ELEANOR WOODS

Un s`rut pe furtun`

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deCECILIA IONESCU

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Era una dintre acele zile \nsorite [i noroase \n acela[i timp, \ncare accesele nea[teptate ale vântului fac s` se \ndoaie nemilosvârfurile copacilor. Una dintre aceste vijelii ridic` p`rul TanieiDrummond [i-i lipi jupa de picioare. Tân`ra femeie ridic` ochii sprecer, oprindu-se la jum`tatea \n`l]imii sc`rii monumentale. |ntr-oclip`, averse puternice se rev`rsar` peste palatul \n ruine: eraindiscutabil. Se preg`tea s`-[i reia urcu[ul când brusc, ni[te mâini oprinser` de talie, o ridicar` [i o l`sar` \n curtea inferioar`; ad`postit`sub pulpanele unui impermeabil larg, se afla strâns` puternic lapieptul unui b`rbat pe care nu-l mai v`zuse niciodat` mai \nainte.

– V` rog! protest` ea. Aversa nu m` sperie.Necunoscutul râse u[or, [i râsul \i fu \n`bu[it imediat de bubuitul

tunetului. Tania \ncerc` din nou s` se elibereze.– A[adar, murmur` b`rbatul, sunte]i englezoaic` [i nu grecoaic`.

O frumuse]e englezeasc` \n primejdie."Frumuse]ea englezeasc`" se \ncrunt` la enun]area

complimentului. |l considera ridicol, nefiind o "frumuse]e" \n sens

clasic. Totu[i, necunoscutul se exprimase pe un ton categoric,

p`rând s` indice c` nu era obi[nuit s` fie contrazis. Tania era tot mai

iritat`; \n mod normal, \i pl`cea s` judece o situa]ie la indica]iile

creierului s`u [i nu ale emo]iilor. Ori, tocmai \n aceast` clip`,

ra]iunea refuza orice serviciu. Aceast` \mbr`]i[are care o \mpiedica s`

se mi[te, \i displ`cea profund.

– Nu m` simt deloc "\n primejdie", spuse pe un ton rece.

L`sa]i-m`!

– O s` fi]i udat`, obiect` b`rbatul.

– N-are importan]`.

Oare de ce-l min]ea astfel? Era exasperant c` nu \n]elegea; [i la fel

de exasperant, de fapt, era sentimentul ciudat pe care-l sim]ea \n

contact cu acel b`rbat. O tensiune nervoas` de un gen nou o

cuprinse, l`sand-o complet descump`nit`.

– Veni]i, \i suger` el. Plou` mai pu]in tare. S` ne punem la

ad`post \nainte de urm`toarea rafal`.

O conduse spre o \nc`pere mic` a vechiului palat [i se \ndep`rt`

u[or pentru a o contempla mai bine. Taniei i-ar fi pl`cut s` poat` da

dovad` de aceea[i non[alan]` arogant`: dar reticen]a sa natural` o

\mpiedica. Se mul]umi s` lase ochii \n jos, \n timp ce-l spiona prin

filtrul genelor lungi. La drept vorbind, b`rbatul avea mai degrab` un

aspect pl`cut. Pu]in mai \nalt decât ea, bine f`cut, purtând p`rul,

negru ca t`ciunele, destul de scurt. Era ondulat natural [i-i punea \n

valoare profilul de medalie greceasc` [i buzele groase [i senzuale.

Privirea ochilor de culoare \nchis` p`rea melancolic` la prima

vedere; dar o sclipire ironic` corecta repede aceast` impresie.

6 ELEANOR WOODS

Privirile li se \ntâlnir` [i Tania nu-[i putu re]ine o strâmb`tur`

u[oar`. B`rbatul \i adres` un zâmbet ironic.

– Poate, \ntr-adev`r, nu sunte]i "\n primejdie", rosti el. Totu[i,

sunte]i \n mod indiscutabil o frumuse]e. Oare ce face]i singur` la

Mallia? Nu sunte]i \nso]it` de ni[te prieteni?

– Am venit singur` \n Creta, r`spunse Tania ridicând din umeri.

Prefer s` vizitez siturile arheologice \n deplin` libertate, cu atât mai

mult cu cât le cunosc bine. Am studiat mult civiliza]ia minoic`.

– Oricum, obiect` interlocutorul s`u, v` expune]i, plimbându-v`

astfel, la \ntâlniri nepl`cute….

– Ca, de exemplu, cea cu dumneavoastr`?

– Nu! A[ fi f`cut acela[i lucru pentru un copil pierdut \n

furtun`.... Unde locui]i?

Tania deschise gura, apoi \[i schimb` p`rerea [i t`cu. |n definitiv,

\i era \ntru totul necunoscut.

– Nu v` prive[te, spuse \n cele din urm`.

– Oricum, s` [ti]i c` v` voi g`si adresa. Turi[tii sunt rari pe aici, la

mijlocul lunii octombrie. Pân` atunci, urma]i-mi sfatul s` fi]i \nso]it`

\n excursii.

B`rbatul cercet` cerul [i anun]`:

– Furtuna s-a terminat. Pot s` v` conduc la hotel?

Tân`ra scutur` negativ din cap.

– N-am terminat de vizitat ruinele, obiect`. |n plus, nu-mi este

team` s` r`mân singur`. |n zilele noastre, femeile sunt \n stare s` se

descurce, totu[i!

Un fulger se aprinse \n privirea b`rbatului. Era prea târziu pentru

a reveni asupra cuvintelor pe care tocmai le rostise.

UN S~RUT PE FURTUN~ 7

– |n Creta, murmur` el \ncet, trebuie s` v` ar`ta]i prudent`. Sau

s-ar putea s` ave]i necazuri.

|n timp ce vorbea, prinse \ncheieturile mâinilor Taniei [i o atrase

spre el; apoi \i atinse buzele cu un s`rut u[or, pe care ea nu avu

puterea s`-l resping`. Evident, o mai s`rutaser` [i al]ii mai \nainte;

dar niciodat` cu o \nfl`c`rare comparabil`. Fu cuprins` de o

tulburare nou`, ciudat`, derutant`. Necunoscutul o strânse mai

puternic, prelungi s`rutul pasionat, apoi \n sfâr[it \i d`du drumul.

– Ce vi s-a \ntâmplat? exclam` ea imediat, \nc` gâfâind. Nu v-am

cerut nimic! V` comporta]i \ntr-un mod ridicol. Nici m`car nu ne

cunoa[tem....

– Gestul meu te scute[te s`-mi spui mul]umesc, replic` b`rbatul

cu un râs sonor.

– N-am niciun motiv s`-]i mul]umesc! exclam` Tania.

– Reac]ia ta \]i dep`[e[te judecata.... exclam` necunoscutul cu

ironie.

Tania p`str` t`cerea, umilit` \n tain` c` fusese ghicit`. Se mira de

ea \ns`[i; de obicei avea altceva mai bun de f`cut decât s` r`spund`

diferitelor avansuri ale celuilalt sex. |n via]a sa, dou` lucruri

trecuser` \naintea tuturor celorlalte: munca [i Fergus. Fergus! |l

uitase... Cum ar judeca-o oare pe sora sa, dac` ar vedea-o chiar \n

aceast` clip`, cu obrajii \mbujora]i c` fusese s`rutat` de un cretan

necunoscut?

Totu[i, \[i reveni [i hot`r\ s` contraatace.

– Oare nu este reac]ia pe care ]i-o doreai? \l \ntreb` cu ochi

inocen]i.

– Nu chiar, replic` necunoscutul pe un ton gânditor.

8 ELEANOR WOODS

– |mi pare r`u c` te-am dezam`git, replic` prompt tân`ra, de

asemenea ironic.

– Trebuie s` nuan]ez, explic` necunoscutul. Nu s`rutul t`u m-a

dezam`git, departe de asta. Ci mai degrab` dezinvoltura [i u[urin]a

cu care te-ai l`sat s`rutat` de un str`in.... Dac` ai fi f`cut parte din

familia mea, a[ fi avut grij` s` nu te las s` mergi singur` pe drumurile

Cretei, la discre]ia oricui. E[ti mult prea tân`r` pentru asta.... Ar

trebui s` fii c`s`torit` cu un b`rbat care s` aib` grij` s` te apere.

– Se \ntâmpl`, r`spunse Tania cu o furie sporit`, s` ]in la

libertatea mea....

Interlocutorul s`u \ndep`rt` mâinile \ntr-un gest de lips` de

\n]elegere.

– Care libertate? o \ntreb`.

– Cea de a-mi practica profesia, de a fi eu \ns`mi....

– O femeie nu este cu adev`rat ea \ns`[i f`r` un b`rbat al`turi,

obiect` necunoscutul râzând. Care este numele t`u, "thespinis"?

– Tania... Pleac`, te rog! insist` ea, exasperat`. Destul!

– Tania, repet` b`rbatul vis`tor. Este un nume \ncânt`tor. Eu m`

numesc Titos Michalokis. Titus, \n latine[te, a fost primul episcop al

Cretei; a r`mas sfântul patron al insulei. {tiai asta?

– Da, r`spunse ea sec. Sfântul Paul i-a spus: "Totul este curat

pentru sufletele curate".

Numele de Titos Michalakis umbl` prin capul tinerei. Se \ncrunt`.

Oare Elena nu se numise [i ea Michalakis \nainte de a se c`s`tori cu

Fergus? Nu era sigur`; toate aceste nume cretane terminate \n "akis"

se asem`nau atât de mult....

– Ai o sor`? \ntreb` ea.

UN S~RUT PE FURTUN~ 9

– Am dou`, a replicat Titos, cu un aer surprins. De ce aceast`

\ntrebare?

– Pentru nimic, mul]umesc.

Tania \i \ntinse mâna [i ad`ug`:

– Trebuie s` plec. La revedere.

– La revedere, Tania. Pe foarte curând, sper... Când ne vom

revedea, poate vei \n]elege de ce numele meu \]i este atât de familiar.

Pân` atunci, ai grij` de tine.

Tania d`du din cap f`r` s` scoat` niciun sunet, sigur` acum c`

acest b`rbat era \ntr-adev`r cumnatul s`u; [i tot ce-i spusese Fergus

despre el \i veni brusc \n minte. Titos Michalakis fusese foarte dur cu

sora sa, Elena. Nemul]umit s-o vad` c`s`torindu-se cu un englez, se

str`duise s-o priveze de partea sa de mo[tenire, resemnându-se cu

greu s`-i dea lui Fergus titlurile de proprietate ale vilei.

Dar asta nu era \nc` nimic. Dup` obiceiurile grece[ti, martorul

mirelui la c`s`torie juca \n continuare un rol foarte important \n

toat` via]a cuplului: \[i spunea p`rerea, intervenea \n cea mai mic`

hot`râre, veghea asupra copiilor.... {i Fergus avusese ghinionul s`-i

cear` lui Titos s` exercite aceast` func]ie de :koumbaros" la c`s`toria

lor. Cei doi b`rba]i se aflaser` a[adar \ntr-un conflict permanent [i

Tania se temea ca Michalakis s` nu se simt` obligat s-o protejeze \n

absen]a lui Fergus, atitudine care ar fi f`cut parte din \ndatoririle sale

de "koumbaros". Tân`ra arheolog` se \nfior`: nu va suporta nicio

piedic` \n plec`rile [i venirile sale [i nici \n munca sa. Tania se

descurcase \ntotdeauna singur` [i avea cea mai ferm` inten]ie s`

continue astfel [i \n viitor.

Scuturând din cap pentru a-[i reveni, se hot`r\ s`-[i continue

10 ELEANOR WOODS

explorarea. Bubuitul unui tunet se auzi \n dep`rtare. Zâmbind u[or,

Tania \[i aminti c`, \n antichitate, tunetul simboliza vocea lui Zeus.

Imaginea zeului grec i se form` \n imagina]ie: mohorât, imens, avea

chipul auster al lui Titos Michalakis... Trebuia s` uite acel s`rut ciudat

din timpul furtunii, se gândi, ro[ind f`r` s` vrea. |nainte de a pleca

\n America de Sud, Fergus \i ceruse s` vin` s` termine studiul

arheologic pe care-l preg`tea despre Creta [i trebuia s` se

concentreze asupra acestei munci. Doar asta conta. Ca de obicei,

fratele s`u \i l`sase ni[te noti]e foarte incomplete [i aproape

indescifrabile; dar asta nu avea importan]`. Redactase deja cea mai

mare parte din c`r]ile publicate sub numele de Fergus Drummond [i

era fericit` s` contribuie la reputa]ia de arheolog str`lucit a tân`rului

b`rbat.

De altfel, c`s`toria acestuia din urm` cu Elena constituise pentru

Tania un veritabil traumatism. Fergus plecase \n Peru f`r` s-o vad` [i

el [i so]ia sa erau da]i acum disp`ru]i. Li se pierduse urma.

Hot`rât lucru, aceast` dup`-amiaz` furtunoas` \i provoca gânduri

triste.... Tân`ra englezoaic` se str`dui s`-[i reg`seasc` st`pânirea

emo]iilor. Pa[ii o conduser` spre un altar masiv din piatr` [i se

cufund` \n contemplarea sa. Un fel de bazin circular fusese s`pat \n

mijlocul platoului [i \n jurul s`u fusese sculptat` o ghirland` de

cercuri mai mici. Cu siguran]`, era vorba de un altar destinat

ofrandelor. Aici se invoca zei]a fertilit`]ii punând boabe [i semin]e pe

fiecare din cercurile mici. Tania se strâmb` u[or: \[i aminti c`,

referitor la aceast` mas`, Fergus avusese o interpretare cu totul

diferit`. |i era foarte nepl`cut s` nu cad` de acord cu el.

O pic`tur` de ploaie se strivi pe suprafa]a lustruit`. Furtuna

UN S~RUT PE FURTUN~ 11

re\ncepea cu putere. Iritat`, Tania Drummond se surprinse

gândindu-se iar la cretanul Titos. Amintirea b`rbatului continua s` i

se impun` cu insisten]`....

– Aversa este foarte puternic`, "thespinis", f`cu o voce. Veni]i cu

mine, v` voi conduce la vil`.

Tân`ra femeie tres`ri [i se \ntoarse repede. |n fa]a ei st`tea un

b`ie]el, zâmbind cu to]i din]ii. Avea o fa]` deschis` [i o mas` de p`r

brun [i cre], sem`nând indiscutabil cu cel al lui Titos Michalakis.

– Cine e[ti? \ntreb` cu amabilitate.

– M` cheam` Minos, spuse el. Mi s-a spus c` sunte]i sora lui

Kyrios Fergus. Fergus m-a \nv`]at s` vorbesc engleze[te. Vorbesc

bine, nu-i a[a? M-a pus s` lucrez pentru el; acum, voi lucra pentru

dumneavoastr`, dac` vre]i.

– Dar ar trebui s` fii la [coal`, Minos!

Copilul scutur` din cap.

– Nu, \i r`spunse. Trebuie s` m` ocup de mama. Vrea s` plece \n

America [i o ajut s` câ[tige bani de c`l`torie.

– {i tat`l t`u?

– N-am tat`, spuse b`iatul ridicând din umeri. Veni]i,

"thespinins", trebuie s` v` \ntoarce]i [i "kyrios" Titos a plecat deja.

Oare fusese martor la toat` scena dintre ea [i cretan? Tania nu se

putu \mpiedica s` ro[easc` din nou la aceast` idee.

– Sunt foarte u[urat` c` a plecat! exclam` Tania. Este un adev`rat

b`d`ran....

B`ie]elul zâmbi mai larg.

– Sunte]i foarte frumoas`, domni[oar`, replic` el. A avut dreptate

s` v` s`rute. A[ fi f`cut-o [i eu dac` eram mai b`trân.

12 ELEANOR WOODS

Interlocutoarea sa \i adres` o privire uluit`.

– Dar ce vârst` ai? \l \ntreb`.

– Din p`cate, oft` el, sunt \nc` mic, dar v` pot ap`ra \mpotriva

nedori]ilor. Nu v` va costa scump, ve]i vedea; de-abia câteva

drahme...

– M` po]i "ap`ra" de Titos Michalakis? \l \ntreb` Tania, zâmbind

\n sinea sa.

Minos \[i pierdu pu]in din siguran]`.

– El este "koumbaros" al fratelui dumneavoastr`, bâigui. Va fi

furios s` afle c` v-a s`rutat \nainte s` [tie cine sunte]i. Titos are

dreptul s` v` supravegheze [i, cu siguran]`, v` va interzice s` v`

plimba]i singur`...

– M-ar mira! protest` tân`ra femeie. Titos Michalakis n-are niciun

drept asupra mea!

Copilul trase de mânec` [i pornir` pe c`rarea care ducea la vil`.

Tania \l urm` \n mod reflex.

– Dac` nu-l asculta]i, relu` b`ie]elul, se va \nfuria foarte tare pe

dumneavoastr`....

Tania, foarte ocupat` s`-[i p`streze echilibrul printre pietre [i

r`d`cini, nu r`spunse. |n Anglia, nu se deplasa niciodat` f`r` ma[in`;

dar de la sosirea \n Creta, hot`râse s` mearg` mai mult pe jos. Clima

de toamn`, cald` dar pl`cut r`corit` de ploi, se preta de minune.

Vila ap`ru printre copaci. Era situat` admirabil la jum`tatea

\n`l]imii unei coline [i domina apele ve[nic turcoaz ale Mediteranei.

Era o construc]ie gra]ioas`, alb` [i aerian`, \nconjurat` de o gr`din`

\n care florile cre[teau din abunden]`. Tân`ra arheolog` nu detesta

decât un singur lucru \n cas`: frescele \n culori stridente, copii

UN S~RUT PE FURTUN~ 13

proaste ale celor minoice, atârnate pe to]i pere]ii din sufragerie.

– }i-ar pl`cea s` bei o coca-cola? \i suger` lui Minos, când

ajunser` \n buc`t`rie.

– A[ prefera o cafea, v` rog, r`spunse acesta cu demnitate. Nu v`

deranja]i, pot s-o fac singur.

Puse cu autoritate mâna pe cafetier` [i-[i \ndeplini sarcina cu

seriozitate. Tania era foarte amuzat`.

– Unde locuie[te mama ta? \l \ntreb`.

– Foarte aproape de aici.

Copilul se \ntoarse [i privi \nc`perea cu un ochi critic.

– Ave]i nevoie de cineva pentru a v` face menajul, anun]`. |i voi

spune mamei s` vin`.

– |n]elege engleza?

– Da, destul de bine. O ve]i putea \nv`]a restul. Are nevoie,

pentru a merge \n America.... S` [ti]i c` g`te[te foarte bine. O cheam`

Anna.

Tania se l`s` convins`; astfel va avea mai mult timp s` consacre

activit`]ilor sale. Trebuia s` spere c` Anna va cere un salariu

rezonabil.

Minos a[ez` dou` ce[ti mici pe o tav`, preg`ti dou` pahare cu ap`

rece al`turi, apoi umplu ce[tile cu cafea simpl`.

– Lua]i loc, "thespinis", o invit`.

– De ce nu-mi spui domni[oar` Drummond, sau m`car Tania? \l

sf`tui.

– |n principiu, nu v` pot spune "kyria Tania", \nc` nu sunte]i

c`s`torit`. Cât despre domni[oara Drummond, nu reu[esc niciodat`

s` pronun]!

14 ELEANOR WOODS

– Atunci, alege simplu "Tania". Cuvântul "thespinis" nu-mi place.

Este cel pe care l-a folosit Titos Michalakis....

– Adev`rat? Probabil a b`nuit c` sunte]i nec`s`torit`. |n ce m`

prive[te, v` voi spune kirya Tania, [i-i voi spune mamei s` fac` la fel.

Va fi mai simplu.

Tân`ra femeie nu se putu \mpiedica s` nu râd` \n fa]a

\nc`p`]ân`rii b`iatului, iar acesta din urm` izbucni [i el \n râs. |n

aceea[i clip`, \i \ntrerupse o b`taie \n u[`. Arheologa s`ri \n picioare,

dar aceasta se d`du deja de perete [i un b`rbat se profil` \n cadrul

ei.

Era Titos, cu fa]a \ntunecat`.

– A[adar, e[ti Tania Drummond! exclam` cu am`r`ciune.

– Da, r`spunse aceasta scurt, asigurându-se dintr-o privire rapid`

de prezen]a lui Minos al`turi.

– De ce nu mi-ai dezv`luit asta?

– Ar fi fost vreo diferen]`? \l \ntreb` calm.

– Evident! Dac` a[ fi [tiut, te-a[ fi \nso]it imediat, pentru ca

nimeni s` nu te supere.

– Ce idee! trebuie s` \n]eleg c` p`rerea mea n-ar fi avut nicio

importan]`? replic` tân`ra femeie, st`pânindu-[i de data aceasta

mânia.

Tr`s`turile lui Titos se \nveselir` [i schi]` un zâmbet ironic.

– "P`rerea" ta nu te va proteja \n mod eficace, exclam`.

– N-am auzit niciodat` ceva mai aberant, i-o trânti Tania cu

arogan]`.

– "Aberant"? Aici, \n Creta, ]inem s` ne p`zim femeile \naintea

c`s`toriei. Trebuie s` ajung` pure [i neatinse acolo, deoarece numai

UN S~RUT PE FURTUN~ 15

so]ul lor are dreptul s` le trezeasc` pasiunea. Este rolul ta]ilor [i al

fra]ilor s` asigure aceast` puritate...

– {i de a alege so]ul, presupun, \l \ntrerupse interlocutoarea sa

pe un ton acid.

– Uneori, admise Titos. Nu e[ti de acord?

– Bine\n]eles c` nu! exclam` prompt Tania.

– Atunci, ai gre[it venind \n Creta, "karitsi mou". Deoarece pari

atât de diferit` de fratele t`u... Din fericire, de altfel.

– Serios? replic` tân`ra femeie pe un ton sceptic.

Ultima remarc` a lui Titos o contrariase profund. Fergus avea o

personalitate extraordinar` [i nu suporta nicio critic` referitoare la

el.

Kyrios Michalakis nu r`spunse. Tania ridic` b`rbia cu un aer

sfid`tor [i-i sus]inu privirea. Era adev`rat, \[i spuse \n sinea sa, c`

fizic, fratele s`u [i cu ea nu sem`nau deloc. Fergus Drummond avea

p`rul blond-deschis [i ochii foarte alba[tri; cei ai Taniei erau c`prui

[i-[i strângea la ceaf` p`rul brun, \mpletit \ntr-o coad` strâns`.

Aceast` coafur` o dezavantaja. Tocmai \n acea clip` era acut

con[tient` de asta [i o regreta.

|n cele din urm`, b`rbatul vorbi, dup` ce oft` u[or.

– De ce te-ai instalat \n aceast` vil`? o \ntreb`.

– Pentru c` apar]ine fratelui meu.

– Nu. Apar]ine so]iei fratelui t`u. Este vorba de nuan]`... Oricum,

nu po]i r`mâne aici singur`. Vei merge s` locuie[ti la mama....

Arheologa se \ndrept` [i-i adres` o privire glacial`.

– N-are rost s` faci pe tiranul, dragul meu. Voi face ce-mi va

pl`cea, nimic altceva.

16 ELEANOR WOODS

Titos zâmbi sarcastic.– Foarte bine, replic` el. Dar te previn: \]i voi trimite cea de-a

doua sor`, Rhea. |]i va ]ine companie. Te rog s` fii dr`gu]` cu ea; asuferit mult din cauza plec`rii Elenei [i a indiferen]ei fratelui t`u fa]`de obiceiurile noastre. De acord?

Tania \[i umezi buzele, \ntrebându-se de ce nu-l detesta mai mult.Apoi se \ntoarse, ridicând din umeri.

– O voi primi cu pl`cere pe sora ta, murmur`.

UN S~RUT PE FURTUN~ 17

Capitolul 2

Minos preparase \nc` o cea[c` de cafea. O puse pe mas` [i-l invit`cu un gest pe Titos s` bea.

– Ce faci aici? \l \ntreb` acesta din urm`.– Am ajutat-o pe kyria Tania \n vizitele sale, cum l-am ajutat [i pe

fratele s`u, explic` prompt copilul.Tân`ra englezoaic` \i privi pe rând, cu aten]ie. Sem`nau frapant...– Va veni [i mama sa, Anna, s` lucreze pentru mine, interveni.

Presupun c` o cuno[ti.– Da.– Ar fi trebuit s` b`nuiesc....Titos \i arunc` o privire amenin]`toare [i b`u o \nghi]itur` de

cafea fierbinte. Apoi \i spuse câteva cuvinte rapide lui Minos, \ngrece[te, [i amândoi zâmbir`.

– I-am spus kyriei Tania c` e[ti koumbaros al fratelui s`u, spuseb`ie]elul. N-a p`rut \ncântat` s` se afle sub protec]ia ta.

Interlocutorul s`u \ntoarse ochii spre tân`ra femeie.

– P`cat, murmur` cu non[alan]`.

– Aten]ie, i-o t`ie Tania. Nu m` pun \n niciun caz sub "protec]ia"

ta. Minos \mi ajunge din plin pentru a m` \nso]i \n plimb`ri.

Titos Michalakis tres`ri u[or [i pupilele \i devenir` dou` g`m`lii

de ac. Apoi \[i reveni [i expresia i se \mblânzi.

– De ce-]i \mplete[ti p`rul? o \ntreb`.

Descump`nit`, Tania \[i duse \n mod reflex mâna la coada grea.

– Pentru c` a[a \mi st` bine.... r`spunse pe un ton [ov`itor.

– Nu sunt de acord, o \ntrerupse Titos.

– Este mai practic, protest` ea.

– Poate. Dar aceast` coafur` nu-mi place. Dac` ]i-ai l`sa p`rul

s`-]i fluture pe umeri, ]i-ar \mblânzi expresia inaccesibil` pe care o

arborezi \n prezen]a mea.

– Nu arborez niciun aer special.

– Ba da. |n afar` de când e[ti singur`. Atunci, ai \nf`]i[area tandr`

[i fragil` a unei c`prioare.... mi-ar pl`cea s` te v`d mereu astfel, ca

atunci când te-am \ntâlnit \n timpul furtunii....

– Nu-mi petrec timpul supraveghindu-mi expresiile, replic`

Tania. Am altceva mai bun de f`cut. |mi pare r`u c` te-am dezam`git.

Titos \[i \ncruci[` bra]ele cu un aer sceptic.

– {i de ce ai venit \n Creta? continu`. Pentru a termina cartea

fratelui t`u?

– Da, r`spunse tân`ra femeie. Am asigurat mereu redactarea

final` a lucr`rilor sale. El mi-a \ncredin]at noti]ele....

– De ce scrii \n locul lui?

– Pentru c` stilul s`u este prea complex, prea academic pentru

ni[te lucr`ri de popularizare. Este vorba de popularizarea unui

UN S~RUT PE FURTUN~ 19

anumit num`r de civiliza]ii vechi.

– Dup` Fergus, toate legendele noastre cretane au fost introduse

de greci, interveni Titos.

– Unele, \n mod sigur, explic` Tania cu c`ldur`. Dar pentru

altele, mi se pare mai pu]in sigur.

Se \ntrerupse, con[tient` c` picase \ntr-o capcan`. Titos voia s-o

aud` criticându-[i fratele.

– Poate Fergus are dreptate! exclam`. Este o persoan` foarte

inteligent`!

– {i tu?

– Nu [tiu, bâigui ea. Am studiat arheologia pentru a-l putea ajuta,

atâta tot.

– |ntotdeauna ai lucrat sub \ndrumarea lui?

– Da.

– De ce? }i-ai ratat examenele?

– Nu! spuse Tania, ro[ind. Am avut chiar note foarte bune la

terminare, dac` vrei s` [tii! Dar numai datorit` lui am putut merge la

universitate. {i-i sunt foarte recunosc`toare.

Titos f`cu o grimas` de dispre].

– A[adar, i-ai scris toate c`r]ile.... Ce vei face, acum când a

disp`rut?

– Se va \ntoarce, afirm` Tania, \ndreptându-se. Vor fi g`si]i foarte

repede, sunt sigur`. Peruvienii fac cercet`ri. Era atât de mândru c`

pleac`! Pentru el, era o ocazie nesperat` de a dovedi teoriile sale

asupra indienilor inca[i....

– Voia s` te ia cu el acolo. {tii? \ntreb` Titos Michalakis. Biata

Elena...

20 ELEANOR WOODS

Arheologa \[i \n`bu[i o exclama]ie de surpriz`. Nu [tia c` Fergus

\[i dorise prezen]a sa al`turi.

– De ce spui "biata Elena?" \l \ntreb`. Este norocoas` s` fie cu

Fergus [i sunt sigur` c` el o iube[te foarte mult.

– Crezi? M-ai \n]eles gre[it. Fratele t`u dorea s` te ia \n Peru [i

s-o lase pe so]ia ei aici. Elena l-a rugat zile \ntregi, explicându-i c`

este o secretar` excelent`.... dar el voia pe cineva care s` fac` toat`

munca \n locul lui. Tocmai aici este problema!

– E[ti profund nedrept, replic` Tania, cu lacrimi \n ochi. N-ar fi

fost trimis \n Peru dac` era un arheolog prost. Elena [i-ar fi dat foarte

repede seama!

– S` sper`m, o ironiz` Titos. Pân` acum, s-a mul]umit s-o

antreneze \n mun]i inaccesibili, unde sunt foarte pu]ine [anse s` fie

g`si]i.

– Nu este vina lui!

– Crezi? Nu sunt atât de sigur. Acum, \]i voi da un sfat, Tania

Drummond. Lucreaz` pentru tine \ns`]i [i public` aceast` carte sub

propriul nume. Dac` ]ii neap`rat s` tr`ie[ti \n umbra unui b`rbat,

g`se[te un altul [i permite-i fratelui t`u s` fie so]ul so]iei sale.

– O clip`! exclam` Tania. |mi câ[tig existen]a lucrând pentru

Fergus. Nu v`d ce este r`u \n asta!

– F` un efort! replic` t`ios b`rbatul.

– |mi displaci profund, spuse tân`ra femeie cu voce joas`, u[or

derutat`.

– De ce?

– Pentru simplul motiv c` te amesteci \n treburile altora. Este

extrem de nepl`cut.

UN S~RUT PE FURTUN~ 21

Interlocutorul s`u p`ru amuzat.

– Spune-mi, oare fratele t`u nu f`cea la fel? Chiar \]i l`sa toat`

libertatea?

– Crezi deja c` [tii totul despre mine, nu-i a[a? replic` Tania cu

ironie. Nu-]i apar]in \n niciun fel, s` [tii. {i nici nu-]i voi apar]ine

vreodat`.

– Serios? }i-ar fi team`?

– Nu-mi este team` de nimic [i de nimeni. {i \nc` [i mai pu]in de

tine.

– Poate vei reveni asupra faptului.... A venit vremea s` te despar]i

de Fergus. Unde sunt p`rin]ii t`i, Tania?

Tân`ra femeie ezit` o clip`. Oare trebuie s`-i r`spund` la

\ntrebare? |n realitate, \n sinea sa [tia sigur c` \ntr-un anume mod, se

temea de Titos [i de asemenea c` nu-l detesta atât de mult cum

spunea. S`rutul s`u o surprinsese, o tulburase, o [ocase pu]in, dar

nu-i displ`cuse. De fapt, \n ciuda pu]inei stime pe care o ar`ta fa]` de

Fergus, Titos Michalakis reprezenta un tip masculin nou pentru ea [i

destul de fascinant. Se hot`r\ s`-i m`rturiseasc` unde \i erau p`rin]ii.

Va vedea astfel c` nu era singur` pe lume, mai ales \n cazul \n care

fratele s`u nu se va \ntoarce.

– Tata locuie[te \n Statele Unite, rosti \ncet [i mama \n Noua

Zeeland`. Fiecare s-a rec`s`torit, dar sunt oricând binevenit` la ei.

– |n]eleg, r`spunse Titos, cu o seriozitate pu]in uimitoare. De

aici, ata[amentul fa]` de Fergus.... Ar trebui s` g`se[ti un alt b`rbat,

un b`rbat care s` te iubeasc`, f`r` s` fie gelos pe diplomele tale....

– Le-am meritat din plin! exclam` Tania, \ncordându-se. Nu

mi-am permis nicio distrac]ie pe durata studiilor.

22 ELEANOR WOODS

– Evident, asta se vede, r`spunse prompt Titos, punându-[i

cea[ca \n chiuvet`.

Tania se sim]i r`nit`, dar refuz` s-o arate. C`uta cu disperare o

replic` pentru a pune cap`t duelului lor verbal.

– Asta nu te-a \mpiedicat s` m` s`ru]i! exclam` ea pu]in la

\ntâmplare.

– Exact, spuse scurt b`rbatul. {i sunt sigur c` nu te vei plânge

dac` a[ repeta-o....

Tân`ra englezoaic` p`li vizibil.

– Am altceva mai bun de f`cut decât s` \ncurajez b`rba]ii s` m`

curteze, bâigui.

Titos izbucni \n râs.

– |]i este u[or s-o afirmi acum, când nu mai ai de ce te teme de

mine! Dac` nu-mi erai cumnat`, ar fi fost altfel.... Deocamdat`, f`-mi

pl`cerea [i desf`]i p`rul. |mi placi mai mult când este liber.

– {i de ce ar trebui s`-]i fac pl`cerea, te rog?

– Pentru c` am nevoie s` fiu \nconjurat de femei pl`cute la privit.

Poate Fergus nu d`dea nicio aten]ie acestui lucru, dar eu....

– Tu! exclam` Tania, brusc \nfuriat`. Ai terorizat-o pe Elena, ai

\ncercat s-o privezi de zestre [i s`-i \mpiedici c`s`toria! Te

dispre]uiesc. Fratele meu m-a prevenit....

– Draga mea, c`s`toria este cea mai important` etap` \n via]a

unei femei. Era firesc s`-mi aten]ionez sora. Pentru noi, familia este

o no]iune extrem de important`. So]ia trebuie s` se poat` baza pe

so]ul s`u \n toate \mprejur`rile vie]ii. Fergus lua toate astea pu]in

prea u[or [i este cel mai pu]in spus. Ar schimba femeile cum se

schimb` ma[inile....

UN S~RUT PE FURTUN~ 23

– {i dac` a[ fi ca el? replic` Tania, speriat` \n tain` de acea

descriere teribil de exact` a lipsei de responsabilitate a fratelui s`u.

Titos Michalakis ridic` din umeri.

– Asta ar avea mai pu]in` importan]`, remarc` el. Atunci când m`

voi c`s`tori, voi [ti s`-mi re]in so]ia \n cas` [i s` evit eventualele sale

capricii. Pentru o femeie, \n]elepciunea const` \n alegerea unui

b`rbat \n stare s`-i umple toate gândurile, s`-i satisfac` cele mai mici

dorin]e. De fapt, este singurul mod de a fi fericit \n cuplu...

– Mi se pare c` tu cuno[ti toate femeile, \l ironiz` Tania.

– Aproape, r`spunse b`rbatul f`r` s` se tulbure.

Se apropie foarte mult de ea: un frison o str`b`tu.

– {tiu destul despre ele pentru a le ghici dorin]ele, chiar \nainte

s` fie singure con[tiente, \i murmur`. Dac` n-a[ fi fost koumbarosul

fratelui t`u, poate a[ fi avut ocazia s` te \nv`] s` nu m` mai dete[ti....

Oare Zeus n-a reu[it s-o conving` pe nimfa Europa de pasiunea sa?

Tân`rul Minos \n`l]` capul, aten]ia fiindu-i atras` de men]ionarea

acelei legende. O [tia pe dinafar`.

