CUM Si TRĂIEŞTE — IH ANGLIA I sIMPRESIILE UNUI ZIARIST FRANCEZ

RUGIT S IN INSULA B R IT A N IC A

NUVELEINEDITE¥*{# , f « i êœj

SUPLIMENT LA

REALITATEA ILUSTRATĂ

Na*. 8 5 2 ___AjiuI XVII3—9 Iu n ie ÌS43

:a a aa i

f ip n n m n B H ra M M M B m n M n H a H M H B B B B B B m n n n n n n n K iiS 'csa m M M U u a H M B Q B g

mUN SENZAŢIONAL Şl AMĂNUNŢIT REPORTAJ ASUPRA FORTIFICAŢIILOR CARE APĂRĂ EUROPA DE INVAZIE

m o » •

STRADIVARIUSP o v estea celebru lu i fab rican t

de v iori

SU S, s tâ n g a : M o to c ic liş ti g e r m a n i lu p - t,ându-se cu n o ro iu l ş i m o c ir le le p e şose le le r u s e ş t i ; SU S, d re a p ta : a v io n de v â n ă to a re g e rm a n în re c u n o a ş te re , şi u n b iv u a c în s e c to ru l C u b a n u lu i ; M IJLO C , s tâ n g a : U n voios „ la r e v e d e r e ” în a in te de d ec o la re ; M IJLO C , d r e a p ta : V ase de ră z b o iu jap o n eze p a t r u l â n d în P a c if ic u l de n o rd ; JOS, s tâ n g a : T u n greu g e rm a n p e coasta C an a lu lu i M ânecii.

CARNE L IC H ID Ă DIN DROJDIENE ©AUTÄM TOVARĂŞI LA

PĂCATE

1st zîarwi T im pul de zilele as­tea, cetim n n artico l despre gre­şe lile de tfpar. Ne a ra tă ce în ţe ­le su ri p© litos dă câte o li te ră pusă g re ş i t Aşa n e vorbeşte despre o şcoală tie ag ricu ltu ră , und© s 'a ìnfimo}»* o secţiune experim entală „p es tili c reşterea de PO PI''- Au­to ru l a scris „pen tru creşterea de p lopi’’» iti i s tă ce e Ieşit!

Tdî a ţ a cetim acolo că LPceul Serici«*«) din B ucureşti a chem at pe pàurïnfïi şcolarilor, pe cores­pondenţi ş l p rofesoare să vie la scoalâ l a z iua cu ta re la adunarea generală & com lte tu ln î şcolar „p en tm d escu rcarea gestiun ii pe. 19*142" descurcare in loc de des-; cărcaxe. D u câ te a ltele ş l m al gogem tlţ decât acesteal

Zfiannî »»să, adaugă, p en tru a descărca de răsp u n d e re sa u a uşu- ra p ăc e to l erelor ce fac z ia ru l:

„Eefe a#a d a r un lu c ra firesc, ap roape norm al, ca n ic inn ziar, nicioi carte , s a u o revistă, să nu ap a ră fă ră greşeli de tipar. L a ooi cai ţjî peste h o ta re" ,

S t» ut*adă el că la a l ţi i e ea la noi. 0 a , @ adevăra t, l a no i e încă şl m a i r ă u : Ai n u n u m a i greşeli de litere, ei si r â n d u r i stâlcite. In fiecare *3 găseşti în ziare cuvinte cure E.« s t leagă unele cu altele, fiindcă K* a u am estecat dom nii din tipoflififSa tss» cei cu p rivegheatu l oori nta tea^ă de seam ă ori se la să păgubaşi. Uneori n u poţi înţelege :râmip*î© întregi.

D ai să Cirezi că e a,şa şi l a s tră - î n ï î P e ti t-a S fân tu l Z ia ru l fran ­cez, nem ţesc, I ta lian Ie® fă ră gre­şeli D acă to tuşi dai şi peste de ni tie astea , e a tâ t de ra r , că parcă n ’ar fi.

Undo d ăd ea i peste vreo greşalăîn ziar® c a le Tem ps, Jo u rn a l de Genève! Ce p riveşte în să tip ă r i ­turii© eaagleze, acolo şi m a i puţin. Să c a u ti cu lu m ân are a şl nu gă ­seşti asem enea greşelii

Deci degeaba ne m ângâiem că m a i (grecete ş î a lţii ca noi, fiindcă de faţpt n u m a i no i greşim ca noi- Să-ntl airate cineva în z iare sfra t­ine râ n d u r i claie peste g răm ad ă ca în aflaxele noastre! L a noi, ori r à ï to i , w i nerăzboi, s ta re a e la Tel. Rotna&nul lucrează d â n d trea ­b a p«>sfe twshï ş i se acopere cu „n'axv nämic",

IIBOX Ş I SÂNGE

A ste © p a r te a lu p te lo r de box Când »ţlepţ* o dare de seam ă a InpteSoff de box, Irebue1 şă ţe aş- tejpfî sä af li despre lov ituri pa car© le-am dat lu p tă to r ii şî d ia care a ca rs sânqe. Astfel, în z ia ru l E venim entul Zilei, din Capitală, cetim că Sandu Ion a izbit pe Anton Oşca, încât aces tu ia î-a c ră ­p a t ©aumea d ea su p ra ochiului d rep t ta , arândul său , Oşca a lo­v it pf Sandu, făcând ca acesta „şă sângereze în tr 'u n chip îngro ­zitor5'.

Ap®», pen tru Dumnezeu* m ai so n t acestea jocuri, dacă-ţi dau p riveliş tea sângelu i ca re curge! Asta, se te duc i s ă vezi?

Şi ca toa te acestea ceteşti m aî la val© că „asisten ţa est© in de­lir!"*

da ticăloase gustu ri m a î a?B ©am^niil Şi să p lă teşti să vezi de eălbătăcli! A fară cuele*

AHHIM SCRIBA#

Inventatorii şî tehnicienii germani au elaborat în domenilul aprovizio­nării alimentare o serie de procedee care arată că aci ne găsim la înce­putul unor inovări revoluţionare şl nu la sfârşitul unei evoluţii. Răz­boiul a devenit şi aci marele ini­ţiator. O contribuţie decisivă a dat o mare fabrică de alimente din Bres­lau, ale cărei produse sunt de mare însemnătate pentru aprovizionarea armartei, serviciului muncii, între­prinderilor de armament etc. Fabri­ca produce zilnic 560 000 farfurii de muncare fel unic, ţtnându-se seamă şi de calitatea mâncării- Pe baza u- nor cercetări ?i experienţe care da­tează încă din anul 1903, fabrica a reuşit concentrarea supelor şl sosu­rilor, menţinându-se la O temperatu­

ră joasă toate componentele şi gus­tul propriu. E i traetele ee fac din bulion concentrat, din legume proas­pete, mirodenii etc. Dintr’o cutie de câţiva cm. diametru se poate gătf mâncare pentru o gospodărie întrea­gă. Dintr’o cutie de 1 kg. se pot găti 140 farfurii de supă sau. 50 litri de mâncare. Fabrica aduce a noutate pe piaţă: un letoerwurst constând din 50 la sută carne, corespunzând însă mezelurilor sută la siută, fund fabricat fără adaus de făină sau pâi­ne, cl cu aclaus vegetal. Pentru acest leborwurst firma posedă monopolul l>umii. Tot o noutate este „drojdia hrănitoare Phrinx”, aia car« se ob­ţine o came lichidă, deosebit de gu­stoasă şi prielnică-

U N I V E R S I T A T E A ERLANGEN A = ÎMPLINIT 2 0 0 DE ANI = =

Universitatea Erlangen a fost în­fiinţată acum 200 de ani, în Aprilie 1743 de către Markgraful Frederic von Brabdenburg-Bayneuth în ur­ma iniţiativei contesei Frederie Wil­helm ina von Anstoach-Bay reut li, ^so­ra W Frederie cel Mare. Diuipă o serie de grele încercări caudate de războaie, Universitatea a fo.st pre­luată de Bavaria şi a funcţionat mai departe ca singura universitate pro­

testantă a regalului Bavoried. La a- ceastă instituţie au activat nume­roşi savanţi eu renume, ca filozofii Fichte şi Schelling, precum şi poe­tul Frederie Rückert. Fizicianul Si­mon Ohm, automi legii ohmului, a fost de asemeni profesor la Erlian- gon. Tot astfel S1 Ludwig Knorr, aivtorul sintezei antipirinei şi medi­cul profesor KufismauJ, inventatomi] sondei gastrice.

U N M A R E P S I H O L O G A L-----—'̂ = ADOLESCENTEI = 5=SS5

Celebrul romancier şi ziarist itar- lian Orio Vergani, este înfăţişat as­tăzi prin tr’o nouă carte a sa publi­cului rcanânesc, de către d-na Ma­riella Coandă. ,.0 zi din viaţă" re­prezintă un nou aspect al posibili-v tăfâlioir acestui adânc psiholog die a pătrunde în cutele adanci ale sufle­tului adolescentului. Prin acea carte care la noi a avut a tâ t de mare ră­sunet: „Reprezentaţie la pension“, Orio Vergani n,e înfăţişease visul de iubire al adolescentului die 15 ani, vis care înaripează pe această

fiinţă şi-l proiectează în tumultul vieţii. Cu „O zi din viaţă", celebrul romancier italian ne redă, cu o mare putere de expresivitate năzu­inţa către dragostea m aternă a u- nui suflet de copii ôff 11 ani, care print r ’o întâmplare işi află, dar pentru un foarte scurt timp, obiec­tul acestei năzuinţi. Chipul în care se desfăşoară cazuil acestui roman este de noutate absolută, şi cu Es­tate a surprize care duce pe cititor până la ultimă filă „dintr’o singu­ră răouflane**.

A nuaru l G lobuséditait de Deutscher Vcrag din Beri lin oste o carte de format mic, ear«' cuprinde 512 pagini text şi _^5 hărţi, la care a/n fost adăugate harţi speciale «le unor regiuni deosebii de importante

D i v i z i a a l b a s t r ă s p a n ie i» în f i lm

participarea caldă cu oare po* porul spaniol urmăreşte lupta vo-- luntariilor sili de pe frontul de Ră* sărit şi-a frasit exprimarea elocven» tă în primirea entuziastă ce s’a fa« cui filmului despre „Divizia alba* stră“, care rulează actualmente M Madrid-

U n n o u f i lm în cu lo r iSub regia lui Helmut Kâutneiy

Casa de filme Terra a început zilei® acestea turnarea primului el film! în culori „Marea libertate“, în cara vor îfcp&rota H ans Albers, d&ţtaâtorul ro lu lu i tf tu la r în m are le film în cu* lori „Muen.hhausen", Use Werner &1 Ilans Söhnker.

R e c o n str u ir e a c a se i în c a r e s ’a n ă sc u t c e le ­brul p ic to r sp a n io l G oya

Casa unde s’a născut Goya, Sit F trente« Tudos, provincia Saragossa a fost transformată in anul 1928. cu ocazia comemorării a 100 de am de la moartea marelui pictor spaniei, într’un loeas de amintire, cu modele si tablouri ca pe timpul când trăiai (Soya. In timpul răzibotului civil epar niol, casa a căzut pradă teroare! roi sii, rămânând din ea numai zMurilO. De asemenea a fost avariată biserica, localităţii, unde se aflau primele lu­crări ale maestrului. Restaurarea casetă lui Goya este împlinirea do* rinţel nenumăraţilor admiratori ai V- oestuî mare pictor-

M O N U M E N T U L S T A L I N G R A D

Ä S K * f Ä S pSXlS S p r S n t l t C Ä a Ä e S £ Ä « f i t ‘h X Ä ' S porlreU™ '

A A P Ă R U T

Cea m ai p lăcu tă rev is tă p e n tru copii şi tin ere t, ca re pub lică să p tă m â n a l povestiri d istractive, fabu le , hum or, desene şi versu ri

a le c itito rilo r --■■■ ■ '

ZIARUL COPIILORO pub lica ţie n e în trecu ta în acest gen care s tâ rn eşte a d m i r a ţ i a tu tu ro r ace lo ra ca re o c i t e s c

1 6 PA GIN» 2 0 L.E1

„ W a lk ir ia ’’ la ParisIntendantiul general Dr. Georg

Hartmann din Duisburg a prnnit o propunere din Paris de a inscena ,Walkiria” cu Germaine Lubin in

rolul titular, la Opera Mare din Paris.

(In os*b stetM H srsfiaîă 2 2 0 s i l a b e p e m in u t

Cu ocazia unui concura stenogra­fìe întreprins de Frontul german al Muncii la Dortmund, la care aiu luat parte circa 1200 do stenografi, un orb în etate de 20 de ani s’a plasat ad 6-lea, scriind 220 silabe pe minut*

G erm an ia , Ita lia , U n ga ­r ia şi F r a n fa nu m aio r g a n iz e a ză târţiu ri tie m o str e

Comitelui! de expoziţie şi târguri de mostre al economiei germane din Berlin face cunoscut că in tot timpul războiului, în Germania, J- talia Ungaria şi Franţa nu vor mai avea loc târguri de mostre. Deck camdată Franţa nu va mai lua part te la nici o expoziţie din străinătate’»

S ă p ă tu r i p en tru desco­p e r ir e a C ircu lu i M axim us

Cu tot războiul, se continuă săpiSf, turile între Palatin şî Roma pentnl; eliberarea terenului unde se găseai odată cel mai mare circ al antichte tatii. Originea Circului Maximus, unde aveau loc grandioasele jocuţlf al tineretului romiatn, coincide cUţ orginea Romd. Aci se găsea in ceny trul arenei de mai târziu, sub pa.' mânt, templul lui Consos, îmblânzi­torul cailor, străbunicul „buttero 4 u lu i şi p a tro n u l crescătorilor de ea» d in I ta l ia de astăzi. Din prim ăvara a n u lu i 1941 a început dărâmarea. * dirilor o'e pe acest teren, eÄpftwiri*#'’ continuând cu intensitate . : ,-m

ra mare tielinişte In Roaring-Camp. Pricina nu putea să fie vreun duel; căci în anul 1850 asemenea întâm- plărî erau obişnuite şi n’a r îi adunat

toată colonia. Nu numai minele şi gropile pentru căutarea aurulu erau părăsite, dar chiar şi „prăvălia lui Tuttle” îşi trimesese jucătorii de cărţi, care — după cum vă a- duceţi aminte — îşi urm aseră jocul fără ti ici o turbura re în ziua în care Petre Franţuzul şi Joe din Kanada s ’au împuş­cat unul pe altul peste masa de joc în odaia de dinainte. Tabăra întreagă era strânsă dinaintea unei colibe proaste la marginea din afară a îngrădirii. Conversaţia se fă­cea şoptind, dar numele unei femei se re­peta adesa, un nume cunoscut şi prea cu­noscut: „Cherokee Sal” (Sarah din Ciroki).

Cu cât vom spune mai puţin de ea, cu a tâ t mai bine. E ra o femee de rând şi, mi-e teamă, plină de păcate. Dar pe vre­mea aceea era singura femee în Roaring- Camp şi se afla tocmai atunci în poziţia cea mai primejdioasă, în care anai ales, i-ar fi trebuit ajutorul persoanelor de sexul ei. Desfrânată, căzută şi înjosită, ea suferea martirul omenirii, care este greu de suferit chiar când îl îmblânzeşte compătimirea femeească, dar acum era grozav în singurătatea ei. Blestemul pă­catului strămoşesc căzuse asupra-i în izo­larea lui primitivă, care trebuia să fi făcut aşa de înfricoşată pedeapsa întâiei greşeli a femeii. Poate era o parte a răsplătirii pentru vina ei, că în momentul în care a- yea cea mai mare trebuinţă de îngrijirea şi de delicateţa propriului ei sex, nu întâl­nea decât privirile dispreţuitoare ale con­sorţilor ei bărbăteşti. Cu toate acestea cred că unii din cei ce o priveau erau miş­cat! de suferinţele ei. Sandy Tipton zicea, că tot e „cam greu pentru biata Sala”, şi, gândindu-se la poziţia ei, îşi înălţă inima pentru un minut şi uita că ascunsese în ea un is şi doi valeţi în mânecă.

Ş : este uşor de înţeles că situaţia era cu totul neobişnuită. De murit muriseră destui în Roaring-Camp; dar o naştere era lucru nou. Multi

oameni se depărtaseră din tabără, odată pentru totdeauna şi fără putinţa de a sa reîntoarce vreo dată; dar acum, se în­tâmpla pentru întâia oară ca cine-va să fie î ; rodus ab intilo. De aci mişcarea tu-, tulor.

„vâră-te tu înăuntru Stumpy”, zise un membru mai însemnat al obştiei, cunoscut sub numele de Kentuckianul, unuia din cei ce căscau gura. ,.Dute înăuntru şi vezi ce poţi face. Tu eşti păţit în trebi de acestea”.

Poate că alegerea era în adevăr neme- rită.

Se zice că Stumpy fusese în alte zone cap a două familii. Şi chiar nepăzirea u- nor formalităţi legale în această îndoire a legăturilor sociale, fusese prilejul ce-1 fă­cuse să vie ca să norocească Roaring- Camp — un azil pentru cei exilaţi — cu tiinţa sa. Mulţimea aprobă alegerea, şî, Stumpy fu destul de cuminte să se supue majorităţii. Uşa se deschise după chirur­gul şi mamoşul cel improvizat, iar Roa­ring-Camp se aşeză înaintea colibei, fu­ri.; nd pipa şi aşteptând sfârşitul.

