Utilizarea unui sistem de calcul - ctptc-airinei.roctptc-airinei.ro/catinfo/Utilizarea unui sistem de calcul.pdf · „Corelarea învatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii”

Investeşte în oameni !

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritara: 2. „Corelarea învatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii”

Domeniul major de interventie: 2.3 „Acces si participare la formare profesionala continua”

Titlul proiectului: „Fii APTT pentru viitor – program de Formare profesionala

continua pentru Angajatii din Alimentatie Publica, Transporturi și

Telecomunicatii”

Beneficiar: Colegiul Tehnic de Posta si Telecomunicatii „Gh. Airinei”

Cod Contract: POSDRU / 80 / 2.3 / S / 54100

ID Proiect: 54100

COLEGIUL TEHNIC DE POŞTĂ ŞI TELECOMUNICAŢII “GHEORGHE AIRINEI”

PROIECT APTT – 2011

UTILIZAREA UNUI

SISTEM DE CALCUL

Prof. STAN CLAUDIA ELENA

Bucuresti 2011

Proiect cofinantat din Fondul Social European in cadrul POS DRU 2007 - 2013

POSDRU / 80 / 2.3 / S / 54100 FII APTT PENTRU VIITOR - PROGRAM DE FORMARE PROFESIONALĂ CONTINUĂ PENTRU ANGAJAŢII DIN ALIMENTAŢIE PUBLICĂ, TRANSPORTURI ŞI TELECOMUNICAŢII

2

INVESTEȘTE ÎN OAMENI!

Cap 1. Utilizarea unui sistem de calcul La finalul acestui capitol veţi fi capabili să:

• Identificați elementele componente ale unui sistem de calcul • Realizați conectarea echipamentelor periferice la sistemul de calcul

1.1. Arhitectura unui sistem de calcul

1.1.1 Ce este un calculator?

Un calculator, numit şi computer sau ordinator, este o maşină de prelucrat date şi informaţii conform unei liste de instrucţiuni numită program. În zilele noastre calculatoarele se construiesc în mare majoritate din componente electronice, şi de aceea cuvântul „calculator” înseamnă de obicei un calculator electronic. 1.1.2 Tipuri de calculatoare Cele mai importante tipuri de calculatoare sunt : calculatorul personal ( PC ) şi notebook - ul sau laptopul . Calculatorul personal (PC-ul) este folosit acasă, la birou, în laborator, etc.

Laptop - ul are de dimensiuni mult mai mici, este mai uşor, este mai simplu de transportat şi prezintă avantajul că poate fi alimentat de la baterie .

1.2. Structura unui calculator

Un calculator prezintă două componente de bază: hardware şi software. Hardware - ul reprezintă totalitatea componentelor fizice ale unui calculator . Acestea sunt inutile fara existenta software - ului . Software - ul reprezintă totalitatea programelor care facilitează accesul utilizatorului şi efectuează operatiile de prelucrare a datelor . 1.2.1. Unitatea centrală

Este componenta principală care coordonează întreaga activitate a unui calculator personal, de aici se solicită informaţia pe care utilizatorul o va introduce de la tastatură sau de aici se afisează rezultatul pe monitor. Tot în unitatea centrală sunt realizate prelucrările de date prin execuţia unui program. Foarte importantă pentru performanţele unui calculator personal este placa de



3


bază (motherboard), dispozitivul care interconectează toate componentele computerului, atât interne, cât şi externe. Placa de bază furnizează conexiunile electrice cu ajutorul cărora celelalte componente ale unui sistem comunică, găzduieşte microprocesorul, memoria RAM dar şi alte subsisteme sau dispozitive. Principale componente care se găsesc in unitatea centrala sunt:

1. Sursa de alimentare – curentul electric pătrunde în interiorul calculatorului prin intermediul acestei cutii metalice, în interiorul căreia un transformator reduce numărul de volţi veniţi de la prizele din locuinţele sau birourile noastre, la voltajul acceptat de diversele componente.

2. Unitatea de CD/DVD – foloseşte o rază laser pentru a citi datele inscripţionate pe un suport optic, de fapt o spirală de zone plate şi indentate aplicate pe un strat de film metalic foarte fin. Calculatoarele noi sunt dotate cu o unitate optică (cum mai este denumită această componentă) de tip DVD, care poate citi şi CD-uri, iar ultimele modele dispun chiar de o unitate de tip Blu-Ray, cu care se pot citi suporţii optici de ultimă generaţie, folosiţi în special pentru redarea în format high-definition (HD) a informaţiei video. Pe un suport optic de tip CD pot fi stocaţi între 650 şi 700 MB de informaţie utilă, în timp ce un DVD are capacitatea de

4,7 GB. Concepute iniţial ca dispozitive dedicate citirii suporţilor de informaţie, atât unităţile de tip CD, cât şi DVD, sunt produse şi în scopul inscripţionării datelor (variantele Writer).

3. Discul Hard (HDD) – dispozitivul principal de stocare a datelor prelucrate pe un calculator personal; funcţionează pe principiul magnetizării unor platane metalice foarte fine, fiind astfel înregistrate informaţiile vizibile pe computere sub forma fişierelor ce dau viaţă programelor rulate de fiecare PC sau laptop. Din punct de vedere mecanic este cea mai activă componentă a calculatorului personal, dezvoltând mişcări de rotaţie cu viteze foarte mari, de ordinul miilor de rotaţii/sec.

4. Unitatea de dischetă (floppy drive) – permite citirea şi/sau scrierea unor suporţi

magnetici de tipul discurilor de 3.5 inci, spaţiu pe care pot fi stocate aproximativ 500 de pagini de text, în jurul dimensiunilor unui roman. Unitatea de dischetă şi suporţii magnetici asociaţi (celebrele şi demodatele dischete) sunt pe punctul să dispară din configuraţiile de bază ale calculatoarelor de astăzi. Deşi aproape de domeniul trecutului, mai sunt uneori folosite pentru a păstra copii de siguranţă ale unor fişiere conţinând documente importante sau în scopul rulării unor

programe de recuperare de date şi parole. Sunt pe cale de dispariţie mai ales din cauza



4


capacităţii minuscule de stocare, raportat la standardele de astăzi, dar şi din cauza vitezelor foarte mici de transfer al datelor.

