Studii de ştiinţă şi cultură Anul VII, Nr. 1, martie 2011

  213

                               

V. RECENZII/ BOOK REVIEWS                                                    

Oana Aurelia Gencărău - Gilles Bardy: o contribuţie la cunoaşterea contactelor româno-franceze din secolul XIX  

  214

                                                                                                 

Studii de ştiinţă şi cultură Anul VII, Nr. 1, martie 2011

  215

Gilles Bardy: o contribuţie la cunoaşterea contactelor româno-franceze din secolul XIX

Gilles Bardy: A Contribution to a Better Understanding of the

Romanian-French Contacts in the 19th c

Oana Aurelia GENCĂRĂU Universitatea din Oradea

E-mail: oanagen@yahoo.fr Abstract

In a few pages we will try to reveal a special way of presenting the contact between two cultures, the French culture and the Romanian culture, i.e. the biographic reference used as a pretext to evoke a century of European culture with its diverse connections. As we are limited by the space, we will stop only at the elements dedicated to Antoine-Louis de Grammont and we argue that this book is much more than a biographic recovery of a personality, but rather the work of a profound analyst, a passionate expert in Romanian culture. Key words: Antoine-Louis de Grammont, Romanian-French Contacts, Romanian culture

Cărţii ce i-o dedică Gilles Bardy lui Antoine-Louis de Grammont [1] i s-a recunoscut meritul de a fi reconstituit o biografie prin raportarea personalităţii de care s-a interesat la o întreagă epocă. Regăsim în paginile acesteia, respectiv în secţiunile ei cu finalitate clar delimitată, nu numai un portret, cât, mai ales, un fundal, dinamic constituit, în care se desfăşoară, aşa cum a remarcat Dan Berindei, procesul de înnoire culturală şi politică a Principatelor Române, proces în care se întrezăreşte o identitate statală nouă, cea a unei Românii ce îşi afirma deja existenţa.

Interesul particular manifestat de Gilles Bardy pentru epoca pe care o priveşte drept contur al personalităţii lui Grammont ne face, de cele mai multe, ori să credem că biograful cedează, în această carte, locul unui analist profund al faptului cultural urmărit în spaţiul celor două provincii

româneşti. Fără îndoială, parcurgând introducerea semnată de autor, suntem îndreptăţiţi să credem că nu

numai perioada ce urmează Tratatului de la Adrianopol intră în atenţia acestui culturalist. Gilles Bardy ne lasă să subînţelegem că tinde spre o imagine atotcuprinzătoare. Regăsim în această carte expresia unei preocupări constante faţă de tot ceea ce are legătură cu contactul româno-francez, cu măsura în care urmele lui se regăsesc în mentalitatea românului de rând, cu consecinţele sale în lumea elitelor, mai ales a artiştilor, a lingviştilor şi a istoricilor.

Dacă e să ţinem cont numai de ceea ce autorul socoteşte că ar fi realizat, cele peste cinci sute de pagini ce compun volumul propun întâi o biografie a lui Grammont, pe atât de exhaustivă pe cât e posibil, urmată de o primă anexă cuprinzând scrisori şi documente administrative inedite semnate de sau privindu-l pe Grammont. După biografie şi anexe, e inclusă ediţia critică a celei mai importante lucrări pe care i-o datorăm şi despre a cărei circulaţie avem cunoştinţă doar cu privire la spaţiul românesc, anume : De l’Administration provisoire russe en Valachie et de ses résultats, par le Colonel Vicomte A. L. De Grammont. Istoria politică a celor două principate, consideră Gilles Bardy, nu ar putea fi înţeleasă fără a dispune, din nou în anexe, o serie de acte, textul unor convenţii şi al unor tratate încheiate între ruşi şi turci, cu privire directă la soarta Valahiei. Prezenţa – imediat după ediţia critică – a acestor documente esenţiale pentru înţelegerea epocii îşi găseşte,

Oana Aurelia Gencărău - Gilles Bardy: o contribuţie la cunoaşterea contactelor româno-franceze din secolul XIX  

  216

întâi, justificarea în succesivele menţiuni şi trimiteri pe care textul lui Grammont le conţine. În cele din urmă, frecventele note ce conţin informaţii noi, anexele, ca şi întregul aparat complementar la care Gilles Bardy face apel, joacă rolul unei introduceri implicite în realităţile româneşti şi, în primul rând, valahe – din prima jumătate a secolului al XIX-lea (p.16, în traducerea noastră).