/ dunarea era cam de o sută de oameni. Unul sau doi fugiseră de sub osânda ju­decaţii; mai mulţi erau criminali, toţi fără vreun temei de moralitate. Fiziceşte însă nu avea niciun semn de vieaţa lor de mai înainte, nici de caracterul lor. Tâl­harul cel mai mare avea o fizonomie de Raîaei, cu o îmbelşugare de păr blond; O'akliurist, jucător de cărţi, avea fata ire * lancolică şi trăsătu a de gândiri transce­dente a lui Hamlet; iar cel mai îndrăzneţ dintre ei şî cel mai eu sânge rece era de- abia de cinci palme, avea un glas blAnd Si apucături stângace şi timide. Expresia

îJIieUlilIlIIIIIIIIItlIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIllllfdHIIIIIIIIIII1!^

Himiiiiiiimiimimifiiimimiiiiiiiiiiimiiiif

N U V E L Ă INEBITA D E

P O V E S T E D U I O A S Ă

A V A S U L U I „ A R E -

T H U S A , , C E A C U

74 D E T U N U R I

=s

Ü 1llillllhltélillllÌìÌilllÌIÌ!llillÌHÌi)lll*liniiiil!SI =

Ì?tUIIII!3ll!lllilll3ìi!H2illlll!il!i!i!liiliiìlÌÌ!!ilil!llill!HÌ'̂

de vagabonzi cu care se numeau, era maî mult un nume pe dinafară decât o defi­niţie a firii lor. Poate că tabăra avea li­nele goluri în mădularele sale mai mici, în degete, urechi şi celelalte, dar aceste mici lipsuri nu împuţinau puterea totală. Cel mai ţapăn dintre ei avea numai trei degete la mâna dreaptă, cel mai bun vâ­nător avea numai un ochi.

Aceasta era înfăţişarea fizică a oame­nilor care se aşezaseră cu grămada în ju­rul colibei. Tabăra se afla în tr’o vale cu trei colţuri, aşezată între două dealuri şi un râu. Singura ieşire era o cărare suişe peste vârful unui deal, dimpotrivă colibei, luminată acum de luna ce tocmai răsărea. Femeea cea bolnavă din patul necioplit pe care zăcea, a r fi putut vedea şi ea căra­rea, cum şerpuia în sus ca un fir de a r ­gint. până când se făcea nevăzută prin­tre stele.

Ü n foc de crăci de molift mărunte şi uscate da situaţiei un aer de inti­mitate. încetul cu încetul oamenii îşi veniră în fire şi se întoarseră la

uşurinţa lor obişnuită. începură să facă prinsori, de va ieşi bine sau rău. Trei con­tra cinci că „Sal nu va da ortul popii, ba chiar că va trăi copilul” ; apoi prinsori de a doua mână pentru coloarea ochilor şi a părului. In mijlocul discuţiilor vii, se auzi un glas dinspre partea celor ce erau mai lângă uşe, şi toată grăm ada se opri ascul­tând. Deasupra freamătului şi oftatului brazilor, deasupra râului vâjiitor şi a poc- nirii flăcărilor, se ridică un ţipăt ascuţit şi vaită tor — fără asemăna/e cu ţipetele ce se auziseră până atunci în tabără. Bra­zii îşi opriră oftatul, râul vâjiitul şi flacă­ra pocnitul. P ă rea că însăşi natura s ta lo­cului pentru a asculta.

Ca un singur om tabăra sări în picioare. Unii puseră să facă foc de artificii, cu un butoiaş de praf de puşcă. însă cu privire Ia poziţia în care se află muma, se răs­pândiră şi sloboziră numai câteva revol­vere. Căci poate din nedibăcia artei chi­rurgicale din tabără, sau poate din vreo altă pricină, biata „Cherokee Sal” se ve­dea pe sfârşite. In vreme de o oră se ur­case. pentru a zice aşa, pe cărarea cea aspră care duce spre stele, şi părăsise Roaring-Camp şi păcatele şi mizeria. Nu cred că această ştire să fi mişcat prea mult pe oamenii din grămadă, afară nu­mai în ceea ce privia soarta nesigură a co­pilului. „Oare va putea să trăiască?” în­trebară pe Stumpy”. Răspunsul era în- doios. Singura iiinţă care mai era în tabă­ră de sexul şi poziţia maternă a Salei de Cherokee, era o măgăriţa. Cine ştie, dacă era bună pentru slujba ce se cerea dela ea; dar se făcu încercare — încercare mai puţin problematică şi tot aşa de isbu- tită ca şi antica îngrijire de care avură parte Romulus şi Remus.

După o altă jumătate de oră, isprăvin- du-se aceste treburi, se deschise uşa, şi mulţimea, care în aşteptare timidă se aşe­zase în rând regulat, intră în colibă unul după altul. Lângă scândurile patului, pe care sub ţolul de lână se desemna figura mumei în linii înţepenite, se afla o masă de brad. Pe ea era pusă o lâdiţă de lu­mânări şi în lădiţă zăc a, învelit în tr’o flanelă stacojie, cel din urmă venetic din Roaring Camp. Lângă lădiţă era o pălă­rie. Scopul i se văzu îndată. „Domnii mei”, zise Stumpy cu o curioasă amestecare de autoritate şi politeţă, domnii mei. veţi avea bunătatea să intraţi pe Uja dinainte şi să ieşiţi pe uşa din dos. De cumva doreşte cineva să lase ceva pentru acest copil săr­man. este aci o pălărie Ia îndemână”. Cel dintâi din mulţime intră cu pălăria pe cap. privind în juru-i, scoase pălăria şi dădu astfel fără să ştie o piidă de aproapele său. In co unităţi dc acest fel, faptele bune şi

(Contine * a»4g. 4-a)

3

rele sunt molipsitoare. Cum trecea proce­siunea, se auziau observări critice, care poate erau adresate lui Stumpy, în cali­tatea lui de maestru de ceremonie. „A- ceasta e?” —„Al dracului mititel!”— „De- abea o leacă de vopsea roşiei” — „Nu-i mai mare decât un revolver!” Tot aşa de caracteristic erau si darurile din pălărie. .0 tabacheră de argint; un dublon; un re­volver de marină cu argint pe prăsele; o bucată de aur. o batistă de damă foarte frumos cusută (dela jucătorul de cărţi OaJkhurst); un ac de diamant; un inel de diamant (dat în urma acului cu observa­ţia dăruitorului, „că nu vrea să fie bătut de ac şi îl bate cu a tout” ; o praştie; o biblie (dăruitoml a rămas necunoscut) un pinten de aur; o linguriţă de argint (spre părerea mea de rău iniţialele săpate in ea nu se potriviau cu numele dăruitorului); o pereche de foarfeci de chirurgie; o lan- tetă ; o bancnotă engleză de 5 livre şi vreo sută de dolari în bani mărunţi de aur şi argint. In timpul procesiunii, Stumpy păstra o tăcere tot aşa de neclintită, ca şi m oarta de-a stânga lui, şi o seriozitate tot aşa de adâncă, ca şi noul născut de-a dreapta.

O întâmplare întrerupse monotonia acestei deşanţate procesiuni. Toc­mai când se pleca Kentuckianul cu

un fel de curiozitate peste lada de lumâ­nări. pipăind cu mâna, copilul se întoarse şi, cu o mişcare convulsivă îi apucă de­getul, poate cu mai multă blândeţe şi îngri- se opri locului, cu un aer stupid şi confuz. Ceva ca o roşeaţă încercă să se aşeze pe obrajii lui brăzdaţi de vremuri. „Al dra­cului broscoi!” zise el, desfăcându-şi de­suetul, poate cu mai multă blândeţe şi îngri­jire, decât a r fi crezut cineva. Ieşind din odae ţinea degetul cam deslipit de celelalte şi-l examina cu luare aminte. Asta îl făcu să mai zică vorba de-adineaori, ce-o zise copilului, parcă-i părea bine de repetiţie. „Glumea cu degetul meu”, îi spuse lui Ţig- tom, ţinând sus mădularul cel interesant, „al dracului broscoi!”.

Se făcură ora 4, până ce se linişti tabăra. O lumină ardea în coliba unde şedeau păzitorii, căci Stumpy nu se culcă în noap­tea aceea. Dar nici Kentuckianul. An cesta se puse pe băut şî vorbea cu mulţu­mire de păţania lui, sfârşind întotdeauna cu acea înjurare a „broscoiului”. Părea că se apără prin acest cuvânt de orice impu­tare de sentimentalism. Căci Kentuckianul avea slăbiciunile sexului frumos.

După ce se culcară ceilalţi, el se coborî întâi spre malul râului şi începu să medi­teze fluerând, cu o nepăsare demonstra­tivă. La bradul cel înalt se opri, îşi în­toarse pasul şi iar trecu de dinaintea co­libei. La jumătatea drumului spre malul din jos se opri din nou: apoi se întoarse şi bătu la uşe — Stumpy o deschise. „Cum m erge?” zise Kentuckiartul, aţintindu-şi

privirile peste Stumpy spre lada de lumâ­nări. „Nu-i nimic?” „Nimic”. Se făcu o pauză — o pauză cam silită — Stumpy sta tot în uşe. Kentuckianul îşi luă refugiul la degetul său, pc care îi întinse lui Stum- Dy. „Glumea cu el, broscoiul dracului”, zise ti si se retrase.

A daua zi Cherokee Sal a fost înmor­mântată, simplu, ţărăneşte, cum nici nu se putea altfel în Roaring

Camp. După ce i se îngropă trupul în coasta dealului, se convocă o adunare re­gulată a taberei spre a chibzui, ce ar fi de făcut cu copilul răm as de a-1 adopta. D aro desbatere vie se încinse asupra modului şi asupra putinţei de a îngriji pentru tre­buinţele lui. E vrednic de însemnat, că în discuţie nu se amesteca nici una din acele personalităţi brutale, cu care de obicei se desbăteau întrebările comune în Roaring Camp. Ţipton propuse să se trimită copi-

NOROCUL(Urmare din pag. 3-a)

Iul la Red-Dog — o depărtare de câteva poşti, — unde i se putea găsi o îngrijire femeească. Insă nefericita propunere în­tâmpină o împotrivire aprinsă şi obştească. E ra lucru văzut, că niciun proiect pe te­meiul depărtării noului venit nu se putea susţine. „Şi apoi”, zicea Ţom Ryder, „Go­lanii din Red-Dog ni l-ar schimba şi ne-ar trimite în locu-i te mir ce corcitură” . Ne­încrederea în onestitatea altor colonii pre­domina în Roaring-Camp ca şi aiurea.

Si introducerea unei îngrijiri femeeşti fu combătută. Se susţinu că nicio femee cinstită nu s ’a r putea îndupleca să se a- şeze în Roaring-Camp, şi oratorul insistă cu tărie, că „nu le mai trebue femei de alt soi”. Această aluzie crudă la răposata mamă, oricât de aspră ar părea, era cea d ’intâi încercare cam silită în drumul bu­nei cuviinţi — cel d’intâi simpton de re­naştere a coloniei. Stumpy nu făcu nicio propunere. Poate un fel de delicateţă îl opri să se amestece în alegerea urmaşului său. Dar, când fu întrebat, îşi dete foarte hotărît opinia sa, că el şi „Jinny” — sus pomenitul animal sugător — vor fi în stare să crească copilul. E ra ceva original, in­dependent şi eroic în acest plan şi de aceea plăcu taberei. Stumpy fu menţinut. Unele lucruri fură comandate în Sacramento. „Ascultă”, zise casierul punând o pungă cu praf de aur în mâna curierului, „ce vei găsi mai bun — dantele, ştii, şi falbalele; să ia dracu preţurile!”,

E greu de crezut, da r copilul prospera. Poate clima întăritoare a dealurilor i-a în­locuit lipsurile materiale. Natura luă co­pilul la sânul ei cel plin. In atm osfera sub­ţire a munţilor Sierrei — acea atmosferă cu miroasele balsamatice ce-ţi deşteaptă minţile, acel cordial eteric care întăreşte nervii şi dispune totodată la veselie — co­pilul va fi găsit hrana Iui potrivită sau vreo tainică acţiune chimică, care prefă­cea laptele măgăriţei în var şi fosfor. Stum­py era de părere că laptele şî îngrijirea cea bună făceau toate. „Eu şi cu măgă­riţa ’’, zicea el, „i-am fost tată şi mamă”, Şi apoi adăugă adresându-se către bucă­ţica de om dinaintea lui, „cred că nu vei face niciodată pe trădătorul împotriva noastră”.

C ând capilul ajunse de o lună se simţi trebuinţa unui nume pentru el. P ână atuncea era obşte cunoscut sub nu­

mele „iedul”, „băiatul lui Stumpy” şi chiar, după expresia linguşitoare a Ken- tuckianului, „broscoiul dracului”. Dar aceste apelative părură prea nehotărîte şi neîndestulătoare şi fură părăsite în sfârşit sub o altă înrâurire. Jucătorii de cărţi şi aventurierii sunt mai întot­

deauna superstiţioşi, 'şî Dakïïurst declar^ în tr’o zi că copilul a adus „norocul” îrt Roaring-Comp. Sigur era, că în timpurile din urmă coloniştii făcuseră mai multe: întreprinderi isbutite. Norocul fu numele asupra căruia se uniră toţi, dându-i pro-< numele Tom m y, spre mai mare comoditate. Nicio aluzie nu se făcu la maică-sa, iar tatăl era necunoscut. „E mai bine”, zicea filosoful Oakhurst, „când se începu jo­cul cu cărţi noui. Numiţi-1 Noroc şi daţi-î o mână de ajutor pe drum”. Prin urmare se hotărî o zi pentru botezul lui. Ce se aştepta dela o asemenea ceremonie, îşi poate închipui cititorul, care îşi va fi fă­cut o idee de uşurinţa şi de lipsa de evla­vie în Roaring-Camp. Maestrul de ce­remonie era unul „Boston”, un caraghios cunoscut, şi mai toţi aşteptau cu prilejul acesta cea mai hazlie petrecere. Acest sa ­tiric plin de spirit se pregătise două zile pentru o parodie burlească a ceremoniei bisericeşti, împănată cu aluzii locale. Co­ral era bine dăscălit, şi Sandy Tipon avea să fie naşul. Insă, după ce procesiunea ajunsese cu muzică şi steaguri în pădure şi după ce copilul fu aşezat dinaintea unui altar întocmit în batjocură, Stumpy ieşi înintea mulţimii şi aştepta. „Nu e felul meu, fraţilor, să vă stric o glumă”, zise el foarte tare şi serios, cu toată statura lui cea mică, uitându-se în fiecare faţă din jurul lui, „dar parcă-mi spune ceva, că nu-i tocmai bine ce facem noi acum. E ruşine dinaintea copilului acestuia să-i jucăm o comedie, pe care el nu o pricepe; şi dacă tot are să-i fie unul, apoi aş vrea să ştiu, cine are mai mult drept decât mine”. Tăcere urmă cuvintelor lui Stum­py. Fie zis spre onoarea tutulor humoriş- tilor, cel d’ântâi, care recunoscu drepta­tea cuvântului, fu însuşi satiricul, care îşi văzu astfel gluma stricată.

I nsă”, se grăbi să adauge Stumpy, ur- mărindu-şi biruinţa, „ne-am adunat la un botez, şi botezul să-l avem. —

Te proclam Toma Noroc, conform legilor Statelor-Unite şi ale Statului California. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”, pentru în­tâia oară numele lui Dumnezeu fu pro­nunţat în tabără fără profanare. Forma! botezului era poate în sine mai de râs, decât cea închipuită de satiricul Boston. Insă — lucru ciudat — nimeni ntf o simţi1 şf nimeni nu râse. „Tommy” fu botezat cu aceeaşi seriozitate ca şi în tr’un locaş creştin, şi ţipă şi fu liniştit în toată forma obişnuită.

Şi astfel începu renaşterea în Roaring- Camp. Cam pe nesimţite se introdusese oi schimbare după alta. Coliba destinată lui „Tommy Noroc” sau „Norocului, cum îi ziceau mai adese-ori, a ră tă cele d’intâi urme ale îndreptării. Se ţinea curată, cU multă îngrijire şi era' văruită. Apoi fu în­zestrată cu duşumele, ornamente şi ta-

(Continuare în pag. 10-a)

O bţineţi un sfat medical pentru boala d e

care suferiţi, descriind simptomele acestei

boli si trimitand scrisoarea redacţie i revistei

M E D I C U L N O S T R U44

4

O PRADA BOGATAA coperit de glorie şi de răni

din războiul de succesiu­ne şi fără un ban în pun-

. gă- ca mai toti eroii acelor tim­puri, nobilul cavaler de Mequien- za se reîntoarse în tr’o zi în ca­stelul său cel ruinat, pentru a se odihni de greaua şi ostenitoarea Viaţă a taberei şi a trăi din sla­bele venituri ale baroniei sale.. Cavalerul Don Jaime de Me­quinenza fusese căpitan şi se lup­tase pentru cauza lui Ludovic al XlV-lea; pe v rem ea aceea era de 35 de ani, înalt de statură- frumos, cam aspru, viteaz, în­drăzneţ, puţin ş tiu to r dar cu atât mai vorbăreţ si foarte bine dispus pentru fetele cele frumu­şele de ţăran. Mai adăugaţi că era orfan, singurul copil şi hol­tei, şi vă veţi putea face o idee deplină despre nobilul nostru A- ragonez.

Cât despre castelul său — acesta era întocmai după chipul şi asem ănarea lui; ce e drept: nu-i semăna în tărie, dar îi se­măna în singurătate- în sărăcie şi în mândrie. Castelul trebue să vi-1 închipuiţi (şi zic: să vi-1 închipuiţi, fiindcă astăzi a dis­părut din realitate) jumătate zi­dit şi tăiat dintr’o stâncă, care de o parte e scăldată de undele râului Ebro, iar cu cealaltă se li­peşte de un munte, ce de acolo înainte se înalţă până la nori.

