Embed Size (px)
Citation preview
PAVEL P. FILIP
VEGHEA O CRUCEVEGHEA O CRUCE(VERSURI DE ZBUCIUM SUFLETESC)
PAVEL P. FILIP
20142014
(VERSURI DE ZBUCIUM SUFLETESC)
Filip cel frumos, la cinci anişori şi jumătate
PAVEL P. FILIPTORÃCEANU
VEGHEA O CRUCE
VERSURI DE ZBUCIUM SUFLETESC
2014
EDITORSOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ ,,TIBISCUS”
U Z D I N
Director ºi redactor ºef: Vasile Barbu
PAVEL P. FILIP - TORÃCEANU
VEGHEA O CRUCE(VERSURI DE ZBUCIUM SUFLETESC)
Referent: Elena Maria Barbu
Redactor tehnic: Dimitrie Miclea
Tipar: GRAFO-COLOR 68 (Panciova)Tiraj: 300. Ex.
ISBN:1978-86-89453-11-9
MOTTO:Pasiunile înjosesc,Pasiunea înalþã.11
Mihai Eminescu
(1850–1889)
Argument
,,De la steaua aceea la cealaltãSe-ncarcereazã noapteaÎntr-un gol de furtunã fãrã margini,De la acea însingurare a steleiPânã la cealaltã singurãtate de stea”
Giuseppe Ungaretti
(1888-1970)
O mamã-avea o preafrumoasã Fatã. A pierdut-o, a plâns-o, a
durut-o ... ºi acum o mai aºteaptã. Auziþi-mã! Vedeþi-mã! E
glasul meu, acela care poartã o suferinþã, e vorba de suflet!”
,,De pe cerul senin al Torãcelor s-a stins o stea! Ileana Filip
a trecut la cele eterne la vârsta de 20 de ani. Douã sate care au
venit sã o petreacã la lãcaºul de veci, au plâns-o. Era
intelectualã, o fatã cultã ºi cuminte, poate cea mai cuminte, –
moartea însã nu alege. Era veselã, frumoasã, curatã la suflet ºi
la trup. Cine a cunoscut-o nu o poate uita. Nu ºtiai ce sã admiri
la dânsa, farmecul personal, educaþia aleasã ori graiul
românesc pe care îl vorbea cu o dulceaþã neasemãnatã.
Panegiricul rostit de pãr. ªoºdeanu a stors lacrimi din ochii
tuturora. O asemenea înmormântare nu s-a vãzut încã. Corul
ºi orchestra au cântat trist. Trist ca sufletul pãrinþilor care au
pierdut pe singura lor Ileanã. Binecuvântatã fie memoria
acestei fiinþe curate!”
7
(Corespondent, ,,Nãdejdea” Vârºeþ, 14 Martie 1937).
,,Ale tale mãri de cuget,
Munþii tãi de suferinþi,
Sânt ca însãºi limba noastrã,
În istoria cu oglinzi.”
Ion Vatamanu
Zbuciumul sufletesc, neliniºtea, durerile, visele..., din inima
suferindã a fratelui unic-adevãrat Puiu, nu se uitã niciodatã.
Autorul
8
Prefaþa
Fratele Pavel
,,Pentru cã-mi eºtilegat de suflet,permite-mi sã-þizic fratele meu”
(Din înþelepciunea buddhistã)
Anul acesta publicistul, istoricul, scriitorul, poetul ºi unuldintre cei mai de seamã oameni de vazã al Torãcului, Pavel P.Filip, împlineºte vârsta rotundã de ... 75 de ani. Prilej pentru a-istrânge mâna ºi a-i ura toate bune în viaþã.
Pavel P. Filip, de când ºtie de sine, a dezvoltat o marepasiune pentru activitatea româneascã: pentru cea culturalã,sportivã, spiritualã... cu un cuvânt pentru iubirea de neam aromânilor. A neamului sãu cãruia i-a servit cu devotament,cinste ºi preþuire.
Toatã viaþa sa a slujit cauza româneascã...
Vasile Barbu
9
Ileanã, Ileanã...
Ileanã, Ileanã, scumpã surioarãNumele tãu sunã a primãvarãCe zânã a horit când ne-am nãscutDe ne-a ursit cum n-am fi vrut?