Demersul biografic, minuţios realizat, singurul asupra căruia spaţiul ne permite să ne oprim, porneşte de la mărturisirea descurajantă ţinând de numărul autorilor vechi sau actuali la care au fost căutate în van cele mai mici indicii cu privire la Grammont. Dicţionare reunind personalităţi ilustre, enciclopedii, monografii de epocă, cărţi rezultate din abordarea istorică a secolului XIX, memorialistica vremii, scrieri româneşti sau străine contemporane lui, presa românească, documentele diplomatice, literatura de călătorie şi alte şi alte surse din secolul în care a trăit sau din cel ce i-a urmat enigmaticului viconte sau conte francez sunt parcurse de Gilles Bardy pentru a se înregistra până şi cea mai puţin importantă precizare, trimitere sau chiar referire pasageră la cel a cărui personalitate face obiectul cercetării. În ciuda puţin promiţătoarei perspective de început, cea care lăsa să pară zadarnică interogarea surselor în vederea reconstituirii parcursului lui Grammont prin regiunile latine ale Orientului nostru european, biografia prinde încetul cu încetul contur.

Meritul incontestabil al cercetătorului se regăseşte în maniera de a interoga toate sursele, am crede : până la epuizarea lor, pentru a clarifica, rând pe rând, aspectele esenţiale ce situează în timp viaţa, obârşiile, originea familiei, naţionalitatea franceză şi cetăţenia valahă, titlul nobiliar de viconte sau de conte francez de Grammont-Louvigny, adevărata sa situare socială, viaţa sa privată, mariajul, urmaşii, prezenţa acestui militar pe scena politică românească şi rusească, raţiunile raporturilor lui cu administraţia rusă, ascensiunea militară, rangul de aghiotant şi misiunile sale de consiliere şi de a imagina strategii, de ce nu şi intrigi, pe lângă şi împreună cu mai marii vremii.

Toate amănuntele ne permit să pătrundem în intimitatea unei biografii aparte, contribuind în acelaşi timp la rescrierea unui capitol din istoria atât de diversă a contactelor româno-franceze, cu o deschidere semnificativă asupra filierei ruse.

Amănuntul privitor la rolul pe care i-l conferă Kisseleff lui Grammont, amănunt ce dă titlul contribuţiei lui Gilles Bardy, e de pus în acord cu o anume logică a vremii. Pentru a o înţelege şi pentru a nu asocia traducerii o subiectivitate proprie traducătorului, reproducem de data aceasta direct de la paginile 64 şi 65 :

Ses qualités de premier aide-de-camp très estimé de Kisseleff et de dévoué à cette Russie à laquelle il [Antoine-Louis de Grammont, n.n.] devait déjà tant avaient conduit le président plénipotentiaire russe dans les Principautés Roumaines à lui confier, vers janvier 1834, lorsque fut venu pour lui-même le temps de quitter définitivement ces contrées pour rejoindre son pays, une mission de haute confiance, de caractère secret et de longue durée : assurer aussi longtemps que possible la sauvegarde de l’orientation russophile des affaires étatiques valaques et devenir en même temps, parallèlement aux consuls tsaristes aux activités trop ostensibles – mais qui, eux, étaient des agents par essence passagers – , les yeux et les oreilles permanents de l’Empire protecteur à la Cour des princes-régnants de Bucarest, voire même, en cas de besoin, un relais précieux pour les ordres verbaux et les exigences officieuses du cabinet de Saint-Pétersbourg, souvent si enclin à y court-circuiter la primauté légale déjà fort chancelante de Constantinople.

