Valea Bistritei-Valea bisericilor de lemn

Prezentare generala- Valea Bistritei

Valea Bistritei este o zona turistica mai putin cunoscuta si mai putin promovata, fiind situata intre Muntii Stanisoarei si Muntii Bistritei.

In primul rand este cunoscuta pentru practicarea raftingului, raul Bistrita clasandu-se printre cele mai favorabile in ceea ce priveste practicare a acestui sport alaturi de raurile Crisul Repede, Nera si Jiu.

Deasemenea,este valorificata si din punct de vedere geografic, fiind foarte vizitate zonele montane Giumalau si Rarau cu renumitele « Pieterele Doamnei », rezervatie naturala protejata.

Cand spunem Valea Bistritei ne mai gandim si la renumita opera a lui Ion Creanga, «Amintiri din copilarie » sau traseul Vitoriei Lipan, personaj din romanul « Baltagul » de Mihail Sadoveanu.

Din punct de vedere istoric, aceasta zona a fost una foarte prielnica in ceea ce priveste refugiul ardelenilor credinciosi in zona Moldovei, care au lasat nenumarate amprente ale credintei lor, precum biserica de lemn din Farcasa, construita in 1774, biserica Sf. Gheorghe din Galu

Din punct de vedere cultural, in satele de pe Valea Bistritei s-au pastrat si inca se mai practica obiceiuri foarte vechi in preajma sarbatorilor de iarna sau la sarbatorile mari religioase.

Fiind o zona montana, aici se pot observa aspecte de straveche traditie ale asezarilor rurale ale gospodariei, ale ocupatiilor traditionale (viata la stana-participare la degustat produse lactate autentice, plutarit, pielarit, cusut etc), ale arhitecturii populare si mai ales ale portului popular care se poate surprinde si astazi duminicile la biserica sau la petreceri si nunti.

Aceasta zona se distinge prin originalitatea si frumusetea potului popular, un loc aparte avandu-l « bondita inflorata ». Deasemenea se mai pot cunoaste mesteri populari- cojocari care confectioneaza cojoace, pieptare si bondite inflorate.

O alta specificitate a acestei zone este bogatia teatrului folcloric cum ar fi jocul caprei, cerbului, ursul cu pronuntat caracter de urare sau jocul cu cai. Cu prilejul sarbatorilor de iarna se mai practica si teatrul haiducesc- Jianu, Bujor, la care participa un mare numar de oameni, cu masti variate si originale.

Zona etnografică “Valea Bistriței”

Obiective turistice de vizitat :

1. Manastirea de maici "Adormirea Maicii Domnului" din Pentru Voda- ctitorie a lui Stefan cel Mare- staretul Manastirii- Iustin Parvu- renumit duhonic al Romaniei.

Manastirea a fost atestata documentar in anul 1500 in vremea domnitorului Stefan cel Mare. Iustin Pîrvu este staretul Manastirii Petru Voda, unul dintre cei mai renumiti duhovnici ai Romaniei si un cunoscut luptator anticomunist.

Manastirea este cunoscuta pentru orfeliantul de copii si pentru vindecarea oamenilor cu credinta bolnavi. Fiind o manastire de 70 de maici, acestea au studii superioare, in medicina, in asistenta sociala, in pedagogie. Pentru sarcinile ce au de indeplinit maicutele beneficiaza de un corp de chilii si un mic paraclis cu hramul Sf. Pantelimon, in care se slujeste Sf. Liturghie si cele sapte laude. Ele vin in ajutorul parintelui Justin Parvu ajutandu-i pe oamenii sarmani, oameni bolnavi, copii neajutorati. Cu o inima suferinda pentru umanitate parintele Justin intr-o poienita din muntii de la Petru Voda - un complex asezamant filantropic, in care convietuiesc in buna randuiala si maicutele, si batranele, si copiii.

2. Poiana Largului-Viaduct-nod de legatura intre Ardeal-Moldova-Bucovina

Situat in zona “Coada Lacului”, locul unde se întâlnesc cele 4 drumuri care vin dinspre Moldova şi Transilvania, au ca punct comun splendida realizare umană, viaductul Poiana Largului, înconjurat de piscurile Ceahlăulu. La extremitatea nordica a lacului Bicaz acest drum se intersecteaza cu drumul national 17 B constituind un adevarat nod de legatura intre cele trei provincii istorice: Ardeal-Moldova-Bucovina.