5. Controller-ele de discuri – majoritatea plăcilor de bază ale calculatoarelor personale

sunt prevazute cu 2 tipuri de conexiuni care permit transmiterea informaţiilor şi instrucţiunilor către discurile hard (HDD). Dispozitivele electronice care gestionează această transmisie de date se numesc controllere de disc. Cele de generaţie mai veche sunt cele de tip IDE, mai lente, care transmit semnale discurilor pe niste

panglici relativ late de 40-80 de fire (folosite atât pentru discuri, cât şi pentru unităţi optice), pe când cele de generaţie mai nouă, de tip SATA (Serial-ATA), dedicate în special conectarii discurilor hard sunt mai rapide şi folosesc un cablu

subţire pe 4 fire.

6. Sloturi de expansiune – sunt folosite, asemenea controller-elor de discuri, pentru a ataşa noi plăci la placa d e bază şi de obicei reprezintă o combinaţie între sloturi realizate pe tehnologii foarte noi şi sloturi care permit integrarea unor dispozitive de generaţie mai veche.

7. Placa video – are rolul de a transforma informaţia video sub forma diverselor semnale electrice necesare monitorului pentru a afişa imagini.

8. Placa de sunet – continele circuitele electronice necesare

înregistrării şi redării sunetelor. Se poate monta într-un slot de expansiune, dar uneori este şi integrată pe placa de baza sub forma a câtorva microcipuri la care se conectează spre exterior

prin diverse cabluri boxe, căşti, microfon sau intrarea audio a unităţilor CD player.

9. Memoria RAM(Random Access Memory) – memorie cu acces aleatoriu – o colecţie de microcipuri aliniate pe mici plăci de circuite electronice care intră în sloturi din placa de baza dotate cu o sută, două sute şi uneori chiar mai mulţi conectori miniaturali. Memoria RAM este locul unde calculatoarele stochează temporar informaţia utilizată pe parcursul rulării programelor. La oprirea desktop-ului sau a laptop-ului, conţinutul memoriei RAM se pierde.

10. Memoria ROM (Read Only Memory): este numită şi memoria internă permanentă

deoarece programele care au fost scrise în ea sunt fixate definitiv. Această memorie este ideală pentru păstrarea BIOS-ului (Basic Input Output System) sau a informaţiilor primare despre configuraţia sistemului. În cadrul acestei categorii găsim PROM (Programmable ROM), EPROM (Eraseble Programmable ROM), EEPROM ( Electrically Erasable PROM) etc. În prezent, pentru BIOS sunt folosite memorii EEPROM, care pot fi şterse şi rescrise, ceea ce permite actualizarea foarte uşoară a informaţiilor.



5


11. Ceasul intern al sistemului (RTC - Real Time Clock) – un

microcip care se foloseşte de proprietăţile unui cristal, de obicei din cuarţ, care vibrează la o frecvenţă constantă, dictând ritmul şi sincronizând funcţionarea celorlalte componente ale computer-ului.

12. CMOS – un microcip de memorie special, alimentat continuu de o mică baterie, memorie în care sunt stocate informaţii despre configurarea hardware a calculatorului

personal, informaţii care se reţin şi atunci când calculatorul este oprit şi/sau deconectat de la sursă de alimentare cu energie electrică.

13. BIOS – dacă microprocesorul poate fi supranumit creierul

calculatorului personal, BIOS-ul poate fi considerat inima acestuia. Constă în unul sau două cipuri care individualizează computerul. Cipul BIOS (Basic Input Output System) cunoaşte detaliile despre structura internă a calculatorului şi acţionează ca un intermediar între sistemul de operare

care rulează pe PC (Windows, Linux, Mac-Os) şi componentele hardware ale acestuia (placa de bază, microprocesor etc.).

14. Bateria CMOS – descrisă la punctul 11; rareori este cazul

să fie încărcată sau schimbată; în cazul în care această operaţie este necesară este util să avem la dispoziţie o copie de rezervă a configuraţiei stocate în CMOS, în vederea restaurării ulterioare înlocuirii bateriei. Când

bateria CMOS este deconectată, conţinutul memoriei CMOS se pierde, aceasta trecând la o configuraţie implicită, ce trebuie deseori modificată.

15. Microprocesorul – denumit şi CPU – central processing unit –

unitatea centrală de procesare - supranumit şi creierul calculatorului constă dintr-o colecţie extrem de complicată de tranzistori dispuşi într-un aranjament miniatural ce permite manipularea datelor. Microprocesorul este executantul majorităţii operaţiilor efectuate cu ajutorul unui PC, iar în funcţie de design-ul acestuia este dezvoltat sistemul de operare, dar şi sistemele de aplicaţii software ce vor rula pe el.



6


16. Cooler-ul – microprocesorul produce foarte multă caldură în timpul funcţionării, astfel că este necesară această componentă care ajută la disiparea căldurii generate, pentru a împiedica topirea componentelor microprocesorului.

17. Ventilator – folosit la răcirea interiorului

carcasei unităţii centrale. Datorită ventilaţiei

acumulează foarte mult praf, astfel că trebuie curăţat din când în când pentru a permite o răcire constantă şi corespunzătoare a componentelor din interiorul computerului.

18. Porturile USB – conectori prin intermediul cărora ataşăm

computerului dispozitive externe precum tastatură, mouse, imprimante, memory stick-uri etc.

19. Interfaţa mouse de tip PS2 – un tip de port la care se poate conecta mouse-ul. Este de obicei de culoare verde.

20. Interfaţa tastatură de tip mini-DIN – cu aspect identic

portului PS2, descris la punctul anterior, dar colorat de obicei în mov şi folosit la conectarea tastaturii. Cele 2 periferice amintite, mouse-ul şi tastatura au de obicei mufele colorate corespunzător pentru a evita inversarea celor două dispozitive la conectare. Auxiliar, unele carcase indică prin elemente grafice unde se conectează tastatura şi unde mouse-ul.

21. Portul de reţea – în majoritatea covârşitoare a cazurilor un port RJ-45, permite

conectarea computerului la o reţea locală de calculatoare (LAN), sau la un modem DSL sau broadband.

22. Portul paralel – de cele mai multe ori folosit la conectarea unei imprimante.

23. Porturile seriale – majoritatea calculatoarelor sunt prevăzute cu

două porturi seriale, dar unele pot avea chiar patru, dintre care doar o pereche este utilizabilă la un moment dat pentru că foloseşte aceleaşi resurse hardware ca şi cealaltă pereche.