Reconstituirea unei fizionomii, a unei vieţi în toate legăturile ei cu centrele de putere, se realizează în paginile acestei cărţi în pas cu lumea românească ce îşi recuperează, la rându-i, o identitate concordantă celei romanice occidentale sau produce, cum ne place să spunem, o întoarcere spre chipul ei romanic. O mişcare similară pare să circumscrie şi destinul lui Grammont. Gilles Bardy îl surprinde pendulând între două lumi şi căutând întâi o justificare a existenţei în acte ce să-l ancoreze în spiritualitatea ţării de origine. Deşi prin evidenţierea unei constanţe a poziţiilor ocupate în ierarhia valahă se poate argumenta devotamentul său faţă de protectorii ruşi, colonelul viconte sau conte, sau chiar fără o adevărată origine nobiliară, francez prin origine, român prin ţara de adopţie, evoluează într-un context socio-cultural favorabil unei occidentalizări formale a culturii

Studii de ştiinţă şi cultură Anul VII, Nr. 1, martie 2011

  217

române, dar în respectul unui fond cultural naţional ; biograful îi înţelege destinul şi, chiar dacă nu-l consideră pe deplin un propagator al spiritului francez, pledează pentru a i se recunoaşte acestuia un loc în istoria factorilor atât de denşi şi multiformi ai influenţei franceze în Valahia. Unei personalităţi profund ancorate în medii diverse ale societăţii româneşti, unui participant efectiv la confruntările ce au poziţionat şi repoziţionat provinciile româneşti în raport cu cele două mari imperii vecine, Gilles Bardy îi surprinde o dorinţă aparte, aceea de a deveni în faţa contemporanilor şi a viitorilor săi cititori un istoric. E acesta, după cum îl califică Gilles Bardy, rolul pe care Grammont îl consideră definitiv într-o dimensiune temporală şi valorizantă.

Este oare asumat un astfel de rol pentru a oferi posterităţii o viziune construită din interiorul evenimentelor la care a participat militarul, diplomatul, demnitarul, omul politic sau mondenul a cărui biografie am urmărit-o? Profunzimea judecăţilor inventariate în operă, mai ales în cea privitoare la administraţia provizorie rusă şi la beneficiile ei în Valahia, poate răspunde acestei întrebări. Originea sa franceză explică un astfel de act, o atare modalitate de a asigura valorizarea postumă a existenţei?

Datorată lui Gilles Bardy, ediţia critică a operei lui Grammont răspunde acestor întrebări şi oricăror încercări de a înţelege această personalitate complexă care, fără să îşi renege vreodată originea franceză, şi-a revendicat prin mândria cu care s-a prezentat ca atare dreptul de a fi român.

Încălcând uzanţele tocmai pentru a lăsa opera să ni se dezvăluie, adăugăm abia aici că, în adevăratul sens al termenului, contribuţia de o acribie greu de egalat, ce o datorăm celui mai devotat dintre româniştii pe care i-am cunoscut, însumând 570 de pagini, a apărut în 2005, la Editura Enciclopedică, sub titlul Antoine-Louis de Grammont, un Français agent russe dans les Principautés Roumaines au XIXe siècle. [1] Bardy, Gilles, Antoine-Louis de Grammont, un Français agent russe dans les Principautés Roumaines au XIXe siècle. Biographie et œuvre. Suivi de « De l’Administration provisoire russe en Valachie et de ses résultats » par le colonel Vicomte A. L. de Grammont (Texte intégral de 1840), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2005, 570 p.                                          

Oana Aurelia Gencărău - Gilles Bardy: o contribuţie la cunoaşterea contactelor româno-franceze din secolul XIX  

  218