor universitari dinRomânia (Sibiu, InstitutulTipografic, 1892. Cu o hartãetnograficã a Austro-Ungarieiºi României – în numelestudenþilor români din Viena,Graz, Budapesta ºi Cluj).

În numele studenþimii ro-mâne, A.C.Popovici denunþãnedreptãþile suportate de ro-mâni prin politica de deznaþio-nalizare ºi maghiarizare practi-catã de statul maghiar ºi cereaacordarea de drepturi naþio-nalitãþilor. A.C. Popovici îlfolosise pe Sârbu în redactarea

capitolului: „în care sunt expuse cestiuniistorice”, în citarea celor mai autenticeizvoare, acte ºi documente. (Vezi: VasileMunteanu: „Contribuþii la istoria Banatului”,Timiºoara, 1990l pag. 229).

În perioada 1901 – 1905, cât stã la Bucu-reºti, Ion Sârbu ocupã un post de prim-custode la Fundaþia Universitarã Carol I ºiapoi de profesor la Seminarul Central. Înacest timp urmeazã studii teologice. Aspirã lao catedrã de Istorie Universalã a Universitãþiidin Bucureºti. Nu izbuteºte. I se oferã ocatedrã similarã la Universitatea din Iaºi.Refuzã ºi revine acasã, la Rudãria ºi continuãIstoria lui Mihai Viteazu.

Revine la Bucureºti, este preocupat degãsirea de fonduri pentru a-ºi tipãri lucrarea.Nu gãseºte înþelegere. Surorile sale, Caterina

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 3

Soldaþi din Regimentul 43 Infanterie Caransebeº participanþi pe frontulitalian, în octombrie 1917, la Piave. Între ei ºi celebrul taragotist LuþãIoviþã. În curând, unii vor dezerta în munþi, alþii vor trece la inamic ºi

se vor întoarce în Banat cu Legiunea Românã, în frunte cu doctorul IonÞeicu. Vor pregãti ºi apãra Unirea Mare

TRIBUNUL DIN ALMÃJTRIBUNUL DIN ALMÃJ

continuare în pagina 4

N.D.PETNICEANUMEHADIA, NOIEMBRIE 2008

ºi Petrea îl scot din impas, oferindu-i zestrealor Aºa apare primul volum al lucrãrii (1904).

În anul 1905, în baza referatului elogios allui Grigore Tocilescu, Academia Românã înplenul ei din 6 aprilie 1905 îi acordã PremiulNãsturel pentru „Istoria lui Mihai VodãViteazu”, premiul pe care îl primiserã doartrei din înaintaºii sãi: Alecsandri, Odobescuºi George Coºbuc. (Analele AcademieiRomâne, tomul 26, 1904 – 1905, pag. 3569.

Revine acasã, la Rudãria, devine preot pelângã tatãl sãu, Iacob Sârbu, în parohia Rudã-ria. A fost ales deputat în congresul naþionalbisericesc, deputat, în prealabil, în adunareaeparhialã din Caransebeº. Între anii 1910 –1920 a fost protopresbiter în Mehadia.

În 1906 au loc alegeri generale. PartidulNaþional Român participã de pe poziþiile acti-vismului parlamentar. Ion Sârbu este desem-nat sã candideze în districtul Caransebeº, un-de obþine confirmarea de tribun al naþiuniisale. Adunarea popularã din Bozovici, la 16 a-prilie 1906, îi propune candidatura într-un en-tuziasm general. („Drapelul”, nr. 58 din 25mai 1906 ºi Tribuna Graniþei nr. 12 din 1905).

În anul 1914 se declanºeazã conflagraþiaprimului rãzboi mondial. Era supravegheat dejandarmi, îl obligã sã se prezinte la post dedouã ori pe zi pentru evidenþã ºi control.

În perioada neutralitãþii României, gene-ralul Mackenzen îl trimite cu un mesaj la Re-gele Carol I. Jandarmii pe urma lui, scapãgraþie ajutorului primit de la preotul dinPrigor. I se face percheziþie la domiciliu, i seconfiscã însemnãri, considerate incrimina-torii, acþionat în justiþie, condamnat la un ande închisoare ºi la o amendã de 3000 coroaneimperiale. Urmãrirea sa de jandarmi persistãºi dupã ispãºirea pedepsei. (Vezi: DumitruImbrescu: „Popasuri bãnãþene”, op. citatã,pag. 13 – 14).

Dupã intrarea României în rãzboi (1916),guvernul Tisza cere intelectualilor români,fruntaºilor Partidului Naþional declaraþie defidelitate, tip, redactatã în deplinã neconcor-danþã cu idealul lor politic. Aceºtia (VasileGoldiº, ªtefan Cicio-Pop, Iuliu Maniu, Va-leriu Braniºte, Ion Sârbu º.a.) refuzã categoricsemnarea unor asemenea declaraþii. IonSârbu cu aceastã ocazie a declarat: „prefer sãmor în temniþã decât sã-mmi pãtez numele ºi sãînmormântez un ideal pentru care m-aamzbuciumat atât de mult.” (Vasile Munteanu:op. citatã, pag. 233).

Prãbuºirea Imperiului austro-ungar erainevitabilã. Partidul Naþional Român lanseazãManifestul cãtre popoarele lumii prin careaduce la cunoºtinþã hotãrârea naþiunii românede-a ieºi din acest imperiu ºi de a se integra

României. Se înfiinþeazã consilii locale ºi sehotãrãºte Adunarea Naþionalã pentru 1Decembrie 1918, la Alba-Iulia.

Armata de ocupaþie sârbã împiedicãdeplasarea delegaþilor români la Alba-Iulia.Totuºi ajung la Marea Adunare Naþionalã. Din1228 de delegaþi un numãr de 369 eraudelegaþi bãnãþeni cu drept de reprezentare(„Românul”, Arad, 21 – 4 decembrie 1918).

În fruntea delegaþiei din Banat se afla ºipreotul dr. Ion Sârbu, delegat al Þãrii Almã-jului. La Alba-Iulia, Sârbu a fost ales deputatîn Marele Sfat ºi în Comitetul de redactare aRezoluþiei de Unire... Adeptul ideii bãnãþene,lansatã de Eftimie Murgu, în 1848, Ion Sârbueste decis sã lupte pânã la capãt înfãptuirea eiîn plan politic ºi diplomatic. ªtiindu-seurmãrit nu se întoarce la Rudãria, rãmâne laSibiu pentru a susþine Comitetul Dirigent, cucompetenþa sa ºtiinþificã recunoscutã. Eravorba de alipirea Banatului întreg, fãrãcondiþii, la România – patria-mumã.

Aceastã competenþã ºi dârzenie sunt apre-ciate de omul politic, de Ionel I.C. Brãtianu,prim-ministrul României. Brãtianu îl coop-teazã în delegaþia românã pentru conferinþade pace de la Paris. Cooptarea sa în acest forpolitic ºi diplomatic a provocat invidia.

Ion Sârbu pleacã la Paris cu un geaman-tan de documente pentru a susþine pe „bazeistorice drepturile României asupra întreguluiBanat istoric în faþa înaltului areopag”. Întrealte documente erau ºi însemnãrile cu privirela volumul III – Istoria lui Mihai Vodã Viteazu– ºi traducerea în limba românã a lucrãrii salede doctorat, apãrutã doar în germanã. Ambelemateriale erau documente probatorii în ceeace priveºte legitimitatea cererii ca Banatulîntreg sã se uneascã cu România.

ªtia cã misiunea delegaþiei române nu vafi deloc uºoarã, cã încã de la 24 iunie 1918,Wilson, preºedintele Americii, lansase circu-lara-document „Memorandum asupra po-liticii Statelor Unite faþã de naþionalitãþile dincadrul Imperiului Austro-UUngar”. Se recu-noºtea necesitatea înfiinþãrii unui stat jugos-lav independent. Apoii, aspiraþiile jugosla-vilor se bucurau de simpatia expresã a lideri-lor prezenþi la Conferinþa de Pace: Clemen-cean, Orlandã ºi Loyd George, aspecttransparent în procesul dezbaterilor de laVersailles, din 19 ianuarie 1919.

Om politic ºi iscusit diplomat, Ion I. M.Brãtianu semnase, în prealabil, cu reprezen-tanþii Angliei, Franþei, Italiei ºi Rusiei, la Bu-cureºti, la 4 (17) august 1916 tratatul îm-potriva puterilor centrale, prin care se stipulagarantarea alipirii la România a Banatului,Transilvaniei ºi Bucovinei. Brãtianu vãzândambiguitatea poziþii marilor puteri ºi dificul-tatea delegaþiei române, neclintit în hotãrârea

sa, de unde ºi porecla de „Sfinxul”, a pãrãsitlucrãrile Conferinþei. În final se ajunge la uncompromis privind stabilirea graniþei dintreRomânia ºi Jugoslavia, se iau în seamã crite-riul demografic, se fac mãsurãtori în teren.România obþine 75 la sutã din Banatul istoric.

La întoarcerea de la Paris a preotului dr.Ion Sârbu, care depusese mari eforturi pentrucauza naþionalã a românilor, între Timiºoaraºi Lugoj, în tren, suportã un atac miºelesc.Scapã cu viaþã, dar i se furã geamantanul cudocumente, care nu au mai fost recuperatenici pânã în ziua de astãzi.

În scurt timp dupã acest atentat misterios,Ion Sârbu moare la 15 mai 1922 în împre-jurãri rãmase neînþelese, în etate de 57 de ani.A fost înmormântat în avlia bisericii din Ru-dãria pe care o slujise cu credinþã ºi dem-nitate. (Un alt martir al neamului.)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã4

urmare din pagina 3

DIN CRONICA PREGÃTIRII MARII UNIRI

5 aprilie 1918. O delegaþie românã plea-cã în America pentru a face cunoscute opi-niei publice ºi guvernului american situaþiaRomâniei ºi aspiraþiile naþionale ale româ-nilor din Austro-Ungaria. Dorinþa fierbinteºi lupta românilor pentru a se UNI cu Ro-mânia, patria-mamã. În fruntea delegaþieise afla preotul Lucaciu, supranumit pentrulupta ºi hotãrârea sa „Leul din Siseºti”.Siseºti o localitate în Nordul Ardealului.Fondeazã „Liga Culturalã Românã”.

În acelaºi timp pleacã la Paris, prin Þã-rile Nordice, cãrturarii Octavian Goga ºi Se-ver Bocu, cãlãtoresc prin Rusia revoluþio-narã în calitate, chipurile, de negustori (e-rau însoþiþi de-o femeie ºi o fetiþã pentrucredibilitate), cãlãtoresc cu paºapoarte fal-se (George Oprescu, respectiv Sergiu Bog-dan). La Paris creeazã Comitetul NaþionalRomân, preºedinte Traian Vuia pentru apregãti opinia publicã ºi Marile Puteri învederea alipirii teritoriale româneºti, aflatesub ocupaþie strãinã, la România, patria-mamã.

În Franþa, Sever Bocu publicã în fran-cezã lucrãrile: „Les Legions roumaines deTransylvanie”, Paris, 1918 ºi „La questiondu Banat”, Paris, 1919 (ºi ediþie englezã,1919).

O altã delegaþie se opreºte în Anglia, laLondra (14.08.1918) ºi fondeazã Asociaþiade Prietenie româno-eenglezã. ªi în Angliase popularizeazã ideea imperioasã a Uniriiromânilor cu Patria-mamã.

E trist cã la Paris, la Conferinþa pentruPace, reprezentanþii Americii, Angliei, Fran-þei ºi Italiei, respectiv Wilsson, Loyd Geor-ge, Chemenceau ºi Orlando se prefãceau cãnu cunosc situaþia realã a românilor din Im-periul austro-uungar ºi manifestau pe faþãsimpatie faþã de jugoslavi, când s-a pusproblema redobândirii Banatului istoric înîntregime pentru România. N.D.P.

De multe ori las gândul sã se reîntoarcãpe uliþa prãfuitã a copilãriei mele cu moºCrãciuni þãrani ºi „hristoºi cu coasa în spa-te”, rãzbind printre troiene ºi printre talazurileaurite ale lanurilor de grâu. ªi mãapucã un dor imens de clipele pecare n-am sã le mai revãd vreo-datã, clipe trecute ca unduirealimpede a apei de izvor rostogo-litã în marea cea mare a trecutu-lui. Pietrele au rãmas în albianãscãrii, apa timpului neputân-du-le miºca din locul lor, ºi elesunt amintirile ºi revenirea gân-durilor mele la izvor, la izvorulnaºterii ºi copilãriei mele. Acolonoi, toþi cei care ne-am nãscut ºiam copilãrit la sat, am admiratvrãjiþi fantastica unduire a lanuluide grâu aflând cã „pâinea noastrãcea de toate zilele” din bobul spi-cului sãu aurit ºi din sudoarea„hristosului” cu coasa în spate seplãmãdeºte. Dar ce mã atrãgea în moddeosebit erau insuliþele, roºii sau albastre, demaci ºi de albãstrele. Lanul de grâu, paºnicºi blând, le îmbrãþiºa cu dragostea ºiînþelegerea celui puternic faþã de cel slab, cugândul bun ºi curat al celor mulþi faþã de ceipuþini. Ce vânt ºi de unde a venit sãmânþaroºie ºi albastrã în lanul îngãlbenit, formândtricolorul neamului pe imensitatea câmpiei,n-am sã ºtiu niciodatã. Ceea ce am aflat e capâinea noastrã cea de toate zilele, pâineamântuirii ºi grijaniilor noastre sfinte, dinbobul grâului se plãmãdeºte ºi nu din ne-ghinã, ca sãmânþa macului îmbujorat setransformã în opiul amãgirilor ºi cã, în fine,lanul de grâu se pliveºte de buruieni.

Stoluri de pãsãri se rostogoleau, uneledupã altele, din înaltul cerului de dimineaþapânã seara, luptându-se cu viermii ºi cuinsectele ce se înverºunau sã distrugã truda

bietului þãran. Adesea mã pomeneam alun-gându-le, fãrã sã-mi dau seama ce râu prici-nuiam lanului de grâu.

În timp ce macii ºi albãstrelele mã fasci-nau, bietele pãsãrele mã iritau cu insistenþalor de a trudi alãturi de el, anonimul Mân-tuitor cu coasa în spate.

Aici la sat, an de an, se fãureºte EpopeeaPâinii, aici în toamne triste moare bobul degrâu pentru a reînvia sub covorul alb de zã-padã, aici Epopeea Suferinþei se transformãprin Dumnezeu de-a pururi hãrãzitã jertfã înEpopeea Reînvierii vieþii, aici eutharistic înbobul de grâu, se naºte, pãtimeºte, moare ºiînviazã Hristos, aici pe Golgota suferinþelorºi jertfelor nãpãstuitului þãran român. ªi totaici în mioriticul sat românesc soarta îmi hã-rãzise sã fiu martor, în vremea treieratului, lasepararea grâului de neghinã ºi pãrtaº laneegalabila bucurie a primei pâini rumeniteca faþa mãriei sale þãranul coaptã în luna luicuptor. ªi cu toate acestea, iatã, cã abia acumîmi dau seama cã povestea lanului de grâu ºia pâinii este însãºi Evanghelia lui Hristostranspusã în practica vieþii bietului þãran, înfiecare an.

Iatã izvorul nesecat al pâinii noastre ceade toate zilele, iatã izvorul mântuirii univer-sale revãrsat în marea cu line unduiri a lanu-lui cu spice aurite.

Ca ºi în lanul de grâu, însã povestea serepetã în lanul credinþei strãbune, nu puþinidintre noi lãsându-ne ademeniþi de maci ºialbãstrele, alungând, nu o datã, pãsãrelele cetrudesc sã cureþe lanul credinþei ortodoxe dedãunãtori, vãzuþi ºi nevãzuþi, ce se furiºeazãla rãdãcina spicului credinþei semãnate deSfântul Apostol Andrei în glia strãmoºeascãa sufletului românesc. Pâinea mântuirii ne-o

va da, însã, tot lanul de grâu ºi nicidecummacul sau neghina.

În Sfânta Împãrtãºanie pe lângã Pâinea,Vinul ºi Apa cele trei elemente ce simboli-

zeazã Sfânta Treime, se mai aflã ºisudoarea omului cu coasa în spateºi de aceea aceastã categorie deoameni a dat Bisericii ºi neamuluicei mai mulþi sfinþi ºi eroi, ºi poatetot de aceea Lucian Blaga spunea cãveºnicia s-a nãscut la sat.

Pe uliþa prãfuitã a copilãriei melealþi copii îºi poartã acuma paºii, ºi-nlanul cu grâu alþi maci înfloresc, dar,poate tocmai de aceea, m-am simþitobligat sã-i rog sã nu alunge stolu-rile de pãsãri lãsându-se ademeniþide vraja petelor roºii ºi albastre ceau venit aduse de vânt în oceanulaurit al spicelor de grâu.

Þãranul copilãriei mele a plecatsã se odihneascã împãcat cu sine îndualitatea Eului sãu, împãcat cu

cerul ºi cu pãmântul cãci, le-a slujit, ca ni-meni altul, pe amândouã din þãrâna fiecãruia,rãsãrind un pui de om ca ºi din fiecare bobde grâu o pâine, o viaþã.