7


24. Conectorii plăcii de sunet – descrişi la punctul 8, permit conectarea microfonului, boxelor, căştilor sau unei surse externe de semnal audio. Unitatea de CDROM a calculatorului este conectată la placa de sunet în interiorul carcasei PC-ului.

25. Modemul – permite conectarea PC-ului la o linie telefonica terestră, în vederea accesului

la anumite servicii informatice şi la internet. În acest caz avem de-a face cu un modem intern. Modemurile pot fi şi sub forma unor dispozitive externe care sunt conectate la portul serial (modelele mai vechi), sau la portul de reţea sau USB (tehnologiile mai noi). Modelele de modemuri noi permit conectarea la infrastructura de cablu TV, prin intermediul căreia se poate realiza şi conectarea la reţeaua internet, dar şi la reţelele de telefonie mobilă, care oferă şi ele servicii internet.

1.2.2 Dispozitive periferice

Pentru a introduce date in calculator în vederea prelucrării, cât şi pentru a intra în posesia rezulatatelor, la calculator se conecteaza la diferite dispozitive care se împart în 3 categorii:

1. dispozitive de intrare 2. dispozitive de ieşire 3. dispozitive de intrare- ieşire

Dispozitivele de intrare – asigura transmiterea informatiilor şi comenzilor catre calculator prin operatia de citire (READ). Din aceasta categorie fac parte:, tastatura, mouse-ul, cititorul de

cartele/carduri, creionul optic, stiloul electronic, scanerul, microfonul, etc. Informatiile citite pot fi: texte, imagini, muzica, comenzi vocale, valori analogice.

Indiferent de tipul informatiei, principiul de functionare al unui dispozitiv de intrare este acelasi: preia informatia, o imparte in

unitati conform unui algoritm propriu, codifica fiecare unitate intr-o secventa de biţi şi transmite aceşti biţi procesorului.

Dispozitivele de ieşire sunt folosite pentru a comunica utilizatorului rezultatele operaţiilor executate şi informaţii despre stare sistemului prin informaţii de scriere (WRITE). Din această categorie fac parte: monitorul, imprimanta, ploterul, difuzorul. Aceste dispozitive primesc secvenţe de biţi de la procesor pe care le decodifică, astfel încat să poată fi întelese de utilizator sub formă naturală.

Dispozitivele de intrare-iesire sunt utilizate pentru a realiza comunicarea in ambele sensuri, prin operatii de CITIRE şi SCRIERE. Din această categorie fac parte: modemul, touch screen-ul, dispozitive de stocare a datelor (CD, DVD, HDD,

memory stick)



8


1.2.3 Dispozitivele de intrare

1.2.3.1 Tastatura

Tastatura este o componentă hardware periferică de intrare a calculatorului ce permite utilizatorului să introducă în unitatea centralǎ a acestuia date (litere, cifre şi semne speciale) prin apăsarea unor taste. Cele mai folosite tastaturi sunt cele de tip QWERTY. Denumirea vine de la primele şase taste de pe rândul al treilea. Un alt tip de tastaturi este tipul QWERTY.

Tastaturile calculatoarelor pot deţine una sau mai multe din următoarele caracteristici: � tastaturi standard � tastaturi ergonomice � tastaturi multimedia � tastaturi fără fir � tastaturi speciale

Tastele sunt aşezate astfel încât să uşureze introducerea informaţiilor în calculator; ele sunt aşezate în mai multe grupe:

• Grupa Principală: ocupă cea mai mare parte a tastaturii; conţine atât taste pentru litere (Q, W, E, etc.), cifre (1, 2, 3, etc.) şi simboluri (@, #, etc.), cât şi taste speciale (Enter, Shift, Control, Alt, etc.) a căror funcţionalitate variază în functie de programul folosit

• Grupa tastelor "funcţionale" (F1, F2, F3, etc.), al căror rol este să lanseze în mod direct comenzi pentru calculator, comenzi care sunt diferite în funcţie de softul pe care îl folosim la momentul respectiv.

• Grupa tastelor pentru navigare pe ecran (tastele care au desenate pe ele săgeţi, tastele Page Up sau Page Down, etc.), dar şi unele taste cu funcţii speciale, cum este tasta Delete.

• Grupa de taste numerice care sunt folosite în special pentru scrierea de cifre şi pentru efectuarea de operaţii aritmetice (adunare, scădere, etc.), tastele fiind aşezate foarte



9


comod pentru lucrul cu mâna dreapta. O parte a tastelor din acest ultim grup are o funcţionalitate dublă, ele putând fi folosite şi pentru navigare.

• Alte taste, ca de ex. Shift, Ctrl, Alt, Win, pot fi prezente în dublu exemplar; atunci ele sunt aşezate mai mult sau mai puţin simetric faţă de axa verticală a tastaturii, ambele taste avînd de obicei aceeaşi funcţionalitate. Unele softuri (de ex. jocuri) profită însă de faptul că o tastă este prezentă în două exemplare, şi atunci specifică pentru ele două comenzi diferite.

Tastele speciale nu produc apariţia pe ecran a niciunui caracter sau semn la apăsarea lor, ci au funcţia de a lansa direct comenzi în cazul în care sunt apasate singure sau în cadrul unei combinaţii cu alte taste.

Nr. Crt.

Denumire tasta Actiune Iamgine

1. ENTER

Determină calculatorul să execute comanda tocmai introdusă. Are într-o mare masură aceeaşi funcţionalitate ca şi butonul stâng al mouseului. În cazul editării de text apăsarea tastei Enter duce la crearea unui paragraf nou de text, sub cel curent.

2. BACKSPACE

Ştergerea tuturor caracterelor aflate la stânga cursorului.

3. SHIFT

Scrierea cu litere majuscule, pentru acesta trebuind să apăsăm simultan tasta Shift (indiferent care din ele) şi tasta literei în cauză.

4. "Ctrl" (CONTROL) Utilizată pentru comenzi care sunt lansate în execuţie la apăsarea ei simultan cu altă tastă.

5. "Alt" (ALTERNATE)

Activarea barei de meniuri a softurilor, dar şi pentru comenzi care sunt lansate în execuţie la apăsarea unei combinaţii de două sau chiar trei taste.