– Minos a fost primul fruct al dragostei dintre Zeus [i Europa,

explic` b`iatul. Uneori \mi imaginez c` tat`l meu a fost \nsu[i Zeus,

deoarece mama nu are so]. Mi-ar pl`cea s`-l am ca tat` pe cel mai

mare dintre zeii greci!

Tania se sim]i tulburat` de emo]ia copilului.

– Zeus nu-mi place foarte mult, interveni ea. O trata pe so]ia sa,

Hera, cu o u[urin]` de neiertat. A \n[elat-o cu un num`r foarte mare

de tinere fete, [i nu numai cu Europa.

Pe m`sur` ce vorbea, se gândea tot mai mult la Anna [i furia \i

sporea. Oare Titos se comportase fa]` de ea la fel de nedemn ca Zeus

24 ELEANOR WOODS

fa]` de amantele sale?...

– |n plus, continu` ea, Zeus al vostru nu se temea de ridicol. I

s-a \ntâmplat s` se transforme \ntr-un cuc banal pentru a-[i seduce

victimele....

– |n cuc? repet` Titos pe un ton ne\ncrez`tor, izbucnind \n râs.

Mi-e greu s` cred....

– Este totu[i exact, replic` t`ios Tania. Cucii nu ezit` s`

exploateze celelalte p`s`ri....

Interlocutorul s`u schi]` un zâmbet ironic \n fa]a irit`rii Taniei.

– Iei aceste istorii prea \n serios, sublinie. Acestea sunt mai ales

simboluri....

– Tocmai, protest` tân`ra englezoaic`. Miturile grece[ti

reprezint` o ilustrare a realit`]ii omene[ti. Când Zeus a vrut s-o

atrag` pe Europa, pentru a relua acest exemplu, a luat \nf`]i[area

unui vultur....

– {i-a dat mult` osteneal`, o \ntrerupse Titos cu ironie. Eu n-a[ fi

avut nevoie s` recurg la o asemenea stratagem`. Pe de alt` parte, a[

fi mult mai fidel so]iei mele. S` nu ui]i asta.

Tân`ra femeie \i arunc` o privire lui Minos. Hot`rât lucru, Titos

Michalakis [i cu el sem`nau \n mod tulbur`tor....

– Asta este sigur, admise Tania \n cele din urm`. Totu[i, poate nu

i-ai fost \nainte de a te c`s`tori.

Cretanul \i adres` o privire intens`:

– Nu fi prea indiscret`, spuse b`rbatul.

– Anna vrea s` plece \n America, replic` Tania ro[ind.

– Asta n-are nimic de-a face cu mine, anun]` Titos pe un ton

hot`rât.

UN S~RUT PE FURTUN~ 25

Tân`ra englezoaic` p`str` t`cerea, descump`nit` de siguran]a sa.

Era greu s`-l contracareze cu ceva.

– Oare ce se va \ntâmpla cu Minos? \ntreb` totu[i dup` un timp.

– Cu mine? o \ntrerupse acesta. Sunt b`rbat, kyria! Sunt destul de

mare s` m` descurc singur.

F`cu o pauz`, \ncruntându-se.

– V` credeam pe cale s` discuta]i despre vechii zei, relu`. Nu

despre noi....

– Vorbe[te despre amândou` lucrurile, interveni Titos, pe un ton

amuzat. Vezi, femeile au tendin]a s` se irite pentru mai nimic. De

fapt, kyria Tania prefer` s` m` considere un fel de zeu, pentru c`

i-ar fi foarte greu s` m` vad` ca pe un simplu muritor....

Un râs \n`bu[it \i urm` cuvintele. B`ie]elul ridic` ochii mira]i spre

arheolog`.

– Este adev`rat, domni[oar`? o \ntreb`.

– Nu. Este ridicol! exclam` aceasta.

– Serios? o tachin` Titos Michalakis. Mi se pare totu[i c` preferi

compania zeilor celei a unui b`rbat, mai pu]in lini[titoare pentru

tine....

Tania strânse buzele, jenat` de aceast` jum`tate de adev`r.

– |i iubesc pe zei, a[a cum iubesc legendele, se ap`r` ea. Este

munca mea.

– Doar c`, replic` interlocutorul s`u cu o anumit` duritate, e[ti

prea \nchis` \n studiile tale. Ai pierdut din vedere binele pe care ]i-l

poate face un b`rbat adev`rat..... "Ime oandras, yineka mou!"

– Nu \n]eleg limba greac`, se plânse Tania. Iar conversa]ia voastr`

m` [ocheaz`. Minos este \nc` prea tân`r....

26 ELEANOR WOODS

– Minos este grec, cretan, domni[oar` Drummond. Cunoa[te

via]a \nfinit mai bine decât tine. Nu-l folosi ca pretext pentru a fugi

de realitate.

– Pleac`, r`spunse Tania cu voce joas`, furioas`.

– De data aceasta, m` supun, exclam` b`rbatul ridicându-se. Dar

n-ai s` scapi \ntotdeauna la fel de u[or de mine, s` [tii.

U[a se \nchise cu un pocnet sec. Tania r`mase nemi[cat`, lungi

minute, pentru a-[i reveni. Minos se juca distrat cu cea[ca de cafea.

– Ce personaj dezagreabil! exclam` tân`ra femeie, cu o not` de

isterie \n voce. |mi doresc s` nu-l mai \ntâlnesc niciodat` \n calea

mea.

– V` \n[ela]i, murmur` b`iatul. V` g`se[te foarte frumoas` [i

viseaz` s` v` s`rute din nou.

– Asta ]i-a spus \n grece[te? \l \ntreb` Tania, cu mâinile umede.

– Nu; a spus c` este b`rbat [i v-a numit "so]ia" sa. Dar p`rea

mânios.

– Mânios? Pe mine?

Titos mersese \ntr-adev`r prea departe, se gândi. Probabil era

nebun.

– Mai degrab` eu ar trebui s` fiu furioas`! continu`.

– Da, aprob` copilul dând din cap. Dar n-ar trebui s` v` fie team`

s`-l g`si]i seduc`tor, kyria Tania. Toate fetele din Creta n-au ochi

decât pentru el. Asta o face s` râd` mult pe mama, [i se amuz` s` le

fac` geloase când Titos vine s` ne viziteze acas`. Titos [i mama sunt

prieteni foarte buni.... Discut` deseori, seara.

– |n]eleg, f`cu Tania pe un ton rece. Se cunosc de mult timp?

– Da, de foarte mult timp. Tat`l lui Titos a fost na[ul mamei,

UN S~RUT PE FURTUN~ 27

\n]elege]i. Titos Michalakis continu` s` ne ajute \n amintirea tat`lui

s`u.

– Asta \i face cinste, replic` englezoaica p`r`sindu-[i scaunul.

|ncepea s` se simt` nervoas`. Trecutul domnului Michalakis n-o

privea. Atunci, de ce oare nu \nceta s` se gândeasc` la el? Odinioar`

n-o preocupa decât munca sa, nu se l`sa conturbat` de altceva.

Trebuia s`-[i revin`.... |narmându-se cu o m`tur`, tân`ra femeie

\ncepu s` m`ture, cu o energie febril`. Minos o observ` cu o u[oar`

\ngrijorare.

– A[tepta]i pu]in, va veni mama, spuse el.

– Nu pot, \i r`spunse Tania. Rhea poate sosi dintr-un minut \n

altul. Dumnezeule, sper s` aib` o fire mai pl`cut` decât fratele s`u!

B`ie]elul disp`ru [i reap`ru câteva clipe mai târziu \n compania

unei femei brunete, cu un aer pl`cut.

– Sunt Anna, explic` aceasta.

– Mama mea, ad`ug` Minos, dezam`git c` nu f`cuse el \nsu[i

prezent`rile. A venit s` v` preg`teasc` cina. |ncepând de mâine, va

face [i cur`]enie.

Anna d`du din cap pentru a-[i ar`ta asentimentul.

– V` voi ajuta pân` la plecarea mea \n America. Apoi, m` voi

c`s`tori cu un cet`]ean american [i voi fi lini[tit` pentru tot restul

zilelor! M` ve]i ajuta s` m` duc \n Statele Unite, kyria Tania?

Grecoaica \[i \ncheie fraza cu un râs sonor. Interlocutoarea sa nu

era sigur` c` Eldoradoul mai exista; r`spunse totu[i cu gentile]e.

– Desigur, \n m`sura posibilit`]ilor mele, o asigur`.

– Fratele dumneavoastr` se afl` de asemenea \n America, nu-i

a[a? relu` nou-venita. Trebuie s`-i scrie]i [i s`-i cere]i s` m` ia \n

28 ELEANOR WOODS

serviciul kyriei Elena...

Tania \[i mu[c` buzele.

– Fratele meu [i so]ia sa au disp`rut, Anna. Nu se [tie nici m`car

dac` mai sunt \n via]`. |n plus, nu stau \n Statele Unite, ci \n Peru.

– Sunt sigur` c` n-au murit. Se vor \ntoarce curând [i atunci le

ve]i putea vorbi despre mine, nu-i a[a?

Arheologa \ncuviin]`, u[or \ncurajat` de siguran]a lini[tit` a

femeii. |i l`s` buc`t`ria [i se refugie \n salon, str`duindu-se s`

parcurg` noti]ele lui Fergus despre situl din Mallia.

Observ` foarte repede c`-i era imposibil s` se concentreze.

Imaginea lui Titos Michalakis nu-i ie[ea din minte. Era o obsesie

profund enervant`. |nc` i se p`rea c` aude r`sunând cuvintele dure

ale cretanului....

Se apropie de o oglind` ag`]at` pe un perete [i se privi cu aten]ie,

gânditoare. P`rul strâns \i d`dea indiscutabil un aer auster, aproape

sever. Cu impulsivitate, puse mâna pe coada grea [i \ncepu s-o

desfac` \n grab`. Masa de bucle brune i se r`spândi cu suple]e pe

umeri. Acea coafur` nou` \i d`dea un aspect cu totul diferit, o f`cea

s` par` mult mai tân`r`, aproape vulnerabil`. |n niciun caz Titos nu

trebuia s-o vad` astfel!

– Kyria Tania! Kyria Tania! O ma[in` coboar` pe alee, strig` vocea

Annei. Ce trebuie s` servesc vizitatorilor?

– Re]ine-i pu]in, bâigui Tania \n grab`. Trebuie mai \ntâi s` m`

piept`n. Voi vedea dup` aceea.

Mama lui Minos se mul]umi s` izbucneasc` \n râs, [i deschise

u[a-fereastr` a salonului, \ntâmpinându-i cu c`ldur` pe nou-veni]i.

Tân`ra englezoaic` r`m`sese \n fa]a oglinzii. Ochii s`i \i \ntâlnir` pe

UN S~RUT PE FURTUN~ 29

ai lui Titos Michalakis [i scoase un strig`t u[or.

– Am \nso]it-o pe Rhea, o anun]` el pe un ton indiferent. Iat`

Rhea, ]i-o prezint pe Tania, cumnata Elenei.

Grecoaica adolescent` era fin` [i delicat` ca por]elanul. Avea

acela[i p`r ca fratele s`u, dar tr`s`turile p`reau obosite, ochii \i erau

\ncerc`na]i.

– Bun` ziua, murmur` englezoaica. Ce faci?

– Hero poli, r`spunse cealalt`.

Tania invit` toat` lumea s` se a[eze [i se a[ez` ea \ns`[i pe un

scaun, ]inându-[i p`rul cu o mân`.

– |mi pare r`u, spuse, dar totul este pu]in \n dezordine. M`

preg`team s` fac o baie....

– E[ti foarte frumoas`, exclam` sincer Rhea. Mult mai frumoas`

decât \n descrierea lui Titos. Dup` el, ai avea aerul unei profesoare

[i \]i petreci zilele studiind! Am avut unele temeri venind aici, dar

acum m` bucur.

Se \ntrerupse o clip`, apoi ad`ug` cu timiditate.

– De fapt, m` temeam s` nu semeni foarte mult cu fratele

dumitale....

– Tania scrie ea cartea lui Fergus, o \ntrerupse Titos.

– Cartea despre Creta? se mir` Rhea izbucnind \n râs. El avea idei

ciudate. |l interesa mai mult trecutul insulei noastre decât locuitorii

actuali. F`cea atât de pu]ine eforturi pentru a ne cunoa[te cu

adev`rat!

– Destul, o \ntrerupse fratele s`u. Tania pretinde c` [tie [i mai

mult despre vechile legende, draga mea Rhea.

– Este adev`rat, se gr`bi s` aprobe tân`ra englezoaic`,

30 ELEANOR WOODS

preocupat` s` \ndep`rteze conversa]ia de la Fergus. Dar cunosc [ireputa]ia cretanilor. Se spune c` sunt ni[te mincino[i teribili.... Deexemplu, sus]in c` Zeus moare [i \nvie o dat` pe an. Grecii de pecontinent nu sunt de acord....

– N-ar trebui s` ne critici astfel zeul, exclam` Titos pe un ton iron-ic. Sau va veni s` pun` mâna pe tine pentru a se r`zbuna. Mai ales cup`rul desf`cut....

– Zeii au murit de mult, bâigui Tania, stânjenit` [i ro[ind. Nu m`voi l`sa intimidat` de minciunile tale!

Rhea Michalakis f`cu s` se aud` din nou râsul s`u cristalin.– Acum, vorbe[ti chiar ca o profesoar`! o tachin`. S` [tii, Titos

este implacabil. Va ac]iona când te vei a[tepta mai pu]in, exact caZeus!

UN S~RUT PE FURTUN~ 31

Capitolul 3

Tân`ra Rhea p`ru s` se acomodeze repede la vil`; aerul deoboseal` \i disp`ru, iar gesturile \i devenir` mai pu]in timide.

– Titos ar vrea s`-mi recap`t \ncrederea \n mine, \i explic` eaTaniei, deoarece am avut recent un accident grav.... |mi place multcu tine. Curând, va trebui s` te prezint mamei, i-ar pl`cea s` tecunoasc`.

Englezoaica zâmbi cu amabilitate, amuzat` \n tain` de obiceiulRheei de a s`ri de la una la alta \n timp ce vorbea.

– De fapt, relu` cretana cu o voce mai nesigur`, ne-a fost team`s` nu ne g`se[ti dezagreabili, ca Fergus....

– Adev`rat? se mir` Tania, pu]in cam rece.Dar de ce oare familia Elenei p`rea s`-l deteste atât de mult pe

Fergus Drummond? Era de ne\n]eles.– Desigur, continu` cealalt`, Titos ne-a repetat s` n-avem

prejudec`]i \mpotriva englezilor. El \nsu[i are mul]i prieteni printreei. Totu[i, o iubim atât de mult pe Elena! Este atât de \nsp`imânt`tor

c`....

Interlocutoarea sa se ridic` [i o \nconjur` pe tân`ra sa \nso]itoare

cu un bra] \ncurajator.

– Nu te \ngrijora, spuse cu blânde]e. |i vor g`si, sunt sigur`....

– Of! Nu la asta m-am gândit... A[adar, Fergus nu ]i-a spus?

– Ce-ar fi trebuit s`-mi spun`? f`cu Tania, pu]in speriat`.

Explic`-te, te rog!

– Nu pot! Doar Titos are dreptul s`-]i povesteasc` ce s-a

\ntâmplat.... {i dup` p`rerea mea, n-o va face.

– Nu mai \n]eleg nimic, oft` arheologa.

– {tiu, admise Rhea. De pe pozi]ia mea, pot doar s`-]i dau un sfat;

când vom merge \n vizit` la mama, dac` accept` s` te vad`, te rog s`

nu-i vorbe[ti \n niciun caz despre Fergus. Nu-i dezv`lui nici c`

p`rin]ii t`i sunt divor]a]i.

– Nu-mi este ru[ine de familia mea, sublinie Tania.

– Aici, nu avem acelea[i concep]ii despre divor]. Mama ar fi

profund [ocat`. I-ar fi team` s` nu te vad` [i pe tine abandonându-]i

so]ul!

– Dar nu am un so]!

– Un cretan nu te-ar ierta niciodat` dac` ai fugi, continu`

adolescenta, cu o aparent` lips` de logic`.

– N-am inten]ia s` m` c`s`toresc, replic` interlocutoarea sa, din

ce \n ce mai uimit`. |n tot cazul, cu siguran]` nu cu un grec! De altfel,

am fost foarte surprins` de alegerea lui Fergus.

Sora lui Titos lu` un aer \ngrijorat.

– Totu[i, n-o va p`r`si pe Elena, nu-i a[a? Titos ar fi \n stare s`-l

omoare!

UN S~RUT PE FURTUN~ 33

– Ei bine, s` sper`m c` fratele meu se va ar`ta rezonabil, exclam`

Tania pe un ton degajat.

Totu[i, dup` ce Rhea ie[i, aceast` conversa]ie \i r`mase mult timp

\n minte. Se instalase \n camera de zi [i se str`duia s` trieze noti]ele

lui Fergus. Acestea din urm` erau \n mare dezordine [i mai ales

destul de slabe \n ansamblu. Probabil \[i petrecuse timpul cu altceva.

Aceast` treab` de mântuial` nu i se potrivea.

Parcurse automat \nc`perea cu privirea. Tenta]ia era mare s`

arunce pur [i simplu la co[ schi]ele fratelui s`u, apoi s` scrie [i s`

conceap` cartea complet singur`. Ideea \i umbla prin minte de când

o men]ionase Titos. La \nceput, se temuse s` se arate neloial`, dar

tindea s`-[i schimbe p`rerea. Fergus \i l`sase un material inutilizabil;

nu se va putea plânge dac`, m`car o dat`, ar zbura cu propriile ei

aripi. {i chiar dac` ar fi fost furios, cu atât mai r`u! Aventura era prea

incitant` pentru a renun]a.

Ochii \i c`zur` brusc asupra frescelor de un gust mai mult decât

\ndoielnic, prinse pe pere]i. Se \nfior`; trebuia neap`rat s` scape de

ele. Aceste caricaturi insuportabile ale splendidelor originale din

Knosos, depozitate la muzeul din Heraklion, erau insuportabile.

Anna scoase strig`te stridente auzind-o pe Tania anun]ându-[i

inten]ia de a le desprinde.

– Kyria Elena n-a avut nicio obiec]ie, protest` ea.

– Numai c` deocamdat` lipse[te, iar eu sunt incapabil` s` lucrez

cu ororile acestea \n fa]a mea. Dac` nu vrei s` m` aju]i, le voi scoate

singur`!

– Kyrios Titos va fi contrariat, semnal` menajera.

– Mi-e egal. Vila aceasta \i apar]ine fratelui meu...

34 ELEANOR WOODS

Cretana se mul]umi s` zâmbeasc`.

– M-ar mira, kyria Tania. Titos Michalakis nu cedeaz` atât de u[or.

V` spun, nu schimba]i nimic \n cas` \nainte de a-i cere permisiunea!

– Niciodat`! exclam` Tania, nebun` de furie. N-am s` ascult de

un b`rbat doar pentru c` este atât de seduc`tor! |n ochii mei n-are

absolut nimic special....

– Ba da, cel pu]in un lucru, insist` Anna.

– Serios? Care? ripost` englezoaica, \ncordându-se.

– Minos v-a v`zut la Mallia, povesti femeia izbucnind \n râs. {i

apoi, v-a]i schimbat coafura! Numai c`, multe femei au \ncercat s`-l

seduc` pe Titos, dar niciuna n-a reu[it s`-l ia de so]!

Tania era mut` de furie.

– Te \n[eli \ntru totul! se ofens` \n sfâr[it. Domnul Michalakis [i

cu mine nu ne putem nici m`car suporta....

– E[ti sigur`? o \ntrerupse o voce. Totu[i, Anna n-a gre[it: p`rul

\]i st` mult mai bine astfel.

Era Titos, rezemat cu non[alan]` de canatul u[ii, cu un aer

extrem de amuzat.

– Poate, r`spunse tân`ra arheolog`. Dar evident, nu mi-am

schimbat coafura pentru a-]i pl`cea. S` nu crezi asta!

– |n acest moment, te situezi \ntru totul de partea lui Fergus,

nu-i a[a? exclam` b`rbatul.

– {i chiar dac`? Oare ce ave]i to]i de-l detesta]i atât de mult?

Titos \naint` \n \nc`pere, cu un aer brusc preocupat, iar Anna

disp`ru \n direc]ia buc`t`riei.

– Fratele t`u nu ]i-a vorbit niciodat` am`nun]it despre sejurul s`u

\n Creta, nu-i a[a? \ncepu b`rbatul cu voce blând`.

UN S~RUT PE FURTUN~ 35

Tania \[i sim]i mânia disp`rând. Aceast` subit` blânde]e o

tulbur`. Dac` m`car ar [ti cum s` se fac` apreciat` de cumnatul s`u...

Inspir` profund [i alung` acest gând.

– |n coresponden]`, Fergus vorbe[te doar de munca sa, explic`

ea. Nu se opre[te la fleacuri....

– Ce f`ceai \n Anglia, \n timpul vizitei sale aici?

– Eram... ocupat`.

Era complet fals. |n acea perioad`, tân`ra femeie avea tot timpul

liber [i-i trimisese scrisori peste scrisori fratelui s`u, rugându-l s-o

lase s` vin` lâng` el. Acesta p`strase o t`cere \nc`p`]ânat`, trimi]ând

o singur` carte po[tal`, foarte târziu, pentru a-i anun]a c`s`toria cu

Elena [i plecarea urgent` \n Peru... Pu]in mai târziu, primise un bilet

de avion pentru Creta [i ni[te instruc]iuni ordonându-i s`-i termine

opera arheologic` \nceput`.

– Sunt sigur c` o femeie frumoas` [i-a f`cut mul]i prieteni,

singur` la Londra.... Nu era nimeni acolo care s` vegheze asupra ta,

\n timpul absen]ei lui Fergus? f`cu Titos.

– Ce vrei s` spui? bâigui Tania, din nou iritat`.

– Ei bine, m` \ngrijoreaz` pu]in lipsa ta de experien]`, atâta tot.

E[ti \nc` destul de aproape de copil`rie, nu cuno[ti bine b`rba]ii....

– Insinu`rile tale sunt \ntru totul deplasate, protest` tân`ra

femeie pe un ton t`ios.

– Nu insinuez nimic. Este absolut normal ca o fat` tân`r` s` fie

pu]in naiv`; tocmai de aceea, \n Creta ne protej`m fiicele [i surorile.

– Ai venit numai ca s` m` insul]i, sau mai ai [i altceva s`-mi spui?

replic` arheologa pe un ton glacial.

B`rbatul \ntinse mâinile, cu un aer surprins [i profund mâhnit.

36 ELEANOR WOODS

– |n ce fel te-am insultat? o \ntreb`.

– Iart`-m` c` te dezam`gesc, dar nu sunt atât de naiv` cât se pare

c` gânde[ti. Nu toat` lumea m` consider` atât de banal` cum spui tu!

– M` bucur, exclam` Titos cu un aer enigmatic. N-am nimic de

ad`ugat: venisem doar s` m` asigur c` totul este bine cu Rhea...

– Bine. |n acest caz, te-a[ ruga s` m` scuzi, dar mi-ar pl`cea s`-mi

reiau lucrul.

– O clip`, o \ntrerupse Titos. }i-a[ fi recunosc`tor s` m` \nso]e[ti

la u[`, cum cere cea mai elementar` polite]e. Eu, când vei veni....

Tania, care se a[ezase \n fa]a ma[inii de scris, s`ri \n picioare.

– Am pu]ine [anse s`-]i fac vreodat` o vizit`, i-o lu` \nainte. Dup`

toate aparen]ele, mama ta refuz` s` m` primeasc`...

– Cine ]i-a spus asta? o \ntreb` el pe un ton t`ios.

– Rhea. Dup` ea, mama ta nu suport` divor]ul p`rin]ilor no[tri

[i-[i permite s` ni-l repro[eze. Eu, cel pu]in, nu judec oamenii \nainte

s`-i fi v`zut, iar familiile lor n-au influen]` asupra p`rerii mele! De

exemplu, \mi place mult sora ta....

– Mai mult decât mine, dac` \n]eleg bine.

– |ntr-un fel, da. De fapt, ai fi atât de amabil s`-i explici Annei c`

aceast` cas` \i apar]ine lui Fergus? Din spusele ei, nu-i pot aduce

nicio modificare f`r` acordul t`u prealabil.... Dac` era la fel [i cu

fratele meu, \i \n]eleg exasperarea fa]` de tine!

– N-a ar`tat-o foarte mult, murmur` gânditor Titos. Asta nu i-ar fi

servit interesele.... |mi pare r`u pentru reac]ia mamei mele. Dar cu

toate acestea, sunt sigur c`-i vei pl`cea. Este o b`trân` doamn` pu]in

tradi]ionalist`, dar cu inim` mare.

– M` crede \n stare s` m` c`s`toresc, pentru a pleca apoi....

UN S~RUT PE FURTUN~ 37

Interlocutorul s`u izbucni \ntr-un râs sincer.

– Tot Rhea ]i-a spus asta, nu-i a[a? Dac` so]ul t`u te-ar l`sa s`

pleci, ar fi din vina sa.

– Poate n-are de ales, sublinie t`ios Tania.

– El ar fi r`spunz`tor. B`rbatul este cel care \[i d` seama dac`

so]ia este fericit` sau nu [i ac]ioneaz` \n consecin]`.

– Pu]ine femei ar c`dea de acord cu tine, r`spunse Tania

zâmbind. Suntem capabile s` lu`m [i singure decizii, s` ne orga-

niz`m via]a....

– Uneori, admise b`rbatul.

– Concep]ia ta despre c`s`torie mi se pare foarte romantic`,

relu` englezoaica. Realitatea se dovede[te deseori foarte diferit`....

– Dar regre]i asta, nu-i a[a? o \ntreb` Titos pe un ton insistent.

– Presupun c` da, replic` ea, gânditoare.

– |n Creta, so]iile nu-[i p`r`sesc so]ii.... ar trebui s` urmezi

exemplul fratelui t`u [i s` te c`s`tore[ti de asemenea cu un membru

al comunit`]ii noastre.

Tania \ncepu s` râd`. Ideea nu-i displ`cea. Titos degaja o atrac]ie

irezistibil`, foarte seduc`toare; [i i-ar fi pl`cut s` se apropie iar, cum

o f`cuse \n timpul furtunii....

– N-am zestre, explic` \n cele din urm`. Ori, este un element

necesar c`s`toriei, nu-i a[a? |ns`[i Elena a adus ca zestre aceast`

vil`....

– S` spunem mai exact c` li s-a dat permisiunea s` locuiasc` aici,

preciz` Titos. Se vor instala din nou \n ea dac` se vor \ntoarce din

Peru....

– Se vor \ntoarce, nu m` \ndoiesc, \l asigur` Tania pe un ton

38 ELEANOR WOODS

ferm.

|n timp ce vorbea, \i veni \n minte amintirea frescelor.

– Totu[i, ad`ug` ea, a[ vrea s` desprind frescele din salon. Sunt

\ntr-adev`r greu de suportat. M` \ntreb de ce Fergus n-a sc`pat de ele

mai curând!

– Pentru c` el \nsu[i le-a ales, replic` Titos cu o voce indiferent`.

– Fergus? exclam` tân`ra femeie pe un ton ne\ncrez`tor. Este

imposibil! N-ar fi f`cut-o decât pentru pl`cerea Elenei. Aceste

caricaturi sunt cu atât mai urâte cu cât originalele....

– Ai vizitat muzeul din Heracklion, nu-i a[a? {i sora mea a mers

deseori acolo. Pe Fergus l-a \ntâlnit \ntr-una din s`lile consacrate

frescelor.... Ea detesta aceste reproduceri din toate puterile. Sunt la

fel de neadev`rate ca povestea lor de dragoste!

Tania se sim]i str`b`tut` de un frison de ghea]`.

– Nu te cred, spuse cu voce joas`.

– Vei \nv`]a s`-]i cuno[ti fratele.... Pân` atunci, voi asculta

dorin]ele tale: chiar mâine, frescele vor fi coborâte.

– Mul]umesc, r`spunse Tania, potolit`.

|n definitiv, el nu petrecuse mul]i ani cu Fergus Drummond. Nu

putea s` [tie ce fiin]` de ne\nlocuit era...

– Dac` ai avea un minut, le-am putea desprinde chiar acum,

suger`.

– Nu, deoarece trebuie s`-i facem o vizit` mamei mele; cu cât o

vei vedea mai curând, cu atât va fi mai bine. Se nume[te Melissa, ceea

ce \nseamn` "albin`". Dar s` nu te temi de acul ei! Nu-]i este

du[manc`, Tania mou.

– Chiar este necesar s` vin? \ntreb` tân`ra englezoaic`, cu o

UN S~RUT PE FURTUN~ 39

u[oar` reticen]`. |n acest caz, ar trebui s` m` schimb...

– Nu. Vino a[a cum e[ti. A mai v`zut femei \n pantaloni, nu va fi

[ocat`.

Se \ndrept` spre u[`, dup` ce prinse cu autoritate mâna

interlocutoarei sale. Oare cum putea fi mama lui Titos? se gândi

Tania. De fapt, cunoscuse foarte pu]in pân` acum toat` familia

Michalakis. Era totu[i familia so]iei fratelui s`u....

– Amândou` surorile sunt mai tinere decât tine? \ntreb`.

– Da. P`rin]ii mei prev`zuser` s` aib` mai mul]i copii, dar tata a

murit pu]in dup` na[terea ultimei, Rhea. A trebuit s` muncesc ca s`

hr`nesc toat` familia.... Din fericire, aveam atât vârsta, cât [i puterea.

– {i când te vei c`s`tori?

– Asta nu va schimba nimic. Voi avea \ntotdeauna grij` de mama

[i de cea mai mic` dintre surori, pân` când \[i va g`si la rândul s`u

un so]. Dar nu-mi fac griji; \mi câ[tig mult mai bine existen]a decât o

f`cea tata. Voi avea din plin cu ce s` m` \ngrijesc de cele dou` familii

ale mele!

Tania fu pe punctul s`-l \ntrebe ce munc` presta de era atât de

bogat, dar se r`zgândi. Fu cu atât mai surprins` s`-l aud` pe el

punând \ntrebarea:

– C`r]ile lui Fergus aduc mult? |]i permit s` tr`ie[ti confortabil?

– |n mod obi[nuit, lucrez pentru mine \ns`mi, r`spunse Tania.

Predau cursuri, particip la s`p`turi arheologice... Colabor`rile cu

fratele meu sunt doar ocazionale.

– Totu[i, \n acest moment nu faci nimic altceva, obiect` Titos.

– Este adev`rat. Mi-ar pl`cea s` scriu o carte pentru copii, dar ar

trebui s` g`sesc un ilustrator....

40 ELEANOR WOODS

Se \ntrerupse brusc [i se opri, pierdut` \n contemplarea

peisajului. Pe panta colinei, solul era de un ro[u-\nchis, argilos,

traversat ici [i colo de tufe de culoarea jaspului de cimbri[or.

Coborând spre mare, turba se deschidea treptat la culoare, ajungând

pân` la galbenul-deschis al plajei c`reia ochii \i urm`reau \ncânta]i

curbele [erpuitoare. Dincolo de ea se \ntindea marea, de un

albastru– \nchis, aproape asem`n`tor cu cerneala chinezeasc`.

– Prive[te, murmur` \n sfâr[it tân`ra femeie. Ce splendoare! Nu

mi-a[ fi imaginat niciodat` atâta frumuse]e....

Titos deschise un grilaj alb [i o invit` s` treac` \naintea lui.

Pornir` amândoi pe o alee cu pietri[.

– {tii, Rhea face desene admirabile. Ar trebui s`-i ceri s` ]i le

arate, \i suger` Titos.

– Nu [tiu dac` va accepta, r`spunse Tania. Mi se pare c` nici ea

nu m` place foarte mult....

– N-are importan]`, cere-i totu[i.

|i ar`t` cu mâna imensa cas` \mpodobit` cu grilaje din fier forjat

care se \n`l]a \n fa]a lor.

– Bine ai venit la mine acas`, Tania, spuse simplu.

Traversar` o curte interioar` plin` cu o mul]ime de flori, \n culori

str`lucitoare. Plante ag`]`toare ornamentale se urcau \n

m`nunchiuri grele de-a lungul pere]ilor. Tân`ra englezoaic` z`ri

brusc un boboc de hibicus c`zut pe p`mânt [i se aplec` pentru a-l

aduna. Când se ridic`, se afl` nas \n nas cu cea mai uimitoare b`trân`

doamn` imaginabil`. Foarte scund`, destul de plinu]`, aceasta o

observa cu aten]ie. Rochia neagr` impecabil` [i mâinile care

tremurau pu]in \i d`deau irezistibilul aspect al unei mici albine

UN S~RUT PE FURTUN~ 41

lucr`toare.

– Kyria Melissa? \ntreb` Tania, ezitând.

– Ai fi putut s` m` anun]i de sosirea unei vizitatoare, exclam`

b`trâna doamn` spre Titos, f`r` s` r`spund` la \ntrebare.

– M` preg`team s-o fac, replic` acesta. Tocmai am urcat aleea.

}i-o prezint pe Tania Drummond, mam`.

Kyria Melissa \[i \ndrept` privirea spre arheolog`.

– Tania? rosti ea.

Este un nume frumos.... nu foarte obi[nuit.

– Mul]umesc, bâigui tân`ra femeie. V` sunt recunosc`toare c`-i

permite]i Rheei s` doarm` la vil`....

– N-am permis absolut nimic. Fiul meu a insistat enorm [i a

trebuit s` cedez, cu toate reticen]ele mele...

– Tania n-are nimic de-a face cu fratele s`u, o \ntrerupse t`ios

Titos.

– Nu-i seam`n`, sunt de acord.... S` nu ezi]i s` vii deseori, copila

mea drag`. |n calitate de "koumbaros", fiul meu este r`spunz`tor

pentru tine.

– S` nu exager`m! sublinie tân`ra femeie pe un ton dur. Fratele

meu cu siguran]` se va \ntoarce, nu sunt singur` pe lume! {i [tiu s`

m` descurc....

– S` evit`m s` vorbim despre fratele t`u! replic` Melissa, cu un

râs scurt. Rhea mi-a spus c` ai angajat-o pe Anna. E[ti mul]umit` de

ea?

– Da, \ntru totul. Numai c` viseaz` s` plece \n America foarte

curând...

– Ar trebui s` fie deja acolo! sublinie mama lui Titos, pe un ton

42 ELEANOR WOODS

mali]ios. {i fiul s`u ar trebui s` fie la [coal`, \n loc s` leneveasc` toat`

ziua.... I-am propus s` m` ocup de el, dar Anna a refuzat cu

vehemen]`.

– Poate a f`cut-o pentru a evita s` v` supere, spuse f`r` s`

gândeasc` Tania.

Kyria Melissa [i fiul s`u \i aruncar` o privire mustr`toare [i

p`strar` câteva clipe o t`cere de ghea]`.

– Anna... ]i-a vorbit despre tat`l copilului? \ntreb` \n cele din

urm` b`trâna doamn`.

– Nu, admise interlocutoarea sa.

Titos o atrase \ncet spre el pe tân`ra arheolog` [i-i mângâie u[or

p`rul.

– Tania este la fel de impulsiv` pe cât era Fergus de prudent, \i

explic` mamei sale. Se las` dus` de imagina]ie [i trage foarte repede

concluzii ciudate. Totu[i, n-are decât inten]ii bune, nu-i a[a "agapi

mou?"

– Minos \]i seam`n` atât de mult! exclam` \nso]itoarea sa.

– Se \ntâmpl`, nu crezi? Chiar \ntre str`ini....

– Poate.... dar \n tot cazul, merit` s` te ocupi de el. Este un copil

absolut adorabil....

– Eu m` voi ocupa de el, interveni Melissa. Ar fi trebuit s-o fac

\nc` de la \nceput....