Iatã, foarte pe scurt, povestea Pâinii noas-tre cea de toate zilele, iatã povestea credinþeinoastre ortodoxe ºi dacã vreþi, povesteafiecãruia dintre noi, mai mult sau mai puþin.

pr. IOAN BRÂNZEI, Timiºoara

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 5

Pâinea noastrã cea de toate zilele

Pãrintele Ioan Brânzei, ctitorul bisericii „ªtefan cel Mare”,biserica martirilor timiºoreni. Sã nu uitãm pe cei uciºi îndecembrie 1989. Ei ºi-au dat viaþa pentru un viitor, iar

viitorul i-a înºelat!

DAMIAN URECHE (1935 - 1994)

Pruncul divinVoi care aþi uitat ce e Crãciunul ªi profanarea o iubiþi din plin, Lãsaþi ºi voi o datã sã se nascã Mãcar ideea unui prunc divin.

E pân-la gât mocirla de pãcate ªi vieþii îi culegem spin cu spin; Când e atâta iad în jurul nostru, Câtã nevoie-i de un prunc divin!

Voi n-auziþi colindele cum sunã ªi cum vuiesc sub cerul cristalin?Cu lacrimi fericite ne anunþã Cã vine printre noi un prunc divin.

ªi-acum, vã rog, lãsaþi-l sã se nascãPe foi de calendare cel puþin:Spre mântuirea beznelor din caseÎþi aºteptãm ivirea, prunc divin.

GEORGE COªBUC:

Pomul CrãciunuluiTu n-aai vãzut pãdurea, copile drag al meu Pãdurea iarna doarme, c-aaºa vrea Dumnezeu,

ªi numai câte-uun viscol o bate uneori, Ea plânge-aatunci cu hohot, cuprinsã de fiori.

ªi tace-aapoi ºi-aadoarme, când viscolele pier. În noaptea asta însã vin îngerii din cer.

ªi zboarã-nncet de-aa lungul pãdurilor de brad, ªi cântã-nncet; ºi mere ºi flori din sân le cad.

Iar florile s-aaninã de ramuri pânã jos ªi-ii cântec ºi luminã ºi-aaºa e de frumos!

Iar brazii se deºteaptã, se mirã asta ce-ii, Se bucurã ºi cântã ca îngerii ºi ei.

Tu n-aai vãzul pãdurea, copile drag al meu, Dar uite ce-þþi trimise dintr-îînsa Dumnezeu.

Un înger rupse-oo creangã din brazii cu fãclii, Aºa cum a gãsit-oo, cu flori ºi jucãrii.

Departe într-uun staul e-nn faºe-aacum Iisus, ªi îngerii, o, câte ºi câte i-aau adus:

Dar el e bun ºi-mmparte la toþi câþi îl iubesc, Tu vino, ºi te-nnchinã, zi “Doamne-þþi mulþumesc”.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã6

Au trecut zece ani de la apariþia cãrþiiDumeavoastrã, una de excepþie în peisajulliterelor române, intitulatã „Diplomaþie ºiApãrare” (Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, Bucureºti, 1988).

Opul a fost lansat ºi la Biblio-teca „Paul Iorgovici” din Reºiþa,graþie inimosului ºi onestuluidirector prof. Iosif Imbri, prilej cucare aþi dãruit-o ºi aþi acordat au-tografe, cum e autograful acordatsubsemnatului, un modest scribbãnãþean: „Domnului NicolaeDanciu Petniceanu, unui bãnã-þean de mare suflet ºi simþire,care a reuºit sã redea în lumeamirificã a cãrþii, cartea sufletuluinostru.” Semnat: Ioan Talpeº.

Domnule General, cartea dvs.se pliazã pe problemele Unirii de la 1Decembrie 1918. Felicitãri! N.D.P.

România la sfârºitul mariicrize economice mondiale.

Consideraþiii politico-strategice(fragmente)

Coordonate ale evoluþiei politiciiexterne româneºti 1918 - 1933

Uriaºa încleºtare militarã dezlãnþuitã învara anului 1914 între douã grupãri de sta-te imperialiste angajate în lupta pentrureîmpãrþirea sau conservarea sferelor deinfluenþã ºi dominaþie a evoluat la dimen-siuni ºi pe coordonate ce au depãºit cumult calculele sau previziunile celor care aupregãtit-o ºi declanºat-o. Într-o derulare ha-lucinantã, în majoritatea cazurilor nepre-vãzutã, ceea ce trebuia sã se decidã pefronturile de luptã între armate s-a transfor-mat treptat într-o teribilã confruntare întrepopoare, plãtitã cu sângele a milioane deoameni ºi cu sacrificii materiale incomensu-rabile. Pe parcursul desfãºurãrii ostilitãþilor,cu cât eforturile pentru tranºarea victorieise rãsfrângeau mai dur asupra situaþiei ma-selor populare, s-au dezvoltat ºi au dobân-dit o consistenþã mereu sporitã forme derezistenþã internã împotriva continuãrii rãz-boiului, pentru înfãptuirea unor obiectiveexterioare sau contradictorii þelurilor iniþialeale conflagraþiei. Criza declanºatã de pre-lungirea ostilitãþilor s-a repercutat direct înviaþa economicã ºi socialã a fiecãrui stataccelerând ºi agravând conflictele dintreclasele ºi pãturile antagoniste. Concomi-

tent, în imperiile multinaþionale a luat o am-ploare deosebitã lupta popoarelor asupritepentru impunerea dreptului la o viaþã liberã

ºi independentã, în cadrul unor state naþio-nale proprii.

Intervenþia României în rãzboi alãturi destatele Antantei a vizat eliberarea teritoriilorromâneºti din Imperiul austro-ungar, obiec-tiv de altfel recunoscut ºi înscris în tratatulde alianþã semnat la 4/17 august 1916. înaceste condiþii, efortul ºi sacrificiile arma-telor române s-au încadrat uriaºului curentce anima popoarele asuprite pe coordona-tele luptei pentru autodeterminare. Împle-tirea strânsã dintre obiectivele întregii na-þiuni ºi þelurile politice ale angajãrii statuluiromân în rãzboi a constituit baza înfãptuiriimãreþului ideal, al unirii tuturor teritoriilor lo-cuite în majoritate de români. Formareastatului naþional unitar român a fost în a-celaºi timp rezultatul luptelor sociale ºi na-þionale ce au cuprins imperiile þarist ºiaustro-ungar, materializate în victoria MariiRevoluþii Socialiste din Octombrie ºi de-zintegrarea dublei monarhii. Victoria revo-luþiei proletare în Imperiul þarist ºi înfrân-gerile suferite de armatele statelor grupateîn Tripla Alianþã au creat condiþiile indis-pensabile exprimãrii voinþei popoarelor dincentrul ºi rãsãritul Europei de a trãi libere încadrele teritoriale statale fireºti. La Versai-lles, la încheierea pãcii, marile puteri învin-gãtoare au fost obligate, în pofida interese-lor divergente sau a reþinerilor rezultate dinchiar condiþia proprie de mari puteri impe-rialiste, sã recunoascã ºi sã sancþionezedreptul popoarelor din centrul ºi rãsãritulEuropei de a-ºi dezvolta o viaþã statalã pro-prie, în conformitate cu hotãrârile actelor deunire ºi constituire în state independente ºi

suverane.Desãvârºirea unitãþii naþionale statale

româneºti, proces încheiat la 1 decembrie1918, a deschis perspectiva dez-voltãrii în ritm rapid a forþelor deproducþie, transformãrii progre-siste a întregii societãþi. Unireatuturor provinciilor istorice româ-neºti a creat premisele indispen-sabile trecerii la o etapã supe-rioarã în evoluþia istoricã a po-porului român.

Odatã edificatã, Marea Uniretrebuia apãratã ºi consolidatã,principalele direcþii de politicã ex-ternã româneascã vizând obþine-rea recunoaºterii statului naþionalunitar ºi sporirea mijloacelor di-plomatico-militare de sprijin ex-

tern în condiþiile instabilitãþii vieþii politice in-ternaþionale ºi perpetuãrii situaþiilor poten-þial-conflictuale în zonã. În îndeplinirea o-biectivelor mai sus menþionate, România adepus eforturi susþinute pentru instaurarea„forþei dreptului” în relaþiile internaþionale, aunui climat de încredere ºi deplinã egalitateîntre toate statele. Pe aceastã linie, diplo-maþia româneascã a susþinut activ creareaSocietãþii Naþiunilor, înscriindu-se întremembrii fondatori ai acestei organizaþii in-ternaþionale. Includerea Pactului de orga-nizare al Societãþii Naþiunilor în preambulultratatelor de pace încheiate la sfârºitulprimei conflagraþii mondiale a constituit ceamai largã garanþie internaþionalã acordatãsemnatarilor, reprezentând totodatã uncadru politico-juridic propice edificãrii multsperatului sistem de securitate colectivã.Astfel, prin prevederile articolelor 10 ºi 16ale Pactului, membrii Societãþii Naþiunilor,deci ºi statele învinse care doreau sã sealãture, se obligau „sã respecte ºi sãmenþinã integritatea teritorialã ºi indepen-denþa politicã” a semnatarilor.

Intervenþia marilor puteri aliate în fa-voarea dezideratului românesc – obþinutãodatã cu recunoaºterea, la 3 martie 1920,a unirii Basarabiei cu România de cãtreConsiliul Suprem al Conferinþei de pace,hotãrâre cuprinsã în tratatul semnat înoctombrie 1920 la Paris de România,Marea Britanie, Franþa, Italia ºi Japonia, nua însemnat sã se antreneze într-un conflictcu URSS, menþinându-ºi poziþia de neu-tralitate.

prof. univ. dr. ION TALPEª

Domnule general, am onoarea sã raportez!

Aºa arãta comuna Topleþ în 1700, comuna d-lui General IonTalpeº. Foto: Legrand Aurel

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 7

În lupta pentru fãurirea României Mari, sunt

cunoscute astãzi numele multor personalitãþi

demne de toatã recunoºtinþa noastrã. Istoriografia

le-a dedicat multã atenþie, viaþa ºi activitatea puse

în slujba interesului naþional fiindu-ne pe deplin

cunoscute. Sunt însã atâþia alþii ale cãror merite au

rãmas prea puþin cunoscute generaþiilor viitoare.

Printre aceºti mari uitaþi se numãrã ºi Ion Craia, a

cãrui viaþã de pribegie ºi privaþiuni datorate idea-

lului naþional este, aºa cum remarca la 1932 preo-

tul-colonel Coriolan Buracu: „una foarte frumoasã

ºi plinã de învãþãturã pentru generaþiile actuale ºi

viitoare ... ajuns în pribegie n-a uitat nici o clipã de

leagãnul sãu ºi nici nu ºi-a caracterul ferm de

almãjan “.

Acest erou uitat Ion Craia, s-a nãscut în locali-

tatea Rudãria, astãzi Eftimie Murgu judeþul Caraº-

Severin, în anul 1864, într-o foarte cunoscutã ºi

respectatã familie din zonã, cea a crãionilor.

Viaþa tumultoasã a acestui almãjan o putem

împãrþi în trei etape ºi anume:

- 1864 - 1881, anii copilãriei, educaþiei ºi de-

tenþiei la Biserica Albã,

- 1882 - 1914, stabilirea în Dobrogea, dupã o

perioadã de pribegie,

- 1914 - 1918, participarea la Primul rãzboi

mondial, Rãzboiul Reîntregirii.

Primii ani de ºcoalã îi petrece la Rudãria

avându-l ca învãþãtor pe Antonie Craia, un alt

membru al acestei familii numeroase. Sigur cã de

la acest dascãl iscusit a cãpãtat dragostea pentru

lecturã ºi pentru istoria neamului, aºa cum le-a

cãpãtat un alt erou al Banatului, istoricul Ion

Sârbu, ºi el la rându-i, elev al lui Antonie Craia.

Folosind în acele vremuri ca mijloace de scris

tocul confecþionat din panã de gâscã ºi cerneala

din boabe de soc, Ion Craia a deprins foarte bine

tainele cãrþii, ca mai apoi sã meargã la Biserica

Albã pentru continuarea studiilor secundare.

Aici, la Biserica Albã, chiar dacã era doar un

tinerel s-a amestecat într-o miºcare naþionalã

alãturi de alþi tineri români. De aici putem deduce

cã “Tânãrul Ion Craia a fost în contact nemijlocit

cu ideologia vremii, una naþionalã caracteristicã

secolului al XIX-lea. Dupã acest episod este

condamnat ºi închis la Biserica Albã. Faptul cã a

fost condamnat ºi închis demonstreazã implicarea

sa efectivã, nu superficialã în miºcarea naþionalã.

Nu ºtim exact timpul detenþiei, dar oricum

câþiva ani a petrecut în închisoare, deoarece abia în

1881 se stabileºte în Dobrogea, dupã o scurtã

perioadã de pribegie.

De la Biserica Albã reuºeºte sã fugã, refugiin-

du-se prima datã în Serbia cu gândul de a trece

apoi în România. În Banatul care aparþinea pe a-

tunci Imperiului austro-ungar nu se putea înapoia

din douã motive: în primul rând risca sã fie con-

damnat din nou, în al doilea rând se simþea un

român adevãrat ºi dorea sã trãiascã într-o þarã în

care românii aveau drepturi depline.

Pentru a trece în România s-a folosit de actele

soþiei sale Maria Craia, prefãcându-le în Marian

Craia. Odatã trecut în România ºi-a reîntregit

familia, iar în anul 1881 s-au stabilit în localitatea

Armuthia din Dobrogea, astãzi Turda judeþul

Tulcea. Alãturi de Ion ºi Maria Craia s-au stabilit

ulterior ºi copiii acestora: Mitricã, Petre, Nicolae ºi

o fetiþã. Un surghiun al unei familii din ºase

membrii, doar pentru cã doreau sã trãiascã ºi sã

simtã româneºte.

Nici în îndepãrtatul þinut al Dobrogei, în acea

localitate care numãra la acea datã 150 familii de

turci ºi bulgari, almãjanul nostru Ion Craia nu a re-

nunþat la idealul naþional, ci aºa cum menþiona a-

celaºi C. Buracu „a început o luptã grea pe terenul

naþional românesc”. Astfel, în primii ani a înfiinþat

o ºcoalã primarã în casa sa, în zonã nefiind nici o

ºcoalã. Aceastã ºcoalã a funcþionat în felul acesta

mult timp, pânã când la stãruinþele acestuia s-a

înfiinþat ºcoala primarã de stat, în anul 1896. o altã

activitate demnã de toatã lauda este înfiinþarea de

biserici nu numai în Armuthia, ci ºi în localitãþile

din jur. Din înfiinþarea ºcolii ºi a bisericilor nu ne

este prea greu sã înþelegem aportul deosebit pe

care l-a avut Ion Craia la culturalizarea locuitorilor.

Aptitudinile acestui almãjan, seriozitatea de

care a dat dovadã în tot ceea ce a întreprins, au fost

recunoscute ºi de cãtre autoritãþile locale din vre-

mea aceia, care i-au încredinþat ingineria hotarni-

cã, adicã parcelãrile pãmântului din judeþul Tul-

cea. Nu este deloc exagerat dacã afirmãm cã toate

acestea au fost adevãrate acte de pionerat în zonã,

fãcute de un român într-o mare de strãini. În a-

ceastã activitate intensã îl gãseºte izbucnirea Pri-

mului Rãzboi Mondial, eveniment de importanþã

mondialã faþã de care Ion Craia nu rãmâne

indiferent.

Tot ceea ce se petrece de acum înainte în viaþa

acestui bãnãþean, vine sã confirme atât de bine

sentimentele naþionale înflãcãrate ºi iubirea fierbin-

te de neam. Cei trei copii ºi ginerele sunt înrolaþi în

armata românã: Mitricã locotenent în Regimentul

10 vânãtori, Petre sergent sanitar Divizia 9, Nicolae

soldat regimentul 73 infanterie ºi ginerele

Gheorghe Ioniþã sergent Regimentul 33 infanterie.

Nu putem fi siguri dacã la declanºarea „rãzbo-

iului dezrobirei noastre” aºa cum îl numea eroul

nostru, a încercat un sentiment de bucurie, dar

suntem siguri de sentimentul liniºtei ºi al mulþu-

mirii sufleteºti cã toate privaþiunile suferite de fa-

milia sa nu au fost zadarnice, în curând îºi vor gãsi

împlinirea în fãurirea României Mari. Putem vedea

aceasta dintr-o scrisoare trimisã cãtre fiul lor Mi-

tricã: “Noi, pãrinþii tãi, mulþumim lui Dumnezeu,

cã ne-a învrednicit, ca dupã 36 de ani de pribegie

ºi de luptã pentru cauza naþionalã, sã auzim goar-

na regeascã chemând ostile române pentru a mer-

ge sã elibereze neamul românesc din Ardeal ºi

Banat... Mai mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a în-

vrednicit ºi pe noi sã putem da azi þãrii noastre trei

fii ºi un ginere...” În continuarea scrisorii, pãrinþii

ofteazã dupã locurile natale pãrãsite în urma

constrângerilor la care au fost supuºi de cãtre

autoritãþile imperiale, ºi adreseazã o rugãminte

cãtre cei trei feciori: “dacã Dumnezeu o vrea sã ne

sune ceasul înainte de vreme, adicã înainte ca noi

sã ne mai sãrutãm odatã mormintele din Rudãria,

vã cerem s-o faceþi voi!”