La poalele acestei stânci se aflau vreo zece case şi colibe locuite de supuşii Cavalerului sau de ţăranii de pe cele patru pete­ce de Pământ, ce alcătuiau s tă ­pânirea lui. Din sat spre castel te suiai^peste 15 terase- care du­ceau până la un şanţ adânc cu un pod de lanţuri deasupra. Apa acestui şant venea dintr’un vă- gaş din Lbro, câ teva mii de paşi sPre miază noapte Ia castel şi, prefăcută mai Ia vale în tr’un parîu vâjitor, se vărsa în casca­da in râul cel puternic.

Asemenea lipită de o râpă ne­apropiată a muntelui, despărţită de castel prin acea cascadă şi planând ca şi castelul deasupra lui Lbro, e ra o altă stâncă mai mică- încoronată de o colibioară Şi o grădiniţă, atârnate acolo sus, ca grădinile Semiramidei, de mana îndrăzneaţă a omului. Un trunchiu lat de nuc slujia de Punte între castel şi colibă, aşa meat, dacă e ra cu neputinţă să vu la castel când podul de lan­ţuri era ridicat- era şi mai cu ne­putinţa sa ajungi la colibă, dacă se lua bârna cea de nuc.

Ara spus dela început că pe Stanca stăpânului trăia Don Jai­me de Mequinenza; trebue să mai spui acum că pe stânca su­pusului locuia un pescuitor de tipări, care îşi găsise câştigul său mulţumită gândului cuteză­tor de a-şi face coliba tocmai în acel vârf singuratic si Primej­dios, • »• j

Damian, aşa se numea pesca- ru, avusese ideea de a atârna de bârna punţii un năvod m are şi adânc, printre ale cărui o- chiuri întinse se prăvălea casca­da. Cu acest meşteşug toţi tipă­rii răpiţi de curent trebuia să sa­ră în jos spre a se întoarce în Ebro, leagănul lor, se prindeau în năvodul lui Damian, iar Da­mian îi vindea Prin satele înve­cinate pe un preţ tot aşa de mic, precum fusese şi osteneala lui.

V ’am spus că Damian- cu pescuitul său cel cu teză­tor, dase de câştig; dar

am uitat să vă spui că Damian nu avea niciodată un ban. Prici­na era că Damian, ca mulţi alţi bărbaţi făcuse nebunia de a se însura cu o fată frumuşică, foar­te drăgălaşe şi foarte cheltuitoa­re- mai pe scurt: cu o cochetă din naştere.

Carmela (desm erdare din C ar­men), Carmelita •— precum o numea el — era din acelaş sa t cu

poetul din Granada: „de aici Ia cer!”.Ah Carmen, Carmela, Carmeli­

ta! Ce putea să facă bietul Da­mian alta decât să se închine la tine şi să te ascundă pe vârful unei stânci- unde o cetăţue în­treagă te păzea de lume, unde nimeni nu putea să vie ziua la tine, fără să-l vadă tot satul, toată valea, tot judeţul- nici nu putea noaptea să-ţi înconjure co­liba, decât numai la o sută de stânjini pe dedesupt.

D ar fiindcă fetele de felul Car- melei se iubesc pe ele înşile, da­că n’au cine să le iubească (şi chiar dacă au cine)- s ’a întâm ­plat ea ea de şi trăia singură şi nu o vedea nimeni, afară de băr­batul său, risipea toti banii adu­naţi de pe toţi ţiparii din Ebro pentru pieptare, pentru fuste- pentru cercei şi pentru alte ase­menea. E ra tocmai ca o cocoană mare!

Pătrunsă poate de menirea ei

I A STRIGĂTUL LOR RĂSPUNSE

UN RĂSUNET GROASNIC, CA

DIN MORMÂNT... DAM IAN SE

A R A T Ă IN UŞS, CU P Ă R U L

SBÂRLIT, RÂZÂND CA APUCAT

DE FURIILE IADULUI = ----- ■ =

el, o ţărăncuţă, care nu ştia să citească şi nici că dorea să ştie să citească, dar care a r fi dus şi Pe Sf. Antonie în ispită, dacă mila lui Dumnezeu nu a r fi venit în ajutorul acestui schimic. Căci ea avea toţi nurii diavoleşti.

De fel e ra bălae- cum sunt mai toate în asemenea cazuri, sprin­tenă deşi cam durlie şi mlădioa­să ca o nuia. Dela cingătoare în sus era un mănunchiu de flori. Ce sân, ce umere, ce gât! Si ce şol­duri, ce umblet, Ce legănat al ca­pului! Albă ca zăpada, străluci­toare la faţă ca o seară de Mai, sănătoasă ca aerul de pe acele înălţimi, cu dor de iubire ca un pitpalac în colivie, cu un colţ de buze si cu o plecare de ochi- şi cu o mână, şi cu un b rat rotun- jor, şi cu o fustă şi cu un pieptar, şi cu o cosiţă aurie, şi<cu un pi­cioruş* ca cel despre care zice

în lume, Carm ela se împodobea în toate zilele ca de bal şi se aşeza pe pragul dinaintea coli­bei. Acolo o vedeau păsările, ierburile şi cerul... altul nimeni. Ea însă aştepta în linişte ceasul ursitei. Castelul, singura vecină­tate a colibei, era nelocuit — vorbesc de starea lucrurilor în- nainte de întoarcerea lui Don Jaime de Mequinenza •— şi din vale pescăreasa se zărea numai ca o floare mare şi colorată dea­supra râpei. Prin văzduh dar trebuia să vie iubitul, pe care fl aştepta Carmelita cu a tâ ta po­doabă, presupunânl că în adevăr Carmela aştepta numai decât vreun iubit.

V a să zică Carmelita nu-şî iubia bărbatul, mă veţi în­treba? Ştiu şi eu! Atât vă

pot spune, că era foarte frumu­şică şi că trăia foarte singură,

fiindcă Damîan îşi petrecea ma( toată vrem ea cu vânzarea ţi pari­lor prin satele dimprejur. Şi a- poi Damian o oprise de a se scoborî în sat în lipsa lui* şi ea asculta orbeşte de bărbat; fiindcă aşa era porunca lui Dum­nezeu şi fiindcă unei femei aşa de gingaşe «u-i plăceau ţăranii cei neciopliţi. D ar îmi vei zice, că şi Damian era un ţăran necio­plit, de unde a r urma, că nici el nu putea să placă Carmelitei... Ei bine, nu-i plăcea!

Cum ar fi putut să-i placă un om m urdar şi rău îmbrăcat, cu manile învârtoşate şi crăpate, a rs de soare, bătut de ploaie şi mirosind de departe a peşte eî, care era aşa de frumoasă, aşa' de elegantă şi aşa de închipuită ca o M adrilenă?

Ce e drept, dacă bietul pescaf era Puţin împodobit, pricina era podoaba cea m are a frumoasei pescăriţe; dacă bărbatul a r fi muncit mai puţin şi ş’ar fi cură­ţat mâinile, nevastă-sa a r fi tre* buit să lucreze mai mult şi să-ş| ostenească pe ale ei: şi cu aee| peşti, care miroseau aşa de răi% se plăteau săpunurile care miro­seau aşa de bine. D ar cine; poate face pe o femee să cugete, şi mai ales pe o femee de 19 ani, aşa de plăcută, asa de nurlie ca cele şapte feţe ale curcubeu* lui?

Ah, recunoştinţa este o sim­ţire prea serioasă pentru o ne- vestioră tânără, şi dreptatea o gândire j>rea supărătoare pen­tru o închipuire veselă. .Virtutea se în tăreşte în durerea grijilor, şi Carmelita habar n ’avea de griji.

Toate acestea vor să spună că frumoasa pescăriţă se amo­reză de Don Jaime de Mequi­nenza, îndată ce se răspândi şti­rea prin sa t că s’a întors Cava­lerul plin de isbânde în castelul său. Don Jaime se întorsese în adevăr, şi fiindcă nobilul nostru erou o şi iubea, pentru a între­buinţa o vorbă învăţată ca as­pecte, n ’avea decât să vadă pe Carmelita ca individ, pentru a se înam ora de ea nebuneşte.

Intre aceste, Damian pescuia; ţiPari. Insă de când cu întoarce­rea Cavalerului de Mequinenza în castel, se deşteptase o neliniş­te în inima temătorului şi de şi în sufletul lui şi al întregului său neam supunerea la stăpâni era a- dânc înrădăcinată, mi putea totuş să uite că Don Jaime era foarte dedat la iubire şi că ne­vastă-sa era frumoasă, şi că de­părtarea dela castel la colibă nu era aşa de m are ca dela colibă la sat, mai ales cu privire la puntea cea de nuc.

A stfel Damian, sub cuvânt de durere la încheieturi, îşi luase un băiat care să-i

vândă tipării prin satele d im ­prejur şi nu-şi mai părăsia coliba'

(Continuare în pa*. S-a),

o INTERESANTĂ POVESTIRE DE

PEDRO ANTONIO d e ALARCON

jlecât rare ori şi pentru putină vreme. Şi dacă e să spunem drept, Damian nu se prea înşela în temerele sale. Don Jaime şi Carmelita se săturase de a-şi tot telegrafia, cum se zice astăzi, şi erau amorezaţi de moarte u- nul de altul, precum se întâmplă totdeauna cu o pereche care se tot priveşte, dar nu-şi vorbeşte. Amorul platonic ajunsese să fie de nesuferit, depărtarea le era de nesfârşit de mare, puntea pu­tea apropria: şi dar aşteptau cu nerăbdare o lipsire a lui Damian de acasă, pentru a se întâlni.

Toate acestea şi le spuseseră prin semne.

E ra intr’o după-amiază din luna Mai; o zi încântătoa­re. Cei doi soti şedeau la

soare dinaintea uşii colibei lor. Soarele, care apunea pe atunci, adică înainte cu un veac şi ju­mătate, este acelaş soare, pe ca­re îl cunoaşteţi ou toţii; de aceea nu vi-1 mai descriu, vreau numai să vă spui că în acea seară apu­nea îndărătul munţilor aşa de în­cet şi cu maiestate, ca şi când nu a r fi avut de gând să mai ră­sară vreodată.

Era unul din acele momente măreţe, în care timpul pare a se opri în loc. Una din acele sărbă­tori ale naturii care nu trec în povestirea Istoriei; una din ace­le zile falnice şi strălucitoare, în care îţi vine să crezi, că lumea a ajuns pentru întâia oară la culmea frumuseţii şi că tot tim­pul de mai înainte nu a fost decât o vârstă de copilărie şi tot timpul de mai pe urmă nu va fi decât o sşoborire, o scădere, o îmbătrâ- -nire firească, ce va sfârşi cu moartea. Era acea oră de melan­colie, în care sufletul priveşte uimit la tragedia zilei murinde, ca la o privelişte, nouă şi care nu se va mai înfăţişa, acea oră, în care dacă se întâmplă să ne gân­dim la fiinţele ce le-am cunoscut şi care au murit, ne sfiim să mai rămânem într’o viaţă ce ele au părăsit-o.

Carmela şi Damian se uitau cu încântare, cum cele din urm ă ra-

ale soarelui colorau orizontul cu un fel de lumină profetică, care iarăşi se răsfrângeau în inî- ma lor neliniştită. Cât erau ei de simpli şi de neînvăţaţi, simţeau totuş în acest minut, poate în ur­ma mişcării sufletului lor, că de astă dată apusul soarelui nu Ie putea fi cu nepăsare, ca în ce­lelalte zile, că acest ceas Ie ara im ceas de mai înainte hotărît, Un ceas al tainicei ursite. Şi poa­le fiindcă mintea lor cea mărgi­nită nu le îngăduia să-şi dea sea- ■jna de ceea ce simţeau, nici să-şi ißmureäscä încurcatele cugetări ÿçspre viaţă şi moarte, despre fericirile trecute şi durerile vii- lioare, ce li se păreau că vin din răsărit cu cât soarele apunea Inai mult la apus: turburarea şi Încordarea celor 'doi vinovaţi era cu atât mai mare, şi ei tăceau, temându-se a nu-şî dS pe faţă gândurile ascunse şi nici nu se itiiau unul la altul, 'nici nu se ttiirău de această sfială a unuia He celălalt.

C ad sunt momente în care se ifestearitâ în*noi o « doua fiinţă.

0 P R A D Ă B O G A T A3

(Urmare din ’5-ft)

mai uşor înţeleasă decât sufletul; şi această fiinţă neapropiată din simţuri şi chiar de voinţă, stabi­lise între soţia, care se gândia la amor, firul de înţelegere, un fel de închipuire îndoită, care am putea-o numi aerul faptelor rele, şi care le era drept o tainică în­voială, drept o împreună vinovă­ţie neprecugetată, pentru ca nici unul nici altul să nu se mire de o tăcere aşa de lungă şi aşa de ne­firească.

Când soarele apuse de tot, a- mândoi răsuflară din greu, ca după o muncă de mai multe cea­suri. învoiala era iscălită. Hotă- rîrea amândorora era luată şi sta tot aşa de neclintită ca şi mortea zilei care tocmai apusese.

Şi acum se uitară unul la altul fără teamă şi fără sfială. Damian îşi ridică ochii spre castel fără nici o silă şi salută pe Don Jaime de Mequinenza, care îşi ţintise pe ai săi spre Carmelita. Şi ea îl salută asemenea fără cea mai mică sfială.

Damian o văzu şi, întinzân- du-şi piciorul cel cu durerea la încheieturi, zise cu un surâs în­dreptat spre nevastă-sa: „De a- cum mă simt bine de tot. Am să mă duc până în sat. Noaptea am să rămâi acolo, doar voi prinde câte-va parale din ce-mi sunt da­tori ţăranii. Mâine m ă’ntorc să scot peştii ce s’au prins peste

noapte. Să auzim de bine Carmen lito”.

— Cale bună, Damian, răspun­se Carmelita ca din vis.

Niciodată soţii nu se despărţi- seră a şa : însă nici unul nu se mira. Damian îşi luă pălăria şi ciomagul, trecu peste puntea cea de nuc şi păşi înainte spre şan­ţurile castelului. Soarele tot mal poleia încă vârful unui munte în­depărtat cu raze de aur.

O pt ore după aceasta soarele se întorsese şi sta deasu­pra uşii colibei. Toată

tristeţea şi toată maiestatea, cu care apusese aseară, fusese nu­mai o glumă. Iată-1 venit iarăş înapoi, mai vesel decât totdeau­na, urcându-se neîndemânatec pe scara cerului, parcă şi-ar face drumul pentru întâia oară, adu­când viaţa şi bucuria ori pe unde îi pătrundeau razele. Apa stră- lucia, cocoşii cântau, aburii E- brului se desfăceau ca un val de borangic, păsările sburau mai sburdalnice decât totdeauna, şi jos în văile din depărtare se tre - ziau turmele şi păstorii.

Era în adevăr acelaş soare, care în aceste opt ore de lipsire trecuse peste ocean, amiaza în America, slujise idolatrilor Ocea­nului Pacific de Dumnezeire, strălucise la câteva nunţi din Chino, încălzise mirodeniile din

Ş T I A Ţ I CCeasornicele m ici nu sunt o invent ţie nouă. In veacul al 18‘lea şi al iOdea ele au cucerit ö faimă şi o vogă extraordinară. Carol al Xdea care a domnit în Franta în 1824, avea o haină de seară ai cărui nasturi nu erau altceva decât cea< sornice minuscule.

Când în străvechiul Egipt murea vreun, faraon, exista obiceiul ca să fie închis în groapa acestuia un măscăriciu, având însărcinarea să distreze pe împărat până când acesta reuşea să se obişnuiască cu moartea măscăriciul mai avea însă şi obligaţia de a distra pe zei.

Hîndostan, sarutasa pietrele Sfântului Mormânt, şi acum ven nea cu dorinţa să vadă ce se fă* cuse acea pereche de pescari din Aragonia Muntoasă, pe care o lăsase de cu seară la uşa colibei,

încât pentru Damian, putem zice, că şi el era astă dimineaţă mai voios decât seara trecută, dacă judecăm după veselia sprin­tenă, cu care se urca pe terasele castelului, urm at de alţi pescari din sat şi cântând împreună hora cea mai desfrânată din ţară.

Ei veniră la podul cu lanţuri, trecură prin castelul, care era în­că cufundat în tăcere, şi ajunse­ră la locul deschis dintre castel şi coliba lui Damian.

— Ce veselă cade apa, zise un pescar.

— D ar puntea? întrebă Da­mian. Aţi mai văzut una ca as ta? Este ruptă de amândouă părţile, s’a scufundat.

— Cum se poate?, O bârnă aşa de groasă şi de lată!

— Trebue să cumpăr alta, răs­punse Damian, dând din umeri. Sus băeţi! ajutaţi-mi să ridic cele două năvoade, până mai e vre- me.

Şi urmându-şi cântecul între-* rupt, începu să tragă năvoadele.

—> Al dracului e de greu, stri­gă un pescar. Ti s ’a brodit bine de astă dată.

— Peste două măji, zise altul. Bună pescuire.

— Ba bine că nu, răspunse al treilea, o fi prins puntea în nă­vod.

Damian surâdea.C ât zici că ţine năvodul cela? întrebă un alt pescar, care tră ­gea năvodul al treilea. Acesta e tot aşa de greu; trage ca la două măji şi jumătate.

Damian se opri întunecat, tre ­murând, acoperit de sudoare.

Aşa dar un năvod tot aşa de greu ca celălalt! m urm ură el în­cet. Nu se poate.

Şi cu paşi domoli se îndreptă spre colibă. Intre aceasta se scoase la iveală năvodul d’intâi. In el se afla în adevăr bârna punţii, dar nu întreagă, ci numaio jumătate. Numai răm ânea în­doială, că Peste noapte fusese tăiată cu ferăstrăul. Pescarii nu se liniştiseră încă din mirarea lor când se dădură înapoi cu un strigăt de spaimă.