Intr` \n cas`, Tania; voi prepara cafeaua [i vei putea s`-mi vorbe[ti

pu]in despre munca ta.

Aceasta din urm` se preg`tea s` replice c` nu \n]elegea de ce ar

fi trebuit s` se ocupe bunica b`ie]elului de el, mai degrab` decât

tat`l; dar o privire poruncitoare a lui Titos o opri. Se \ndrept` spre

UN S~RUT PE FURTUN~ 43

trepte, tulburat` de importan]a sporit` a lui Titos Michalakis \n via]asa. Era cu atât mai ciudat cu cât nu sim]ea nimic pentru el.... [i niciel pentru ea!

44 ELEANOR WOODS

Capitolul 4

– Mai avem un vizitator, exclam` Melissa peste um`r, p`trunzând\n locuin]`. Poate \l cuno[ti, Tania; pretinde c` este un prieten alfratelui t`u. Du-te [i-i vorbe[te, te rog, [i explic`-i unde este acumFergus. Când i-am spus eu, n-a vrut s` m` cread`!

– Cine este? \ntreb` tân`ra femeie, mirat`.Mama lui Titos ridic` din umeri.– Oare cum se nume[te? S` vedem, este englez ca voi.... Ah! Ross,

a[a este. Numele acesta \]i spune ceva?– Nu, nu cred.– S` mergem s`-l salut`m, propuse Titos.O lu` de cot pe tân`ra femeie [i o conduse spre salon.Persoana instalat` pe sofa nu putea fi \ntr-adev`r decât un englez.

Avea fa]a osoas`, fruntea \nalt`, o privire inteligent` \n spateleochelarilor cu rame de o]el [i un zâmbet uimitor de tineresc.

Privirea sa o m`sur` pe Tania cu un aer apreciator.– Sunte]i sora lui Fergus Drummond, nu-i a[a? Este minunat!

Poate \mi ve]i putea spune unde se afl`. Doamna Michalon....

Michalakon..... – nu reu[esc niciodat` s` pronun] aceste nume

grece[ti – n-a p`rut s` \n]eleag` ce o \ntrebam....

– Vi-l prezint pe fiul s`u, se gr`bi s` semnaleze arheologa,

domnul Titos Michalakis. Este [i cumnatul lui Fergus.

– M` prezint: Dick Ross, r`spunse vizitatorul dup` o scurt`

t`cere.

Apoi, imediat, d`du frâu liber mir`rii.

– Vre]i s` m` face]i s` \n]eleg c` Fergus Drummond este c`s`torit?

Nu-mi vine s` cred....

Se aplec` \n fa]`, cu un aer iscoditor.

– Dar de când? Unde este acum?

– |n Peru, r`spunse Tania cu fermitate. |n compania so]iei sale,

cu care s-a c`s`torit recent. A fost invitat s` participe la ni[te s`p`turi

arheologice foarte importante....

– Ave]i adresa sa?

Tania Drummond \ntoarse ochii spre Titos, \ntr-un apel mut.

– Deocamdat` este imposibil s`-l g`si]i pe cumnatul meu, spuse

acesta din urm`. Ave]i nevoie de el?

– Da. Cu atât mai r`u! Poate \ncânt`toarea sa sor` va rezolva

problema....

Un tic nervos agita fa]a lui Dick Ross, contrastând cu

impasibilitatea cretanului.

– Despre ce este vorba? \ntreb` acesta pe un ton dur.

– N-o g`si]i \ncânt`toare? f`cu englezul, f`r` s` r`spund`. Fergus

n-a prea ar`tat-o, nu-i a[a? Tania? A gre[it....

Avu un râs nepl`cut [i tân`ra femeie \ntoarse capul, stânjenit`,

46 ELEANOR WOODS

con[tient` de dezaprobarea lui Titos.

– Lucra]i cu Fergus? \ntreb` \n cele din urm`, când t`cerea deveni

prea ap`s`toare.

– Nu! Nu direct cu el, cu editura sa, explic` englezul. Ar fi trebuit

s` ne \nmâneze manuscrisul despre Creta exact acum dou` luni [i

\ncepusem s` ne \ngrijor`m pu]in.... Fire[te, [tiu de la Fergus c`-i

bate]i toate lucr`rile la ma[in` [i c` ve]i \ntârzia pu]in cu acesta.

N-are importan]`, draga mea. Oricum, inten]ionam s`-]i cer s`-mi

ar`]i insula. Câteva s`pt`mâni \n plus sau \n minus, nu vor face

deosebire!

– Din nefericire, Tania va fi \n imposibilitate de a v` servi de ghid

acum, \ntrerupse Titos cu o fa]` \ntunecat`.

– Dar.... \ncepu tân`ra femeie.

– Are alte angajamente, o \ntrerupse cretanul.

– Adev`rat? exclam` Tania. {i care, m` rog?

Apari]ia Melissei, \nc`rcat` cu o tav`, \l scuti pe fiul s`u s`

r`spund`.

Englezoaica a[tept` s` fie servit` cafeaua, apoi reveni.

– N-am niciun angajament, exclam`. Dac` domnul Ross vrea s`

viziteze insula....

– Nu po]i merge singur`, iar Rhea nu te poate \nso]i.

– Ei [i? Am totu[i inten]ia s` vizitez insula cu domnul Ross. Nimic

nu m` \mpiedic`.

– Ai dreptate, draga mea, interveni b`trâna doamn`. Titos, nu

sunt de acord cu tine. Societatea britanic` este mai permisiv` decât a

noastr` [i Tania este destul de mare pentru a lua propriile decizii. Nu

trebuie s`-i impunem concep]iile noastre cretane. Unde ve]i merge

UN S~RUT PE FURTUN~ 47

pentru \nceput?

– La Knosos, cred, replic` arheologa.

– Phaestos este mai interesant, remarc` Titos, cu o expresie de

relativ` indiferen]`.

Evident, renun]ase s` se opun` proiectelor Taniei. Aceasta, \n

mod ciudat dezam`git`, se str`dui totu[i s` continue conversa]ia.

– Mi-ar pl`cea mult s` v`d Phaestos, spuse \ncet.

– |ntr-o zi, te voi duce acolo, promise Titos.

Dick Ross se agita pu]in nervos pe scaun.

– Pân` atunci, ]i-a[ fi recunosc`tor s`-mi ar`]i Knosos, draga mea

Tania, rosti. Astfel, vei avea tot timpul s`-mi explici ce te-a f`cut s`

\ntârzii s` ba]i la ma[in` manuscrisul fratelui dumitale....

– La drept vorbind, nu cuno[team data limit`, murmur`

stânjenit` tân`ra femeie, mi[cându-[i buzele.

– Serios? M` uime[ti. Fergus nu te-a putut l`sa f`r` s` cuno[ti c`

lucrarea sa trebuia s` apar` de Cr`ciun.... Chiar ne-a scris acum

câteva s`pt`mâni, pentru a ne afirma c` manuscrisul era gata.

Desigur, \i r`m`seser` dou` sau trei capitole, dar nimic altceva!

Tania se sim]ea din ce \n ce mai \ncurcat`.

– Este sup`r`tor, bâigui ea. Am g`sit foarte pu]ine noti]e sosind,

asupra manierei de a pune manuscrisul \n ordine. De obicei, Fergus

este mult mai exact. M` preg`team s`-l fac eu \ns`mi....

Dick Ross scutur` negativ din cap.

– Regret, dar nu se poate, r`spunse. Fratele dumitale este un

specialist. Po]i foarte bine s`-i ba]i manuscrisele la ma[in`, dar este

alt` poveste s` organizezi [i s` redactezi un studiu!

Râsul lui Titos izbucni brusc, r`sunând \n \nc`perea vast`.

48 ELEANOR WOODS

– Dragul meu, toate c`r]ile domnului Fergus Drummond au fost

scrise de la un cap`t la altul de sora sa, aici prezent`! exclam` acesta.

Dick Ross \i adres` o privire sceptic` [i aproape dispre]uitoare.

– L-am \ntâlnit deseori pe domnul Drummond, exclam`, [i nu

mi-a vorbit niciodat` de un eventual rol jucat de sora sa \n redactarea

operelor lui, \n afar` de a le bate la ma[in`. S` \n]elege]i bine, nu

vom accepta ca la colec]ia noastr` s` participe un amator!

– {i totu[i, asta s-a \ntâmplat cu adev`rat, \l ironiz` cretanul.

– Cu excep]ia c` nu sunt doar un amator, sublinie Tania.

Vizitatorul \[i puse cea[ca de cafea pe mas` [i lu` un aer

\nsp`imântat.

– Oare acesta este adev`rul? Dar este \ngrozitor! spuse \n sfâr[it.

Tania \[i umezi buzele uscate.

– Fergus prefera s` nu se [tie, explic`. Acum, trebuie s` v` spun

un ultim lucru.... Fratele meu [i so]ia sa au fost da]i disp`ru]i \n Peru,

domnule Ross. Sunt din ce \n ce mai pu]ine [anse s` fie g`si]i \n via]`.

Lacrimile f`ceau s`-i tremure vocea.

– {i ce se va \ntâmpla cu cartea sa despre Creta? \ntreb` englezul

dup` o t`cere.

– O voi termina [i v-o trimit.

– Nu! |nc` o dat`, nu se poate. Nu putem s` public`m lucrarea

dumitale sub un alt nume [i avem nevoie de numele fratelui

dumitale; este o excelent` publicitate. Mi-e team` c` toat` aceast`

afacere nu reprezint` pentru noi decât o enorm` pierdere f`r`

compensa]ii....

Tania se aplec` \n fa]`.

– Pute]i s`-mi acorda]i \ncredere, v` asigur, \l rug`. Veni]i cu mine

UN S~RUT PE FURTUN~ 49

la cealalt` vil`, v` voi ar`ta lucrarea \n curs....

Dick Ross strânse buzele, un tic nervos f`cându-i obrazul s` joace.

– De ce nu? accept`. Totu[i, trebuie s` m`rturisesc, sunt uimit

s`-l v`d pe Fergus \ncredin]ând o asemenea responsabilitate unei

femei atât de tinere [i lipsite de experien]`....

– {i eu sunt arheolog`, \i aminti Tania.

Englezul lu` un aer indulgent.

– Poate ]i-ai urmat fratele pe unul sau dou` [antiere, admise. Dar

asta nu va face din dumneata o arheolog`...

Tania nu r`spunse. Ross se ridic` [i-i adres` un zâmbet arogant.

– Ei bine, voi veni oricum s` te v`d disear`, exclam`. D`-mi

adresa....

Tân`ra femeie \i d`du informa]ia cerut` [i se ridic` pentru a-l

conduce. Spre marea sa surprindere, b`rbatul se aplec`, \i lu` mâna

[i-i s`rut` cu stâng`cie vârful degetelor.

– Pe disear`, \i murmur`. Sunt \ncântat c` te-am \ntâlnit. Fergus

nu mi-a spus cât e[ti de frumoas`....

– Probabil n-a observat asta, replic` Tania.

Titos se apropiase cu non[alan]`.

– Fergus nu s-a gândit niciodat` la tine, spuse pe un ton

zeflemitor. Iar domnul Ross se gânde[te prea mult.... Cred c` o voi

trimite pe Rhea s` \mpart` cina cu voi.

– Nu, interveni, kyria Melissa. Am nevoie de ea.

– Cu atât mai r`u, replic` Titos cu iritare.

– Cum vrei, fiule, spuse b`trâna doamn` ridicând din umeri. Dar

cu siguran]`, o vei enerva pe Tania....

– Nu [tiam c` sunt un asemenea pericol public, exclam` englezul

50 ELEANOR WOODS

pe un ton t`ios. |ntr-un fel, sunt flatat....

Titos Michalakis \l m`sur` cu dispre].

– Nu sunte]i \n Anglia, \i spuse cu r`ceal`, iar aici, domni[oara

Drummond este sub protec]ia mea. O cretan` nu petrece niciodat`

seara singur` cu un b`rbat [i ]in s` fie la fel [i pentru Tania.

– Nu sunt cretan`, protest` slab aceasta din urm`. {i am obiceiul

s` m` descurc singur`....

– E[ti complet incon[tient` de pericolele care te amenin]`!

exclam` fiul Melissei. Te \ncrezi \ntr-o imagine a ta care nu exist` cu

adev`rat. Doar c` \nc` nu [tii.....

F`r` s`-i a[tepte r`spunsul, se \ndrept` spre u[`, o deschise [i

strânse mâna lui Dick Ross.

– S` ave]i grij` de ea, spuse.

– Conta]i pe mine, replic` cel`lalt, destul de n`ucit. Doar cartea

lui Fergus m` intereseaz`. Acestea fiind spuse, s` [ti]i c` Fergus

Drummond este un om de via]`. Poate sora sa este ca el....

Zâmbea cu un aer n`tâng.

– Nu, replic` Titos pe un ton glacial. Dimpotriv`.

Englezul plec` [i cretanul \nchise u[a cu un pocnet sec.

Tania ridic` ochii, con[tient` de privirea p`trunz`toare a Melissei

a]intit` asupra ei.

– |ntr-un fel, acest b`rbat are dreptate, spuse aceasta din urm`.

Nu [tim nimic despre tine, draga mea copil`. Vorbe[te-ne pu]in

despre via]a ta. La urma urmei, avem dreptul s` [tim....

Tân`ra femeie se a[ez` pe canapea, \ntrebându-se de unde s`

\nceap`.

– P`rin]ii mei au divor]at când eram \nc` la [coal`, spuse. Au

UN S~RUT PE FURTUN~ 51

plecat [i Fergus s-a ocupat s` m` \nscrie la universitate....

B`trâna doamn` pocni din limb` dezaprobator.

– Nu rezultatele tale [colare ne intereseaz`! exclam` ea. Tu \ns`]i,

ce fel de persoan` e[ti....

– |n]eleg, r`spunse Tania, \nghi]ind \n sec. Ei bine, sunt o

persoan` foarte obi[nuit`....

Titos, care r`m`sese \n picioare, se trânti \ntr-un fotoliu [i

interveni:

– Ce vrea mama s` [tie cu adev`rat, \i explic`, este dac` ai fost

prieten` cu b`rba]i. Nu e[ti obligat` s`-i r`spunzi, dac` nu dore[ti.

Interlocutoarea sa scoase o exclama]ie stupefiat`, aproape [ocat`.

O clip`, avu tenta]ia s`-[i inventeze un trecut scandalos, dar un

impuls \i ordon` s` n-o fac`. Titos n-ar fi crezut un cuvânt din aceste

minciuni eventuale [i replicile sale ar fi avut un efect dezastruos

asupra kyriei Melissa.

– M-am.... concentrat mereu asupra muncii mele, \ncepu Tania.

N-am avut timp s` m` las conturbat` de pove[ti romantice....

Oricum, din spusele lui Fergus, sunt rece [i pu]in atr`g`toare.

Titos schimb` o privire cu mama sa.

– Ce cred p`rin]ii despre cariera ta? Nu se tem s` te vad`

angajându-te pe un drum greu, \ntr-un cuvânt, \nc` masculin?

– Nu, au acceptat bine.

– Au al]i copii?

– Da. Nu i-am v`zut niciodat` pe ai mamei, deoarece Noua

Zeeland` este prea departe, dar \n schimb, \i cunosc bine pe cei ai

tatei. El viziteaz` des Anglia, cu familia. Evident, celei de-a doua so]ii

nu-i face pl`cere s` ne primeasc`, pe Fergus [i pe mine....

52 ELEANOR WOODS

– Cu "familia"? sublinie b`trâna doamn` pe un ton rece. Oare nu

sunte]i [i voi "familia" sa?

Tania ro[i, realizând c` picase \n capcan`. Acum, cretana era

convins` c` tân`ra femeie nu avea un univers familial stabil. Era un

punct prost pentru ea.

– |l am pe Fergus, protest`.

Spre marea sa mirare, Melissa s`ri atunci \n picioare, cu lacrimi

curgându-i pe obraji [i se repezi spre Tania care era uluit`, pentru a

o strânge \n bra]e.

– Fergus! gemu b`trâna doamn`. Dar este ru[inos! S` nu-]i pese,

noi vom fi familia ta. Ne vom ocupa de tine, Titos te va sf`tui....

– Dar n-am nevoie s` fiu sf`tuit`! exclam` Tania eliberându-se,

din ce \n ce mai uimit`.

Mama lui Titos se \ndrept`, punându-[i la loc \n coafur` câteva

ace de p`r.

– Ba da, "kari mou", te asigur, r`spunse. Ne vom ocupa s`-]i

g`sim un so] bun, nu-i a[a fiule? N-ar fi potrivit s-o l`s`m pe aceast`

tân`r` fat` f`r` protec]ie....

– Desigur, mam`, \ncuviin]` acesta din urm` cu un zâmbet.

– Nu vreau.... \ncepu nelini[tit` tân`ra englezoaic`.

– Sst! o \ntrerupse Melissa. Rhea te va \nso]i la vil`. Nu vei mai

suferi niciodat` de singur`tate...

– Dar n-am suferit niciodat`!

– Ba da, haide! cu p`rin]ii atât de departe.... O voi chema pe

Rhea.

– Las`, mama, interveni Titos. O voi \nso]i eu.

– Bine, de acord, aprob` mama sa. Biata Tania, singur` pe lume,

UN S~RUT PE FURTUN~ 53

doar cu fratele s`u!

|[i \mpreun` mâinile cu un aer dezolat, sem`nând din ce \n ce

mai mult cu o albin`.

Arheologa se ridic` f`r` s` replice. Era de preferat s` abandoneze

partida. Melissa se \ntoarse spre fiul s`u [i \ncepu s` vorbeasc` \n

limba natal`, repede, cu gesturi mari, agitate. |n cele din urm`,

izbucni \n lacrimi, \n fotoliul s`u. Tania se preg`tea s-o consoleze,

dar Titos o prinse cu autoritate de bra] [i o oblig` s` p`r`seasc`

\nc`perea, l`sând-o \n urm` pe b`trâna doamn` deprimat`.

– Ce duritate! nu se putu \mpiedica s` exclame tân`ra femeie.

Cum \]i po]i l`sa mama singur`, \n aceast` stare?

– Sunt obligat s` te conduc, spuse Titos pe un ton aspru. Rhea a

plecat \n vizit` [i nu s-a \ntors \nc`.

Tania f`cu un efort violent s` se elibereze, apoi \[i frec` bra]ul

care o durea.

– Chiar nu poate s` mi se \ntâmple nimic de aici pân` la vil`,

spuse cu o voce obosit`. Po]i s` m` la[i pân` la urm` \n pace?

– {tii foarte bine de ce nu pot [i pe bun` dreptate, replic`

b`rbatul aruncându-i o privire p`trunz`toare.

Ochii \i str`luceau de o emo]ie st`pânit`, enigmatic`.

– Nu \n]eleg câtu[i de pu]in la ce faci aluzie, replic` Tania cu

r`ceal`.

F`r` s` rosteasc` o vorb`, b`rbatul \i puse mâna pe gât [i o atrase

u[or spre el. Tân`ra femeie sim]i c` i se moaie picioarele.

– Titos, te rog.... protest` slab.

B`rbatul se mul]umi s` zâmbeasc`, apoi ridic` \ncet fa]a

\ncânt`toare [i buzele sale calde puser` st`pânire pe cele ale Taniei.

54 ELEANOR WOODS

Aceasta \nchise ochii [i, f`r` s` se mai gândeasc`, \[i strecur` mâinile

\n jurul gâtului \nso]itorului s`u. Titos o \mbr`]i[` mai strâns [i o

s`rut` din nou, de mai multe ori, tandru [i pasionat. Apoi \i d`du \n

sfâr[it drumul [i o privi câteva clipe, zâmbind din nou.

– Iat` ce li se \ntâmpl` tinerelor care se plimb` singure, spuse

ironic.

– Numai cu tine! r`spunse Tania cu am`r`ciune, dezam`git` de

cuvintele sale.

– Te cuno[ti atât de prost, "kartia mou"? }i s-ar putea \ntâmpla

cu oricine....

– Nu! exclam` ea furioas`. S` [tii c` nu to]i b`rba]ii sunt ca tine!

Sunt sigur` c` Dick Ross se va comporta ca un gentleman perfect...

– N-a[ pune mâna \n foc, o ironiz` b`rbatul. Mama are perfect`

dreptate: ai nevoie de un so].

– Oh, nu mai pune asta pe tapet, te rog! M` simt foarte bine cum

sunt. N-am inten]ia s` m` c`s`toresc.

Titos puse o mân` cald` pe um`rul Taniei.

Aceasta se \nfior`.

– S` presupunem.... c` ai deveni so]ia mea, murmur` cretanul.

Tân`ra femeie \[i umezi buzele uscate, rezistând tenta]iei de a i se

arunca \n bra]e.

– Nu-]i dore[ti deloc s` te c`s`tore[ti cu mine, spuse cu o voce

slab`. Te-a[ dezam`gi repede. N-am temperamentul..... Annei!

Cuvântul \i sc`pase. Oare o va \n]elege c` era incapabil` s-o

\ndep`rteze pe Anna de tat`l fiului s`u? |ncepu s` alerge de-a lungul

c`r`rii, cu toat` puterea disper`rii.

|nso]itorul s`u i se al`tur` f`r` nicio dificultate [i o prinse de talie.

UN S~RUT PE FURTUN~ 55

– Anna! exclam` cretanul pe un ton indiferent. {tii c` nu este

absolut nimic pentru mine? De ce naiba e[ti geloas`? Iat` c` nu e[ti

atât de rece cum pretinzi....

Este timpul s` ]ii cont de emo]iile tale, s` tr`ie[ti cu trupul t`u,

draga mea Tania.

– M` consideri imatur`, protest` aceasta. Nu m` iube[ti....

– Te consider lipsit` de experien]`, este altceva. Cât despre

dragoste....

Culese o crengu]` de cimbri[or [i-i mângâie cu mali]iozitate

obrazul.

– Dragostea, relu`, vine deseori dup` c`s`torie. Vreau \n casa

mea o femeie [i mul]i fii....

– |l ai pe Minos, obiect` Tania.

– |l am pe Minos la fel ca pe Elena [i pe Rhea, \i explic`. Nu este

acela[i lucru.

Tania \l privi cu aten]ie, \ntrebându-se ce hot`râre s` ia.

Propunerea sa era tulbur`toare, neobi[nuit`, dar treptat realiz` c`-i

va fi imposibil s` refuze.

Probabil aerul Cretei produsese un efect straniu asupra ei, o

transformase....

– Chiar nu [tiu ce s` spun, Titos, [opti.

Cretanul o atrase din nou spre el, râzând u[or.

– Nu spune nimic, Tania mou. E[ti femeia de care am nevoie, nu

te voi l`sa s` pleci.

Nu e[ti de acord cu mine?

– Poate nu va dura, spuse tân`ra englezoaic`, slab, punându-[i

capul pe um`rul s`u. Poate nu va fi decât un fulger, un tr`snet \n

56 ELEANOR WOODS

mijlocul furtunii.– Eu sunt cel care comand` tr`snetul, replic` Titos râzând mai

tare. Când \l auzi, este vorba de propria mea voce!|n acea clip`, Tania nu se putu \mpiedica s`-l cread`.

UN S~RUT PE FURTUN~ 57

Capitolul 5

– Ce spui? f`cu Tania, cu un aer distrat.Rhea \[i ascunse un zâmbet.– N-ai ascultat nimic, \i repro[` cu amabilitate. |]i explicam cât ai

fost de abil` cu mama. Acum, te place foarte mult. Evident, s-ar puteas` fie contrariat` dac` te c`s`tore[ti cu Titos; [i-a dorit \ntotdeaunas`-l vad` c`s`torit cu o cretan`...

– Presupun c` Titos va face ce-i va pl`cea.– Ca to]i b`rba]ii, oft` Rhea. La fel se comporta [i tata: mama era

foarte nefericit`. Dar Titos va fi un so] ideal, nu g`se[ti?– Nu m-am gândit la asta, spuse interlocutoarea sa pe un ton

indiferent. Am avut enorm de lucru \n ultimele zile....– Titos are multe de spus despre asta, obiect` adolescenta. Mai

\ntâi, este opera lui Fergus....Se \ntrerupse, evident ne\ndr`znind s` mearg` mai departe. Oare

ce altceva avusese de spus Titos despre ea? se \ntreb` \n t`cere tân`raenglezoaic`.

– Nu m` voi c`s`tori niciodat` cu un grec! exclam` brusc, cu voce

tare. Nu-i las` nicio libertate so]iei....

– Va avea grij` de ea, atâta tot, preciz` Rhea. |n plus, \i va fi

fidel....

– |n cazul lui Titos, m` \ndoiesc!

– Gre[e[ti, o admonest` calm cretana. Respect` prea mult

no]iunea de familie. So]ia sa nu va regreta c` l-a ales.

– Fratele t`u se preocup` destul de pu]in de Anna, obiect` Tania.

– Dimpotriv`, se ocup` de ea atât cât este necesar. Anna i-a f`cut

un foarte mare r`u familiei noastre. F`r` Titos, mama ar fi refuzat cu

hot`râre s`-i ajute pe ea [i pe fiul s`u.

– Minos este totu[i carne din carnea lui Titos...

– S` spunem, acela[i sânge. La fel ca Elena [i ca mine. Oricum,

to]i am vegheat asupra copilului. |n Creta, ar fi de neconceput s` te

compor]i altfel! Am fost atât de [oca]i când Fergus a considerat inutil

s`-[i invite propria sor` la c`s`toria sa...

Interlocutoarea sa se \nfior` imperceptibil. |ntr-adev`r, suferise

profund c` nu fusese invitat` la ceremonie.

– Fratele meu a f`cut \ntotdeauna tot ce a putut mai bine, spuse

cu voce tare, ascunzându-[i emo]ia.

Rhea zâmbi comp`timitor.

– Dup` Titos, nu te-a ajutat cu adev`rat s` intri la universitate;

statul ]i-a acordat o burs`, cum face pentru to]i studen]ii dota]i.

Fergus n-avea de ce s` te ajute [i tot dup` Titos, n-ai avut parte de

prea multe distrac]ii. }i-ai consacrat toate vacan]ele muncii pentru el

pe [antiere de s`p`turi arheologice.... Fratele meu spune de

asemenea c` e[ti foarte frumoas`, dar.... oare ce cuvânt a folosit? Ah!

UN S~RUT PE FURTUN~ 59

"incon[tient`", `sta era!

Tania \[i dori ca termenul s` fie exact; dar nu mai era. De la

sosirea sa \n Creta, era pe deplin con[tient` de existen]a lui Titos

Michalakis.... Dar acesta din urm` nu-[i d`dea seama c` insistase s`-l

ajute, pentru a-l urma pretutindeni, crezând c` era singurul mod de

a-i atrage aten]ia. Pe lâng` el, ceilal]i b`rba]i de-abia existau. |i erau

indiferen]i. Cu excep]ia lui Titos, acum.... Privirea sa \ntunecat`,

ironia arogant`, aprindeau obrajii Taniei. Se \nfiora la atingerea lui,

ca lovit` de tr`snet. Dar toate acestea nu erau de-ajuns pentru a pune

bazele unei c`s`torii. Avea nevoie mai ales de dragoste [i tandre]e,

cât [i de pasiune fizic`. |i era imposibil s` r`spund` afirmativ la

propunerea sa. |n plus, \n cazul \n care totu[i ar accepta s`-l ia de so]

pe Titos, Fergus nu i-o va ierta niciodat`.

Tania \[i schimb` pozi]ia pe scaun, str`duindu-se s`-[i alunge din

minte ce se \ntâmplase pu]in mai devreme \ntre ea [i cretan. Privirea

sa o \ntâlni pe a Rheei, str`lucind de un amuzament ironic.

– |n Anglia, o tachin` u[or aceasta din urm`, crede]i c` femeia are

\ntotdeauna ultimul cuvânt; dar \n Creta, [tiu c` nu este a[a. Fratele

meu \[i atinge \ntotdeauna scopurile, chiar [i pe lâng` mama!

– Cu mine, va fi altfel, sublinie ferm interlocutoarea sa. Cei din

familia Drummond sunt cunoscu]i pentru spiritul lor de

independen]`. Nimeni nu-i \nl`n]uie.

Adolescenta zâmbi mai larg.

– Totu[i, Fergus a trebuit s` se supun` pân` la urm` preten]iilor

lui Titos...

– Nu! protest` cealalt` strângând pumnii. A luat-o pe Elena cu el

\n Peru, \mpotriva voin]ei \ntregii familii.

60 ELEANOR WOODS

– Este adev`rat, lui Titos nu-i pl`cea prea mult aceast` idee. Dar

un so] are dreptul s`-[i ia so]ia cu el [i asta, fratele meu a acceptat-o.

Este un b`rbat drept!

– A[adar, Fergus nu i s-a supus lui Titos! jubil` Tania.

– Ba da, \n privin]a c`s`toriei.... Fratele t`u nu-[i dorea deloc s-o

ia pe Elena de so]ie. A rezistat pân` la cap`t.

– Dar atunci, de ce.... bâigui arheologa, descump`nit`.

Zâmbetul Rheei se stinse pe buze; lu` un aer serios [i

comp`timitor.

– Iart`-m` c` te-am tulburat, Tania. Am vorbit deja prea mult.

Dac` vrei s` [tii ceva \n plus, \ntreab`-l chiar pe Titos.

Tân`ra englezoaic` deschise gura s` r`spund`, dar fu \ntrerupt`

de Anna, care veni s` anun]e sosirea domnului Dick Ross. Tania se

ridic` zâmbind, pentru a-l \ntâmpina.

– Bun` seara! Intra]i.... spuse. Rhea, \]i prezint un prieten al lui

Fergus, domnul Dick Ross. Aceasta este Rhea Michalakis, domnule

Ross. Locuie[te cu mine.

Nou-venitul o ignor` cu \ngânfare pe tân`ra cretan` [i se trânti pe

canapea, mult prea aproape de gazda sa.

– Spune-mi Dick, zise el.

U[or stânjenit`, Tania se refugie \n col]ul canapelei [i puse discret

o pern` \ntre ea [i vizitator.

– V` voi ar`ta noti]ele lui Fergus.... \ncepu ea.

– Nu imediat! obiect` Ross cu un râs arogant. Am tot timpul. {tii,

nu trebuie s` te emo]ionezi dac` te-am considerat inapt` s` termini

manuscrisul. Sunt multe alte lucruri \n care sunt sigur c` excelezi! {i

cum inten]ionez s` r`mân aici o s`pt`mân` sau dou`, am putea face

UN S~RUT PE FURTUN~ 61

unele \mpreun`....

Interlocutoarea sa era gata s` izbucneasc` \n râs \n fa]a expresiei

profund [ocate a Rheei.

– Categoric, prefer s` lucrez la cartea fratelui meu, \i replic` t`ios

vizitatorului.

– N-are rost, patronii mei vor refuza s-o publice.

B`tu u[or mâna tinerei femei, cu un aer patern.

– E[ti mult prea frumoas` pentru a te obosi cu subiecte atât de

aride! ad`ug`.

Vocea \i sc`zu cu un ton.

– Am putea petrece pu]in, pentru c` e[ti singur` la vila aceasta....

continu`.

– Rhea locuie[te cu mine, v-am spus, replic` Tania.

– Trimite-o la fratele s`u! La urma urmei, aceast` locuin]`

apar]ine lui Fergus....

Arheologa se preg`tea s`-i r`spund`, când un gând \i trecu prin

minte. Din \ntâmplare, oare Ross ar avea inten]ia s-o cear` \n

c`s`torie? Mânia i se \mbin` cu o uimire profund`. De ce vedea \n ea

altceva decât o simpl` colaboratoare? N-ar fi trebuit s`-[i desfac`

p`rul [i s` adopte o comportare mai pu]in rigid`. Iat` ce culegea!

– |i voi cere Annei s` v` aduc` de b`ut, interveni subit Rhea,

foarte ]eap`n` pe scaun, aproape alb` ca varul. Cu aceea[i ocazie

trebuie s` m` duc s` iau [i noti]ele tale, Tania?

– Nu, Rhea, mul]umesc, r`spunse tân`ra englezoaic`. Le voi lua

eu \ns`mi.

Asta \i va permite s` dispar` o clip`, se gândi, [i s`-[i \mpleteasc`

p`rul ca mai \nainte. Apoi, \i va da domnului Ross replica ustur`toare

62 ELEANOR WOODS

pe care o merita. |[i p`r`si scaunul [i se duse \n camera sa.

Totu[i, ajuns` \n fa]a oglinzii, \[i d`du seama c` ochii [i fa]a

str`luceau de o lumin` nou`, o radia]ie special`. S`rutul lui Titos, \[i

spuse tân`ra femeie... S`rutul lui Titos explic` asta... Totu[i, se

piept`n` [i \nchise u[a \nc`perii.

|n hol, o \ntâlni pe Rhea, cu telefonul \n mân`, speriat` [i

tremurând toat`.

– O voi anun]a pe mama! exclam` aceasta, gata s` plâng`.

B`rbatul acesta este un b`d`ran!

– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` blând Tania.

– A.... spus c` ]i-ar pl`cea s` te distrezi, ca Fergus, [i c` vei fi

sup`rat` dac` te voi \mpiedica...

Se \ntrerupse, tulburat`.

– Mama ta nu poate face nimic, o asigur` Tania. M` voi ocupa eu

\ns`mi de acest personaj, nu-]i face griji. Probabil nu este decât o

ne\n]elegere.

Puse cu fermitate receptorul la loc [i strânse lini[titor um`rul

Rheei.

– Fii atent`, Tania! o preveni aceasta. Dac` se \ntâmpl` ceva, Titos

va insista s` se r`zbune pe domnul Ross...

– Titos n-are nimic de-a face cu asta! exclam` tân`ra englezoaic`,

u[or exasperat`.

Apoi \n`l]` b`rbia [i p`trunse \n salon cu capul sus.

Ross nu-[i d`du m`car osteneala s` se ridice.

– Am sc`pat de nepoftita aceea, o anun]` pe un ton satisf`cut.

Tania tres`ri, [ocat`.

– Rhea nu este deloc nepoftit`, replic`. |n plus, eu nu am câtu[i

UN S~RUT PE FURTUN~ 63

de pu]in inten]ia "s` scap de ea", cum spune]i. Este invitata mea aici

[i am g`sit-o când voia s`-i telefoneze mamei sale, atât de mult a

scandalizat-o modul dumneavoastr` de a vorbi despre mine, \n

spatele meu!

|n acea clip`, b`rbatul se ridic` \n picioare, ticul s`u obi[nuit

revenind foarte puternic pe obraz.

– N-aveam inten]ia s` te insult, draga mea, protest`. Dumneata [i

cu mine venim totu[i dintr-o ]ar` mai pu]in ipocrit` decât aceasta! Pe

scurt, cuvintele mele au fost absolut banale... Te rog, ia atitudine. Nu

e[ti cretan`, nu te l`sa \nchis` \n sistemul lor de protec]ie excesiv` a

femeii. Vino mai degrab` cu mine, via]a va fi mai pu]in monoton`!

– Sunte]i prea amabil, \l ironiz` tân`ra femeie pe un ton glacial,

dar nu m` plictisesc. Lua]i loc, domnule Ross, v` voi ar`ta noti]ele lui

Fergus. Chiar dac` nu trebuie s` termin cartea, le pute]i m`car

consulta, este minimum de polite]e.

Se \ndrept` spre u[` [i se d`du \ntr-o parte pentru a o l`sa s`

treac` pe Anna, \nc`rcat` cu o tav`. Rhea o urma cu un aer timid [i

speriat.

– "Ti ipate?" exclam` servitoarea spre Dick Ross, cu o voce pu]in

trist`. "Protimate Yoorkikou kafe i neskafe"?