Ion Craia, în timpul luptelor din Dobrogea or-

ganizeazã mãsurile de rezistenþã, dar soarta a fost

din nou una crudã. Cade prizonier în mâinile

armatei bulgare, este transportat în Bulgaria ºi

supus la munci silnice timp de 2 ani. Dupã în-

cheierea pãcii ºi ieºirea României din rãzboi,

revine în satul sãu din Dobrogea, ocupat tot de

trupele strãine cãrora este nevoit sã le suporte

pedepsele. Totul se sfârºeºte, pentru acest erou

prea puþin cunoscut, la data de 28 noiembrie 1918

când a fost împuºcat de cãtre trupele bulgare care

se retrãgeau. Nu a mai avut posibilitatea sã-ºi

revadã Banatul eliberat ºi sã se bucure de

împlinirea idealului naþional pentru care a suferit

atât. Alãturi de el au cãzut la datorie cei doi fii

Nicolae ºi Petru. Singurul rãmas în viaþã,

locotenentul Mitricã a îndeplinit rugãmintea

pãrintelui, a venit în Rudãria a sãrutat mormintele

bunicilor în amintirea tatãlui sãu.

Ion Craia, o viaþã de om pusã în slujba unui

ideal, un ideal pentru care a mers pânã la

sacrificiu, un sacrificiu pe care nu avem dreptul

sã-l uitãm. prof. MIHAI VLÃDIA

ION CRAIAION CRAIA – un erou al reîntregirii naþionale– un erou al reîntregirii naþionale

Pãrintele Nicolae Corneanu – mitropolitul Banatului – la ceas aniversar

Cãrturar din constelaþia elitelor literelor române

dintotdeauna, membru al Academiei Române ºi membru al

Uniunii Scriitorilor din România, savant în viaþã, specialist

în literatura veche creºtinã, teolog de înaltã valoare

ºtiinþificã, fiu al Banatului istoric – acesta este pãrintele

spiritual al românilor bãnãþeni.

Ne rugãm la Dumnezeu sã-l þinã în viaþã, sãnãtos ºi

ferice, bãnãþenii au nevoie de un Far cãlãuzitor în aceastã

viaþã pãmânteanã, pânditã de demoni.

La mulþi ani!

Al dumneavoastrã fiu spiritual,N.D. PETNICEANU,

Mehadia, 21.XI.2008

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã8

ULTIMII SOLDAÞI AI NEAMULUI ROMÂNESCULTIMII SOLDAÞI AI NEAMULUI ROMÂNESCCare-i rostul în România neo-vasalã de astãzi al

urmaºilor vitezei Armate Române, ai cãrei soldaþicântând cu arma în mânã „Treceþi batalioane româ-ne Carpaþii” fãcurã România Mare, fãcurã o Româ-nie „dodoloaþã” ºi glorioasã cu mareºali care stã-teau la masã, de la egal la egal, cu marii mareºali aiEuropei? Cât patriotism mai existã acum în pieptulsoldatului român dupã ce Armata Românã postde-cembristã pierdu Rãzboiul Apãrãrii Neamului petimp de pace, ajungând o tristã armatã de merce-nari pusã în slujba familiei marelui Yankeu, a con-soartei sale Coana Europa ºi a Naþiunilor Unitedându-ºi jertfa de sânge prin munþii... Afganis-tanului? Am trecut în aceastã toamnã Carpaþii, spredepresiunea Almãjului, cu scopul precis de a sta devorbã despre patriotismul neamului românesc cuConstantin Giurgincã, fost profesor al ColegiuluiMilitar Liceal „Dimitrie Cantemir” din Breaza.

Profesorul de limba românã Giurgincã locuie-ºte acum la Petnic, sat brãzdat de râul Craiova, oapã liniºtitã ce ºerpuieºte prin depresiunea dintreMunþii Semenicului ºi Munþii Amãjului. Dar pe câtde liniºtit fu râul de-a lungul mileniilor, pe atât dezbuciumatã fu viaþa locuitorilor acestei zone numitãCraina Bãnãþeanã, craina însemnând „margine deþarã”. Unii zic c-ar fi fost aici marginea Banatului,alþii merg în istorie vorbind de marginea Voievo-datului lui Litovoi, alþii se întind ºi mai mult înnegura vremii zicând cã aici se întâlneau teritoriiledacilor, geþilor ºi ilirilor dupã ce romanii seretrãseserã la sud de Dunãre în Dacia Aurelianã, lapresiunea celþilor ºi vizigoþilor.

Adevãrul este cã întotdeauna aici a fost zonã degraniþã, Regimentul de graniþã româno-bãnãþeannr. 13 cu sediul în Caransebeº înfiinþându-se încãdin anul 1767. În anul 1769 el se numea Regi-mentul de graniþã nr. 72; în anul 1775, Regimentulde infanterie de graniþã romano-ilir; în anul 1798,Regimentul de graniþã valaho-ilir nr. 13; în anul1838, Regimentul de graniþã valaho-bãnãþean nr.13 iar în anul 1849, Regimentul de graniþã româno-bãnãþean nr. 13. Cât priveºte Petnic, aici staþionaCompania 4 cu sediul la Petnic ºi cuprinzândaºezãrile Petnic, Iablaniþa, Lãpuºnicel, Globucraio-vei, Mehadica, Pîrvova ºi ªumiþa.

Nu-i de mirare atunci cã aici s-a pãstrat unputernic simþãmânt patriotic de pãstrare a identitãþiiproprii dupã ce imperiile austriac ºi otoman, înpermanent conflict, trecuserã satele bãºtinaºilorprin foc ºi sabie. În anul 1695, grozãvia pârjoliriisatelor din zona fostului drum roman ce trecea prinMehadia ºi Domaºnea a miºcat pânã ºi pe turculMustafa al II-lea care a întrebat „a cui este aceastãnelegiuire?”. Când i s-a spus “cã acestea suntfaptele lui Tokoly” sultanul aprins de mânie a po-runcit sã i se aducã la Constantinopol „capul aces-tui duºman al lui Dumnezeu ºi al neamului ome-nesc”. Cu toate acestea, românii din districtele zo-nei, sub turci pierdurã din autonomia, prerogativeleºi libertãþile de care totuºi mai beneficiau. Iar cândse întoarserã prin satele refãcute, în 1738 ºi 1739detaºamentele de cavalerie imperialã, acestea letrecurã din nou prin foc ºi sabie spânzurând pe toþidintre colaboratorii turcilor pe care i-au pututprinde.

Zbuciumatã viaþã avu de-a lungul timpului ro-mânimea de-aici! Prin anii 1900, strãbunicul prof.C. Giurgincã, învãþãtorul Iancu Cârpanu, fu nevoitsã punã plantoane de elevi ca sã vadã dacã jan-darmii maghiari ascultã la uºã când preda elevilorlecþiile în româneºte. Pesemne fu pârât de vreunungur cu copiii la ºcoalã de vreme ce însãºi in-spectorul ºcolar principal, un maghiar temut de toþiînvãþãtorii, veni în asistenþã la ore. Învãþãtorul IancuCârpanu, devenit peste noapte Janos Karpany,scrise mare pe tablã litera „a” ºi-ºi întrebã elevii:

„- No mã copii, ºtiuta-þi voi ce literã aiasta?”„- Aaaa... “, rãspunserã în cor micuþii.„- No, bigne mã, darã s-o zãcem ºi ungureaºce.

Puneþ pe „o” ºi „a” în fundu’ gurii, strâjeta-þi binie

guriþa ºi daþi-le pe nas aºe: „ó”. No, hai!”„- Oaaa...”, grãirã tare prichindeii amuzaþi.„- Nu aºa mã,”batu-vã de prostalãi! Ori nu

ºtiuta-þ voi cum faºe porcu’ când vã duºeþ sã-ltaiaþ?”

„- Ba ºtiiimmm!”„- No, zâceþ atunºa!”„ -„ ó “, „ó “, „ó “ începurã „prostalãii”, ba mai

ºi sãrind printre bãnci.Roºu de mânie inspectorul ungur ieºi din clasã

„numa-numa” ºi val-vârtej s-azvârli în ºaua caluluispre „Temeºvar”.

Iancu Cârpanu mai þinea însã ºi de Compania8-a de grãniceri, cu sediul la Cornea, nu numai

postul de învãþãtor la Domaºnea. Aºa cã a doua zicând primi „þâdula” de dare afarã din învãþãmânt,retragere a tuturor drepturilor câºtigate ca învãþãtorºi anularea diplomelor acordate, fãcu ºi el cerere deaudienþã „la Vieana”, direct împãratului Franz JosefI. Nu-i fu bãgatã multã vreme în seamã cererea, aºacã se hotãrî sã batã calea pânã la poarta împãra-tului. Unde i se propuse sã fie primit la ºambelan.

„- Eu ºi campania mea de grãniceri am juratcredinþã lui Dumnezeu ºi împãratului, nu ºam-belanului! ªambelanul sã vadã de îngrijirea camereiînãlþimii Sale!”

Aºa erau toþi vechii români sub talpã strãinã:

dârzi ºi patrioþi faþã de þinutul lor, limba lor ºi obi-ceiurile lor. Nicãieri în România nu existã atâta pa-triotism cât existã din Crama Banatului pânã-n Ma-ramureº ºi mai departe în teritoriile încã desprinse deþara mumã ºi astãzi! Românii ºi-au cerut întotdeaunadrepturile chiar dacã uneori le-au primit datoritãconjuncturilor istorice aºa cu a fost cazul lui JanosKarpany. Redevenit Iancu Cârpanu, dupã primulrãzboi mondial, învãþãtorului i s-au recunoscut toatedrepturile ºi diplomele de cãtre Regatul Român.

Cât despre urmaºul lui Iancu Cârpanu, pro-fesorul Constantin Giurgincã, pãstreazã nealterateamintirile moºilor ºi strãmoºilor sãi tot aºa cum

pãstreazã cu cinste ºi steagul României moºtenit dela ei. Câþi ani are steagul nu ºtie sã spunã, „poatedin timpul Rãzboiului de Independenþã”, presupuneel. Cert este cã tatãl lui l-a moºtenit de la bunicullui care la rândul lui l-a moºtenit de la strãbunicul.A fost pãstrat cu sfinþenie în casã, chiar dacãaceastã Crainã a þinut de Þara Româneascã cât timpa þinut ºi Banatul Severinului de primii domnitoriBasarabi. Apoi au venit ungurii, turcii ºi austrieciiºi au primit botez strãin, au fost nevoiþi sã jurecredinþã lui „Franþ întâiul”, sã-ºi înveþe copii„bozgoreºte” dar inima tot românã a rãmas.

„- l-au ros ºoarecii un colþ, zice profesorulGiurgincã despre steag, dar de 1 decembrie eu totîl pup ºi-l arborez afarã!”

Constantin Giurgincã ºi soþia sa Elena au de-butat ca profesori la Breaza în „a cincea cancelariecantemiristã” (1968-1970) dupã ce Liceul Militar„Dimitrie Cantemir” din Breaza se reînfiinþase înanul 1962, cu profesori tineri, „nepãtaþi”, pe vatrafostei „ªcoli medii internat cu practicã în producþie”ºi a fostei „ªcoli militare de ofiþeri politici” înfiinþatãîn 1945 de armata sovieticã „eliberatoare”. Vechiiprofesori ai „Centrului Naþional al Strãjeriei” a cãreipanglicã fusese tãiatã de Marele Strãjer, Carol al II-lea, au avut soarta Strãjeriei din Breaza, Colegiuluimilitar „Nicolae Filipescu” de lângã Târgoviºte, Li-ceului militar „ªtefan cel Mare” din Cernãuþi, Li-ceului Militar „Regele Ferdinand” din Chiºinãu, Li-ceului Militar „Mihai Viteazul” din Târgu Mureº, Li-ceului militar „D.A. Sturza” din Craiova, Liceuluimilitar din Galaþi. Liceele militare au fost desfiinþate„aparþinând unei educaþii burgheze, reacþionare” iarprofesorii lor închiºi în puºcãriile comuniste ca „fiide chiaburi”.

Punerea „pe butuci” a liceelor militare pe timpullui Gheorghiu-Dej, „ce bãga spaima-n burghezi”, n-a fost decât un moment de cumpãnã pentru români.Prin anii 1970 deja liceele militare din Româniadeveniserã ce-au fost. Nimeni nu poate explica cumpoate poporul nostru sã-ºi revinã dupã momente deconfuzie, de rãscruce ºi de abandonare vremelnicã alucrurilor fireºti din istoria sa.

Poate doar dacã urmãrim viaþa unei familii deostaºi de-a lungul câtorva generaþii aºa cum a fostcazul învãþãtorului - grãnicer Iancu Cârpanu ºi a ur-maºilor sãi, profesorii Giurgincã, care au revigoratalãturi de alþi patrioþi liceele militare.

Cu toate astea, astãzi patriotismul ostãºesc aapus. Altele sunt prioritãþile ºi menirea Armatei Ro-mâne ºi nici mãcar duºmani ai þãrii nu mai avem deîndatã ce ne apãrãm colectiv aproape întreg conti-nentul. A venit pacea. Pânã când? Va mai fi rãzboi?Mergem sã stingem focul rãzboiului acolo unde elpoate începe, adicã în toatã lumea. Frumos am zice,dar cu ce inimã mergem noi aiurea sã facem ordinedacã acolo nu ne fierbe oala ºi nu cotcodãcescgãinile noastre?

Poporul român se aflã iar în momente derãscruce, de confuzie.

Vom fi nevoiþi sã abandonãm patriotismul ostã-ºesc? Va fi vremelnic sau va trebui sã-l remodelãmîn larg patriotism românesc dacã tot nu va mai re-veni? ªi dacã-l remodelãm, cum îl remodelãm? Numai mâncãm cartofi polonezi, roºii turceºti, usturoichinezesc? Nu mai cumpãrãm pui, carne de vacã,carne de porc ºi maºini de lux din vest? OraºulMartelange este tãiat în douã de o stradã care esteºi graniþa belgiano-luxemburghezã dar belgienii nutrec strada pentru a cumpãra pâine luxemburghezã,cumpãrã de la ei. Sã le luãm exemplul?

Deocamdatã puþini îºi pun astfel de întrebãri.Jurnalele se ocupã de garderoba politicã a uneiclase minoritare din ce în ce mai îndepãrtatã depopor cãreia i-a ºi gãsit porecla: cloacã politicã.

Se pare cã lucrurile sunt grave ºi despre ele maiscriu ºi mai vorbesc doar câþiva. Ultimii soldaþi aineamului românesc.

(Va urma)prof. NICOLAE N. TOMOIU

prof. C. Giurginca, urmaºul lui Iancu Cârpanu

Strãbunul învãþãtor ConstantinGiurginca – dascãl ºi preot înbiserica ortodoxã românã, pãstor delimbã româneascã, datinã ºi tradiþiepetniceanã. Din arhiva NDP

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 9

Cel de-al doilea episod e de-a dreptul cu-tremurãtor. S-a întâmplat în Casa Domnuluidin Prigor, în noaptea dinaintea zilei cândavusese loc reînhumarea tatãlui meu (preotIosif Coriolan Buracu – nota redacþiei) înavlia bisericii.

La aducerea osemintelor de la Bucureºti,primul popas a fost la Turnu-Severin, undene aflam toþi fraþii, soþiile ºi copiii noºtri.

La Mehadia, în drumul de la Bucureºti laPrigor, la stãruinþa preotului ºi a unor bãtrânilocalnici, micuþa raclã cu oseminte a fostdepusã pentru o noapte în lãcaºul în carepreotul a slujit atâþia ani în agitata ºi rodnicasa tinereþe.

La Prigor, de asemenea, în noaptea de ve-ghe, care-a precedat ziua de 14 octombrie1981, ziua înhumãrii, la praznicul Sfintei Pa-raschiva, ocrotitoarea familiei noastre,originarã din Macedonia, în bisericã au venitsã vegheze mulþi prigoreni, rude ºi membriiai unor vechi familii. În timpul nopþii am statºi noi de veghe, pe rând, fiii ºi celelalte rude.În jurul orei 11 din noapte, fiind eu de veghe,a intrat în bisericã un preot relativ tânãr, carea îngenuncheat lângã racla cu oseminte ºi s-a rugat vreme îndelungatã, plângând înhohote. Am aflat apoi de la el cã slujea într-obisericã, aflatã undeva în zonã, regret cã nu i-am notat numele sau denumirea localitãþiiunde slujea. Cu ochii plini de lacrimi a spuscã îºi datoreazã viaþa pãrintelui Buracu,zicându-mi cã tatãl sãu, soldat fiind, pefrontul de vest, probabil, s-a hotãrât sã seautomutileze, ºi-a tras un glonþ într-unpicior. Credea, ca ºi alþii, cã, rãnit, nu va maiparticipa la luptele de-a doua zi, urma o bã-tãlie extrem de sângeroasã. Medicii care l-auconsultat ºi-au dat seama ºi au raportat Co-mandantului de front. S-a hotãrât judecareaºi condamnare lui. În acea unitate slujea capreot militar pãrintele meu. Soldatul fusesearestat ºi pãzit straºnic într-o încãpere cu oferãstruicã spre curtea interioarã. A doua ziurma judecarea ºi condamnarea la moarte.