3. Piatra Dracului-Poiana Teiului

Piatra Teiului sau Piatra Dracului– cea mai cunoscută stâncă din judeţul Neamţ poate fi admirată în toată splendoarea ei acolo unde lacul de acumulare “Izvorul Muntelui” îşi închide

luciul apei. Aşezată pe malul stâng al Bistriţei, stânca Piatra Teiului este un bloc de calcar apţian formând, ca structură şi ca vârstă, continuarea spre nord a sinclinalului Ceahlăului, adică zona Bicaz, Bistricioara, Poiana Teiului, Capul Obcinii, Piatra Cornului.Localnicii cred despre aceasta stâncă cum că ar fi blestemată, deoarece de-a lungul anilor de la înălţimea ei spectaculoasă s-au tot aruncat (sau au căzut în gol) zeci de oameni, dovadă fiind cele câteva cruci de

fier ridicate în vârf sau în jurul acesteia. Stânca a stârnit însă şi imaginaţia localnicilor, care, cu mintea lor simplă, au născocit tot felul de legende despre originea ei.

4. Biserica de lemn "Buna Vestire" – ctitorie din 1741 al Mitropolitului Gheorghe Movila.

Prin tradiţie, acest monument este identificat cu vechiul schit "Poienile", ctitorie a Mitropolitului Gheorghe Movilă, fratele lui Ieremia Movilă şi strămutat aici din valea Hangului pe la începutul secolului al XVIII-lea sau, dupa alte surse, la 1741.

Biserica aparţine secolului al XVIII-lea, considerandu-se că în momentul strămutării de la Boura-Fârţâgi (unde se crede că s-a aflat schitul "Poienile"), a fost refăcută fără a se mai ţine seama de vechea arhitectură. Facută din bârne de brad captuşite cu scânduri, biserica actuală are un acoperiş simplu în doua ape, cu marginile larg evazate mai ales deasupra altarului unde se aseamănă cu un clopot. Probabil, cu prilejul reparaţiilor din 1892-1894, s-au adaugat pronaosul şi pridvorul, iar pe axul median acoperamântului s-au plasat trei turle învelite cu tablă, în flagrantă contradicţie cu spiritul constructiv şi cu estetica întregului edificiu.

5. Biserica de lemn "Sf. Trei Ierarhi" Poiana Largului- biserica din barne pe temelie de piatra din sec. al XIX-lea

Ctitorie din sec. al XIX-lea, strămutată în 1838 de la Durău, realizată din bârne pe temelie de piatră, a fost captuşita cu scânduri de brad atât la interior cât şi la exterior, iar vechiul acoperamânt de draniţă a fost înlocuit recent cu o învelitoare de tablă care nu mai reuşeşte să pună în evidenţă planul treflat al edificiului. Absida altarului şi peretele vestic au forma poligonală, în timp ce absidele laterale se simplifică în pătrat, cu câte o acoperire plană. Pridvorul, situat în partea vestică, are deasupra intrării icoana hramului, iar în interior nava bisericii este împărţită în doua printr-un perete deschis. Sistemul de boltire apeleaza la rezolvările tipice unor astfel de edificii: în timp ce altarul este acoperit cu o mica boltă en

berceau, în faţa iconostasului s-a înălţat o boltă conică sprijinită pe nervuri de lemn, restul interiorului prezentând un plafon de forma plană.

6. Biserica "Sf. Gheorghe" din Galu -ctitorie din 1818- exclusiv din lemn in stil molodvenesc cu influente ardelenesti, ornamentie bogata cu motive specifice Vaii Bistritei.