Nelini[tit` s-o aud` exprimându-se \n grece[te, Tania se apropie.

Asta nu prevestea nimic bun.

– Poate prefera]i pu]in uzo, spuse \n grab`. Nu sunte]i obligat s`

be]i cafea....

Anna \n`l]` capul cu un aer furios [i morm`i câteva cuvinte de

ne\n]eles.

– Spune c` trebuie s` ias`, explic` Rhea. |ncepe s` se \ntunece [i

64 ELEANOR WOODS

Minos nu s-a \ntors \nc`. De fapt, este din cauza domnului Ross...

– Minos? exclam` Tania s`rind \n picioare, f`r` s` aud` sfâr[itul

frazei. Trebuie s` mergem s`-l c`ut`m! Poate ar trebui s`-l prevenim

pe Titos...

– Nu, interveni mama copilului, amintindu-[i brusc s` vorbeasc`

engleze[te. Nu-l vom deranja pentru asta. Numai c`, domnul Ross

i-a dat bani copilului pentru a-l \ndep`rta [i ]in s`-i \napoiez! Nu

trebuie s` capete obiceiuri proaste....

– Este vorba de b`ie]elul care era adineauri afar`? insinu` Ross,

amestecând zah`rul \n cea[c`, având un aer pref`cut. I-am cerut s`

mearg` s`-mi caute un taxi [i i-am dat câteva drahme pentru a-l

recompensa. Nu v`d ce este r`u \n asta!

– I s-a recomandat mereu s` nu accepte bani de la nimeni,

explic` femeia cu r`ceal`. Chiar dac` [i kyrios Fergus....

Venise timpul s` se afirme ca st`pâna casei, se gândi Tania.

|ntrerupând-o pe cretan`, \i ceru:

– Vrei s` aduci coniac [i uzo, Anna? Sunt sigur` c` domnul Ross

va bea cu cafea.

Femeia lu` tava dup` ce servi pe toat` lumea [i ridic` sprâncenele

cu un aer contrariat.

– Kyrios Titos ]ine cheia dulapului cu lichioruri, exclam`. Nimeni

\n afar` de el n-are dreptul s` le ofere.

– Cum! exclam` englezoaica, exasperat`. Este absolut intolerabil!

Totu[i, nu el este proprietarul....

– Ba da, interveni \ncet Rhea. Nu i-a dat titlurile de proprietate lui

Fergus, cu scopul de a proteja viitoarele interese ale Elenei [i de

asemenea pentru c` dup` el, un b`rbat trebuie s` poat` s`-[i

UN S~RUT PE FURTUN~ 65

g`zduiasc` so]ia. Oricum, englezii apreciaz` rareori uzo.

– Ascult`, replic` nervoas` interlocutoarea sa. Vila \i apar]ine

fratelui meu, o [tiu, pentru c` mi-a scris. {i Titos Michalakis ar face

mai bine s` nu \nchid` nimic pe o proprietate Drummond! Vreau

s`-i dau un telefon [i s` pretind s` aduc` imediat cheia aceea!

Tân`ra cretan` p`str` t`cerea, cu ochii pleca]i. Era inutil, o [tiau

foarte bine amândou`.

– Incredibil, remarc` Dick Ross. Trimite-o pe servitoare....

– Oh, t`ce]i, v` rog, \l \ntrerupse Tania, disperat` de neputin]a sa

\n fa]a inflexibilit`]ii lui Titos. |i voi vorbi despre asta data viitoare

când \l voi vedea.

– Curând, presupun, o ironiz` b`rbatul. S-ar spune c` se ]in

literalmente scai. Este atât de important pentru dumneata?

– Este cumnatul fratelui meu, atâta tot, oft` Tania.

– Este [i "koumbaros" al lui, preciz` Rhea, ca [i când asta explica

totul.

– "Koumbaros" este un martor la c`s`torie, dar de]ine apoi un rol

foarte important, preciz` tân`ra englezoaic`. Are grij` de toat`

familia...

– Cred c` \n]eleg, o ironiz` Ross, ducând mâna la obrazul unde

ticul \ncepuse iar.

– |ntr-un fel, murmur` Tania.

– Ce posesivitate! Nu po]i face nici cea mai mic` mi[care f`r` s`

fii spionat`, dominat`... Grecii nu le las` nicio independen]`

femeilor!

Tania se \nfior`. Relua exact cuvintele pe care le folosise ea cu

Rhea, mai devreme, dup`-amiaz`...

66 ELEANOR WOODS

Se \ndrept` spre mas`, adun` noti]ele lui Fergus [i cele câteva

pagini redactate cu grij` de ea.

– Dac` nu-mi permite]i s` termin studiul fratelui meu, anun]` ea,

m` voi \ntoarce \n Anglia. Voi putea totu[i preda, a[teptând primele

s`p`turi arheologice estivale.

– S` predai? exclam` Ross. Te credeam doar secretar`!

– Nu, am toate diplomele de arheologie.

– D`-mi alea, f`cu pe un ton subit serios, punând mâna pe hârtii.

Le voi citi \n lini[te. Arheolog`, o fat` frumoas` ca dumneata! Dac` a[

fi [tiut....

– Este totu[i adev`rat, zâmbi Tania.

– Bun, concluzion` englezul cu un aer gânditor. |]i voi face

cunoscut r`spunsul meu \n câteva zile. Pân` atunci, nu-]i obosi prea

tare micul [i \ncânt`torul cap.... Mai e[ti de acord s` m` \nso]e[ti la

Knosos?

– Presupun c` da, f`cu Tania, a[ezându-se pe marginea

canapelei.

De fapt, n-avea de ales.... B`rbatul \i arunc` o privire ofensatoare

prin familiaritatea sa.

– Vei vedea, va fi foarte pl`cut, o asigur`. Nu-mi repro[ezi c`

vreau s` prelungesc rela]ia dintre noi, nu-i a[a? E[ti atât de

seduc`toare.... Probabil suce[ti capul tuturor arheologilor de pe

[antierele la care participi!

Un zgomot \n buc`t`rie o \mpiedic` pe tân`ra femeie s`

r`spund`. Anna \[i f`cu intrarea, radioas`:

– Minos a adus un taxi, anun]`. Trebuie s`-i servesc o cafea \n

timp ce a[teapt`?

UN S~RUT PE FURTUN~ 67

|n tain`, Tania \[i dorea ca Ross s` plece cât mai repede posibil,

dar acesta se a[ez` comod pe canapea.

– Mai r`mân o jum`tate de or`, r`spunse. B`iatul a fost foarte

rapid.

Servitoarea \i arunc` o privire \nc`rcat` de repro[uri.

– S-a gr`bit din cauza ploii, sublinie. Acum, este ud!

Rhea s`ri \n picioare, cu un aer comp`timitor.

– Are cu ce s` se schimbe? \ntreb`.

– Nu, aici nu...

– |n acest caz, \i voi \mprumuta ni[te haine, \ncheie adolescenta.

Cele dou` femei disp`rur`.

– |n sfâr[it, singuri! exclam` englezul, zâmbind u[or.

|nso]itoarea sa lu` o min` sobr`.

– |nc` o cea[c` de cafea, domnule Ross?

– Nu, \n niciun caz! Trebuie s` ne gr`bim, draga mea. Avem

m`car o dat` ocazia....

Se ridic` \n timp ce vorbea. Tania \l observ`, f`r` s` \n]eleag`.

– Ai avut o idee \n minte, invitându-m` aici, nu-i a[a? \ncepu

b`rbatul apropiindu-se. Fii dr`gu]` [i te voi l`sa s` termini cartea lui

Fergus....

|ngrozit`, Tania \n]elese, dar prea târziu. B`rbatul o prinse,

blocându-i orice rezisten]` [i l`s` capul \n jos. Din fericire, \n aceea[i

clip`, se auzi tuse o u[oar`; cineva intrase \n \nc`pere. Tania profit`

de ocazie s` se elibereze, ad`postindu-se \n spatele canapelei [i

aruncându-i o privire incendiar` lui Ross.

Titos str`b`tu salonul [i adun` noti]ele c`zute pe covor. Apoi i le

\ntinse englezului.

68 ELEANOR WOODS

– Taxiul v` a[teapt` \n fa]a u[ii, spuse cu o voce indiferent`.

Cel`lalt puse mâna pe documente, f`r` o privire pentru Titos.

– Ne vom revedea la Knosos, exclam` spre tân`ra femeie. M`car

ne vom putea \n]elege f`r` s` fim permanent \ntrerup]i....

– Da, f`cu ea slab, ro[ind, \ntâlnind privirea cretanului. N-am

putut s`-i ofer de b`ut domnului Ross, relu` adresându-i-se, pentru

c` ai avut ciudata idee s` iei cheia. A[ putea s-o am, te rog?

Titos ridic` amuzat sprâncenele, apoi se \ntoarse pentru a-i

deschide u[a lui Dick Ross. Când acesta disp`ru, reveni \n \nc`pere

[i o privi cu aten]ie pe tân`ra arheolog`.

– Cine a trimis s` te caute? izbucni aceasta, nebun` de furie.

Detest modul \n care vii [i pleci din aceast` cas`, f`r` s` fii invitat.

Consternat`, \l v`zu zâmbind, f`r` s` par` câtu[i de pu]in ofensat.

– Oare nu e[ti fericit` s` m` vezi? \i replic`. Poate \]i sim]i

con[tiin]a \nc`rcat`....

– Nu v`d de ce!

Zâmbetul lui Titos disp`ru [i Tania se \nfior`.

– Ciudat, replic` b`rbatul. Ai acceptat totu[i s` r`mâi singur` \n

\nc`pere cu un b`rbat fa]` de care te-am pus \n gard`. Nu \ncerca s`

pari mai naiv` decât e[ti! {i desf`-]i p`rul, nu suport aceast`

coafur`....

Tania deschise gura [i o \nchise, considerând mai prudent s` tac`.

Cretanul se apropie, scoase repede elasticul care ]inea coada brun`

[i lu` un aer mul]umit v`zând p`rul tinerei femei \ncadrându-i cu

suple]e fa]a.

– Bine, murmur`. Pe viitor, fii mai prudent`, va fi mai eficace

decât s` \ncerci s` pari banal`. |n plus, acum ochii \]i str`lucesc

UN S~RUT PE FURTUN~ 69

puternic [i gura invit` la s`rut`ri, "karitsi mou". Nu mai e[ti aceea[i....

[i \mi apar]ii deja.

– Nu! [opti Tania, cu ochii mari.

– Poate nu \nc` imediat, dar curând, când vei fi so]ia mea, preciz`

Titos. Te consider ca logodnic`.

{i, m` rog, ce f`cea logodnica mea \n bra]ele altui b`rbat,

adineauri, când am intrat?

– N-am spus niciodat` c` m` voi c`s`tori cu tine, Titos, obiect`

Tania cu stâng`cie, plecând ochii.

Se str`dui s`-[i domoleasc` tremurul vocii: el nu trebuia s`

b`nuiasc` emo]ia care o str`b`tea.

– Dac` domnul Ross refuz` s` m` lase s` termin cartea lui Fergus,

m` voi \ntoarce \n Marea Britanie, ad`ug`.

– |n]eleg, f`cu b`rbatul pe un ton amuzat. {i evident, tocmai

vorbeai despre asta cu el, nu-i a[a?

Tân`ra femeie d`du din cap, incapabil` s` articuleze un sunet.

Ironia sa o descump`nea complet. N-avea dreptul s`-[i bat` joc astfel

de ea!

– N-a[ putea s` discut situa]ia cu el, \n locul t`u? o \ntreb`.

Nu-mi place s` te [tiu \n compania sa.

– De ce? Trebuie s` \nv`] s` m` ap`r singur`, obiect` ea.

– Poate, dar n-am \ncredere \n el. Sunt r`spunz`tor pentru tine [i

]in s` te protejez.

Totu[i, Tania nu se l`s` convins`. Scuturând din cap, declar`:

– M-am descurcat \ntotdeauna singur` [i am ferma inten]ie s`

continuu. Nu m` voi c`s`tori cu tine, deoarece nu m` voi c`s`tori

decât din dragoste....

70 ELEANOR WOODS

Mereu zâmbitor, Titos o \nconjur` cu bra]ele.– Degeaba discu]i, Tania, spuse cu voce joas`. Totu[i, te voi

cuceri. Nu uita, sunt Zeus. Nu i se spune niciodat` nu lui Zeus....

UN S~RUT PE FURTUN~ 71

Capitolul 6

Tania se preg`tea s` replice cu asprime. Titos gre[eaconsiderându-se Zeus! Dar el se d`duse deja \napoi [i p`rea \n alt`parte....

– De ce ai venit? articul` atunci tân`ra femeie, \ncercând s`-[irevin`.

– S` te v`d! \i spuse simplu. Oare nu este un motiv suficient?– Nu! Nu te cred.– Ei bine, mai este unul....Fa]a sa lu` o expresie enigmatic` [i Tania b`nui c` era vorba de o

veste important`. Inima \ncepu s`-i bat` foarte repede. OareFergus....

– L-au g`sit, o anun]` Titos, ca [i când \i citise gândurile. Maiexact, un elicopter a reperat un b`rbat r`t`cind pe munte....

– Singur? murmur` tân`ra femeie.– Dup` toate aparen]ele.– {i.... Elena?

– Nu [tiu. Trebuie s` sper`m..... Poate \l a[teapt` \ntr-un ad`post,

\n timp ce el a plecat s` caute ajutor.... Totul este posibil.

Tania oft` profund.

– Sunt multe [anse ca b`rbatul s` fie Fergus, relu` cretanul pe un

ton lini[titor. Fii curajoas`. Acum, trebuie s` m` duc s-o anun] pe

mama. Dar te rog, nu-i spune Rheei c` Elena n-a fost g`sit`. Mai bine

s` a[tept`m....

F`cu o pauz`, apoi ad`ug`:

– |mi dai un s`rut de adio, \n seara asta?

– Nu! exclam` Tania.

– Cu atât mai r`u! Dar s` nu s`ru]i pe nimeni altcineva... Domnul

Ross \[i poate g`si alt flirt, dac`-i place.

– Decizia de a s`ruta pe cine vreau \mi apar]ine, sublinie pu]in

t`ios tân`ra englezoaic`. }i-am spus, nu sunt proprietatea ta....

– A[teapt` pu]in, f`cu el pe un ton pref`cut amenin]`tor [i

izbucni \ntr-un râs sincer. Noapte bun`, Tania mou, vise pl`cute.

{i \n acea noapte, spre marea sa surprindere, tân`ra femeie dormi

foarte bine. Când ap`ru la micul dejun, Anna [i Rhea erau instalate

deja \n buc`t`rie [i st`teau la taifas, râzând \n hohote. Sora mai mic`

a lui Titos p`rea transformat` de vestea referitoare la Fergus....

– Când se va \ntoarce fratele t`u, \i spuse aceasta Taniei, \]i vei

putea scrie propria carte, nu-i a[a? Disear`, \]i voi ar`ta câteva din

desenele mele. Dup` Titos, lucrarea ta va putea fi publicat` aici, \n

Creta, [i va fi pus` \n vânzare \n hotelurile sale!

– Hotelurile sale? repet` interlocutoarea sa, f`r` s` \n]eleag`.

– Hotelurile lui Titos, desigur, \i explic` adolescenta cu r`bdare.

Nu [tii? Are dou` la Aghios Nikolaos [i un al treilea la Mallia, pe

UN S~RUT PE FURTUN~ 73

cealalt` coast`. Terenurile apar]in familiei noastre de mai multe

genera]ii, dar fratele meu a fost primul care le-a construit. A deschis

de asemenea mai multe pr`v`lii cu produse locale... \nainte de

accident, lucram uneori \ntr-una din ele, la Knosos. Datorit` lui

Titos, am ie[it \n sfâr[it din mizerie! Ce s` mai vorbim! Cartea se va

vinde \n hoteluri....

A[adar, iat` de unde \[i scotea Titos Michalakis veniturile, gândi

englezoaica. Nici m`car nu se gândise s` se \ntrebe despre resursele

familiei Michalakis! Oare era atât de mult preocupat` de propriile

probleme, \ncât devenise oarb` la existen]a semenilor? Ru[inea [i

remu[c`rile o cople[ir` retrospectiv.

– Asta din cauza turi[tilor, relu` impulsiv Rhea, continuându-[i

expunerea f`r` s` remarce stânjeneala Taniei. Vreau s` spun c`

turi[tii str`ini vor fi ferici]i s` g`seasc` o carte despre Creta chiar \n

hotelul \n care locuiesc. Mai ales dac` poveste[ti mituri [i legende!

Sunt sigur` c` o po]i face foarte bine. {i dac`-]i plac desenele mele,

o voi ilustra \n acela[i timp.... Apoi, cartea va putea fi chiar tradus` \n

greac` de mine, \n francez` [i german` de Titos. N-ar fi splendid? O

munc` de familie \n \ntregime....

– Dar eu nu fac parte din familie, remarc` Tania.

Adolescenta zâmbi cu indulgen]`.

– Ei bine, da! insist`. E[ti sora cumnatului meu [i \n plus, din

clipa \n care te-ai piept`nat cum dore[te Titos....

– Gre[it! bâigui interlocutoarea sa.

– Crezi? replic` Rhea cu ochii str`lucind [treng`re[te. S`

admitem! Dar totu[i, Titos l-a alungat din cas` pe Dick Ross. Dup`

p`rerea mea, asta arat` c` te vrea doar pentru el....

74 ELEANOR WOODS

– Nu fi ridicol`, replic` Tania, stânjenit` s` se simt` ro[ind. Pe

de-o parte, nu m` voi c`s`tori niciodat` cu un grec....

– Un cretan nu este tocmai un grec, o \ntrerupse cealalt` cu

amabilitate.

– Este mai r`u! exclam` arheologa.

Rhea izbucni \n râs. Tania \i arunc` o privire furioas`.

– Plec! exclam` ea. Am nevoie s` fac o plimbare!

Fierbea \n sinea sa [i nu mai suporta conversa]ia.

– Bun` idee, \ncuviin]` adolescenta, f`r` s`-[i piard` calmul. De

altfel, de ce nu-l iei pe Minos cu tine? |i voi cere mamei s`-]i

\mprumute ma[ina. Minos ador` plimb`rile cu automobilul!

Kyria Melissa nu f`cu nicio obic]ie \n a-i \ncredin]a micul s`u Fiat

tinerei englezoaice [i fiul Annei, \ncântat, se instal` al`turi de ea.

– Unde vom merge? o \ntreb`, cu harta \ntins` pe genunchi.

– Am v`zut un loc numit Mochlos, unde se afl` ni[te ruine. |]i

convine?

– Foarte bine! Se vinde acolo o limonad` excelent`.

– Ai v`zut deja acele ruine? \ntreb` Tania.

– Da, dar cele mai interesante descoperiri au fost adunate \n

muzeu: topoare de bronz, câteva bijuterii, câteva fresce..... nu v`

face]i griji, situl este foarte frumos. Domin` marea. {i vom bea

limonad`!

Arheologa se resemn`; cu atât mai r`u dac` \[i lua o zi vacan]` \n

loc s` lucreze. Evident, Minos prefera mai curând s` hoin`reasc`

decât s` viziteze muzeul....

Drumul, foarte \ngust [i prost nivelat, \nconjura \n curbe

\ntortocheate colinele. Ma[ina ridica de-o parte [i de cealalt` nori de

UN S~RUT PE FURTUN~ 75

praf ro[iatic. Dup` câteva clipe, ajunser` \n vârful unei pante pline

de pietri[. Tania privea cu ochii mari [i respira]ia t`iat`: \n asprimea

sa sobr`, peisajul era unul din cele mai frumoase din lume. La

orizont, platouri masive de un roz-\nchis \n lumina soarelui, se

conturau pe albastrul-intens al m`rii. Capre sprintene circulau ici [i

colo \n mijlocul tufelor cenu[ii de cimbri[or, uscate de c`ldur`, iar

clopotele mici atârnate la gâtul lor sunau melancolic. Le r`spundea

doar ]ârâitul u[or al insectelor [i din când \n când strig`tul ascu]it al

unui r`pitor. Cerul f`r` nori p`rea deschis la culoare, aproape alb.

La Skafa, Minos o sf`tui pe tân`ra femeie s` coteasc` la stânga.

Aceasta se supuse, nu f`r` o oarecare \ngrijorare: c`rarea, extrem de

\ngust` [i desfundat`, probabil nu v`zuse niciodat` mai \nainte o

ma[in`.

– E[ti sigur c` acesta este drumul bun? \l \ntreb`, ]inând solid

volanul.

– Da, absolut, o asigur` Minos. Recunosc acea capel` mic`, la

dreapta.

Tania continu` a[adar cu hot`râre. La baza colinei, câteva tufe de

c`tin` \ncadrau un vad pe care-l traversar` printr-o mare \mpro[care

de ap`. Trecur` prin fa]a unei elegante case albe; satul trebuia s` fie

aproape.

– Sosim, spuse copilul.

|ntr-adev`r, drumul plin de [leauri [i pietre d`dea \ntr-un fel de

pia]` umbrit`, \nconjurat` de c`su]e. B`rba]ii st`teau de vorb` la

soare.

– Din ce tr`iesc locuitorii? \ntreb` englezoaica.

– Sunt pescari.... Vre]i s` parca]i ma[ina aici? Iat` cafeneaua.

76 ELEANOR WOODS

Tania opri ma[ina la ad`postul unui copac [i se instalar` amândoi

la o mas` ferit` de c`ldur` de o verand`. Exact \n fa]a lor, marea

sclipea \n soare [i câteva b`rci \n culori str`lucitoare se leg`nau u[or.

Dup` un timp, un grup de b`rba]i ap`ru pe verand` [i se instal` la o

mas` \nvecinat`, dup` ce murmurar` câteva saluturi politicoase spre

Tania [i tân`rul s`u \nso]itor.

Acesta din urm` \i privi ca [i când \i mai \ntâlnise, dar fu \ntrerupt

din contemplare de proprietara localului, care veni s` ia comenzile.

Tania [i Minos aleser`, fire[te, limonad`.

B`iatul se hot`r\ atunci s` se prezinte b`rba]ilor de la masa

vecin`, recunoscându-i \n sfâr[it ca pe fo[ti colegi de c`utare printre

ruine. Acum, st`tea vesel de vorb` cu ei. Tania \n]elese c` pe moment

o abandonase. De fapt, chiar se bucura, deoarece asta \i permitea s`

se gândeasc` \n lini[te. Gândurile \i revenir` la Fergus [i la Titos. De

ce oare se detestau cei doi b`rba]i? |n]elegea pu]in punctul de vedere

al fratelui s`u care dispre]uia orice personalitate prea sensibil`, prea

p`tima[`, prea \ndep`rtat` de lumea universitar` \n care evolua.

Titos Michalakis i se p`ruse sportiv [i energic [i asta ar fi fost suficient

pentru a-l judeca negativ \n mod definitiv, f`r` s` se \ntrebe dac` nu

era capabil [i de inteligen]`. Cât despre Titos, antipatia fa]` de Fergus

Drummond se explica mai greu; Tania \l cuno[tea mult mai tolerant

decât fratele s`u, mai deschis deosebirilor. Poate-l considerase pe

englez lipsit de c`ldur` uman` [i se nelini[tise pentru viitorul fericit

al Elenei....

Proprietara micului han, dup` ce servi limonada, disp`ru [i se

\ntoarse imediat \nc`rcat` cu o tav` cu ni[te struguri minuna]i. |i

puse pe mas`, \n fa]a arheologei, \ntr-un gest de ospitalitate, apoi se

UN S~RUT PE FURTUN~ 77giannijollys

a[ez` pe prag [i-[i relu` tricotatul. Dup` câteva clipe, ridic` timid

capul [i-i puse o \ntrebare Taniei. Aceasta r`spunse cât putu mai bine

[i cele dou` femei \ncepur` s` discute \n mod pl`cut, \n ciuda

barierei de limbaj.

Atunci, englezoaica \[i d`du seama de un lucru: pentru cretani,

nicio \ntrebare nu p`rea indiscret`. Putea p`rea chiar nepoliticos s`

nu-[i \ntrebe vizitatorul despre via]a sa. Aceast` simplitate \i lipsea cu

cei din familia Michalakis.

Pentru a \ncerca s` fac` o impresie bun`, o \ntreb` pe femeie ce

tricota. Aceasta \i ar`t` cu mândrie o pern` pestri]`, deja terminat`.

Tania o g`si de prost gust, dar o admir` politicos. Grecoaica \l chem`

pe Minos pentru a-i traduce mai u[or cuvintele interlocutoarei sale.

B`iatul li se al`tur` [i o f`cu cu pl`cere. Brusc, to]i observar` c` ea

cuno[tea destul de bine familia Michalakis. Tania fu imediat

\nconjurat` de un grup volubil, care-i includea [i pe prietenii lui

Minos.

– Ce poveste trist`, c`s`toria Elenei Michalakis, exclam` hangi]a

cl`tinând din cap. Tân`ra Rhea a suferit mult... din cauza p`catului

surorii sale!

Minos traduse rapid.

– Ce vrea s` spun`? \ntreb` Tania, când termin`.

– Ei bine, Rhea [i Elena au avut un accident de ma[in`.....

r`spunse cu reticen]` b`iatul.

– Cine conducea? Elena?

– |ntreba]i-l pe kyrios Titos, r`spunse copilul, plecând capul cu

un aer \nc`p`]ânat. Acum, trebuie s` ne \ntoarcem. Mama va prepara

prânzul [i va fi dezam`git` s` \ntârziem....

78 ELEANOR WOODS

Tania zâmbi resemnat`, se ridic` [i pl`ti cu generozitate

consuma]ia. Hangi]a \i puse \n mân` ultimii ciorchini de struguri, \n

chip de cadou de adio.

Minos deschise galant portiera ma[inii, apoi se a[ez` al`turi de

[oferi]`.

Aceasta era preocupat`. Expresia "p`catul" Elenei o tulbur`. |n

tradi]ia cretan`, nu putea s` \nsemne decât un singur lucru: Elena se

\ntâlnise cu Fergus \n intimitate, \nainte de c`s`torie. Titos trebuie s`

fi fost extrem de furios aflând asta. |ntr-adev`r, Fergus se ar`tase mai

degrab` iresponsabil! Mai ales dac`, dup` cum b`nuia Tania, i se

ceruse Rheei s` le serveasc` de \nso]itoare.... Ar fi trebuit s` [tie c`

nu trebuie s` strice reputa]ia unei femei cretane. Tinerei englezoaice

i-ar fi pl`cut s` afle mai mult: dar secretul p`rea bine p`zit.

– Ace[ti "stafilia" sunt delicio[i, nu-i a[a kyria? \ntreb` brusc

Minos.

– Este adev`rat, zâmbi \nso]itoarea sa.

|ncetini u[or ma[ina – tocmai se angajase pe c`rare – [i lu` cu o

mân` ciorchinele de struguri pe care i-l \ntindea.

– |ncerca]i s` repeta]i cuvântul, relu` copilul cu seriozitate.

"Stafilia!" Kyrios Titos ar fi \ncântat dac` a]i \nv`]a grece[te.

P`rea s` presupun` c` nimic \n via]` nu era mai important!

– N-am nevoie deloc de asta, protest` Tania. Po]i s`-mi traduci tu

orice fraz`....

– |n afar`, replic` b`ie]elul cu un aer subit foarte matur pentru

vârsta sa, dac` vre]i s`-i m`rturisi]i lui kyrios Titus lucruri foarte

personale...

– Ei bine, \n acest caz m` pot exprima foarte bine \n englez`!

UN S~RUT PE FURTUN~ 79

– Nu este acela[i lucru, kyria, se maimu]`ri Minos. Limba greac`

se potrive[te mult mai bine pentru anumite m`rturisiri....

– Nu voi avea niciodat` nimic de acest gen de "m`rturisit" lui

Titos, replic` arheologa, cu fa]a ca de marmur`.

Nu se mai mir` s` aud` un b`iat de doisprezece ani s` vorbeasc`

astfel; \n Creta era un lucru obi[nuit. Dobândeau foarte curând o

mare maturitate [i apreciau compania unei femei. Minos nu f`cea

excep]ie de la regul`. Dac` Tania \i repro[a ceva, era mai curând

uimitoarea sa intui]ie. De altfel, relu` deja cu o voce pozna[`:

– Totu[i, sunt anumite lucruri pe care Titos vi le spune \n

grece[te, nu \n engleze[te....

– Oricum, niciodat` nimic compromi]`tor!

– Nu? f`cu \ncet b`iatul, mâncând \nc` un bob de strugure

ro[u-\nchis.

Tania nu r`spunse [i se mul]umi s` ia un viraj delicat. Minos o

\ncuraj` cu strig`te bucuroase ca [i când era vorba de o tr`sur` cu cai

[i nu de o ma[in`.

La un moment dat, Tania recunoscu \n jos cetatea antic` Gournia.

La venire, n-o remarcase.

– Mi-ar pl`cea s` m` opresc, spuse, dorindu-[i enorm s` str`bat`

str`du]ele \ntortocheate, m`rginite de case str`vechi, toate \n ruin`,

nelocuite din perioada minoic`.

– – Nu mai avem timp, obiect` \nso]itorul s`u. Dar Titos vine

deseori aici \n vizit`, ai putea veni cu el.

– Sau cu Fergus! exclam` cu r`ceal` englezoaica. Prefer compania

unui expert.....

– Titos cunoa[te aceste ruine pe dinafar`. Le-a v`zut de mii de

80 ELEANOR WOODS

ori.

Tân`ra femeie p`str` t`cerea. {tia sigur cât de mult i-ar fi pl`cut

s` viziteze Gournia \n compania lui Titos Michalakis.... Tres`ri; acesta

era un fenomen nou. Odinioar`, ar fi dat orice s`-l urmeze pe Fergus

pe un [antier de s`p`turi arheologice, pentru a-l asculta vorbind, f`r`

s` \ndr`zneac` vreodat` s` spun` vreo p`rere personal`. Ori acum,

era gata s` renun]e la toate acestea pentru a-l urma pe Titos

oriunde... S` fie oare pe cale s` se \ndr`gosteasc` de el?

|ntoarcerea se desf`[ur` \n t`cere; Tania era pierdut` \ntr-un fel

de visare. Cele mai mici vorbe [i cele mai mici gesturi ale cretanului

\i treceau [i-i retreceau prin minte, f`când-o s` se \nfioare ca de un

tr`snet \n timpul furtunii....

Când opri ma[ina \n fa]a vilei, Titos a[tepta \n u[`, \n picioare, cu

bra]ele \ncruci[ate. Pe buze \i flutura un zâmbet u[or, ca [i când

ghicise gândurile din timpul dup`-amiezii ale tinerei englezoaice.

Aceasta ie[i din Fiat, str`duindu-se s` nu-l priveasc`, \n timp ce

inima-i b`tea cu putere \n piept. Cretanul nu trebuia s-o vad` ro[ind.

Totu[i, b`rbatul nu se mi[c` atunci când urc` cele câteva trepte

ale verandei [i tân`ra femeie se afla \n fa]a sa, f`r` s` poat` merge mai

departe; \i bloca trecerea.

– Ce faci aici? bâigui Tania. Titos privi cu un ochi critic fularul pe

care-[i \nf`[urase p`rul pentru a conduce.

– Nu e[ti mul]umit` s` m` vezi? replic` cu un ton degajat.

– Ba da, bine\n]eles, r`spunse tân`ra femeie, str`duindu-se s`

par` natural`. Vrei s` intri?

Zâmbetul b`rbatului se l`rgi; evident, calmul pref`cut al Taniei

nu-l \n[ela. Spre marea sa descump`nire, aceasta din urm` se sim]i

UN S~RUT PE FURTUN~ 81

\mbujorându-se.

– }i-am adus \napoi noti]ele lui Fergus, spuse \n cele din urm`

cretanul, sco]ând din buzunar un plic mare brun. I-am spus

domnului Ross c`, probabil, fratele t`u nu va \ntârzia s` se \ntoarc`

[i c`-[i va termina el \nsu[i cartea, deoarece n-ai inten]ia s` te ocupi

de ea....

– Te \n[eli! exclam` Tania. B`rbatul zâmbi, f`r` s` r`spund`.

Minos li se al`tur`. Sem`na atât de mult cu Titos, \ncât Tania se

\ntoarse [i se duse s`-[i ia po[eta din ma[in`; nu suporta s`-i vad`

unul lâng` cel`lalt. Dar Michalakis cobor\ treptele \n urma sa [i

exclam`:

– Vei tr`i toat` via]a \n umbra lui Fergus, Tania?

– Nu \n]eleg, ripost` aceasta, subit foarte obosit` de c`ldura

\n`bu[itoare a prânzului.

– Ba da, insist` b`rbatul. {tii foarte bine ce vreau s` spun. Nu mai

e[ti o copil` naiv`, acum. Las`-l pe Fergus s`-[i scrie singur lucrarea

[i redacteaz` alta pentru tine \ns`]i....

– Nu-mi pot abandona fratele!

– Va trebui totu[i s-o faci, dintr-o clip` \n alta. De ce nu acum?

– L-am ajutat mereu pe Fergus, repet` arheologa cu

\nc`p`]ânare.

– Asta se explic` foarte bine când fiecare dintre voi era celibatar,

r`spunse calm Titos. Dar de atunci, el s-a c`s`torit cu Elena.... Ei

bine, \]i pot \ncredin]a aceste noti]e, sau trebuie s` le p`strez pentru

a i le da eu \nsumi fratelui t`u?

Tania \ntinse o mân` care tremura [i lu` plicul.

– Elena nu este destul de calificat` pentru a-l asista pe Fergus \n

82 ELEANOR WOODS

lucr`rile sale, murmur`. Doar eu o pot face. Te previn c`-l voi \nso]ipe domnul Ross la Knosos. {i voi fi foarte fericit` s` discut arheologiecu el!

– Doar c`, izbucni interlocutorul s`u, nimic nu spune c` desprearheologie dore[te s` vorbeasc` Ross cu tine. O [tii perfect! Estetimpul s` urmezi sfaturile altui b`rbat decât fratele t`u....

– Nu voi urma sfaturile nim`nui, exclam` Tania. Am luat\ntotdeauna singur` decizii [i voi continua s-o fac!

– Serios? S` vorbim despre asta! Oare ce decizii ai luat cu adev`ratvreodat`? Fergus este cel care a hot`rât mereu \n locul t`u, nu-i a[a?{i l-ai urmat \ntotdeauna orbe[te. Este timpul s`-]i g`se[ti locul \nlume, independent de el....

– Ei bine, hot`r`sc s`-l v`d pe domnul Ross, declar` Tania,sfidându-l.

– {i Rhea?– Rhea? repet` tân`ra femeie, f`r` s` \n]eleag`.– Este implicat` \n hot`rârea ta. To]i suntem: sora, mama mea.....

[i eu.– De ce? \ntreb` Tania cu timiditate. Niciunul din voi nu are

nevoie de mine. De-abia m` cunoa[te]i....Titos \i lu` mâinile [i o trase blând spre el.– Eu te cunosc temeinic, Tania Drummond, \i spuse \n [oapt`.

Dar tu \ns`]i, \nc` nu te cuno[ti....Poate avea dreptate, se gândi aceasta. Dar nu era \nc` hot`rât`

s`-l abandoneze pe Fergus [i s` nu-i mai serveasc` interesele. Nicim`car pentru a-i face pl`cere lui Titos.

– Voi n-ave]i deloc nevoie de mine, se \nc`p`]ân`.

UN S~RUT PE FURTUN~ 83

Capitolul 7

Titos se invit` singur la prânz. Tania reac]ion` la hot`rârea sa cusentimente amestecate. Era pu]in iritat` de \ndr`zneala sa [i totu[ifoarte fericit` s` se afle a[ezat` \n fa]a lui la mas`.