Trecând prin curtea cazãrmii, maidevreme ca de obicei, tata a auzit o vocetânguitoare de dupã gratii, în aºteptareamorþii. Tata s-a apropiat de fereastrã, larugãmintea soldatului, care îl implora pepreot sã se roage la Dumnezeu ca sã-l scapecu viaþã.

Înduioºat, preotul a intervenit pe lângãcomandant ºi pe lângã medici sã modificediagnosticul, care urma sã-l aducã în faþaplutonului de execuþie. Intervenþia tatãluimeu avusese efectul dorit. Ultimele cuvinteale preotului venit sã se roage ºi sã plângã laracla cu oseminte au fost: „Eu îmi datorezviaþa pãrintelui Buracu!”

prof. MIHAI BURACUBucureºti, aprilie 2007

EEEEvvvvooooccccaaaarrrreeee (((( IIII IIII ))))Preoþimea în Revoluþia de la 1848

S-au scurs 160 de ani de la luptaCraiului Avram Iancu ºi a moþilor sãi,românii de bunã-credinþã n-au uitat jertfapreoþilor ºi nici pe cei patruzeci de mii demoþi uciºi de bestiile maghiare.

În Revoluþia Craiului Munþilor Apuseniau fost „Preoþi cu crucea în frunte”, ei aufost fãclii pe cãrãrile dezrobirii unui neamobidit social ºi ofensat naþional.

Redãm câteva însemnãri (fragmente)despre Candelele românilor dintumultosul an 1848.

- Ludovic Kossuth (capul vrãjmaºilor):a spus cã e gata sã dea iertare Românilorcare au luptat împotriva Ungurilor, numaiªaguna „nu poate avea iertare!”

Preoþii nu au fost numai însufleþitoriiacestei revoluþii, ci ei au fost chiar„generalii acestei oºtii þãrãneºti”. Spuneala vremea sa Nicolae Bãlcescu.

- O figurã luminoasã de preot jertfelnic,care ºi-a slujit cu vrednicie altarul ºineamul a fost preotul Simion Groza, unuldintre cei mai viteji „cãpitani”. SimionGroza, în fruntea unei neînsemnate oºtiriînrãmate cu puºti ºi lãnci, nimiceºte treisferturi din armata maghiarã comandatãde Hatvany.

În luptele de la Abrud, Avram Iancu seconsfãtuieºte cu alþi doi viteji comandanþi,cu preoþii Simion Balint ºi Vlãduþiu, pentrua da o luptã hotãrâtoare împotrivaungurilor.

În zorii zilei de 15 iunie, baronul ungurKemeny-Farkas porneºte atac împotrivaBuciumanilor, dar suferã o greaînfrângere din partea preoþilor coman-danþi: Gomboºiu, Teodoreanu ºi Vlãduþiu.

Aceastã înfrãþire a crucii ºi a spadei înluptele pentru libertate, ne-o oglindescduioasele versuri care rãsunã ºi azi prindesiºul codrilor din Ardeal:

„Sus pe vârful dealului,În cetatea Iancului,De trei zile ºi trei nopþiCântã o sutã de preoþiªi se roagã ºi se închinãPentru tabãra românã...”(Citate din „Calendarul românului”,

anul al LX-lea, Caransebeº, 1947,paginile 95 – 98, eseu de preotul VirgilÞãranu).

N.D.P.

În „Obsedantul Deceniu” (1950 – 1960)închisorile din România erau pline decredincioºi, cu prioritate preoþi „cu crucea înmânã”, care se opuseserã regimului totalitar,dominat de alogeni: evrei, unguri ºi þigani, înconducerea de partid ºi de stat. (Oare astãzicâþi români sadea avem în conducere, maiales în culturã?! Nu aveþi voie sã rãspundeþi,dar priviþi în jurul vostru ºi faptele(nefaptele!) lor culturale sunt grãitoare!Astãzi mai rãu ca în deceniul ºase, muncitoriiºi-au luat lumea în cap!

Dar sã revenim, acum, în pragulsãrbãtorilor de iarnã, sã rememorãm doar uncrâmpei din viaþa deþinuþilor politici.

Într-o închisoare se afla ºi preotul IoanBãdaº (1913 – 1997), condamnat în 1948 la20 de ani temniþã grea, pentru rezistenþaanticomunistã prestatã în Ardeal, în zona

Criºului Alb. Era închis la Aiud. Un fostdeþinut politic, care rãmâne în anonimat afãcut mãrturii: „În duminici ºi în sãrbãtori seoficia Sfânta Liturghie într-un dormitor. Eramºase preoþi ortodocºi, printre care ºiAlexandru Nicoliciu din Teregova, cu o figurãºi cu o mustaþã de haiduc. Transformampentru o orã un dormitor într-o capelã,puneam strajã la uºã, pentru „ºase”, în cazulcã venea un caraliu (gardianul) sau ofiþerulde serviciu. Cã nu era permis. Serveamliturghia „seacã”, adicã fãrã „prefacere”.Aveam cor ca la catedralã, cu 16 inºi, numaimuzicieni, regizori, cântãreþi de operã. Era oplãcere sã-i asculþi. „Capela” era plinã pânãla refuz. Se predica pe rând, tot ca lacatedralã”.

Semneazã: POPA TUNSU

P.S. L-am cunoscut pe episcopul Bãrdaº,a sfinþit noua ºcoalã din ªiria (Arad). Era unOM de-o culturã rarã ºi de un umanismaparte, udat de roua îngerilor. (N.D.P.)

PREOÞI AU FOST...PREOÞI MAI SUNT!...

Pãrintele Traian Nemoianu (*) ºidãscãliþa Ana Nemoianu (*), originarã

din Zãgujeni de Caraº.

*

*

În rândurile ce urmeazã doresc sã-mi informezcititorii cu niºte fapte istorice necunoscute deMarele Public!

E vorba de aºa zisa „revoluþie” de la Timiºoara.În fond, e vorba de o revoltã popularã, spontanã,justificatã, împotriva lui Nicolae Ceauºescu, princare întreaga suflare coloratã ºi necoloratã a doritîndepãrtarea lui Nicolae Ceauºescu de la cârmaÞãrii ºi înlocuirea sa cu Ion Iliescu ºi cu CornelMãnescu. Aceste nume au fost scandate de o sutã

de mii de timiºoreni, ºi nu numai timiºoreni, adu-naþi între Operã ºi Sfânta Catedralã Mitropolitanã.

În balconul Operei, încã din 20 decembrie erauadunaþi oamenii curajoºi, tineri, unii foarte tineri,care au citit proclamaþii ºi au cerut: libertate, paºa-poarte ºi iarãºi libertate. Nu au cerut schimbarearegimului socialist din România.

Era nevoie de un om în uniformã, care sã vor-beascã din balcon, ca prin vorbele sale sã atragãde partea mulþimii armata cu tancurile ei, armataîmpânzise strãzile ºi înconjurase mulþimea, întinsãîntre Operã ºi Catedralã.

Maiorul Oancea stãtea de-o parte, cum stãteaumulþi gurã-cascã, între care ºi semnatarul acestorrânduri, de la suflet pentru suflet creºtin. Era înuniformã. Era ofiþer tehnic, pe la un garaj al arma-tei. Cineva îl împinse de la spate, cineva dintre re-

voltaþi, dar maiorul Oancea, slab în limbaj ºi slab înpoliticã, voia ºi nu voia sã urce la balcon. Fricã, ne-pricepere, nu ºtia ce anume sã zicã mulþimii. ªipânã la urmã a citit ceva, un cuvânt scurt prin carese cerea ca armata sã fie solidarã cu revoltaþii. (Oan-cea va ajunge ºeful poliþiei, primar, senator etc.)

Aici intrã pe fir adevãrata istorie: cuvântul scrisfusese fãcut de un ofiþer de securitate, de domnulValy Dinescu, ofiþer cu probleme studenþeºti(studenþi strãini, aºa cum muncise ºi Doamnadeputatã profesoarã Mona Muscã, în calitate decolaboratoare, pentru care o felicit).

Valy Dinescu, originar din Jimbolia, astãzipoate fi întâlnit la Baroul de avocaþi din Timiºoara,fiind unul dintre marii juriºti ai Banatului.

Faptul cã Valy Dinescu nu este singur! FrontulDemocrat Român aciuit în subsolul Operei a fostocrotit, prin mãsuri speciale, de un alt ofiþer desecuritate ºi anume de domnul colonel Ion Indrei,moþ, astãzi pensionar în Timiºoara. Indrei a pre-venit o baie de sânge.

Desigur, unicul disident (scriitor) în Timiºoaraa fost Puiu Ilieºu, handicap locomotoriu, astãziPreºedintele unei Fundaþiei Umane de pe SplaiulNicolae Titulescu 2 sau 4, care în 20 decembrie1989 s-a întâlnit cu un ofiþer (pensionar), colonelde securitate, care l-a îmbrãþiºat cu lacrimi în ochiºi i-a zis cã dacã ar fi mai tânãr ar fi alãturi de el.

În aceeaºi zi, 20 decembrie 1989, când nu seºtia viitorul zilei de mâine, semnatarul acestor ºi-ruri i-aa înmânat lui Ilieºiu un memoriu adresatPostului de Radio Europa Liberã, prin care se arã-tau atrocitãþile din Timiºoara, era vorba de victime.

ªi atunci cine a tras în cei din Piaþa Operiei?!Au tras cei veniþi din „afarã”, au provocat panicã ºifocuri de armã cei pregãtiþi în lagãrul din Ungaria,cei pregãtiþi în lagãrul din Jugoslavia ºi, nu în celedin urmã, românii basarabeni kaghebiºti. (Ungariavrea Ardealul. Iugoslavia vrea Banatul).

K.G.B.-ul ºi C.I.A. au dat o lecþie pe care oexerseazã întruna: „cu 40 de cadre instruite se pot

rãsturna un guvern ºi schimba un regim politic”.Lecþia a fost aplicatã ºi în cazul României.Amintiþi-vã de vorbele lui Gorbaciov (agent alspionajului englez): „Pe Ceauºescu nu-ll va prindeCrãciunul!” ªi nu l-aa prins.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU, fost ofiþer acoperit

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã10

Prima manifestare culturalã închinatã ZileiNaþionale a României a avut loc în BanatulMontan, în acest an jubiliar, la Prigor, la ºcoaladin aceastã vatrã româneascã, în preajma Bise-ricii Ortodoxe Române ºi în apropierea loculuide veci a martirului protopop Iosif Coriolan Bu-racu, nume emblematic în luptele naþionaleantebelice pentru fãurirea României Mari.

Profesorul Pavel Panduru ºi dascãlii sãi dinarealul comunei, având stegar pe primarul Ve-rindeanu, au organizat o serbare în care fiecareparticipant a pus ceva din sufletul sãu în reuºitaei.

Au avut loc manifestãri sportive coordonatede profesorul de Educaþie fizicã ºi sport, un per-sonaj interesant pentru comunicarea sa, nu desport, ci una privind un erou din Almãj, parti-cipant la luptele pentru reîntregirea pãmântuluiromânesc, apoi impresionantã a fost serbareaºcolarã desfãºuratã pe scena cãminului cultural,un cãmin frumos ornat neîncãpãtor pentru

sutele de participanþi: cadre didactice, oficialitãþiºi mai ales pãrinþi. Acolo, la Prigor, pe scenacãminului cultural s-au spus poezii, s-a cântat ºimai ales s-a jucat hora de mânã, simbolul Unirii,prin faþa ochilor s-a perindat splendoareacostumelor populare, unul mai sclipitor decâtaltul, în care niºte mâini harnice ºi talentate auprins pe pânzã culoarea muntelui ºi verdelecâmpiei, florile din câmpul otrãvit. Am reþinutchipul unei profesoare de Pãtaº, blondã ºi cu unchip natural, am vãzut un cadru didactic caretrãia intens miºcarea copiilor ei pe scenã.

A urmat Simpozionul „90 de ani de la Alba-Iulia” desfãºurat într-o salã de clasã, cu aspectde oglindã ºi urme de pahar de cristal, cu oexpoziþie alãturi fãuritã de mâinile harnice ºidibace ale elevilor de la ªcoala din Prigor,ºcoalã condusã cu dãruire, competenþã ºi multzel de profesorul de istorie Pavel Panduru.

În faþa primarului ºi a moderatorului Pandurus-au prezentat multe comunicãri din partea ca-

drelor didactice, a preoþilor ºi a invitaþilor de o-noare, încerc pe aceºtia din urmã sã-i amintesc:profesorii Iosif Bãcilã, Gh. Rancu, Mihai Vlãdia,Nicolae Andrei ºi dr. Iulian Lalescu de Mehadia.

O notã în plus: în mare parte cei care auþinut expozee despre Unire au fost tineri, foartetineri, precum profesorul Verindeanu, fost eleval ºcolii. Tânãrul a vorbit liber, fãrã poticniri, cuun debit verbal profesionalizat ºi cu argumenteºtiinþifice. De precizat cã autorii comunicãrilornu sunt profesori de istorie, ci de altespecialitãþi.

Felicitãri, domnule director Pavel Pandurupentru tot ce s-a petrecut la Prigor, chiar ºi pen-tru masa de post, eram gãsit în Postul Crãciunu-lui, ºi teologul Zamela, voce cu chemare divinã,ne-a binecuvântat pe toþi. În curtea ºcolii, unperete în trei culori sprijinã cerul credinþei strã-moºeºti.

NDP

La Prigor, în Almãj, bântuie duhul popii Buracu

Aºadar, 1 Decembrie la PrigorAºadar, 1 Decembrie la Prigor

Maiorul Oancea, ajuns general!...

MARIANA SPERLEA

AICIAici e casa meacu leagãnul de carpencu ochiide zorele ºi de soriiar pe uºori, potcoava þintitãsemn bunpentru truditã cãlãtori.Aici e cerul mai seninºi parcãsunt oamenii toþi îngeri iubitori.Aicea,doar aia mã simt acasãîn vatra mea cu fluturi iubitori.Aicivegheazã cântecul ºi versulprin clinchetulneobosit izvorºi tot aicivegheazã universulLuceafãrul senin ºi gânditorce ne-a fost scutîn zile de restriºtecând tãvãlugulera jar nimicitor.Aicie vatra mea cea româneascãe leagãn de speranþeºi de dor”

Din volumul “Iubiri ancestrale”, Ed. Mirton,Timiºoara, 1998

MAIORUL OANCEA ºI REVOLUÞIA DIN DECEMBRIE

Privind-o pe doamna învãþãtoare NinaDãescu din Mehadia, în suflet ºi în ochi mise strecoarã o stare de nostalgie, derememorare a primelor mele dãscãliþe,pentru cã vedeþi dumneavoastrã, în plinrãzboi, doamnele ºi domnii învãþãtori seschimbau de la trimestru la trimestru, maiexact de la vacanþã la vacanþã ºcolarã.Varanþa de Crãciun, Vacanþa de Paºti ºiapoi Vacanþa Mare ºi în toamnã alteDoamne ºi alþi Domni. Vreme de rãzboi...

...ªi totuºi din clasa I mi-a rãmas peretinã chipul angelic al doamnei învãþã-toare Ana Nemoianu, doamna domnuluipãrinte Traian Nemoianu, popa satului Pet-nic, os din osul domnesc al Nemoienilor, pecare îi voi cunoaºte mai târziu aievea oridin scrisorile lor, precum Moº Petrache Ne-moianu, dr. Iosif Nemoianu (care fusese ovreme ºi medic la Herculane), apoi profe-sorul universitar Dinu Nemoianu, cu caream montat o placã ºi am schimbat destinulunei strãzi din „Griviþa Roºie” în Str. Dr.Iosif Nemoianu, pe aproape de Spitalul deCopii din Timiºoara, tot aºa i-am cunoscutpe fraþii Nemoianu, Virgil, pãrintele structu-ralismului în literatura românã, ºi peAlexandru-Tanu Nemoianu, istoric de clasaI-a, creator de viaþã româneascã departede Bucureºti ºi de Borlovenii Vechi, nepotulregretatului medic Virgil Nemoianu dinMehadia interbelicã.

Aºadar, doamna Ana Namoianu mi-apus þãruza în mânã ºi am chinuit-o cu cifradoi! Nu puteam ºi pace sã-l facã pe DOI!

Învârteam þãruza rotocol pe tãbliþã ºi numai terminam capul lui Doi! ªi asta aproa-pe vreme de un trimestru! Învãþasem sã nu-mãr pânã la o sutã, înainte de-a trece pragulºcolii, recunoºteam buchiile, dar nu-lputeam cuceri pe viteazul Doi! Intrasem învacanþa de Crãciun ºi mã poticneam la Doi!Nu-mi intrase în mânã. Iertare, doamnaÎnvãþãtoare, v-am chinuit cu amãrâtul dedoi, poate de aceea în viaþa mea de „ºcolar”de douã zeci de ani fugisem de Doi!