Monument ce stârneşte admiratia prin câteva caracteristici pe care numai în foarte rare cazuri le gasim reunite în arhitectura aceleiaşi construcţii: folosirea exclusivă a lemnului, chiar şi la

îmbinări, proporţiile miniaturale de un impresionant echilibru, puritatea stilului şi măiestria execuţiei. Biserica este realizată în spiritul celui mai curat stil moldovenesc, pe trunchiul căruia s-au altoit cu deplin succes unele influenţe ardeleneşti, lucru pe deplin explicabil dacă avem în vedere transferul masiv de populaţie, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, din Transilvania spre Valea Bistriţei moldave. Planul cruciform a fost dezvoltat spre sud cu un pridvor deschis, având câte patru colonete de lemn pe laturile ce străjuiesc intrarea. Învelitoarea de sită lasă să se citească toate elementele de baza ale edificiului: altarul, absidele laterale şi încăperea pătrată a clopotelor situată deasupra pridvorului, iar pereţii din bârne de brad îmbinate în "coadă de rândunică" pun în evidenţă măiestria meşterilor care au

lucrat aici folosind numai cuie de lemn. Interiorul, căptuşit cu scânduri de brad, este împărţit printr-un perete de dulapi în care a fost tăiat un gol în arcadă, reliefând mai bine structura sistemului de boltire cu planşeu drept în pronaos şi bolţi cu fâşii curbe în plan octogonal în naos şi altar. Ancadramentul uşii de la intrare este împodobit cu un brâu încrustat, neterminat, iar catapeteasma realizată de către Ion Zugravul, unul dintre cunoscuţii meşteri de la Rapciuni, etalează în ornamentica sculpturală o splendidă îmbinare de motive populare specifice Văii Bistriţei.

7. Biserica de lemn "Sf. Înviere" din Săvineşti

A fost construită în 1820 din bârne pe soclu de piatră de către obştea satului şi constituie o creaţie reprezentativă a arhitecturii populare religioase, remarcabilă prin eleganţa şi proporţionalitatea ei.

De comuna Săvineşti se leaga numele combinatului de fire si fibre sintetice, cândva mândria industriei chimice românesti.

Centrala hidroelectrica Stejaru

8. Biserica de lemn din Dreptu

Impunatoare, ridicata din piatra, ea are acoperisul si turlele facute din lemn, cu un intortocheat model de flori si elemente religioase. Nu este nici veche si nici considerata monument de vreun fel, dar atrage privirile celor care trec pe drumul ce leaga Dorna de Neamt.

9. Biserica de lemn „Sf. Parascheva” din Farcasa – “zestrea” din Neamt- biserica muzeu- detine o psaltire cu insemnarile lui David Creanga, bunicul lui Ion Creanga.

Micuta cladire din lemn, ridicata pe la 1774 de catre ardelenii refugiati in Moldova. Purtand hramul “Sf. Parascheva”, biserica nu are elemente constructive inedite, insa bogata sa ornamentatie o ridica la rangul de cea mai “inzestrata” din judetul Neamt.

Transformata, la randul ei, in muzeu, biserica adaposteste o bogata colectie de icoane si obiecte etnografice, printre care o Psaltire in paginile careia se pastreaza o

insemnare a lui David Creanga, bunicul povestitorului Ion Creanga. Se poate vedea in lucrarile din colectia bisericii si zbuciumul istoriei acestor locuri. In icoana lucrata in stil popular, pe lemn cu glet de ipsos neuniform, scena invierii lui Iisus este “actualizata”. Mai exact, Mantuitorul se ridica dintr–o racla tinuta de doi osteni care au mundire rusesti, caciuli de arnauti si iatagane turcesti la sold. Reţin atenţia mai multe icoane pe sticlă, de provenienţă ardelenească, de la începutul veacului trecut, un splendid castron (bărbânţă) din coajă de mesteacăn.

Catapeteasma a fost pictată în 1837 pe lemn de paltin de către cunoscutul creator Ion Zugravul, ce a realizat şi alte lucrări similare pe Valea Bistriţei, şi nu este exclus ca tot lui să îi datorăm şi spătarul sculptat al stranei care se mai păstrează astăzi, având încrustat acelaşi an 1837. Actuala catapeteasmă a bisericii (cea din imaginea alăturată) a fost realizată în anul 1853. De asemenea, merită să amintim că încă se păstrează clopotul mare al bisericii, pe care stă scris: "Dăruit de Simeon an de la Hristos 1784".

Construită în 1774 de către ardelenii refugiaţi în Moldova şi refăcută în 1951, biserica de lemn din Fărcaşa se înscrie printre cele mai valoroase monumente religioase de pe Valea Bistriţei, punând în evidenţă acele inepuizabile resurse populare de creaţie ce apropie până la identificare meşteşugul şi arta.