– Când inten]ionezi s` mergi la Knosos? o \ntreb` cretanul cu ovoce neutr`, impersonal`.

– Nu [tiu, bâigui tân`ra englezoaic`, tulburat` de indiferen]a sarece. Domnul Ross m` va anun]a \n timp util.

– {i dac` ]i-a[ cere, Tania, s` nu mergi acolo? relu` Titos, cu oprivire mai intens`.

– Nu mi-o cere! exclam` aceasta.– Dac` era Fergus, ai fi ascultat....– Fergus nu mi-ar cere niciodat` un asemenea lucru. {tii foarte

bine c` sunt \n stare s` m` descurc singur`. |n frumoas` situa]ie a[ fifost dac` nu-l aveam!

– |]i cuno[ti foarte prost fratele, exclam` Titos, m`surând-o cu oprivire p`trunz`toare. N-are nimic din eroul pe care-l vezi \n el. Este

un b`rbat foarte banal, complet lipsit de imagina]ie [i \n plus, destul

de iresponsabil când este vorba de so]ia [i de sora sa. Oricum, n-ai

nimic din femeia rece [i cerebral` care pretinzi c` e[ti. |i e[ti \ntru

totul devotat` fratelui t`u pentru c` a fost din când \n când amabil

fa]` de tine; nu-]i dai seama c` te-ar l`sa balt` f`r` s` ezite dac` ar fi

necesar....

Tania nu era preg`tit` s`-l asculte criticându-l pe Fergus f`r` s` se

revolte.

– |nceteaz` s` m` iei drept proast`, exclam`. Explic`-mi mai \ntâi

cum s-a ar`tat fratele meu iresponsabil fa]` de Elena [i poate am s`

te cred!

Titos \[i turn` un pahar de ap` cu ghea]` [i-[i l`s` capul \n jos,

spre farfurie, f`r` s`-i mai acorde aten]ie. Tân`ra femeie fu atât de

tulburat`, \ncât \i venir` lacrimi \n ochi. Ea, care de obicei nu-[i

pierdea niciodat` controlul emo]iilor....

– Nu mai suport s` fiu tratat` ca o copil`, bâigui. {tiu totu[i s` fac

diferen]a \ntre bine [i r`u! De ce nu-mi spui nimic?

– I-ai ]inut parte fratelui t`u f`r` s` [tii m`car despre ce este

vorba. Asta dovede[te limpede c` e[ti atât de naiv`, \ncât po]i fi

\n[elat`; ai nevoie de cineva care s` te conduc`, s` te sf`tuiasc`, s` te

protejeze....

– Nu \n]eleg... te asigur, r`spunse englezoaica.

Titos b`u o \nghi]itur` [i \mpinse paharul, oftând u[or. Tania oft`

de asemenea, dezam`git`. Nu-i acorda nici m`car destul` \ncredere

pentru a-i m`rturisi adev`rul.

– Vreau s` m` c`s`toresc cu tine, Tania mou, relu` \n acea clip`

Titos.

UN S~RUT PE FURTUN~ 85

– F`r` dragoste? Este ridicol! replic` ea, uluit`.

– Crezi? o ironiz` cu un aer sarcastic [i tr`s`turile ciudat de

\ncordate. Poate creierul t`u nu [tie \nc`, dar inima a hot`rât deja

pentru tine, draga mea.

– Inima nu este un ghid foarte sigur, replic` Tania. Prefer s` m`

\ncred \n mintea mea!

– Dar n-o folose[ti, zâmbi b`rbatul. |]i ascunzi capul \n nisip,

atâta tot! F` un efort, Tania, trebuie s` prive[ti lucrurile \n fa]`. Sunt

b`rbatul de care ai nevoie. F`r` devotamentul \nc`p`]ânat fa]` de

fratele t`u, ai fi acceptat deja....

– Nu vorbe[ti serios, spuse \n cele din urm` tân`ra femeie.

– Ba da.

Conversa]ia le fu \ntrerupt` provizoriu de intrarea lui Minos [i a

Annei. Minos strânse farfuriile [i le \nlocui cu altele, apoi Anna puse

pe mas` o tav` cu carne [i o salat` de brânz` greceasc`. Apoi \i adres`

lui Titos un zâmbet complice. Acesta se ridic`, descuie dulapul cu

lichioruri [i scoase o sticl` de uzo; turn` pu]in \n pahare [i-i oferi

unul servitoarei, care-i mul]umi cu c`ldur`. Apoi, cretanul \ntinse un

pahar Taniei [i toast`:

– "Stin iyassou!" lans` el.

– "Iss iyia!" r`spunse ea automat.

O expresie viclean` se aprinse \n ochii lui Minos.

– Kyria Tania este pe cale s` \nve]e grece[te, anun]`. Pentru a-]i

face pl`cere.

– Adev`rat? zâmbi Titos Michalakis. |l lovi afectuos pe b`ie]el [i-l

urm`ri din ochi \n timp ce ie[ea din \nc`pere. Anna ie[i de asemenea

[i \nchise u[a dup` ea.

86 ELEANOR WOODS

– A[adar, \ncerci s`-mi placi? se adres` Titos tinerei femei.

– Nu \n mod special, protest` Tania.

– La drept vorbind, m` a[teptam, replic` t`ios cretanul. Mama

m-a prevenit c` sim]ul familiei te va face s` fii de partea lui Fergus....

– Oare cum a[ putea reac]iona altfel? Nu-mi spui nimic, absolut

nimic! |l dete[ti pe Fergus f`r` s`-mi fi spus vreodat` de ce!

– Ai putea avea \ncredere \n judecata mea, sublinie b`rbatul cu

un aer trist.

– Ai putea avea \ncredere \n mine! repet` Tania cu c`ldur`,

aproape mânioas`.

– Nu acum, r`spunse Titos. Nu \n starea de confuzie \n care e[ti.

Poate mai târziu.... Deocamdat`, las`-m` s` iau decizii \n locul t`u.

– Nu \n]eleg de ce ar trebui s-o fac, exclam` ea, sus]inându-i

privirea.

– Pentru c` un grec este \ntotdeauna st`pân \n casa lui [i f`r` s-o

[tii \nc`, e[ti de acord cu mine. Ei bine, \mi acorzi \ncredere?

– Nu vreau s` am de ales \ntre tine [i fratele meu, murmur` Tania

cu o voce aproape neauzit`.

– |ntr-o zi, va trebui s` rezolvi asta, agapi.

Tân`ra femeie p`str` t`cerea câteva clipe, apoi declar` brusc:

– De fapt, b`nuiesc de ce \l dete[ti atât de mult pe Fergus; Elena

era \ns`rcinat` \nainte de c`s`torie, nu-i a[a? Altfel nu l-ai fi obligat

pe fratele meu s-o ia de so]ie...

– L-am primit ca pe un prieten, replic` Titos cu \nfl`c`rare [i

ne-a mul]umit dezonorându-ne familia!

– Femeile pe care le frecventeaz` de obicei Fergus, [tiu s` spun`

da sau nu singure, f`r` ajutorul fratelui mai mare! De unde [tii dac`

UN S~RUT PE FURTUN~ 87

Elena n-a consim]it? La urma urmei, era \ndr`gostit` de el!

Cretanul \i arunc` o privire surprins`. Probabil nu era obi[nuit s`

aud` o femeie exprimându-se cu atâta sinceritate. Apoi expresia \i

deveni ironic`.

– Dar tu? o \ntreb`. Oare [tii s` spui da sau nu?

– Fire[te, \l asigur` cu demnitate.

– Pentru c` nu e[ti cretan`.... M` \ntreb, continu` cu un aer

viclean, dac` mie mi-ai spune da sau nu....

Tania ro[i [i p`str` t`cerea câteva clipe. Apoi, se gândi brusc la

Anna [i fa]a i se contract`.

– Va fi nu, afirm` cu putere, l`sând furculi]a [i cu]itul. |n plus, nu

e[ti \n m`sur` s`-l condamni pe Fergus. Te afli tu \nsu]i \n aceea[i

situa]ie! De fapt, este regretabil c` femeile nu v-au spus mai des nu

[i unuia [i celuilalt....

Titos izbucni \n râs, f`r` s` r`spund`, se ridic` [i se apropie de ea.

Tania se \nfior` sim]indu-l atât de aproape.

– Nu m-ai respinge, te asigur, murmur` el.

– Ba da!

Cretanul se aplec` [i-i s`rut` u[or buzele, apoi din nou, mai

insistent.

– Chiar dac` mi-ai spune da, relu` pe un ton mai sc`zut, a[

refuza. Nu sem`n cu Fergus: femeia pe care o voi conduce la altar va

fi acolo prin \n]elegere deplin` [i nu pentru c` va fi constrâns`.

|i ridic` \ncet o [uvi]` de p`r de pe frunte.

– "Yineka mou", femeia inimii mele, \i [opti. Nu este o expresie

frumoas`?

Tania se eliber`, se ridic` [i f`cu \nconjurul mesei, apoi \i arunc`

88 ELEANOR WOODS

o privire provocatoare.

– A[adar, am avut dreptate \n leg`tur` cu Fergus [i Elena, nu-i

a[a? spuse cu energie.

Vorbind, \ncepu s` strâng` tacâmurile, str`duindu-se s`-[i

ascund` tremurul mâinilor.

– Da. Numai c` fratele t`u a aruncat toat` responsabilitatea

asupra Elenei, deoarece nu voia \n niciun caz s` se \ncurce cu o so]ie

[i un copil pentru tot restul vie]ii. Când a \n]eles c` voi fi inflexibil, a

\ncercat s` ob]in` cât mai mul]i bani pentru zestrea surorii mele....

– {i... vila?

– Nu i-am dat-o, preciz` Titos zâmbind u[or. Le-am permis doar

s` locuiasc` aici.

Tania cuno[tea deja latura rapace [i lacom` a fratelui s`u. |n

trecut, luase obiceiul s` evite mereu s` aib` conversa]ii despre bani

cu el; deveneau foarte repede nepl`cute. Tinerei femei \i era ru[ine

pentru Fergus. Totu[i, \i lu` ap`rarea.

– S-a gândit probabil c`-]i umile[ti sora refuzându-i o zestre

normal`, suger`.

– Ai fi umilit` dac` te-a[ lua de so]ie a[a cum e[ti, f`r` zestre?

replic` Titos cu o expresie enigmatic`.

Tania era gata s` scape o tav`.

– Englezoaicele au rareori zestre, r`spunse. |n plus, n-am inten]ia

s` m` c`s`toresc cu tine!

– Ai fi atât de sigur`, dac` te-a[ lua \n bra]e chiar \n aceast` clip`?

Nu te voi l`sa s`-mi scapi, te previn....

– Vorbe[ti despre mine ca [i când a[ fi un simplu obiect, \n

posesia ta....

UN S~RUT PE FURTUN~ 89

Cretanul lu` un aer scandalizat.

– M` crezi oare \n stare de un gând atât de josnic? exclam`. M`

dezam`ge[ti, Tania. Sau dore[ti \n tain` s` fii curtat` engleze[te? |mi

pare r`u, dar sunt grec. Te voi curta grece[te, sau deloc!

Tân`ra femeie ie[i f`r` s` r`spund`, cu capul sus, [i ajunse \n

buc`t`rie, unde se afla Anna. Aceasta din urm` se plânse c` de-abia

se atinseser` de mâncarea excelent` preparat` de ea cu grij`.

– Nu te \ngrijora r`spunse Tania pe un ton \ncurajator. Când se

va \ntoarce fratele meu, se va ar`ta \ncântat de modul cum g`te[ti.

Fergus are mereu o mare poft` de mâncare!

– Numai c` poate kyria Elena nu va aprecia prezen]a mea \n

buc`t`ria sa, obiect` cealalt`.

– De ce?

– Se \n]elege de la sine, insist` enigmatic Anna, ridicând din

umeri. Astfel o va sf`tui imediat mama sa.

– Nu v`d \n ce m`sur` o prive[te, protest` Tania.

– Kyria Melissa nu mi-a adresat niciodat` vreun cuvânt jignitor,

dar cred c` a suferit totu[i foarte mult. |n locul s`u, a[ fi avut aceea[i

reac]ie. Nu va putea uita nimic \nainte de plecarea mea \n America.

Atunci, poate....

– Dar, Anna, chiar te gânde[ti s` pleci \n Statele Unite? o \ntreb`

interlocutoarea sa. Ce vei face acolo?

– Am familie.

Arheologa lu` o cârp` [i \ncepu s` [tearg` vasele, gânditoare.

– L`sa]i-le, obiect` Anna. De altfel, v` cheam` kyrois Titos.

– Am auzit! replic` Tania, cu indiferen]`.

O tuse u[oar` \n spatele s`u o f`cu s` tresar`. Brusc, \n \nc`pere

90 ELEANOR WOODS

r`sun` vocea lui Titos.

– Am g`sit, spuse acesta amuzat. |]i voi face curte ducându-te s`

vizitezi Phaestos. |mbrac` cea mai frumoas` rochie [i vom lua

ma[ina. Ce crezi despre asta?

– N-ai prefera s` a[tep]i \ntoarcerea lui Fergus? exclam` cu ironie

tân`ra femeie. Pentru a-i cere permisiunea...

– N-are rost, r`spunse cretanul, pe acela[i ton. M-ai asigurat c`

e[ti destul de mare pentru a te descurca...

– Admi]i asta doar ca s` fiu de p`rerea ta. Altfel...

– |ntr-adev`r, zâmbi Titos; asta din cauza chipului t`u. Când e[ti

\n dezacord cu mine, se schimb` [i atunci tr`s`turile devin foarte

dure. E[ti mult mai frumoas` când te str`duie[ti s`-mi placi!

– Adev`rat? murmur` Tania, descump`nit`.

– Da.... Accep]i s` vii la Phaestos? relu` el, mângâindu-i u[or

p`rul.

– Accept, spuse Tania, cu voce sc`zut`.

***

– N-ar trebui s` fii la munc`? \ntreb` Tania pu]in mai târziu, \n

timp ce lua loc \n ma[ina lui Titos Michalakis.

– Ba da, replic` acesta, dar hotelurile nu se vor pr`bu[i dac`

lipsesc o dup`-amiaz`.

Strecur` spre ea o privire admirativ`; Tania se \nfior`

imperceptibil [i remarc` \n ochii s`i o lic`rire ironic`, dar mai

UN S~RUT PE FURTUN~ 91

afectuoas` decât de obicei.

– Iat` o rochie foarte frumoas`, spuse \ncet cretanul.

– Sunt fericit` c`-]i place.

– Totul \mi place la tine, Tania.

Tân`ra femeie \[i a]inti privirea asupra drumului, ca [i când nu

auzise nimic. Nu era obi[nuit` s` primeasc` ni[te complimente

\ndreptate spre altceva \n afar` de munca sa [i nu [tia deloc cum s`

reac]ioneze.

Titos puse o mân` peste cea a Taniei.

– {tii, nu e[ti foarte diferit` de o cretan`! \i murmur`. Nu te teme,

n-am s` te m`nânc. Cel pu]in nu \nc`....

– Nu m` tem de nimic, repet` tân`ra femeie provocator.

– Cu mine e[ti \n deplin` siguran]`, relu` b`rbatul pe un ton mai

serios. |mi doresc la nebunie s` te s`rut, dar [tiu s` a[tept. Voi

a[tepta pân` când vei admite c` e[ti a mea.....

Tania \ndr`zni atunci s` \ntoarc` spre el capul. Niciodat` ochii lui

Titos nu avuseser` o expresie atât de tandr`. M`car dac` ar fi iubit-o,

totul ar fi putut s` fie perfect....

– Dac` eram cretan`, n-a[ fi fost aici, sublinie.

– Ai fi fost de mult c`s`torit` [i ai avea deja fii! replic` Titos.

Ne-am fi plimbat peste tot unde am fi dorit....

– Poate n-a[ fi fost c`s`torit` cu tine!

– Ba da! Nu ]i-a[ fi l`sat nicio clip` de r`gaz, draga mea. Te doresc

atât de mult...

– Este oare suficient? se ambal` Tania, ro[ind. N-ai nevoie [i de

dragoste?

– Un anumit fel de dragoste se va instaura treptat, \i explic`

92 ELEANOR WOODS

b`rbatul. Vom \mp`r]i bucuriile [i greut`]ile vie]ii, ne vom sus]ine

reciproc.... Nu-]i ajunge?

Englezoaica \[i puse \ntrebarea \n minte. La \nceput, situa]ia ar fi

cu siguran]` fascinant`. Dar apoi? N-ar avea nevoie s` fie iubit` cu

adev`rat?

– Nu sunt grecoaic`, repet` Tania pe un ton jalnic. Nu m` pot

supune astfel unui b`rbat. Am nevoie de libertate, de independen]`,

de toate lucrurile insuportabile pentru tine la o so]ie.... Nici m`car

nu m-ai \ntrebat dac` mi-ar pl`cea s` am copii!

– Cunosc deja r`spunsul, replic` Titos.

– Nu! exclam` tân`ra femeie, strângând pumnii. De exemplu,

vreau [i o fat`, nu numai fii....

– Voi face tot ce pot, exclam` Titos cu umor.

– Nu asta voiam s` spun, protest` Tania. |ncerc s` te fac s`

\n]elegi c`, pentru tine, nu sunt decât un pion \ntr-un joc de [ah....

– Fratele t`u merit` aceste cuvinte, nu eu! obiect` cretanul pe un

ton dur.

– Fergus nu ia femeile ca pe ni[te obiecte!

– Nu! o ironiz` interlocutorul s`u, virând pentru a se angaja pe

drumul spre Iraklion. Totu[i, nu-]i las` din libertatea de a deveni

femeie. Cu mine, vei avea posibilitatea s` fii cu adev`rat femeie, s`

\nflore[ti, s` zâmbe[ti vie]ii.... }i-a[ permite s` descoperi c` ai [i un

trup, nu numai minte!

– Despre asta nici nu vorbesc, bâigui tân`ra femeie cu o voce

gâtuit`. M` consideri dur`, dar nu sunt \nc` suficient. A[ vrea s` m`

c`lesc, atât \mi este de team` s` fiu r`nit`, s` suf`r....

– Ai putea s` fii r`nit` de mine, Tania? o \ntreb` grecul cu o

UN S~RUT PE FURTUN~ 93

solicitudine surprinz`toare.

Aceasta d`du din cap, incapabil` s` articuleze vreun sunet. Se

sim]ea extrem de vulnerabil`.

– Te voi proteja, o asigur` Titos. Voi avea grij` de tine... |nainte

[i dup` ce ne vom c`s`tori.

– |nc` nu \n]eleg.... de ce-]i dore[ti s` te c`s`tore[ti cu mine,

r`spunse Tania \n [oapt`. Pentru a-l provoca pe Fergus?

Titos izbucni \ntr-un râs sonor.

– Nu spune prostii! exclam`. Prive[te-te \ntr-o oglind` [i vei [ti de

ce doresc s`-mi fii so]ie!

Stacojie, Tania se refugie \ntr-o t`cere \nc`p`]ânat`. Str`b`tur`

ora[ul Iraklion \ntr-o circula]ie infernal`. Autobuze nesigure,

biciclete, tr`suri vechi, se \ntâlneau din toate direc]iile, dispre]uind

orice pruden]`.

La ie[irea din ora[, str`b`tur` o câmpie fertil`, acoperit` cu vii.

– Aici se face un vin excelent, o inform` Titos.

– V`d [i m`slini, remarc` Tania.

– Bine\n]eles! Vin, m`slini, câteva capre.... un cretan n-are nevoie

de mai mult pentru a fi fericit. Cu o so]ie [i copii, fire[te. Când erau

tineri, p`rin]ii mei au muncit ca ]`rani, duceau o via]` foarte simpl`.

Mama se ocupa de capre.

– N-a[ putea face asta niciodat`, interveni tân`ra femeie. Nu sunt

obi[nuit` cu animalele, n-am avut niciodat`.

– Te obi[nuie[ti repede. De foarte mic m-am ocupat de miei [i de

câinii pierdu]i.... \i aduceam \ntotdeauna acas`! De altfel, am fost de

mai multe ori mu[cat.

– Mai ave]i turme de capre?

94 ELEANOR WOODS

– Da, am p`strat-o pe cea a tat`lui meu. Am angajat un cioban s`le p`zeasc` pe coline; de altfel, este fratele Annei. Din când \n când,\i dau o mân` de ajutor. |mi place asta.

Tania [i-l imagin` cu u[urin]`, cu p`rul \n vânt, discutând vesel cuciobanii, la apusul soarelui...

– Mamei tale... nu-i era team` s` r`mân` singur` \n timp ce tat`lt`u pleca s` p`zeasc` turmele? \ntreb`.

Se vedea cu greu \n locul s`u, petrecând nop]ile singur`, \ntr-oferm` izolat`....

– Nu! Nu se temea de nimic. Era foarte mândr` s` fie so]ia luikyrios Sterghios!

– Oh! exclam` interlocutoarea sa. |n ce m` prive[te, recunosc c`sunt multe lucruri care m` sperie....

– Cu mine, nu te vei teme de nimic... De altfel, draga mea Tania,\]i voi spune un lucru: n-ai team` decât de tine \ns`]i.... {i de tunet.

|[i punct` fraza cu un râs \nduio[at.

UN S~RUT PE FURTUN~ 95

Capitolul 8

Pu]in dup` aceea, ma[ina str`b`tu ora[ul Ayii Dheka, al c`ruinume evoca zece martiri cre[tini masacra]i pe vremea romanilor.

– |n antichitate, vechiul ora[ se numea Gortyna, \i spuse Titos.Era centrul administra]iei romane pentru Creta [i Libia.... Ne vomopri aici la \ntoarcere.

– Mi-ar pl`cea foarte mult! exclam` Tania cu entuziasm.– Am inten]ia s`-]i ar`t [i altceva. Dar nu-]i spun ce: este o

surpriz`. O surpriz` \n leg`tur` cu Zeus....Aceste cuvinte \i f`cur` mare pl`cere tinerei femei. Ele dovedeau

c` Titos nu se interesa de ea numai ca femeie, \n mod fizic, ci [i capersoan` \nzestrat` cu minte, cu care putea comunica de la egal laegal. Tot restul dup`-amiezii, schimbar` considera]ii care aduceaufoarte multe cuno[tin]e despre arheologie [i istoria Cretei.

– Sunt extrem de fericit` s` vizitez \n sfâr[it Phaestos, spuseTania, f`r` s` \ndr`zneasc` s` \ntrebe care era surpriza. Era ora[ul luiRhadamante, nu-i a[a? Fratele lui Minos... Amândoi erau mari

judec`tori; \nsu[i zeul Rhandamante \[i exercita talentele \n Infern,

regatul lui Hades. Minos avea [i un al treilea frate, mi se pare....

Sarpendon, a[a este. Acesta n-a f`cut mare lucru.

– {tii c` a fost zeul din Mallia? Sarpendon a p`r`sit Creta pentru

Asia Mic`, \mpreun` cu unul din fiii lui Apolo. De aceea, Creta a fost

\mp`r]it` doar \ntre ceilal]i doi fra]i ai s`i.

– Credeam c` fiul mai mare al Europei, Minos, a devenit regele

\ntregii insule.

– Nu, Rhadamante avea o parte din teritoriu. |n ce-l prive[te pe

Minos, s-a c`s`torit cu Pasiphae, mama resping`torului Minotaur.

Mai târziu, monstrul a fost \nchis \n labirint [i doar Theseu i-a putut

veni de hac, cu ajutorul fiului Ariadnei....

– Labirintul se afla \n Knosos, nu-i a[a?

– A[a afirm` legenda. A fost construit de atenianul Dedal la

cererea lui Pasiphae; a vrut s`-l ascund` de lume pe Minotaur, rodul

iubirii sale cu un taur alb, trimis de Poseidon.

– Minos trebuie s` fi fost furios pe comportarea so]iei sale!

– |ntr-adev`r, a fost extrem de furios. Mai \ntâi, i-a trimis pe Dedal

[i pe fiul s`u Icar \n labirint, sperând c` Minotaurul \i va devora. Dar

Icar [i-a fabricat aripi pentru a fugi....

– ... {i ceara care le ]inea s-a topit \n apropierea soarelui. |mi

amintesc.

– |n Creta, exist` ni[te dansuri ale taurilor asem`n`toare

coridelor, care celebreaz` aceast` legend` a Minotaurului. Se g`sesc

reprezentate chiar pe unele fresce.

Titos p`rea s` cunoasc` foarte bine tradi]iile din ]ara sa, gândi

Tania. Ca Fergus, dac` nu mai bine...

UN S~RUT PE FURTUN~ 97

– Nu cuno[team aceste dansuri, recunoscu. M` intereseaz` mult.

Ce-mi place cel mai mult \n arheologie, este via]a de fiecare zi a

oamenilor de odinioar`; modul de a preg`ti mâncarea, de a-[i instala

casele, obiceiurile lor.... Fratele meu prefer` s` studieze luptele. Nu

avem deloc acelea[i puncte de interes!

– Asta chiar nu m` mir`, remarc` Titos pe un ton pu]in t`ios. Este

mai u[or s` te la[i cucerit de marile mi[c`ri ale istoriei, decât s` te

apleci asupra vie]ii umile de fiecare zi a popoarelor.

– Dar [i asta este necesar, protest` Tania, preocupat` mereu s`-[i

apere fratele. |n tot cazul, s-a ocupat de mine la fel de bine cum ai

avut tu grij` de surorile tale. Restul nu conteaz`!

Vocea cretanului deveni mai \n`bu[it`.

– Din nefericire, rosti, n-am reu[it s` le protejez foarte bine...

Elena nu mi-a ascultat sfaturile, cât despre Rhea.... a avut acel

accident stupid pe care n-am [tiut m`car s`-l \mpiedic!

O emo]ie puternic` se sim]ea \n vorbele sale. Tania era gata s`-i

cear` preciz`ri asupra accidentului, dar \[i aminti la timp c` \nc`

n-aveau ve[ti despre Elena [i prefer` s` nu r`suceasc` un cu]it \n

ran`.

– Dac` m-a[ c`s`tori cu tine, exclam` cu un zâmbet emo]ionant,

presupun c` mi-ai interzice s` continuu s` practic arheologia. Poate

mi-ai cere s` p`zesc caprele...

Titos refuz` s` se lase prins \n joc [i r`spunse cu mare seriozitate:

– Când vei fi so]ia mea, \]i vei putea ocupa timpul liber absolut

cum vei vrea, draga mea. Te apreciez a[a cum e[ti [i sunt mândru de

inteligen]a ta. Oare cum s` te fac s` \n]elegi?

O aprecia, se gândi tân`ra femeie. Dar o iubea? Totu[i, \n mod

98 ELEANOR WOODS

cert, Titos o atr`gea din ce \n ce mai mult, se sim]ea din ce \n ce mai

bine lâng` el [i gata s` cedeze farmecului s`u. Nu va avea niciodat`

puterea s` se \ntoarc` \n Anglia.... |l va iubi, chiar f`r` speran]a de a

i se r`spunde sentimentelor.

Ajunser` \n sfâr[it la Phaestos. Un cântec din fluier r`suna \n aerul

vibrânt de c`ldur`, cu o anumit` melancolie. Refuzând s` se lase

prad` triste]ii, Tania ie[i din ma[in` [i se al`tur` lui Titos. Acesta din

urm` discuta deja cu muzicianul cel b`trân. |i strig` un la revedere

vesel [i-i \ntinse mâna tinerei femei.

– }i-e sete? o \ntreb` cu amabilitate. Putem bea un suc de fructe

acum, sau mai \ntâi s` vizit`m ruinele. Ce preferi?

– S` vizit`m mai \ntâi, hot`r\ Tania.

Era ner`bd`toare se admire un loc atât de celebru [i a[tept`rile

nu-i fur` \n[elate. Coco]at \n vârful unei coline, palatul antic se ridica

\n mijlocul pinilor milenari al c`ror parfum \nmiresma atmosfera.

Uitându-l aproape pe Titos, care o urma cu non[alan]`, Tania \ncepu

s` exploreze ansamblul, f`r` s`-[i poat` ascunde entuziasmul.

|nc`peri de toate dimensiunile se succedau \n [ir, urmând o tehnic`

apropiat` labirintului din palatul din Knossos. Unele erau rezervate

regilor, altele reginelor [i \n sfâr[it, unele curtenilor [i sclavilor.

Doar dup` o or`, tân`ra arheolog` \[i aminti c` nu venise singur`

[i alerg` s` se al`ture cretanului.

– Iart`-m`, spuse cu o voce \ntret`iat`. Totul aici este atât de

minunat! Mi se pare c` recunosc \n anumite locuri elemente

miceniene. M-am gr`bit s` compar cu Knossos....

– Knossos a fost reconstruit \n parte, \n secolul al XIX-lea, \i

aminti Titos. Dup` p`rerea mea, foarte prost.

UN S~RUT PE FURTUN~ 99

– Restaurarea poate n-a fost la \n`l]ime, r`spunse cu pruden]`

arheologa, care \nv`]ase s` respecte experien]a colegului s`u, Arthur

Evans.

Animat de bune inten]ii, \i lipsiser` mereu banii.

– Fac aluzie mai ales la Schliemann, preciz` Titos. S-a comportat

ca un adev`rat jefuitor de comori. Slav` Domnului, \n zilele noastre

str`inii nu mai au dreptul s` scoat` din Creta vestigii arheologice...

Se g`sesc deja destule la British Museum, la Londra!

– |n acea perioad`, speciali[tii englezi se gândeau s` le protejeze

ducându-le acolo, pled` Tania. Nu se gândeau s` se comporte ca

ni[te vandali....

– Desigur, admise interlocutorul s`u. De altfel, \i iert....

Se \ntrerupse, râzând, \nainte de a continua:

– |i iert, deoarece eu \nsumi m` preg`tesc s` pun mâna pe o

adev`rat` comoar` britanic`!

Dup` o clip` de ezitare, tân`ra englezoaic` \n]elese c` vorbea

despre ea. Sim]i c`-[i pierde puterile [i se a[ez` pe cea mai apropiat`

piatr`...

– Nu vorbi astfel, murmur`. O c`s`torie \ntre noi va fi sortit`

e[ecului, s` [tii....

Cu fa]a furioas`, Titos \ncepu s` vocifereze \n grece[te.

– Mai \ntâi, de-abia m` cuno[ti, bâigui Tania, disperat` c`-l

\nfuriase. |n plus, Fergus....

– Nu-l amesteca pe Fergus \n asta! izbucni cretanul. Tu [i cu mine

suntem singurii interesa]i!

F`cu un efort pentru a se st`pâni, apoi relu` cu o voce mai calm`:

– S` mergem s` bem un pahar, Tania. Vom vedea mai târziu.

100 ELEANOR WOODS

– |mi pare r`u, r`spunse aceasta, ridicându-se. |ncerc s` te fac s`

\n]elegi c` nu este vorba decât de un vis frumos.... Tunetul r`sun`

foarte puternic, Titos, dar nu dureaz` mult...

Cretanul oft` [i atinse u[or fa]a tinerei femei.

– Nu fi atât de pesimist`, \i [opti. Nu uita c` eu comand tunetul,

ca Zeus... S` fii convins` c` \ntr-o zi, inima ta \mi va apar]ine.

– Zeus nu i-a r`mas mult timp fidel so]iei sale, Hera, obiect`

tân`ra femeie.

– Timpurile s-au schimbat.... Sunt mai fidel decât Zeus. Nu-mi vei

putea rezista, ]i-o prezic!

Ridic` u[or b`rbia Taniei [i-[i adânci privirea \n a sa.

– Vei avea oare curajul s` te \ntorci \n ]ara ta? continu` cu o voce

insistent`. {i m` vei putea uita complet?

– Nu, bâigui iar Tania. Nici una, nici alta.

– Atunci, vei fi so]ia mea, dar numai a mea [i nu te vei mai devota

nim`nui altcuiva. M` \n]elegi?

– {i eu? protest` tân`ra femeie, str`duindu-se \n zadar s` evite

ochii scrut`tori. Oare n-am condi]ii de pus? Refuz s`-mi \mpart so]ul

cu cineva, fie [i cu o umbr` din trecut!

Chipul lui Titos se \ntunec`, iar Tania pierdu orice speran]` s`

ocupe vreodat` primul loc \n inima lui.

– So]ia mea nu va interveni \n activit`]ile mele exterioare, spuse

t`ios. Dac` am grij` de anumite persoane \n afar` de familia mea, asta

m` prive[te doar pe mine.

– S` [tii c` ni[te s`rut`ri nu vor fi suficiente pentru a umple via]a

so]iei tale...

– Nu-]i face probleme. Dragostea pe care o poart` so]ului s`u

UN S~RUT PE FURTUN~ 101

ajunge din plin s` umple via]a oric`rei femei. Nu [tii despre ce

vorbe[ti, Tania. Cu siguran]`, te-a[ fi putut seduce mult mai rapid cu

"câteva s`rut`ri" \n plus. Dar n-am vrut s` cedezi frivolit`]ii. Am vrut

ca mintea ta s` vin` spre mine \n acela[i timp cu trupul....

Tân`ra englezoaic` se l`s` câ[tigat` treptat de sinceritatea

argumentelor lansate, refuzând s` asculte vocea ra]iunii. Aceast`

voce \i [optea c` va fi dominat` [i supus`, c`-[i va pierde

independen]a [i va trebui s` asculte de preten]iile unui singur

b`rbat.... Cum s` se poat` gândi la o asemenea perspectiv`? Doar

dragostea ar explica aceast` renun]are. Ar face mai mult pentru Titos

decât pentru orice alt b`rbat. Va renun]a chiar la concep]ia sa

romantic` despre dragoste, va d`rui f`r` s` ia nimic \n schimb...

Deoarece era foarte probabil c` el n-o va iubi niciodat` cu adev`rat.

P`cat; se sim]ea gata s` suporte orice pentru a r`mâne lâng` el.

– Ei bine... \ncepu englezoaica. Nu mai [tiu ce s` spun....

– Accep]i s` te c`s`tore[ti cu mine? insist` Titos cu voce sc`zut`.

Tania d`du din cap, cu un nod \n gât. Chiar dac` probabil n-o va

iubi, nu va permite nim`nui altcuiva s` \mpart` via]a cu Titos

Michalakis. Nimeni \n afar` de ea, Tania Drummond, nu va aduce pe

lume [i nu va cre[te copiii acestui b`rbat; nimeni nu va \mp`r]i

pâinea [i casa sa....

– Vreau s` te aud spunând da, murmur` brusc cretanul.

– Da... da, m` voi c`s`tori cu tine, r`spunse Tania.

***

102 ELEANOR WOODS

Contrar a[tept`rii sale, Titos nu avu nicio reac]ie special` \n fa]a

acestor cuvinte. A[ezat` la masa unei cafenele, \n fa]a unui suc de

fructe proasp`t preparat, arheologa \ncerc` un amar sentiment de

dezam`gire. B`rbatul se mul]umise doar cu o exclama]ie la aceast`

promisiune. Nici m`car n-o s`rut`...

Dup` ce terminar` conversa]ia, Titos propuse o vizit` la palatul

de var` al regilor minoici, la câ]iva kilometri de Phaestos. Se

\ntoarser` \n t`cere la ma[in` [i ajunser` la situl din Aghia Triada \n

câteva minute. Tot f`r` o vorb`, b`rbatul parc` ma[ina la umbra unui

copac. La câ]iva pa[i, un b`trân vindea rodii. |nso]itorul Taniei

cump`r` una, o t`ie \n dou` [i-i \ntinse o jum`tate tinerei femei. Cu

lacrimi \n ochi, aceasta mu[c` furioas` din fruct, urmându-l pe

cretan, care se \ndrepta spre ruine. De ce, se \ntreb` ea, p`stra o

asemenea t`cere? Oare nu era fericit c` acceptase \n sfâr[it s`-l ia de

so]?