Mai mult ca sigur cã ºi doamna învãþã-

toare Nina Dãescu din Mehadia întâlnise,într-o viaþã de dãscãliþã, un ins neputinciosîn zãmislirea lui doi, ori poate a lui trei saual lui patru, note de care fug elevii!

Doamna Nina Dãescu a absolvit ªcoalaPedagogicã din Craiova, promoþia 1964, afost cadrul didactic la Cuptoare în Caraº-Severin de unde, în scurt timp, prin pleca-rea familiei profesor Nistor Dop în Reºiþa(Prof. Nistor Dop, graþie capacitãþii sale deeducator, fusese promovat inspector în în-vãþãmânt, unde Doamna Mãrioara Dop, în-vãþãtoare, îl urmase), aºadar, prin plecareafamiliei Dop, a fost transferatã în aceeaºicalitate la ªcoala din Mehadia, unde aeducat zeci de generaþii de elevi, pânã lapensionare în 2000. Azi continuã munca deeducaþie... acasã! Se bucurã de prezenþacelor doi nepoþi: Ninel Iliuþã, de opt ani, ºiAdelin, de nouã ani, elevi.

Îmi pare rãu cã, la deschiderea anuluiºcolar 2008/2009, nu a fost prezentã înSala de sport a ºcolii, nu am vãzut-o nici pedoamna învãþãtoare Mãrioara Dop, care îipusese creionul în mânã lui Caius ºi care,dintr-o singurã miºcare, îl învãþase sã facãpe zglobiul Doi!

Vouã, tuturor dãscãliþelor, vã zic încontul Doamnei mele dãscãliþe, sãrut mânafetelor, pentru bobul de luminã stors dinlacrima inimii noastre.

N.D.P.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 11

SSSSÃÃÃÃRRRRUUUUTTTT MMMMÂÂÂÂNNNNAAAA,,,, DDDDOOOOAAAAMMMMNNNNÃÃÃÃ ÎÎÎÎNNNNVVVVÃÃÃÃÞÞÞÞÃÃÃÃTTTTOOOOAAAARRRREEEE!!!!

Doamna învãþãtoare Nina Dãescu,tinereþe – frumuseþe!

Acea bucurie aprieteniei cu co-drul, element an-cestral propriupoporului român,le-a fost mereuprezentã în suflet,iar cinstea acestei

prietenii ei au încercat sã o transmitã maideparte acelora care au ºtiut sã continuemunca începutã de ei.

Pot sã spun cã eu sunt unul dintreaceºtia, iar faptul de a fi cunoscutasemenea oameni mi-a creat o bucurie ºi

onoare, iar ocazia oferitã pentru evocareamemoriei lor constituie pentru mine oplãcere. Cliple petrecute alãturi de ei suntde neuitat iar multe din efectele ºirezultatele acestor clipe se pot vedea ºiastãzi prin arboretele create, rod al munciilor.

Acum, o sã amintesc un alt fost coleg,silvicultor, dintr-o generaþie anterioarã mie,de la care noi, colegii mai tineri, am învãþatsã preþuim pãdurea ºi sã-i cunoaºtemdurerila ºi nevoile - Dãiescu Ilie (GRELU)!Nu mai este printre noi, dar de numele luise leagã Valea Suiacului, unde ºi-a

desfãºurat activitatea de pãdurar. BazinulSuiac fiind constituit în special din pãdurede grupa I, prin exploatarea lemnului, solulacestor pãduri fiind foarte sãrac, a fostnecesarã intervenþia prin reîmpãdurire cuspecii adecvate acestui teren ºi anume cupin, molid, duglas. În toatã aceastãperioadã de lucrãri nea Ilie a fost zi de ziprezent în mijlocul muncitorilor, asigurândasistenþa tehnicã. Precizez cã în aceastãperioadã pentru prima datã în Suiac aufost plantaþi circa 10 mii de puieþi dinspecia duglas.

COSTA VLAICU

Prietenia cu codrulPrietenia cu codrul

GRELU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã12

PPrraaccttoorriiuumm--ccaassttrruullAAººeezzaarreeaa rroommaannãã ddee llaa MMeehhaaddiiaa

Aºezatã la hotarul dintre imperiul romanºi regatul geto-dac, într-un defileu al râuluiBelareca, apã ce ºi-a sãpat albia în stânca degranit a munþilor, Mehadia a avut parte de undestin istoric asemãnãtor altor cetãþi.

Castrul ºi aºezarea romanã de la Mehadia

se aflau pe una din principalele artere decomunicaþie dinspre provinciile sud-balcanice spre Dacia.

Primul care a semnalat existenþa castrului– de fapt a ruinelor lui de la Mehadia – a fostAbisius Ferdinandius, conte de Marsigli,prin anul 1690. Dupã 100 de ani, NicolaeStoica de Haþeg menþiona din nou existenþaunor ruine de cetate romanã. La el întâlnimtermenul de castru roman ºi o ruinã situatã lacapãtul de Nord al satului, numitã „Bisericaspartã”.

Locul pe care se aflã castrul se numeºte„Zidinã”. Prâul Bolvaºniþa curge acum pelângã acest loc.

Terenul castrului de o parte ºi alta a luiera ºi este parþial ocupat de lucrãri agricole.

Sãpãturi la castru au fost fãcute de N.S.Haþeg în anul 1829, iar în 1908, generalul înrezervã N. Cena cu sãpãturile din centrulcastrului au avut un caracter sistematic ºi auobþinut materiale arheologice.

Sãpãturile lui M. Macrea au avut uncaracter ºtiinþific ºi au fost executatesistematic.

În centrul castrului a fost identificatãclãdirea comandamentului (principia).Menþionãm cã M. Macrea numeºte tot timpulpraetarium acest castru.

C.I. Buracu vorbeºte despre douã fântâniîn curtea mare a castrului, iar pe latura dinspate aminteºte ºi despre o capella.

Urmele unor aºezãri omeneºti suntatestate în zona Mehadiei încã din epocabronzului, fierului, iar peste deal în zona B.Herculane, a fost identificatã o aºezaredacicã.

Sistemul roman s-a impus prin orga-nizarea militarã, dar ºi prin administraþie ºiformele noi ale organizãrii sociale.Construcþiile, arhitectura romanã, modul deviaþã roman descoperit susþin aceastãafirmaþie.

Din punct de vedere cronologic, viaþacastrului s-a întins pe o perioadã de pestetrei secole, depãºind prin aceasta lungimeavieþii majoritãþii castrelor romane din Dacia,cãpãtând astfel o importanþã deosebitã.

Un alt aspect important al vieþii spiritualeeste religia.

În contextul vieþii romane de la Mehadias-au afirmat ºi autohtonii daci. Prezenþa loreste probatã prin descoperirea unor obiectedacice intrate pe fãgaºul romanizãrii.

Privitã în perspectiva timpului care atrecut, Mehadia se înfãþiºeazã ca o aºezarecare ºi-a cucerit un loc în istorie.

De pe aceastã temelie, ca ºi de pe aceea aprezentului, ea poate privi cu încredere spreviitor.

De-a lungul existenþei ei frãmântate ºi alepisoadelor luptei naþionale, Mehadia a datoameni remarcabili a cãror trecere prinMehadia se cade sã fie consemnatã. Dar astacu altã ocazie.

Femeile dace erau harnice, bune ºi fru-moase. Legenda spune cã pe vremea cândromanii stãpâneau castrul în Ad-Mediamerau douã surori deosebit de frumoase, har-nice, respectuoase ºi sfioase: Cãlina ºi Tina.

Doi romani le-au vãzut ºi doreau sã leducã în castru.

Dar nici pe ele ºi nici pe pãrinþii lor nu auputut sã-i lãmureascã, pentru cã feteleiubeau doi daci – flãcãi harnici. Atunci auhotãrât sã le rãpeascã. Le-au urmãrit maimulte zile ºi pe când erau la seceratîmpreunã cu pãrinþii într-un lan de grâu înlocul numit „Zidina” (s-a pãstrat ºi astãzi

denumirea), fetele au fost rãpuse ºi duse încastru, unde le þineau închise în niºte încã-peri obscure.

Într-o zi fetele s-au rugat sã le lase sã seplimbe rin curte. Soldaþii le-au îndeplinitdorinþa.

Plimbându-se pe lângã fântâni (care eraudouã), fetele s-au aruncat în ele.

Fetele s-au înecat, iar fântânile au secat.Degeaba au cãutat soldaþii romani apã în

curtea castrului „apã nu gãsirã”, de furã ne-voiþi sã pãrãseascã castrul ºi Dacia maitârziu.

învãþãtoarea pensionarã NINA DÃESCU

LEGENDA SPUNE

Doresc...De mult aºtept sã cadãPrimii fulgi de zãpadãCu prietenii sã merg la sãniuºªi gãlãgioºi sã ne dãm pe gheþuº.

Sãniile în pod au ruginitDe aceea m-am gânditªi pe tata l-am zoritS-o lustruiesc, sã mi-o coboareS-o fac din nou sã zboare

Prin omãtul pufos,Pe ªanþul Mic sã ne dãm în jos,Cu vãrul Adelin sã fac un om de zãpadã,Vlãduþ sã-i punã-n cap o oalã,

ªi Sergiu cu Vali aduc o mãturãIar ceilalþi de frig sã-i punã o pãturã.

Dar eu privesc mereu spre cerSã vãd cãzând un fulg stingher.Dar din vãzduh ecoul îmi spune-ncet:Cã-i prea devreme, sã mai aºtept!

NINEL ILIE DÃESCU HRELEAcls. a III-a B, Mehadia

Învãþãtoarea Nina Dãescu în excursie cuelevii sãi la Cetate, ca viitorul sã nu uite

trecutul istoric ºi românesc al acestormeleaguri strãbune.

Toamna lui 2007Iliuþã în clasa a II-a

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 13

La 21 decembrie 1988 s-a fondat Societa-tea literar-artisticã „Sorin Titel” din Banat,sub auspiciile Casei de Culturã a Mu-nicipiului Timiºoara. Între membrii fondatorise reþin câteva nume: profesorii universitariRichard Sârbu, Virgil Vintilescu, Ion Neaþã,Ivan Evseev, Ion Viorel Boldureanu, profe-sorii: Ionel Cionchin, Mircea Pora, MarianaStrungã, Marian Pop, scriitorii: Damian Ure-che, Adrian Dinu Rachieru, Marius Mun-teanu, Alexandru Moraru, N. DanciuPetniceanu, preoþii Octavian Trailoviciºi Ioan Brânzei, rapsodul Iosif Puºchiþãdin Petnic de Caraº-Severin ºi alþii.

S-a fixat prima ºedinþã pentru 13ianuarie 1989, când urma sã þinã unexpozeu profesorul univ. dr. Gh. I.Tohãneanu despre „Limbajul poeticeminescian”. ªedinþa n-a mai avut loc.La intervenþia poetului Anghel Dum-brãveanu, membru în Comitetul Ju-deþean Timiº al P.C.R. ºi din dispoziþiapreºedintelui Consiliului Socialistpentru Culturã Timiº Societatea „SorinTitel” (pe atunci „cenaclu”) a fostsuprimatã, motivaþia: purta numele unuiscriitor socotit decadent, iar preºe-dintele N.D.P. fusese sancþionat pe linie departid cu vot de blam cu avertisment pentruatitudine „antipartinicã” faþã de instructoruljudeþean de partid, un anume Pãun.

Societatea îºi reia activitatea în martie1990, printr-o hotãrâre judecãtoreascã ºi, cuavizul Ministerului Culturii. S-a reales o nouãconducere: NDP – preºedinte, prof. univ. dr.Ivan Evseev – vicepreºedinte, AlexandruMorar – secretar, Ion Marin Almãjan,membru în comitet. Între membrii fondatori,din martie 1990 reþinem ºi alte nume: IonLuca Novac, Maria Tudor ºi Ion Pilu, artistinstrumentist, solistã vocalã ºi artist-coregraf.

Societatea „Sorin Titel” s-a bucurat,ºedinþã de ºedinþã, de prezenþa ºi îndrumareascriitorilor Alexandru Jebeleanu ºi Mirceaªerbãnescu.

Pe parcurs, în cei douãzeci de ani de acti-vitate, s-au perindat urmãtorii secretari ºivicepreºedinþi: Aurel Turcuº, Lucian Bureriuºi Mariana Sperlea (secretari), George Voº-tinaru ºi prof. univ. dr. Gheorghe Luchescu.

În aceºti ani, societatea a avut urmãtoarelerealizãri:

- A organizat simpozioane ºi concursuriliterare dedicate scriitorilor: Mihai Eminescu,Camil Petrescu, Ioan Slavici, Sorin Titel,Petre Nemoianu, Luþã Ioviþã, Virgil Birou,Grigore Popiþi, Victor Blad Delamarina, IonPopovici-Bãnãþeanu, Damian Ureche, IonFlorian Panduru, Ion Stoia-Udrea, PavelCiobanu, Coriolan Buracu etc.

În cadrul concursurilor literare au fostdepistate, promovate ºi încurajate condeie ti-nere, elevi ºi studenþi, publicate în revistelesocietãþii. Câteva nume s-au impus în lite-raturã, au editat cãrþi evidenþiem: CameliaTamaº, Liana Sabãu ºi Alexandru Potcoava,precum ºi Dorina ªovre, în poezie dialectalã.

Am organizat ºezãtori literare în Banatulistoric, Ardeal ºi în Oltenia, reþinem câtevaºezãtori despre care s-a scris în presa localã:

Coºtei, Uzdin, Vârºeþ, Maovãþ ºi Lokve(Jugoslavia), Petroºani, Brad, Slãtioara,Bozovici, Herculane, Reºiþa, Sânnicolaul-Mare, Orºova, Caransebeº, Lugoj, Siria,Comloºul-Mare, Pârvova, Iablaniþa, Petnic,Oraviþa, Cornea, Bolvaºniþa, Buziaº, Prigor,Lãpuºnicul Mare etc. Majoritatea ºezãtorilors-au înfãptuit sub genericul: „Nevoia deEminescu – nevoia de poezia românã”. Înaceste manifestãri s-au evidenþiat scriitorii ºiartiºtii: Damian Ureche, Marius Munteanu,George Voºtinaru, Gh. Luchescu, AurelTurcuº, Mariana Sperlea, Ignea Loga, MarcelTurcu, Teodor Poneavã, Liana Sabãu,Camelia Tamaº, Rodica Opreanu, Ion Stoica,apoi artiºtii: Luca Novac, Victor Georoceanu,George Lungoci, Viorica Pop Ivan, MariaTudor, Carmen Luca, Iosif Puºchiþã, MariaSadovan.

Am editat revistele: „Anotimpuri literare”,„Vrerea”, „Banatul la Puterea N”, „Eminescu”ºi „Vestea”. În paginile acestor publicaþii ampromovat condeie locale, dar ºi autorirecunoscuþi, afirmaþi, din Banat ºi dinîntreaga þarã: amintim câteva nume: Gh. I.Tohãneanu, Ion Marin Almãjan, Virgil Vinti-lescu, Ion Neaþã, Marcel Turcu, Damian Ure-che, Lucian Bureriu, Richard Sârbu,Gheorghe Luchescu, Ion Popescu, NicolaeSârbu, Iosif Bãcilã, Pavel Panduru, C-tinTeodorescu, Geo Galetaru, Traian Galetaru,din spaþiul banatic, apoi, din alte arii spi-rituale româneºti: scriitorii: Al. Florin Þene,dr. Ionuþ Þene, Cecilia Popescu Latiº, Artur

Silvestri, Sabin Bodea, C. Juan Petroi, CornelBoteanu, Vasile Barbu, Toni Darþu, EugenEvu, Cecilia Gabriela Feier, Grama Dimitrie,Alexandru Miloº, Mariana Pandaru, Gh.Zarafu etc.

Am sprijinit editarea de cãrþi precum:„Veacul de foc” (Ion Stoia Udrea), „Revoluþiadin Caraº-Severin” ºi „Douã sãptãmâni subteroarea bombelor” (Virgil Birou), „Unchiulmeu aerul” (Marcel Turcu), „Castelana”

(Camelia Tamaº), „Vara cu crini”(Geo Galetaru), „Mehadia – vatrãistoricã milenarã” ºi „Primul lupde mare” (colectiv de autori).

În colaborare cu Societatealiterarã „Tibiscus” din Uzdin (Ju-goslavia) am editat „AlmanahulFrãþia”, douã volume.

În aceºti ani am confecþionat,montat, dezvelit ºi sfinþiturmãtoarele plãci comemorative:1. Emilia Lungu-Puhallo, Timi-

ºoara, str. Iorgovici 19.2. Virgil Birou, Timiºoara, str.