6. "Win"

(WINDOWS)



10


Activează meniul START

7. "Esc" (ESCAPE)

Permite să evitam executarea unei comenzi în situaţia în care nu suntem siguri că am facut alegerea cea mai bună

8. " Tab"

(TABULATOR)

Navigarea rapidă între elementele importante ale ferestrei unui soft

9. SPACEBAR

Introduce spaţii goale în text

10. "Num"

(NUMERIC LOCK)

Atunci când tasta este activată (situaţia obişnuită) grupul de taste din partea dreaptă este folosit pentru scrierea de cifre. În cazul în care tasta este dezactivată grupul de taste poate fi folosit pentru navigare

11. HOME Ne duce la începutul unui text

12. END Ne duce la sfârşitul unui text

13. PAGE UP Ne urcă cu o pagină (ecran) în cadrul unui text

14. PAGE DOWN Ne coboară cu o pagină (ecran) în cadrul unui text



11


15. "Del" (DELETE) Şterge caracterele aflate la dreapta cursorului în cadrul unei pagini de text

16. "Caps Lock"

CAPITALS LOCK

Scrie textul cu majuscule

Tastaturile mai noi au o serie de butoane suplimentare care sunt prevăzute special pentru aplicaţiile multimedia (filme, melodii) sau pentru navigarea pe Internet. Ele lipsesc la multe tastaturi, iar când sunt prezente aşezarea lor nu este supusă nici unui standard recunoscut, fiind grupate după criteriile de ergonomie proprii ale companiei producătoare. Conectarea tastaturii la calculator se poate realiza în mai multe moduri:

� Prin mufele PS2 codificate prin culoarea violet, la fel ca portul PS2 � Prin cablu USB � Prin bluetooth

Observaţie Exista posibilitatea adapatării mufelor PS2 la USB folosind un adaptor special ca cel din imaginea alăturată.

1.2.3.2 Mouse-ul

Click dreapta

Scroll Click stânga



12


Mouse-ul este un dispozitiv periferic de intrare cu ajutorul căruia utilizatorul poate indica pe ecranul monitorului o anumită poziţie, ceea ce constituie un element major al interfeţei grafice cu calculatorul (Graphic User Interface, GUI).

Tipuri de mouse-uri

• Mous-uri mecanice (cu bilă)

• Mous-uri optice (cu LED)

• Mous-uri cu laser (aduc o îmbunătăţire cu până de 20 de ori a sensibilităţii la mişcarea pe suprafaţă, în comparaţie cu mouseurile optice convenţionale)

• Mous-uri tactile (oferă feedback prin vibraţii atunci când se trece, de exemplu, de marginea unei ferestre.)

• Mous-uri neconvenţionale (vin în sprijinul celor care au un handicap, celor care au căpătat leziuni de la utilizarea excesivă a mouseului)

� Trackball –utilizatorul mişcă o bilă montată pe o bază fixă; � Mini-mouse –unmousemic, cam de dimensiunea unui ou, care este optimizat

pentru portabilitate (foarte des se foloseşte împreună cu laptop-uri); � Mouse cameră –o cameră urmăreşte mişcările capului şi mişcă cursorul de

pe ecran. O altă variantă urmăreşte un punct de pe capul unei persoane şi mişcă cursorul în consecinţă. Este mai precis decât precedentul.

� Mouse de palmă –se ţine în palmă şi este operat numai de două butoane; mişcările de pe ecran corespund unei atingeri foarte fine, iar presiunea creşte viteza de mişcare.

� Mouse de picior –o variantă demousepentru cei care nu doresc sau nu pot folosi mâinile sau capul.

� Joy-mouse –o combinaţie dintre un joystick şi un mouse, joy-mouseul este ţinut în poziţie verticală asemenea unui joystick, dar mişcat ca unmousenormal. De obicei, degetul controlează apăsarea pe un buton.

Utilizarea butoanelor � Un simplu clic demousereprezintă acţiunea de a apăsa un buton al mous-uli cu scopul de

a declanşa o acţiune, de obicei, în contextul unei interfeţe utilizator grafice (GUI)( de exemplu pentru a selecta un fişier)

� Un dublu clic se obţine atunci când un utilizator apasă butonul de două ori cu o succesiune rapidăcare, de obicei, se foloseşte pentru a deschide un fişier.

� Tragere şi plasare (drag and drop) reprezintă actţiunea prin care utilizatorul apasă pe un obiect apoi poate trage (muta) obiectul dacă ţine apăsat butonul demouseîn timp ce mişcă mouseul. La sfârşitul mişcării obiectul tras este plasat în noua poziţie dorită.

� Scroll este acţiunea prin care utilizatorul mişcă rotiţa mousu-lui iar această mişcare se transformată în derularea în sus sau în jos a ferestrei curente. Aceasta operaţie este foarte utilă pentru navigarea în cadrul ferestrelor sau in cadrul unui document mai mare.

Conectarea mousu-lui la calculator se poate realiza în mai multe moduri:

� Prin mufele PS2 codificate prin culoarea verde este la fel ca portul PS2



13


� Prin cablu USB � Prin bluetooth

1.2.3.3 Cititorul de carduri

Orice calculator poate fi echipat cu un cititor de carduri conectarea fiind realizată prin intermediul unui cablu USB. Un cititor de carduri beneficiază de mai multe sloturi pentru

cardurile de memorie utilizate frecvent in practică.

Accesoriul este extrem de util pentru a transfera date (de) pe

carduri de memorie ale aparatelor foto, telefoanelor, dispozitvelor multimedia, etc., fără a mai fi nevoie de conectarea cu un cablu USB a respectivului dispozitiv electronic.

Există mai multe tipuri de cititoare de carduri şi anume: MS, SD, MMC, CF, MD, XD, microSD.

1.2.3.4 Creionul optic

Creionul optic este un dispozitiv asemanator unui creion dar care are la varf un senzor optic (se comportă ca un mouse). Indicarea şi selectarea obiectelor de pe ecran se realizează prin atingerea acestora cu vârful creionului. Tableta grafica este un dispozitiv care perimte introducerea facilă a desenelor şi schitelor prin intermediul creionului optic, fiind formată din circuite capabile să detecteze mişcările creionului şi să le transforme în semnale digitale care sunt transmise calculatorului.