La strigătul lor răspune urt răsunet din colibă, o răc- nire groaznică, ca din

mormânt. Damian se a ră tă în uşe, cu părul sbârlit şi cu ochii înţepeniţi, râzând ca o furie de iad.

Pescarii văzuseră în fundul năvodului d ’intâi cadavrul lui Don Jaime. Damian îşi aflase co­liba părsită şi patul Carmelitei neatins. Carmelita zăcea în nă­vodul al doilea cu cealaltă ju­m ătate a punţii de bârnă.

— Şi ea ! la a tâ ta nu rn’am aştep tat ! strigă Damian. Apoi fugi şi se încuie în colibă.

C ând veniră ca să-l prindă^ îl găsiră tăindu-şi mânai dreaptă cu un ferăstrău şl ţipând cu un râs îogro^

zitor :„O bună pescuire !”U apucase furia nebuniei.

A N G L I AI H n À Z 8 O I

i n H i i u i n n i i w i n i i i i n n i i i i u n i i i i i i n i i n i n

S i n g u r e l e l e g u m e : c a r t o f si şi v a r s a — C a m t r a e s t e ----------- pop oruJ britan ic b lo ca t pe in sulă ---------- -

Am în tâ ln i t în ho lu l unui ho te l d in singurele legume pe care, le posadă Berlin, pe can ta le francez, George încă Anglia. S a la ta lipseşte cu d ;să - de M andilit. Acest francez p ără sise vârşire , de oarece aceas tă legum ăinsula engleză in t r ’o fugă p lin ă de aventuri şi peripeţii, reu şind să a - jungă în Germ iuiia, d u p ă m a ri o- coluri, cu in te n ţia să in t r e d in nou în p a tr ia sa franceză, ca s ă sp u n ă concetăţenilor să i adevăru l a su p ra politicai engleze, în le g ă tu ră cu F ran ţa . E venim entele şi ex tra o rd i­narele em oţii fo a r te cctn<eludeiitc, trăite de acest con te francez in Anglia, a u fost red a ta de aces ta în - tr*un volum în treg .

în t re b a t ca re e s i tu a ţia aprovizio­nării engleze cu a lim en te , el d e ­clară că n im ic n u e m a i fa ls ca părerea greşită , în tâ ln i tă p re tu t in ­deni, că A nglia duce o v ia ţă de mare belşug. în c ă d in ia rn a lui 1940, s itu a ţia aprovizionării şi a l i ­m entării engleze a cunoscu t povâr­nişuri d in ce în ce m ai ab rup te . Sub C ham berlain, spune el, în că în a in te de izbucnirea războiul:», fuseseră Constituite rezerve p en tru 5 luni, încă n u fusese în t re ru p t în în tre g i­me tran sp o rtu l da a lim en te d in ţă rile transoceanice, d in D anem arca şi alte resurse. O d ată cu ÎHm kerque S’a ivit o tra n s fo rm a re ap reciab i-

era im p o rta tă şi t r a n s p o r ta tă d in F ra n ţa şi d in insulele engleze ocupa­te, de aceea varza a tin se le fa n ta s t i ­cu l p re ţ de 2 şiliugi.

B ursa neagră o rgan iza tă cu m a ri ram ifica ţii şi m ari p roporţii de c ă ­tre evrei este aceea care furn izează , în deosebi celor avu ţi, cu p re ţu ri fo a rte rid icate , alim ente. D upă ia r ­n a lui 1941—42 a u fo st înch ise to a te barurile , n u m a i exista n ic iun fel de bere. v inu ri sau rach iu ri, deoarece m arile fab ric i de bere, distilerii de rach iu ri, c a şi pivniţele de v inuri de pa fluviul T am isa fuseseră d istruse d s bombele germ ane,NICI HARTIA ŞI NICI C Ă R B U N I I

E x tro rd in ar de sim ţitoa re a fo st lipsa de h â rtie . Orice engiez, ca re vrea să cum pere un z ia r nou, trebue să d a în sheim b un a l tu l vechiu. H â r tia de scrisori, c a şi plicurile, n u m ai pot fi cu m p ăra te sa u v â n ­du te , de m u ltă vreme, în Anglia, şi m a i m ult, este s tr ic t in terzisă în t re ­b u in ţa rea h â r t ie p e n tru ap rinderea focului. De asem enea, h â r t i a de îm ­pach eta t, lipseşte cu desăvârşire . Şi nu nu m ai la L ondra d a r c h ia r şi în

là. In ia rn a lui 1941-42 g reu tă ţile oraseJe de ,)rovincie se în vg istreazărlA qhmontqn/v ou /< Atran < t Ci iviqi ’ w

tab lou l ob işnuit de m u lta vrem e,de a lim en tare a u deven it şi m ai mari, întreg- poporul englez tră in d în mari lipsuri şi conducerea b r ita n ică «(■făcând n ic iun e fo rt să le com ­b a tă R aţiona lizarea m ijloacelor de alim entare şi cartelele de alim ento erau p reg ă tite încă d in a in te a izbuc­nirii războiului, ca de a ltfe l şi m ă su ­rile de com portare, în tim pul bom ­bardam entelor, d a te cu d»uă lun i înainte de d ec la ra ţia războiului şi aduse la cu n o ş tin ţa opiniei publice Intr’o oarecare m ăsu ră . O dată cu declararea războiului, aceste m ăsu ri an in tra t în vigoare.CARTOFII ŞI VARZA SINGURELE

LEGUME Odată cu în ce tin irea tra n sp o r tu ­

rilor, au crescu t vertig inos Şi g reu ­tăţile. Rezervele de a lim e n te au fost a ta c a te d upă ia rn a lui 1941-12 C antitatea de carne, în valoare da un şiling, d a tă fiecăru i englez od a tă pe săp tăm ână, e ra o ra ţie d® neoon - «eput p en tru englezul ob işnu it cu multă carne. iMulte lun i, d u p ă a- ceasfca, n u s’a d a t n ic i m ă ca r un Singur om. C artofii şi varza su n t

R E L A T Ă R I L E U N U I

Z I A R I S T F R A N C E Z

FUGIT DE PE INSULĂ IN

CONDIŢII DRAMATICE

şî, tocmai ca durerii® dè éap?*râ>

celila şi gripa, ele po t primejdui

în mod grav sănăta tea Dv». Admi­

nistrarea la timp a Sa l i pyr i f»a i 4

împiedică reumatismul şi râcealaj

[a dàtvrì de cap: mmM, gripalSALIPYRIN

EF I CACELa toate farmaciile • Tuburi

EFTIN10 20 fabtele'

cu gospodinele c a re îşi duc sp re casă ra ţ ia lo r să p tă m â n a lă de ca rne, în m ân ă , deoarece n ic i un m ăcelar n u are posib ilita tea să -i în făşoare în h â r t ie b u ca ta de ca rne . L ipsa de lu c ră to ri m inieri, caPe au fo st ch e ­m a ţi sub drapel, a a v u t d re p t con ­sec in ţă o m are crteă de cărbun i, as tfe l în c â t locuinţei® locuitorilor englezi nem ai c ă p ă tâ n d că rb u n e au răm a s neîucălzibe.

Acest rep o r ta j scoate în ev iden ţă în c ăo d a tă că n u Buvopa, ci In su la engleză este cu ad e v ă ra t blocată .

INSULABASTIONUL

CRETAMEDITERANEI

In acest războiu coast£i norvegia­n ă a fost foarte puternic întărită. Valul de apărare dinspre Atlantic este invincibil. Nici în Mediterana inamicii Asci n u au posibilitatea să ducă războiul pe continent cu trupe de uscat, iar o încercare de a face încă odată din Grecia punctul de plecare al uraeî invazii în Euro­p a ar fi zădărnicită sdrolbitor. Ci'ota, care a fost cândva ultima bază britanică pe teritoriul gre­cesc, a devenit acum zăvorul Mării Egee. Dela coEsta răsăriteană până în Dodecanczui Hal ian e o distantă de numai 45 km. iar până la Rho­dos sunt exact 100 km. O înain-

f i

er\c\te /

se bucure de viată, trebue sâ fie înainte de toate sănătos. Deacèea trebue sä se ştie, că multe boli serioase sunt datorite stării

'H improprii a uretrelor şi rinichilor. Deci»

Faceft o cură cu

•HELMITOLDo vAnzar» la toate fprmactil«

lare fortată din Sud e r însem na pen tru englezi o întreprindere pri­mejdioasă şi inutilă, De insula Creta, care are o suprafaţa de 8166. krnp. tin şi insulele mai mìei: Dia, Dfonystades, Kupliomst, Gfîdai'o- nist sj Gardos. Nu mai e nevoe sä insistăm asupm im portantei stra­tegice a acestor insule iniei din punct de vedere al spă tării. E de­stul să se Ştie că Creta a devenit o puternică citaţiei ă. Cu toate că nu există trenuiî în acesslă insulă, reţeaua de drum uri are insă o îm- po rtfn ţă strategică destui de mare. Datorită şî vrednicie» populaţiei extrem de muncitoare — în acea­stă priv in ţă se deosebeşte foarte m ult de toate popoarele levan tu ­lui — Creta nu n u i este acum un port înaintat ci o bază. Pe câm pu­rile de bătae de acum câtva timp au fost construite aerodromuri vaste cu tleliei'e de reparaţii, ba­terii antiaeriene şî instalaţii de a- părare permanentă, poziţii, de a r ­tilerie defensivă, etc.

(O nitm iare îm pag, 14-a)

UI FOARTE INTERE­

SANT REPORTAJ DE A C T U A L I T A T E

i

DNECAZURILE D-=1̂ = 1=! U N U I

RE! ÀIEIB Ă I A 1R

E E I

Nenorocită fun c cu disperare vä;chii plin cu carne orreă, noştea aşa de biinţe cată mai mult (god putea ascunde, cjctu micşora într’un »iov astă dată se împ tul familiei sale şiilhoi

In sfârşit, toaiji g preuna. Dar mi| o s ingur om fu de i în anul trecut ţifem Breekinridge G» d Se întorceau toantr cu inima plina i|nt£ pen tru vecie poäiEp tot. In acest ceafcăr soarta, care, o păt capul.

n sfârşit, A. i eă:încurcătura şase Ea tot iubel I Dar familia «oti

puterile la cunuii de şi a pierdut orfioc casa prin muncafce ea, cu o grije caitrâ

Î ntâm plările ce vi le povestesc, le-am afla t din scrisoarea unei domnişoare tinere, care locueşte în m ăreţul oraş Sas-José. Această domnişoară îmi este

cu desăvârşine necunoscută ; iar scrisoa­rea ei este subsem nată M aria-Aurelia, — atâ t şi nimic mai m ult. Poate că este un pseudonim, dar aceasta nu face nim ic: biata domnişoară are inima cernită de nefericirile ce i s’au în tâm plat; şi apoi părerile contradictorii ale unor prieteni, mai m ult sau mai pu ţin cu minte, şi ale unor duşmani, mai m ult sau mai puţiaj răi, au aruncat-o în tr ’o aşa confuzie, încât nu mai ştie cum să iasă din păsurile su­fle teş ti de care se sim te apăsată, cu pu­ţină nădejde de scăpare. In această în ­curcătură , se’ndreptează spre mine şi mă toagă să-i vin în ajutor, şi câte Ie spune, Ic spune ast-fel, încât ar înduioşa şi inima anei statui. A scultaţi tr is ta ei istorie :

„La vârsta de şasesprezece ani, scrie ca, în tâ ln i şi începu să iubească, cu toată pu terea unei inimi înfocate, pe un tânăr din N ew -Jersey, pe care-1 chema W illiam B reekinridge C arnthers şi care era cu fase ani mai mare decât dânsa. Se logodiră cu . învoirea părin ţilo r şi p rietenilor, şi la început părea că viaţa lor se va deosebi p r in tr ’o lipsă de suferinţe , puţin cunos­cute celor mai m ulţi oameni.

D ar la urm ă se schimbă norocul. Tână­ru l se îmbolnăvi de un vărsat din cele mai cumplite. Când se sculă din pat, faţa-i era ciupită ca un ciur şi frum useţea în veci pierdută. Ce făcu A urelia? Cea d’in- tâia pornire a ei, se înţelege fu de a rupe legătura cu el. Insă o apucă m ila de săr­manul ei adorator şi ceru numai o mică amânare, pen tru a se putea obişnui cu «oua înfăţişare a lucrurilor. N unta fu wnânată peste tre i luni.

C hiar în a junul zilei ho tărîte pentru serbare, B reekinridge, u itându .se la un balcn care se înălţa, căzu în tr ’un pu ţ şi-şi frànse p iciorul pe care

trebui să i-1 taie de asupra genunchiului. Ce făcu A urelia? Se înţelege că iarăşi îi veni gândul de a rupe relaţiile cu el; dar Iarăşi iubirea rămase b iru itoare ; se m ăr­g ini dar a amâna din nou nunta, spre a da timp logodnicului să-şi redobândească eănătatea.

Şi iarăşi se năpusti nenorocirea asuj^p bietu lui băiat! E l îşi p ierdu braţu l la © explozie de gaz şi peste trei luni o maşină de făcut un t îi luă şi pe cel stâng. Inim a A ureliei fu cu desăvârşire sdrobitâ prin cele din urm ă neferic ir i; ea fu cuprinsă de cea mai adâncă mâhnire, văzând că logodnicul ei se duce bucată cu bucată.

Simţea prea bine că, cu sistema aceasta, el nu mai putea ţine m ult timp ; şi ea nu vedea nici un mijloc de a-1 opri depe po­vârnişul pe care aluneca.

— Ce-i cu clientul delti 700 ?— ÎS fachir...

In disperară nu-1 luase din cdocu fi suferit scădeit d plângea ca un », ca prim it vânzarea *i ci de bun, vede rea crescând, mase şi de astă hotărîrea de a ţin firească a 1 ncă odată Q încă odată

teptările ei de brâncă

prietenii şi că avusese mail st s ’a r fi putut aştsdela cerând ca relaţiijge deauna între ei, du m ente de de ocă s’a gândit dar nu vede întiEBr vinovat.

Şi to t îl mai ;:tă; i şi piciorul cela!» \

— iPentru fiica mea ? O ri pentru mine...

loneseu, tirană...— Iht /Ml ce-l cunoşti. ,— Ë netun« la ceafă...

___________ _ _ _ _

!

«LIA — N Ă ZD R Ă V Ă N IILErllĂ U CRESCUTei, lică-i părea rău că

api «ului, înainte de a de însemnare; se

am care, după ce n ’a mă i cu un preţ d e s tu l

ijcăzând şi p îe rd e - toa-i puternică r a ­

da neclintită; ea lu ă e s ne la risipirea, pis­anana «ţii se ap rop ia şî A ui [fu înşelată în a§-

inridge fu a p u c a t i un ochi. A tu n c i , tresei considerând statornicie, d e c â t [la ea, in te rv e n ir! , (rupă p en tru to t - Jupă câte-va m o- Aurelia, cuprinsă

d< de lăudat, spuse ios la toate aceste, Breekinridke ar fi

B4iinţmuţepiile

I«ării

>şte i; el însă îşi frâna« alt.

zii icare sărmana fată 2U pirurg luând sacul neni i pe care ea îl cu­ine; tţea că-i lua o bu- diii odnicul ei. Nu-şi că ( ttul iubirii sale se mo inţitor. Dar şi de

poti tuturor dojenirilor răm#hotărâtă.

, gata spre a-i îm- o calamitate! Un

.a^—i indienii sălbateci :i a< om a fost W illiam ' " “ dela New-Jersey,

’̂o călătorie micăirnl:ma itr'u umuu. de ttare, când p ie rd u

cu p ie le cu irăciune îşi a fu r s i !rul nu-i luase ş i

iseşte într o mare :ă. Ce să facili Brekinridgiul *L [riveste din toate

pe oare-ce el n ’are de a întreţine

să fac? întrebă ige inima.

în trebarea e cam delicată. E vorba de fericirea în treg ii v ieţi a unei femei şi aproape tre i sfe rtu ri d in tr’un bărbat. D u­pă părerea mea, răspunderea a r fi prea mare, dacă aşi povăţui-o în alt chip, de cât p rin nişte propuneri cam de departe. Oare n ’ar trebui acest tânăr re în treg it spre pildă? Dacă A urelia are de unde cheltui, să se încerce a da iub itu lu i ei invalid braţe şi picioare de lemn, un ochi de sticlă, o perucă, în sfârş it toate cele cei lipsesc. Apoi să-i încuviinţeze o nouă amânare de trei luni, care va fi cea din urm ă; şi dacă după acest tim p nu-şi va fi frânt v reun a lt membru esenţial perso­na lită ţii lui, atunci să se m ărite cu voia lui Dumnezeu.

Cu acest chip, nu sunteţi prea expusă,domnişoară. Dacă domnul B reekinridge urmează tr is tu l său obiceiu de a se vătăma la fiecare prilej, atunci la încercarea vii* toare va p ieri cu desăvârşire; toate greu­tă ţile vor fi atunci în lăturate . P icioarele de lemn şi celelalte membre artific iale rămân văduve. Nu p ierde ţi decât cea din urm ă bucată d in tr’un soţ iubit, dar nefe­ric it, care cu cea mai sinceră bună voinţă, nu se poate îm potrivi unei aplicări in te ­resante, dar prim ejdioase. încearcă dar, M ario-Aureloi, încearcă! M ult şi adânc m’am gândit şi numai acest m ijloc de scă­pare îl văd. B reekenridge, desigur ar fi făcut mai bine să-şi frângă gâtul din capul locului ; însă nu-i poţi imputa, că a vru t să ţie mai m ult timp şi că i-a p lăcut mai bine să se piardă bucată cu bucată, decât cu toptanul. T rebue în to tdeauna să cău­tăm partea cea mai bună din îm prejurări şi nu trebue să ne supărăm pe nimenL Vă rog să nu u ita ţi să-mi trim ite ţi şi A ie o carte de înştiin ţare , la orice întâm plare.