Dacilor 13.3. Luþã Ioviþã, Timiºoara, Piaþa

Traian, faþada casei „Morocan”.4. Romul Ladea, Timiºoara, str. 3 August 11.5. Mihai Eminescu, Timiºoara, la intrarea în

Parcul Poporului (Coronini)6. Grigore Popiþi, Timiºoara, str. Ceahlu

(Savoya) 7-9.7. Mihai Eminescu, Timiºoara, Piaþa Liber-

tãþii (fosta primãrie).8. Mihai Eminescu, Timiºoara, Liceul

„Lenau”, fost (aici) Teatrul Comunal.9. Camil Petrescu, Timiºoara, str. Alba Iulia

3.10. Ioan Slavici, Timiºoara, Ungureanu 1.11. Sorin Titel, Timiºoara, Lenin(fist) 7.12. dr. Iosif Nemoianu, Timiºoara, în curtea

Spitalului de copii.13. Ion Stoia-Udrea, Timiºoara, Gh. Doja 7-

9.14. George Voºtinaru, Timiºoara, str. Vãcã-

rescu 20.15. Nicolae Þirioi, Timiºoara, Longinus

(Suboni) 7.16. Al Jebeleanu, satul Sipet, Timiº.17. Damian Ureche, Timiºoara, Calea

ªagului 51.18. Emilia Puhallo, faþada ªcolii din Izvin

(Timiº).19. Ion Florian Panduru, Aleea Teiului, Bãile

Herculane.20. Coriolan Buracu, preot, Mehadia, Caraº-

Severin.

„„DDUUPPÃÃ DDOOUUÃÃZZEECCII DDEE AANNII !!””

Moaþa Maria Tudor ºi cântecele Iancului, Craiul Apusenilor.În stânga sa, al doilea profesorul univ. dr. Gh. Luchescu

continuare în pagina 14

preºedinteProf. NIC. DANCIU PETNICEANU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã

PluguºorulAho, aho, copii ºi fraþiStaþi un pic ºi nu mâncaþi,Lângã boi v-alãturaþiªi cuvântul mi-ascultaþi:S-a sculat mai anBãdica Traianªi-a-ncãlecat pe-un cal învãþatCu numele de faur, Cu ºaua de aur;Cu frâuri de mãtaseCât viþa de groasã.Ia mai roatã, mâi flãcãi!- Hãi, hãi!El în scãri s-a ridicat,Peste câmpuri s-a uitatªi-a ales un câmp curatDe arat fi semãnatªi s-a apucat într-o joiCu plugul cu doisprezece boi,Boii boureniÎn coadã codãlbeni,În frunte þintãþeiªi-n trup de mii de leiIa mai rdatã, mãi flãcãi,- Hãi, hãi!ªi la anu de-om veni,Tot în astã mare ziSã vã gãsim sãnãtoºiStând la masã tot voioºiCu ochi mari ºi luminoºiCu copiii tot voioºi.Ia mai roatã mãi, flãcãi-Hãi, hãi!De urat am mai ura,Dar ni-i cã vom înseraªi noi suntem mititei,Ne mãnâncã câinii rãiªi ne-a îngheþat nãsucuªi ne-aºteaptã ºi tãtucu.Ia mai roatã, mãi flãcãi-Hãi, hãi!

12 ian, 1965inf. PAULIAN BUICESCU, elev, 16 ani,

comuna Valea Mate, jud. Oltculese: ION NIJLOVEANU

PoemÎn fiecare zine întoarcemc-un mugur de gândînspre copilãrie,ca sã aflãmcât timpmai rostim versurileacestui poem neperechenumit viaþã

Iosif Bãcilã

cenaclul “Eftimie Murgu”, Bozovici, 1980

14

21. Ion Grigore, Mehadia, Caraº-Severin.22. Nicolae Mãrgeanu, Mehadia, Caraº-

Severrin.23. Ion Cornianu, Plugova, Caraº-Severin.24. Ion Florian Panduru, Plugova, Caraº-

Severin.25. Pavel Ciobanu, Petnic, Caraº-Severin.26. C-tin Giurginca, Petnic, Caraº-Severin.27. Matei Armaº, Petnic, Caraº-Severin.28. Nicolae Domãºneanu, Petnic, Caraº-

Severin.29. Ioan Chendi, Petcnic, Caraº-Severin.30. Luþã Ioviþã, Caransebeº, fosta stradã

Ioºica 10.S-au montat douã efigii: Sorin Titel,

Timiºoara, str. Lenin 7 ºiDamian Ureche, Caleaªagului 51.

S-a confecþionat ºidezvelit bustul Ion Slavici(sculptorul Victor Gaga).În prezent bustul a fostdonat Muzeului IoanSlavici din ªiria (Arad).

Alte realizãri: s-aintervenit la forurilecompetente ºi înTimiºoara s-au organizatºi inaugurat trei librãrii:„Sorin Titel”, Str. Bãr-nuþiu, „Damian Ureche”,în piaþa „Doina” ºi „IonSlavici” vizavi de ClubulCefere, toate în Timiºoara.

- Strada Leningrad, la propunerea ºiinsistenþa Societãþii, a fost preschimbatã înStrada Sorin Titel, din Timiºoara. S-au fãcutintervenþii ºi pentru o stradã cu numele luiDamian Ureche, dar nu am gãsit înþelegeredin partea primãriei Timiºoara. PentruEminescu – 160 avem în lucru:

- Bust din bronz, comuna Dumbrãviþa;- placã comemorativã la intrarea în bise-

rica sârbeascã, Piaþa Traian, Timiºoara, undea avut loc botezul lui Claudiu-Andrei, în 24iulie 1868, prezent: Mihai Eminescu;

- Monografia revistei „Eminescu”, s-afãcut oferta Editurii Eubeea din Timiºoara,director Nina Ceranu.

În realizarea ºi montarea acestui numãrde plãci ºi efigii am primit sprijin afectiv ºiefectiv din partea domnilor:

- Prof. univ. dr. Gh. Luchescu, GeorgeVoºtinaru, dr. Dinu Nemoianu, primarilorGeorge Popovici ºi Iancu Paduru, ultimul dinMehadia, care a sponsorizat toate plãcile depe raza comunei Mehadia, cum spon-sorizeazã ºi revista „Vestea”, apoi editarea decãrþi ºi manifestãri culturale, simpozioane,ºezãtori ºi întâlniri cu oameni de culturã.

În paginile revistei „Vestea” au fost des-coperite trei talente publiciste: prof. dr. IulianLalescu, Costel Vlaicu ºi Ionuþ Drãgan. Ionuþ

Drãgan ºi Mariana Sperlea au participat laconcursul de creaþie literarã – festivalul„Drum de Spice”, Uzdin, 2008. ambii suntlaureaþii acestui festival internaþional depoezie. Premii în strãinãtate au mai dobândit:Marcel Turcu (Germania), Mariana Sperlea,Gabriela Almãjan ºi N.D.P. în Sicilia, 2003.

Menþiune: la iniþiativa Societãþii, soþiiMariana ºi Constantin Sperlea au truditpentru realizarea unui monument Eminescuîn comuna Dumbrãviþa. Un act de curaj ºi deculturã în actualele condiþii, când din parteaunor alogeni este promovatã o atitudineostilã Eminescului nostru. Le mulþumesccelor doi membri ai Societãþii „Sorin Titel”din Banat.

Precizare: directorii Direcþiilor de Culturãdin Timiº ºi Caraº-Severin nu au sprijinitsub nici o formã manifestãrile noastre.Atotudinea celor douã direcþii este absolutantiromâneascã.

Pe 19 decembrie 2008 ora 14, înTimiºoara, pe Calea Bogdãneºtilor (sediuC.A.R.P.) va avea loc adunarea anualã aSocietãþii Sorin Titel din Banat, cuurmãtoarea ordine de zi:

- venerarea savantului Paul Iorgovici –referent prof. univ. dr. Cradu Dascãu,membru corespondent al AcademieiRomâne, preºedintele Institutului de Culturã„Titu Maiorescu” din Timiºoara;

- Lansarea cãrþii „Lumina de la Vãrãdia”de N.D.P. (ediþia a II-a) revãzutã ºi adãugitã.Prezintã_ Aurel Turcuº ºi prof. Rodica Pop;

- Raport de activitate prezentat de NDP,preºedintele Societãþii;

- Spectacol literar-muzical susþinut demembrii ºi simpatizanþi ai societãþii, în finalCorul elevilor de la Liceul „Ion Vidu” vaprezenta un recital de colinzi.

Apel! Sunt rugaþi sã participe membriifondatori ºi membrii cenaclurilor „????”,CARP ºi Brâncuºi. Se vor înmâna unoradiplome de excelenþã ºi diplome de membride onoare.

urmare din pagina 13

Vorbeºte NDP, iniþiatorul manifestãrii culturale “NicolaeMãrgeanu” de la Mehadia, 25 octombrie 2008, preºedintele

societãþii “Sorin Titel”

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 15

TIBISCUS 200!TIBISCUS 200!Naºterea ºi moartea sunt logodite în vrerea spiritului! Timpul

cresteazã pe rãbojul vremii semnele sale întru eternitate.Parcã fusese ieri! Pãºise pragul Societãþii „Sorin Titel” din Banat, în

Casa de Culturã a Municipiului Timiºoara, un voinic bãrbos, frumos le-gat, roºcovan, figurã de viking din Banatul istoric, a se înþelege BanatulSârbesc, pãºise însoþit de douã fãclii: profesor doctor Gligor Popi dinVârºeþ ºi profesorul folclorist Gheorghe Lifa din Uzdin, din acel tãrâm bi-necuvântat de Pronoia cereascã, de unde venea ºi bãrbatul tânãr cu as-pect de lopãtar la o luntre danubianã: fierarul de cuvinte date prin focullimbii române: Vasile Barbu, cea Ghiþã (G.L.) îi zicea „Baronu”. În mânãavea primul numãr al foii sãteºti, modestã, în patru frunze, cu titlul antic:

„Tibiscus”.Profesorii, prietenii

mei din vãmeºia meade la Stamora-Moravi-þa, s-au urcat în luntrealui Charon ºi s-au duspe apele Styxului, lã-sând în urma lor un nu-me cu aurã de legendãºi mit în Uzdin, unUzdin cultural, care adepãºit, graþie lui Vasi-le, faima pictoriþelor de

odinioarp, asta cel puþin în spaþiul carpatin.Foiþa de odinioarã, „Tibiscus”, e de acum „govie”, fatã cu zestre pusã

la punct, zestrea înseamnã cele douã sute de numere arhivate, baºca zecide cãrþi editate în propria-i editurã, apoi „Floarea de latinitate” pentrucare Vasile Barbu ar merita sã intre în Academia Românã ºi de ce nu?! înAcademia de la Belgrad. Actele culturale vorbesc, acte pe care trebuiausã le facã alþii, ori mãcar sã-l fi plãtit pe baron în aur, atât cât el cântã-reºte!

Am pe masã ultimul numãr, unul stufos, la 16 pagini, de patru ori câtfusese minora din 1990, e revistã în format ºi conþinut, cu proze ºi pro-zuþe încântãtoare, cu poezii ºi poezioare pentru mic ºi mare, cu însemnãriacademice, pertinente, înºiruite cu gust estetic, ca la Facultatea de Jur-nalisticã, chiar recomand un set de douã sute de numere pentru domnulprofesor univ. dr. Criºu Dascãlu, de la Institutul Academic „Titu Maio-rescu” din Timiºoara, material bibliografic ºi didactic pentru studenþiidomniei sale, pentru notiþe de cum trebuie moºitã o revistã. Felicitãri,„Baroane”, îþi meriþi apelativul de alint.

În pagini sunt nume sonore: Vasile Barbu, Arcadie Chirºbaum, IancuMurãrescu, Pavel Filip, Ionel Stoiþ, Valeriu Grosu (prietenul meu, þãrancu „gurã de aur”), Florian Copcia, Ion Ghera, Dan Robescu, Ileana Ro-man (olteancã, talent de excepþie), Adrian Dinu Racheru, Dãnuþ Drãghici,dr. Lia Magdu, om de ºtiinþã, Mariana Sperlea (secretara noastrã),Lucian Marina, Tiberiu Popovici ºi alþii.

Vasile Barbu are ºi un alt merit: a creat o serie de ansambluri ºi o su-medenie de festivaluri, de la „rãchie la poezie”, este în continuã fierbere,mereu apare cu ceva inedit, este ceea ce am spus despre el: fierar ºifãurar de cuvinte date prin focul limbii române, limba maicii sale dinUzdin, pãmânt românesc, de la Bãdiþa Trãian ºi de la Moº Decebal.

Reþin douã aspecte care privesc Societatea „Sorin Titel”: MarianaSperlea a fost laureatã (premiul II) la Festivalul „Drumului de Spice” ºitot la acest Festival junele Ionuþ Drãgan, din satul Plugova (comunaMehadia), debutat de „Vestea”, a luat „menþiune” pentru un grupaj depoezii. Mulþumesc, Baroane, felicitãri concurenþilor!

Premiul întâi l-a dobândit Tiberiu Popovici din Bocºa. Redãm textulpoeziei ce se pliazã pe Democraþia noastrã (sic):

Plânge pãmântul

TIBERIU POPOVICI(Tibi! Petre ºi Ion îs la cãpºuni. Trimiºi acolo de domnii: Ion Iliescu,

Emil Constantinescu ºi de beþicul Bãsescu. Asta-i! Nu-i mai cãuta, cã-icauþi în zadar. – NDP)

Luni, 20 octombrie 2008, am fost invitat de Biblioteca „PaulIorgovici” din Reºiþa, la o întâlnire literarã, sub genericul „Cinci sute deani de tipar românesc”.

Aici, în prima pauzã am primit în dar de la un coleg anonim, dinAnina, o frumoasã revistã, ce mi-a atras atenþia prin formã ºi conþinut.ªtiam mai de demult, cã la Anina funcþioneazã un cenaclu literar „VirgilBirou”, cel mai mare prozator din Banatul interbelic ºi postbelic,autorul romanului „Lume fãrã cer”.

Societatea literar-artisticã „Sorin Titel” l-a venerat de douã ori peVirgil Birou, la Timiºoara (aniversare ºi comemorare), am încercat sãcontactãm membrii cenaclului de la Anina, dar nu a fost chip! Înschimb, l-am contactat pe domnul primar Gh. Neicu, care ne-a cum-pãrat mai multe cãrþi, fapt pentru care-i mulþumim ºi pe aceastã cale.

Revenind la „Arcadia – Anina”, ne bucurã faptul cã în oraºul de lapoalele munþilor sacri bãnãþeni existã o revistã de culturã, la caretrudesc minunate condeie. Am citit multã poezie, poezie de calitate, amreþinut ºi numele regretatului poet-miner (poet-muncitor) Horia Guia,am citit poezie tânãrã ºi chiar foarte tânãrã, mã refer la debutanþi, mi-au reþinut atenþia ºi cele câteva prozuþe, în special cea care se referã faFanfara din Anina, fanfarã care, cel puþin odinioarã, era formatã ºi dincâþiva instrumentiºti de etnie germanã, care mi-au fost colegi înarmatã, la Bacãu, ºi care astãzi au migrat în Germania.

(În parantezã fie spus, acum când vom venera 90 de ani de la Unire,toþi nemþii din Banatul istoric au subscris fãrã condiþii, la alipireaBanatului de patria-mamã, la România, mulþumesc, domnilor nemþi,mulþumesc ºi urmaºilor voºtri.)

Revenind la cenaclul „Virgil Birou”, recomand sã-l contactaþi pe dl.inginer Ionuþ Birou, din Timiºoara, str. A. C. Popovici 19/21, tel. 035645 50 65, este un om generos, care vã poate oferi câte ceva din„zestrea” Virgil Birou.

În final, o micã reticenþã: lecturând revista dumneavoastrã, amsimþit gust ºi miros de poezie ºi de prozã, miros de fatã mare, dar,iertare, n-am simþit miros de cãrbune!

IOSIF MARªAULEA

* * *Te-am cunoscut undeva între ieri ºi aziUndeva între cer ºi pãmânt,Dar nu m-am gândit niciodatãCã trãim între viaþã ºi moarte.

ELENA ªUVEÞI

CodruluiRãmâi în zare, bãtrâne codru,Anonim ºi-ntunecat,Darã cine te-o rãzbate,Dacã eu nu te strãbat?

Anotimpurile Semenicului

„Vestea” – material didactic ºi bibliografic!„Vestea” – material didactic ºi bibliografic!Domnul profesor universitar doctor Criºu Dascãlu, membru

corespondent al Academiei Române, directorul „Institutului Nicolae

Titulescu” din Timiºoara, de pe lângã Filiala Academiei Române –

Banat, cercetãtor ºi profesor la Facultatea de Jurnalisticã, ne solicitã

colecþia periodicului „Vestea” pentru studiul studenþilor timiºoreni.

Vã mulþumim, domnule profesor! Suntem mãguliþi de acest gest

inedit în presa româneascã postdecembristã. (REDACÞIA)

Uzdinenþi ºi pictoriþele naive de la Uzdin

Revista „Arcadia – Anina”(note de lector)

Nume de floareMunte Semenic,Vatrã de soare,Verbe de colnic.

Vara-mpodobitCu zãniage floriIarna dezgolitDe vânt ºi ninsori.

Plânge pãmântulCã-i singur ºi gol,Plânge pãmântulCã þãranii mor.