10. Brosteni – biserica de lemn a lui I.Creanga-muzeu cu icoane pictate de Grigorescu, Tonitza si Tattarescu.

In orasul Brosteni, se poate vizita, bisericuta unde povestitorul Ion Creanga a invatat in perioada in care a stat la Irinuca si a luat raie de la caprele ei, asa cum isi amintea chiar autorul. Vechea biserica, ridicata la 1760, fiind prima constructie atestata documentar din localitate, a fost cladita din brad, cu intarituri din lemn de tisa si cuie forjate de mesteri fierari.

Devenita acum muzeu, bisericuta adaposteste cateva exponate cu o vechime de peste 200 de ani, precum si icoane pictate pe lemn realizate de renumitii artisti Tattarescu, Grigorescu si Tonitza.

11. Mormantul invatatorului lui Ion Creanga - Niculai Nanu, învăţător de seamă, la şcoala lui Baloş.

12. Cheile Zugrenilor – Cabana Zugreni-Cascada Zugreni

Cabana Zugreni este situata pe o insula inconjurata de raul Bistrita, pe drumul dinspre Vatra Dornei spre Piatra Neamt, DN 17 B, la km 18. Cheile Zugreniului este rezervatie naturala ce cuprinde circa 100 de hectare este

Piatra simbolica din Brosteni cu care caprele raioase ale Irinucai i-au distrus

casa.Mormantul invatarului

Niculai Nanu

singurul loc din lume unde se intalneste specia florala Petrosia Levita Mentosa. De asemenea, tot aici se mai gaseste si floarea de colt denumita de localnici "Albumita".

Zona Zugreni este un important nod de trasee turistice: de aici se pleaca pe numeroase poteci(trasee montane) ce urca spre Giumalau, Rarau, Dracula, Lacul Rosu.

Cascada Zugreni- practicarea catararilor in sezonul de iarna- “ice-climbing”

13. Rezervatia Pietrele Doamnei- atractie peisagistica, drumetii si trasee alpinism

Pietrele Doamnei inalte de 70 metri se afla la o altitudine de 1634 m, la mica distanta de cabana Rarau. Impreuna cu zona inconjuratoare formeaza o rezervatie complexa (890 ha) care atrage an de an numerosi iubitori ai naturii. Peisajul salbatic, formele bizare ale stancilor au invaluit aceste locuri in aburul misterios al legendelor.

Legenda locului precizeaza ca pe la anul 1541, in cea de-a doua domnie a lui Petru Rares, ajungand aproape de culmile Raraului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul si-ar fi lasat aici sotia, fiul si o parte din avere. Tatarii care au atacat pestera comorilor, nu au reusit sa patrunda in ea, deoarece o gramada de bolovani s-a prabusit asupra lor, ingropandu-i.Asa a scapat familia domneasca de navala tatarilor, dar cu pretul bogatiilor ce au ramas inchise pentru totdeauna in maruntaiele pamantului. Asa ca oamenii de pe aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci Todirescului Rarau (de la numele domnitorului), iar stancile care au ajutat-o pe doamna sa scape cu viata au fost numite Pietrele Doamnei. Aparent inaccesibile, Pietrele Doamnei au fost escaladate pentru prima data in 1921. Mai tarziu, nu putini au fost cei care s-au catarat impinsi de dorinta teribila de a fi martorii unui rasarit de soare vazut de la o inaltime de 1648 m.

14. Biserica din lemn "Acoperământul Maicii Domnului" Gheorghiteni

Ctitoria I. P. S. Teodosie Arhiepiscopul Tomisului pe locul casei părinteşti, spre cinstirea părinţilor, moşilor şi strămoşilor.

Slujba de sfinţire a fost oficiată de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului şi de către

Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Biserici Ortodoxe Române, ăn data de 20 octombrie 2004.

Frumuseţea plaiurilor bucovinene a fost înnobilată de un ansamblu monahal ce-şi înalţă silueta rugătoare drept sprijin pentru ca Acoperământul Maicii Domnului să se aştearnă şi să-i ocrotească pe cei ce locuiesc, pe cei ce poposesc sau pe cei ce sunt pomeniţi în rugăciunea neîncetată şi smerită a maicilor.