O ar, o! sărmana mea domnişoară, a- cum mi-aduc ?m inte : dacă s’a r În­tâmpla să aveţi o droae de copii, supuşi cu to ţii acestei ciudate a-

plecări a ta tălu i lor !Chibzuiţi, rogu-vă. Căci, zău, aceasta

m erită o adâncă chibzuire!”.

ISTORSA U N U I BĂIAT

RĂU C R E S C U T

E ra odată un băiat foarte rău, pe eare-1 chem a Gaga. Băieţii cei răi, de prin cărţile m icilor biblioteci ilustrate pentru copii, p u rtau mai

totdeauna num ele Radu sau loan; pe a- eesta îl chem a Gaga. E foarte curios lu­cru, d a r e tocmai cum vi-1 spam.

Cei m ai m ulţi dintre aceşti băieţi răi au p rin cărţile m icilor biblioteci ilustrate pen tru copii au o m am ă evlavioasă şi ot- ticoasă, care bucuros şi-ar aşterne eulcu-

(Continuare în pag. 12-a)

À

— De ce ai chiulit la geografie.— Nu-mi place materia asta, până nu se termină

războiul...

— Ce-i asta chelner ?— O măsură de intimidare a clienţilor nea

inmiti...

— D-ră vrei să te m ăriţi cu mine ? Am IO milioane şi o boţită incurabilă fie inimă ...

pete. Leagănul de lemn üe traraiaiir — a- dus cale de treizeci de poşti pe spinarea unui catîr — în felul cum se exprima Stumpy, „omorîse celelalte mobile”. In acest chip reînoirea mobiliarului şi a veşt­mintelor coloniei ajunsese să fie o nece­sitate. Oamenii, care luaseră obiceiul să intre din când în când la Stumpy şi să y ad â cum se află Norocul, păreau a în­ţelege însemnătatea schimbării, şi, în a- părarea intereselor sale, concurentul lui Stumpy din „prăvălia lui Tutte"’ începu să introducă covoare şi oglinzi. Reflexul acestora asupra înfăşişării din afară a membrilor comunei produse o deprindere mai îngrijită la curăţenie. Pe lângă aces­tea, Stumpy făcu un fel de carantină pentru cei ce pretindeau la onoarea şi la privilegiul de a purta „Norocul” în brate. A fost o vătămare crudă pentru Ken- tuckianul — care, in neîngrijirea unei naturi generoase şi după traiul grăniceri­lor, privea toate veştmintele ca un fel de a doua piele ce rămânea să se despoae de la sine, ca pielea şarpelui — că i se re­fuză acel privilegiu de oarecare motiv de precauţiune. Insă aşa de puternică a fost înrâurirea nouei măsuri, încât Ken- tuckianul în urma ei se a ră ta regulat în fiecare zi după amează cu o cămaşe cu­rată şi cu o fată spălată până la strălu­cire.

Dar apoi nici măsurile sanitare, morale Si sociale, nu fură uitate. Tommy, despre care se presupune că îşi petrece toată viata în tr’o neîntreruptă încercare de a se odihni, trebuia să nu fie supărat prin niciun fel de larmă. Urletul şi strigătele, prin care tabăra îşi câştigase nefericita sa poreclă de Roaring-Camp (adică: tabăra urletelor) nu mai erau îngăduite în apro­pierea colibei lui Sttimpy. Oamenii vor- biau şoptind, sau fumau cu gravitate In­diană. înjurăturile fură pe tăcute părăsite în acest sanctuariu; un fel de interj ec- tiune, care până atunci era foarte popu­lară, adic i „dă la dracul norocul” şi „a- furisit noroc”, nu se. mai auzîa în toată tabăra, fiindcă părea a fi câştigat o nouă relaţie personală. Muzica vocală nu era oprită, fiindcă se credea că are efect bun pentru liniştea şi îmblânzirea copilului, şi un cântec de lohn Orlogsfnf un marinar englez din Coloniile Austraiice ale Ma­iestăţii Sale, deveni popular drept cân­tec de leaîău.

Era o peveste duioasă despre faptele corăbiei „Arethuza, 74 de tunuri”, în tr’un tenor cam năduşit, cu o cadenţă lungă la refrenul fiecărui vers „pe bo-o o-rdul Arethuzei”. Era o adevărată privelişte, când lohn tinea Norocul în braţe, cum se legăna dela o parte la alta, parcă ar fi fost mişcat de corabie şi cum îşi mur­mură cântecul său de mare. Fie prin felul deosebit, cu care legăna lohn, fie lungi­mea cântecului — care avea 90 de strofe si sc urm a cu intenţie conştiincioasă până la leagăn producea întotdeauna efectul dorit.

La asemenea prilejuri, bărbaţii se cul­cau de-a-lungul sub copaci, vara în linul amurg al serii, fumând«-şi pipele şi sor­bind tonurile melodioase! Această „spe­cie de istorii” zicea Coknei s immons, stând pé gânduri şi sprijinindu-se pe coate „e ceva divin”. îşi aducea aminte de Greenwich. In lungile zile de vară, Tommy de obicei era purtat sus la râpă, tie unde veneau comorile de aur ale Roa­ring Calupului. Acolo se aşternea ; un co­vor peşte crăci de brad şi copil iii şedea întins, .pe când oamenii lucru» jos la gropi. Pe urmă se încercară să împodo­bească acel leagăn improvizat cu flori ş! cu ierburi mirositoare, şi regulat adu­cea unul sau altul un măntuiciii. de a»i- ghioliţa, <îe afâlee sau de maripoşâ multi­coloră. De odată simţiseră, că este fru-

NOROCUL( -Jrmare din pag. 4-a)

museţe şi însemnătate în aceste lucruri mici, pe care atâta vreme le călcaseră sub picioare fără să le bage în seamă. O bucată de mica sclipitoare, o frântură de quart vărgat, o cremene lucie din albia râului păreau frumoase înaintea ochilor astfel deprinşi şi ageriţi şi se puneau tot­deauna la o parte pentru „Noroc”. Cu surprindere văzură, câte comori erau în păduri şi dealuri, „de care Tommy avea trebuinţă”. înconjurat de jucării, precum nu le-a mai avut niciun copil. Tommy trebue să credem că era mulţumit. Şi în adevăr, copilul părea blând şe fericit, de şi avea un aer de seriozitate şi o lumină gânditoare, ce strălucea din ochii săi ro­tunzi şi verzi, şi prin care Stumpy se sim- ţia uneori neliniştit.

M ă opresc de a cita toate exemplele despre inteligenţa lui, care din ne­fericire se razimă numai pe spusa

unor amici părtinitori. Unele din ele nu craua lipsite de orecare coloare de super­stiţie. „Tocmai mă suiam pe movilă” zi­cea într’o zi Kentuckianul, de abia răsu- flând de mişcat ce era „şi să mă ia naiba, dacă nu vorbea cu o coţofană, ce-i şedea în poate. Erau aşa de împrieteniţi unul a i altul, ca doi cumetrii, şi se giugiuleau ca nişte vrăbii la cireşi”. Dar fie că se vâra printre crăcile de brad, sau că zăcea alene pe spate şi clipea la frunzişul de de-asu- pra capului său, lui îi cântau păsările, lui îi vorbia veventa, lui îi miroseau florile; natura îi era doică şi prietenă la joc. Pen­tru el firea slobozea prin frunjiş săgeţile de aur ale soarelui ce-i cădeau aşa de a- proape încât umbla să le prinză cu mâna; lui îi trimetea zefirii pribegi, ca să-i aducă balsamul laurului şi al gomului plin de răşină; lui îi dădeau brazii cei înalţi din can ca să-l adoarmă cu iubire, bondarii bâzâiau şi cioarele cântau cântecul de somn cu isonul lor monoton.

Aceasta fu vara cea de aur în Roaring- Camp. Erau „timpuri netede” — şi Noro­cul era cu ele M:nele dădură o producţie enormă. Tabăra era geloasă de privilejile sale şi se uita la streini ou ochii plini de neîncredere. Colonizarea nu era înconju­rată şi, pentru a face singurătatea lor mai desăvârşită, cumpărară în toată forma pă­mântul de amândouă laturile celor două dealuri. Aceasta şi remimele unei deose­bite dibăcii la întrebuinţarea revolverului le păstra singurătatea neatinsă. „Ouirie-

ststataraMSEtarat»eamiePSmti

sa »I t i ■HIV

slOi^şu| frumos”

în oraşul M agdeburg arc Joc ac ­tualm ente o expoziţie extrem do interesantă, în titillata ,, O ra lu l fru ­m os” . Această expoziţie va. fi p re ­zentată şi în alte o raşe în scop de popul"rrizaro. D in experienţele p rac ­tice în legătură cu apărarea ţării, expoz^ia se ocupă cu problem a m ăsurilor de apărare ce trebiiesc hi al te pentru ocrotirea oraşelor de alto distrugeri în viitor şi în lă tu ra ­ră* pmwrbelor de până aoum.

Mosa S nstitM l d®

o e f ărn 3n G erm an iaInstitutul Reicbuilut pen tru con­

servarea produselor alim entare din K arlsruhe, care a fost fondat în a- mtl 1 !tôô îm preună ou Institutul de teclr*iicit frigorifera în fiin ţat în a- rail pe lângă t’oiiiec'im'oa dinKarîpruhe. au fost transform ate în ­t r ’un Institţft de cercetări al Rei­ch«! ui pen tru conservarea în stare

■ p roaspătă a alim entelor

i i i u n f l M i H w i a H n u i n n H i

»taKStatatumBtiätl-lISttaæi»taHăm

mra

tsK»10ta

»téHttammoiaaratr-ata14tanam

tata

rul” — singura legătură ctt lumea din a-fară — spunea uneori poveşti minunate despre tabăra lor. Zicea spre pildă: „colt» sus în Roaring au o uliţă, care întrece toate uliţele din Red Dog. Jur impreju- rul caselor au tufişuri şi straturi cu flori, si apoi se spală de două ori pe zi. Insă jtint grozav de sălbateci împotriva stre> nilor şi se închină la un copii de Indian”,

Cu cât taberii îi merge mai bine, cu atât îi creştea şi dorinţa de îmbunătăţiri mai mari. Se făcu propunerea de a se zidi în primăvara viitoare un hotel şi de a se Pofti una sau două familii „onorabile” ca să se aşeze cu locuinţa statornică, a-< colo în interesul „Norocului”, care poate ar trage oare-care folos diti societatea fe­meilor. — Mult trebue să fi iubit aceşti oameni pe Tommy, pentru a trece peste brutala lor neîncredere în contra virtuţii şi vredniciei sexului femeesc şi a-i aduce jertfa unei asemenea îngăduiţi. Totuşi unii din ei stăruiau în împotrivirea lor. Dar fiindcă hotărîrea tot nu se putea pune în lucrare decât peste vr’o trei luni, minori­tatea îşi dete aerul de a se supune în pace, aşteptând că până atunci să se întâmple ceva care să zădărnicească tot planul. Şi în adevăr s'a întâmplat. Multă vreme îşi vor aduce aminte locuitorii de sub munţii Californiei de iarna anului 1851. Se gră­mădise nepomenit de multă zăpadă în Sierra şi toate pâraele se prefăceau în râuri şi toate râurite în mări. Orice mare şi orice văgăună ajunsese să fie o apă fu­rioasă, care se prăvălea peste coastele dealurilor, des rădăcina copacii uriaşi şi împrăştia lemnele, pietrele şi molozul peste şes. De două ori Red-Dog fusese inundat şi deşteptase temerea în Roaring- Camp. „Apa a adus aurul în văgăunele astea” zicea Stumpy. „A mai fost odi­nioară p’aici şi va mai veni”. Şi în aceiaşi noapte râul Norfh-fok se umflă deodată peste ţărmurile sale şi inundă valea cu trei colţuri a Roaring-Campultti.

n turburarea potopului vâjiitor, sfărâmării copacilor şi a lemnelor trosnitoare, în întunecimea ce părea

că curge împreună cu apa şi că ştinge valea cea frumoasă, nu se putea face mai nimic pentru adunarea taberii împrăş­tiate, La revărsatul zilei, coliba lui Stum-i py, cea mai apropiată de tărm, era dusă. Mai la deal in văgăună se găsi trupul ne-i norocitului ei stăpân. Insă mândria, nă-r dejdea, bucuria, Norocul Roaring-Cam* pul ui dispăruse. Când se întorceau oamei nii cu inima cernită dela căutarea zadar­nică. fură strigaţi înapoi spre ţărm.

Era caicul trimes în ajutor din partea de jos a râului. Oamenii din caic spuseseră că, o poştă mai la vale, au soos din apă un bărbat şi un copil amândoi aproape sfârşiţi de oboseală şi întrebară, dacă îi cunoştea cineva şi dacă erau din partea locului?

La cea dintâi privire, cei din tabără vă­zură că e Kentuckianul, care zăcea iti caic, grozav de rănit şi aproape sfărâmat, dar tot ţiind în braţele sale „Norocul: din Roaring-Camp”. Plecându-se peste aces­te fiinţe omeneşti, a ţa de ciudat împere- citiate, simţiră copilul rece şi fără mişcare.

„E m ort”, strigă unul.Kerahtcbiamtl deschise ochii. „Mort?/*

răspunse el cu glas slab.„Da, omule, şi tu eşti pe m oarte”.

O rază de bucurie străluci atunci în o-i chii Kentuchianului cu cea din urină .su­flare a lui. „Pe m oarte”, zise el. „Mă ia cu el? Spuneţi băieţilor, că acum am a- juns la Noroc”.

i bărbatul cel puternic, care se H* nea de copilul cel slab, precum o-

ra mul ce se înneacă se ţine de un fir de pai, porni îmiainte pe râul întunecat al umbrelor, care curge veşnic spre o metrò necunoscută.

10

STRA DIV ARIUSMeşterul-vrăjitor al vioarelor celebre =====

Antonio S trad ivari — sau S tra ­divarius, cum este cunoscut la noi prin latinizarea num elui — n ’a fost, în sensul strict al cuvântului, un muzicant, pentrucă nu a pro­dus, dar a avut un suflet muzical, fără de care nu ne-am putea ex ­plica acela care a răm as secretul minunatelor sale viori. Om incult, aproape analfabet, nici m ăcar co- borînd d in tr’o familie de făuritori de lăute, fără a ju torul unor for­mule ştiinţifice, fără a fi sfătu it de nimeni, el a pătruns tainele m ate­riei şi a scos din ea v raja sub care au ţinut şi ţin viorile sale pe as­cultătorii de muzică.

Antonio S tradivari s’a născut la Cremona. T ată l său se chem a A- lessandro, iar m am a sa Anna Ma­roni. Când însă s’a născut? Data de 1644 a fost m ereu stabilită de faptul că pe u ltim a vioară a lui, făurită în 1736, numele său este urmat de cuvintele „di anni 92”. Ar fi deci limpede că, dacă în 1736 avea 92 de ani, data naşterii este 1644. Mai târziu s’a afla t că cuvin­tele „di anni 92” au fost adăugate pe această vioară de Contele Cozio di Salabue, m are colecţionar, şi deci, orice calcul în acest sens cade. Dar mai există o altă sem nă­tură pe vioara ce se află în posesia marelui in terp re t Busch, unde da­tei de 1732 i-au fost adăugate cu­vintele „di anni 89”. Este limpede atunci că dacă în 1732 avea 89 de ani, el s’a născut în 1643 şi nu 1644.

„înalt, slab — spune un con­temporan de al său — Stradivari a fost totdeauna văzut în haine de lucru. Cu foarte m are greutate şi le da jos, fiindcă lucra necontenit”.

Băiat de aproape zece ani, S tra ­divari a in tra t în atelierul lui Ni-

I

ac&deoAsOfyZS âm fit& aS ă Ş i -fcrie cU&putä,

O femeie înfeleapta

ştie să se ferea sca

de micile d u rer i . . .w■*.

? uanc* ^ f able me i

]§ 1

ccolo Amati, învă ţând meşteşugul care era cel m ai p reţu it în oraş. In prim ii ani a lucra t foarte mult, d a r viorile eşite din m âinile lui s’au răspândit în lum e cu numele m eşterului său. Se pare că prim a etichetă cu inscripţia „Alumnus Niccolai A m ati” a fost sem nată de el pe când avea 13 ani. Numai când a avut un atelier al său S tra ­divari şi-a alcătu it o etichetă pro­prie.

Antonio S trad ivari a studiat vre­me de 30 de ani, schim bând for­mele şi proporţiile instrum entelor sale, şi s’a gândit chiar la un nou tip de vioară. A pus aşa num ita „catena” în mijlocul p lanului a r ­monic, a făcu t alte variante, a co­rectat, a greşit din nou, a re lua t dela capăt, şi s’a convins că form a viorii trebue să răm ână aceea im ­pusă de m aestru l Amati. Se spune că S trad ivari a fost un geniu; nu se poate tăgădui că a fost un om de m are talent. El a construit o violă de 48 cm, care m ai poate fi încă văzută la Liceo Musicale dela F lorenţa, şi viori de buzunar care slu jeau m aeştrilor de balet, cu m â­nerul foarte lung şi cu cutoa a r ­monică mai mică decât un pumn.

Putem stabili unele caractere fundam entale pe care le au viorile Principelui făuritorilor de lăute, dela prim ele aşa num ite „am ati- zate” la ultim ile „ale lui perso­nale”. S tradivari a determ inat ca­litatea lem nului în tr ’un chip mai precis decât predecesorii săi, a în ­trebu in ţa t to tdeauna paltinu l pen­tru fund, pen tru benzi şi pen tru m âner; bradul pen tru p lan sau plopul, sau o varie ta te a acestuia, care creşte de-a-lungul m alurilor Padului, în preajm a Cremonei sale ca şi pen tru în tăririle in terne şi pen tru cele pa tru mici socluri.