În ce paginã de zodii era scrisSã murim cu adierea fiecãrui visDe-aceea zurgãleºte molcom în poemCând încerc sã te mai chem!
Ileanã, Ileanã, unicã surioarãVa veni o zi sã plec într-o searãSpre nu ºtiu unde ºi când?ªi visul se va frânge în gând!
11
Vatra noastrã, torãceanã
Vatra noastrã, torãceanãE Banatul sfânt ºi drag...Este glia strãmoºeascã,Este casa pãrinteascã,Zâmbetul mamei din prag.
Vatra noastrã, torãceanãE Hramul bisericesc...Este ºcoala româneascã,Este fiinþa þãrãneascã,E sorocul bãtrânesc.
Vatra noastrã, torãceanãE colinda din Ajun...Este slova latineascã,Este tradiþia vitejeascã,Crezul nostru cel strãbun
Vatra noastrã, torãceanãE dorul nostru sãcãlãzeanEste durerea sufleteascã,Este forþa haiduceascã,E pãmântul torãcean.
12
Odã Toracului
Torãcule, satul meu de dorMi-ai dat viaþã ºi onorTe iubesc o veºnicieNu pot trãi fãrã tine.
Torãcule, casã pãrinteascãGlie cu vorbã româneascãAmintiri din copilãrieSunt a sufletului elegie.
Torãcule, te doresc si adorPânã-n clipa ce-o sã morTe-oi visa în dulce somnÎn pãmântul tãu s-adorm.
13
Amintirile ulmilor
Ulmi frumoºi ºi seculariPlantaþi de sãcãlãzeni bejenariLa rãscruce, lângã o cruceªi-un izvor cu apã dulce.
În hotarul Torãcului MareCe pereche-n lume n-are,Pe drumul mare al satuluiCe duce-n capitala Banatului.
Într-o varã a lui 1952Fiind copil pleca-i spre voiPrintre lanuri de grâu auritLângã ulmi am poposit.
La fântâna fermecãtoareBãui apã la rãcoare,ªi atunci m-am adresatUlmilor pentru un sfat.
– Ce staþi, ulmilor, mâhniþi,ªi de frunze pãrãsiþi.Crengile vi s-au uscat,Pe noi gândurile ne bat
Bate vântul, toamna vine,Ce-aduce ziua de mâine?
14
Dorul vostru, a voastrã jele,Spuneþi-1 la pãsãrele!
– Ne aducem aminte bineCând eram lãstari ca tine,De pãrinþi, moºi ºi strãmoºiFete ºi feciori frumoºi...
De la muncã când veneau,La fântânã se opreau.Cu zâmbete ºi cu dorRãcorindu-se lângã izvor.
Secole aici am vieþuitOamenii ne-au ocrotit,Multe stoluri de pãsãreleLe primeam în rãmurele.
Noi de unde n-am jãli,Veseli cum oare om fi?În rãzboi am pãtimit,Inamicii ne-au rãnit!
În coroanã ºi tulpinã,Ruºii au tras fãrã de milã,Sã-i omoarã pe germani,Ardã-i focul de duºmani!
Dacã vlaga rãdãcinii,Pic cu pic ne-o sug strãinii,Iatã cum ne chinuimªi s-avem cui sã ne jelim.
15
Frunza ni s-a dogorât,N-avem vãzduh de rãcorit,Dorul nostru e numai dor,Astea-s: ,,Amintirile ulmilor!...”
Numai locul a rãmas,Vrãjmaºii ºi lemnul le-au ars,La rãscruce, în drumul mare:Întrebare ºi mirare?!
Aºa le-a fost ulmilor destinulMoartea a adus-o strãinul,Istoria lor e bogatãÎn suflet la noi intratã.
ªi de atâtea lacrimi plânse,Amintiri ºi doruri strânse,Cei doi ulmi ºi crucea sfântãTorãcenii nu le uitã!
16
Umbrele dragostei
Ochii ei negri s-au ºters, nu-i mai ºtiuDar primãvara când natura înverzeºteÎn câmpie, marea de grâu în spice auriuFiinþa ei dragã mi-o aminteºte.
Pãrul ei cel negru, nu-l mai ºtiuDoar îmi amintesc toamna când îºi deschideCerul dimineþii bolta, în azur-albãstruiBuzele subþiri ºi dulci îmi apar în minte.