Frumuse]ea palatului o distrase de la durerea sa. Titos se apropie,

\i trecu gânditor un deget peste obraz [i exclam`, pu]in stânjenit:

– Vom avea ocazia s` ne \ntoarcem aici, Tania. {i la Gortyna, cât

este \nc` lumin`.

Tân`ra femeie accept` cu c`ldur`. Orice era mai bine decât

stânjeneala persistent` instalat` \ntre ei de câteva momente. Oare de

ce se sim]ea incapabil` s` se comporte cu \ndr`zneala de care ar fi

dat dovad` \n aceea[i situa]ie? N-avea oare dreptul s` se cuib`reasc`

\n bra]ele lui Titos, s`-l s`rute? Cretanii se preocup` a[adar atât de

pu]in de sensibilitatea so]iilor lor?

Razele soarelui \ncepur` s` se alungeasc`, colorând cu o nuan]`

cafeniu-aurie verdele-delicat al m`slinilor. Tania se extazie \n fa]a

UN S~RUT PE FURTUN~ 103

ruinelor bisericii dedicate sfântului Titus. |n fa]a frumuse]ii lor, \[i

f`cu curaj [i-[i \ntreb` \nso]itorul dac` aceasta era surpriza despre

care \i vorbise la \nceputul plimb`rii.

– Nu, nu \nc`, r`spunse Titos. A[teapt` pu]in.

O expresie u[or stânjenit` de pe chipul s`u \i suger` Taniei c`, \n

definitiv, poate acest b`rbat era la fel de timid ca ea. Dar ideea i se

p`ru absurd` [i o alung` imediat.

P`trunser` \ntr-o capel` \nc` intact`. |n interior, circa o sut` de

lumân`ri aprinse aruncau o lumin` slab` peste icoanele masive,

ag`]ate pe pere]i. Tania alese [i ea o lumânare, strecur` câteva

drahme \n cutia rezervat` [i sc`p`r` un chibrit; flac`ra ]â[ni imediat.

Al`turi, Titos se \nchina \n stil ortodox, atingându-[i um`rul drept,

\naintea celui stâng.

– Zeus n-ar veni niciodat` aici, \ntr-un loc cre[tin, remarc` tân`ra

englezoaic`.

– Nici Hera, r`spunse cretanul zâmbind.

Tania \n`l]` capul [i-i distinse privirea \n penumbr`.

– N-au nimic de-a face cu noi, nu-i a[a? Nu ne vom comporta \n

acela[i mod....

– Evident, nu! o asigur` interlocutorul s`u. Angajamentul nostru

va fi mult mai sincer, mult mai serios....

|i lu` u[or mâna [i o conduse spre ie[ire, pentru a-i ar`ta celelalte

monumente romane ale sitului. De altfel, era surprinz`tor s` vad`

atât de multe construc]ii din vechea Rom`, adunate \ntr-un loc grec.

|n spatele unui zid mic din piatr` curgea un râu peste care

romanii construiser` un pod. Titos o conduse pe tân`ra sa

\nso]itoare de-a lungul malului; apoi ar`t` cu degetul \n direc]ia unui

104 ELEANOR WOODS

grup de arbori.

– Iat` ce voiam s`-]i ar`t, spuse.

Urcar` panta acoperit` cu mult` iarb` [i ajunser` la pâlcul de

copaci. Cretanul se rezem` cu spatele de un arbore splendid, pu]in

mai \nalt decât ceilal]i.

– Aici a condus-o Zeus pe Europa, relu`. Sub acest copac i-au

conceput pe cei trei fii despre care am vorbit: Minos, Rhadamante [i

Sarpedon.... Acest arbore are particularitatea de a nu se desfrunzi

niciodat`. Când frunzele \ncep s` se ofileasc`, apar imediat muguri

noi, \nainte chiar ca frunzele vechi s` cad`.

– De unde se [tie c` Zeus [i Europa s-au \ntâlnit exact \n acest loc?

\ntreb` tân`ra femeie.

– Este o tradi]ie foarte veche, r`spunse cretanul. Tinerii c`s`tori]i

din satul vecin vin s` se plimbe aici \n seara nun]ii, pentru a avea

copii frumo[i....

Se \ntrerupse o clip` [i o privi cu un aer ironic.

– Vom veni [i noi sub acest copac, \n ziua nun]ii? suger` pe un

ton amuzat.

Adunase câteva frunze de ment` [i-i mângâie obrazul. Mirosul

foarte pl`cut, extrem de puternic o ame]i pe Tania. |nchise ochii [i

sim]i brusc bra]ele lui Titos strecurându-se \n jurul taliei sale.

– Titos, protest` ea ridicând pleoapele. Totul este atât de ciudat!

Te rog, d`-mi pu]in timp s` m` adaptez situa]iei....

– Ce este atât de ciudat? o \ntreb` blând b`rbatul, punând delicat

st`pânire pe buzele sale.

– Nu [tiu.... totul, murmur` Tania, f`r` s` reu[easc` s` se exprime

cu mai mult` precizie.

UN S~RUT PE FURTUN~ 105

Titos râse u[or [i o s`rut` din nou.

– Tania, "karthia mou", dac` ai [ti cât de mult te doresc.... [opti

el.

|i [optea cuvinte grece[ti, pe care ea nu le \n]elegea, [i respira]ia

cald` pe pielea sa o f`cu s` se \nfioare. Pe moment, nimic nu mai

avea importan]`: se sim]ea cucerit` de c`ldura trupului lui Titos

lâng` al s`u, de presiunea bra]elor lui \n jurul taliei sale... Cu un

oftat, tân`ra femeie \[i ascunse fa]a la um`rul \nso]itorului s`u. Când

\n`l]` capul, acesta o s`rut` cu pasiune, jucându-se cu degetele prin

buclele brune care-i atingeau obrazul.

– Cât timp \]i va trebui pentru "a te adapta"? o \ntreb` \n sfâr[it,

respirând greu. Te doresc atât de mult, \ncât \mi este foarte greu s`

m` st`pânesc.... r`spunde-mi, te rog! |mi vei fi curând so]ie?

O \ndep`rt` pu]in pentru a o privi, adâncindu-[i ochii de un

negru profund \n ai s`i.

– A[ dori s` a[tept \ntoarcerea lui Fergus, replic` Tania,

str`duindu-se s`-[i \nt`reasc` vocea. Nu vreau ca la \ntoarcere s`-[i

g`seasc` lucrarea neterminat`, mai ales dac` este bolnav, dac` este

singur.... deoarece nu [tim \nc` unde este Elena! Va trebui s`-i

consacru un anumit timp, s`-i ofer ajutor. |n definitiv, este vorba de

fratele meu.... \n]elegi?

Titos oft`, rec`p`tându-[i treptat controlul asupra lui \nsu[i.

– Ai tot timpul care-]i trebuie, Tania mou, o asigur`. Dar când se

va termina aceast` perioad`, te previn c` mi te vei consacra \ntru

totul mie! Fergus nu va mai trebui s` treac` \naintea so]ului t`u....

Tân`ra englezoaic` zâmbi \ndatoritor [i-[i s`rut` rapid

\nso]itorul, \n semn de \ncuviin]are.

106 ELEANOR WOODS

– Cu o condi]ie, \l rug` ea. S` fii amabil cu Fergus. Promite-mi....– |]i promit s` fiu politicos, accept` Titos. Cu cât m` vei iubi mai

mult, cu atât mai politicos voi fi cu el! A[a c`, situa]ia este \n mâiniletale....

Izbucni \n râs \n fa]a aerului n`ucit al Taniei; o s`rut` pentruultima dat` [i se \ntoarser` rapid la ma[in`; se \nserase [i primelestele str`luceau slab.

UN S~RUT PE FURTUN~ 107giannijollys

Capitolul 9

Tania remarc` imediat starea de imens` epuizare \n care se aflaFergus. Era de asemenea la cap`tul r`bd`rii [i \ncepu chiar din primazi s`-[i critice violent sora.

– Nu ]i-am cerut niciodat` s` vii \n Creta pentru a face pe turista,exclam` pe un ton amar [i cu atât mai pu]in pentru a te \ndr`gosti!Ai fost de acord s`-mi termini cartea; am crezut c` ai \n]eles cât erade urgent.... Nu numai c` nu te-ai ocupat de ea, dar colac pestepup`z`, ]i-ai petrecut cea mai mare parte a timpului \n compania luiTitos Michalakis! Este absolut de ne\n]eles. {tii m`car c` acest b`rbatm` detest`? Acum, \mi arunc` ni[te priviri extrem de nepl`cute....

– Este ab`tut din cauza surorii sale, pled` tân`ra englezoaic`,atunci când putu spune o vorb`.

– Nu tocmai, ironiz` Fergus. Era convins c` nu voi [ti s-o protejezpe Elena [i acum este \ncântat c` evenimentele i-au dat dreptate. Nui-ai observat aerul triumf`tor?

– Nu, r`spunse Tania, câtu[i de pu]in.

giannijollys

– |ntr-adev`r! Probabil e[ti oarb`.... M-a obligat s` m` c`s`toresc,

apoi m-a obligat s-o iau cu mine \n Peru, unde nu avea nimic de

f`cut....

– N-ar fi trebuit s`-]i amâni plecarea pân` la na[terea bebelu[ului?

– E[ti nebun`! Pentru mine, nu se punea problema s` ratez o

asemenea ocazie. S-ar fi putut s`-mi distrug cariera.... M`car dac`

mi-ai fi terminat cartea! {i eu care credeam c` pot avea \ncredere \n

tine.... Pân` la urm`, nu e[ti decât o z`p`cit`, ca celelalte.

Tania era gata s`-i dea o replic` ustur`toare, dar t`cu. La urma

urmei, era \n doliu dup` so]ia sa.

– Ce noroc c` n-ai murit [i tu, murmur` ea simplu.

– Da. Le-au trebuit zile \ntregi s` m` g`seasc`. Pilotul avionului

nostru s-a lovit de un vârf de stânc`, \n plin` cea]`. F`r` ajutorul

indienilor care m-au primit a doua zi, acolo a[ fi r`mas. Acei mun]i

peruvieni sunt extrem de izola]i, n-au nici m`car drumuri [i au foarte

pu]ini locuitori....

– Ce triste]e pentru Elena, ad`ug` Tania \ncet.

– Da, spuse Fergus ridicând din umeri, cu un aer indiferent.

Tania era extrem de [ocat`.

– Nu sim]eai nimic pentru ea? \ntreb` cu ochii mari.

– Era frumoas`, dar nu-mi doream deloc s` m` c`s`toresc cu ea.

M`car dac` ar fi fost pu]in atent`...

– Haide, Fergus! exclam` arheologa, \ngrozit`. Ai tot atâta vin`

cât [i ea!

– Iat`-te devenit` moralist`, replic` fratele s`u. Influen]a lui

Michalakis, presupun. Apropo, dac` \ntr-adev`r vrei s`-l iei de so], \]i

atrag aten]ia c` so]iile grecilor sunt tratate cu pu]in mai bine decât

UN S~RUT PE FURTUN~ 109

sclavele...

– Exagerezi!

– Ah, crezi? Sunt crescute pentru a asculta f`r` s` se plâng`. Elena

era la fel, absolut exasperant`. Nu m` l`sa un minut singur, nu-mi

f`cea niciun repro[, dar m` privea cu ochi mari [i tri[ti când

pretindeam s` am pu]in` lini[te.... Era pur [i simplu epuizant!

– S`rmana Elena, f`cu gânditoare Tania. Fergus nu catadicsi s`-i

observe remarca. Morm`i doar cu un aer vis`tor:

– Totu[i, a[tept cu ner`bdare s` v`d evolu]ia rela]iei tale cu

Michalakis, draga mea. Va fi foarte dezam`git realizând c` e[ti rece ca

ghea]a, incapabil` s` te distrezi f`r` reticen]e....

Tania \[i mu[c` buzele.

– Vom vedea, replic` tân`ra femeie cu o voce indiferent`.

– Oricum, s` nu contezi pe mine s` intervin. N-am inten]ia s` m`

amestec \n treburile voastre. V` doresc chiar mult` delectare! Acestea

fiind spuse, vei fi de acord cu mine ca toate astea s` nu te \mpiedice

\n niciun fel s`-mi termini cartea. |n]elege bine, este o prioritate....

Sper c` ai reu[it de altfel s`-l faci pe domnul Ross s` aib` r`bdare.

F`r` s`-i dezv`lui ce nu trebuia s` [tie!

– |n leg`tur` cu acest subiect, mi-e team` c` situa]ia este pu]in

mai complicat`, bâigui Tania. Am fost obligat` s`-i m`rturisesc

domnului Ross c`-]i redactam operele. |n câteva zile, avem \ntâlnire

la Knossos, unde va trebui s`-mi spun` dac`-mi va permite s`

continuu. Din nefericire, Titos i-a luat deja noti]ele....

– De ce i-ai \ncredin]at aceste noti]e domnului Ross? Dar Tania,

ai devenit brusc complet stupid`. Oare de ce te compor]i subit

\ntr-un mod atât de neloial fa]` de mine? Este iar influen]a lui

110 ELEANOR WOODS

Michalakis, nu-i a[a? Am crezut c` te pot trimite \n Creta f`r` s` m`

tem de nimic, iar tu n-ai g`sit altceva mai bun de f`cut decât s` te

repezi cu bun`-[tiin]` \n bra]ele celui mai r`u du[man al meu!

– Nu-]i este du[man, protest` Tania, exasperat` de criticile

fratelui s`u la adresa lui Titos. N-are niciun motiv s` te deteste.

– N-are importan]`, replic` Fergus. Este indiscutabil, m` ur`[te.

Credeam c`-mi vei lua partea....

Tân`ra arheolog` ridic` din umeri [i-i \ntoarse spatele.

– Nu vreau s` aleg \ntre voi doi, spuse cu voce sc`zut`.

Acelea[i cuvinte le folosise [i cu Titos...

– N-are importan]` ce vrei tu, r`spunse t`ios Fergus. |mi datorezi

foarte mult, Tania. Am f`cut multe pentru tine \n trecut, [i nu este

momentul s` ui]i asta. Oare ai inten]ia s`-mi abandonezi cartea

pentru a te c`s`tori mai repede cu acel cretan?

– Nu, murmur` sora sa. I-am spus c`-]i voi termina mai \ntâi

cartea.

Tân`rul b`rbat scoase un suspin de u[urare.

– Asta este! exclam`. R`mâne doar de aranjat lucrurile cu Dick [i

tu vei putea s` le rezolvi. |i vom explica situa]ia; ]i-a fost team` c` nu

m` vei mai vedea niciodat`, dar am vrut s`-mi vezi cartea publicat`,

a[a c` ai \ncercat s`-l faci s` cread` c` scriai lucr`rile \n locul meu....

Sunt sigur c` va fi repede convins. La nevoie, \l vei seduce cu un

s`rut, dou`....

|[i \ncheie fraza cu un râs \n`bu[it [i nelini[titor. Tania sim]i c` i

se ridic` p`rul pe cap.

– Nu vorbe[ti serios! protest`. Nu vreau s`-l v`d pe domnul

Ross.... nu-mi place. N-ai putea s`-i vorbe[ti tu \nsu]i?....

UN S~RUT PE FURTUN~ 111

– Nu. Trebuie s` vii [i tu. |n acest caz, o femeie este \ntotdeauna

mult mai eficace! La urma urmei, ai reu[it s`-l seduci pe Titos

Michalakis.

– Refuz! exclam` nervoas` Tania. Nu voi merge! Mai ales pentru

a-]i r`spândi minciunile.... Se \ntrerupse. Fratele s`u se ridicase [i

\nainta spre ea, cu fa]a glacial`.

– Am un mijloc foarte simplu de a te obliga, articul` deslu[it.

Ajunge s` merg la kyria Melissa [i s` inventez ni[te am`nunte sordide

despre trecutul t`u. |l va \mpiedica imediat pe Titos s` te mai vad` [i

totul se va termina.

– Trecutul meu este f`r` pat`! exclam` tremurând tân`ra femeie.

– Voi face \n a[a fel \ncât s` inventez ni[te lucruri imposibil de

comb`tut, nu-]i face griji, o ironiz` fratele s`u.

– Fergus! \l rug` Tania, cu lacrimi \n voce. Nu face asta, te rog!

E[ti foarte nefericit, te sim]i vinovat \n leg`tur` cu Elena, dar nu este

un motiv....

– Nu m` simt vinovat` de nimic! r`spunse el pe un ton degajat.

Tân`ra femeie \nchise ochii. {ocul mor]ii so]iei sale \l f`cuse

odios pe fratele s`u: \[i pierduse min]ile.

– S` \ncet`m aceast` conversa]ie, spuse \n sfâr[it Tania. }i-am

promis s`-]i scriu cartea, n-am nimic de ad`ugat. Acum, am de

organizat propria mea via]`....

– Cu Titos Michalakis? o \ntrerupse brutal. Asta nume[ti tu via]`?

– Da, f`cu arheologa sus]inându-i privirea. Voi fi so]ia sa [i-i voi

purta copiii. Este cea mai drag` dorin]` a mea; \]i cer s` nu-mi

distrugi speran]ele...

– Nu voi face nimic, cu condi]ia s` mergi s`-l vezi pe Ross,

112 ELEANOR WOODS

exclam` Fergus pe un ton rece. Acestea fiind spuse, exist` un lucru

la care poate nu te-ai gândit; poate c` Michalakis nu se c`s`tore[te cu

tine din dragoste, ci pentru a se r`zbuna pe mine...

– Ar fi incapabil de un asemenea lucru.... protest` Tania, plecând

ochii. Ascult`, s` \ncheiem aceast` conversa]ie. Trebuie s` merg s`-i

prezint condolean]e kyriei Melissa.

Se \ndrept` spre u[`.

– S` nu ui]i ce ]i-am spus, exclam` pentru ultima dat` fratele s`u.

Aten]ie!

Tân`ra femeie se \nfior`. Dac` voia, Fergus p`rea \ntr-adev`r

capabil s`-i distrug` fericirea. Putea s`-l fac` pe Titos s` cread` c` era

u[uratic` [i f`r` inim`, iar atunci cretanul va refuza s-o ia de so]ie....

{i ea n-ar suporta asta. Acum era sigur`, \l iubea [i-[i dorea mai

presus de orice s` fie so]ia sa. Dac` nu-i \mp`rt`[ea \nc`

sentimentele, se va str`dui s`-i câ[tige inima, chiar dac` va trebui

s`-i ia ani de zile...

Urc` \ncet c`rarea care ducea la vila Michalakis, oprindu-se din

când \n când pentru a contempla apele turcoaz ale m`rii [i micile

mori de vânt care se \n`l]au la orizont. |n sfâr[it, o v`zu pe mama lui

Titos, \n picioare \n gr`din`, [i i se al`tur`.

– Kalimera, murmur` Tania. }in s` v` spun cât de mult v`

comp`timesc pentru moartea Elenei, kyria Melissa. N-am

cunoscut-o, dar sunt cu toat` inima al`turi de dumneavoastr`.

B`trâna doamn` se \ndrept` cu demnitate, cu o imens` triste]e \n

ochi.

– N-am crezut c` voi vedea plecând atât de curând unul dintre

copiii mei, murmur`. Dar poate este mai bine pentru ea.... Cine va

UN S~RUT PE FURTUN~ 113

[ti vreodat`? |n ce te prive[te, draga mea Tania, este mult timp de

când nu m-ai vizitat.

– A trebuit s` m` ocup de Fergus, bâigui aceasta, ro[ind. |[i

revine greu din [ocul suferit. D` impresia c` vrea s` uite totul, s` se

comporte ca [i când nimic nu s-ar fi \ntâmplat....

– De fapt, asta nu m` mir` foarte mult, f`cu pu]in cam t`ios gazda

sa. |ntr-un fel, este u[urat. Nu va ]ine niciodat` cu adev`rat doliu

dup` fata mea. Va fugi foarte repede, alungând din minte toat`

aceast` perioad`, cu o anumit` la[itate.... |n plus, mai devreme sau

mai târziu, dac` Elena ar fi tr`it, probabil ar fi divor]at. {i \n Creta,

divor]ul este un lucru de neiertat.

– Sunte]i foarte sever`, nu se putu st`pâni s` sublinieze Tania.

Kyria Melissa o privi cu insisten]`.

– Poate, replic` \n cele din urm`. Dar dac` te hot`r`[ti s` tr`ie[ti

printre noi, va trebui s` te obi[nuie[ti cu tradi]iile noastre. Fiul meu

n-ar suporta s`-l p`r`se[ti. De altfel, n-ar permite a[a ceva.

– Voi face tot posibilul s`-l fac fericit, o asigur` cu sinceritate

tân`ra femeie. Dac` va trebui, v` voi cere sfatul....

B`trâna doamn` se aplec` peste o tuf` de trandafiri [i \ncepu s`

\ndep`rteze florile ofilite.

– |l iube[ti pe fiul meu? \ntreb` subit, pe un ton direct.

– Da, recunoscu Tania.

– I-ai spus-o?

– Nu. |n englez` nu \ndr`znesc, iar \n greac` nu cunosc cuvintele

necesare....

– Iat`-le. Ascult`-m` bine: "s'agapo" \nseamn` "te iubesc"; "poli"

\nseamn` "foarte mult". "S'agapo poli", "te iubesc foarte mult".

114 ELEANOR WOODS

Tania repet` cuvintele de mai multe ori, cu sârguin]`.

– Bine, aprob` Melissa cu satisfac]ie, dup` mai multe \ncerc`ri.

De fapt, trebuie s` recunosc c` sunt fericit` c` te c`s`tore[ti cu fiul

meu. E[ti atât de diferit` de fratele t`u!

Tân`ra englezoaic` deschise gura pentru a protesta, dar b`trâna

doamn` nu-i l`s` timp.

– Nu te teme, nu voi spune nimic \mpotriva lui, rosti cu un râs

u[or. Nici \n favoarea lui, de altfel!

– {ti]i, n-a vrut s`-i fac` niciun r`u Elenei, strecur` cu tact Tania.

– Poate. Dar cu Rhea....

– Rhea?

– Oh, s` nu-]i \nchipui nimic extraordinar, se gr`bi s` adauge

Melissa. Se \ntrerupse o clip`, apoi se hot`r\ \n mod vizibil s`

schimbe subiectul.

– |n tot cazul, Rhea te iube[te foarte mult, relu`. Este \ncântat` s`

te vad` intrând \n familie. De altfel, i-ar fi pl`cut s` r`mân` cu tine la

vil`, dar prezen]a lui Fergus....

– .... Nu mai am nevoie de companie, termin` Tania zâmbind. La

asta v` gândea]i?

– Nu, f`cu b`trâna doamn` aplecându-se din nou peste tufa de

trandafiri, cu un aer stânjenit. De fapt, Titos a interzis ca Rhea s` se

afle sub acela[i acoperi[ cu fratele t`u. Pe moment, se simte mai bine

[i trebuie s` evite emo]iile. Risc` s` se \mboln`veasc` din nou, s`

re\nceap` s` aib` co[maruri....

– Fergus ar fi incapabil s` fac` vreun r`u, murmur` englezoaica,

alb` ca varul.

– Este evident, o asigur` cealalt` pe un ton \ncurajator. Pentru

UN S~RUT PE FURTUN~ 115

fratele t`u, Rhea nu este decât o adolescent` lipsit` de interes. Nu-i

acord` nicio aten]ie. Doar c` este totu[i mai \n]elept pentru ea s` se

\ntoarc` acas`. Este ordinul lui Titos.

– {i fiica dumneavoastr`? Ce crede despre asta?

– Ei bine, i-ar pl`cea mai mult s` r`mân` cu tine, fire[te. Dar este

obi[nuit` s`-[i asculte fratele f`r` s` murmure. De altfel, de ce n-ai

veni tu s` locuie[ti sub acoperi[ul nostru?

– Este imposibil. Fergus are nevoie de mine. Este tulburat, cartea

nu-i este terminat`.... {i este singur. Niciunul dintre voi nu i-a ar`tat

\nc` nici cea mai mic` simpatie....

– Ai dreptate, Tania. Dar crezi oare c` fratele t`u ar fi fericit s` ne

primeasc`, fie [i \n tristele \mprejur`ri actuale?

Nu, desigur, gândi \n sinea sa tân`ra femeie. Dimpotriv`, Fergus

probabil ar da afar` f`r` menajamente familia so]iei sale.

– {tiu, spuse cu voce tare, oftând. Pentru moment este \ntr-o

dispozi]ie execrabil` [i ar fi mai bine s` r`mân` singur. Dar cu

timpul, când se va lini[ti, a[ fi atât de fericit` dac` v-a]i putea

\mp`ca.... Este singura mea familie [i, când are ocazia, [tie s` fie

extrem de dr`gu].

– Vom vedea, r`spunse cu amabilitate Melissa. De fapt, asta

depinde mai ales de Titos. Trebuie s`-l \ntreb dac` este de acord

s`-l vizit`m pe fratele t`u. Mi-e team` c` va r`mâne o ceremonie pur

formal`....

– Ar fi totu[i de preferat, insist` englezoaica. V` mul]umesc

pentru \n]elegere, kyria.

– Nu-mi mai spune astfel! exclam` b`trâna doamn`. Termenul

kyria este politicos, dar rece. Cum i te adresai mamei tale?

116 ELEANOR WOODS

Tania ro[i u[or.

– Când eram copil, \i spuneam mama, explic`. Acum, \n scrisori,

folosesc "drag` mam`".

– Ei bine, \n ce m` prive[te, mi-ar pl`cea s`-mi spui mama, cum

face Titos. Sau \n cel mai r`u caz, Melissa. Dar nu kyria! Este un

termen rezervat str`inilor....

Tân`r` arheolog`, profund impresionat`, \i adres`

interlocutoarei un zâmbet radios. Pentru o clip`, \[i uitase toate

grijile.

– Nu vi se va p`rea obr`znicie s` v` spun mama? \ntreb`.

– Nu! Pentru c` ]i-am cerut-o! Nu [ov`i, fata mea, "kari mou".

– Bine, va fi o pl`cere pentru mine. Doar dac` nu-i deranjeaz` pe

Titos [i pe Rhea...

– Câtu[i de pu]in, dimpotriv`.

Kyria Melissa o s`rut` \n lini[te pe Tania, ridicându-se pe vârful

picioarelor, apoi o b`tu u[or cu palma peste obraz.

– Copiii mei te iubesc foarte mult, s` [tii, ad`ug`.

– Dar nu-l iubesc pe Fergus, obiect` cu triste]e tân`ra femeie.

– Nu trebuie s` le ceri prea mult, Tania. Trecutul apas`

\ntotdeauna greu asupra prezentului.... Totu[i, vorbe[te despre asta

cu Titos: va \n]elege foarte bine c` dore[ti ca tu [i fratele t`u s`

r`mâne]i \n rela]ii bune. Evident, poate nu-l va putea ierta \nc`. Dar

[tie cât de mult a suferit Fergus la moartea Elenei. Ar putea considera

aceast` pedeaps` suficient`....

– Pedeaps`? Oricum, nu Titos \l pedepse[te pe Fergus!

– Nu. Vreau s` spun doar c` ne invent`m singuri propria

pedeaps`. |n plus, Fergus este primul care nu vrea s` ne ierte. Face

UN S~RUT PE FURTUN~ 117

lucrurile extrem de dificile....

– Poate, admise Tania. Dar mul]i ani a f`cut atâtea pentru mine,

\ncât \i datorez tot ajutorul \n acest moment. Este o problem` de

dreptate.

Kyria Melissa d`du din cap [i \ntinse degetul spre un trandafir pe

care o albin` era ocupat` s` culeag` nectarul.

– To]i depindem unii de ceilal]i, cum albina depinde de trandafir,

murmur`. Dar nu mai mult. Dac` fratele t`u se va r`zbuna

f`cându-]i r`u, f`cându-te s` suferi, \n niciun caz Titos nu va suporta.

|l va alunga imediat din Creta, f`r` alte formalit`]i.

Culese trandafirul [i-l \ntinse tinerei \nso]itoare, apoi relu`:

– Explic`-i asta lui Fergus, situa]ia va fi mai limpede.

– Nu \n]eleg, replic` Tania, inspirând parfumul ame]itor al florii.

Ce r`u mi-ar putea face Fergus?

– S` sper`m c` nu se va \ntâmpla nimic, se mul]umi Melissa s`

r`spund`, pe un ton evaziv.

Se \ntoarse [i ar`t`, la cel`lalt cap`t al gr`dinii, o mic` turm` de

capre.

– Devin tot mai b`trân` pentru a m` ocupa de aceste animale, se

lament`. |[i petrec timpul devorându-mi r`sadurile. Titos ar vrea s`

renun]`m la ele, [i nu gre[e[te. Dar trebuie s` admit c`, \ntr-un fel,

a[ fi dezam`git` s`-mi pierd caprele!

– Adev`rat? se mir` Tania cu admira]ie. Nu v-a fost niciodat`

team`? V` privesc \ntr-un asemenea mod...

Kyria Melissa izbucni \n râs.

– La \nceput, da, eram \ngrozit`. Dar m` temeam [i mai mult de

ironiile lui Sterghios, so]ul meu [i nu i-am m`rturisit niciodat` cât m`

118 ELEANOR WOODS

speriau caprele. M` \nchinam mergând s` le mulg seara [i chiar

diminea]a, când le auzeam ]ipând. Apoi, treptat, m-am obi[nuit. Sunt

animale absolut inofensive când [tii cum s` le iei.

– N-a[ [ti s` m` ocup de ele, recunoscu tân`ra femeie. N-am muls

nici m`car o vac`....

– Nu vei avea nevoie s-o faci, o \ncuraj` Melissa. Titos nu mai

depinde de capre pentru a tr`i. Are alte mijloace!

Era aproape ora prânzului când Tania \[i p`r`si, \mpotriva voin]ei

sale, viitoarea soacr`. Aceasta \i vorbise [i despre Elena [i tân`ra

englezoaic` \n]elese pu]in câte pu]in, cât erau de apropia]i unii de

al]ii cei din familia Michalakis. Era cu atât mai pre]ios s` fii acceptat`

ca una de-a lor, se gândi coborând c`rarea.

|n buc`t`ria vilei o g`si pe Anna.

– S` nu uita]i c` mâine nu voi fi aici, spuse aceasta din urm`.

– L-ai anun]at pe fratele meu? \ntreb` Tania, con[tient` de o

anumit` tensiune care domnea \n locuin]`.

– Nu. Are un vizitator [i nu vreau s`-l deranjez.

Sora lui Fergus se \ndrept` imediat spre salon, ghicind despre ce

vizitator era vorba. Se opri o clip` \n fa]a unei oglinzi [i-[i d`du p`rul

spre spate. Nu-[i dorea câtu[i de pu]in s`-l revad` pe domnul Ross.

Fratele s`u o privi intrând cu evident` surprindere. Tania era gata

s` izbucneasc` \n râs \n fa]a expresiei sale. Oare se schimbase atât de

mult? Dac` a[a era situa]ia, era doar datorit` lui Titos....

– Bun` ziua, domnule Ross, spuse politicos.

Respectivul s`ri \n picioare.

– Spune-mi Dick, repet` el, ca prima dat` când se \ntâlniser`. E[ti

\ncânt`toare! Fergus tocmai \mi explica de ce te-ai oferit s` redactezi

UN S~RUT PE FURTUN~ 119

cartea \n locul s`u, \n timp ce nu erai \n stare de o asemenea munc`.S` [tii c` ai fi putut s`-mi spui adev`rul! N-am fi insistat. A fost curajosdin partea ta, dar pu]in riscant! |n sfâr[it, acum fratele dumitale s-a\ntors. |i vei putea bate manuscrisul la ma[in`, ca de obicei, f`r` s` teamesteci \n altceva.

Tania zâmbi for]at [i-i arunc` o privire lui Fergus. P`rea s` aib`cea mai bun` min` [i r`mase imperturbabil.

– |ntr-adev`r, f`cu ea cu r`ceal`. De acum, v` pute]i adresa lui.– Este ce am f`cut, o asigur` Ross pe un ton mul]umit. Va \ncepe

s` lucreze chiar ast`zi. |n schimb, mi-a promis c` m` vei \nso]i laKnossos \n aceast` dup`-amiaz`....

Interlocutoarea sa se sim]i subit nelini[tit` [i \ncordat`. Aveasentimentul c` picase \ntr-o capcan`....

Cum p`stra o t`cere stânjenitoare, b`rbatul se apropie u[or [i seaplec` spre ea.

– Vei veni, nu-i a[a?– Voi.... veni dac` vine [i Fergus cu noi, exclam` \n sfâr[it Tania.Fratele s`u \i arunc` o privire p`trunz`toare, apoi schi]` un

zâmbet ironic.– De data aceasta accept, r`spunse. Sunt gata de orice pentru a

te \mpiedica s`-l vezi pe Titos Michalakis....Dick Ross ridic` sprâncenele, \ntreb`tor.Tania \l m`sur` de sus.– Este logodnicul meu, declar`, ea.

120 ELEANOR WOODS

Capitolul 10

Dup`-amiaz`, se \nghesuir` to]i trei \n vechiul Fiat al Elenei.Fergus se a[ez` la volan; Tania se strecur` gr`bit` \n spate, apoi seadânci \n gândurile sale, de-abia ascultând conversa]ia celor doib`rba]i.

Pu]in mai târziu, Ross se \ntoarse zâmbitor [i \ntreb`:– Ce se va \ntâmpla cu fratele dumitale când te vei c`s`tori, draga

mea?Hot`rât lucru, ticul obrazului [i str`lucirea privirii erau tot mai

dezagreabile.– Voi mai putea s` bat la ma[in`, cel pu]in câtva timp, r`spunse

Tania. Dar nu voi mai avea ocazia s` vizitez siturile. De altfel, asta n-are nicio importan]`: el o face mult mai bine decât mine!

Avu satisfac]ia tainic` s` vad` ceafa lui Fergus \nro[indu-se. |ntr-adev`r, se gândi, oare ce va face f`r` ea? |n mod curios, nu-[ipusese \nc` \ntrebarea....

– Am auzit spunându-se c` aceast` insul` ascunde numeroase

pe[teri, relu` Ross. Le vei men]iona \n lucrare?

– Nu [tiu, replic` Fergus. Marea majoritate sunt prea izolate

pentru a prezenta vreun interes. Poate o voi cita pe aceea unde, dup`

legend`, s-a n`scut Zeus, atâta tot.

Vocea \i era nervoas`. Tania \[i dori din toat` inima s` redevin` la

fel de agresiv ca diminea]`.

– Ar fi p`cat s` nu men]ionezi pe[tera Idha, sublinie tân`ra

femeie. Zeus [i-a petrecut acolo o parte din copil`rie, iar Minos, când

a ajuns rege, a decis s` mearg` \n pelerinaj acolo din nou` \n nou`

ani. Cu aceast` ocazie, \l consulta pe Zeus asupra deciziilor de luat

\n guvernare. Mi-ar pl`cea mult s` am ocazia s` vizitez aceast`

pe[ter`.

– Nu te sf`tuiesc, replic` t`ios fratele s`u. Nu este mare lucru de

v`zut.

– Ia te uit`! se mir` Tania. S-ar spune c` ai vizitat-o deja. Nu

mi-ai spus.

– Am mers o dat` acolo, \n compania Elenei, murmur` Fergus.

Crede-m`, dac` nu vrei s`-]i atragi mânia lui Titos, urmeaz`-mi sfatul

[i nu te apropia de pe[tera Idha.