Viorile lui S trad ivari se deose­besc de toate celelalte, cuprinse şi cele ale lui Amati, datorită puterii, strălucirii, deplinătăţii sunetului, şi, în acelaş timp, datorită dulceţii şi delicatei de neîntrecut, ceeace face ca ele să fie to t a ta t de bune pen tru muzica de cameră, cât şj pen tru cea de concert, chiar daca sunt nevoite să facă faţă unei mase orchestrale. D ar viorile lui S trad i­vari m ai au şi alte m ari însuşiri. De pildă, dacă una din ele nu este în trebu in ţa tă mai m ultă vreme, calităţile ei sonore apar dim inuate; dar, după un oarecare timp, dacă este în trebuinţa tă, îşi recapătă în chip magic toate însuşirile, ceeace nu se întâm plă cu nici o altă vioară.

£>ar valoarea vechilor viori şade în alegerea lemnului, ale cărui în ­suşiri nu se găsesc niciodată iden­tice, nici în făşiile scoase din a- cela trunchi. Este destul un acci­dent cât de mic şi de insensibil ca să strice totul.

S trad ivari a fost celebru în tim ­pul vieţii sale şi a fost plătit, chiar la începutul carierii, cu sum e e- norme. F iecare vioară de a lui costa pe acea vrem e p a tru sau cinci mii Ire. S trad ivari deci a tră it şi a m urit foarte bogat.

Viorile construite de S tradivari, în afară de faptul că toate poartă sem nătura lui, aveau fiecare un nume. Cum am m ai spus, p reţu l e ra foarte mare. Cu vremea, vio­rile lui S tradivari ş i - a urca t p reţu l care m ergea dela 20 şi până la 30 de mii de lire, dela 100 la 200.000 pen tru anum ite viori, ia r câteunele au realizat p re ţu ri ce depăşeau cu m ult tui milion de lire.

Când în 1787 (această dată este sigură) S trad ivari a m urit, a fost un doliu pen tru în treaga Europaă. A fost înm orm ântat în Biserica San Domenico, în Capela pe care o cum părase dela moştenitorii lui Francesco Dia ni, Jn ultim ii ani al vieţii sale.

iM ä I * ,

C £ A 0 O Mr e g u l a t o r u i

b i o l o g i c a l

f u n c f i u n i l o r

i n t o $ t i n a ! e ,

e s t e n e d ă u n ă -

C I F R A N A Ş T E R I L O R I N E U R O P A

U ltim ul ca ie t a*l periodicului „Eco­nom ie şi S ta t is tic ă “, co n ţin e in tere ­sa n te d a te şi c o n s id e ra tim i asu­p ra evoluţiei popula ţie i d in ţă rile europene în tim p u l ac tu a lu lu i răz - boi. D eoarece c ircu m stan ţe le ră z ­boiului su n t aproape inden tice la to ţi beligeranţii, p u n c tu l de plecare, şi an u m e c ifra naşterilo r, d in u l­t im a vrem e d in a in te a războiului, are o în se m n ă ta te deosebită.

GERMANIA, se găsea _ d in an u l 1934, pe o lin ie supericara , în con ti­n u u progras, în re g is tr i tr â n d , în a - n u l 1939, 19 n a ş te r i la 1.000 cp locui­to ri. B ineînţeles oă, războiul a in ­f lu e n ţa t a su p ra acestei s tă r i de lu­cruri, p r in tr im e te re a pe f ro n tu r i a tu tu ro r celor capab ili de a p u r ta arm ele, f ă r ă în să Să w înregistreze, în p rim ii doi a n i d e război, u n re ­gres apreciab il a l c ifre i naşterilo r.

MAREA BRITANIE, se găsea în c o n tra s t cu G erm a n ia p e o lin ie in ­fe r io a ră re la tiv la d en s ita te a de naşteri* I n a n u l 1938, c if ra n a ş te ­rilo r d in A nglia e ra de 15 la 1.000 de locuitori, deci cu 20o/o m a i m ica decât in G erm an ia . Ou to a te c ă An­glia se a f lă m u lt în a p o ia G erm aniei, în ra p o r t c u oam enii în ro la ţi pe f ro n tu r i c i f ra n aş terilo r b rita n ice a scăzu t p â n ă în affluì 1941 la 14 de fiecare m ie de locuitori.

Identic ca In A nglia stau lucrurile şi în Franţa. Până in anuH_1937 ci­fra naşterilor franceze a scăzut ne- conbennit. Cu. toate că Franţa şi-a trimis fii «ăi pe front numai pe 3a mijlociul lui 1940, <fân 1939, penă la ÎMI, cifra naşterilor a inrelgistrat un regres dela 14,8 la 13> de Jtecare mie die tocuitprt. Aceasta, se explica

şi d in fă p tu i c ă o m are part« d in ostaşii a rm a te i franceze a f la ţ i în p rizon iera t a u fost d e sp ă r ţiţi de fam iliile lor.

ITALIA a s ta t în a in te de război, în ce priveşte c ifra naşterilo r, în p rim u l loc, depăşind m arile ţă r i eu­ropeni“. I n in te rv a lu l d in 1939 p ân ă la 1940 c if ra n aş terilo r anua le se rid ica la 23 la 1000 d e locuitori. D upă in t ra re a Ita lie i în război a- c e as tă c ifră a scăz’it, în a n u l 1941, la 20,8. I a r în a n u l 1942 p â n ă lai 20,2

(Continuare în pag. 14-a)

„Iepuraşul", pictură necunoscuta ««sită într’un mm«« portnţhei.

P O U À NUVELE(Urmare din pag. 9 -»)

şui în m orm ânt, dacă nu şi-ar iubi a tâ t de m ult pe nerecunoscătorul sau copil. De sigur că aţi băgat şi d-voastră de sea­m ă, că mai toţi copiii au o sărm ană m a­m ă, cea m ai bolnavă dintre toate m a­mele care’şi leagănă copilul eu dulci cu­vinte tânguitoare, îl adoarm e în săru tări şi, punându-se în genunchi lângă patul lui, plânge, şi iar plânge. Istoria ştrenga­ru lu i este c-u totul alta. Nu-1 chem a nici Radu, nici loan ; îl chem a Gaga, şi m u- mă-sa n ’avea nici cea m ai mică boală de piept. E ra m ai degrabă tare şi voinică de cât slabă, şi de loc evlavioasă. Nici nu-şi p rea batea capul de purtarea lui Gaga şi spunea, că, dacă şi-ar frânge gâtul, n ’a r fi vreo pagubă, înto tdeauna îl bătea pen­tru a ’l adormi, şi niciodată nu-1 adorm ea cu sărutări. Avea şî obiceiul de-1 trăgea de urechi, de câte m i pleca de acasă.

Odată acest băiat urâcios fu ră cheia că­m ării şi se îindopă cu o m are porţie de dulceţi. Insă nici grozava m ustrare de cuget şi nici u .11 glas nu-i şopti? Oare bi­ne e să nu asculţi de m am ă? Unde a jung băieţii cei răi, care pe ascuins iau dulceţu- rile sărm anelor m am e bolnave? El nu-şi ju ră că nu va m ai face una ca asta, nu se duse să ceară ertare dela maică-sa; ea deci nu putu să-l binecuvânteze cu la­crimi de fericire în ochi şi cu vocea tre- m u rândă de înduioşare, precum se în­tâm plă regulat în cărţile pom enite m ai sus. Nu găsiţi lucrul acesta din ce în ce m ai ciudat?

Gaga m ănâncă dulceaţă, îşi zise în vorba lui grosolană şi stricată, că era a dracului de bună; apoi începu să râză şi m ai adause: că baba are strâm be din nas, dacă va da peste această posnă. Când dete ea peste posnă, el susţinu că n ’a fă­cut el... Ea însă îi trase câteva palme şi atunci a început să plângă. Tot ce i se în- . tâm plă acestui copil era în tr’adevăr foar­te curios. Nimic, dar nimic n u i se în­tâm plă ca la ceilalţi băieţi ră i din micile biblioteci ilustrate pentru copii.

Odată se duse să fure m ere. Mare mi­nune! Nu-şi frànse niciun braţ. Vă în­credinţez că nu căzu şi că nu-1 îm bucă câinele cel mare. Nu răm ăsese în pa t o m ulţim e de săptăm âni, nu se căi şi nici n u se făcu m ai bum. F u ră m ere, câte voi, le m ănâncă şi nu avu nici o m ustrare. N,u avu nici m ăcar colici. E ra lucru cu totul deosebit.

Lum ea nu se poartă aşa în acele du­ioase cărticele cu scoarţa zugrăvită, în care vezi nişte băieţi cu pantalonii vişi­nii şi nişte coconite duioase cu obrajii întocm ai ca faţa pantalonilor.

O dată Gaga şterse briceagul stăpânu­lui său şi, când îi veni team a de pedeapsă şi de arest, îl ascunse sub căciula lui T udorache, fiul săracei

văduve, copilul cel mai bun şi de model, care asculta întotdeauna de m um ă-sa, nu minţea niciodată, îşi ştia cu m are regula­ritate lecţiile şi u rm a neobosit la şcoala de Duminică. Când căzu briceagul din căciulă, Tudorache se înroşi şi-şi plecă capul sub povara faptei. Atunci s tăpânul sări pe el, strigându-i: „ Ai să mi-1 plă­teşti, sfânt, prefăcut ce eşti!” D ar în a- cest m om ent solemn, nici un bă trân nu-şi interpuse păru l Iui alb, ea coada unei găinuşe, nici vocea lui tărăgănată ca "vocea popei dela leturghie. Nu, nici u n moşneag venerabil şi lung la vorbă U.U spusese învăţătoru lu i nehotărît: „La- 6ă pţe acest copil! Ia tă groaznicul făcă to r

de rele! Trecând pe aci pe nevăzute, am fo s t 'm a r to ru l furtişagului” : Nu; istoria e din ce în ce mai curioasă. Pe Gaga nici u n m om ent nu-1 prinse frica. Bătrânul obişnuit din cărţile de poveşti nu luă de m ână pe Tudorache cel bun, nu spuse că un astfel de copil e vrednic de protecţie şi nu-i propusese, luând o prisă de tabac, să intre în casă la el; pentru a-i m ătu ra odaia, a-i aprinde focurile, a-i târgui, a-i tăia lemne, a-i studia dreptul, a a ju ta neveste-sei la gospodărie, a se ju ca în vremea ce-i m ai răm âne, a câştiga cinci lei vechi pe lună şi a fi cu desăvârşire fericit. Acestea fă ră îndoială s’a r fi în­tâm plat aşa în acele cărţi, însă de astă- dată se petrecură lucrurile cu totul alt­fel. Pe «opilul cuminte îl bătură , îl făcu ­ră hoţ, şi Gaga îşi frecă m âinile de bucu­rie, fiindcă, vedeţi d-voastră, Gaga nu putea suferi pe copiii cuminţi. Spunea că-i ieşiau pe gât aceste păpuşi de zahăr, aceşti smeriţi prefăcuţi, aceşti mici buni de tuns, aceşti papă-lapte.

Asemenea vorbe sunt foarte m âhni- toare, însă obraznicul de copil niciodată nu spunea altele.

Dar m ai curios este că, în tr’o Dum ini­că, pe când îl căutau părin ţii ca să-l du­că la biserică, el fugi, se puse în tr’o lun­tre şi nu se înnecă, apoi pescui şi nu fu trăsnit de fulger. In acele adm irabile cărţi, cu care petreceţi a tâ t de mult, nici nu se poate ca copiii, care în loc de a m erge la biserică, se duc, Dum inica cu luntrea, să nu fie cuprinşi de vreun vârtej de apă, şi să nai se înneee; dacă apoi vreau să pescuiască cu undiţa, e de netăgăduit că trebue să fie trăsniţi. Cum se face oare, acest Gaga să fi scăpat din toate prim ejdiile cele m ai neapărate? Mare taină!

Gaga trebue să fi avut vreun talis­m an ; nici nu se putea explica altfel no ­rocul lui ne m ai pomenit. Nimic nu se în­toarce împotriva lui când era vre o me­najerie în oraş, el da totdeauna Elefanţi­lor tabac, da r niciodată nu i-au sucit gâ­tul cu proboscida lor.

Y oinic, se învârtea pe lângă sticle cu vutcă şi nu înghiţea niciodtă din greşală spirt! F u ra puşca tată-său,

mergea Ia vânătoare, şi puşca nu îi smulgea cele trei degete dela m âna dreaptă. Zugrăvea caricatura naşului şi a naşei (chipuri blestemate) şi nu se o tră ­vea cu colorile. Odată în m ânia lui trase

un pum n surioarei sale, drept în nas; so­ra lui n u zăcu lungile zile ale unei veri întregi şi nu m uri cu vorbele de ertare pe buze. N u: ea îi trase un alt pum n şi nu fu de loc bolnavă. In sfârşit, ştrengarul nostru fugi dela rasa părintească şi plecă pe mare, dar nu se întoarse peste câţiva ani şi nu se sim ţi singur şi părăsit înain­tea m orm ântului iubiţilor săi părinţi, înaintea ruinelor casei, care ocrotise tine- reţele lui. Ba deloc. Se îm bătă ca zece popi, făcu m ii de mii de posne, dar nu-şi făcu niciodată inim ă rea.

C u vrem ea înaintă în vârstă, şi înain- tă şi până la o nevastă, frum oasă femee spre legea m ea! Avu şi

m ulţi copii cu ea. Se îmbogăţi în u rm a mai m ultor crime, prevăzute în condica penală şi a uiK>r neprevăzute. Acum e cel m ai m are mişel în ţara lui. E respec­tat de toţi, a a ju n s a fi chiar şi deputat. D acă va m ai fi cum va vreo revoluţie în F ranţa sau în Mexico, poate să se facă şi îm părat.

Desigur că nu se petrec lucrurile astfel în duioasele cărţi ale micilor biblioteci ilustrate pentru copii. D ar ce să facem ? Trebue să ne aşteptăm la toate şi încă şi la m ai m ulte în lum ea reală.

C U R I O Z I T Ă Ţ IA stro iiü m îi ita l ien i au iz> b u tii să fo to g r a f ie z e în-

treq ceru l în s te la iU riaşa operă pe ca re a u încep>ut-o

astronom ii acum m i veac şi ju m ă ­ta te , cu ailte cuv in te aceea de a fo­to g ra fia în tre g ceru l în ste la t, cu u- nelte şi m etode c â t m ai potriv ite cu p u in ţă , cu scopul de a ob ţine pozi­ţiile şi splendorile stelelor p â n ă la m ărim ea a 12-a (în sc a ra lui H ar- bart, care a ju n g e p â n ă la aproxi­m a tiv 3 milioane») şi de a o u b licau n a tla s p â n ă la gradul al X lV -lea (su n t ap rox im ativ 15 m ilioane), a fo st desăvârşită astăz i aproape în în treg im e. Anul 1942 a văzu t s fâ r ­şitu l volum ului a i S-lea şi u ltim ul, volum care revenea observatoarelor sstronorn ice italiene şi care a fost în to cm it de observatoru l astro-fizic d e la C a tan ia , u n u l d in cei 18 colabo­ra to r i ai acestei u riaşe trude. E for­tu r ile în fă p tu ite de o P leiadă de as ­tronom i şi de calcu la to ri începând cu Ricco, ca re a fost in iţia to ru l in p rim ii an i a i acestu i veac, p â n ă la Favero, care a av u t fe ric irea s ă ducă la b u n ă îndeplin ire aciesastă în tre ­p rindere, se văd as tăz i încoronata cu o operă ca re v a ră m â n e unu l d in m onum entele nep ieritoare ale gân ­dirii um ane, m onum en t ca.r,e p o a r tă pecetea geniului şi m uncii italiene.

I D IN N IC I O CASA nu trebue să lip ­sească excelen ta rev is tă de popu larizare a problem elor m edicale în R om ânia r;

NOSTRUcare cuprinde în fiecare num ăr artico le scrise special de cei mai rep u ta ţi m edici rom âni şi s trăin i, s fa tu ri m edicale spre folosul o ricu i şi todsum ări in viaţa sexuală. P ra c tic a educaţiei fW ce. S faturi ig ienice ţo so o d ă re s ti şi de frum useţe .

30ÜÄ PAGINI OECOfiS. Mc DICALE GRUÜITF

A P A R E LA 1 ţ i 15 A L E F IE C Ă R E I LU N I

25 le. =---= 25 le.I

W S

»

îufâmuê 'hmmentcHuoJi lo primele semne de gripă

tablete Aspirin. Tablete Aspirin,

cu e r t f c e o = B a y e r

o fu lă re p ed e {i sigur .ÆL-.

SE VANEAZĂfllIlllllllllllllllllllllilIllllllILIIIIIilIlililIlllililIIIIIIIlIilIlllllIIIIIlIlllilIIlIJIIIIIIilIilIUIJIt

SUBMARINELE. . .iiiiniiniiiiiiiiiiiiiiiiiiiim iiiiiiiiiiiim iiiiiiiiiiiiiiiH iiiimmiiiiiiiiim iiiiiiiiiim iiiiim i

Un rep orta j palp itant despre luptele de pe cele

IB B B B B B B B B B B B B B B B aB B B B B B aaSB B B e& B B B SB B H K

şa pte mări ale giobuiut

ti3rprf>«i<?r

bre bine vizibile, dar de atâtea oii ne-am trezit prin surprindere cu rapi­dele Şi sveltele distrugătoare în spate! In tr ’o astfel de împrejurare cată să te dai imediat ia fund, pentru a scăpa de neplăcutele bombe de apă şi a evita o întâlnire prea de aproape.