Dragostea ei fierbinte n-o mai ºtiuDoar ºtiu cã al primãverilor oftãriRãsunã puternic în sufletul meu pustiuCa o chemare a ei din depãrtãri.
Lacul, dealul, cetatea, parcul secularAnii frumoºi ai iubirilor aprinseAu lãsat în inimã un adevãrat altarCu regrete adânci ºi amintiri nestinse.
17
Amintire
Nu am uitat nici Cerna, munþii cu izvoareCu florile de vis ºi-o frumoasã herculeanãNu am uitat nici malul cu floare de cicoareNici dragostea adunatã în inimã torãceanã.
Îmi amintesc nostalgic de livezile de meriO melodie frântã cântatã lângã izvorNu am uitat nici zbuciumul cu marile dureriNici imaginea pãstratã cu patimã ºi dor.
Nu am uitat dragostea. Gândul mereu zboarãCulcat în iarba crudã privesc cerul întunecatªi încã mai visez ca ºi întâia oarãIar inimioara-mi spune: visul a încetat.
18
Ulmii din mijloc de hotar
Ulmi, arbori de câmpieCu lemn al inimii ºi greuÎmi amintiþi de copilãrieDupã care tânjesc mereu.
Acolo în mijloc de hotarA unui sat mare lângã râuCopil fiind desculþ alegamPrintre holdele cu grâu.
Veºnicã-i amintirea voastrãArbori falnici din câmpieSufletul copilului de-atunciS-a legat de voi pe vecie.
Dintre muritori doar euVã amintesc cu dorAþi fost doborâþi de tâlhariDe jale vã chem ºi ador.
19
Ulmii Torãcului Mare
Ulmii Torãcului Mare din bogata câmpieRamurile voastre se înãlþau spre cerVoi ne amintiþi de-a noastrã copilãrieDe anii ce trec ºi zboarã sus în cer.
Copacul meu cu lemn necopt de iubirePort florile tale sub ceruri albastreLa Drumul Mare îndrept a mea privireÎn sufletul meu bântuie gânduri sihastre.
Între douã drumuri undeva-n rãscruceLimpede izvor cu apã sfântã ºi receLângã cei doi ulmi veghea o cruceAu rãmas doar amintiri ºi timpul trece.
20
Ulmul singuratic din Boldurul torãcean
Din patru zãri te bate vântulÎnsingurat ca piatra de hotarUlmule care n-ai pierdut gândulRãnit de lancea omului hoinar.
Nu ai fraþi, tatã ºi mamãVeghezi, veghezi peste câmpieCe frumoase amintiri te cheamãTrãirea-i pentru tine o bucurie.
La pãsãri cãlãtoare un mic popasViaþa îþi alinã zborul ºi cântulCoroana ta este al veacurilor glasMurmur prin care plânge vântul.
Farul nostru din Boldurul torãceanVei vieþui ºi strãbãtând prin moarteCãci neînfrânte în pãmânt bãnãþeanMlãdiþele tale cresc ºi mai departe.
21
Balada ulmilor
Aud ulmii ce cântã în strune de vântChemându-ºi din neguri o nouã trãireS-aline durerea a celor ce suntVeºminte de frunze ce cad la pãmântªi moarte se-aºtern pe cãrare.
Simt ulmii ce plâng în freamãt de vântCând moare-un regret ºi naºte o speranþãSã uite de cele ce-au fost ºi azi nu sântCãci mâine la soare cu alt veºmântPe ramuri va prinde o nouã viaþã.
Visez ulmii ce renasc pe unde de vântªoptind partitura pe-un cer albastruCând rãdãcinile seculare din pãmântTrimit prin tulpinã un nou veºmântViaþa ce-nvinge infernul pe astru.
22
Fântâna
În ani adâncã e fântânaSã dea de stele ºi abisªi are o dragoste adâncãCe stoarce sufletul ucis.
Mã încântã lumina luniiStelele-mi zic: Nu fi tristMã doare laºitatea lumiiCã odatã n-am sã mai exist.
Cumpãna-ºi apleacã braþulCoboarã ciutura-n adâncuriVisurile apun în întunericIar apa vine din afunduri.
23
Pastel nocturn
Veghez în întunericul nopþiila umbra ulmilor de la rãscruce,cu mine sunt amintirile pãrinþilorºi zãvozii nemuritorilor daci liberi.