Pãmântul, dar de Sus,E hulit precum isus,

Cu spini înfipþi în elRabdã ºi el, ca un Miel.

Pãsãrile þipã ºi mor,Cã nu au brazdã-n ogorDoar munþii de betoane,Unde eºti tu, Petre, Ioane?

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã16

DOMNUL NICOLAE COSTESCUDOMNUL NICOLAE COSTESCU, INGINER FÃRÃ DIPLOMÃ!

Ideea de-a scrie un reportaj despre NicolaeCostescu, din Mehadia, cartierul Bãnoþ, mi-ainoculat-o domnul primar Iancu Panduru,aflându-mã cu dumnealui în Serbia, satulUzdin, februarie 2007.

Eram invitaþii mecena Vasile Barbu dinUzdin, în cadrul unei manifestãri culturale, tra-diþionale, iar de cazat, graþie omenie, fuseserãmcazaþi la familia Trifu ªoºdeanu, o gazdã deexcepþie, ne-am simþit acasã ºi nu în strãinãtate.

Primarul s-a întreþinut cu domnul Trifu ªoº-deanu în probleme tehnice pânã la ore târzii dinnoapte, iar a doua zi Trifu ªoºdeanu ne-a pre-zentat în curtea sa o culegãtoare de porumb, uti-laj fãcut de mâna sa! Am rãmas uimiþi! Trifuªoºdeanu, un simplu þãran, unul care vorbea dedesen tehnic, de rigla de calcul, cum ar ti vorbitun inginer!

Pe drum, Iancu Panduru mi-a spus: „UUnn aa-sseemmeenneeaa oomm aavveemm ººii nnooii,, llaa MMeehhaaddiiaa!! UUnn mmee-sseerriiaaºº îînn aallee iinnggiinneerriieeii,, NNiiccoollaaee CCoosstteessccuu,, zziissBBlleeooaarrccãã,, ddee ppee BBããnnooþþ.. EE bbiinnee ssãã ssttaaii ddee vvoorrbbããccuu eell” ªi am stat, doresc sã-l prezint cititorilornoºtri, pentru cã este un caz de excepþie.

Pe Bãnoþ, o strãduþã perifericã, o casã co-chetã, primitoare, unde ordinea ºi curãþeniasunt la ele acasã. Se vede de la intrare cã aicidominã munca, virtute a gospodarului adevãrat,dominã mâini de femei înfrãþite cu gustul esteticºi cu hãrnicia matinalã. Oamenii se culcã ºi sescoalã cu un singur gând: „Astãzi, ce facem,astãzi ce muncim, ca nouã sã ne fie bine, iarcasa sã fie un pahar din care sã bei apã ºi cândnu þi-e sete?!”

Bucuria mea: nimerisem în sara de „ciniºoa-rã”. Praznicul de Sfinþii Voievozi Mihail ºi Gavril.Închinarãm ºi bãurãm subþire licoare de prun cugust de sâmbure spart, producþie Bleoarcã.

Domnul Nicolae Costescu, bãrbat lacincizeci – cincizeci ºi cinci de ani, aºa aratã,uºor mãsliniu, frumos îngrijit, proaspãt bãrbie-rit, îmbrãcat „nemþeºte” ºi cu vorbe alese, seexprimã în termeni uzuali, dar ºi tehnici, ca uncãrturar. Se vede cã a trãit o viaþã echilibratã, amuncit zi-luminã, n-a pierdut nopþile ºi n-a statîn mrejele zeului Bachus, cum au stat atâþiameginþi coloraþi ºi necoloraþi!

- DDoommnnuullee NNiiccoollaaee CCoosstteessccuu,, vvãã rroogg vvoorrbbiiþþii-nnee ddeesspprree ttiimmppuull ffoorrmmããrriiii dduummnneeaavvooaassttrrãã,, ccuummaaþþii aajjuunnss llaa îînnaallþþii ppaarraammeettrrii pprrooffeessiioonnaallii??

- Nici un secret! O spun în ideea cã expe-rienþa mea profesionalã prinde bine cititorilordumneavoastrã, mai ales celor tineri. Am urmatªcoala Profesionalã din Lunca Pomostului, dinReºiþa, care ºcolariza, într-o vreme beneficãpentru muncitori, douã mii de tineri veniþi în Re-ºiþa din cele mai îndepãrtate colþuri ale þãrii, dinMoldova, Oltenia, din Nordul Ardealului. EErraavvrreemmeeaa mmuunncciittoorriilloorr. Oamenii în vârstã se pu-teau califica la locul de muncã, primeau bonuride masã, haine, salopete albastre ºi loc laCãminul muncitoresc, asta pânã s-a fãcut Blo-cul 800, pentru tinerii absolvenþi de la ªcoalaProfesionalã.

- ÎÎnn ccee mmeesseerriiee vv-aaþþii ccaalliiffiiccaatt??- Furnalist! Am lucrat la Secþia Furnale. Oþel,

fontã, lingouri pentru Secþia Laminoare. - AAmm lluuccrraatt llaa llaammiinnooaarree ººii eeuu,, zziicc..- Da?- DDaa..- Ca ce?- FFoorrvveeggeerr!! LLaa „„ttaabbllãã””,, llaa mmeeººtteerruull TTrreeiiccaa..

EErraauu ººii ffrraaþþiiii FFlloorreessccuu......- Da, da... - SSppuunneeþþii,, ddee llaa ffuurrnnaalliisstt llaa llããccããttuuººããrriiee ee

ddiissttaannþþãã.. CCee ss-aa îînnttââmmppllaatt??- În cadrul secþiei Furnale era ºi un compar-

timent „lãcãtuº de întreþinere”. M-am recalificat.Eram tânãr ºi numai ochi ºi urechi. Era o echipãde nemþi, meseriaºi clasa I-a, atât cã meseriamai trebuia, în secretele ei, ºi furatã! ªi am„furat-o”.

- AAppooii??- Când m-am simþit stãpân pe meserie, m-

am retras acasã, „acasã” însemnând Uzina deMorãrit „Magheru”, Topleþ. Am lucrat la SecþiaMontaj, ºef de Secþie l-am avut pe domnul ingi-ner Stauder, un neamþ inteligent, bine pregãtittehnic, generos ºi cu intenþii bune faþã de oa-meni ºi uzinã. Mi-am dat interesul. Trebuiastudiat, uzina avea bibliotecã tehnicã. Apoi amcultivat relaþii de colegialitate cu muncitorii. Dela muncitori poþi învãþa multe, dacã te intere-seazã. Experienþa profesionalã se aflã în mâinilemuncitorilor vârstnici! În scurt timp, am fostnumit ºef de echipã, la montaj. În echipa mea aumuncit pânã la 30 de muncitori calificaþi...

- AAssttaa-ii bbrriiggaaddãã,, nnuu mmaaii eessttee eecchhiippãã......- Numiþi-o „brigadã”, între ei memorez câte-

va nume, care mi-au stat reazim: Nicolae Golo-man, Ion Goloman, Ion Ivan, Nicã Dop, MihaiCostescu, fratele meu, Elena Costescu, nevastamea, C-tin Lãzãrescu, acesta din urmã, „NeaCosticã”, a fost un sudor de literã mare! Întremine ºi domnul inginer Stauber erau meºterii:Petru Jumanca din Izvernea ºi Gheorghe Po-pescu din Orºova. Meseriaºi de þinutã tehnicãde neegalat! Apoi, în „Biroul tehnic”, se afla ºiPuiu Stângu, inginer, cu care adesea mã con-sultam despre „unghiul de atac” ºi despre „un-ghiul din urmã” la valþuri, chestiuni tehnice, pecare le discutam de la egal la egal, ºi emiteam osoluþie tehnicã comunã. Nu ne puteam hazarda,aveam comenzi din strãinãtate, din Israel,Austria, America, Canada, Uniunea Sovieticã,comenzi pânã ºi din Australia.

- DDee ccaarree PPuuiiuu vvoorrbbiiþþii,, ddee vviicceellee pprriimmaarr??- De el e vorba! A fost un cadru tehnic de

valoare în Uzina Topleþ.- MMãã bbuuccuurr ssãã aauudd aaººaa cceevvaa...... CCââtt aaþþii lluuccrraatt

îînn TToopplleeþþ??- Mult... 37 de ani, pânã la pensie, mai

spune interlocutorul meu cu nostalgie în glas.- ªase ani la Reºiþa ºi 37 în Topleþ. Am stat

locului, nu am umblat creanga, cum au umblatalþii ºi acum, la pensie, le e ruºine sã spunã câtãpensie au. S-au preumblat dintr-o întreprindereîn alta, fãrã continuitate. Au stat acasã pe lângã

fusta muierii.- AAccuumm,, ccee ffaacceeþþii??- Sunt solicitat... Am rãspuns firmei Mo-

rabel din localitatea Vulpeni, judeþul Olt. Le-amfãcut o moarã, am luat-o de la zero pânã la coº,pânã la proba de mãciniº. O moarã cu treivalþuri, cu o capacitate de-o tonã cereale pe orã,o moarã cu site plane, cu decojitoare, cu sis-teme de transport pneumatic, cu sisteme decãdere gravitaþionalã simplã ºi combinatã...

- VVãã eexxpprriimmaaþþii ccaa uunn iinnggiinneerr!!- Unul fãrã diplomã, adesea diplomele sunt

niºte cartoane...- TToottuuººii,, uunnddee vv-aaþþii ffaammiilliiaarriizzaatt ccuu aasseemmeenneeaa

nnooþþiiuunnii tteehhnniiccee??- Am fost trimis la cursuri de specialitate, la

Bucureºti, la Institutul de Cercetãri în domeniulAgriculturii.

- ªªii ttoottuuººii,, ssuunntteeþþii nnoossttaallggiicc,, oobbsseerrvv ppee cchhii-ppuull dduummnneeaavvooaassttrrãã uummbbrreellee uunneeii ttrriisstteeþþii.. DDee ccee??

- Nu sunt indiferent de ceea ce a fost Uzinadin Topleþ ºi de ceea ce a ajuns astãzi. Topleþulpe mulþi a crescut ºi pe mulþi i-a hrãnit. Astãzi aajuns o dãrãpãnãturã, a încãput pe mâna unoracare au distrus tot în calea lor. Pãcat!... Pãcat demunca unor oameni.

- VVããdd ccãã aaþþii ppuuss ppee ppiicciiooaarree oo mmooaarrãã......- Da, “am adus” ceva din Uzina Magheru

acasã, la mine. Dupã familie, soþie, copii, ne-poþi, care sunt lumina ochilor mei, moara, cutoate angrenajele ei, înseamnã pentru mine adoua familie, face parte integrantã din viaþamea, din marea mea dragoste ºi pasiune.

- FFããiinnaa mmããcciinnaattãã îînnttrree vvaallþþuurrii ee mmaaii bbuunnããddeeccââtt cceeaa mmããcciinnaattãã îînnttrree ppiieettrreellee ddee mmooaarrãã??

- Mult mai bunã ºi mai sãnãtoasã, „ecologi-cã”, cum se zice astãzi. Fãina produsã prin fre-carea pietrelor e fierbinte ºi nu e bine pentru sã-nãtatea oamenilor, iar cea produsã între valþurie mai calitativã, cu un gust ºi miros superior.

- TTiinneerriiii ddee aassttããzzii,, aavveeþþii vvrreeuunnuull ppee ccaarree ssãã-llccaalliiffiiccaaþþii??

- Nu! Tinerii de astãzi se duc în Spania, lacules de cãpºuni, pentru cã nu li se oferã va-rianta în þarã. Nu sunt locuri de muncã. În Me-hadia avem tineri minunaþi, inteligenþi, cu stu-dii, majoritatea dintre ei, dar nu sunt sprijiniþi.Au luat lumea în cap! Tineretul nostru a ajuns sãfacã munci pe care nu le fac alþii. Nu existãpentru ei o perspectivã. Existã doar muncilejosnice din Spania, Italia ºi alte þãr, undelocalnicii din aceste þãri nu se demit sã lucrezela grajd ºi la latrine, la mãturã etc. Întrebare,domnule Petniceanu: cine ne-a adus la sapã delemn?! TToottuull ss-aa vvâânndduutt îînn þþaarraa nnooaassttrrãã,, oo mmâânnããddee ooaammeennii ss-aa îîmmbbooggããþþiitt,, iiaarr rreessttuull ttrrããiieesscc ddiinnpprroommiissiiuunnii ººii mmiinncciiuunnii.. SSee mmiinnttee ddee jjooss ººii ppâânnããssuuss.. CCuu mmiinncciiuunnaa ttrrããiieeººttii oo zzii,, ddoouuãã,, ddaarr,, vvoorrbbaaaacceeeeaa,, „„nnuu ttrreeccii mmaarreeaa””!! TTee îînneeccii......

În final, mã uit la domnul Costescu, mã uitºi la Alexandra, elevã, îl privesc ºi pe domnulimpiegat cefere Costescu (Bleoarcã), reþinacelaºi surâs în colþul gurii... Aceeaºi luminã.

A consemnat: N.D.P.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 17

La deschiderea anului ºcolar2008/2009, domnul profesor MihaiFeneºan, directorul prestigioaseiinstituþii ºcolare, în alocuþiuneadomniei sale începuse seria exem-plelor pozitive de elevi premianþi, cueleva Alexandra Costescu. (Exem-

plul mã urnise din loc, strãbunulmeu pe linie paternã fusese unulCostescu, oltean, stabilit în Petnic,negustor de capre ºi porci, cum-pãra animalele în târg la Bozovici ºiMoceriº ºi le vindea în târg, sâm-bãta la Mehadia...)

Aºadar, iatã-mã în vizitã la fa-milia Costescu, în Mehadia, în car-tierul Bãnuþ, îl ºtiau pe tatãl, im-piegat de miºcare în gara Mehadia.

Alexandra este o copilã în de-plinã maturitate, frumoasã ºi inteli-gentã, de-o frumuseþe sufleteascãaparte, cu care orice ºcoalã s-armândri.

Debutãm întrevederea cu câteva

vorbe senine despre educatorii sãi,Alexandra are doar cuvinte de bun-simþ ºi superlative când e vorba deprofesorii ei. Îmi înºiruie o listã în-treagã, rugându-mã sã nu omit vreunnume, dacã am omis (fãrã sã vreau,mea culpa!): Mihaela Vasilescu,Elena Domilescu, Floriana Brân-zan, Ancuþa Viorel, Gruia Cinghiþã,Rodica Râta, Niculina Cinghiþã,Florin Domilescu, Berglizah (?!)

- Ce obiecte te atrag mai mult,Alexandra?

- Toate obiectele îmi plac ºi mãatrag, datoritã modului explicit ºielegant de expunere al profesorilormei. Totuºi, mã simt magnetizatãde: istorie, matematicã ºi geografie.Iau ore în plus la aceste obiecte,mã pregãtesc fãrã „recreaþie” pen-tru olimpiade, pentru concursurileºcolare.

- Ai participat la concursuriºcolare, la olimpiade?

- Da, am participat în anii trecuþi,am câºtigat premii judeþene ºi zo-nale. Acum, în anul ºcolar 2008/2009 vreau sã aduc premiul naþio-nal, de aceea mã pregãtesc intensla istorie, matematicã ºi geografie.

- Dintre cele trei obiective enu-merate, care va fi dominatoare înpregãtirea ta universitarã?

- Matematica! Îmi plac cifrele,problemele, primesc revista „Mate-matica”, ce apare la Oþelu-Roºu,revistã care mã ajutã enorm, faptpentru care mulþumesc doamneiprofesoare Mihaela Vasilescu.

- Ai ceva observaþii, voi de voi,elevii, faþã de metodele profeso-rilor, ai ceva de remarcat?

- Nimic deosebit! Totuºi, elevii,unii dintre ei, au ºi comentarii. Ru-gãm pe domnii ºi doamnele profe-soare sã facã aprecierile în catalogcât se poate de exact, nota sãreflecte doar rãspunsul elevuluila orã. Sã fie pe cât posibil elimi-natã nota de subiectivism în a-preciere. Este singurul comentariu„fãrã glas” al unor elevi nemulþumiþide nota datã de cãtre unii profesori.

- Cum stai cu româna?- Stau bine...

- ªtii o poezie de Eminescu?- ªtiu mai mute ºi asta mulþumitã

domnului profesor de românã GruiaCinchezã, care ne vorbeºte întrunade Eminescu...

ªi Alexandra recitã, de parcã ar

fi pe o imensã scenã, poezia „O,rãmâi” de Mihai Eminescu.

Felicitãri, profesore GruiaCinchezã!

(NDP)

Alexandra CostescuAlexandra Costescu(Eleva Liceului „Nicolae Stoica de Haþeg”)

Eleva Alexandra Cristescu ºi fratele ei,Aurelian Ilie, ºi el un premiant. Felicitãri pãrinþilor ºi dascãlilor

de la ºcoala din Mehadia!

Eleva Alexandra Costescu ºi una dintre profesoarele ei dragi:

Floriana Bidiviu-Brânzan

Pasãre mutãVara era prizonierã- pasãre mutã -în colivia norilor,dar mai visamun strop de senincât sã-ncapãpe aripa unui fluturemort...