1.2.3.5 Stiloul electronic

Stiloul electronic folosit pentru tabla interactivă, trimite un semnal care poate fi recepţionat de tablă. Un trasmiţător de semnal trimite mai departe acest semnal într-o formă interpretabilă de către calculator sau laptop. Soft-ul aferent tablei conţine o serie de funcţii care pot fi executate direct pe tablă.



14


1.2.3.6 Scanner-ul

Scanner-ul este un dispozitiv periferic de intrare care scanează optic imagini, texte tipărite sau chiar și obiecte reale și produce ca rezultat o imagine digitală ce poate fi ulterior utilizată de calculator.

Există mai multe tipuri de scannere � Scanner de birou � Scanner de mână � Scanner volumetric (pentru obiecte reale, în 3D) � Scanner special pentru cărți

Pe lângă necesitățile de birou scanerele se mai folosesc de exemplu pentru: design industrial, inginerie inversă (reverse engineering), teste și măsurători, jocuri, ajustări etc.

1.2.3.7 Microfonul

Microfonul este un dispozitiv periferic de intrare care transformă sunetul în semnale electrice ca pot fi ulterior prelucrate şi redate cu ajutorul calculatorului. Acesta are multe aplicaţii, fiind folosit îndeosebi în radioteleviziune şi în telecomunicaţii.

Microfonul poate fi utilizat în mai multe scopuri: jocuri, muzica, karaoke, inregistrare voce, comunicare internet (Skipe, messenger, etc).

Conectarea la calculator se poate face prin fir (folosind de exemplu un conector jack ) sau prin bluetooth. De asemenea microfonul poate fi livrat impreună cu căşti.



15


1.2.4 Dispozitivele de ieşire

1.2.4.1 Monitorul

Monitorul (ecran, display) este un dispozitiv periferic de ieşire care are rolul de a afişa grafic date şi imagini, reprezentate prin caractere şi simboluri fiind de fapt o interfaţă grafică a calculatorului cu utilizatorul. Este utilizat în mai multe domenii cum ar fi: telecomunicaţii, în tehnica prelucrării datelor, televiziune, aeroporturi, etc. Tipuri de monitoare:

� Cu tub catodic (Cathode Ray Tube, CRT). � Cu cristale lichide (Liquid Cristal Diode, LCD)

Conectarea la calculator se realizează prin

� cablul VGA (Video Graphics Array) � cablu HDMI ( High Definition Multimedia Interface)

Între porturile HDMI si VGA se poate folosi un adaptor.



16


VGA

Parametrii de performanţă ai unui monitor sunt:

� Luminozitatea

� Diagonala (inch)

� Rezoluţia ecranului, numărul de pixeli (puncte informaţionale alb/negru) ce pot fi afişaţi pe fiecare dimensiune(640x480, 800x600, 1024x768, 1280x1024, 1600x1200)

� Distanţa dintre subpixeli de aceeaşi culoare, măsurată in milimetri. Cu cât această distanţă este mai mică, cu atât mai ascuţită va fi imaginea.

� Rata de reîmprospătare descrie numărul de iluminări ale ecranului, într-o secundă. Rata maximă de reîmprospătare este limitată de timpul de răspuns.

� Timpul de răspuns, timpul necesar unui pixel să treacă din starea activă (negru), în starea inactivă (alb) şi în cea activă, din nou (negru). Este măsurat in milisecunde (ms).

� Raportul de contrast este raportul dintre luminozitatea celei mai strălucitoare culori (alb) şi a celei mai întunecate culori (negru), pe care ecranul este capabil să le producă.

� Consumul de putere (energie), măsurat in waţi.

� Raportul de aspect, lungimea orizontală comparată cu cea verticală

� Unghiul de vizualizare, capacitatea ecranului de a fi privit (neperpendicular) de la un unghi diferit de 90°, fără a surveni o degradare excesivă a imaginii, măsurat în grade, orizontal şi vertical.

CRT vs LCD

Monitorul CRT Monitorul LCD

�Aspecte pozitive

�Aspecte negative

�Aspecte pozitive �Aspecte negative

Raport de contrast foarte ridicat

Dimensiune şi masă mari

Foarte compact şi uşor Raport scăzut de

contrast

Viteză mică de răspuns Consum mare

Consum redus

Viteză mare de răspuns

Culoare excelentă Distorsiune geometrică Fără distorsiuni

geometrice

Adâncime fixă a culorilor

Poate afişa nativ în Există riscul de a apărea Rezistent Prezintă o singură

HDMI



17


aproape orice rezoluţie şi rată de

reîmprospătare

efectul moiré la cea mai mare rezoluţie

rezoluţie nativă

Unghi de vizualizare ridicat

Intolerant al mediilor umede

Prezintă pâlpâit foarte redus sau absent, în funcţie de lumina de

fundal

Unghi de vizualizare limitat

Este o tehnologie stabilă şi testată de-a

lungul anilor

Există un risc redus de implozie din cauza vidului intern dacă tubul este avariat

Diagonale mari

Lumina de fundal inegală poate crea

distorsiuni de luminozitate

1.2.4.2 Imprimanta

Imprimanta face parte din categoria perifericelor de ieşire, aceasta fiind utilizată pentru transpunerea informaţiei din calculator pe hârtie (un document, o imagine sau orice altfel de fişier grafic, un e-mail, un articol etc.).

Imprimantele se clasifică după mai multe criterii: � în funcţie de scop (imprimare/tipărire) � în funcţie de rapiditate (pagini/minut) � în funcţie de construcţie (matriceală, cu jet de cerneală, laser etc.) �

Tipuri de imprimante

� matriceale (cu ace / calitate scăzută) - folosită pentru documente de calitate scăzută, facturi fiscale, etc

� cu jet de cerneală - calitate medie spre ridicată - viteză medie - pentru documente dar şi poze/fişiere grafice

� laser (viteză rapidă / calitate ridicată/ pe bază de toner) � cu imprimare termică - legitimaţii, carduri etc. � cu matriţă - foloseste o matriţă pentru imprimare

Acestea pot imprima pe hârtie de dimensiuni diferite, de la A0 - numai plottere (imprimante de dimensiuni mai mari folosite în general de firme pentru scheme CAD, afişe etc), A3, A4, Letter şi până la plicuri, fotografii etc.