Cuvintele sunt de prisos,în taina câmpiei cu miros de lutiar râul din apropiereplimbã aburi în aval spre fluviu.
Din miriºtea trecutului, plâng greierii,dupã copilãria noastrã pierdutã.
La stâna din apropiere,pâlpie un foc ciobãnescºi miroase a caº dulce de oaie.
Strãmoºii mã sãrutã cu buzele ulmilorºi gândurile mele îºi fac pe crengi loc.
Din fluier pãcurarii sug sudoarea câmpiei,Slãvind singurãtatea pastelului noctur.
Stelele picurã lacrimi pe bolta cereascã,plângând sfârºitul de mileniuºi glorificând comoara lui Dumnezeu!
24
Acasã
Ce e satul meu natal,Torãcul Mare de lângã mal?Un minunat picior de plai,o gurã frumoasã de rai!
E acest darnic pãmânt,templul nostru drag ºi sfânt,Torãcul lângã Timiºelul milenar,sat mare românesc ºi plin de har!
Aici ºi eu m-am nãscut,Acasã la Torac am crescut.În bãtaia vânturilor,la rãscrucea drumurilor.
În mãnoasa câmpie a Banatului,scãldatã de apa Timiºelului.Pe acest pitoresc meleag,m-a crescut mãicuþa cu drag.
Mama mea cea bunã,În eterna ,,Dacia Românã”.Acasã la Torãc, am trãit,am lucrat ºi suferit.
Aici vreau eu sã mor,În câmp verde de mohor,La umbra ulmului secular,din Boldurul Torãcului milenar!
25
Slãvit Uzdin
Slãvit Uzdin, focar în câmpie,Sãdit de strãmoºi de omenie,Îndemn sfãtuitor, pentru cei ce vinAzi ºi mâine ºi oricând la Uzdin.
Se bucurã, vãzându-ºi visul împlinit,Nepoþii celor ce au pãtimit.De Sf. Gheorghe, e zi de sãrbãtoareClopotele rãsunã peste sat ºi ogoare.
Mergeþi cu toþii la însãmânþat,Cei cu cugetul limpede, curat.Aruncaþi seminþã de bob auriu:Pentru Festivalul spicelor de grâu.
Slãvit Uzdin, de lângã Tibiscusul milenarApe ºi oameni, dãruiþi de Dumnezeu cu harÎntâmpinaþi oaspeþii cu pâine si sare:Poeþii ce vin la festival ºi sãrbãtoare.
26
Iubiþi Uzdinul
Iubiþi Uzdinul, sat fruntaº din Banat,de lângã Tibiscus, un râu bogat.
Iubiþi Uzdinul, satul spicelor de grâu,al pictoriþelor naive, de lângã râu.
Iubiþi Uzdinul, scãldat în luminã ºi soare,cu multã poezie ºi þarini roditoare.
Iubiþi Uzdinul, de unde a plecat,Festivalul de folclor al românilor din Banat.
Iubiþi Uzdinul, sat a dragilor sufletiºtispre vise ºi doruri – deschiºi.
Iubiþi Uzdinul, cu sportivi minunaþi,teniseri de masã în toatã lumea respectaþi.
Iubiþi Uzdinul, cu portul popular românesc,îmbrãcat cu cinste de tineri ce cresc.
Iubiþi Uzdinul, români, din þarã ºi lume,vã închinaþi la nemuritorul Eminescu – nume.
27
Dor dã dor
Dor dã dor ºî dã BãnatDor dã oamini dân satDor dã dor ºî dã duriereDor dã casã sî d-averieDor dã bravã dî la uºãDor dã cuinã ºî rãdusãDor dã drâglu ºî dricalãDor dã baltã ºî dã imalãDor dã pincieni º-oritacDor dã ghiaþã prã socacDor dã mandrã în cineriDor dã fecie ºî muieriDor dã apã dân fântânãDor dã pãcurari la stânãDor, durerie ºî iar dorDor dã mama în pridvorDor dã arºãu ºî lopatãDor dã marvã în poiatãDor dã greblã ºî grãginãDor dã pitã ºi lipinãDor dã tata-n soba marieDor dã satu Torãcu-MareDor dân suflet dã cãtanãDor ºî dupã vro pomanãDor ºî greu, tovarã marie
28
Dor ºî dor fãr-alinareDor dã scoverdz ºî strãghiaþãDor dã buozã cu dulºiaþãDor dã ºanþ dã CimiºielDor dã câncieºie dã grielDor dã ulmii dân ,,Drumu Mare”Dor dã Monu Dungã al tarieDor dã piþãrãi dân AjiunDor dã Irozii lu-CrãciunDor dã 35 dã ori, cã dãAtâta dor poþ sã ºî moriDã dor mult eu acum încheiVrãjât dã DORU lu BENCEI.