CAMELIA TAMAª

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã18

În august 1954, în ultimul an de liceu, fu-sesem la Mehadia, chemat la ComisariatulRaional pentru identificare în vederea recru-tãrii, mã nimerisem în garã, în aºteptarea tre-nului de searã, spre Iablaniþa, pe atunci lo-cuiam la Petnic (sat fãrã garã), cu mama ºicu sora mea.

În staþia Mehadia, se adunase un cioporde lume: bãtrâni, oameni între douã vârste ºimulþi tineri ºi tinere. Însoþeau un bãrbat tâ-nãr, frumos, înalt, pãrul negru tãciune ºi focelegant. Intrã trenul în staþie, trenul bãrba-tului tânãr în direcþia Bucureºti, al meu aveaîntârziere. Junele se îmbrãþiºã pe rând cu fie-care, femeile bãtrâne lãcrimarã, rouã în ochiaveau pânã ºi bãrbaþii tineri. Trenul se puseîn miºcare, omul alergã, sãltã pe scaravagonului, se prinse cu dreapta, se rãsuci detrunchi ºi cu mâna stângã fluturã pânã trenulfusese supt de zarea îndepãrtãrii.

Cineva din grupul rãmas pe peron semotivã: „Pleacã la studii la Moscova! Spe-rãm sã fie bine, sperãm...”

Cu aceastã imagine am rãmas sub cerulpleoapelor. Din clipa aceea nu l-am maivãzut vreodatã pe frumosul bãrbat tânãrplecat la studii la Moscova.

Despre domnul Achimescu voi afla, peparcurs: a absolvit renumitul liceu Bredicea-nu din Lugoj, a urmat Academia Comercialã(I.S.E. „Vladimir Ilici Lenin”) din Bucureºti,dupã care a urmat studii de specialitate laMoscova... La Moscova erau selectaþi tinericu studii superioare, de formula unu, capa-bili, caractere integre, fãrã vicii ºi pasiunideosebite, oameni cu suflet de buni români.

Dupã înapoierea de la Moscova, Gh.Achimescu a muncit un timp în MinisterulConstrucþiilor, unde va fi promovat director,de aici, dupã câþiva ani, graþie capacitãþii ºiconduitei sale, a lucrat la „externe”, înAustria. În cele din urmã a fost trimis minis-

tru plenipotenþiar în Republica Malgaºã, înAfrica, la Tanarive.

Meginþul Gheorghe Achimescu, al luiPau, a reprezentat cu cinste România, înAfrica, sporind faima României postbelice.

Regretatul ambasador a fost frate cuGrigore ºi cu Ion Achimescu, ai lui Pau, din

Mehadia, cu Ion care a acceptat ca pe faþadacasei sale sã montãm o placã comemorativãunui alt diplomat: Ion Grigore, diplomat laParis în perioada interbelicã, îndatã dupã U-nirea de la 1 Decembrie 1918. Oare, în plinãdemocraþie, putem domnule primar, IancuPanduru, sã montãm o placã unui român, A-chimescu Gheorghe, care a purtat în cinsteºi omenie faima României în Africa, fiind pri-mul ambasador român în Republica Mal-gaºã? Vã rog... (NDP)

UN AN DE DOLIU ÎNCASA SORESCU!

S-a scurs un an de doliu de la tre-cerea în eternitate a soþului, a tatei ºibunicului, a prietenului ºi a Omuluide omenie, care a fost

Gicã SorescuDumnezeu sã-i ocroteascã sufletul

în lumea celor drepþi!(Fiica ºi redacþia „Vestea”)

MORÞII DIN PETRILANe exprimãm durerea ºi ne solidarizãm cu durerea minerilor din Valea Jiului pentru

catastrofa de la Petrila, unde au decedat 12 mineri ºi au fost rãniþi alþii în cele câteva exploziisubterane.

De moartea minerilor din Valea Jiului se fac vinovaþi: guvernul, Centrala Minera ºidirectorii sãi, chiar ºi pasivitatea unor lideri sindicali.

Ne întrebãm: oare se întâmpla aceastã tragedie, dacã Miron Cozma, liderul de facto ºi dejure al minerilor din România, se afla între ortacii sãi?! NU! Categoric NU! Miron a luptat ºiluptã doar pentru drepturile minerilor, pentru condiþii optime de muncã la suprafaþã cât ºi înanataje, Miron luptã pentru pâinea copiilor pe masã, care din zi în zi e tot mai puþinã ºi totmai amarã!

De ce i se interzice lui Miron sã ajungã la Petroºani?! De ce nu are acces în Bucureºti?!Cui i-e fricã de Miron? Rãspuns: „Ciocoilor vechi ºi noi” din Centrala Minerã ºi din frunteaRomâniei.

În curând, va rãsãri soarele ºi în Valea Jiului ajunsã Valea Plângerii. (NDP)

GRIGORE ACHIMESCU(Gore lui Pau din Mehadia)

Savantul Nicolae Iorga îºi începea discursul înParlamentul României interbelice, privindîntotdeauna spre grupul deputaþilor þãrani, zicând:„Vã salut, domnilor þãrani!”

În Parlamentul României, odinioarã, erau ºialeºii þãranilor, þãrani get-beget, fruntaºii frun-taºilor de pe ogoare! Aºa ceva astãzi, în plinã de-mocraþie oarbã nu existã!

Dacã profesorul Nicolae Iorga ar fi trãit pânã înzilele noastre ºi le-ar fi cunoscut pe GrigoreAchimescu l-ar fi salutat cu admiraþie, ridicându-ºipãlãria de pe cap: „Te salut, domnule þãran!”

Prin urmare, Grigore Achimescu face parte dinacea categorie superioarã de þãrani, care miroasea brazdã de pãmânt reavãn ºi gras, a otcoº de fânºi otavã proaspãt cositã, a rãºinã de brad, ºi, nu încele din urmã, mirosind a oaie, cal ºi vitã înbãtãtura sa.

De toate acestea a avut parte Grigore Achimes-cu ºi doamna sa, sora regretatului meu prietenIosif Giagim. Astãzi, bãtrâneþea l-a prins! Are copiiºi nepoþi frumoºi, realizaþi în viaþã, cu studiisuperioare ºi rost la casa lor, dar anii s-au adunat

pe rãbojul vremii. ªi azi ceva, mâine altceva,puterea din braþe ºi din picioare, vrem, nu vrem,scade.

Cu toate acestea, ºi-a pãstrat o vitã ºi câþivagodaci, de orãtãnii nu mai zic, apoi casa lui e pahar,cristal, dupã cum zicea Dimitrie Cantemir.

L-am cunoscut acum 40 – 45 ani, prin inter-mediul cumnatului meu, Vasilicã Nichec, vãtaf(vãtau) la jocul de cãluºer, cãluºer de marcã fu-sese ºi Grigore Achimescu, cum fusese ºi fratelemai mic Ion, Ion Achimescu, care dintr-o vorbãºi-a dat consimþãmântul ca pe casa sa sã montãmo placã diplomatului profesor Ion Grigore.

Acesta-i neamul Achimescu, neam de domniºi neam de români ataºaþi de Banat ºi de RomâniaMare, acum când venerãm 90 de ani de la UnireaBanatului cu Patria-Mumã. Dumnezeu sã-i þinã înzile ºi în sãnãtate pe ei ºi pe urmaþii urmaºilor lor!

(NDP)

FRAÞII – OAMENI DE FRUNTE AI MEHADIEI,AI BANATULUI ªI AI ROMÂNIEI!

GHEORGHE ACHIMESCU (1929 – 2001)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 19

Pãdurea constituie un factor de echilibru

al mediului geografic prin atenuarea

extremelor în cadrul proceselor dinamice

care se desfãºoarã în naturã.

Prin situarea lor în special în regiunea

munþilor ºi a dealurilor înalte, în zone cu

mare energie de relief ºi cu pante, pronun-

þate, respectiv în regiunile cele mai bogate în

precipitaþii ºi mai expuse la o denudaþie

acceleratã, pãdurile deþin rolul unui adevãrat

scut de protecþie, care asigurã pe de o parte

o regularizare a scurgerilor de suprafaþã, iar

pe de altã parte o alimentare echilibratã ºi

permanentã a rezervelor de apã subteranã.

Cercetãrile efectuate în þara noastrã ºi în

strãinãtate atestã rolul pãdurii în atenuarea

viiturilor ºi în diminuarea efectelor marilor

inundaþii: Astfel:

În zona Valea Rea, Prahova, într-un

bazin, împãdurit la un nivel de precipitaþii de

130 mm, s-au scurs numai 30 mm, respectiv

23%, restul de 100 mm, respectiv, 77%

fiind reþinut în sol, litierã sau coronament,

alimentând pânzele freatice;

De pe terenurile agricole în pantã, cu

eroziune excesivã ºi de adâncime, se pot

scurge debite solide specifice pânã la 50 -

120 mc/ ha/an. În aceleaºi condiþii, în

terenurile acoperite cu pãduri cu consistenþã

plinã, transportul de aluviuni este în mod

obiºnuit sub 0,500 mc/ha/an, respectiv de

65 - 250 ori mai mic;

Turbiditatea medie a râurilor (gradul de

încãrcare), în bazinele de recepþie bine-

împãdurite este sub 100 g/mc faþã de pânã la

5.000 g/mc în zonele înalte, neîmpãdurite ºi

cu substrat litologic friabil;

Dupã unele studii fãcute în statul Caro-

lina de Nord - S.U.A., s-a ajuns la concluzia

cã în urma despãduririi, frecvenþa viiturilor a

crescut de 4 ori, timpul pânã la apariþia

vârfului viiturii a scãzut sub jumãtate, iar

debitul maxim a crescut de 7 ori;

Reþeaua rãdãcinilor unui singur molid

de 80 ani totalizeazã 4 km, a unui fag de 70

de ani - 22 km. Prin aceasta se asigurã so-

lului stabilitatea mecanicã, iar dupã ce rãdã-

cinile mor ºi putrezesc, se creeazã în sol zeci

de mii de canale prin care circulã apa de

infiltraþie;

Sub adãpostul pãdurii zãpada se to-

peºte mult, mai încet, întârzierea variind între

10 ºi 15 zile;

Pãdurile reduc pânã la 62% din viteza

vântului, ce duce cu el o parte din umezeala

solului, pe care îl usucã sau îl spulberã. Este

cunoscut astãzi cã pãdurile au o capa-citate

de reþinere ºi înmagazinare în sol de circa

10.000 mc apã pe an pe ha. Pentru a

produce lemn, pãdurile consumã din aceastã

3.000 - 4.000 mc, restul de 6.000 - 7.000

mc apã se înmagazineazã ca rezervã, iar prin

stratul freatic alimenteazã debitul izvoarelor.

Sub aspectul protecþiei solului ºi apei, pe

lângã extinderea vegetaþiei forestiere intere-

seazã modul de amplasare a pãdurii pe ver-

sant ºi în special structura acesteia, care este

determinatã în principal de modul de gospo-

dãrire aplicat. În aceastã direcþie se poate

sublinia cã sub o pãdure de fag, cu consis-

tenþã de 0,9 cu litierã, eroziunea solului este

de 84 ori mai micã decât pe terenul

descoperit, iar sub aceeaºi pãdure fãrã litierã

efectul este de numai 6 ori mai mic. Din cele

menþionate rezultã în mod evident cã pã-

durea poate fi consideratã ca un „dispecerat

general al naturii”, din ea ºi prin ea trecând

în cazul þãrii noastre, peste 70% din canti-

tatea totalã de apã.

Paginã realizatã ºi îngrijitã de COSTEL VLAICU

OCTAVIAN GOGA

În brazi

În tãinuita brazilor rãcoare Ne-a surghiunit iubirea vinovatã, Cum stãm aºa sub bolta înstelatã, Pãdurea neagr-o catedralã pare.

Singurãtatea ei înfricoºatã Trezeºte-n noi o lungã-nfiorare, Din orice brad ne tulbur-o mustrare ªi tot mai greu pãcatul ni-l aratã.

Pe rând, pe rând, o teamã ne supune, Trecutu-ntreg în inimã ne-apasã, Pierdutã tu oftezi o rugãciune...

Îmi spui apoi cu glas sfârºit de trudã: - E Dumnezeu aici la el acasã, Vorbeºte-ncet cã poate sã ne-audã!...

NICOLAE DAN FRUNTELATÃ

Balada pãdurilor care au fost

Pãdurile mele, pãduripe care le simþeam crescând în mines-au predat întâmplãrilorºi ascultã acum la uºi strãinele-am vãzut în gãri, pregãtite de drumascunzând câte-o frunzã de-acasãapoi, tot mai departe sunetul lorºi umbra lor luminoasã.Din copilãrie mi-a plãcut un basmde aur, de argint, de aramãunde sã-l caut, fiare fãrã sãlaºdin singurãtatea câmpiilor cheamãîn somn îmi cresc arbori peste priviredimineþile-au gust de cenuºãstejarul care mã ºtia pe numepãzeºte ca un câine umil altã uºãPãdurile mele, pãduriplânge în coasta munþilor rãºinacum v-am lãsat, cum v-am lãsatcine-mi mai cerne luminacine-mi pãstreazã istoria, veaculºi cuvintele când se-nsereazãprea tineri lãstarii pierderii voastrepãduri uriaºe viseazã.

PãdureaPãdureascut protector al bazinelor hidrografice

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã20

Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

Nikolaus Gaug – un neamþ caretransmite întruna salutãri din Pfortezim,

nu poate uita Banatul

În zorii zilei de30 noiembrie,ARTURSILVESTRI ne-apãrãsit,reîntâlnindu-secu al sãu ÎngerTãcut.A fost înhumat înCimitirul Mãnãstirii Pasãrea.

Electoratul a refuzat categoric sã votezecandidaþii acestui partid! Oare de ce?! Oarede ce în anul 2000 (eram secretar general alP.R.M. în Timiº) Partidul România Mare areuºit atunci cele mai multe mandate dedeputaþi ºi senatori în Parlament ºi acum aprimit un afront: un zero tãiat în patru!!

Rãspuns: actele nepatriotice practicate decãtre liderul acestui partid! În anul 2004 actitorit un monument unui evreu din Israel în

Braºov, în anul când se împlineau cinciveacuri de la moartea lui ªtefan cel Mare,simbolul virtuþilor româneºti dintotdeauna!

Soarta acestui partid va fi soartaPartidului Þãrãnist, scos în afara Parlamen-tului pentru abuzurile comise în perioadaguvernãrii þãrãniste.

Existã o soluþie: Refacerea Partidului pealte principii organizatorice ºi ideologice, cueliminarea carieriºtilor. (NDP).

Bocºa de odinioarã, locul de obârºie ald-lui doctor Sorin Frunzãverde, dar ºi allui Tibi Secoºanu, primarul de altãdatã

al Bocºei (Din arhiva NDP)

Biserica Ortodoxã Românã “SfântulNicolae”, Mehadia

Luminã pentrufiecare pecãrãrile

spinoase alevieþii.

La mulþi ani!La mulþi ani!N.D.P.

Primarul Iancu Panduru, cu oamenipentru oameni, de data asta poartãbrâul înainte. Dar unde-i primãriþa?!Grijeºte, ca masa sã fie copioasã. La

muþi ani! (Redacþia)

Doi doctori în eternitatea Banatului. La mulþi ani, domnilor! (Primar Iancu Panduru)

Pãrintele Puiu Grozãvescu ºi Comitetulbisericesc în anii 1977 – 1978. Al doileadin stânga, gospodarul fruntaº Grigore

Achimescu din Mehadia

DDDD RRRR AAAA GGGG OOOO SSSS TTTT EEEE LLLL EEEE NNNN OOOO AAAA SSSS TTTT RRRR EEEE -- IIIImmmmaaaagggg iiii nnnn iiii îîîî nnnn mmmmiiii ººººccccaaaarrrreeee

ALO! TAXI?- Da, Taxi! Casa Dan Florescu,

telefon 0728848348, 0728848341 ºi0726735564!

ªofer treaz zi ºi noapte! Dispo-nibil pe orice distanþã, la un preþaccesibil! Încercaþi ºi nu veþi re-greta! E serviabil ºi amabil.

(Redacþia)

CASÃ DE VÂNZARE ÎN MEHADIA!

Pe strada Principalã, în zona Gãrii, îndrumul Bãilor Herculane, casã de vânzare,la numãrul 439, dependinþe, baie, apã cu-rentã, grãdinã mare cu pomi fructiferi înpreajma muntelui. Preþ convenabil, liberãde orice sarcini. Informaþii: proprietar:profesor Ion Garaiacu, Arad, telefon:0740104416 ºi Elena Vlãduceanu-Covaciu, Mehadia, telefon 0255 / 523 118.

Este un adevãrat chilipir! Prindeocazia! Profesorul Garaiacu este om deprestanþã ºi caracter, accesibil la preþ.(Redacþia)

Casã de vânzare în Mehadia, zona “Cropolea!, curent electric, apã curentã,încãlzire centralã electricã. Informaþii 0740 06 33 66

PARTIDUL ROMÂNIA MARE NU A INTRAT ÎNPARLAMENTUL ROMÂNIEI!