TIPURITIPURITIPURITIPURI

DEDEDEDE

IIIIMMMMPPPPRRRRIIIIMMMMAAAANNNNTTTTEEEE



18


1.2.4.3 Difuzorul

Difuzorul (boxa) este un dispozitiv periferic de ieşire în care energia electrică de audiofrecvenţă de la ieşirea receptorului radio, TV, PC sau amplificatorului se transformă în sunet. Această transformare se face prin mai multe sisteme şi anume: electromagnetic, electrodinamic, piezoelectric şi electrostatic.

1.2.5 Dispozitivele de intrare - ieşire

1.2.5.1 Modemul

Denumirea de modem este prescurtarea de la Modulator - Demodulator, două componente ale modemului care fac posibilă decodarea impulsurilor în informaţie digitală şi invers.

Un tip de modem mai performant este cel conectat prin reţeaua de cablu TV. Modemul de cablu este mai rapid decât cel prin dial-up deoarece abonatul la Internet are conexiune permanentă iar viteza de transfer este mai mare dacât în cazul conexiunii dial-up.

Modemurile sunt clasificate în funcţie de tipul de conexiune al acestora:

� modemuri telefonice (prin dial-up) - externe care se conectează pe unul din porturile seriale sau interne care sunt introduse în unul din sloturile calculatorului)



19


� modemuri de cablu TV

� modemuri radio (legatură wireless)

� modemuri hardware (execută toate operaţiile de modulaţie, demodulaţie şi compresie)

� modemuri software (majoritatea operaţiilor cad în sarcina microprocesorului computerului)

1.2.5.2 Touchscreen-ul

Este un ecran capabil de a simţi prezenţa şi poziţia unei atingeri asupra sa. Este des întalnit la ATM-uri, telefoane mobile şi PDA-uri.

1.2.5.3 Dispozitive de stocare a datelor

Din această categorie fac parte: CD-ul, DVD-ul, Blu-ray-ul, HDD-ul extern şi intern, memory flash USB, cardurile de memorie. Memoria internă a calculatorului este zona de stocare temporară a datelor într-un calculator. Deoarece calculatorul recunoaste numai două stări, datele supuse prelucrării sunt transformate în şiruri de cifre de 0 si 1, indiferent de tipul de memorie. Bit-ul (binay digit – cifra binara) reprezintă cea mai mică unitate de date ce poate fi reprezentată şi prelucrată de calculator. O succesiune de 8 biţi formează un byte sau octet.

Deoarece datele reprezentate în memorie ocupă o succesiune de bytes, acestea sunt exprimate în multiplii unui byte astfel:

1 kilobyte (KB) = 1024 bytes 210 bytes 1 megabyte (MB) = 1024 Kbytes 210 Kbytes



20


1 gigabyte (GB) = 1024 Mbytes 210 Mbytes 1 terrabyte (TB) = 1024 Gbytes 210 Gbytes 1 petabyte (PB) = 1024 Tbytes 210 Tbytes

1 exabyte (EB) = 1024 Pbytes 210 Pbytes

Principalele caracteristici de performanţă ale dispozitivelor de stocare a datelor sunt: � capacitatea de stocare � timpul de acces (timpul ce se consumă din momentul emiterii unei cereri de citire sau

scriere şi până în momentul când începe efectiv transferul de date şi se măsoară în milisecunde)

� rata de transfer ( cantitatea de informaţie ce se transferă într-o secundă) � viteza de lucru: influenţează direct rata de transfer şi timpul de acces

CD-ul (Compact Disc), numit şi disc optic, poate memora între 650-900 Mb de date, deci permit stocarea unor programe mari, cum ar fi programele multimedia. CD-ul prezintă dezavantaje datorate timpului de acces mai mare şi ratei de transfer mai mici.

Există mai multe variante de CD-uri: � CD-ROM – folosite pentru datele din calculator, nemodificabile (Read Only Memory) � CDA – folosite pentru datele de tip audio. � CD-R – folosite de către utilizatorpentru o singură înregistrare (Recordable) � CD-RW - discuri care pot fi înregistrare de mai multe ori (Re-Writable) � SACD - discuri pentru înregistrări audio de calitate superioară

DVD-ul ( VideDigitao Disc sau Digital Versatile Disc) este un dispozitiv de stocare optic care vine ca succesor al CD-ului, cu o capacitate de aproape 7 ori mai mare (4,7 – 15 Gb) care permite stocarea de jocuri, pachete de programe şi filme. Spre deosebire de CD, un DVD poate avea două feţe pe care să se înregistreze informaţie. Blue-ray (denumirea provine de la culoarea albastru-violet a razei laser cu care se fac citirea şi scrierea) este un disc optic de mare densitate folosit pentru stocarea de date, în special înregistrări video de înaltă rezoluţie. Blu-ray are o capacitate de memorie de 25 GB pe fiecare strat, de peste 5 ori mai mult decât DVD-urile cu un strat (care au 4,7 GB) iar cele cu două straturi 50 GB care echivalează cu aproximativ 9 ore de video în format HD (Hyde Definition) sau 23 ore de video in format SD (Standard Definition).

Dacă în cazul unui CD viteza 1X echivalează cu 150KB/s iar în cazul unui DVD un X echivaleaza cu 1.38MB/s, discurile blu-ray au ridicat standardul la 4.5MB/s. HDD-ul (Hard disk-ul) este una dintre componentele cele mai importante ale unui calculator. De capacitatea lui (40 GB, 350GB, 500GB, chiar de ordinul



21


TB) depinde cantitatea de informaţie pe care o putem păstra la un moment dat pe calculator, dar şi viteza acestuia (5400 – 7200 rotaţii pe minut) este un factor care are o importanţă foarte mare. Acestea pot fi interne sau extene, cele externe fiind conectate la calculator prin cablu USB. Memory flash este o memorie nevolatilă (datele persistă şi fără alimentare cu energie electrică), care la nevoie poate fi ştearsă sau reîncărcată cu date, avand capaciatea de 1GB -35 GB fiind conectată la calculator prin port USB.

Cardurile de memorie Cardurile de memorie flash se utilizează pentru stocarea si transferul datelor pe diverse dispozitive electronice portabile (Laptop, telefon, aparat foto) şi nu numai, având capacitatea de memorie cuprinsă între 16MB – 128GB .

Există mai multe tipuri de carduri de memorie: � cu standard deschis (CompactFlash, SecureDigital si MultiMediaCard) � cu standard închis (MemoryStick (Sony, Samsung) şi xD-Picture

(Olympus, Fuji)).