29
Suferind în limba mea
Peste câmpia bãnãþeanã stelele sclipescIar apele adapã mereu nestinsul izvorAduceri aminte în sufletul românescTestament de suferinþã ºi nepotolit dor.
Poemele Luceafãrului ºoptite printre astrePrinos adus nouã pe razele fierbinþiDe-a pururi vor cerne în inimile noastreMilenii de credinþã a vitejilor pãrinþi.
Simþim adieri prin unde de uºor vântLa cumpãna dintre secole si mileniiDe-a pururea troienind un jalnic cântPeste suferinþele grele a multor decenii.
Poetul intrat în viaþa noastrã rãtãcitoarePluteºte tutelar ºi veºnic pe bolta seninãTezaur nesecat în aceastã lume trecãtoareBinecuvântatã este ºi sã ne fie limba românã.
30
Graiul neamului
Se-nalþã ciocârlia pe cerul seninE primãvarã la noi, în câmpieÎn satul de pustã, aci la UzdinLa bustul lui Eminescu e festival de poezie.
Se adunã fraþii din toate zãrileArdeleni, bãnãþeni, basarabeni si bucovineniSpre Tibiscus duc azi toate cãrãrilePentru toþi românii mei.
Apele milenarului râu daco-romanCe taie Banatul istoric în douãNe amintesc de sãditorul împãrat TraianDe Dacia ºi Decebal, testament lãsat nouã.
Pãmântul, apele ºi cerul românescAu dãruit neamului pe Eminescu MihaiPoetul mândriei noastre, luceafãrul cerescLegãmânt urmaºilor din pitorescul plai.
De pe soclu Eminescu priveºte mulþimeaPoeþii neamului îºi cântã durereaE sãrbãtoare mare, recitã românimeaDumnezeu tatãl ºi limba româna-i puterea.
31
Teiul din câmpie
La Uzdin ºi la CoºteiÎn câmpia roditoareAu rãsãrit doi teiCe se-nalþã cãtre soare.
Luceafãrul ca un astruLuceºte, pâlpâie ºi rãmâneBustul sub cer albastruCãlãuzã a limbii române.
Statuie sfântã din câmpieÎn noaptea luminatã de lunãVei dãinui în veºnicieCât poezia lui ne-adunã.
La Coºtei ºi la UzdinTeiul îºi apleacã creangaGraiu-i dulce, cerul seninVeºnic tânguie talanga...
32
Cântecul haiducului Monu Dungã
Frunzã verde tulipanAuzita-þi de-un ecicanDupã mamã torãceanPeste haiduci cãpitan.
Umblã prin Bãnat cãlareFricã de nime nu areSpaima domnilor din þarãCare pun bir ºi povarã.
Câce dãri ºi biruri toaceEi ni le pun nouã în spaceCu robotã ne încearcãªi ne pun zile de clacã.
Umblã Monu în BãnatuÎl cunoaºce tot natuªi-l cunosc dupã fãpturãÎl ºciu dupã uitãturã.
Pune-mi mamã Sãvetã-n spinareUn colac ºi-o pitã mareªi-n desag clisã cu sareSã mã duc la Culãºoane.
Tata Nicã, adã-mi armãsaruCã pleacã fiu-hoinaru
33
Mã duc cu drag în haiducieSã vã scãp dã sãrãcie.
Sãnãtos mergi fiul meuªi iatã ce-þi grãiesc eu:– Tata, mama-þi doresc bineþeDe la noi bãtrâne feþe.
Rãmâneþi acum cu bineTeamã sã n-aveþi de mineCã decât o viaþã amarãMai bine haiduc pe-afarã.
ªi iar verde lemn uscatMonu din Ecica o plecatCu haiducii s-o întâlnitLor aºa cã o grãit:
– Fraþii mei, e jale iarãJale neagrã ºi amarãA sosit de-acum sorocuSã-ntoarcem pe dos cojocu.