– Vom merge \mpreun`, dac` dore[ti, interveni \n acea clip`

Ross, cu mali]ie. Dar, spune]i-mi, de ce oare a trebuit Zeus s` se

ascund` \ntr-o pe[ter`? Era totu[i zeul zeilor, nu-i a[a?

– Da, explic` tân`ra femeie. Dar \naintea lui, a existat un alt [ef:

Chronos. I s-a prezis acestuia din urm` c` unul din copiii s`i \i va lua

locul [i, pentru a evita asta, [i-a devorat fiecare dintre copiii pe care

so]ia sa, Rhea, i-a adus pe lume. Dup` un timp, acesteia \i fu

de-ajuns; când s-a n`scut Zeus, l-a ascuns \n pe[tera Idha [i i-a dat lui

122 ELEANOR WOODS

Chronos, \n locul s`u, o piatr` mare \nf`[urat` \ntr-o pânz`. |n

aceast` pe[ter` era un grup de r`zboinici care au avut grij` de copil,

ascunzându-i strig`tele prin ale lor. Mai târziu, când a devenit adult,

Zeus i-a luat \ntr-adev`r locul lui Chronos.

– {i ce se poate vedea \n pe[ter`?

– Nimic, r`spunse Fergus. |n plus, accesul acolo este foarte difi-

cil [i relativ periculos. Chiar Elenei i-a fost greu s` g`seasc` drumul....

Nu m` voi mai \ntoarce niciodat` acolo. Niciodat`!

– Poate Zeus nu dore[te s` fie deranjat, glumi Dick Ross.

– Nu [tiu, f`cu evaziv tân`rul englez. Dar [tiu c` Elena a fost

extrem de mul]umit` s` fie m`car o dat` pu]in singur` cu mine. Nici

m`car dezaprobarea familiei nu i-a stricat bucuria \n acea zi.... Ar fi

trebuit s-o fac mai fericit` \n continuare. Poate ar mai fi fost \n via]`....

– Erai \ndr`gostit de ea? \ntreb` Ross, cu o curiozitate deplasat`

[i boln`vicioas`. Se pare c` aceste cretane sunt femei pasionante.

– Elena a fost so]ia mea, i-o t`ie Fergus pe un ton glacial.

Urm` o t`cere ap`s`toare. Drumul \ntre Heraklion [i Knossos era

extrem de aglomerat. Camioane dep`[eau ma[ina cu toat` viteza,

ridicând nori de nisip [i de praf. |n sfâr[it, ajunser` la situl arheologic

din Knossos. Fergus parc` vehiculul \n fa]a intr`rii. |ntr-un fel de

barac`, fusese instalat un ghi[eu [i un butic cu amintiri, plin ochi cu

diferite fleacuri. Cei doi b`rba]i discutar` politicos pentru a [ti cine

va pl`ti biletele, apoi observar` c` de data aceea vizitele erau

gratuite. A[a c` pornir` to]i trei pe aleea care ducea la vechiul palat

minoic.

– La ce visezi, Tania? \ntreb` brusc Fergus. Indic`-ne intrarea \n

palat, nu o g`sim.

UN S~RUT PE FURTUN~ 123

Tania, care \ntârziase \n spatele lor, consult` \n grab` planul.

– Pe aici, r`spunse. Sub porticul acela.

Ar`t` cu degetul un pasaj, vizibil restaurat de pu]in timp, apoi

intrar` pe acolo.

Cei doi tineri \ncepur` s` exploreze metodic \nc`perile palatului.

Dup` vechiul s`u obicei, Fergus Drummond tuna [i fulgera

\mpotriva restaur`rilor, f`cute extrem de prost dup` p`rerea sa.

Tania \i \mp`rt`[ea opinia, dar dezaproba [i mai mult frescele

stridente cu care fuseser` \mpodobi]i pere]ii.

– Ce oroare, exclam`. Sunt la fel de greu de suportat ca cele pe

care le-am g`sit la vil`. Mi[carea este \ntru totul \ncremenit`, culorile

vulgare... N-au nimic \n comun cu originalele!

– Asta are pu]in` importan]`, morm`i fratele s`u. Este vorba s`

dea doar o idee de ansamblu. Ascult`, flec`reala ta m` deranjeaz`.

N-ai vrea s` te ocupi pu]in de domnul Ross [i s` m` la[i \n pace?

Tania plec`, f`r` s` se formalizeze de cuvintele dezagreabile ale

fratelui s`u. Aceast` dispozi]ie ursuz` a lui Fergus nu era deloc nou`

pentru ea; indica doar c` voia s` se gândeasc` \n lini[te. Tân`ra

femeie \l reg`si pe Ross \ntr-una din \nc`peri. Acesta \i arunc` o

privire absolut nepl`cut`, o privire pe care n-ar fi avut-o niciodat`

dac` l-ar fi \ntâlnit mai \nainte \n Anglia. {tia c` \nf`]i[area sa se

schimbase mult; un fel de maturizare, de \nflorire se produsese \n ea.

{i uneori \i era greu s` controleze \ntru totul consecin]ele. M`car

dac` ar fi fost Titos lâng` ea! se gândi. Acum, doar \n prezen]a

cretanului se sim]ea cu adev`rat \n siguran]`....

|n ciuda planului palatului, Dick [i cu ea se pierdur` printre

culoarele sinuoase. B`rbatul repeta cu \nc`p`]ânare c` voia s` vad`

124 ELEANOR WOODS

"labirintul", cel \n care Teseu \i venise de hac Minotaurului;

\nso]itoarea sa se str`dui \n zadar s`-i explice, cu o exasperare

crescând`, c` palatul \ntreg constituia un labirint.

– Acest labirint de \nc`peri [i culoare era destinat s`-i descurajeze

pe invadatori, concluzion` Tania.

– Invadatori? Credeam c` Dedal a construit acest palat pentru

Minotaur....

– Aceasta este legenda, nu realitatea. De fapt, palatele minoice

sunt construite inten]ionat urm`rind un plan complex numit [i

"labirint", dintre care Knossos este cel mai bun exemplu.

– Serios? La drept vorbind, speram s` m` pierd \ntr-un col] cu

tine...

Tania se \ncord` imperceptibil.

– Ei bine, ne-am r`t`cit pu]in, dar vom reg`si drumul cu planul,

replic` tân`ra femeie pref`cându-se c` nu \n]elege.

– Nu imediat, insist` b`rbatul cu un zâmbet piezi[. Avem tot

timpul....

– Domnule Ross, exclam` tân`ra femeie cu fermitate; n-am venit

aici s` flirtez cu dumneata, ci pentru a vizita palatul. Credeam c`

]i-am spus.

– Dup` Fergus, nu e[ti atât de rigid`, draga mea, replic` englezul

cu ticul obi[nuit pe obraz.

– Fergus se \n[al`!

– Te gânde[ti oare la logodnicul t`u? o ironiz` b`rbatul. De altfel,

sunt surprins s` te v`d \ndr`gostit` de unul din ace[ti cretani.

Probabil d` dovad` de o tehnic` extrem de eficace....

– Toate astea nu te privesc! exclam` energic interlocutoarea sa,

UN S~RUT PE FURTUN~ 125

de data aceasta cu adev`rat furioas`.

Ross ridic` din umeri.

– Nu-]i \nchide celelalte orizonturi, relu`. Latinii nu de]in

monopolul seduc]iei....

– Titos este grec, \l \ntrerupse Tania pe un ton glacial. Nu latin.

Ross puse o mân` pe um`rul Taniei.

– Poate s`rut`rile mele \]i vor pl`cea la fel de mult ca ale sale, \i

[opti. Nu pierzi nimic \ncercând!

O \mpinse lâng` zid, lipind-o cu amândou` mâinile de perete [i

se aplec`. Repede, tân`ra femeie reu[i s` i se strecoare pe sub bra] [i

\ncepu s` alerge din toate puterile.

Ajunse \n curtea central` [i-l z`ri pe Fergus.

– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` acesta, apropiindu-se.

– M` \ntorc acas`, gâfâi Tania. Voi lua autobuzul.

– Dick a fost dezagreabil?

– Da, [i asta din vina ta. A trebuit s`-i vorbe[ti despre mine \n

termeni absolut inexac]i! N-are rost, Fergus. Nimic nu m` va face

s`-mi schimb p`rerea \n leg`tur` cu Titos. Vâr`-]i bine asta \n cap!

Ross nu m` intereseaz`.

– Nu cere prea mult, oft` fratele s`u. |n]elege, am \ncasat un

avans substan]ial pentru apari]ia c`r]ii mele; speram c`-l vei \mbuna

pu]in, fiind amabil` cu el, a[a \ncât s` nu-[i piard` r`bdarea.... Nu

vrei?

– |n niciun caz! exclam` Tania.

– Bine, accept` fratele s`u. Cum vrei. V`d c` nu mai ocup primul

loc \n inima ta.... Este ciudat, n-am crezut c` te vei c`s`tori f`r` s`-mi

ceri p`rerea. Dac` Michalakis ar [ti s` te fac` fericit`, a[ fi de acord,

126 ELEANOR WOODS

dar m` \ndoiesc....

Tania zâmbi u[or.

– Prefer s` fiu mai degrab` nefericit` cu el, decât fericit` cu

oricine altcineva, Fergus.

Spre marea sa surpriz`, ochii tân`rului b`rbat se umplur` de

lacrimi.

– Exact acest gen de cuvinte mi-a spus Elena, murmur`. Avea

laturi exasperante, dar acum \mi lipse[te enorm... N-am avut timp s`

ne cunoa[tem bine. Ce pierdere.....

– O iubeai, nu-i a[a? murmur` \ncet sora sa.

– Presupun c` da, r`spunse Fergus dup` o t`cere. Credeam c`

nici tu, nici eu nu vom fi capabili de o mare pasiune, dar probabil

m-am \n[elat. Ascult`, \ntoarce-te acas` dac` vrei, m` voi ocupa eu de

Dick. |i voi explica eu ceva. De acord?

Tân`ra femeie se ridic` pe vârfurile picioarelor [i-l s`rut` u[or pe

obraz.

– Mul]umesc, Fergus spuse. Sunt fericit` s` te v`d \n sfâr[it mai

pu]in sup`rat decât de diminea]`!

– Aten]ie! o preveni fratele s`u. Sentimentele mele \n leg`tur` cu

Michalakis nu s-au schimbat câtu[i de pu]in. Nu voi face niciun gest,

chiar dac` te vei c`s`tori cu el!

– Oare nu-l vei ierta niciodat`?

– M` \ndoiesc. {i-a format o p`rere definitiv` despre mine, f`r` s`

se preocupe m`car s` m` cunoasc` bine, f`r` s` \ncerce s` vad`

lucrurile din punctul meu de vedere. Este de neiertat.

Tania se preg`tea s`-i replice, sperând \nc` s`-l conving`, dar \n

cadrul unei u[i ap`ru Dick Ross. Li se al`tur` f`r` s`-i lase timp s`

UN S~RUT PE FURTUN~ 127

plece.

– Sora mea trebuie s` ne p`r`seasc`, exclam` Fergus pe un ton

degajat. Vom continua singuri.

Dick \i privi pe rând, cu un aer descump`nit.

– Dac` Tania vrea s` se \ntoarc`, de ce nu ne \ntoarcem cu ea?

– Imposibil, spuse cu fermitate Fergus. Mai am multe de v`zut.

Fa]a lui Ross se posomor\ [i puse cu brutalitate mâna pe bra]ul

tinerei femei.

– O clip`! vorbi strident. Toate astea nu-mi plac prea mult! Pot

foarte bine s` anulez editarea c`r]ii dac` Tania nu este mai amabil`

cu mine...

– Ar fi p`cat, obiect` calm Fergus. Caut` mai curând o....

companie mai u[or de abordat.

Ross se strâmb` [i o respinse pe Tania cu un gest dispre]uitor.

– |n definitiv, ai dreptate, bomb`ni. N-am s`-mi dau osteneala....

Odat` eliberat`, tân`ra arheolog` o lu` la fug` f`r` s` se preocupe

s` asculte sfâr[itul frazei. Un lucru \i f`cea totu[i pl`cere: fratele s`u

d`duse dovad` de o uimitoare amabilitate.

Când ajunse la drum, nu se vedea niciun autobuz.

Resemnându-se s` a[tepte, travers` [i \ncepu s` priveasc` vitrinele

pr`v`liilor dcu amintiri. Cea mai mare parte vindeau turi[tilor

exemplare uneori destul de reu[ite de artizanat local: mici statuete [i

desene reprezentându-i pe vechii zei, sau minotaurul sub form` de

taur. Una dintre vitrine contrasta cu celelalte. Nu expunea niciun

obiect, \n afara unor farfurii din ceramic` pe care un pictor, se

explica, va reproduce un desen la alegerea clientului.

Englezoaica \[i rezem` fruntea de vitrin` pentru a \ncerca s`

128 ELEANOR WOODS

z`reasc` dac` vindea [i altceva. Distinse \ntr-un col] ni[te icoane

splendide, patinate de vreme, ag`]ate \n spatele pr`v`liei. Se \ntreba

dac` avea timp s` le priveasc` mai de aproape \nainte de sosirea

autobuzului, când \[i d`du brusc seama, c` vânz`torul din interior

era.... Titos!

Acesta o remarc` \n aceea[i clip` [i veni cu un zâmbet larg s`

deschid` u[a.

– Ce vânt bun te aduce? o \ntreb`.

– I-am \nso]it pe fratele meu [i pe domnul Ross la Knossos.

|n timp ce vorbea, se apropie de el, a[teptându-se s` primeasc`

un s`rut. Dar \[i reveni, amintindu-[i la timp c` nu se punea

problema \n public.

– {i unde sunt? relu` Titos.

|i lu` u[or mâna [i degetele li se \nl`n]uir` cu tandre]e. Gestul, se

gândi Tania, era mai emo]ionant decât un s`rut....

– Sunt \nc` \n palat, r`spunse. Este magazinul t`u, Titos? Rhea

lucra uneori aici, nu-i a[a? Mi-a vorbit despre asta. Farfuriile acestea

pictate sunt minunate!

– |]i plac? Dac` dore[ti, po]i avea una. Este suficient s` alegi

motivul....

– Mi-e team` s` nu fie prea scump`, obiect` proste[te Tania.

– }i-o ofer, evident!.... Cu o condi]ie, totu[i: m`rturise[te-mi de

ce i-ai l`sat pe fratele t`u [i pe domnul Ross \n urm`. Aveai inten]ia

s` te \ntorci singur`?

– Da, admise Tania ro[ind. Cu autobuzul.

– Te-a contrariat oare Fergus? o \ntreb` cu o privire

p`trunz`toare.

UN S~RUT PE FURTUN~ 129

– Oh, nu! exclam` tân`ra femeie. Dimpotriv`, deseori este

stângaci [i exasperant, dar nu face nimic pentru a m` r`ni

inten]ionat! Nu te-a vizitat \nc` pentru c` ezit`, dar \n realitate,

moartea Elenei l-a tulburat profund. {i s` [tii c` a iubit-o.

– Poate, f`cu t`ios Titos. |n tot cazul, dac` nu el te-a sup`rat, nu

mai poate fi decât Dick Ross. M` \n[el?

– Ei bine, bâigui Tania, am.... vrut s`-l \mpiedic s`-l deranjeze pe

Fergus. Dar s-a dovedit mai pu]in.... politicos decât a[ fi crezut....

– |mi imaginez cu u[urin]`.... Acum, e[ti frumoas` de faci toate

capetele s` se \ntoarc`! r`spunse cretanul zâmbind u[or.

Tania deveni stacojie.

– Mai \nainte, murmur`, nu mi-ar fi acordat nici m`car o privire.

– Prostii!

– Ba da, insist` Tania, te asigur! Nimeni nu m-a privit vreodat`

\nainte.... \nainte de a te \ntâlni!

– Frumuse]ea ta era adormit`, "karthia mou", r`spunse Titos

\ncet. Acum, este altceva... Te pot conduce eu? Farfuria ta de

ceramic` va fi gata \ntr-un minut.

– Cu pl`cere, mul]umesc.

Câteva clipe mai târziu, se instalar` \n ma[ina lui Titos. Tania

puse delicat farfuria pe genunchi, pentru ca s` aib` timp pictura s`

se usuce complet. |nso]itorul s`u \[i aprinse o ]igar` [i o privi.

– Unde s-a ajuns cu cartea? \ntreb` \n sfâr[it.

– Deocamdat`, este de-abia \nceput`, \i explic`. Fergus este \nc`

foarte obosit.

– |mi pierd r`bdarea, oft` b`rbatul.

Tân`ra femeie sim]i un nod \n gât.

130 ELEANOR WOODS

– |ncearc` s` \n]elegi, \l rug`, ridicând ochii spre el.

– De-abia a[tept s` m` c`s`toresc cu tine, Tania, replic` Titos

foarte serios. Te vreau acum [i nu când \i va pl`cea lui Fergus.... |n

sfâr[it, \n]eleg. Mama este o persoan` \n care ai un excelent avocat,

[tii? |[i petrece timpul \ncurajându-m` s` am r`bdare cu tine...

– |mi pare r`u, Titos, f`cu Tania cu o voce tremur`toare.

Cretanul schi]` un zâmbet.

– Când e[ti lâng` mine, mai merge, continu`. Dar când nu e[ti

aici, este \ngrozitor. Sunt pur [i simplu obsedat de prezen]a ta!

– Sper c` nu i-ai spus asta mamei tale!

– De ce nu? E[ti logodnica mea!

Tania plec` pleoapele. Dup` ea, acestea nu erau lucruri pe care

s` i le m`rturise[ti unei mame. Dac` m`car ar fi iubit-o cu adev`rat....

Trebuia s` spere cel pu]in c` Melissa nu [tia motiva]ia ascuns` a

fiului s`u, faptul c` era condus numai de dorin]` fizic` [i nu de

dragoste....

Degetele sale strânser` farfuria cu putere.

– Trebuie s` termin cartea aceasta! exclam` \n cele din urm`,

printre din]i.

– Atunci, gr`be[te-te, r`spunse Titos. Fergus va trebui s` \nve]e s`

se descurce f`r` tine \ntr-o situa]ie sau alta.... Dick Ross i-a pl`tit un

avans, \n]elege...

– N-o poate redacta singur?

– Fergus? Din nefericire, nu.

– |n sfâr[it, s` nu mai vorbim despre asta, \ncheie cretanul. Voi

recupera \n timp util!

|i arunc` o privire lung` [i o clip`, tân`ra femeie crezu c` o va

UN S~RUT PE FURTUN~ 131

s`ruta. Dar n-o f`cu; Titos demar` [i porni pe drumul de \ntoarcere.

Tania \ncerc` un uimitor sentiment de dezam`gire. Oare de ce nu

avea dreptul la un s`rut? Totu[i, nu se mai aflau \n pr`v`lie....

Tulburarea i se intensific` \n fa]a t`cerii pe care cretanul o p`str`

pân` la Mallia. Tania ar fi vrut s`-i spun` cât de mult o obseda [i pe

ea imaginea lui; Titos se afla permanent \n inima [i-n mintea sa....

Totu[i, nu reu[i s` rosteasc` aceste cuvinte.

– Oare unde este Anna? \ntreb` cretanul, oprindu-se \n fa]a vilei.

– Nu mai vine; \i este team` s` n-o contrarieze pe mama ta,

lucrând pentru Fergus.

– A[adar, faci treburi casnice [i g`te[ti \n afar` de carte? Nu este

\n regul`, Tania. |i voi spune Annei s` se \ntoarc`.

Minos tocmai alerga spre ei v`zând ma[ina. |i urm` pân` la c`su]a

\n care locuia cu mama sa. Aceasta \i salut` cu amabilitate [i \ncepu

s` prepare cafeaua.

Observând-o, Titos \i adres` o lung` tirad` \n grece[te.

– Nu pot, replic` \n englez` cretana, scuturând energic din cap.

Melissa ar suferi prea mult v`zându-m` lucrând pentru b`rbatul care

i-a luat fiica! I-am promis lui Sterghios \nainte s` moar`, s` n-o mai

fac niciodat` s` sufere pe so]ia sa. I-am produs deja destul`.....

Sângele Taniei \nghe]` \n vene. Sterghios! Dar acesta era tat`l lui

Titos! |ntâlni privirea b`rbatului [i bâigui:

– A[adar, Minos nu este....

– Este fratele meu, o \ntrerupse el. Nu \n]elesesei?

– Nu.... |]i cer iertare, murmur` tân`ra femeie.

|n ciuda lacrimilor, Anna izbucni \n râs.

– Dac` v` gândea]i c` Titos era tat`l fiului meu, cum a]i putut

132 ELEANOR WOODS

suporta s` m` vede]i \n fiecare zi? interveni. Eu a[ fi fost nebun` degelozie!

– Nu voiam s` fiu geloas`..... \ncepu Tania.Titos puse cu blânde]e o mân` pe bra]ul s`u.– Draga noastr` Tania, explic`, este englezoaic`. Nu [tie \nc`

s`-[i exprime emo]iile. Mai are de \nv`]at cum se iube[te [i se ur`[te\n manier` greceasc`.... punând pasiune!

– |mi pare r`u, repet` iar tân`ra femeie cu obrajii ca focul. Dar tu[i cu Minos sem`na]i \ntr-un mod atât de surprinz`tor.... {i apoi, \nciuda a tot, \i iubesc pe Anna [i pe fiul s`u. I-am iubit \nc` de la\nceput!

– Dar pe mine nu m` puteai iubi, \i [opti Titos, \mbr`]i[ând-o.Credeai c` am un fiu....

– Aproape te uram, r`spunse tân`ra femeie cu voce joas`, punându-[i capul pe um`rul s`u. Am suferit enorm....

|nso]itorul s`u replic` \n grece[te, apoi o s`rut` u[or pe obraz.– Nu-i nimic, Tania mon, relu`. |ntre un b`rbat [i o femeie, ura

nu este niciodat` foarte departe de dragoste!

UN S~RUT PE FURTUN~ 133

Capitolul 11

|n zilele urm`toare, Tania munci cu \ndârjire la cartea lui Fergus,cu o hot`râre \nver[unat`. Nimic n-o distr`gea; nici Minos, nici Titos,nici m`car flec`reala lui Fergus care se sim]ea din ce \n ce mai bine.Rhea nu mai \ndr`znea s` apar` diminea]a la micul dejun, cum seobi[nuise.

– Cum po]i s` munce[ti atât de mult? protest` aceasta \ntr-o zi.Sunt surprins` c` fratele meu accept` asta atât de bine....

|[i \ncheie fraza cu o grimas` u[or mâhnit`.Dezorientat`, tân`ra englezoaic` se str`dui \n zadar s-o fac` s`

\n]eleag` urgen]a [i importan]a ocupa]iei sale; Rhea plec` f`r` s`par` c` a \n]eles-o. Tania se \ntoarse la munca sa, oftând. |[ipromisese s` nu-l mai vad` pe Titos \nainte de a fi terminat. Pân` laurm`, era [i o decizie simbolic`: devenea imposibil s` continue s` fieastfel \mp`r]it` \ntre trecutul [i prezentul s`u....

– Cum merge? \ntreb` Fergus la prânz.– Fac tot ce pot, replic` sora sa. Ar trebui s` te ocupi tu \nsu]i de

corect`ri.

– Evident, o asigur` el zâmbind. |]i sunt atât de recunosc`tor....

Tân`ra femeie scutur` din cap cu un aer obosit.

– Este ultima dat`, Fergus. Sper c` ai \n]eles bine. Ce inten]ionezi

s` faci pe viitor?

– Am g`sit o slujb` de profesor \n Statele Unite, voi preda

arheologia. Nu-]i face griji. Nu va mai trebui s` m` \ntorc \n Creta....

– Nici m`car s` m` vezi? \ntreb` Tania, r`nit`.

– Poate mai târziu, dac` mi-o vei cere. Cred c` este mai bine s`-]i

las timp s` devii pe deplin doamna Michalakis.... |n plus, Titos va

pretinde probabil toat` aten]ia ta. Nu te-ai putea \mp`r]i \ntre noi

doi!

Ochii tinerei femei se \nce]o[ar`.

– Dac` te-ar cunoa[te mai bine, sunt sigur` c` te-ar aprecia,

replic`.

– Este posibil, dar nu vom avea ocazia s` verific`m. {tii bine c` tu

nu po]i iubi decât un singur b`rbat,, cu devotament total. Odinioar`,

eu eram obiectul devotamentului t`u [i de altfel, am abuzat \n mod

ru[inos. Nu m` contrazice! Te-am l`sat s` faci aproape toat` treaba

\n locul meu, [i \n plus [i pe a ta... Acum, st`pânul t`u este Titos [i

trebuie s` i te consacrii lui.

– Titos nu-mi este st`pân! obiect` prompt Tania.

– Po]i s`-l nume[ti cum vrei....

Tania decise s` schimbe subiectul.

– Pretinde c` el comand` tunetul! spuse pe un ton glume],

zâmbind.

– Tunetul? ripost` Fergus, f`r` s` \n]eleag`. Ce tunet?

UN S~RUT PE FURTUN~ 135

O clip`, Tania r`mase t`cut`, gândindu-se la modul cum tremura

p`mântul sub picioarele sale de fiecare dat` când Titos o atingea sau

o s`ruta... Apoi, r`spunse cu o voce indiferent`:

– Oh, ne-am \ntâlnit \n timpul unei furtuni, asta-i tot. Crezi c`-]i

va pl`cea \n Statele Unite?

– De ce nu? replic` fratele s`u, f`r` s` pun` \ntreb`ri \n leg`tur`

cu faimoasa furtun`, spre marea u[urare a Taniei.

– Da, desigur.... murmur` tân`ra femeie. {i vei deveni repede

celebru....

– A[a inten]ionez, recunoscu Fergus zâmbind larg.

– Am deplin` \ncredere \n tine, \l asigur` cu sinceritate Tania.

– Te cred, \i mul]umi tân`rul b`rbat.

Apoi, brusc serios, plec` ochii spre farfurie.

– {i Elena spunea c` are \ncredere \n mine, ad`ug` cu voce joas`.

Dup` mas`, Tania se duse \n buc`t`rie, unde o g`si pe Anna

ocupat` cu vesela. Cretana o salut` c`lduros.

– Kyria Melissa a venit s` v` vad` \n aceast` diminea]`, \i spuse.

I-am cerut s` nu v` deranjeze. Mi-a propus s` aib` grij` de Minos

când voi pleca \n America.

– Adev`rat? Dar e[ti mama sa, Anna! Nu-]i dore[ti s`-l iei cu tine?

– Mi-ar pl`cea mult, fire[te, dar este mai bine pentru amândoi ca

Minos s` r`mân` aici. Nimeni nu se va c`s`tori cu mine dac` sunt

\nso]it` [i de un copil nelegitim [i \n plus, fiul meu va avea mai

pu]ine probleme cu Melissa decât cu mine. Deocamdat`, reprezint

un handicap pentru viitorul s`u.... |n America, nu voi face r`u

nim`nui [i-mi voi putea reg`si demnitatea!

Tania b`nui problemele pe care le putuse avea Anna cu vecinii.

136 ELEANOR WOODS

Hot`r\ s-o ajute f`r` s-o judece.

– Fratele meu va merge curând [i el \n America, \i explic`. Va avea

nevoie de un ajutor, pentru a-i face treburile casnice [i a-i g`ti. Ai

putea s`-l \nso]e[ti? Când te vei c`s`tori, va g`si pe altcineva.

Emo]ionat`, servitoarea o strânse \n bra]e pe tân`ra englezoaic`

[i o s`rut` cu recuno[tin]`.

– Mul]umesc, exclam` \n sfâr[it. Voi avea grij` de el ca de

propriul meu frate. V` ve]i c`s`tori [i dumneavoastr` curând, nu-i

a[a? Trebuie s` fi]i mândr` c`-l iubi]i pe Titos....

– Da, \ncuviin]` Tania. Dar.... ar fi [i mai bine dac` m-ar iubi [i el!

– Dragostea unui b`rbat vine cu anii, replic` Anna pe un ton

senten]ios. Esen]ialul este c` v-a ales de so]ie. Ce vre]i altceva?

– Nu mi-a spus niciodat` c` m` iube[te, protest` slab

interlocutoarea sa.

– Ce importan]` are? Singurul lucru care conteaz`, este s` fi]i

sigur` de sentimentele dumneavoastr`.

Se \ntoarse la masa sa de lucru [i se str`dui s` se concentreze.

Osteneal` zadarnic`; gândurile \i fugeau \n fiecare clip` spre Titos.

Oare va \n]elege de ce n-o primise pe Melissa chiar \n acea

diminea]`? Nu s-ar putea s` fie furios?

– Kyria Tania! o strig` brusc o voce. A venit Rhea, dar a plecat

deja!

Englezoaica se ridic` [i deschise u[a Annei.

– Da? r`spunse. Ce pot s` fac?

Servitoarea era gata s` plâng`.

– A sosit domnul Ross [i a plecat cu el \n ma[in`, bâigui. Ar fi

trebuit s` v` previn imediat!

UN S~RUT PE FURTUN~ 137

– Nu \n]eleg, murmur` Tania, cuprins` de team`. Rhea este mult

prea rezonabil`....

– Familia Michalakis a spus acela[i lucru referitor la Elena [i la

fratele dumneavoastr`! exclam` Anna frângându-[i mâinile. Totu[i,

n-au observat c` Rhea c`zuse \ncercând s` se urce \n ma[ina lor. S-a

rostogolit pân` \n adâncul pr`pastiei [i au g`sit-o aproape moart` la

\ntoarcerea lor de la pe[tera Idha....

Iat` a[adar ce se \ntâmplase! se gândi tân`ra femeie. Dorind s` fie

singuri, Elena [i Fergus nu realizaser` c` Rhea \ncercase s`-i urmeze

cu orice pre]. {i ireparabilul s-a produs...

– Este incredibil ca Rhea s` accepte s` se \ntoarc` acolo, relu`

Anna. Sunt \ngrozitor de speriat`!

– S` se \ntoarc` acolo? se mir` Tania. A[adar, s-au dus la pe[tera

Idha?

– Da, a[a a spus domnul Ross. Cât despre a [ti de ce l-a urmat

Rhea, care \l detest`, m` dep`[e[te. Dac` fratele dumneavoastr` nu

este aici, trebuie s` merge]i chiar dumneavoastr` acolo. Altfel, bârfele

nu vor mai \nceta.

Tania d`du afirmativ din cap. Evident, Ross era animat de inten]ii

destul de necurate. Dorea s` se r`zbune din cauza englezoaicei pe

s`rmana [i naiva adolescent`....

– Explic`-mi drumul, comand`. Voi \ncerca s` merg acolo.

– Mul]umesc, exclam` servitoarea. A fost o scen` cu adev`rat de

speriat! Domnul Ross a \nceput s` strige [i Rhea p`stra t`cerea, f`r`

s` intervin`. Poate era flatat` c` un b`rbat se interesa de ea? Totu[i,

mama sa nu \nceteaz` s`-i repete cât de frumoas` va fi mai târziu, cu

toat` stâng`cia ei. Dar nu-i nimic de f`cut....

138 ELEANOR WOODS

Oft` [i continu`:

– Pentru a ajunge la pe[ter`, dup` Heraklion trebuie s-o lua]i pe

drumul spre Anoghia. Apoi, vor fi indicatoare.

Tania se \nfior` \n sinea sa: acorda doar o \ncredere relativ`

stâlpilor indicatori, din care de altfel, cea mai mare parte erau \n

grece[te. Altele utilizau alfabetul latin, dar cu o remarcabil`

imprecizie \n ortografie.

– Bine, spuse totu[i. Ce marc` de ma[in` avea domnul Ross?

Anna f`cu ochii mari.

– Nu [tiu, recunoscu. |n tot cazul, era o ma[in` mare.

Tân`ra englezoaic` oft`: se vedea alergând cu greu [i cu un

Mercedes pe drumurile pietroase ale insulei. Dar cu micul Fiat al

Elenei!

– M-ar putea \nso]i Minos? \ntreb`.

– Din p`cate, nu! A plecat \n vizit` cu kyria Melissa.

Tania ezit` o clip`, gata s-o roage pe servitoare s` vin` cu ea, apoi

\[i schimb` p`rerea. Ce i se putea \ntâmpla? Odinioar` n-ar fi ezitat

nicio clip` s` conduc` singur`, chiar [i pe un drum destul de lung...

Se duse repede \n camera sa, \[i lu` po[eta [i un mantou u[or, apoi

reap`ru [i se urc` \n ma[in`.

Porni motorul. Acesta toarse u[or [i Fiatul porni pe alee. Tania

arunc` o privire spre vila Michalakis: nu se vedea nimeni.

Curând, mergea cu toat` viteza spre Heraklion. La ie[irea din

ora[, se opri pentru a pune benzin` [i se strâmb` v`zând c` luase

exact atâ]ia bani pentru un plin. Trebuia s` spere c` pe[tera nu era

prea departe....

Str`b`tu târgu[orul f`r` obstacole [i dup` o jum`tate de or`

UN S~RUT PE FURTUN~ 139

Tania g`si un stâlp care indica "Anoya". Cu siguran]`, era vorba de

Anoghia [i tân`ra femeie coti pe drumul mic care se deschidea pe

flancul colinei.

Din când \n când, ochiul s`u experimentat repera vestigii

arheologice extrem de demne de interes. |[i promise s` se \ntoarc`

acolo mai târziu. Hârtoapele drumului f`ceau condusul obositor;

dup` un timp, tân`ra femeie trebui s` parcheze [i s` opreasc`

motorul pentru a se odihni câteva minute. Se rezem` cu spatele de

fotoliu [i \nchise ochii. Probabil \n \mprejurimi p`[teau ni[te capre,

deoarece clinchetul clopotelor ajungea distinct pân` la ea. Era

tentant s` leneveasc` la soare, dar va trebui s` plece curând. De

altfel, se gândi, ce-i va spune oare Rheei când o va g`si? Poate s`

intervin` \ntr-o poveste care n-o privea câtu[i de pu]in?.... {i dac`

Titos se va \nfuria aflând de comportarea sa?

Cu un oftat, demar` din nou. N-avea rost s`-[i piard` timpul cu

reflec]ii zadarnice [i \n plus, era târziu. Trebuia s` ajung` la pe[ter`

\nainte de a se \nnopta.

Satul Anoghia nu era indicat, dar cu siguran]` era vorba de grupul

de case pr`fuite care se z`reau pu]in mai sus. Englezoaica se opri \n

fa]a uneia dintre ele, sperând din toat` inima s` g`seasc` pe cineva

care s`-i \n]eleag` limba. Din fericire, primul b`rbat c`ruia i se

adres`, vorbea câteva cuvinte.

– A]i putea s`-mi indica]i drumul spre pe[tera Idha? \ntreb`

Tania.

– Da, da, zâmbi el. Dar mai \ntâi trebuie s` be]i o cea[c` de cafea

cu noi. O va prepara so]ia mea. Veni]i!

Tania ridic` o privire \ngrijorat` spre cer. Curând, va fi \ntuneric.

140 ELEANOR WOODS

– Mul]umesc foarte mult, dar n-am timp.... \ncepu.

Cretanul avu un aer atât de dezam`git, \ncât se \ntrerupse, apoi

accept` invita]ia \n disperare de cauz`.

– A trecut un alt b`rbat \naintea mea? \ntreb` din nou. Un englez,

cu o ma[in` mare.

– Da, \ntr-adev`r, domni[oar`, r`spunse cretanul deschizând u[a

casei sale.

– A trecut de mult timp? continu` tân`ra femeie p`trunzând \n

interiorul locuin]ei.

– Acum aproximativ o or`. |l cunoa[te]i? Avea un tic la obraz!