„O umbră largă la 160 grade!” , a- nunţă postul Nr. 1. Toate lunetele se îndreaptă in tr’aco’o. Ce fel de umbră să fie? „La babord altă umbră!” . Pe cât se pare suntem chiar în mijlocul convo­iului. Această a doua umbră este foarte înaltă şi sveltă, ceea ce înseamnă că di­recţia vasului este perpendiculară pe a noastră. In timp ce prima umbră, de la pupă, se micşorează, cealaltă creşte mereu. Toţi ştim că e un distrugător, dar nimeni nu spune o vorbă.

„Postul Nr. 1, nu-1 scapă din ochi şi raportează mereu ce face!” , spune co­mandantul, cătai şi hotărît. In timp ce motoarele noastre Diesel lucrează din răsputeri, dudxiind, scrutăm orizontul căutând contururi mai mari. „Dă pre­siune” mormăie în barbă santinela, pri­vind cu linişte umbra care se măreşte tot mai mult şi rămâne totuşi înaltă şi subţire. Cu luneta se pot vedea norii de fum eşlnd din cele două coşuri. „Viraţi scurt la babord!” ordonă comandantul

Cotim brusc, şi pentru o clipă distru­gătorul apare mai lat. Dar se îndreaptă

(PK). — „Fiţi gata! Ieşim la supra- M ediat, la din nou cursul direct asu- laţă!”, ordonă comandantul. Stă la pe- pla noastră şi se măreşte neîncetat. A- riscop pentru a mai arunc® o privire a- cum ştim că ne vânează un vas de pază tentă de jur împrejur, în noaptea spoită mult mai rapid decât noi. „Se văd bine de lună. Ne afundasem, deoarece către valurile pe care le despică la proră!” , seară pierdusem contactul cu convoiul raportează postul Nr. 1 comandantului pe care îl urmăream de trei zile şi nopţi, Acesta observă cu aceiaşi linişte de fier şi din care trimisesem la fund un vas- pe urmăritor, fără să spună un cuvânt, cisternă de 9000 tone; Sn apă ascultă- Numai prosopul cu care se Şterge de toaxele noastre prind mai bine sgomo- sudoare freacă parcă mai îndesat, tul motoarelor convoiului. In lunetă distrugătorul ce se apropie

„Ambele motoare Diesel sunt gata!”— apare uriaş. L-am prins întreg in o- „Umpleţi celulele cu aer!” — „12 me- biectiv. Nori graşi de fum ţâşnesc in­tri!” — „10 m etri!” — „8 m etri!” volburaţi din coşuri, şi acoperă prora „Turna e liberă!” — „Am ajuns e u s r t ridicată cu care sparge valurile. Putcaj Vocea limpede a inginerului şef stră- şi alte detalii se văd bine Şi tunurile. < bate prin larm a motoarelor şi valurilor „Alarmă!”. Repsde ca fulgerul trebue spumegânde ajungând până la coman- să dispărem din faţa inamicului. Cu dant, sub ture ă. „Deschideţi turela!” — fiecare minut distrugătorul e mai a- „Posturi pe punte!” , acesta este primul proape cu 1000 metri! In tr ’un singur ordin pe care îl primim de pe bord, minut trebue să facem totul, in tr ’un după ieşirea deasupra apei. singur minut să pierim dela suprafaţă,

Primul schimb, din care fac parte şi ca să scăpăm deocamdată de formida- eu, urcă sus. Cercetăm cu grijă ori&on- bila izbitură ce ne aşteaptă, tul prin lunetele duble. E nevoie de cea Se sună alarmă, submarinul se nă- mai ma re atenţie. Fiindcă trage întâi, pusteşte cu prora spre adâncuri în li­cei care vede întâi Vase m ari de trans- nie înspăimântător de oblică; desigur port şi cisterne zăresc ca nişte um- că o parte din pupă a mai rămas înca

s h i " " i " .. 1 v ' g1 ......« fg fy— — ........g

i f l BONSA'.WERK SOLINGEN | |

! Igl& B B B B E B S iM M M B S B B B SB B B B B B B B S E B B B B B H B B B SB B eB B B B B B iK ?

O ba te r ie de coastă dsn insula C re ta , sub s tăpân irea fo rţe lo r Axei

C L I P A S U P R E M Aafară, în timp ce prora a Pătruns a- „20 m etri!” raportează observatorul t òdânc. Toti ochii sunt aţintiţi pe cadra- turela „20 de m etri. , raporteaza Şi celnul măsurătorului de adâncime. Cinci- dela maşini. Submarinul se apleacă ş tpi<Leee met ri - optsprezece - două- mai mult cu nasul, toate obiectele dinr&ci Acu.! se opreşte aici. S ’a întâmplat încăperi o iau razna. Oameni cautaceva Nu se mai mişcă tocmai în clipa să-şi ţină echilibrul agaţându-se de « :,•supremă, si fără Îndoială că stăm cu găsesc. Pierzi terenul de sub ptooara şinrori afară din când 111 când ram ai "■Pftnzurat*

Ce spun Indicatoarele din turelă şi Parcă s ’ar da vasul peste cap! Ne cu* dela maşini?” , întreabă comandatul, (Continuare ui pag’, 14-a)

ATENTIE! VIND I S T R U G Ă T O A R E L ER o lu l a c e s t o r v a s e d e război în d i s t r u g e r e »

s u b m a r i n e l o r

13

ISTORICUL H Ă R Ţ IL O RNaşterea hărţilor în sud-estul Euro­

pei este unul din capitolele cele mai interesante ale cartografiei istorice. Pe- teile aB>e de pe hărţi, cari indicau ţi­nuturi neexplorate încă, au dispărut de pe hărţile Orientului european, în ace­laşi timp ca şi cele din interiorul afri­can, Nu mai puţin ciudat este faptul că în fostele întinderi afe antichităţii, la marginea Europei civilizate, există porţiuni cari nici astăzi n ’au fost încă «ttăsurate

Cauza acestei negliljenţe trebuencău- *ată în decursul istoriei, care a izolat pcesle ţinuturi situate La limita dintre Est şi Vest, peste două secole, de orice eontâct cu Vestul. Abia, după lupta de Sa Viena, in 1683, sa reuşise mutarea graniţei europene până la Unia Sava- Dunâre-Carpaţi şi până în apropierea ţărilor din Sud-Est, unde încă acum 70 de ani se afla sub paza unor colonii mi­litare, gata de luptă. Ceea ce se întâm­plă astăzi nu este altceva decât conti­nuarea luptei dintre Vest şi Est.

Stăpânirea turcă nu a adus n id un folos exploatărilor geografice şi carto­grafice. In lupta neîncetată pentru moştenirea turcă, Austria a fost aceia care a ferit ţările din Sud-Est de o nouă tavaaie străină şi care s’a ocupat de în­semnările cartografice ale acestor ţări, până când ţările subjugate au avut po­sibilitatea, după eliberarea lor, să se ocupe singure de aceste însemnări.

Abia, după congresul dela Berlin, în anul 1878, a fost posibili acest lucru. Până atunci, hărţile Sud-Estului se ba­zau pe însemnări fugitive, pe schiţe şi po raporturi de călătorie ale austriecilor şi ruşilor. In baza întregului material disponibil şi după expediţiuni dificile şi cercetări făcute, Institutul militar geografic din Viena a reuşit, până in 1878, să extindă „harta generală a Eu­ropei centrale” (1:300.090), până în Sud-Est şi să creeze astfel prima hartă a ţărilor balcanice, hartă care a servit d® orientare Congresului dela Berlin, în 1878, pentru noua ordine politică. Cu toafee că prin aceste hărţi nu s’a reali­zat încă exactitatea dorită, a însemnat totuşi o basă importantă pentru desvol- tarea cartografiei din Sud-Est, pe lângă Însemnările ruşilor în timpul războiului dela 1877—78. imediat după terminarea războiului, în 1878, ţările eliberate au trecut la înfiinţarea unor institute car­tografice. Faţă de încordările politice, trebuiau întocmite, cu mijloace reduse într’un timp cât mai scurt, o hartă de război utjlizabi'ă, cu toate că nu era o operă perfectă, trebue recunoscut totuşi, progresul realizat la aceste lucrări, că­rora le lipsea atât un personaj cu ex­perienţe îndelungate cât şi mijloacele necesare Lucrările cartografice au pro­gresat foart a încet şi s’au mai bazat în mare parta pe vechiul material.

Situaţia cea mai favorabilă a fost cea din România, unde încă înainte de 1878 se crease un „Dépôt de la guerre” şl unde începuseră înscrieri de însemnare şl de cadastru. Roir&nia a fost prima ţară din Sud-Est, ole cărei hărţi au fost întocmite chiar de personal românesc. „Instituţii f> al A rm ie i” <vre-eută toate însem nare Şi întocmirea hărţilor. Ş. Ser b.a a început, incâ din j)79, cu înfiinţarea unei secţii geogra­fice pe lângă Marele Stat Major, şi in ciuda mijloacelor redu&e şi a puţinelor braţe da muncă, s au făcut măsurători şi după ace« s’a trecut la înwcm'rea hăr­ţilor.

In Bulgaria, împreună cu Rumelia de Est, organizarea unui institut cartogra­fie «1 ministerului de rvzboiu a avut loc aWa în 1899. Până atunci toate hăr­ţile s’au făcut pe baüa indicaţiunilor ru­seşti. In ce priveşte conţinutul, erau cam aceleaşi: 1:126.000 şi 1210 .000.

La început Turcia refuza orice fel do hartă Abia în 1899 această ţară s’a evidenţiat cu „harta Turciei europene” 1.21C 000, lucrare făcută chiar de spe­cilligli turci. Dar şi ea se baza, în mare parte, pe o hartă austriacă Albania, i,Viral, Macedonia şi Ser bia Veche încă nu începuseră nici un fel da activitate cartograf că In statul Montenegro nici nu ss pomerea de o cartografie spe­cială: materialul existent era rezultatul

lucrărilor austriace şi ruseşti. In 1889, însemnările şi măsurătorile din Gre­cia an fost încredinţate misiunii aus- triaoe, a cărei activitate a fost între­ruptă de războiul din 189T, cu Turcia. Noul „Servici” cartografic regal grec”, înfiinţat pe atunci, şi-a reluat lucrările abia în 19-02, iar după 5 ani, Institutul din Viena a preluat întocmirea unei hărţi greceşti, specială.

Congresul dela Berlin încredinţase Austro-Ungariei mandatul pentru ocu­parea Bosniei şi Herţegovinei, Ab'a se terminaseră operaţiunile militare, când

a început în 1879 întocmirea hărţii spe­ciale 1:75.000. Cu 10 ani mai târziu, lu­crările au fost încheiate complect, şi cele două ţări intrau în posesia celor mai perfecte reprezentări cartogafice ale Peninsulei Balcanice. Din cauza agita­ţiilor necontenite din Sud-Est, Austro- Ung aria a extins harta specială şi asu­pra statelor vuoine, Serbia, Muntenegru şi ţinuturile vecine ale României, tră ­gând astfel după înlăturarea dureroa­selor dificultăţi, noua hartă generală la 1:200 000, cea mai bună reprezentare grafică a Orientului european. La

CUM SE V Â N EA ZĂ SUBMARINELE(Urmare din pag. 13-a)

prinde un simţământ de groază. Ni­meni nu poate face nimic, fiecare parcă dansează căutând să se ţină drept. Dumnezeule! şl acul ăsta care s ’a în­ţepenit la 20! Aşteptăm ciocnirea!

I i i E f â r ş i t . , ,Oamenii se târâe penibil, agăţându-se

de ţevi şi de aparate, căutând să ajun­gă la macini pentru a le repune în miş­care. Deodată o bubuitură! Cinci! Şase! Submarinul se sgudue puternic, lucru­rile încep să cadă, zornăit de sticle, lu­mina clipeşte şl deasupra capetelor au­zim un răpăit ca de grindină. E prima serie de bombe de apă. Bravo! Aici am ajuns! Vor să ne facă praf!

msfârşit acul cadranului se mişcă. Maşinile au pornit din nou 30 metri — 40 metri... Slavă Ţie Doamne, alţi scă­

pat până când distrugătorul se va în­toarce din nou! Insfârşit inginerul şef a pus submarinul la adâncimea voită.

Tragem cu urechea: deasupra nu se mal aude nimic. După puţin timp ur­căm din nou. E vădit că distrugătorul a fost foarte grăbit să ajungă iarăşi la convoiu, fiindcă s’ar putea ca între timp alte submarine să fi început ata­cul. Ieşim Şl pornim iarăşi după con­voiu.

Inamicii nu-şi mal văd capul de treabă. Nu ştiu din ce parte să se apare întâi, fiindcă haita de submarine atacă din toate părţile, săpând răni adânci în trupul preţiosului convoiu.

La încheierea operaţiunilor, submari­nele germane a-? temuseră la fund în total 77.000 tone, cu toată formidabila protecţie...

crearea acestei hărţi s’a folosit întregul material cartografic disponibil şi toata cunoştinţele geografice despre aceste ţi­nuturi.

Tratatele de pace au avut ca urmare dizolvarea monarhiei dunărene şi o nouă organizare a Sud-Estului. Toate hărţile austro-ungare, întocmite pa o scară mai mare la 1:99.000, a trebuit să fie cedate statelor noui înfiinţate, re­prezentând pentru ele crearea unei car­tografii naţionale, iar pentru Statele Balcanice mărite, o îmbogăţire pre­ţioasă a materialului cartografic. Cu multă însufleţire au trecut la complecta- rea şi îmbunătăţirea materialului carto­grafic, în parte prin măsurători noui, mal ales prin prelucrarea şi naţionaliza­rea materialului cartografic, luat în pri­mire de la monarhia austro-ungară şi prin întinderea şi revizuirea materialului cartografic băştinaş. In măsura în care o permiteau mijloacele, erau aplicate m&- surătorile fotogrametrice, exacte şi ra­pide, în acelaşi timp. Cartografia O- rlentuluì a făcut progrese importante, însă prea puţine hărţi au fost date pu­blicităţii.

A urmat un nou războiu, care a în­trerupt, pentru o bucată de vreme, des- voltarea cartografiei. Este vorba de răz­boiul mondial, care s’a încheiat cu o nouă orânduire politică. Soluţionarea de mult aşteptată a cartografiei a Sud- Estului eropean nu şi-a găsit nici acum momentul, fiind din nou amânată.

Ş tiaţi că » e •

Una dintre tradiţiunUe Aztecilor▲ k « r m mm UI Mfe k ■ mm » k — H m u im mm m̂ A dm AlCxiC 2ITC tindea Că SOürele 0,

CIFRA NA Ş T E R I L O R IN EUROPA dispărut de patru on până în cpo*ca noastră. Soarele care luminează

(Urmare din pag. 11-a)

do fiacare 1000 de locuitori. Deoare­ce In Ita lia a răm as neschim bată voinţa de colonizare Şi su n t încă in vigoare Ipgile sporirii populaţiei, se apate sconta pe o creştere a nu­m ărului de naşteri d in această ţară .

Din aceste com parări rezultă că tocmai aceea ţa ră care dispunea până acum de coloniile cele m ai vaste, Anglia, îşi îm plineşte cel m ai

pu ţin condiţiile necesare în ce pri­veşte mişcarea populaţiei. Deoarece şi r.ord-am ericanii au o cifrtă de naşteri cari abia m enţine starea ac­tuală de lucruri, U. S. A., a doua putere anglo-saxonă, nu poate fi privită ca un rezervor do populaţie Pentru îndeplinirea marei misiuni de colonizare a ţinuturilor transoceani­ce, cum difiraeaaa cu mare» amploare propaganda nord-am ericană.

pământul în era noastră ar fi al cincilea astru sau renaşterea prù m ulu i soare care a m urii cu sute de m ii de ani în urma.Numele statului Venezuela vine dela Veneţia. De altfel Venezuela s ’ar traduce astfel: „Veneţia cea m ică'.

După părerile şi calculele astrono* m ilor s’ar părea că viteza luminei variază în raport cu isvorul sau punctul ei de plecare. Astfel lumi* na pornită din steaua lu i Perseu. este mat. rapidă decât aceea por»

I N S U L A C R E T A B A S T I O N U L nită din steaua lT XrturM E D I T E R A N E I

(Urmare din pag, 7-a)

Creta era menită să stăpânească întreaga Grecie.

Aristoteles considera Cretg', — datorită aşezării ei. menită să stă­pânească întreaga Grecie, Marea Egee şi ţinuturile riverane. Odini­oară Crete exercita o thala ocraţie sprijinită pe o flotă puternică _ şi era un centru cultural al Mării Egee. Mai târziu cretanîi au deve­nit pirati vestiţi. De acea Romeni! au atacat acest imperiu insular şi l-au supus. Crete deveni provincie romană. După cădererţ Imperiului Roman de Răsărit, insula măsli­nilor a devenit mărul discordiei dintre diferitele puteri. Sarasiniî şi veneţienii, turcii şi g ecii s’au cer­tat pa £ ceasta insulă rodnică trans­formând-o pentru maî multe se­cole într’un teatru de războiu. Până la mî.ilocui secolului 17 ve­neţienii si-au m enţinut stăpânirea asuora pământului cretan, apoi espilala Kaijdîa şi în curând toate celelalte fortăreţe au fost cucerite da turci.