Sã zdrobim cã nu-i pãcatJugul greu ºi blestematDin Sãcãlaz pânã în SerdinDin Ecica pân’ la Uzdin.
ªi pornea Monu, porneaCu haiduci alãtureaNici nu sta, nici zãboveaLege dreaptã le fãcea.
34
Pe bogaþi el nu-i iertaPe jândari îi fugãreaPe stãpâni îi nãpusteaªi averile le lua.
Lua boi, lua juncaniªi bucate din alþi aniLe împãrþea el la sãrmaniLa vãduve si orfani.
O singurã datã s-o pãcãlitDe dragoste ameþitCriºãnii lor înconjuratªi Monu s-o împuºcat.
Asta-i povestea lu Monu al tareHaiduc din Ecica ºi Torãcul MareFrumos ºi plin de pãtroaneDrãguþu lui Culãsoane.
35
Ce ai cu Torãcul nostru, strãine?
Ce ai cu Torãcul nostru venetice?Cu numele lui secular românesc,De ce te agitã scrisul pe indicator,ªi îl alungi cu gând vrãjmãºesc.
Tu îl alungi fãrã de milã,Cã eºti sãlbatec ºi flãmând,Dar omenia se aºterne,Si pe strãbunul nostru pãmânt.
Noi aici am îngânat cuvântulScumpei noastre limbi româneºti,Cu cât loveºti în noi strãine,Tot mai mult ne întãreºti.
Oropsiþi ºi închiºi în temniþi,La Torãc au suferit strãmoºii,Nu ciuntiþi panoul cu indicatorul,Rãuvoitori, vã afurisesc morþii!
36
Trandafir de la Moldova
Trandafir de la MoldovaRomâneascã ne e vorbaTrandafir de peste PrutFraþilor eu vã sãrutTrandafir de la TighinaFraþii noºtri nu au vinaTrandafir de la OrheiPentru voi cânt fraþii meiTrandafir de la HotinPentru fraþii mei suspinTrandafir de pe CetateDragi mi-s fraþii de departeTrandafir cu spini mãrunþiVeniþi fraþi din CernãuþiTrandafir frumoasã floareSã audã ªtefan cel MareLângã Nistru am cântatPentru fraþii din BanatTrandafir floare rotatãCântã fraþii laolaltãTrandafir din ChiºinãuSã ne ajute Dumnezeu!
37
Am fost la Moldova
Am fost la Iaºi, Prut ºi Chiºinãu,Am vãzut trecutul istoric al neamului meu.
Am fost la Nistru, pe faþã m-am spãlat,Am luat apã ºi m-am botezat.
Am fost la Ipoteºti, la Eminescu în sat,Am vãzut casa poetului, salcâmul l-am admirat.
Am fost la cimitir ºi lacul l-am vizitat,Am vãzut bustul luceafãrului, m-am închinat.
Am fost la Putna, în mãnãstire am intrat,Am vãzut mormântul lui ªtefan, am îngenunchiat.
Am rostit o rugãciune, o floare am lãsat,Am descoperit patria mamã, de care sunt legat.
Am plecat spre Torãc, cu dor greu,Am oftat adânc, gândind la neamul meu.
Am ajuns acasã, în mândrul Banat,Am în suflet Moldova, de care nu mã despart.
38
Trezeºte-te frate române
Din vremuri vechi privind spre mare,Lovit ai fost de hoardele pãgâne,ªi ai rãbdat chinuri sub soare,
Trezeºte-te frate române.
În lupte grele cu cetele barbare,Din zori de zi pân-la soare apune,Triumfãtor i-ai împins peste hotare,
Trezeºte-te frate române.
Iar Mircea, ªtefan ºi Viteazul Mihai,Învingãtori în lupte vor rãmâne,Icoanã sfântã pentru un nou alai,
Trezeºte-te frate române.
Ai alungat ciuma roºie din þarã,Dar Ilaºcu în celula morþii rãmâne,ªi fratele nostru suferã ocarã,
Trezeºte-te frate române.
Dar va veni ºi ziua cea mare,Când îi vei face pe pãgâni fãrâme,Cãci nu te temi de închisoare,
Trezeºte-te frate române.