Interiorul c`su]ei era destul de \ntunecat. O femeie \n picioare

lâng` mas`, o salut` cu demnitate pe Tania, apoi, la ordinul so]ului

s`u, \ncepu s` prepare cafeaua. Cretanul purta \nc` acel costum tipic

adoptat de greci \n timpul st`pânirii turce[ti, \ncheiat` totu[i de

peste o sut` patruzeci de ani; pantaloni largi, bufan]i [i un turban

\nnodat \n jurul capului, pentru a se proteja de c`ldur`. |ncepu s`

vorbeasc` despre fiica sa emigrat` \n Canada [i ar`t` cu mândrie

fotografia unei tinere femei zâmbitoare, \mbr`cat` modern [i colorat.

Ce contrast cu satul s`u natal! \[i spuse Tania.

– Trebuie s` fi]i foarte ferici]i pentru ea, spuse.

Interlocutorul s`u d`du afirmativ din cap [i etal` ni[te plicuri cu

timbre de Canada.

– Acolo \[i câ[tig` bine existen]a, explic` b`rbatul. Este mai u[or.

Aranj` fotografiile [i scrisorile, apoi \ncepu s` desf`[oare o serie

de covoare vechi, dorind evident s-o incite pe vizitatoare s` cumpere

unul. Aceasta scutur` din cap.

– N-am destui bani la mine, spuse Tania. Dar m` voi \ntoarce

UN S~RUT PE FURTUN~ 141

\ntr-o zi [i voi lua unul.

– Nu v` ve]i mai \ntoarce, protest` trist b`rbatul. V` ve]i \napoia

\n ]ara dumneavoastr`.

– Nu, s` nu crede]i asta! exclam` arheologa. M` voi c`s`tori cu un

cretan, domnul Titos Michalakis.

}`ranul tres`ri [i-i arunc` o privire suspicioas`; când \n]elese c`

spunea adev`rul, se repezi afar` pentru a anun]a vestea vecinilor, cu

un aer \ncântat. Tania \[i mu[c` limba: poate vorbise prea repede?

Curând, o mul]ime \ncântat` s` \nghesui la u[`, acoperind-o pe

tân`ra arheolog` cu o mul]ime de dulciuri [i mici cadouri.

Generozitatea locuitorilor era proverbial`; oare \n grece[te "str`in" [i

"invitat", nu erau indicate prin acela[i cuvânt?

Când reu[i \n sfâr[it s` plece, jum`tate din sat o \nso]i triumf`tor

pe Tania la ma[in`.

– Pentru a merge la pe[ter`, lua]i-o pe acest drum, spuse gazda

sa, ar`tând cu degetul spre o c`rare cu aspect pu]in atr`g`tor.

– Adev`rat? Dar s-ar spune c` este \n lucru....

|ntr-adev`r, ni[te utilaje se aflau \n [an] [i se vedea \nceputul unei

excava]ii.

– Nu-i nimic, insist` ]`ranul. Pute]i trece.

F`r` s` z`boveasc`, Tania urc` \n Fiat, mul]umi [i porni la drum.

Hârtoapele erau mai mari decât se a[tepta [i, din când \n când,

pietrele râcâiau podeaua ma[inii. Dup` un kilometru, se afl` fa]` \n

fa]` cu un buldozer. Conduc`torul vehiculului, cu un aer uluit, se

d`du \ncet \napoi pentru a o l`sa s` treac`. Situa]ia era din ce \n ce

mai \ngrijor`toare: starea drumului se \nr`ut`]ea, soarele \ncepea s`

apun` [i curând va fi noapte. |n plus, muncitorii se vor \ntoarce la

142 ELEANOR WOODS

casele lor [i Tania se va afla singur` \n mijlocul câmpului, \n cel mai

deplin \ntuneric.

C`rarea p`trundea \n munte, f`când zigzaguri periculoase de-a

lungul pantelor abrupte. Pietre m`runte trosneau sub ro]i [i se

loveau \n parbriz. {oferi]ei \i era din ce \n ce mai greu s` disting`

drumul [i ultimele raze de lumin` se reflectau sup`r`tor \n oglinda

retrovizoare. }inând volanul cu toate puterile, Tania se str`dui s` nu

piard` controlul direc]iei. Totu[i, nu se putu \mpiedica s` se

gândeasc` la splendoarea spectacolului apusului de soare peste

mun]i. Frânturi de poeme care descriau Creta, frumuse]ea m`rii [i a

apusului \i revenir` \n memorie; dar le alung` pentru a se concentra

mai bine asupra condusului. |ntr-adev`r, ajunsese la o bifurca]ie.

De-o parte, un drum destul de larg p`rea s` duc` \n direc]ia bun`; de

cealalt`, un drum de catâri disp`rea \n adâncul v`ii. Tania era gata s`

porneasc` pe primul, dar \n ultima clip` z`ri un stâlp mic, ruginit,

care indica "Idha", \n cel`lalt sens. Examin` mai de aproape c`rarea

mic`, având gâtul uscat; mergea pe marginea unei pr`p`stii [i p`rea

\ntr-o stare [i mai \ngrozitoare decât cea pe care de-abia o luase.

Totu[i, n-avea de ales [i acceler`, strângând din din]i.

Soarele disp`ruse aproape complet [i urme lungi purpurii

subliniau \n mod amenin]`tor relieful stâncos. |n \ntuneric, peisajul

p`rea lipsit de vegeta]ie, aproape lunar. Era \nc` destul loc pentru

Fiat lâng` peretele muntelui [i nu se punea problema s` se \ntoarc`.

Singurul lucru \ncurajator, se gândi Tania cu am`r`ciune, era c`

volanul se afla pe partea peretelui [i nu vedea de aproape pr`pastia...

Cu precau]ie [i o vitez` de broasc` ]estoas`, tân`ra femeie \nainta

metru cu metru. Din când \n când, o bucat` de roc` se desprindea [i

UN S~RUT PE FURTUN~ 143

aproape atingea vehiculul \nainte de a se sf`râma la nivelul inferior,

sau chiar pe drum. {oferi]a trebuia atunci s-o ocoleasc` atent [i ruga

cerul ca una dintre ele s` nu cad` peste ma[in`... Asta nu se

\ntâmpl`, dar Tania \n]elese repede c` nu prev`zuse totul.

|ntr-adev`r, câteva clipe mai târziu, se izbi de o stânc` pe care n-o

v`zuse din cauza \ntunericului. Ro]ile patinar` [i pân` la urm` se

blocar`. Tania f`cu motorul s` huruie [i \ncerc` s` dea \napoi, f`r`

succes. Era pur [i simplu \n]epenit` \n mijlocul drumului. Dup` o

ultim` accelerare, se hot`r\ s` \mping` ma[ina. Era singura solu]ie.

Ie[i cu greu din ea [i-[i \ntinse picioarele, care o dureau. Acum,

soarele disp`ruse \n spatele culmilor [i lumina aurie a dup`-amiezii

fu \nlocuit` de o pâcl` cenu[ie [i uniform`. Umbrele se alungir`

peste m`sur` [i stâncile desenau prin cea]` forme grote[ti.

Tania \ncerc` mai \ntâi s` desprind` bucata de stânc`. Fiatul tot

nu se mi[c`. Epuizat`, tân`ra femeie renun]` la eforturi, cu gura

complet uscat` de praf. |i era team` s` nu alunece [i s` cad` \n

pr`pastie; dar nu se putea \ntoarce \n ma[in`; \n orice clip` o putea

surprinde o surpare...

Totu[i, trebuia s` p`r`seasc` acest loc cu orice pre]. Arunc` o

privire disperat` \n jur. Stele rare pres`rau cerul de un mov-\nchis,

dar lumina lini[titoare a lunii r`mânea invizibil`. |n fa]a tinerei

derutate, panglica \ntunecat` a c`r`rii se afunda \n \ntuneric.

Cuprins` de o team` ciudat`, Tania prefer` s` se \ntoarc` pân` la

bifurca]ie. A[a c` \ncepu s` escaladeze panta; pietrele i se

rostogoleau sub picioare [i-[i juli bra]ele [i genunchii \n muchiile

t`ioase. Când ajunse \n sfâr[it pe culme, de-abia mai putea respira [i

suspine \n`bu[ite \i strângeau gâtul. |[i [terse ochii, se dojeni \n gând

144 ELEANOR WOODS

pentru a-[i reveni [i c`ut` un loc \n care s` se instaleze pentrunoapte. Tufele de cimbri[or de pe flancul colinei, ofereau probabilun pat suportabil [i cald, dac` nu chiar confortabil.

La atingere, Tania g`si solul dur [i mai pu]in nepl`cut decât ar ficrezut. Se \ntinse, se acoperi cu mantoul, gândindu-se cu nostalgiela c`ldura bra]elor lui Titos [i se \nfior`. Brusc, un zgomot u[or oscoase din somnolen]a \n care c`zuse: era clinchetul unui clopo]el.Se ridic` \n [ezut, cu inima b`tând puternic. Caprele erau foarteaproape! Puse mâna pe mantou pentru a fugi, dar unul dintreanimale se apropiase deja. Tân`ra femeie r`mase nemi[cat`,\ncremenit`. Capra veni lini[tit` s` se \ntind` foarte aproape de ea.Dup` un timp, Tania \ndr`zni s-o priveasc` [i atunci observ` c`ciudata sa \nso]itoare dormea \n tihn`! Celelalte capre sosir` pe rând[i se instalar` \n cerc \n jurul Taniei. |n mod ciudat, mirosul lorputernic se dovedi lini[titor. Cel pu]in era vorba de ni[te creaturicalde [i vii, ap`rute de nic`ieri \n mijlocul de[ertului; [i p`reau s`-[iaccepte vizitatoarea f`r` nicio greutate, foarte simplu. Calmat`treptat, Tania se \ntinse [i \nchise ochii, apoi adormi profund.

UN S~RUT PE FURTUN~ 145

Capitolul 12

Când primele lic`riri ale zorilor o trezir` pe tân`ra femeie, aceastafu \ncântat` de prezen]a protectoare a caprelor. |ntr-adev`r, un vântglacial sufla din vale, alungând norii gro[i [i negri care se adunaser`treptat pe culmile mun]ilor. Câteva clipe mai târziu, un fulgerstr`lucitor lumin` cerul, urmat imediat de un tunet r`sun`tor. Pu]insperiate, animalele \ncepur` s` beh`ie.

– Tania! Tania! strig` o voce.Aceasta \n`l]` capul; o voce o striga printre fulgere. Oare \nc`

visa? Nu, era o voce pe care o cuno[tea foarte bine...– Sunt aici, exclam` f`când ochii mari, pentru a vedea mai bine

prin cea]`.O siluet` familiar` urca \n grab` panta. Câteva minute mai târziu,

st`tea \n fa]a sa \n picioare [i o privea zâmbind.– Situa]ia n-are nimic amuzant, Titos! protest` tân`ra femeie.– Este adev`rat, admise el. Ce te-a apucat s` te repezi aici? Ce

sperai s` po]i face?

Un nou fulger str`luci exact deasupra capului cretanului. Tania

\nchise ochii, cople[it` de dragostea pe care i-o purta. Tr`iau o clip`

cu totul privilegiat`. Ce importan]` avea dac` \ncepuse s` plou` [i-i

uda pân` la piele?

– N-am reu[it s` mi[c ma[ina, \i explic`.

– Asta am \n]eles, r`spunse Titos. Pentru \nceput, n-ar fi trebuit

s` porne[ti pe acest drum!

Tania tres`ri. Oare era sup`rat?

– Anna m-a anun]at c` Rhea a plecat cu Dick Ross, replic` ea, [i

am crezut c` e bine s`-i urmez....

– {tiu, mi-a explicat Fergus. El cel pu]in, a avut bunul-sim] s` vin`

s` m` caute mai \ntâi! Tu de ce n-ai f`cut-o?

– Ma[ina ta nu era acolo, protest` Tania. M-am gândit c` va fi prea

târziu dac` nu m` gr`beam. |n plus, din spusele Annei, Ross avea

inten]ia s` mearg` la pe[tera Idha....

Ro[i [i plec` stânjenit` ochii.

Titos se a[ez` jos, al`turi de ea.

– Draga mea, spuse cu tandre]e, ar fi trebuit s`-]i dai seama c`

nicio for]` din lume n-ar fi putut-o obliga pe Rhea s`-l urmeze pe

domnul Ross de-a lungul acestui drum. A l`sat-o doar acas` la

veri[orii no[tri, unde era a[teptat` la ceai, cu mama [i cu Minos.

Tania ro[i [i mai puternic [i r`mase t`cut`.

– De altfel, mama a venit s` te invite [i pe tine, ad`ug` Titos pe

un ton mai dur. Dar, dup` toate aparen]ele, n-ai putut s-o prime[ti....

Tân`ra femeie se agit` nervoas` [i-[i schimb` pozi]ia.

– Voiam s` termin cartea, m`rturisi.

Titos o trase spre el [i o \mbr`]i[`, apoi \i mângâie blând obrazul.

UN S~RUT PE FURTUN~ 147

– Ai muncit foarte mult la ea, remarc`. Din spusele lui Fergus, e[ti

epuizat`....

– S-ar spune c` Fergus ]i-a dest`inuit multe lucruri!

– Câteva, admise Titos cu neglijen]`. Dar este mai bine decât s`

te pierzi la ]ar`....

– Nu m-am pierdut! obiect` Tania.

– Nu nega, agapi. Sau voi crede pân` la urm` c` ai f`cut-o

inten]ionat, doar pentru a vedea dac` vin s` te caut!

Tania \i arunc` o privire mirat`.

– Chiar e[ti sigur c` Rhea nu l-a \nso]it pe domnul Ross la pe[tera

Idha? \l \ntreb`.

– Nu, o asigur` cretanul. |n schimb, Ross se a[tepta cu siguran]`

s` te g`seasc` acolo.... }i-a prev`zut reac]ia.

– De ce?

– Din spusele lui Fergus, sublinie \nso]itorul s`u strângând-o cu

tandre]e, nu l-ar fi deranjat foarte mult; Ross este relativ lipsit de

scrupule. De altfel, trebuie s` [tii, fratele t`u m-a uimit. |ntr-adev`r,

dac` n-a[ fi plecat eu repede, era gata s` se \ntoarc` acolo pentru a

te c`uta. Totu[i, Dumnezeu [tie c`-[i dorea de asemenea, pu]in, ca

Rhea s` fie acolo....

– Mi-a povestit cât de fericit` p`rea Elena \n ziua vizitei lor,

murmur` vis`toare tân`ra femeie. Erau foarte \ndr`gosti]i.

– Numai c` totul s-a terminat foarte prost, remarc` Titos.

Tania se cuib`ri lâng` el.

– Din cauza Rheei?

Cretanul d`du afirmativ din cap.

– Da. A coborât s` verifice panourile indicatoare; Elena [i Fergus

148 ELEANOR WOODS

au decis atunci s` \nainteze pu]in. V`zând ma[ina demarând, Rhea a

alergat dup` ea [i, \ncercând s` deschid` portiera, [i-a pierdut

echilibrul [i a c`zut \n râp`. Ei n-au observat [i [i-au continuat

drumul. Au g`sit-o la \ntoarcere, le[inat` \n pr`pastie. Acum se simte

mai bine, dar este o amintire pe care nu reu[e[te s` [i-o alunge din

memorie.

– N-a fost vina lui Fergus, protest` Tania. N-a [tiut....

– N-a vrut s` [tie!

– Nici Elena!

Titos atinse u[or cu degetul buzele tinerei femei.

– N-are rost s` discut`m pentru a [ti a cui este vina, spuse. Asta

este situa]ia [i explic` de ce Rhea nu risc` s` se \ntoarc` aici. Probabil

ar fi trebuit s`-]i povestim \ntâmplarea mult mai curând, dar este un

subiect nepl`cut de abordat; \n plus, a[ prefera s` nu-mi amintesc de

gradul de rudenie care te leag` de Fergus Drummond.... Poate l-am

condamnat prea tare, dar \n acea zi le-a f`cut r`u ambelor mele

surori [i este un lucru greu de uitat.

Tania ridic` ochii mari spre el.

– Totu[i, m-ai iertat, spuse cu voce sc`zut`. N-ai putea s`-l ier]i [i

pe el, din dragoste pentru mine?

– Am f`cut-o deja aproape complet, acum câteva ore, când a venit

s`-mi semnaleze plecarea ta [i mi-a cerut s` plec s` te caut. A ad`ugat:

"F`-o mai fericit` decât am f`cut-o eu pe Elena". Am fost mi[cat. De

fapt, te iube[te mult.

Interlocutoarea sa avu un zâmbet radios. Aceste cuvinte \i f`ceau

mare pl`cere.

– A spus \ntr-adev`r asta? Este minunat, [opti \n cele din urm`.

UN S~RUT PE FURTUN~ 149

– I-am r`spuns c` am \ntr-adev`r inten]ia s` te fac fericit`, ad`ug`

Titos. Vei fi cea mai mul]umit` femeie din toat` Creta!

Tania izbucni \n râs [i-[i afund` fa]a la um`rul b`rbatului.

– S'agapo poli, rosti cu timiditate, cu o voce aproape neauzit`.

|nso]itorul s`u r`mase nemi[cat [i Tania se \ntreb` dac` o auzise.

Al`turi de ei, caprele \ncepur` s` se agite, al`turându-se \ncet

ciobanului care le striga.

– Nu-mi va mai fi niciodat` team` de ele, relu` Tania,

ar`tându-le. Voi putea chiar s` \nv`] s` le mulg, cred.

Urm` o lung` t`cere. Apoi Titos vorbi:

– Ce ai spus? \ntreb`.

– Am spus c`, \n mod sigur, nu-mi va mai fi team` de capre...

– Nu, o \ntrerupse cretanul. Repet` ce ai murmurat exact \nainte.

– Oh! exclam` Tania. N-ai \n]eles?

Ro[i [i p`str` t`cerea, incapabil` s` repete mica fraz` \n grece[te.

– Nu reu[esc, m`rturisi \n sfâr[it.

– Te rog, o implor` Titos. Am dorit atât de mult s` aud asta.

– Credeam c` [tiai deja...

– Eu, da! Dar credeam c` tu n-o [tii \nc`, Tania mou. {i cine te-a

\nv`]at aceast` expresie?

– Mama. Mi-a sugerat s`-i spun astfel....

– A avut dreptate, aprob` b`rbatul.

Se aplec` [i s`rut` u[or buzele \nso]itoarei sale.

– Oare când ne vom c`s`tori, draga mea? continu` cu o voce

mângâietoare. Mai trebuie s` a[tept mult?

Tania prinse nervoas` reverele mantoului.

– N-am terminat complet cartea, recunoscu.

150 ELEANOR WOODS

– Blestemat` carte! bomb`ni b`rbatul.

Titos oft` [i o strânse mai tare.

– Oricum, nu-]i vei schimba p`rerea, nu-i a[a? ad`ug` cu

\ngrijorare. Asigur`-m` \nc` o dat` c` vei deveni so]ia mea...

– |]i promit, zâmbi Tania. Te iubesc de mult, Titos. Probabil de

prima dat` când m-ai s`rutat, la Mallia, \n timpul furtunii....

– Dar m-ai asigurat totu[i c` nu te vei c`s`tori niciodat` f`r`

dragoste reciproc`, insist` cretanul.

Mirat` de propria \ndr`zneal`, Tania \i atinse u[or obrazul cu

mâna.

– Este adev`rat, admise. Dar mi-am schimbat p`rerea. Mi-e egal

dac` n-ai pentru mine un sentiment foarte romantic. Te iubesc atât

de mult, \ncât sunt gata de orice.... Poate cretanii nu simt o mare

dragoste pentru so]iile lor, ci doar stim`... \n afar` de dorin]`,

evident.

Spre marea sa surprindere, Titos izbucni \ntr-un râs sincer.

– Draga mea Tania, exclam`, ce copil` e[ti! Dac` n-a[ fi sim]it

pentru tine decât o simpl` atrac]ie fizic`, cu siguran]` nu te-a[ fi

cerut \n c`s`torie! }i-a[ fi f`cut o propunere cu totul diferit` [i a[ fi

reu[it probabil s` te fac s` accep]i.... Asta mi-ar fi permis de altfel s`

nu te amestec \n problemele de familie! {i mai ales, m-ar fi scutit

s`-l frecventez pe fratele t`u....

– Pleac` \n America, \l inform` Tania \n [oapt`.

Titos tot nu-i spusese precis c` o iubea. Poate nu i-o va spune

niciodat`....

– Anna \l \nso]e[te, dac` am \n]eles bine, spuse el. Asta de

asemenea datorit` interven]iei tale!

UN S~RUT PE FURTUN~ 151

– Nu este de preferat? pled` tân`ra femeie. Va fi mai pu]in

singur` [i va avea timp s` se adapteze. Cât despre Fergus ]in s`-l [tiu

bine hr`nit! Va fi pe mâini bune.

Titos schi]` un zâmbet ironic.

– Numai c` Anna \i va aminti permanent de Elena [i nu va fi

\ncântat dac` vrea s` uite tot [i s` \nceap` de la zero. |i place s` aib`

o p`rere bun` despre persoana sa [i va suporta greu prezen]a

permanent` a \ntruchip`rii mustr`rilor de con[tiin]`....

Tania not` \n minte veridicitatea acestor afirma]ii. Cu siguran]`,

Fergus o iubise pe Elena, dar nu putea r`mâne mult timp nefericit;

\ntr-o zi sau alta, va alunga toate aceste amintiri penibile.

– Anna va avea de asemenea un sprijin, \n acea ]ar` mare.... se

\nc`p`]ân` totu[i.

– Avem familie acolo, obiect` Titos. Ar fi primit-o....

– Oare am stricat totul?

– Nu, deoarece familia \i cunoa[te povestea [i asta poate ar fi

\mpiedicat-o s`-[i g`seasc` un so].

– Atunci, de ce \mi repro[ezi c` am intervenit? spuse cu c`ldur`

tân`ra femeie.

– Pur [i simplu pentru c` nu vreau s` iei decizii \n locul meu,

replic` interlocutorul s`u [i ]in s` te fac s-o \n]elegi clar. Nu m` voi

c`s`tori cu tine s`-mi conduci casa, draga mea. Te voi lua de so]ie

pentru c` e[ti femeia de care am nevoie, de tine [i de niciuna alta.

E[ti \ntru totul a mea, Tania Drummond, [i vei \mp`r]i intens via]a

mea.... Dar \mi vei l`sa responsabilitatea de a controla evenimentele

când va trebui, deoarece vei avea \ncredere \n mine!

– Accept, murmur` Tania cu un oftat fericit.

152 ELEANOR WOODS

F`cu o pauz` [i ad`ug`:

– {i-mi.... vei oferi dragoste?

– Forma mea personal` de dragoste, \ncuviin]` cretanul dând din

cap.

Tania \nchise ochii, cu inima plin` de bucurie. I-ar fi pl`cut s-o

s`rute din nou, pentru a sim]i din nou p`mântul tremurând [i

tunetul r`sunând \n urechi....

– |i vei cere lui Fergus s` fie "koumbaros" la nunta noastr`?

– Fergus? exclam` Titos uluit, aproape scandalizat.

– Da, de ce nu? Pentru c` pleac` \n America [i nu va interveni \n

via]a noastr`. {i apoi, ar fi o excelent` manier` de a-l face s` \n]eleag`

c` nu-i mai por]i pic`...

– Te-am rugat, acum un minut, s` nu mai iei decizii \n locul meu!

izbucni \nso]itorul s`u.

– Titos, te rog.... \l implor`, cu lic`rire u[or amuzat` \n privire.

– Bine, morm`i Titos. Dar cu o condi]ie: eu aleg data ceremoniei,

indiferent dac` este sau nu terminat` cartea! De acord?

– |ntru totul, \l asigur` Tania. Cu atât mai mult cu cât manuscrisul

este aproape \n \ntregime redactat!

– |n plus, mi-ar pl`cea s`-i vorbesc eu \nsumi lui Fergus. Nu-l

anun]a \nainte.

– De acord.

Fa]a cretanului se lumin` brusc [i o s`rut` cu tandre]e.

– Nu voi fi \ntotdeauna atât de u[or de convins, murmur`. Fii

prudent`!

Tân`ra femeie \i r`spunse la zâmbet, amuzat` de modul \n care

\ncerca s` par` sever. Pic`turile de ploaie \i [iroiau pe obraz, dar

UN S~RUT PE FURTUN~ 153

de-abia le sim]ea.

– Mul]umesc, spuse \n cele din urm`. Voi fi fericit` de prezen]a

fratelui meu. |mi va da impresia c`, \ntr-un fel, trecutul \mi

binecuvânteaz` viitorul.... \n]elegi?

– Da, spuse simplu Titos.

Se aplec` privind-o tandru, cu un aer extrem de serios, [i o s`rut`

pasionat. Tania nu [tiu niciodat` dac` tunetul care se auzi \n acea

clip` era din furtun`, sau sângele care-i zvâcnea \n tâmple.... Se

abandon` mângâierilor calde ale \nso]itorului s`u, cu sim]urile

aprinse. Dup` câteva minute, un foc la fel de arz`tor se aprinse \n

ochii lui Titos [i tân`ra femeie se \nfior` [i-l rug`:

– Nu.... nu acum, te rog. Nu \nc`...

– De ce te temi? spuse cretanul cu duritate. C`-]i voi cere s` mergi

prea departe?

– Nu, \l lini[ti Tania. Am \ncredere \n tine. Nu-mi este team` de

tine, Titos. Numai c` mi-ar pl`cea s` fiu pentru prima dat` \n bra]ele

tale \n alt` parte decât \n ploaia toren]ial`, \nconjurat` de capre....

Fa]a cretanului se \nveseli [i se lumin` de un zâmbet. Atinse

delicat p`rul tinerei femei.

– E[ti frumoas`, chiar când plou`, replic`. {i trebuie s` spun.... c`

te iubesc, Tania mou.

Tania \nchise ochii, cople[it` de fericire. |n sfâr[it, rostise [i el

cuvintele...

F`r` s` mai schimbe o vorb`, mân` \n mân`, se ridicar` [i

ajunser` la ma[ina lui Titos. Acesta arunc` o privire \n trecere spre

Fiatul blocat \n mijlocul c`r`rii.

– Voi trimite un depanator, anun]`. Dar un lucru este sigur:

154 ELEANOR WOODS

domnul Ross n-are interes s`-mi ias` \n drum, sau o s`-i par` r`u!

– Nu este foarte grav, obiect` Tania.

– Nu este grav? exclam` Titos, furios. Nu sunt de acord! Nu

numai c` ]i-ai petrecut noaptea singur`, afar`, dar \n plus, ai fi putut

s` cazi \n pr`pastie, ca Rhea! Probabil ai fost \ngrozit`....

– Nu prea, spuse tân`ra femeie pe un ton degajat. La drept

vorbind, chiar m-am obi[nuit cu caprele. Vezi, curând voi fi la fel de

curajoas` ca o adev`rat` cretan`!

Furtuna se \ndep`rtase, dar ploaia se \nte]ise [i aversele de ploaie

f`ceau s` curg` pe pante adev`rate torente de noroi. Alergar` s` se

refugieze \n ma[ina lui Titos [i acesta demar` imediat.

– S` ne gr`bim, spuse. Garajul din Iraklion trebuie s` fie deschis,

dar mai \nainte, le voi cere muncitorilor care lucreaz` mai sus s` vin`

s` pun` Fiatul pe un drum lateral.

– Este foarte stricat? \ntreb` Tania.

– Nu, nu cred; dar ]in s` fie verificat \nainte de a-l folosi din nou.

– Dar nu este ma[ina mea, protest` tân`ra femeie cu timiditate.

{i Rhea va fi \n curând destul de mare pentru a o folosi.

Titos zâmbi [i-[i strecur` un bra] \n jurul umerilor s`i.

– Rhea poate s` a[tepte, \i explic`. Va fi c`s`torit` \nainte s` [tie

s` conduc` [i oricum, dac` va avea nevoie, \i va procura so]ul s`u o

ma[in`. A[a cum te cunosc, cu siguran]` vei dori s` explorezi insula

[i Fiatul \]i va fi indispensabil.

– {i-mi vei permite s` m` plimb astfel, dup` voia mea? \ntreb`

surprins` englezoaica. Credeam c`-mi vei ordona s` r`mân cuminte

acas`, s` te a[tept....

– Când voi dori s` te g`sesc acas`, replic` b`rbatul cu o urm` de

UN S~RUT PE FURTUN~ 155

ironie, \]i voi da de \n]eles. Dar casa aceea \]i va fi c`min, nu

\nchisoare. Profit` de libertate atâta timp cât nu vom avea copii!

Dup` aceea, vei avea mai pu]ine ocazii s` pleci \n excursie...

– Nu voi ie[i prea des f`r` tine, admise Tania. Expedi]ia la

Knossos a fost plictisitoare de moarte, doar pentru c` nu erai acolo.

|n schimb, mi-a pl`cut la nebunie Phaestos... [i mai ales Mallia!

– Adev`rat, draga mea? Sunt fericit. Este ceva magic \n ruinele de

la Mallia, ascunse \ntre coline [i mare, nu-i a[a? Chiar o arheolog`

modern` [i britanic` a observat asta!

– Este adev`rat, recunoscu tân`ra femeie zâmbind. O vraj` care

aminte[te de cea din "Visul unei nop]i de var`" de Shakespeare....

– Numai c` noi nu tr`im un vis trec`tor, \ncheie Titos, ci o

\ncântare pentru toat` via]a!

Fergus se achit` cu o seriozitate irepro[abil` de datoria de

"koumbaros", \n timpul ceremoniei de c`s`torie. }inu coroana de

flori pe capul mirilor, apoi r`spunse f`r` s` gre[easc`, \n grece[te, la

\ntreb`rile rituale. Apoi, toat` lumea se duse la vila Michalakis pentru

petrecere [i dansa [i el rosti un discurs plin de spirit, \n care ura

noroc tinerei perechi. Vocea sa avea un asemenea accent de

sinceritate, \ncât kyria Melissa \l strânse emo]ionat` \n bra]e.

– Iau avionul mâine diminea]`, \i m`rturisi seara surorii lui, când

aceasta se odihnea dup` un sirtaki. {i \nainte de a pleca, mi-ar pl`cea

s`-]i solicit o favoare: ai putea s-o nume[ti pe prima ta fiic`, Elena?

– Desigur, aprob` Tania. Cu atât mai mult cu cât \n calitate de

"koumbaros", \i vei fi na[. Asta \]i va da ocazia s` vii \n Creta s` m`

vezi!

– De acord! r`spunse zâmbind Fergus.

156 ELEANOR WOODS

|[i privi sora cu un aer gânditor, ca [i când o vedea pentru prima

dat`.

– |mi garantezi c` e[ti fericit`, nu-i a[a? o \ntreb`. Altfel, te-a[

putea lua \n Statele Unite....

Tania scutur` din cap, cu obrajii roz de pl`cere \n fa]a

spectacolului so]ului s`u pe ringul de dans.

– N-a[ putea s` tr`iesc f`r` Titos, Fergus! Dar voi fi \ntotdeauna

extrem de mul]umit` s` te v`d.

Se \ntunec` brusc, remarcând tenul palid [i tr`s`turile trase ale

fratelui s`u.

– S` ai grij` de tine, ad`ug`. {i de asemenea de Anna, deoarece

va fi foarte frustrat` [i va avea nevoie de sprijin, la \nceput.

– Nu-]i face griji! promise Fergus. O voi \nv`]a chiar s` scrie

engleze[te, dac` nu [tie \nc`, pentru a-]i putea da ve[ti despre noi!

Tania \l privi cu afec]iune [i puse o mân` pe bra]ul s`u.

– }in s`-]i exprim toat` recuno[tin]a mea, Fergus, spuse simplu.

M` voi gândi deseori la tine.

Tân`rul b`rbat râse u[or.

– Nu prea mult, sper, sublinie pe un ton glume]. Deoarece so]ul

t`u devine cel mai important!

A[adar, totul se orânduise cât se poate de bine, gândi Tania cu un

oftat de u[urare. |n ajun, Rhea \i explicase c` Dick Ross nu avusese

niciodat` inten]ia s` mearg` la pe[tera Idha [i c` se \ntorsese pur [i

simplu la hotel.

– {i \n plus, continuase ea cu indignare, nu l-a[ fi urmat \n niciun

caz!

Pentru a se justifica, tân`ra englezoaic` trebuise s`-i

UN S~RUT PE FURTUN~ 157

\mp`rt`[easc` b`nuielile sale fa]` de Dick Ross. Totu[i, bunul-sim] al

adolescentei \i u[ur` sufletul.

– Titos era furios, \ncheie aceasta din urm`. Mama i-a spus

glumind c` era timpul s` se c`s`toreasc`!

Acum, se gândi Tania, erau \ntr-adev`r so] [i so]ie. Rhea o \nso]ise

\n camera nup]ial` pentru a o ajuta s`-[i scoat` rochia de mireas`.

Din când \n când, electricitatea se \ntrerupea din cauza furtunii [i

mai multe lumân`ri fuseser` puse \n \nc`pere. La pl`cuta lor lumin`

pâlpâitoare, Tania \mbr`c` o c`ma[` de noapte pe care i-o

cump`rase chiar Melissa.

– Noapte bun`, "athelfi mou", spuse cu amabilitate Rhea,

s`rutând-o \nainte de a ie[i.

Tân`ra so]ie se strecur` \n pat [i masa m`t`soas` de p`r se

r`spândi pe pern`. Un zgomot de pa[i, la u[`, o f`cu s` tresar`.

– Titos? \ntreb` ea.

– Cine altcineva s` fie? f`cu acesta din urm`, intrând \n camer`.

Se aplec` asupra ei [i ochii lui negri reflectau flac`ra lumân`rilor.

Niciodat` nu p`ruse atât de frumos: p`rul negru ca smoala se ondula

u[or \n jurul tâmplelor, iar buzele bine conturate, \[i pierduser`

expresia ironic`.

– E[ti mul]umit` de nunt`? o \ntreb` blând.

Tania d`du din cap, f`r` s` poat` vorbi din cauza unui nod \n gât.

Titos zâmbi tandru:

– Fergus este un excelent "koumbaros", relu`. I-ai spus la

revedere cum trebuia?

Tân`ra femeie [tia c` nu vorbea numai de plecarea fratelui s`u \n

Statele Unite: f`cea de asemenea aluzie la faptul c` ea \ncepea o via]`

158 ELEANOR WOODS

nou`, al c`rui centru era un alt b`rbat....– Da, murmur`. Mi-a urat noroc. A \n]eles c` vei fi primul \n inima

mea, dragul meu.|ntinse bra]ele spre el [i-l \mbr`]i[`.– Ai s`-mi repe]i asta deseori, nu-i a[a? \i [opti b`rbatul. Deoarece

mi-am pus \n mâinile tale onoarea [i mândria, la fel cum tu ]i-ai pus\n ale mele via]a [i fericirea....

– Nu mai sunt o Drummond, Titos, \l asigur` tân`ra femeie. Sunto Michalakis [i nu-]i voi tr`da numele.

– Nu te vei sim]i singur`, departe de ai t`i? o \ntreb` cretanul cuo voce nuan]at` de \ngrijorare.

– Nu, promise Tania, deoarece de acum ai t`i sunt [i ai mei.Odinioar` eram deseori singur`, dar am g`sit o adev`rat` familie.Dac` ai [ti cât de mult te iubesc! Cât a[ vrea s` te fac s-o \n]elegi!

– Suntem \mpreun`.... pân` când moartea ne va desp`r]i,r`spunse Titos cu voce sc`xut`.

Apoi pecetlui cu un s`rut dragostea promis` pentru eternitate.

Sfâr[it

UN S~RUT PE FURTUN~ 159

giannijollys