Spliakîoţii, vechea populaţie bă­ştinaşe a insuîeî, au dus secole de- a-lungul o luptă desnădâjduiiă îm­potriva jugului turcesc, de cere nu au scăpat de fapt decâ' în 1913, când Arglsa şi Turcia au bi­nevoit să recunoască, în pacea de le Atena, unirea Crete? cu Grecia. Âceasîă anexai e mai fusese pro. clamată odată anume în 189Ï. dar. Marile Puteri eu răspuns ace­stei acţiuni cu ocuparea militară a insulei In cele dîn urmă s ’a căzut de acord, urmând o a n t io p e isto­rică, să se facă dîn C.reta un stat independent sub un suvemn creş­tin. Prinţul George al Greciei a fost recunoscut comisar suprem iii insulei. Aţuns preşedinte sl Con­siliului de miniştri în li)12, Veni- zelos, care era originai’ din Creta, a declarat că începând din ace! m om ent legile greceşti eveau să fie val bile şî în Creta, ceea ce în­semna că anexiunea se înfăptuise.

Un elefant adult este capabil să ducă în spinare o greutate de nonă ori mai. m arc decât aceea pe. caie ar putea^o transporta un cal d-e tracţiune.

La polul Sud nu există urşi, iar la Polul Nord nu există prag tini.

#După cercetările făcute ta Clinica de Chirurgie din Zurich, ?ar pă* rea că muşcăturile de om suni mai, prim ejdioase decât acelea ale altor animale. De pildă, s'a eoni statut că muşcătura omului poate f mortală, în tim p ce acsi a a unui câine sau a unui cal» se poate lecui.

*Sardinia este una din rarele ret giuni ale planetei unde nu există vipere sau alte reptile primej* die ase.

#Girafa nu se deosebeşte de celelalte animale n vm ai prin înălţimea ei excepţională. Limba acestui ani» mal are o lungim e de 67 de cent tim etrii constituind un record de lungim e

14

(Urmare du» pag. 16-a)

WWWM M M M M M M M M M M M

mani, etc.. dar deviza organi­zaţiei T odt este : obstacolele există pentru a f i învinse. Pe căile ferate franceze se trans­portă astăzi neîncetat imense cantităţi de material către Atlantic şi coasta canalului. Este nevoe de zeci de mii de metri cubi de lem n şî de zeci de mii ton de fier, lună de lună, pentru cazem atele m e­reu în construcţie. O chiul pri­veşte uirnit depozitele gigan­tice de material înşiruite de- a-lungul coastelor.

0 a rm a tă tie lu cră to r iA fost soluţionată şi pro­

blema lucrătorilor. Stim ulaţi de exem plul specia liştilor germani, lucrătorii străini s’au întrecut în a munci^ tot mai bine ş* mai. cu râvnă, a- jungânii mereu să sfârşească lucrul înainte de termen. N u ­mai datorită sudurii perfecte dintre conducători ş i munci­tori s’a reuşit terminarea la timp a acestei duble l in ii de poziţii în care punctele de sprijin stau unul lângă altul, nelăsând inam icului avantajul unei cât de neînsemnate fisuri în sistemul fortificaţiilor de coastă.

F ie c a r e e ■fortif i* e*at sursei»!

întreaga coastă franceză a fost împărţită în nenumărate sectoare. Cele mai favorabile unei debarcări au fost fortif i ­cate la extrem. D eosebit de întărite sunt instalaţiile por­tuare şi de plajă. Fiecare port este apărat din toate păr­ţile, f iind înconjurat de un sistem circular de puncte de sprijin. Această caracteristică permite punctului întărit să reziste multă vreme chiar du­pă ce inamicul ar f i reuşit să-l înconjure. A u fost luate ’deci în consideraţie toate po­sibilităţile, chiar cele mai de­favorabile.

P 'u n c te ie s ie s p r i j i n

u n u i tâmţfă a l t u l

Frontul naval ş i cel de us­cat sunt la rândul lor împăr­ţite în numeroase puncte de sprijin. F iccare dintre ace­stea se compune din circa 10 cazemate de beton. Punctul de sprijin are mai m ulte posturi de luptă cuirasate, unele din­tre ele cu cupole blindate atât de grele încât pentru transportarea lor a fost nevoe de vagoane speciale eu mai multe osii şi de elevatoare ex ­trem de puternice. Se mai gă­sesc apoi posturi antiaeriene, de observaţie, cazemate cu muniţie, cazemate pentru tru­pă, etc. Toate sunt constitu ite în grupuri, în parte legate în­tre ele, aşa încât în cursul Unei lupte, fiecare soldat ger- fnan e apărat de beton. Camu­

flarea acestor instalaţii prin­tre case, în dune, în port, pe înălţim i, în pă(duri, etc., este perfectă. De pe mare sunt a- proape invizibile. Se poate u- şor în ţelege surpriza inamicu­lui.

Nicăieri usi wnghîu m o rtAranjam entul punctelor de

sprijin face ca fiecare intrare în port ş i fiecare g o lf sa fie în raza de tragere. Inamicul nu va găsi un singur unghiu mort, fiindcă focul bate din toate părţile asupra unităţilor de debarcare. La fel şi mai în interiorul coastei: fiecare şo­sea importantă esté virtual­m ente acoperită de foc şi pre­văzută cu nume roate obstacole d e netrecut pentru tancuri ş i alte vehicule. Suprafeţele mai mari, propice debarcărilor pe calea aerului, au fost acope­rite cu piramide de beton ş i alte d iferite obstacole. La ca­nalul M ânecii stau baterii de calibru ultra-greu, care pot deschide focul la ce le mai mari distanţe. Fiecare pas este în bătaia focului.

C a z e m a t e l e su ta n -a r in e - 1er r e z i s t ă o r i c ă r e i

b c m h eM arile cazemate pentru adă­

postul submarinelor sunt o re. alizare incomparabilă. în cer ­carea de a le ataca este o co­pilăriei Submarinele germane pot sta lin işt ite aici pentru reparaţie sau aprovizionare, boxele oferindu-le apărare chiar contra bombelor de cel mai greu calibru. A stăzi în porturile A tlanticu lu i aceste cazemate stau unele lângă al­tele, aşa încât fiecare subma­rin poate găsi un alăpost s i ­gur.

Z i d u r i a n t i t a n c s t r ă b a t IFocaliiătăle b a l n e a r eSectoarele de coastă dintre

porturi sunt tot atât de întă­rite printr’un lanţ de puncte de sprijin. O deosebită atenţie s ’a dat nenumăratelor localităţi

balneare mai mari sau mai m ici. Pentru a împiedeca de­barcarea pe plajele lor, s’au construit ziduri de baraj ş i cazemate cu focul astfe l d is­pus, încât să nu lase un singur punct neacoperit. M ici hote­luri ş i pensiuni care odinioară serveau’ odihnei şi distracţiilor sunt astăzi camuflaj pentru cazemate de tip greu. A greso­rul poate fi vă.zut şi lovit de departe, iar pe coastă se gă­sesc şanţuri antitanc şi diguri antitanc de netrecut, care în­chid orice spaţiu eoi dintre clădiri. Inamicul nu poate pă­trunde nicăeri.

C u irasa E u ro p e i NouţDela Biscaia până la go lfu l

H elgoland se întinde uriaşul val al Atlanticului, construit de organizaţia T odt şi de şe­fu l ei m inistrul Speer. E l constitue o parte a centurii de protecţie care înconjură as­tăzi Europa, asigurând atât Scandinavia cât şi insulele greceşti şi coasta mediteranea­nă, Pretutindeni, în nord ca şi în sud, în vest ca şi în est, oamenii organizaţiei Todt sunt la lucru pentru com ple­tarea fortificării frontierelor europene. E ste dela sine în­ţe les că apărarea este mai pu-> ternică acolo unde se găsesc insulele britanice, inamicul cel mai apropiat de continent. Abia 30 de kilom etri despart aici A nglia de Europa, drum care se făcea înainte cu şa­lupa în două ore. Secole dea- rândul englezii au dominat Europa cu braţul întins peste acest canal. D e zece ani însă lucrurile s ’au schimbat mult. N u numai Germania, dar în­tregul continent s ’a scuturat d e in fluenţele de dincolo de canal. Cei 30 de kilom etri nu mai pot f i trecuţi. Noua E u ­ropă îşi face politica sa pro­prie, ş i s ’a înconjurat cu o cen­tură de protecţie care va arăta agresorilor că tim purile de altădată s ’au dus.

II'

D O A M N A

Cereţi la fie- sg care 1 şi 15 alefiecărui luni ia ggto ţi chioşcarii =sşi depozitarii | |

de ziare

i i i

M A R I A N AESTE R E V I S T A CARE ÎM PLIN EŞTE TOATE D O R IN Ţ E L E D-VOASTRA DE

f r u m u s e ţ e . M O B Ä ,

GOSPODĂRIE SI L I T E R A T U R Ă

MARIANA2 8 P A G I N I 60 L E I

1 5

NODI T E N D I N Ţ E I I ILITERATURA I T A L I A N I C O N T E M P O R A N Â

L iteratura italiană contfmporanSÉ este caracterizată în ultim ii an}1' cîfl® unele tendinţe fundamentale, c a r® su n t rodul unei trude începută;*'Ijfigj primii treizeci de «ni ai veacu lu i» nostru, si care continuă şî astăzF 'cާ aceeaşi râvnă si cu rezultate însom^jp nate . In prim ul rând vin« poezia® Aceasta, desvoltându-se cu m a r Ă greutate de izvoarele tradiţionale p ® | care le alcătuiau formulele Otto^-jg centismului minor, a căpătat un gl a s i ; nou, de neconfundat. încă din n r im i is treizeci de ani ai veacului a i X X -ieaf au fost poeti care pe drept cuvânt? se pot num i precursori în acest sene'.-; Cităm, de pildă, pe Dino Campana.1? căruia i-a fost re tipărită de curând ediţia definitivă a operei sale, sub îngrijirea lui Enrico Faiqui (în două volume: ,C an ti Orfici", „inediti“)- P rin tre poeţii mai tineri oare au profitat direct de învăţăm ntele celor m ai m ari, am intim pe Vittorio Sereni, („Poesie“), Alfonso G att0 (,.Poceie‘‘); Giorgio Caproni (..Cronistoria”), Ma­rio Luzi („Avvento Notturno") si »Carlo Betfcochi“, „Realtà vince il sogno“, „Altre Poesie"). Aldo P alaz ­zeschi ne evoacă cu „Poeziile“ sai« un .climat crepuscular, iar bine cu­noscutul pictor Filippo De Pisis în Cark» Betocchi (,,Realtà vince >1 eh ire în versurile sale <„Poeeie“, e- di'tia. definitivă) momente şi im agini vizuale si intuiţii p u r picturale.

In proză putem sem nala două dîs» tinctiuni fundamentale: „proza de artă" si ,.proza narativă“. De obârşie m ai veche, cea dintâi, derivată din activ itatea revistelor cum ar fi „La Voce“ si ,,Ronda“, aceasta din urm ă ^laitează de curând şi Sp bucură do elanul făuritor şi entuziast al tine­ret lite ra tu ri italiene. Chiar şi proza de artă a suferit în ultim ii ani o nou i evoluţie datorită operei scriitorilor mai tinerf. C ităm p rin tre altele 1’taj centul volum a l lu i Mario Luzi.. Biografìa ai Ebe", o serie de nuvele cu caracter descriptiv şi moral, care dacă în unele părţi m ai par a fi' năs- cutP> din tr’o fericită în tâ ln ire a unor motive d’annunzlene si malarmeene. în ansamblul lor au izbutit să de­păşească în chip fericit aceste prece­dente p r in tr’o nouă formă de refle- xiune care trasează o n o u ă directivă în proza de artă italiană-

Proza narativă este însă, cum am observat mai înainte, m ult rnai a- bundentă, a tâ t de m ult încât atinge o amploare prodigioasă.

Sub toate aspectele, care în Italia a fost declarată adevărata ,,cartea zilei“ : ,,Diario din un parroco di com pagna’*' de Nicola List. Poate că tit­lul nu ne dă deplina noutate a accr stei operfi care nu are nimic comun cu cărţile pu rtând titluri asemănă* loare, ca de exemplu aceea a frana cezuluî Bernanos. Arta lui Lisi s ’arf pu tea. spune că izvoreşte d in tr’o în? tâlnire, înjtr’adevăr extraordinară, aj unor motive mistice şi suprarealiste;, cărora li se adaugă un sim ţăm ânt de contemplaţie extatică, care va constitui motivul universal ş{ inde?J structibil al acestei opere- Vom în ­ţelege m ai lesne în treaga noutate a’ cărţii acestu i artist, atunci câncl ft vom compara cu opere din alte v re- miurî, chiar dacă acestea sun t m arţ şi resp iră din plin aerul nou al vea­cului, cum a r fi de pildă rom anul ,-Tre croci“ a lui Frederico Tozzi, care îm preună cu o culegere de n u ­vele „Giovani” alcătueşte _ prim ul volum al ediţiei complete ŞÎ defini­tive a tu tu ro r operelor m arelui scrii­to r siene». Totuşi, nu trebue să, ne închipuim că motivele suprarealiste pe care le găsim în ultim ile opere aparţinând prozei narative italiene, au d istrus elementele tradiţionale ale nuvelei. O m ărturie a acestui fapt ne-o dă opera lui Tom.ns Lan* dolfi („La p ie tra lunare“. „La: spada” ), care pe o bază de fantezie suprarealistă clădeşte în chip activ si pozitiv tram a povestirii.

Pentru informaţia, cititorului tre ­bue să spunem că toate cărţile ci­tate sunt editate de casa Val le cehi din Florenţa. .. . m ä ü -

(E S S ) . — Când englez ii şi-au aruncat pentru prima oară trupele de debarcare asu­pra apărătorilor germani ai coastei A tlanticu lu i la St. Na- zaire — după ce le pregătiseră şi instruiseră tim p de luni în ­tregi în vederea acestei grele m isiuni singurul rezultat pentru ei au fost pierderi grele şi singeroase. P e atunci valul dela A tlantic era la începuturile lui, fiindcă abia cu o lună înainte Fuehrerul dăduse ordinul construcţiei lui după m odelul lin iei S ieg ­fried.

La a doua a lor încercare de invazie, al cărei obiectiv a fost Dieppe, englezii au şi găsit deja în faţă un front maritim mai puternic for tif i ­cat, iar angajarea de trupe şi material mai cuprinzătoare de cât la St. Nazaire nu a putut duce nici aici la vreo desfăşu­rare operativă. A cţiunea s ’a prăbuşit chiar pe plaja dela Dieppe.

N eîncetatele cereri ale Mos­covei după o acţiune anglo­americana şi bogata discutare în presa inamică a temei inva­z ie i nasc în mod firesc între­barea: cum ar f i astăzi în ca­zul unei a treia încercări de invazie? Ce s ’a mai întâmplat din zilele dela D ieppe şi St. Nazaire, cât de puternic este astăzi valul dela Atlantic?

N ici o şa n să p e n tru o n o u ă d eb a rca re

E xistă uri singur răspuns la aceste întrebări: valul de la A tlantic este astăzi atât de puternic încât orice încercare de invazie apare lipsită de sens. Instalaţiile de la frontie­ra spaniolă până la cea ger­mană depăşesc de departe for­t ifica ţiile lin iei S iegfried şi sunt din p lin sufic iente pen­tru a ţine pe inamic departe sau a-1 nim ici după scurt timp în locul unde eventual acesta a izbutit o debarcare. O în­cercare de invazie are pentru inamic numai atunci un scop când el întră în posesia unui port care îi asigură importan­ta aprovizionare. Instalaţiile fortificaţiilor dela valul A t­lanticului si dela canalul M.â-

f

Vederea uneia din ̂cazem atele constru- *

i te de germani pe J c o a s ta Atlanticului. t

Construcţie u r i a ş e J din f i e r ş l beton, { In f a ţ a f o rtăreţe i, |

şuviţa de pământ ' l i b e r ă : flori. So!- | da ţi i de «gardă udă J râzoarele cu bujore- ? ie plăpânde, ale că- *

ror ca io r i t parfum «evoacă amintirea că* f. 1*minutai îndepărta t , n

!lllllllllltHUIIilifll ll ll li il li l!l tl ll ll ll ll ll tl li l!l!l l!l ll ll il lUlliUlii!!)li li iì!i!Il ll!il ll!ì lll li ll!l!l[ji!jl ll l!llf!

HI!llfllllIllllllllllllllllf]||||ll!lllltl!llllliltllltil»Mlllll!flllltlllllilllllil!llllliltlltlli!llllllllllllllllIllllll

IEGFRIEDnecu tac acesv lucru categoric .imposibil.

In c o n s tr u c ţ ie d e u n anV alul dela A tlantic este în

construcţie de mai m ult de un an, dar o astfe l de lucrare nu poate f i niciodată gata din punct de vedere militar, iar organizaţia T odt se strădueşte să o modernizeze pe flecare zi. După terminarea campaniei din V est, marina de războiu a început să îngrijească de asi­gurarea porturilor. A şa a luat naştere treptat o lin ie de for­tifica ţii provizorie. Ea a cons» t itu it baza marelui val de a- părare de la coasta franceză, început de peste un an. Mun­ca a fost mai amplă şi greută­ţ ile mult mai mari decât îa cazul lin iei Siegfried.

2 .7 0 0 k ilo m e tr i b e to n o te l

Valul de la A tlantic este mai m ult decât de 7 ori mai mare ca Inia S iegfr ied : 2.700 km. faţă de 350 km. Şi cutoate acestea. organizaţia

STodt a construit-o în aCelaş termen. G reutăţile au fost fe ­lurite: drumurile lu n g i'p e n ­tru aducerea materialului, marele număr de lucrători străini, care nu puteau da randamentul specialiştilor ger-

(Continuar e î n pag. 15-a)

Un cuib d ep ărtat de mitralieri stând la pâ,Hă

; Un am ănunţit reportaj asupra brâului de fortificaţii ce apără Europa I = = = = = de încercările d e debarcare anglo-saxonâ ...' ' ...... ■

« t m r