39
Atât de singur
Mã întreb cât sunt de singurªi gândurile rãtãcesc în tãcereSunt însumi într-un loc nesigurUnde trecutul este doar o plãcere
Sunt atât de departe de tineAici sunt nimic ºi nimeniAtunci, sufletul meu se închideObosit, mã retrag în cuvinte.
Ce vijelios e prezentul în mineViaþa nu mai are continuitateMã ascund neputincios în sineDestinele se joacã în fatalitate..
40
Suspin
În lipsa ta viaþa-i grea-apãsãtoareDe-acum încolo n-are nici un rostVisez viitorul cu multã îngândurareTotul e acum durere ºi amarnic post.
Urmeazã noaptea neagrã plinã de chinPrivesc edenul din casa pãrinteascãIar anii trec în suferinþã ºi suspinÎncerc sã descifrez viaþa pãmânteascã.
Nu mã las pradã ghicitului în steleªoptesc din sicriul acoperit cu mister– Vino, nu mã lãsa în suferinþe greleStrigãtul spre cer, pluteºte în eter.
41
Tãcerea
Au vestejit ulmii pe pereþii zidului pustiuAtâtea frunze în contrast cu cerul inimii mele,Liniºte în casã pe cer cãderi de steleSe zbate ºi cufundã visul în sicriu.
Nenorocirea cea mare e sã ascult tãcereaViaþa de azi ºi mâine nu are continuitate,Sufletul meu se zbate în toatã singurãtateaOchii plâng amarnic pierzându-ºi puterea.
Tãcerea mea îngroapã în tãcerea ta, iubireAtunci când plâng ulmii ºi zboarã în vise,Cascade de cuvinte ºi idealuri promiseCând cerul se întunecã fãrã de sclipire.
Mã strecor prin viaþã ca o palidã amintireCând muguri în toamnã desfac umbra de apoi,Se trezesc speranþe sã te întorci înapoiRãtãcit în cãrãri de neputinþã aºtept o revenire.
Tabloul cu ulmii seculari de la rãscruceDin camera iubirii îl privesc cuprins de dor,Cã ºi pãrinþii-m odihnesc în negrul ogorCu ochii lãcrãmânzi mã reazem de-o cruce.
42
Amurg
Privirile-þi sunt adunate în stelerevãrsate din amurg pânã în zori.ªi-n murmur de izvoare cristaline,în cerul sprijinit de-a ulmilor flori.
Izvoarele aievea curg prin tinetrupul tãu firav aº vrea sã-vie.Nu mai pot fãrã el, fãrã tine,nu mai eºti plecatã, eºti vie!
Îmi eºti luminã, speranþã ºi poeziestând cu tine într-una-n veºnicie,Aud prin vreme secundele cum curg,zorindu-mi timpul spre eternul amurg.
43
Ochii singuratici
Sunt singur într-un loc cu patimiOchi-mi tresar privind spre cerZidesc amintiri pe tãcutele clipeAdorm cu ochii scãldaþi în lacrimi.
Din ochii tãi mai fur o amintireN-am dreptul sã arunc speranþe în vântDin cerul tãu în neliniºtea meaOchii singuratici privesc în neºtire.
Aleargã visul hoinar ºi murmurã ºoapteGândul se-nalþã spre cerul cu steleLuceafãrul nopþii strãluceºte o clipãOchii plâng ºi visul dispare în noapte.
44
Înviere
În miez de varã când ai plecatEu credeam cã nu-i adevãratªi am sperat c-ai sã reviiDintre stele cãzãtoare ºi pustii.
Toate gândurile mele spre tine zburauCât oare a trecut de atunci?Un an? Zece! ºi cât va mai trece?Acolo, unde creierul nu gândeºte.
Un gând se zbate înfricoºatE umbra unui vis încãtuºatÎn lumea asta fãrã omenie?O poezioarã, pe un petec de hârtie!
Aº vrea sã întind braþele meleCu dorul ºi focul inimii spre tineSã strãbat lumea, þãrile si mãrilePentru a-mi potolii toate durerile.
Acolo departe, dincolo de steleVa fi pentru noi liniºte ºi tãcere?În mirifica glie strãmoºeascã torãceanãViaþa de apoi ºi poate... Înviere!