1.3 Sistemul de operare Un sistem de operare (SO-Operating System), reprezintă un software (program) care este parte integrantă a unui sistem, echipament sau aparat computerizat, şi care se ocupă de gestionarea şi coordonarea activităţilor acestuia. Sistemul computerizat poate fi un computer, o staţie de lucru (workstation), un server, un PC, un notebook, un smartphone, un aparat de navigaţie rutieră (GPS). Funcţiile sistemului de operare Pentru a îndeplini rolul de interfaţã între hardware şi utilizatori, un sistem de operare trebuie sã fie capabil îndeplineascã urmãtoarele funcţii:



22


� Oferirea posibilitãţii de lansare în execuţie a programelor de aplicaţie. In acest sens, sistemul de operare trebuie sã dispunã de- un editor de texte, un translator, un editor de legãturi.

� Alocarea resurselor necesare executãrii programelor, se realizeazã prin identificarea programelor ce se executã, a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice şi a cerinţelor privind protecţia datelor.

� Facilitãţi pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogarea şi întreţinerea bibliotecilor, prin programele utilitare disponibile.

� Planificarea execuţiei lucrãrilor dupã anumite criterii, pentru utilizarea eficientã a unitaţii centrale de prelucrare.

� Asistarea execuţiei programelor prin comunicaţia sistem de calcul-utilizator, atât la nivel hardware, cât şi la nivel software.

Tipuri de sisteme de operare In principal, în cazul calculatoarelor personale existã douã tipuri de sisteme de operare:

� Monotasking care executã un singur program la un moment dat, realizând douã funcţii de bazã: încãrcarea şi execuţia programelor şi asigurarea unor interferenţe cu dispozitivele periferice (MS-DOS)

� Multitasking la care nucleul sistemului de operare trebuie sã asigure suplimentar partajarea tipului între programele ce se executã şi gestiunea alocãrii resurselor sistemului (Windows, Linux, MacOSX)

Componenetele sistemului de operare Sistemul de operare este format din doua componente: nucleu şi interfaţă.

� Nucleul conţine toate programele necesare pentru gestionarea resurselor calculatorului şi pentru controlarea activităţii echipamentelor şi a programelor.

� Interfata sistemului de operare defineşte modul în care utilizatorul interacţionează cu sistemul de operare. Ea asigură comunicarea dintre utilizator şi calculator astfel: utilizatorul transmite comenzi calculatorului prin intermediul tastaturii sau mouse-ului, iar calculatorul transmite mesaje utilizatorului prin intermediul monitorului.

Evoluţia sistemelor de operare: Compania Microsoft a lansat prima versiune a celebrului sistem de operare Windows pe 20 noiembrie 1985. În prezent, Microsoft este cel mai mare producător de software la nivel mondial, iar sistemele de operare Windows se găsesc pe 90% dintre calculatoarele din întreaga lume. Ultima versiune, Windows 7, lansată în anul 2007, are ca cerinţe minime procesor de 1 GHz, memorie de 1 GB RAM, 16 GB spaţiu pe hard disc. Alte sisteme de operarare:



23


2.0

3.0

� MS-DOS (MicroSoft-Disk Operating System) � Apple DOS � OS/2 (Operating System/2) � UNIX � NOVELL � WINDOWS � LINUX � MacOSX

1.4. Tipuri de software: utilitare şi de aplicaţii Un sistem de calcul nu poate sã prelucreze date fãrã sã fie programat. Potentialul reprezentat de echipamentele hardware ale unui calculator este exploatat de catre programele acestuia denumite software. Softwarele se împart în două mari categorii:

� Software-ul de sistem este gratuit, se livrează împreuna cu calculatorul şi asigură functionarea calculatorului. Acest software de sistem cuprinde la rândul său alte două subcategorii diferite de programe: � prima subcategorie conţine programe de mici dimensiuni ce furnizează rutine

elementare atât pentru funcţionarea componentelor hardware cât şi pentru iniţierea pornirii calculatorului şi sunt păstrate în dispozitive de memorie specială denumite Read Only Memory - Basic Input Output System (ROM-BIOS)

� a doua subcategorie o constituie ansamblul de programe reunit sub numele de sistem

de operare care folosind micile programe din prima categorie asigură funcţionarea calculatorului şi controlează starea dispozitivelor acestuia.

Software-ul de sistem este indispensabil, inexistenta sau deteriorarea sa fac ca sistemul de calcul să nu funcţioneze sau să funcţioneze eronat.

� Softwarele utilitare sau softwarele de aplicatii sunt folositoare doar anumitor utilizatori, cum ar fi programe pentru desenare sau pentru realizare de publicaţii etc.

Întrucât gama activitatilor umane este foarte variată, iar complexitatea calculatoarelor moderne este foarte mare, există multe tipuri de software de aplicaţii, de obicei în cadrul fiecărei categorii existând cel puţin două aplicaţii oferite de firme diferite.

Principalele tipuri de software

1.0



24


1.5. Ergonomia postului de lucru

Ergonomia muncii la calculator ia în considerare o mulţime de factori, care includ amenajarea postului de lucru la calculator, definirea sarcinii şi a metodelor de muncă, organizarea spaţială încăperii de lucru, ambianţa luminoasă, sonoră şi termică, factorii psihosociali legali şi de sarcina de muncă, operator, aparatura tehnică şi colectivul de muncă. Câteva norme de protecţie, care ajuta la crearea unui mediu de lucru sănătos pentru utilizatorii de computere sunt:

� Pastrarea unei distante optime fata de

monitor, pentru a evita afectarea ochilor,

� Utilizarea ecranelor de protectie;

� Pozitionarea adecvata a monitorului, mouse-

ului si tastaturii;

� Utilizarea unor scaune reglabile;

� Distanta adecvata pentru genunchi si coapse

de la birou sau terminal;

� Tastatura ergonomica cu un design ce permite

o pozitionare corecta a mâinilor;

� Luminozitate si aerisire buna a încaperii;

� Pauze de10 minute dupa fiecare 50 de minute

în fata calculatorului. : 1.6. Masuri de sanatate si siguranta in utilizarea calculatorului

Termenul de siguranta se refera atât la persoana care foloseste computerul, cât si la datele care

se prelucreaza.