45
Versuri pentru dragi mei
Ileanã dragã, scumpa mea surioarãAi plecat într-o primãvarãRidicându-te sus la DumnezeuPãrinþii au rãmas cu dor greu.
Tatãl meu grav bolnav ºi necãjitÎn urmã cu 65 de ani ne-a pãrãsitAu urmat vremuri grele pentru noiFamilia FILIP a trecut prin nevoi.
Tatã dragã, am rãmas în chinuri greleNemângãiaþi în suferinþe ºi durereCâte am mai pãtimit ºi suferitIar în 1982, scumpa mamã a adormit.
Mamã! Renaºti ºi înfloreºti mereuÎntinerind prin fiecare floarePovaþa-þi este cel mai bun eseuªi zâmbet rãsãrit de soare.
Dragã surioarã, tatã, mamã ºi soþieNepoþelul FILIP cel frumos, minune-bucurieCinci aniºori recent a împlinitLa Dumnezeu în cer, dormiþi liniºtit!
46
Filip cel frumos
An de an, speranþã-nãdejdeDe amintiri trãite, regreteIubiri trecute ºi recenteCe se risipesc, dispar.
Mi-e dor de un puiºorGândurile iar îmi revinTot mai des visezZburdând pe aripile unui nor.
Din leagãn se ridicã uºorMult doritul nostru nepoþelÎl iau în braþe pe puiºorO minune de scump bãieþel.
Acum ºi aici, Filip cel frumosBucuria ºi averea pãrinþilorFericirea ºi mângâierea bunicilorPentru acest dar divin de Sus!
47
Toracul în ºase versuri
Mai am puþinªi voi clipi prin stele,lãsaþi-mi secundaTorãcului s-o dau!
Ce-i Torãcul?Luminã linãPãmânt darnicViaþa milenarãIzvor nesecatSat binecuvântat!
48
Postfaþa
,,Ce rãmâne dupã ce pleacã omul?"
Despre ,,Fratele Pavel” cum îl numim noi azi, cei de laTibiscus, ºtiam multe din frageda mea copilãrie pentru cãatunci, în anii copilãriei mele, el era un cunoscut activistcultural ºi sportiv. Îmi amintesc de îndepãrtatul an 1967, când apus umãrul ºi sufletul la reuºita manifestãrii torãcene,,Marcarea a 200 de ani de la colonizarea torãcenilor dinSãcãlaz ºi Sãrdin”, manifestare care a marcat o epocã dinistoria noastrã,...
Ionel Stoiþ
49
Cuprins
Argument 7Prefaþã 9
Ileanã, Ileanã... 11Vatra noastrã torãceanã 12Odã Torãcului 13Amintirile ulmilor 14Umbrele dragostei 17Amintire 18Ulmii Torãcului Mare 19Ulmii din mijloc de hotar 20Ulmul singuratic din Boldurul torãcean 21Balada ulmilor 22Fântâna 23Pastel nocturn 24Acasã 25Slãvit Uzdin 26Iubiþi Uzdinul 27Dor dã dor 28Suferind în limba mea 30Graiul neamului 31Teiul din câmpie 32Cântecul haiducului Monu Dungã 33Ce ai cu Torãcul nostru strãine? 36Trandafir de la Moldova 37Am fost la Moldova 38Trezeºte-te frate române 39Atât de singur 40
Suspin 41Tãcerea 42Amurg 43Ochii singuratici 44Înviere 45Versuri pentru dragi mei 46Filip cel frumos 47Torãcul în ºase versuri 48
Postfaþã 49
Apariþia acestei cãrþi a fost facilitatã de cãtrecuscrii mei
Doina ºi Vasile ªuboni.
Sincere mulþumiri!
,,...Casa părintească nu se vinde,Nu se vinde tot ce este sfânt,Din atâtea lucruri dragi şi sfinteOchii mamei încă ne privesc...
...Vom pleca şi noi cândva din viaţăŞi părinţii sus ne-or întrebaCe mai face casa lor cea draga,Cine are grijă azi de ea.“
,,...Casa părintească nu se vinde,Nu se vinde tot ce este sfânt,Din atâtea lucruri dragi şi sfinteOchii mamei încă ne privesc...
...Vom pleca şi noi cândva din viaţăŞi părinţii sus ne-or întrebaCe mai face casa lor cea draga,Cine are grijă azi de ea.“
Grigore Vieru(1935-2009)