Astfel, lucrul la computer presupune respectarea tuturor regulilor ce trebuie luate în

considerare ori de câte ori se lucreaza cu aparate si dispozitive electrice si electronice: evitarea

atingerii surselor de curent, evitarea folosirii de cabluri neizolate, etc.

Este posibil sa se întrerupa curentul sau sa aiba loc cresteri bruste de tensiune. Câteva moduri

în care se pot preveni stricaciunile provocate hard-diskului si fisierelor

Folosirea unei UPS (uninterruptible power supply -sursa continua de curent);

Folosirea unui dispozitiv ce poate avertiza asupra cresterile de tensiune;

Salvarea fisierele în mod regulat;

Realizând un backup complet în mod regulat (termen prin care se desemneaza

executarea periodica de copii, pentru a evita pierderea informatiilor (date primare sau

rezultate ale prelucrarilor).



25


1.7. Legislaţia privind drepturile de autor

Copyright (drept de autor)este modalitatea legală de protejare împotriva copierii neautorizate şi a plagiatului lucrărilor literare, ştiinţifice, artistice, informatice sau de orice alt fel, publicate sau nepublicate, cu condiţia ca acestea să aibă o formă prin care să fie percepute prin văz, auz, atingere.

Termenii freeware, shareware şi licenţă

Freeware reprezintă regimul de copiere pentru acele programe pentru computer care au drepturi de autor înregistrate și sunt accesibile pentru a fi utilizate gratuit, pentru o perioadă

nelimitată de timp.

Shareware reprezintă regimul de copiere pentru acele programe pentru computer care au drepturi de autor înregistrate și sunt accesibile pentru a fi utilizate de acei utilizatori care plăteasc o sumă de bani, după o perioadă de testare a programelor.

Licenţă reprezintă obligaţia de a plăti un drept de folosire a aplicaţiilor şi programelor pentru computer, achiziţionate de la autor. Dintr-o lucrare protejată, folosiţi cât mai puţin din următoarele:

Motion Media 10% sau 3 minute

Text 10% sau 1000 cuvinte

Poezie 250 de cuvinte; nu mai multe de 3 poezii de acelaşi autor;

nu mai mult de 5 poezii dintr-o singură antologie

Muzica,versuri, video 10% sau 30 secunde

Fotografii şi Ilustratate 5 imagini de la un autor;

Nu mai mult de 10% sau 15 imagini dintr-o singură publicaţie

Seturi de date numerice 10% din 2500 câmpuri sau celule



26


Pentru mai multe detalii studiaţi Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe,

art. 30 din Cap. V si Art. 72 – 80 din Cap IX.

Test de verificare a cunostintelor 1

1. Hardware înseamnă: a) programe specializate b) totalitatea componentelor unui calculator – partea fizică c) placa de bază a calculatorului

2. Software este: a) totalitatea programelor ce asigură funcţionarea calculatorului b) totalitatea componentelor fizice ale unui calculator c) totalitatea datelor aflate în memoriile ROM si RAM

3. Unitatea elementară de măsură a informaţiei este: a) byte b) bit c) un set de caractere

4. 1 byte reprezintă: a) un caracter b) o cifră binară c) o succesiune de 8 biţi

5. Procesorul este: a) dispozitivul care execută şi coordonează toate operaţiile cu informaţii executate în sistem b) dispozitiv ce stochează informaţii c) dispozitiv pentru introducerea datelor în computer

6. Harddiscul este: a) dispozitiv utilizat pentru transfer de informaţii b) dispozitiv ce stochează pe un disc magnetic informaţii c) memoria calculatorului



27


7. Harddiscul se caracterizează prin: a) capacitatea de stocare, calitatea semnalului video transmis către monitor b) viteza medie de transfer a datelor, claritatea imaginii c) capacitatea de stocare, viteza medie de transfer a datelor

8. Monitorul este ecranul pe care se urmăresc rezultatelor operării pe computer.

Caracteristicile acestuia sunt: a) lungimea diagonalei, claritatea imaginii, viteza de transfer a informaţiei b) lungimea diagonalei, frecvenţa verticală de împrospătare a imaginii pe monitor, claritatea

imaginii c) lungimea diagonalei, claritatea imaginii, capacitatea de stocare a informaţiei

9. Dacă veţi cumpăra un calculator, de ce veţi tine cont mai mult?

a) viteza de rotaţie a HDD b) tipul de microprocesor c) dimensiunea monitorului



28


Test de verificare a cunostintelor 2

1. Noţiunea de memorie RAM se traduce prin: a) Random Acces Memory; b) Random Auxiliary Memory; c) Run Auxiliary Memory; d) Run Acces Memory.

2. Care dintre următoarele tipuri de imprimantă folosesc toner: a) Imprimantele matriceale; b) Imprimantele cu jet de cerneală; c) Imprimantele laser; d) Nici una din cele menţionate.

3. Dispozitivul prin care se poate configura o conexiune la Internet se numeşte:

a) Scanner; b) Modem; c) Mouse; d) Card reader.

4. Sistemul de memorie a unui PC contine:

a) Doar memorie externa

b) Doar memorie interna

c) Si memorie interna si memorie externa

d) Memorie exterioara

5. CPU se mai numeste si:

a) Hard-disk

b) Placa de baza

c) Placa de retea

d) Procesor

6. Care din urmatoarele dispozitive de stocare a datelor sunt dispozitive optice de

stocare a datelor:

a) DVD

b) Hard-diskul



29


c) CD-ROM

d) Discheta

7. Hard-diskul este:

a) Un dispozitiv de scriere a datelor

b) Un dispozitiv de stocare a datelor

c) Un dispozitiv care poate inlocui procesorul

d) Un dispozitiv care are rolul procesorului

8. Viteza de lucru a procesorului se măsoară în: a) GB; b) Hz; c) KB; d) Inch.

9. Modemul este:

a) piesa cu care se poate asculta muzica

b) piesa care ajuta la functionarea corecta a PC-ului

c) piesa care conecteaza PC-ul la internet

d) Nu exista aceasta piesa



30


Raspunsuri

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Test 1 b a b c a b c b b

Test 2 a c b c d a b b c

Documents

Utilizarea unui sistem de calcul - ctptc-airinei.roctptc-airinei.ro/catinfo/Utilizarea unui sistem de calcul.pdf · „Corelarea învatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii”